Postmodernismul epistemiologic la Richard Rorty

-Principala lucrare de epistemologie este Filosofia si oglinda naturii *1979. Epistemologia

reprezentational, cea care cauta el sa o critice, considera ca mintea cerecetatorului trebuie
astfel condusa incat plecand de la studierea datelor empirice sa poata reproduce in interiorul
ei, al mintii, realitatea si apoi sa o comunice si altora prin concepe, ganduri , teorii de tipul
unei imagini oglindite.
-Din perspectiva lui atat relativismul, cat si obiectivismul sunt produsul aceleiasi paradigme
reprezentationaliste i asta pentru c ambele au ca punct de referinta major ceea ce numesc
realitate, una ptr a o considera relativa, alta ptr a o considera fixa si capabila de cunoscut. Insa
referinta cercetatorilor in stiinte nu este defapt nicio realitate ci argumentatia conversationala
si utilitatea rezultatelor.
-Neutralitatea si obiectivitatea in stiinta sunt considerate mai degraba o iluzie i pot fi
inlocuite cu cautarea solidaritatii in interiorul comunitatii celor care practica o disciplina la un
moment dat. Oamenii de stiinta nu au niciun un motiv in as aroga roul de preoti ai
modernitatii care prezinta realitatea asa cum este ea, ptr ca activitatea stiintifica nu are nmk
superior fata de alte activitati umane. E o activitate umana si trebuie tratata ca atare si raportul
fata de stiinta trebuie sa intre pe un drum a desidolatrizarii. Spre exemplu in eseul ,,
Solidaritate sau obiectivitate,, Rorty considera c exista 2 moduri principale prin care oamenii
cauta un sens superior vietii lor.

Un prim mod, cel pe care cultura europeana l-a dezvoltate, este cel al cautarii unei
relatii nemijlocite cu o realitate non-umana, obiectiva. E drumul pe care te pune
metafizica, stiinta obiectiva at cand vb de stiinta de dragul intelegerii realitatii.

Al 2-lea mod este acela in cautarea solidaritatii, de a gasi un sens in contributia pe

care o aduci comunitatii. Primul mod poate fi redus la o cautare a obiectivitatii tari.

Tema centrala a acestei traditii a obiectivitatii tari este ideea de adevar ce trebuie urmarit ca
scop in sine si nu ptr ca este utitl vreunei persoane sau comunitati. Intrand in orizontul stiintei,
stiinta trebuie facuta de ragul stiintei ptr ca ea iti ofera oglinda realitatii si lucrul asta e suficint
in sine, restul consecintelor sunt in plan secundar. Cealalta abordare al cautarii solidaritatii
presupune ca cel mai imp lucru pe care il poate oferi cunoasterea stiintifica este utilitatea. De
aceea acest tip de abordare este asumat de rorty ca fiind unul de tip pragmatic, pe cand primul
este numit realism. Avem nevoie, deci, de o diferentiere intre realism si prgamatism. Primii

cred ca exista o realitatea pe care o putem oglindi catre ceilalti, pragmatistii nu sunt in
cautarea adevarului, ci in cautarea utilitatii, ei neavand nevoie nici de metafizica, nici de
obiectivitate. Adevarul nu are corespondenta cu realitatea ci ceeea ce este bine ptr noi sa
credem, asa incat e greu de considerat ca de la aceasta perspectiva a adevarului se poate
construi o teorie a adevarului asa cum se obisnuia pana acum.
-Nu avem o teorie a adevarului si valoarea cercetarii umane este de natura etica si nu de
natura metafizica. Stiinta e valoroasa nu ptr ca ne spune adevarul, ci ptr ca ne face viata mai
buna. Aceasta viziune este criticata de realismul clasic care e dominant in mare masura pe
motiv ca aceasta teorie ar fi relativista. Insa rorty diferentiaza intre 3 conceptii diferite asupra
relativismului:

Conform caruia fiecare convingere este la fel de buna ca oricare alta,

Adevarul e un termen echivoc avand tot atatea intelesuri cate modalitati de justificare
exista,

Conceptia conform creia defapt nu putem spune nimic despre ce este adevar sau nu
in afara limbajului particular pe care il avem si care exista in societatea noastra. Dintre
cele 3 senusri, rorty se regaseste in al 3-lea si chiar si-l asuma. O numeste o conceptie
etno-centrista asupra adevarului.

