Coperta colec iei: Silviu Lupescu

De acela i autor :
Sistemele axiomatice ale logicii limbajului
natural. Func ii i opera ionalizare
(Bucure ti, 1992)
Spre o filozofie a disiden ei (Bucure ti, 1992)
Cel mai iubit dintre ambasadori (Bucure ti,
1994)
Patru ani de revolu ie (Bucure ti, 1994)
România versus România (antologie, Bucure ti,
1996)
în colaborare :
Concep ia UDMR privind minorit# ile
na ionale
(Bucure ti, 1995) Accesul la informa ie în
România (Bucure ti, 1996)
Evolu ia concep iei UDMR privind drepturile
minorit# ii maghiare (Bucure ti, 1996)

Editura POLIROM, B-dul Copou nr.3

P.O. Box 266, 6600 Ia i, ROMÂNIA
Email: polirom@mail.cccis.ro
Copyright © 1996 by
POLIROM Co. S.A., Ia i
ISBN 973-9248-25-x
Printed in ROMÂNIA
 Gabriel Andreescu

NA IONALI TI,
ANTINA IONALI TI...
•
O polemic în
publicistica româneasc

Alexandru Paleologu, Fey Laszlo,

Daniel Vighi, Liviu Andreescu,
Lauren)iu Ulici, Dan Oprescu

POLIROM
la i, 1996
 Privirile, îndreptate spre Republica
Moldova ori spre Ungaria ?
Gabriel Andreescu
În 1992 am fost invitat de studen ii unei
universit; i protestante germane s; in o conferin a
referitoare la situa ia din România. Organizatorii
m-au anun at c; ar dori s; afle cîte ceva i despre
Republica Moldova. Iat; de ce. înainte de plecare, am
pus mîna con tiincios pe cîteva c;r i — cum este cea
a lui Ion Nistor, despre Basarabia. A a am ad;ugat
informa ia necesar; la amintirile mele vagi, despre
istoria inuturilor de la R;s;rit ale României Mari.
Dar nimic mai mult, în planul inform;rii. Dup;
revolu ie, leg;tura cu evolu iile de dincolo ele Prut a
fost determinat; ele investiga iile colegilor mei, pe
tema drepturilor omului, în paralel, prin leg;tura
pe care Alian a Civic; o stabilise cu Frontul Popular
din Republica Moldova': particip;ri reciproce la
Congrese, caravane cu ajutoare etc. Aveam, referitor
la procesul politic de acolo, o privire, ca s; spun a a,
„de bun sim ". Sau, în termeni care îmi sînt mult
mai clari acum, neproblematizat#. A teptam ca
evolu ia politic; din Republica Moldova s; o ia „pe
drumul cel bun" i ca acest lucru s; duc;, în timp,
la o decizie privind Unirea. Etiam c; nu exista,
pe moment, o dorin ; majoritar; pentru realipire. Din
aceast; cauz; „tema" prioritar; mi se p;rea a fi
— a a cum consider i ast;zi — democratizarea
regiunii.
Subiectul Republicii Moldova a intersectat elin nou
„biografia" mea în 1994.
Problemele interne ale României se dovedeau, la
cinci ani de la revolu ie, elin ce în ce mai
dependente ele procesele regionale i de
provocarea istoric; pentru România : începerea
planific;rii pentru integrarea ;rilor
14 Gabriel Andreescu
din Europa Central; i de Est în Uniunea European;
i NATO. Discu iile referitoare la situa ia
interna ional; deveniser; o „fa et;"' a vie ii interne
mai mult decît oricînd ; mai mult, spre exemplu,
decît atunci cîncl se realizase aderarea la Consiliul
Europei. S-a putut vedea pe marginea acestor
dezbateri cum elitei politice române ti - i cu atît
mai mult, opiniei publice - îi lipsea în elegerea
situa iei interna ionale, îi lipsea o surs; de
cunoa tere, o coagulare de gînclire independent; în
acest domeniu devenit strategic. „Bunul sim " nu
putea ine loc de informa ie, nici de decizie adecvat;,
în urma accept;rii de c;tre colegii mei, Valentin Stan
i Renate Weber, de a deschide un nou domeniu de
colaborare ' a fost proiectat un Centru de Studii
Interna ionale. Ini ial, acesta a fost gîndit s;
func ioneze sub egida Grupului pentru Dialog Social.
Primul studiu elaborat de noi trei, Pactul de
stabilitate în Europa: interesele României, s-a
bucurat de o aten ie ce ne-a dep; it a tept;rile.
Presupozi iile fuseser; deci corecte. La pu in timp,
Valentin Stan a propus s; trat;m rela iile României
cu Republica Moldova, în vara i toamna lui 1994
se produsese o deteriorare a rela iilor dintre cele
dou; ;ri. Se ajunsese la declara ii acuzatoare,
reciproce — un lucru pe care de obicei statele îl
evit;. Efectele nu au întîrziat s; apar;. Ne
preocupau, printre altele, ac iunile amenin ;toare
ale autorit; ilor de la Chi inâu la adresa drepturilor
politice i culturale ale românilor din Republic;.
Apoi, reac ia forurilor paneuro-pene fa ; de ceea ce
se întîmpla la frontiera estic; a României.
Acest fenomen afecta ansele noastre de
integrare, subect la care eram extrem de sensibili.
Valentin Stan scrisese deja articole referitoare la pro-
blemele de securitate din regiunea r;s;ritean;,
publicate în „Sfera politicii". El avea de altfel educa ia
i experien a necesare în domeniul rela iilor externe
- fusese diplomat în M.A.E. ; f;cuse „proba"
competen ei — i inventariase documente
indispensabile pentru tema dat;. în primul moment,
am fost reticent, am sugerat o alta prioritate,
1. Anterior realizaser;m, împreun;, mai multe studii
referitoare la minorit; i, aspect-cheie în procesul
integr;rii ;rilor din Europa Central; i de Est.
Na ionali ti, antinalionali ti... 15
tiind cît ele sensibil este subiectul i b;nuind
reac ii ira ionale chiar în zona politic; a Opozi iei -
f;r; s;-mi imaginez totu i scandalul ce va urma. Pîn;
la urm; am început lucrul. Rela iile dintre România
i Republica Moldova au fost tratate (în sfîr it) din
perspectiva dreptului interna ional, atingînd mai
toate cli eele care ne luaser; dreptul s; gînclim
tema în termeni ra ionali.
Studiul, terminat în luna octombrie 1994, a
fost transmis pe l noiembrie presei i, ceva mai
tîrziu, în traducere englez;, mediilor politice i
diplomatice care puteau fi interesate. Cum spunea un
membru al asocia iei Pro-Basarabia i Pro-Bucovina,
el a produs un adev;rat seism. O prezentare foarte
reu it; a aventurii pe care a avut-o studiul i a
semnifica iei lui poate fi g;sit; într-un articol semnat
ele Dan Ionescu, ap;rut recent în revista
„Transition"'. Exist; evident i am;nunte „ascunse"
ziaristului amintit.
Tema Basarabiei a dovedit cît de fragil; este
ra iunea în raport 2 cu presiunea cli eelor i a
mentalit; ii sociale . A a s-a întîmplat c; mul i
oameni de bun;-credin ; au atacat cu vehemen #
îns; i ideea sau oportunitatea unei astfel de
cercet;ri, chiar daca nu contestau caracterul ei
tiin ific. Forma iuni politice, organiza ii culturale,
Ministerul Afacerilor Externe, pre edintele
României, presa -„România Mare", clar nu mai pu in
„România liber;" ori „Cotidianul" - personalit; i
inteligente i altele stupide etc. au „înfierat" studiul
folosind argumente ori ocolind motiva ia3. Mentalitate
de Ev Mediu la sfîr it de secol XX ! Pîn; i în GDS -
grupul care î i înscrisese în statut principiul gîndirii
critice — au ap;rut cîteva voci care au cerut
disocierea de studiu 4 . Cea mai recent; surpriz; a
1. Num;rul 7 al revistei „Transition". editat; de
Open Media Research Institute : Dan lonescu,
Straining Family Relations, in „Transition" nr. 7
din 12 mai 1995, pp. 6-9.
2. Dar nu tiu dac; acestea dep; esc cinismul
nenum;ra ilor „patrio i", pentru care voca ia
na ional; r;mîne exclusiv o chestiune de cuvinte.
3. Reac iile la nivel interna ional au fost. clin contr;,
excep ionale, studiul devenind o referin ; de baz;
pentru anali tii care lucreaz; pe lîng; structuri
interguvernamentale OSCE.
4. Rezultatul este ca ast;zi Centrul de Studii
Interna ionale func ioneaz; independent de GDS.
l6 Gabriel Andreescu
fost comentariul pe care un om atît ele stimabil, cum
este istoricul Alexandru Zub, 1-a f;cut într-un articol
publicat în 1995, „România i Republica Moldova
în context geopolitic"'.
De i nu am avut principalul „merit" în elaborarea
materialului referitor la rela ia dintre România i
Republica Moldova, am fost cel mai des numit i
acuzat în leg;tur; cu lansarea acestui studiu. M-am
considerat dator, mai mult decît colegii mei - care ar
fi preferat o „orgolioas; t;cere academic;" — s;
explic necesitatea definirii, din perspectiva dreptului
interna ional i a autenticelor interese române ti, a
rela iilor dintre noi i Republica Moldova. De
asemenea, am pus accentul pe rezultatul
paradoxal al ac iunii unora dintre liderii no tri de
opinie, care, prin vehemen a lor istoricistâ în tratarea
realit; i' :,. interna ionale, ofer; un sprijin tocmai
celor pe care îi reneag; - clicilor formate sub regimul
Ceau escu, înving;toare ast;zi, care planific; o
Românie autarhic;, cu reguli de joc reglate de c;tre
ei, în stil fanariot.
Faptul cel mai absurd în cazul materialului editat
sub egida Centrului de Studii Interna ionale era
inadecvarea absolut; a principalei critici - isterice
în stil - de a fi
1. Revista ,22". nr. 19, 10-16 mai 1995. Alexandru
Zub scria, în articolul amintit : „Studiul (Rela iile
României cu Republica Moldova] a contrariat i a
produs reac ii drastice, fiindc# e plin de sofisme
menite a fi exploatate de politica imperial# a Mos-
covei". Am avut la scurt timp dup; aceea o discu ie
cu dînsul, întrebînd care sînt sofismele i cum este
posibil s; acuze de colabora ionalism cu Moscova
trei oameni care au, ca oricare al ii, pîn; la proba
contrar;, dreptul la prezum ia de nevinov; ie.
