Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d.

21
septembrie 1860, Frankfurt am Main), a fost un filozof german, cunoscut mai ales - prin teoria sa asupra primatului "vointei" in sfera
reprezentarii lumii si in comportamentul uman.Cuprins
Biografie
Arthur Schopenhauer s-a nascut in 1788 la Danzig (astazi Gdansk/Polonia),
fiu al unui comerciant, care il destinase si pe fiul sau negustoriei.
Impreuna cu tatal, face numeroase calatorii prin Europa. Dupa moartea
acestuia in 1809, incepe mai intai studiul medicinei la Universitatea din
Gottingen, la care renunta pentru a se dedica studiului filozofiei. In
1811 pleaca la Berlin, unde audiaza cursurile lui Friedrich
Schleiermacher si ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transfera la Iena
si, in 1813, obtine titlul de Doctor in Filozofie cu dizertatia "Cu
privire la radacina cvadrupla a principiului ratiunii suficiente" (Uber
die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde). In acelasi an
intalneste la Weimar pe Goethe, cu care discuta teoria acestuia asupra
culorilor. In lucrarea aparuta dupa aceea, "Despre vedere si culori"
(Uber das Sehen und die Farben, 1816), expune propria sa conceptie in
acest domeniu, in contradictie cu opiniile lui Goethe.
In 1819, primeste insarcinarea de a tine cursuri la Universitatea din
Berlin, unde preda si Hegel, care era in acel timp figura dominanta a
filozofiei germane, acum criticat vehement de Schopenhauer. Opera
principala a lui Schopenhauer, "Lumea ca vointa si reprezentare" (Die
Welt als Wille und Vorstellung, 1819) apare in acelasi an. Preda ca
docent la Universitatea din Berlin pana in anul 1831, cand, din cauza
unei epidemii de holera, a carei victima a fost Hegel, se refugiaza la
Frankfurt am Main, unde va trai retras pana la sfarsitul vietii ca
filozof liber. Aici incepe studiul filozofiei budiste si hinduiste precum
si al misticilor crestinismului primitiv, fiind influentat in special de
Meister Eckhart si Jakob Bohme. In acest timp ii apar lucrarile "Vointa
in natura" (Uber den Willen in der Natur, 1836), "Cele doua probleme de
baza ale eticii" (Die beiden Grundprobleme der Ethik, 1841), aforismele
grupate in Parerga und Paralipomena (1851).
Schopenhauer moare in Frankfurt la 21 septembrie 1860.
Opera filozofica
Lumea ca vointa si reprezentare
Sub influenta lui Platon si a lui Immanuel Kant, Schopenhauer se situeaza
in problema teoriei cunoasterii pe pozitia idealismului. Dar in cadrul
acestei conceptii, Schopenhauer isi sustine propriile sale vederi si
combate filozofia lui Hegel. Bazat pe achizitiile stiintelor naturale,
dezvolta un punct de vedere original asupra fiziologiei perceptiei. Dupa
Schopenhauer, lumea exterioara exista numai in masura in care este
perceputa si prezenta in constiinta omului, deci ca reprezentare. El nu
este totusi intru totul de acord cu Kant, care considera ca "lucrul in
sine" (das Ding an sich) ar fi mai presus de orice experienta senzoriala
si in consecinta nu ar putea fi cunoscut. Schopenhauer sustine ca Vointa
sta la baza reprezentarii lumii, avand o puternica forta lipsita de
ratiune si de scop. Spre deosebire de Hegel, considera ca lumea si
istoria sunt lipsite de sens si de o tinta finala. Vointa sta nu numai la
baza actiunilor omului, ci determina intreaga realitate, organica sau
anorganica. Vointa se manifesta in lumea animala ca forta vitala si ca
impuls spre procreare. Aceasta teorie asupra "primatului vointei"

reprezinta ideea centrala a filozofiei lui Schopenhauer si a avut,

incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea pana in actualitate, o
influenta crescanda asupra gandirii filozofice
Estetica
Conceptiile lui Schopenhauer asupra literaturii si artei sunt o
consecinta directa a pesimismului sau si a influentei filozofiei budiste.
Vointa este un impuls existential care nu da nici o satisfactie,
dimpotriva, creand permanent noi necesitati ce nu pot fi in intregime
satisfacute, devine o sursa de suferinta. De aceea nu poate exista o
fericire de durata; viata este o vale a plangerii, plina de dureri. La un
nivel superior, insa, omul se poate sustrage dictatului Vointei, reusind
sa se elibereze. Eliberarea de suferinta se realizeaza prin negarea
Vointei, care poate fi obtinuta prin contemplatia artistica sau prin
asceza, renuntare si meditatie. Prin arta, omul scapa de sub dominatia
Vointei si devine un "subiect pur si pasiv al cunoasterii".
Conceptii asupra moralei
In timp ce omul se poate elibera doar temporar de catusele Vointei prin
contemplatia artistica, conceptia etica a lui Schopenhauer da solutia
negarii durabile a Vointei. Spre deosebire de Kant, etica lui
Schopenhauer nu se bazeaza pe ratiune si pe legile morale; el vede in
"mila" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compatimire si
intelegerea suferintei lumii, omul isi depaseste egoismul si se
identifica cu semenii sai (Uber die Grundlage der Moral, 1840).
Metafizica lui Schopenhauer poarta eticheta budismului; tot astfel etica
sa este impregnata de conceptia budista asupra lumii si de misticismul
crestin.
Influentele filozofiei lui Schopenhauer
La aparitia operelor sale, Schopenhauer nu s-a bucurat de o atentie
deosebita. Mai tarziu insa, multi s-au revendicat de la gandirea sa. In
domeniul filozofiei a exercitat o influenta deosebita asupra gandirii lui
Friedrich Nietzsche, Henri Bergson, Ludwig Wittgenstein sau Emil Cioran,
in literatura se recunoaste influenta lui Schopenhauer asupra operelor
lui Lev Tolstoi, Mihai Eminescu, Marcel Proust, Thomas Mann sau Michel
Houellebecq. In psihologie ideile sale au fost preluate de Eduard von
Hartmann si Sigmund Freud.