Din perspectiva cautarii solidaritatii pe care stiinta ar trebui sa o faca conform acceptiunii
rortyene, cunoasterea este asemenea adevarului doar un compliment facut credintelor pe care
noi le consideram atat de bine justificate incat pentru moment nu mai vedem necesara o
justificare suplimentara. E ceea ce Pooper numea explicatie satisfacatoare. O alta chestiune pe
care pragmatismul o asuma este aceea ca admite ca nu detine niste pozitii anistorice din
interiorul carora sa-si protejeze rezultatele cercetarii. De aceea este si dificil de aparat si de
acceptat pragmatismul epistemologic ptr ca el antreneaza consecinte tulburatoare, nu ptr ca ar
fi relativist ci ptr ca pare ca pune sub semnul intrebarii soliditatea unora dintre obicieiurile de
baza ale lumii noastre moderne. Prin intermediul acceptiunii postmodern pragmatice nu mai
functioneaza modalitatea metafizico-epistemologico de tip Occidental de a confirma
obiceiurile si traditiile existente in respectivul spatiu.
Intr-un alt eseu, ,, Stiinta ca solidaritate,, este continuata aceeasi tema, accentul aici
cade pe abordarea rationalitatii, pe o alta filiera decat cea clasica, nu pe drumul metodic, ci pe
drumul identificarii rationalitatii cu rezonabilitatea. Noi tindem ptr ca avem vocabularul

format in metafizica si epistemologia clasica sa folosim termeni ca rational, stiintific, metodic

aproape sinonimi.
-In paradigma moderna a cunoasterii, a fi rational inseamna a fi metodic... asa spune rorty, dar
exista si un alt sens neglijat al rationalitatii, dar ar fi cazul sa nu mai fie neglijat care seamana
mai ceva a intelepciunii, chibzuintei, un soi de virtute morala, bunavointa de a asculta, de a
prefera respectul fata de opiniile celor din jur, in loc de argumentul contondent si unde
termenul de rational inseamna mai degraba termenul de civilizat si rezonabi, decat metodic si
stiintific. In acest ultim sens mai slab al rationalitatii ideea de obiectivitate pe care ratiunea
identificata cu stiinta si meotda o sustine este inlocuita cu ideea de acord nefortat, incat omul
de stiinta, prin apel la acest gen de obiectitivtate ca intersubiectivitate abandoneaza
obiectivitatea ca o reprezentare corecta a realitatii. A fi obiectiv inseamna a fi intr-un acord
intersubiectiv, dialogal, nefortat. O asemenea schimbare de accent a obiectivitatii cu acordul
nefortat poate antrena o ambiguitate greu de suportat cel putin o perioada, insa exista si o
virtute a acestei ambiguitati epistemologice pentru ca ea ne va elibera de obsesia fata de
natura si statutul disciplinei noastre, nu vom mai fi atat sau chiar de loc presati de gandul
apasator daca ceea ce facem este sau nu stiinta, este sau nu riguroasa din punct de vedere
meotdic. Genul acesta de apasare va disparea. Loialitatea noastra ultima ca practicanti ai
cunoasterii se va manifesta fata de societatea care a permis libertatea si lipsa de grija
epistemica, incat nu vom mai simti nevoiea unor fundamente mai solide decat loialitatea
reciproca.
Intr-un alt eseu, ,, Despre realism si relativism,, , filosoful american este convins c
modificarile epistemologice pe care le sustine nu vor afecta cercetarea impartiala, asa cum
este acuzat pragmatismul postmodern, dimpotriv va contribui la o imbunatatire a rolului si
rezultatelor stiintelor si in special al stiintelor sociale. In acel moment va inceta a mai fi
invidiata fizica, distinctiile dintre discipline nu vor mai fi plasate intre stiinte tari si stiinte
slabe si vom ajunge sa consideram aceste discutii despre statutul stiintelor umaniste mai
degraba obositoare si lipsite de sens. In momentul in care se raspandeste conceptia promovata
de el cei din stiintele sociale vor inceta sa se mai intrebe daca urmaresc sau nu proceduri
stiintifice riguroase si vor incepe sa se intrebe tot mai mult decat au facut-o pana acum daca
au sau nu de facut vreo sugestie concetatenilor despre cum sa isi schimbe viata sau institutiile.
Iar atunci cand ni se cer standarde sau metode de cercetare impartiale tot ce poti sa faci este sa
descrii cercetarile pe care le admiri cel mai mult. Aceasta este substituirea majora pe care
incearca sa o faca richard rorty in domeniul epistemologiei aducand obiectivitatea ca

intersubiectivitatea ceea ce inseamna ca ajungem la concluzia c vom putea sa ne luam unii pe

altii foarte in serios chiar si atunci cand nu luam in serios natura intrinseca a realitatii.
Exista cateva trasaturi ale postmodernismului epistemologic in care se inscrie si rorty, dar nu
numai el.

este cea a respingerii unicitatii adevarului n cunoasterea stiintific.

este respingerea posibilitatii de a fi obiectiv intr-un sens tare al sensului

tine de respingerea metodologiilor reductioniste

respiingerea criteriilor epistemologice demarcationest

considerarea stiintei ca o preocupare culturala printre altele

inlocuirea cautarii adevarului aboslut cu idealul constructii conversationale

asumarea pragmatismului, raportarea utilitatii

dezidolatrizarea stiintei.