Pentru termenul ..menit" dl Zub i-a cerut scuze.
Am luat apoi în discu ie tema „sofismelor. A
acceptat c; punctele avute de dînsul în vedere -
pactul Ribbentrop-Molotov i statutul celor ce se
declar; români într-o societate autointitulat;
..moldoveneasc;" — sînt tratate adecvat în
paradigma dreptului interna ional, îns; studiul nu
acoper; întreaga problematic; istoric; a subiectului,
a argumentat Alexandru Zub. Dar cine avea aceast;
preten ie ? Din p;cate, materialul publicat de
respectatul istoric suferea pe mari por iuni de o
sensibilitate na ionalist; incompatibil; cu obiectivi-
tatea unui om care face tiin ;. El a folosit drept
referin ; specula iile din presa româneasc;, la a
c;rei lipsa de profesionalism se adaug;, se tie, o
patent; rea-credin ;. Am verificat mai multe
alega ii ale autorului. Presa s-a dovedit a fi, într-
adev;r, în culp;.
 17
avantajat politica Moscovei în regiune. Noi reu iser;m
s; ar;t;m c; un astfel de comportament, de negare
a principiilor de drept interna ional în lu;rile de
pozi ie ale autorit; ilor române afecteaz; statutul
României în raport cu structurile euro-atlantice.
(Dup; lansarea studiului s-a putut observa aproape
imediat o schimbare a limbajului în discursul
ministrului de Externe, Teodor Mele canu, i al
pre edintelui Ion Iliescu.) Tocmai afirmarea
necontrolat; a nostalgiilor teritoriale (explicabil;
pentru oamenii obi nui i, impardonabilâ pentru un
om de stat) punea într-o postur; avantajoas;
Moscova, ca „factor stabilizator" i arbitru în zon;.
în acela i timp, afirmarea interesului României
pentru cei ce se declarau în Republica Moldova
români - în locul unor polemici generale privind
romanitatea locuitorilor de cealalt; parte a Prutului -
oferea posibilit; i practice de amplificare a leg;turilor
cu grupurile vizate, de sprijinire, de protec ie a lor.
(în timp ce reclama iile Bucure tiului privind politica
intern; din Moldova i-au oferit guvernului Sangheli
pretextul de a-i numi pe militan ii români de acolo
spioni.) Am explicat aceast; logic; a studiului de
mai multe ori, dar spre continua mea surpriz;, f;r;
prea mare succes.
Este îns; foarte adev;rat c; studiul era ferm
în a sus ine o tez; neconform;:
problema_teritoriilor care apar inuser; României
Mari nu constituie ast;zi, pentru ara_noastr;", o..
prioritate. Ideea a fost sus inuta prin "argumente,
ca s; spun a a, „obiective". Mai mul i mi-au repro at
îns; c; în anii care au trecut dup; revolu ie am dat o
mult mai mare importan ; rela iilor româno-
maghiare decît celor româno-moldovene. De ce
oare, am fost întrebat, „sensibilitatea" mea pentru
situa ia maghiarilor din România „a dep; it"
preocuparea pentru revenirea Basarabiei la „ ara-
mam;" ?
Nu am dat pîn; în 1989 o aten ie mai mare nici
raporturilor dintre români i maghiari, înregistram,
ca i al ii, strategia na ional-comunismului în varianta
lui Nicolae Ceau escu. Nu a fost o vorb; goal;.
Eovinismul exersat de comuni ti se manifesta mai
ales prin scoaterea germanilor i evreilor din
posturi de decizie i prin emigrarea masiv; a acestor
grupuri. Politica antimaghiar; consta în schimbarea
structurii etnice a localit; ilor, în
18 Gabriel Andreescu
politica locurilor de munc; sau în alte ac iuni cu
caracter punctual. Dar oricum, problematica proprie
conflictului dintre democra ie i comunism, dintre
umanism i totalitarism, dintre individ i stat era mai
relevant;, în regimul anterior, decît tensiunea
majoritate-minorit; i.
Iat; îns; c; lupta politic; de dup; decembrie. '89
a folosit raporturile dintre majoritate i minoritate
drept un excelent cadru competi ional'. Na ionalismul
are puterea, ca i ideologia comunist;, s; motiveze
regimuri autoritare, clientelare, s; tearg; vinileQlin
trecut sa f;r; abstrac ie de competen ; ori de
de£en|â_s^ alte asemenea consecin e incompatibile
cu o societate civilizat;. A a se face c; Imediat
dup; revolu ie echipe de dezinformare — probabil,
cele vechi - au lansat atacul împotriva democra iei
folosind tehnici na ionaliste. Primele declara ii abjecte
în substan # i stil vorbeau de sus inerea intereselor
maghiare de c;tre Corneliu Coposu i Doina Kornea
(!). Maghiarul care 1-a lovit cu piciorul pe Mih;il;
Cofariu, în martie 1990, a intrat în închisoare cu o
pedeaps; de 10 ani, în timp ce românul care i-a scos
ochiul scriitorului Suto Andras a primit un an cu
suspendare. Smaranda Enache, lidera Ligii Pro-
Europa, a fost amenin at; cu lin ajul de „compatrio ii"
s;i din Tîrgu-Mure pentru c; a apelat la în elegerea
dintre comunitatea român; i cea maghiar;. Ea a
fost oprit; s; candideze la alegerile de la 20 mai
1990, printr-o înc;lcare flagrant; a legii, în acest
context, de h;ituire a indivizilor i minoritarilor, a
interveni în cazurile descrise anterior era o
chestiune de onoare. Dar nu numai atît. Salvarea
raporturilor dintre români i maghiari se v;dea a fi un
factor fundamental al luptei pentru
1. Din p;cate, multe voci au tot vorbit dup; revolu ie
de pericolul revenirii la comunism, ele cripto ori
neocomunism, dînd o interpretare gre it; mizei
politice din ace ti ani. în realitate comunismul,
cure înseamn; printre altele desfiin area marilor
propriet; i private, nu poate cî tiga în societatea
româneasc;. Se poate face referire la alergia
provocat; de numele i de ideologia comunist;
unei p;r i semnificative din popula ie. Dar trebuie
realizat c; excomunicarea, din nou. a propriet; ii
private este ultimul lucru pe care 1-ar accepta
re eaua clientelar; a liderilor politici de ast;zi, noii
îmbog; i i care finan eaz; presa, organiza iile i
partidele ce controleaz; institu ia preziden ial;,
parlamentul i guvernul.
Na ionali ti,antina ionali ti 19
democra ie - tot u a cum tensionarea lor a fost folosit;
ca instrument al luptei împotriva statului de drept.
Nevoia unui r;spuns la subminarea p;cii interne a
societ; ii române ti, prin scenarii na ionaliste, i nu o
predispozi ie subiectiv; explic; aten ia dat;, clin 1990,
rela iilor româno--maghiare.
Sînt bucuros s; pot nota, în acest context, succesul
structurilor unde am activat în ultimii cinci ani în
promovarea problematicii minorit; ilor. Grupul pentru
Dialog Social a constituit, aproape mereu, nucleul
particip;rilor la întîlnirile româno-ungare. Revista
„22" va r;mîne, în istorie, drept liderul presei
antiextremiste '. Ei în Alian a Civic; se manifestase,
pîn; acum un an i jum;tate, un curent 2cu rezultate
practice în rezolvarea conflictelor etnice . Principala
expertiza de ordin politico-juridic utilizabil; ast;zi
privind drepturile minorit; ilor în România a fost
elaborat; sub egida Centrului pentru Drepturile
Omului3.
Îns; de abia experien a din ultimul an a revelat,
cred, anvergura „istoric;" pe care o are pentru români
rela ia cu minoritatea maghiar; i cu Ungaria. Ea a
c;p;tat noi dimensiuni, datorit; conjuncturii
interna ionale în care se joac; viitorul societ; ii
române ti. Aceasta a avut o dezvoltare extrem de
sinuoas; între 1990 i 1995. S-a
1.Se elaboreaz; deja lucr;ri ele diplom; pe
tema publicisticii prodemocratice de la revista
„22". La acestea, se adaug; volume
cu selec ii din articolele publicate în revist;:
editate, unele în lucru, altele în proiect.
2.Care mai rezist; pînâ ast;zi în filiale cum ar fi cele
din Cluj ori Covasna.
.
3.Vezi spre exemplu, Concep ia UDMR privind
drepturile minorit# ilor na ionale (Gabriel
Andreescu, Valentin Stan, Renate Weber, volum
bilingv. 1994), studiile asupra proiectelor de lege
înregistrate la Parlamentul României i
proiectul de lege al Centrului (Legisla ia în
tranzi ie, Bucure ti, T994), studii publicate
în „Revista Român; de Drepturile Omului" sau alte
materiale puse la dispozi ie presei i forma iunilor
politice. Speciali tii au ar;tat un unanim interes
pentru cercet;rile amintite. Ele au intrat i în
aten ia unor oameni politici. La întîlnirea de la
Gyula din 11-13 mai 1995, Zsolt Nemeth, vice-
pre edintele FIDESZ a calificat Concep ia UDMR
privind drepturile minorit# ilor na ionale ca
fiind cel mai important document ap;rut în
România, dup; 1940 privind, minorit; ile na ionale.
20 Gabriel Andreescu
reu it, datorita conflictelor etnice i mineriadelor, s;
se amîne trei ani intrarea în Consiliul Europei. La
sfîr itul anului 1992-începutul anului 1993, dup;
constituirea grupului de la Vi egrad, p;rea c; se
trasase deja frontiera între Republica Ceh;, Polonia,
Ungaria i Slovacia pe de o parte, România i
Bulgaria pe de alta. Iat; îns; c; lansarea în 1993 a
Pactului Balladur, devenit apoi Pactul de
Stabilitate în Europa, a repus statele din aceast;
regiune pe aceea i linie de plecare.
Dar din 1993_pîn; în prim;vara lui 1995,
partidele na ional-extremiste au intrat în Guvern sau
în e aloanele doi ale acestuia, iar principala coali ie de
opozi ie, CDR, a imprumutat i ea un discurs
na ionalist. Legile votate în Parlament au reflectat
aceasta întoarcere a spatelui de la valorile europene.
E ecul negocierilor privitoare la tratatul cu Ungaria din
martie 1995 a confirmat reticen a UE i NATO,
manifestat; deseori, fa ; de integrarea României în
structurile lor. Exper ii, i oamenii politici ai
organismelor paneuropene au repetat, cu diferite
ocazii, numele ;rilor interesante pentru vestici : cele
patru amintite, apar inînd grupului de la Vi egrad, i
Slovenia. Raportul pre edintelui Comisiei permanente
a Consiliul Organiza iei Atlanticului de Nord,
Karsten Voight, a reiterat la Budapesta, la sfîr itul
lunii mai 1995, op iunea pentru cele cinci ;ri ale
Europei Centrale.
Concluzia este pe cit de banala, pe atît de teribil;:
extremi tii, incompeten ii, clientelarii de ast;zi care
conduc România ne-au scos în afara aranjamentelor
continentale ale anilor '90. Nu v;d cum am putea
r;sturna, în mod conving;tor i rapid, situa ia intern;
- i corespunz;tor. imaginea României în fa a
partenerilor dori i. Într-o viziune optimist;', "a ezarea"
societ; ii române ti va necesita ani. Îmi imaginez c;
schimbarea genera iilor, i repetarea procesului
electoral vor duce, la un moment dat, la dep; irea
mo tenirii comuniste i a mo tenirii Ceau escu. S;
sper;m într-un eventual progres spre o societate mai
stabil;, mai civilizat;, economic mai coerent;: La
sfîr itul acestui mileniu i începutul celui de-al treilea, ne
vom afla îns; în fa a unei Europe mai structurate,
mai ferme între grani ele ei, iar ;rile central-
europene vor avea un avans considerabil fa ; de
România. Atunci
Na ionali ti, 21
antina ionali ti.
frontiera de la vest va reprezenta chiar grani a
noastr# cu Occidentul. Rela ia cu Ungaria va defini
accesul nostru în lumea civilizat#.
Ceea ce se denume te mai sus este o conexiune
geografica. Se poate ea transforma într-un proiect
politic care s; coaguleze interesele în zon; ?
Transparen a_ frontierei cu Ungaria i asigurarea,
prin liberalizarea economic; internei, a implic;rii
Transilvaniei în dinamismul regional sînt elementele
unei strategii cu piliere de a conecta România la
Europa de mîine. Aceste principii sînt privite ele
majoritatea politic; de la noi cu suficien ; i
suspiciune. Dar aici este discutat ceea ce merit# s#
fie, un model pe care elitele responsabile sa-1
transforme în strategie concret;. Se pune i
întrebarea dac; în Ungaria poate învinge aceea i
viziune.
M; gîndesc c; argumente privind interese comune
româno-maghiare au fost deseori prezentate de-a lungul
timpului chiar de maghiari. Paradoxal, ele se men in
i ast;zi. Miklos Wesselenyi argumenta, în deceniul
cinci al secolului trecut, necesitatea conlucr;rii româno-
maghiare referindu-se la pericolul Imperiului arist.
Nu v;d nici acum ca Ungaria s; fie dezinteresat; de
influenta care se exercit; asupra regimului de la
Bucure ti. Se afl; el sau nu sub influen a Federa iei
Ruse? In_deceniul trei al acestui secol, un alt om de
cultur; maghiar, Aladar Kuncz, nota ca element de
unire a celor dou; popoare vecine limba latin;. Se
prea poate ca ast;zi acest argument s; fie mai curind
speculativ. Dar ultimii doi factori de „recunoa tere
reciproc;" vehicula i de reprezentan i ai
"intelighen iei" maghiare : europenismul i existen a
unei puternice minorit; i maghiare: în cadrul
frontierelor române ti au toate ansele s; joace un
rol în actualitate.
Existen a puternicei comunit; i maghiare din
România este un fapt. S;_lu;m ca premis; afirmarea
în viitor a europenismului - în_spirit. nu numai în
vorbe si în ciuda obstacolelor pe care le întîmpin;m. Se
ridic; întrebarea dac; putem miza ,,atunci" pe un
r;spuns pozitiv de cealalt; parte a frontierei.
1. Limb; a Bisericii catolice, latina a fost
esen ial; pentru devenirea culturii maghiare.
(Caracterul latin al limbii române fiind reversul).
22 Gabriel Andreescu
Una dintre ansele noastre în rela ia cu Ungaria este
calitatea unei p;r i semnificative a elitei politice
maghiare.
Se adaug; num;rul surprinz;tor de oameni din mediile
politice maghiare care vorbesc române te, interesul
acestora pentru problemele române ti, pentru
chestiunea minorit; ii maghiare din ;rile vecine
Ungariei ' . Mul i politicieni maghiari promoveaz;
concepte europene, cum ar fi cel de dezvoltare
regional; sau cel de transparen ; a frontierelor 2.
Un obstacol creat în ultimii ani este faptul c;, în ciuda
absen ei oric;rei manifest;ri de acest gen din partea
succesivelor guverne de la Budapesta i în ciuda
abera iei
practice a unei astfel de idei, Ungaria a fost prezentat;
românilor ca avînd preten ii iredentiste. Maghiarii din
România au fost descri i drept un pericol intern, o
amenin are la adresa stabilit; ii statului, un handicap în
calea promov;rii pozi iilor române ti în lume. "
În viziunea pe care o sus in aici, minoritatea maghiar;
poate constitui acel factor capabil s; "for eze" România
i s; motiveze Ungaria la rela ii privilegiate. Iar rela ia
privilegiat; cu Ungaria, în perspectiv; ar; a Uniunii
Nu am g;sit în România atî ia oameni politici, cum am
g;sit în Ungaria, care s; se fi aplecat cu atîta aten ie
asupra studiilor privitoare la minorit; i ale Centrului
pentru Drepturile Omului de la Bucure ti (care se
refereau totu i la problematica minorit; ilor din
România.).
înc; din 1990 am auzit referiri la transparen a frontierei
româno-maghiare, în timp ce m; aflam în Ungaria
- participînd la supravegherea alegerilor. Am f;cut cu
aceast; ocazie un interviu cu Fur Lajos, un candidat al
FMD, devenit ministru al ap;r;rii sub
guvernul Antall. Cuvîntul „transparen ;" p;rea a fi,
pentru viitorul ministru, o obsesie.
3) în discursul inut la întîlnirea unui grup de
intelectuali din România i Ungaria la care am
participat la Szodliget (22 mai Ungariei. Arpad Goncz,
remarca urm;toarele :
..Este absurd s; spui ast;zi c; Ungaria vrea s; ia
Transilvania. Nu ne crede i lipsi i de capacit; i
intelectuale : mai direct spus, nu ne crede i pro ti.
Ungaria, cu o popula ie de 10 milioane, nu se poate
angaja într-o rela ie cu o minoritate de 5 milioane de
români, câ i tr;iesc în Transilvania.
4) Raportul SRI pentru perioada septembrie 1993-1994
calific; cele dou; mari minorit; i din România,
maghiarii i romii — în spiritul dac; nu în litera
demonstra iei -, ca principali factori de risc pentru
ordinea de drept în România.
Na ionali ti, 23
antina ionali ti...
Europene i membr; a NATO, împreun; cu
dezvoltarea multicultural; a Transilvaniei, constituie o
migrare spre Vest. Bineîn eles, politica minorit; ii
maghiare clin România va avea propriul s;u rol. A fost
o întîmplare nefericit; c; purt;toarea de cuvînt a
acesteia - m; refer la UDMR -s-a orientat spre o
strategie de protec ie intern; a minorit; ii. O politic;
feti izînd autodeterminarea i diferitele forme de
autonomie, în dauna afirm;rii drepturilor i libert; ilor
persoanelor ori organiza iilor maghiare. Un accent pus
pe accesul la competi ie, pe multiculturalitate i
amplificarea maximal; a leg;turilor de o parte i de
alta a grani ei cu Ungaria — nu am în vedere mai pu in
legaturile economice — ar dinamiza con tiin a civica a
întregii Transilvanii, exploatînd avantajele acestei
minunate regiuni care p;streaz; înc;, în tissu-ul ei
social, vigoarea civilizatorie a vechii Mittel Europe.
Extremismul na ionalist ar fi înotat i el mai greu
împotriva acestui curent, pentru c;, în spiritul
organismelor interna ionale fa ; de care România are
obliga ii, sacrosancte nu sînt autonomiile, ci libert; ile.
Minoritatea maghiar;. Ungaria. România, iat; o triad;
care define te o logic; regional;. Ce poate fi mai
absurd ~
decît faptul c; un factor rare are toate motivele s; ne
uneasc; - prezen a unei puternice comunit; i etnice
legate prin tradi ie ele ara vecin; - a devenit subiectul
care ast;zi ne desparte ?
Mai râmîn în memorie mor ii c;zu i i de o parte, i de
cealalt;. Se mai amintesc frontiere care s-au schimbat
în ultima jum;tate de secol sau în ultimul secol. Au
fost nedrept; i - absolute sau doar relative - pe care i le
putem repro a istoriei, fie c; privim spre Republica
Moldova, fie c; privim spre Ungaria. Dar cel mai
important lucru este s; internaliz;m principiul care a
asigurat prosperitatea i stabilitatea Europei
occidentale : reconcilierea cu istoria ' .
Aceasta presupune o acceptare a situa iei regionale
create prin formarea statului Republica Moldova i o
concentrare asupra obiectivelor noastre de integrare
euro-
1. Respectarea acestui principiu, iterat de toate statele
occidentale, poate fi cerut;, în mod legitim, i
Ungariei, i minorit; ii maghiare din România.
24 Gabriel
Andreescu
pean; — care presupun, la rîndul lor. amplificarea
rela iilor cu Ungaria, în acest sens. reconcilierea cu
istoria înseamn; i faptul ca Republica Moldova este o
privire spre trecut. Din punctul de vedere al
raporturilor interna ionale ale României, Ungaria
reprezint; privirea noastr; spre viitor.
Parc; aud "patrio ii" care vor afirma retoric c; teza de
mai sus necinste te memoria poporului român.
A cinsti memoria nu este o datorie mai mare decît grija
pentru cei care ne vor urma. Viitorul despre care vreau
s; vorbesc nu apar ine genera iei mele, ci genera iilor
care încep cu copiii no tri.
 Pacta sunt servanda
Alexandru Paleologu

Delirul metodic pe care îl reprezint; interna ionalismul

n-a permis s; se vad; c; numai printr-o etap; de
na ionalism exacerbat se poate ajunge la unitatea
concret; i deplin; a Europei. O nou; form; de via ;
nu izbute te s; se instaureze pe planet; pîn; cînd cea
anterioar; tradi ional; nu a fost probat; în mod extrem.
Na iunile europene se izbesc acum de propriile lor
obstacole, iar izbiturile vor constitui noua integrare a
Europei.
J. Ortega y Gasset

În num;rul pe iunie 1995 al revistei

„Contrapunct" am citit cu deosebit interes i cu
sentimente împ;r ite un articol al domnului Gabriel
Andreescu.
De la început trebuie s; declar c; îi p;strez domnului
Gabriel Andreescu admira ia i stima ce se cuvin
omului care în ultima perioad; a regimului ceau ist a
avut curajul civic pe care 1-a avut, dovedindu-se
capabil de a asuma toate riscurile i consecin ele ce
decurgeau atunci clin atare atitudine. Sunt lucruri pe
care trecerea timpului i evolu iile sau evenimentele
ulterioare nu le terg i nu le diminueaz;.
Subliniez aceasta deoarece între noi a intervenit de
atunci o distan are mai mult sau mai pu in manifest;, în
marginile, totu i, ale urbanit; ii i ale prezum iei de
bun;-credin ;.
Din titlul i cuprinsul articolului : Privirile îndreptate
spre Republica Moldova sau spre Ungaria ? reiese c;
ne g;sim intr-o alternativ; pe care trebuie s-o tran ;m
printr-o decizie ele care depind viitorul ;rii noastre i
resituarea ei în sînul Europei civilizate, în afara c;reia
risc;m s; disp;rem ca na iune.
26 Gabriel
Andreescu
Evident, nu exist; pentru noi nici o alternativ; în ceea
ce prive te op iunea noastr; interna ional; : integrarea
european; i occidental; este unica solu ie acceptabil;,
unica ce corespunde interesului na ional.
Asta nu înseamn; s; idealiz;m Occidentul, dup; cum
este stupid i penibil s; ne idealiz;m pe noi în ine,
îmb;tându-ne cu ceea ce s-a numit cîndva „iluziile
grandomaniei'1.
Trebuie s; cunoa tem tot atît ele bine defectele i
suficien a occidentalilor, cît i sc;derile i culpele
noastre. Dar valorile occidentale au fost i trebuie s;
râmînâ i ale noastre, în loc s; ne împ;un;m cu virtu i
declarative i emfatice, cum am f;cut i continu;m s;
facem cu o autocomplezen ; grav p;gubitoare, s; nu
ne sfiim a ne revendica meritele incontestabile, prea
adesea neglijate, cînd nu chiar ignorate. Bun;oar; cei
14 ani de rezisten ; armat; anticomunist;, clin mai
multe zone muntoase ale ;rii. Sau marele num;r de
oameni de cultura, arti ti i savan i recunoscu i la scar;
european; i mondial;. Sau, ceea ce prea pu in se tie
ast;zi chiar ele persoane instruite, extraordinara
noastr; cultur; teologic;, mistic; i sapien ial; din
secolul XVII, de tradi ie bizantin;. Sau acele momente
de foarte onorabil; inut; morala pe care le-am avut în
plan interna ional, neacceptînd în 1938, dup;
Munchen, s; particip;m la o f;rîmi are marginal; a
Cehoslovaciei ( i, oricare ar fi fost calculele politice
ale lui Ceau escu, condamnarea invaziei din august
1968 i refuzul de a participa la aceasta). De asemeni,
deschiderea frontierei pentru exodul polonez din 1939.
(Ar trebui s; ne preval;m i de faptul ele a fi alungat
puterea comunist; a lui Bela Kun din Ungaria, 1918.)
Am în irat toate acestea, i vechi i recente, fiindc; nu
se înscriu în ceea ce H.-R. Patapievici nume te, cu o
formul; excelent;, „vulgata bunului român". Toate de-
monstreaz; c; locul nostru firesc este în ceea ce se
cheam; acum „structurile europene" sau
„euroatlantice".
Devenirea istoric;, adic; „evenimentele", au degradat
„locul firesc" al ârilor clin Estul Europei, cauzînd
groaznica discrepan ; dintre cele dou; jum;t; i ale
continentului. Acum, ;rile din Est se str;duiesc, cu
rezultate inegale, s;- i recupereze locul firesc. Am
r;mas la coada acestora.
Na ionali ti, antina ionali ti... 27
în celelalte ;ri, chiar clac;, fatal, nu putea fi lesne
primenit; componenta aparatului administrativ, m;car
la vîrf sînt conduc;tori legitimi i credibili, cu
autoritate moral;, a c;ror voin ; politic; de integrare
european; este inechivoc;. La noi are loc contrariul.
Recent am primit, ca un du rece, rezolu ia descuraja-
toare, în ce ne prive te, a Uniunii Europene. Cine e de
vin; ? S-ar zice (ceea ce de fapt este eviden a îns; i)
c; am c;utat-o cu luminarea. Toate actele puterii i
monstruoasa legisla ie trecut; prin ma ina de vot a
majorit; ii parlamentare sînt, punct cu punct,
contraproductive în raport cu a a-numitele „standarde
europene". F;r; a mai vorbi de sabotarea demagogic;
a Tratatului cu Ungaria. Duplicitatea regimului Iliescu
nu poate în ela pe nimeni. Se lucreaz; sistematic
împotriva interesului na ional.
Cine e de vin; c; nu avem i noi un lobby eficient,
cum au ungurii ? De ce nu sîntem în stare s; alc;tuim
o delega ie decent; la Strasbourg? Singurul membru
remarcabil al delega iei române e senatorul Frunda,
care e ungur. Este normal s; fac; parte din delega ie,
dar de ce ceilal i membri sînt desemna i dup; un
criteriu a a-zis obiectiv, dar contraproductiv,
determinat ele nu tiu ce „algoritmi", în loc s; se
aleag; personalit; i de un calibru m;car comparabil cu
al domnului Frunda ? Criteriul „algoritmilor" e de
aceea i natur; cu cel al dosarelor de cadre. Pe
deasupra, mai sîntem i mojici. Arhiducelui Otto de
Habsburg i-am oferit pe tav; toate argumentele
ireplicabile împotriva noastr;. Toate acestea constituie
o „imagine a ;rii" în str;in;tate pe care ne va fi foarte
greu s-o corect;m atunci cînd vom putea într-adev;r s;
ne apuc;m ele o politic; extern; cu adev;rat dedicat;
interesului na ional.
C;ci exist; dou; feluri de na ionalism, cum foarte
pertinent remarca istoricul francez Jacques Le Goff, un
na ionalism ca doctrin; a excluderii i a hegemoniei,
absolut inadmisibil, i altul, necesar i legitim, cel al
conserv;rii i cultiv;rii con tiin ei na ionale la
grupurile, etnice minoritare, precum si cel al na iunilor
est-europene c;rora, în ultima jum;tate de secol, le-a
fost extirpat; memoria colectiv;. Nu se poate
reconstrui Europa cu ni te colectivit; i cvasi-
amnezice. O lume f;r; memorie
28 Gabriel Andreescu
colectiv;, f;r; con tiin ; istoric; nu e o societate, nu e
o na iune, ci un agregat ele hominieni.
Recuperarea con tiin ei istorice i memoriei colective
în Europa de Est nu poate fi un proces simplu, liniar i
senin. Principiul sublata causa tollitur effectus, în acest
caz, nu func ioneaz; instantaneu (cu atît mai pu in cu
cît înl;turarea cauzei este imperfect;, iar la noi, ele o
imperfec iune dirijat;), în martie 1990, la Sorbona, în
cadrul unui colocviu interna ional pe tema „încotro
merge Estul ?" 1-am ascultat pe profesorul Bronislaw
Geremek care avertiza Occidentul c;, în Europa de Est,
revenirea la democra ie, la o societate civilizat; i la un
Stat ele drept nu I7a fi scutit; de excese, ele ciocniri
pasionale i paroxistice i c; vom asista la unele
recidive, la resurgen a unor forme exacerbate de
na ionalism i xenofobie. Evident, va trebui mult;
vigilen ; i r;bdare pentru a limita aceste fenomene,
dar apari ia lor e o criz; de cre tere, febricitant;, dar
trec;toare. Avertismentul lui Geremek a fost receptat
de Occident eloar ca o specula ie intelectual; : s-ar
p;rea c; nimeni elin clasa politic; i din a a-numi ii
politologi occidentali nu a re inut avertismentul lui
Geremek în toat; gravitatea lui. Dovad;, un alt
colocviu organizat de revista socialist; „Globe", în fe-
bruarie 1992 la Palatul Chaillot din Paris, pe tema
„Europa i triburile" : a fost ocazia unei dezl;n uiri
nestâpînite împotriva Estului acuzat de „tribalism", de
„pasiune identitar;" i ele reînviere a „na ionalismelor"
(invariabil numite „fascism").
Este îns; adev;rat ( i deplorabil) c;, la noi, acel
na ionalism legitim (chiar dac; nu rareori e derapant)
este confiscat sub forma celui exclusivist i hegemon,
de ni te agitatori ignari, g;uno i i nu dezinteresati.
care, sub nedisimulata protec ie a Puterii, ac ioneaz;
sistematic împotriva interesului na ional. Protec ia
aceasta are dou; motiva ii: a provoca discordie intern;
(divide et impera) i izolare extern; pentru a favoriza
sistemul clientelar (mai exact jaful) f;r; riscurile
competi iei cu investitori str;ini serio i i creditabili.

La noi, opozi ia democratic; i prooccidental; nu a

avut curajul s; abordeze probleme na ionale,
abandonînd celor eufemistic numi i „extremi ti" (de
fapt, escroci)
 Na ionali ti, 29
antina ionali ti..
discursul na ionalist, preluat ele ace tia nesincer, dar
'zgomotos, în condi ii normale, acest discurs nu ar fi
fost necesar din partea opozi iei. El e, îns;, legitim si
necesar la na iunile traumatizate în aceast; jum;tate ele
secol de sp;lare comunist; a creierelor si de falsificare
a istoriei, adic; atît a trecutului, cît i a prezentului. Nu
e admisibil ca problema na ional; sa fie indiferent;
unui european clin Est, baltic, polonez, maghiar,
român, bulgar, sîrb, albanez etc. Europa trebuie s;
redevin; întreag;, cu toate componentele ei na ionale.
Europa e o ar; cu mai multe limbi, iar în aceste limbi
exist; capodopere. Lucrul acesta e de o importan ;
covîr itoare, dar nu-1 în eleg nici 0,01% din cei care
decid soarta lumii.
Domnul Gabriel Andreescu consider; c; aceste ches-
tiuni nu trebuiesc privite dintr-un punct de vedere
„istoricist". Din tot ce preced; se poate în elege c; nu
sînt cîtu i de pu in de acord cu domnia sa.
Etiu i eu foarte bine c; o atitudine m;rginit istoricist;
poate fi, i nu o dat; a i fost, generatoare de orbire în
fa a realit; ii i de grave, uneori ireparabile, gre eli.
Etiu pozi ia aporetic; a lui Valery cu privire la
relativitatea evalu;rii faptelor istorice. Etiu i
stereotipiile irealiste ale miturilor istorice induse de
idola tribus, invocat; la noi de posteritatea lui
Farfuridi. Etim cu to ii i vedem mereu c; „lec iile"
istoriei sînt zadarnice de cele mai multe ori, din lips;
de imagina ie i de bun sim . „Bunul sim , spune dl.
Gabriel Andreescu, nu poate [ine loc de informa ie,
nici de decizie adecvat;." A nu ine seama ele
informa ie, cînd aceasta exist;, este pur i simplu lips;
de bun sim . Pe de alt; parte, lipsa de bun sim nu poate
duce niciodat; la o decizie adecvat;, dup; cum s-a
putut vedea în nenum;rate ac iuni politice i în nu
pu ine tratate diplomatice.
Exist;, e adev;rat, o p;rere destul de râspîndit;, care
confund; bunul sim cu sim ul comun i îl consider;
însu ire mediocr;, incapabila s; perceap; în elesurile
mai subtile sau mai îndr;zne e. Ei Descartes spunea,
dar ironic, c; bunul sim e însu irea ori icui. Dar
dimpotriv;, bunul sim e o rarisim; însu ire, mult
superioar; inteligen ei, pe care, de altfel, o implic;
negre it. (Reciproca nu-i adev;rat; : exist; o mul ime
ele in i inteligen i lipsi i de bun sim , dar nu exist; om
cu bun sim care s; nu fie
30 Gabriel Andreescu
i de o perfect; inteligen ;). De cîte ori solu iile de hun
sim , formulele sau vorbele de bun sim produc efecte
zguduitoare, pulverizînd h; i urile ra ionamentelor
specioase, întocmai ca r;spunsul lui Oedip la enigma
Sfinxului ! (Dar e adev;rat i c;, rostit peremptoriu,
contrariul bunului sim are, de asemenea, un efect
zguduitor, îns; în avantajul Sfinxului.)
Dl. Gabriel Andreescu recomand; ca, în abordarea
problemelor interna ionale i ale situ;rii noastre în
contextul acestora, s; se elimine orice punct de vedere
istoric sau na ional. Referitor la acestea, d-sa exclam; :
Mentalitate de Ev Mediu la sfîr it de secol XX !
Exclama ia reclam; o întreit; analiz;, în primul rînd,
avem de-a face cu persisten a unei judec; i i unui
cli eu respinse total ast;zi de stadiul cuno tin elor i
în elegerii, anume, formula ..întunecatul Ev Mediu".
Aceast; formul;, demn; s; figureze într-un flaubertian
„dic ionar al ideilor primite" a devenit,
intelectualmente, compromi ;toare. Ceea ce se
nume te înc; „Evul Mediu", într-o periodizare a
istoriei pe care viitorul o va amenda fatalmente,
acoper; un mileniu ce nu poate fi caracterizat sumar.
Acest mileniu a cunoscut mai multe perioade durabile
de str;lucit; civiliza ie în diverse zone ale Europei.
Lucrurile acestea sînt acum tiute, exist; o imens;
bibliografie, variata, pe domenii i epoci. Dar
dispre uirea bunului sim i ignorarea informa iei merg
mîn; în mîn;.
în al doilea rînd, este elementar de tiut c; ideea de
„na iune" i, cu atît mai pu in, de „na ionalism" nu
exist; în Evul Mediu. A început s; apar;, nu prea
conturat, la declinul feudalit; ii, pentru a lua o form;
mai reliefat; în epoca monarhiilor absolute i a se
defini clar i abstract în Revolu ia francez;.
în al treilea rînd, „perora ia" (dac; îmi pot permite s;
folosesc acest termen): „la sfîr it de secol XX!" (în
antiteza cu „întunecatul Ev Mediu"). Aceast; idee
destul de comuna, în ciuda flagrantei eviden e, c; am
fi mult mai avansa i decît secolele trecute, c;,
beneficiind de cea mai nou; etap; a unui progres
liniar, ascendent i continuu, este înc; un cli eu valabil
pentru dic ionarul flaubertian. Evident, aceast; idee
vine din epatarea tehno-latr; fa ; de uluitoarele efecte
ale revolu iei tehnologice.
Na ionali ti. antina ionali ti... 31
Performan ele extraordinare la care am asistat i
continu;m s; asist;m modific; fundamental datele i
virtualit; ile existen ei pe planet;. Sigur c; unele din
aceste efecte au fost benefice i chiar salvatoare, ca de
pild; ceea ce s-a numit ..r;zboiul stelelor", prin care s-
a ajuns la demantelarea imperiului sovietic, denumit cu
o exactitate matematic; „the empire of the Evil" ele
c;tre Ronald Reagan.
Dar ceea ce obi nuit se nume te „Progresul tehnic'1
(mult mai corect; este formula „revolu ie
tehnologic;") nu este deloc un progres în ordinea
civiliza iei, ci dimpotriv;. Filosofia german; a culturii,
Spengler i al ii pun cultura în antitez; cu civiliza ia,
dînd acesteia conota ia negativ; pe care mi-am permis
(nu stnt singurul, sînt i al ii mult mai prestigio i pe
care m; sprijin, bun;oar; J. Ortega y Gasset, în
Revolta maselor) s; o atribui revolu iei tehnologice i
consecin elor ei politice. Civiliza ia nu const; în
progresul tehnic, oricîte determinante pozitive sau
negative ar avea acesta asupra ei. Civiliza ia nu poate
consta decît în civilitate, ca urmare a distinc iei
fundamentale pe care o face elin capul locului dreptul
civil între bunuri i persoane. Tratarea persoanelor ca
bunuri nu-i altceva decît pur; barbarie, oricît ele
avansat ar fi stadiul tehnicii (defini ia juridic; a
persoanei a avut i ea avatarurile ei istorice, clar, nu
mai pu in, ea exist; ca no iune în civiliza ia
european;). Sfîr itul secolului XX, mai exact a doua
lui jum;tate - sau ultimele lui dou; treimi, dac;
socotim, cum e just, revolu iile bol evic; i hitlerist; -
nu poate reprezenta decît un model de anticiviliza ie,
poate unul f;r; precedent de aceea i anvergur;, tocmai
prin auxiliile tehnice de care a dispus.
A adar : o mentalitate într-adev;r de Ev Mediu la
sfîr itul secolului nostru nu afl;m decît la o minoritate
cu adev;rat luminata spiritualmente i care poate
însemna profetic o speran ; de viitor (dac; viitorul va
fi altceva decît devastarea i dispari ia civiliza iei).
Acum trebuie s; declar c; îl aprob pe dl. Gabriel
Andreescu i m; al;tur domniei sale în problema
româno--maghiar;. Contenciosul româno-maghiar este
între inut i escaladat artificial i sistematic printr-o
retoric; na ionalist; provocatoare i stupid;, dar care,
clin nefericire, prinde destul ele mult chiar la persoane
de bun;-credin ;, i ele o
32 Gabriel Andreescu
parte, i de cealalt;. Motiva ia îmi pare foarte clar; :
insurec ia din decembrie 1989 a început la Timi oara
sub semnul unei solidarit; i anticomuniste româno-
maghiare. Aceasta ar fi însemnat o for ; redutabil;
pentru puterea uzurpatoare i, deci, trebuia distrus;.
Divide et impera, acest principiu al oric;rei tiranii, a
fost practicat de puterea post-decembrist; înc; de la
început, asmu ind diferite categorii de cet; eni unii
împotriva altora : chiria i i proprietari, intelectuali i
muncitori, mineri i studen i, români i maghiari.
Violen ele de la Tîrgu-Mure din martie 1990 au fost în
mod flagrant puse la cale ( i au i fost primul argument
pentru reînt;rirea poli iei politice).
M;rturisesc c; niciodat; nu am avut sentimente anti-
maghiare, dimpotriv;, am pentru unguri admira ie i
simpatie. Evident, aceasta nu m; orbe te, v;d i eu, tiu
sau aflu destule lucruri „negative" la ei, cum sînt la
toat; lumea, iar unele peste care, cu toat; cordialitatea,
nu pot s; trec. Am fost iritat, nu o dat;, ca de pild; la
Oradea, într-un restaurant unde, fiindc; nu vorbeam
ungure te, eu i al i români cu care eram împreun;, nu
am fost servi i decît ultimii, cu minim; aten ie i f;r;
amenitate. Dar m-am aflat deseori, în cursul vie ii, în
împrejur;ri, fie normale, fie deosebit de vitrege, cu nu
pu ini maghiari, i ;rani, i intelectuali, i aristocra i,
pe unii ajungînd a-i cunoa te bine, iar celor mai mul i
le p;strez o amintire cordial; i uman;. Nu cunosc
muzic; la care sensibilitatea mea româneasc; s; vibreze
mai r;scolitor i mai_emo ionant decît dansurile
române ti ale lui Bartok. Nu fac abstrac ie de
perioadele cele mai rele ale istoriei, care nu trebuiesc
uitate, clar nici reactivate într-un perpetuu spirit de
vendet;. Cioran_î i aminte te de spaimele lui de copil
fa ; de imaginea jandarmului ungur. Dar tot Cioran ud;
de lacrimi fa a de mas; ascultînd acas;, la Paris,
roman e ungure ti. Este de remarcat faptul c; în drama
Avram Iancu, a lui Blaga, i în P;durea spînzura ilor, a
lui Rebreanu, femeia iubitoare i devotat; care-1
urmeaz; pe eroul român pîn; la cap;t e, în ambele
cazuri, o unguroaic;. Aceast; alegere nu e nici
întîmpl;toare, nici oportunist;.
In definitiv, sîntem cu ei aici de secole, de nenum;rate
genera ii, c;s;toriile mixte sînt frecvente, ca i bunele
prietenii, mai cu seam; la ar; i în ora ele mici. Chiar
33
dac; mai are loc cîte o înc;ierare, mai ales dup; b;utura,
nu exist;, în realitate st;ri conflictuale endemice si
intratabile. Ei sînt cet; eni ai ;rii i este inadmisibil s; fie
socoti i str;ini i du mani. Min i întunecate si firi bestiale
sînt i printre ei ca i printre noi, spirite ovine, de
asemenea, dar nu sînt precump;nitoare. Toate alarmele cu
iminen a unor agresiuni armate, toate instig;rile i
provoc;rile recurente sînt v;dit dirijate de undeva. Nu au
alte urm;ri decît compromiterea noastr; pe plan interna-
ional. De cîte ori e vorba de un pas înainte în direc ia U
integr;rii noastre europene apar, Fie alternativ, fie simul-
tan, interven iile celor doi turba i, Funar si Tokes, care
stric; totul, parc; manipula i amîndoi de un versat me ter
p;pu ar.
Sigur, i UDMR-ul escaladeaz; aceste nervozit; i. Dar
cum s; le pretindem s; fie senini i docili fa ; de toate
icanele i r; oielile, fat; de restric iile legislative contrare
unei politici inteligente ? Bineîn eles nu putem, nici ca
ipotez;, admite ideea de autonomie teritorial;. Aceast;
idee nu e decît efectul exasper;rii la care sînt împin i. E
clar c; asemenea idee nu ar fi putut s; apar; clac; am fi
avut, cum era normal i necesar înc; de acum cinci ani.
sau m;car de trei. o lege ca lumea a autonomiei locale.
Dar înc;p; înatul „centralism democratic" al puterii nu
vrea nici în ruptul capului a a ceva. „Ungurii vor
Ardealul" tot repet; asta instigatorii la discordie. Care
unguri ? Ungaria ? E o abera ie : cum ar putea suporta un
num;r atît de mare de români într-un stat cu o popula ie cu
mai pu in de 11 milioane de maghiari ? Le place
Transilvania, a a cum ne place i nou; : maghiarii din
România trebuie s; se simt; ca i noi într-un teritoriu în
care tr;iesc de atîtea veacuri i e inadmisibil s; li se
impun; un statut de cet; eni tolera i. Transilvania face
parte elin România i numai lipsa ele bun sim poate crede
sau spera altceva.
Este indispensabil i obligatoriu s; avem rela ii bune cu
Ungaria. Un tratat de prietenie i alian ; cu Ungaria este
nu numai, cum se zicea cu o formul; stereotip;, dar abia
acum onest;, „reciproc avantajos", dar e i condi ia
natural; (nu impus; ele vreo „recomandare" sau „rezo-
lu ie') a integr;rii europene. Afar; de asta, o alian ;
sincer; si solid; cu Ungaria ar fi un tampon foarte
 34 Gabriel Andreescu
puternic împotriva panslavismului care n;zuie te acum
c;tre Adriatica. Cine saboteaz; acest tratat face jocul
expansionismului rusesc (categoric respins de Soljeni în).
Cine saboteaz; acest tratat ac ioneaz; împotriva intereselor
vitale ale României. Acum, last but not least. chestiunea
Basarabiei. Ni se spune ca renun area la Basarabia i
Bucovina (statul numit Republica Moldova nu acoper;
integral acest teritoriu), este pre ul integr;rii noastre în
structurile „euroatlantice". Ni se mai spune c; „nostalgiile
trecutului" sînt de în eles la nivelul „oamenilor obi nui i",
clar „impardonabile la un om ele Stat". Ni se mai spune c;
sintagma „ ar;-mam;" reprezint; o agresiune la frontierele
trasate de un tratat i c; „problema teritoriilor care
apar inuser; României Mari nu constituie ast;zi pentru ara
noastr; o prioritate".
Din p;cate, ast;zi, din punct ele vedere practic i
conjunctural, revendicarea acestor teritorii nu constituie o
prioritate. Aceasta e o situa ie actual; decurgînd, într-
adev;r, clin stipula iile unui tratat. Dar o sintagm; ce
exprim; un adev;r, atît istoric, cît i politic (c;ci politicul
nu se refer; numai la actual, ci i la virtual), o atare
sintagm; nu este, nicidecum, o agresiune la frontiere.
Aceasta nu poate fi decît material;. Fran a a pierdut
Alsacia-Lorena în 1871 prin Tratatul de la Frankfurt i nu a
recuperat-o decît în 1918, cînd împrejur;rile s-au schimbat.
Dar între timp, f;r; a agresa frontiera, nu a t;cut. Nici o
clip; nu a considerat c; „nostalgia" ar fi scuzabil; doar la
oamenii obi nui i, dar ilicit; la oamenii de Stat (respectiv i
la istorici, la juri ti, la publici ti etc,). întreb : oare Helmut
Kohl care a reu it, evident, nu singur i nu f;r; concursul
unor împrejur;ri favorabile, reunificarea Germaniei, este un
slab i impardonabil om de Stat ?
Dl. Gabriel Andreescu invoc; în mod dogmatic, clar cu o
competen ; m;car discutabil;, „principiile dreptului
interna ional".
Dreptul interna ional public (sau „dreptul gin ilor") nu a
devenit înc;, din p;cate, o disciplin; tiin ific; ferm;, ca
dreptul civil, penal sau comercial. De la Grotius i pîn; azi,
el se afl; într-un proces de cristalizare doctrinal;. Unele
accep iuni sau teze au c;p;tat, e adev;rat, oarecare valoare
normativ;, dar foarte precar;, în orice caz,
principiile acestui drept sînt mai mult teoretice decît
efective. Cînd ele nu comun unei mari puteri, sînt
eludate pur i simplu. A respecta un tratat în vigoare nu
e propriu-zis un principiu, ci o condi ie impus; de
raportul de for e. A adar, nu dreptul, ci for a decide
(truism !.). Un principiu al dreptului interna ional
public, care are totu i o valoare func ional;, este : pacta
sunt se.rvanda rebus sic stantibus. Tratatele nu sînt
ve nice. Ei, rareori, sînt juste (tocmai aceasta le face, în
cele din urm;, caduce). Un principiu do drept, fie el i
interna ional, nu poate fi respectarea injusti iei. Iar un
tratat nu e deloc de acceptat în întregime sau de respins
în întregime. El e un lucru omenesc i, ca atare, supus
schimb;rii sau abolirii. Icleea c;, dac; nu renun ;m la
Basarabia, risc;m s; pierdem Transilvania, e o
alternativ; inadmisibil;. Nu avem de optat între dou;
abdic;ri dezonorante. Asta nu e nici luciditate, nici
realism. Etiu c;, azi, onoarea e considerat; o vorba
goal;. Nici în trecut nu a avut totdeauna o prioritate
constrîng;toare, dar, cel pu in, nu era, ca acum,
discreditat; intelectualmente. O anumit; ipocrizie o
men inea ca valoare acceptat; sau un cinism sprijinit pe
for ; o eluda, îns; nu durabil. Onoarea este, totu i, o
valoare real; ( i chiar material;). F;r; onoare nu poate
exista civiliza ie, deci nici via ; civic;, nici o adev;rat;
societate, ci doar, cum spuneam, un agregat de
hominieni. A abandona Basarabia i Bucovina e o
dezonoare.
Nu m-am referit la „studiul" Raporturile României cu
Republica Moldova alc;tuit de G. Andreescu, Valentin
Stan i Renate Weber, deoarece Victor Bârsan i-a dat o
replic; exhaustiv; i dirimant;, în care i logica, i
bunul sim , i informa ia nu pot fi respinse în mod onest
i inteligent (vezi .,Românul Liber", februarie 1995).
Dar îmi pare clar c; „a intra în Europa" (adic;, mai
corect spus, a ne relua locul firesc) nu se poate concepe
în nici un caz prin dezonoare. Atît b;trînul Br;tianu, cît
i fiul s;u Ionel au trîntit u ile la Congresele de pace
(Berlin 1878 i Versailles 1918) la care cinismul
marilor puteri ne-a impus clauze pe care, cu mai mult;
îndrept; ire, în 1878, i mai mic;, clar real;, în 1918,
le-am socotit inacceptabile. Dar legitimitatea
prestigiului interna ional al României a fost salvat; prin
refuzul dezonoarei. Vorba celebr; a lui Francisc I nu-i o
van; formul; retoric;.
 Octavian Paler, Alexandru Paleologu
i spinoasa problem a
na ionalismului
Gabriel Andreescu

I
Am aflat de curînd despre cererile Mitropoliei Clujului
adresate Universit; ii conduse de Andrei Marga, într-o
chestiune care prive te - i atinge - autonomia
universitar;. Nu intru în detalii, accesibile presei din
momentul în care cei implica i le vor considera
deschise opiniei publice. Dar acest semnal nu face
decît s; se adauge la o lung; serie care demonstreaz;
tendin a Bisericii ortodoxe, accentuat; mai ales în 1995,
de a- i pune pecetea asupra vie ii de stat din România.
De altfel, în acest an. succesele repurtate de clerul
ortodox sînt semnificative : mesajul citit de patriarhul
Teoctist cu ocazia Sfintelor Pa ti a utilizat, f;r;
complexe, puternice accente antioccidentale ; drumul
f;cut de acela i la Belgrad i Pale (sediul unei republici
nerecunoscute ele ONU), purtînd mesaje oficiale, a
ar;tat c; ortodoxia dore te s; joace un rol în configu-
ra ia est-european; ; în sfîr it, Parlamentul României a
adoptat un articol ele lege care încalc; — dup; tiin a mea,
pentru prima dat; în regiune — principiul statului secular,
adic; principiul separ;rii autorit; ii ele stat de autorit; ile
religioase '. în toat; aceast; dinamic;, reclamarea unei
rela ii privilegiate între Biserica ortodox; i na iunea
român;, nu numai ele ordin istoric, clar i în devenire,
a fost asumat; drept ceva normal. Tendin ele
na ionaliste elin societatea româneasc; descoper; în
acest fel noi
1. O decizie a Cur ii Constitu ionale privind obligativitatea învâ-
;mîntului religios în coala primar; reduce aceasta obliga ie doar
la un drept (ceea ce este firesc) : dar solu ia Cur ii Constitu ionale
constituie un compromis, nesanc ionînd (ca neconstitu ional)
actul ca atare, al înc;lc;rii principiului statului secular.
f
 37

resurse ale tradi iei religioase - i, sînt sigur, acestea vor fi

explorate cu tenacitate în viitor.
B;nuiesc faptul c; va fi i mai greu decît pîn; acum s;
se reziste la noua direc ie de „înv;luire" na ionalist;. Spre
deosebire de na ionalismul ovin i isteric, ini iat de c;tre
o parte a clasei politice (PUNR, PRM. un segment din PSM
i PDSR) na ionalismul ortodox folose te un discurs mai
decent. Discursul acesta beneficiaz; de legitimitatea liber-
t; ii de con tiin ;, se intersecteaz; cu marile motiva ii ale
experien ei religioase, face apel la valori victimizate de
c;tre comunism. Este mai autoritar, poate utiliza o
propagand; mai subtil;, interac ioneazâ mai ferm cu
spiritul de turm; specific emo iilor colective.
Dac; ne-am afla numai în fa a motiva iilor ierarhiei
ortodoxe, iar societatea noastr; ar fi „matur;", „format;
civic", tendin ele funclamentaliste ale acesteia ar fi absor-
bite f;r; mari probleme. Din p;cate, miza politic; a
na ionalismului este enorm;, iar mentalitatea româneasc;
are un deficit de con tiin ; democratic; însp;imînt;tor.
Degradarea, în acest sens. a presei independente, ne
poate fi fatal;. Cum este posibil ca într-un supliment al
„Cotidianului" s; apar; ra ionamente de genul : „(...)
lovind în întîist#t#torul Bisericii Ortodoxe Române, lovi i
de fapt m Biserica Na iunii Române, lovi i de fapt în
Na iunea Român#"? Cum se poate ca Manuela Cernat s;
desfiin eze, în „România liber;", filmul Terente în termenii
în care islami tii desfiin au Versetele satanice'!
Rinocerizarea unei societ; i prin resurec ia na ionalis-
mului nu se produce prin g;l;gia, oricît de mare, a unui
corp politic (sau politizat!) viciat, ci în momentul în care
orice rezisten ; interioar;, semnificativ#, clin acea socie-
tate, s-a frînt. Am sentimentul c; ne apropiem periculos
de mult ele un asemenea punct. Ceea ce m; îngrijoreaz;
mai ales nu sînt semnalele amintite mai sus, nici pate-
tismul kitsch al unor ziari ti care scriu în cotidiene de la
care a teptam respect pentru spiritul democratic, ci mai
ales cochet;ria na ionalist; a unor personalit; i care au
toate atributele de a fi autentici lideri de opinie -
„atributele legitimit; ii" în aceea i m;sur; ca i „atributele"
practice.
38 Gabriel A ndreescu

O s; m; refer doar la dou; exemple : Octavian Paler

i Alexandru Paleologu.

Octavian Paler a revenit deseori în editorialele sale

din „România liber;" la tema na ionalismului '. Dar aici
m; opresc la trei texte apropiate unul de altul, din 6, 10 i
13 octombrie 1995. în Spinoasa problem# a identit# ii,
dl Octavian Paler reia subiectul identit; ii na ionale pentru
a se distan a de cei doi poli afla i, dup; p;rerea Domniei
sale, în eroare : ultrana ionali tii i „europenii". Cine sînt
unii i al ii ? Octavian Paler se refer;, cînd e vorba de
primii, la pivni ele României Mari sau PUNR i nume te
pe Funar i pe V;dim. El le repro eaz; acestora c; tr;deaz;,
de fapt, interesele na ionale, ca derapeaz; în ovinism i
intoleran ;. Cine sînt îns; „europenii" ? Dl Octavian Paler
se refer; abstract la cei care împing simplific;rile ..cît de
departe... cînd e vorba de „na ionalism", care privesc spre
Occident cu un servilism sincer, care v#d foarte bine ce se
întîmpl# la Strasbourg, dar nu v#d ce se întîmpl# în
România". Pentru identificare, editorialistul „României
libere" d; doar dou; nume : Gabriel Andreescu (care,
asemenea unor „ale i ai na iunii", consider# c# trebuie
eliminat contenciosul teritorial în rela iile cu Rusia i
Ucraina, adic# s# consim im explicit la un jaf. nu doar
s#-l suport#m) i Andrei Cornea, vinovat de a acuza
discursul na ionalist al Opozi iei i încercarea acesteia de a
concura discursul na ionalist al Puterii. (De-a lungul
timpului, Octavian Paler a prins în inventarul s;u i alte
exemple, într-un editorial clin 9 mai — comentat în revista
„22" - Adrian Severin era calificat drept .,una dintre acele
•m#rfuri u urele-' care „ in s# discute în numele nostru cu
al i "europeni- f#r# s# fi ajuns s#- i dea seama c# orice -
european» e -de undeva-''', motivîndu-se : „Adrian Severin e
capabil s# sporov#iasc# la orice or#, pe orice tem#".)
în opinia d-lui Octavian Paler, ultrana ionali tii români
au fost sprijini i copios de oponen ii lor. El este convins
c; „zona extremist# din UDMR are o contribu ie substan-
ial# la aducerea lui Funar i Vadim pe scena politic#" i

1. Am în vedere numai prezen a în pres;, pentru ca prin pres;, mai

mult decît prin alte mijloace, se face sim it; „vocea civic;" a
liderului de opinie.
 39

chiar c; „nici "europenii" care se plîng c# nu vrem s#

persever#m în eroare, nu se pot socoti inocen i'', întrucît ..îi
ajut#, f#r# voie. pe "na ional-securi ti» s# fac# t#r#boi cu
na ionalismul lor de tejghea".
Argumenta ia d-lui Octavian Paler incit; la o
contrademonstra ie imediat;. Nu în eleg de ce nu d; un
singur exemplu clin care s; rezulte ca discursul „euro-
penilor" ar avea iz de servilism. De ce nu demonstreaz;
c; acei care vad ce se întîmpl; la Strasbourg ori Bruxelles
(iat;. de altfel, o exigent; elementar; pentru intelectualii
care vorbesc despre destinele României) nu v;d ce se
întîmplâ în ar; ? Ce dovad; are dl Octavian Paler, c;
pentru „europeni ti"', „tot ce vine de la Paris e excelent,
irevocabil, iar tot ce vine de la P#tîrlagele (...) e ridicol,
penibil''?
Dar, de i, subiectiv vorbind, aceste remarci conteaz;,
ele r;mîn colaterale subiectului pe care 1-am deschis aici :
na ionalismul. Dl Octavian Paler ajunge i la informa ii
cu caracter principial. Domnia sa ne spune c; pe lîngâ
„na ionalismul r;u" exist; i „un na ionalism bun". „Exist#,
s-a zis. i mi se pare corect# distinc ia, un -na ionalism
normal" i un «na ionalism agresiv, restrictiv, delincvent".
Din prima categorie ar face parte mi c#rile na ionale din
Basarabia sau din #rile baltice i, în general, aspira ia
est-europenilor (cît# vreme nu e împins# de c#tre dema-
gogi în ovinism) de a se decoloniza de interna ionalismul
sovietizant." Na ionalismul bun ,.nu se opune altora, ci
doar î i limpeze te identitatea". Un na ionalism autentic,
spune Octavian Paler, ,. n-ar fi îndr#znit, ca Funar, s#
transforme figura tragic# a lui Avram lancu într-un fel
de mascot# electoral#".
Poate cineva de bun;-credin ; sa nu adere la afirma-
iile de mai sus ?
Spre surpriza cititorului — b;nuiesc — o s; spun : i da,
si nu.
II
Bineîn eles, trebuie deosebit na ionalismul care „lim-
peze te identitatea", care o afirm;, de na ionalismul tip
Funar i V;dim, menit s; desfiin eze identit; ile altora, în
cazurile în care identitatea na ional; este oprimat;,
pro-
40 Gabriel Andreescu

inovarea explicit; a identit; ii este mai mult clecît fireasc;,

este o datorie. Acest lucru prive te minorit; ile insuficient
respectate de majoritate ori întregi popoare care sufer; de
ocupa ia (direct;, ideologic; etc.) a unei alte puteri, a a
cum observ; i dl Alexandru Paleologu într-un articol
asupra c;ruia voi reveni în curmei. Dar voi pune întreba-
rea : are na ionalismul românesc de întîmpinat ast;zi
oprimarea sa de c;tre alte identit; i ?
R;spunsul mi se pare mai curînd negativ. Problema
noastr; real; este de a realiza o politic; sociala inteligen-
t;, care s; dea coeren ; unei societ; i de 23 de milioane
de oameni într-un moment al istoriei cînd interac iunea
economic;, informa ional; i prin circula ia persoanelor i
serviciilor a devenit un factor determinant al dezvolt;rii
interne a statelor. O politic; inteligent; înseamn; o
politic; a intereselor na ionale - una care are influen ;
pozitiv; asupra identit; ii na ionale. Poate fi citat în
acela i sens i H.-R. Patapievici : „Na ionalismul veritabil
nu este o mistic#, ci o politic# încununat# de succes.
Dac# e ueaz#, oricare i-ar fi noble ea, nu e patriotism,
este calcul gre it, angajare nes#buit# sau act irespon-
sabil ; pe scurt, este o form# tragic# a prostiei; (...)
patriotismul nu este un tip de retoric# sau ele justific#ri
oricît de valabile: este o voin # politic# adecvat#, capabil#
s# conduc# la succes "'.
în concluzie ? Nu dai via a identit; ii na ionale nu-
mind-o, tr;ie ti cu ea ; nu ai nevoie s; te înconjori de
simboluri tradi ionaliste pentru a fi un mesager al istoriei.
Identitatea na ional; este o realitate dinamic;, un mod de
fiin are prin evolu ie, nu un set de amintiri - de i nu le
contrazice -, nu un patrimoniu peste care se a terne
vremea - de i beneficiaz; de el.

Diferen a dintre na ionalismul ponderat i

militantismul prodemocratic
Se ridic; deja mai multe întreb;ri : este semnificativ;
diferen a dintre un na ionalism implicit i unul explicit'?
Dac; facem distinc ia dintre na ional i na ionalism

1. H.-R. Patapievici, Cerul v#zut prin lentil# ed. Nemira. 1995. p.

256.
Na ionali ti. anliiia(ionali li... 41

(ultimul fiind transformarea criteriului na ional într-un

factor de coagulare politic;), atunci antina ionalismul se
contrapune identit; ii culturale sau doar politiz;rii ei ?
Aspectul cel mai semnifica ii' care motiveaz# reticen a
fa # de orice fel de na ionalism mi se pare a f i necesitatea
de a gîndi via a în termeni democratici, nu în termeni
a a-numi i ..na ionali". Este o diferen a de accent, de
perspectiv;, de mentalitate. Pentru na ionalistul „normal",
subiectele care conteaz; ar fi : cum facem leg;tura cu
identitatea pierdut; sub comunism, cum reînviem obice-
iuri pierdute, cum promov;m vechile grani e spirituale ori
teritoriale, cum p;str;m (ori dezvolt;m) interesul
tineretului pentru istoria i cultura româneasc; clasic;,
cum implicam în devenirea social; identitatea religioas;
care a stat la originea form;rii statului român .a.m.d.
Pentru un antina ionalist ca mine, relevante pentru
op iunile societ; ii române ti sînt: ap;rarea i promovarea
drepturilor omului, crearea (stabilizarea) institu iilor
statului de drept, asigurarea confortului tuturor na iona-
lit; ilor ca o component; a p;cii sociale, promovarea
acelei politici care reduce suferin a, injusti ia, care promite
prosperitatea ori cel pu in via a decent;, asigurarea
condi iilor de existen ; pentru genera iile viitoare (deci
dezvoltarea durabil;) ; în sfîr it, prin ce fel de tratate se
asigur; stabilitatea regional;, ce comportament interna-
ional va permite cet; enilor acestei âri s; circule cu
demnitate prin lume. Iat;, preocup;ri diferite, întreb;ri
diferite, strategii divergente ; probabil, concluzii specifice,
iar unele opuse.
în termenii de mai sus, diferen a dintre na ionalismul
ponderat i militantismul prodemocratic pare a r;mîne în
sfera op iunilor subiective. A voin ei pure. Tr;irii ine-
fabile, tropisme imponderabile. Dar — i aici intervine
aspectul esen ial - o anumit; op iune oblig; un intelectual
la punerea în mi care a mijloacelor de ducere a ei la bun
sfîr it. Nu este suficient s; spui : eu cred asta ! R;mîne s;
explorezi întregul domeniu de fapte, ra ionamente,
concluzii care te valideaz; (sau nu) i care comand;
efortul t;u spre realizarea scopului. Iar scopul, pentru un
cunosc;tor, nu este niciodat; definit „pentru totdeauna".
Exist; o permanent; acomodare între obiectivul ini ial i
42

ceea ce descoperi, pe parcurs, în leg;tur; cu mijloacele si

proiectele pe care le-ai pus în mi care. Dac; consideri,
spre exemplu, c; democra ia este întîiul obiectiv, atunci
ai obliga ia de a avansa în în elegerea acestui concept i a
obstacolelor care apar în calea democratiz;rii României.
Dac; integrarea României constituie o prioritate, atunci
principiile institu iilor europene, documentele i ac iunile
paneuropene trebuie inventariate cu grij;. Dar dac;
reg;sirea identit; ii „pierdute"' este op iunea celui în
cauz; ? Nu am descoperit, pîn; acum, nici o descriere
relevant; a ceea ce ar fi reconstruc ia identit; ii române ti,
la acest sfîr it de veac. Ceea ce au ar;tat oamenii ele
cultur; care se declar;, în jurul acestei preocup;ri,
na ionali ti, se reeluce la o sum; de acte intelectuale
ratate. Via a a demonstrat manifestarea vicioas; a tuturor
na ionalismelor programatice, chiar a acelora care refuz;
la fel de programatic excesul agresiv ori demagogic. Nu
mi se pare deloc ciudat s; reg;sesc, aproape identice, la
domnii Octavian Paler, Alexandru Paleologu i al i „buni"
na ionali ti, acelea i trei „vicii" ale discursului lor.

Cele trei ..vicii'' ale discursului

na ionalist
Unul este idealizarea istoriei. Iat; o form; aflat; pe
linia na ionalismului tradi ional, care romantiza istoria.
Dl Octavian Paler ne vorbe te despre satul s;u natal,
despre România interbelic;, despre via a politic; ele acum
un secol cu o nostalgie fireasc; reveriilor. Niciodat; îns;
societatea româneasc;, mai ales la nivelul micilor comuni-
t; i, nu a avut nivelul de siguran ; individual;, de
toleran ;, de bun;stare, compatibile cu exigen ele genera-
iilor de ast;zi. Ei nici nu are acoperire, atunci cînd judeci
op iunile prezentului — deci ai în vedere modele pentru
viitor - s; iei drept reper societ; i aflate la o asemenea
distan ; de societ; ile inclustrializate-informatizate ale
acestui sfîr it de secol XX.
Ceea ce ar fi ele observat în plus este accentul xenofob,
de care intelectualii „na ionalismului legitim" nu scap;, ci,
elin contr;, îi dau o dimensiune pervers;. Dl Octavian
Paler se va sim i, probabil, nedrept; it de un asemenea
 43

calificativ. Aproape de fiecare dat;. dl Paler se gr;be te s;

nege c; ar fi „antiamerican", ,.antieuropean"etc. ..Vreau s#
mai precizez o dat# c# mi sînt cîtu i de pu in «antieu-
ropean»", repet; domnia sa în Spinoasa problema a
identit# ii. Semnifica ia acestei precau ii de exprimare a
aprofundat-o un sloven celebru în lumea universitar;
occidentala, Jaroslav Zizek. De fiecare dat; cînd sîrbii
vorbeau despre croa i sau musulmani, pentru a-i demo-
niza, sim eau nevoia s;- i afirme bunele sentimente, dup;
care ad;ugau: „dar..." (Leon Volovici aminte te ceva
asem;n;tor, privind refuzul intelectualilor români inter-
belici de a se declara antisemi i, de i lansau diatribe
împotriva evreilor).
Dl Octavian Paler adaug; i dînsul mai de fiecare dat;
un „dar... "îns;, cel mai adesea, antioccidentalismul s;u se
recunoa te dup; ton. Permanent, fraze gratuite i aproape
dispre uitoare, cum ar fi aceasta : ..cît de europeni sînt, de
fapt, profesorii de «europenitate» de pe la Strasbourg sau
Bruxelles, "na ionali ti" acas# la ei i «antina ionali ti»
cînd se discut# despre Est, ori 'interna ionali ti» care
t#lm#cesc Interna ionala în esperanto?" (Oamenii care
cump;r; „România liber;" chiar i-or fi închipuind c;
politicienii întruni i în cele dou; capitale paneuropene
practic; acela i dublu limbaj, a a cum fac politicienii ele
pe malurile Dîmbovi ei. Ei ce vrea s; însemne — dac; nu
o privire de sus, inutil; - „t#lm#cirea Interna ionalei în
esperanto ?")
La aceasta se adaug; propagarea cli eelor antiocciden-
tale care au reprezentat, pentru mult timp, muni ia
secret; a na ional-comunismului românesc, l;sata
mo tenire, dup; cum se vede, unora dintre cei care se
plîng de persisten a lui. Voi aminti aici numai
consecven a cu care dl Octavian Paler revine asupra temei
tr#d#rii de la Ialta.
Anali tii evenimentelor ele acum 50 de ani au numit
de mult viciile simbolisticii asociate cu Ialta. Situa ia din
;rile Europei Centrale i de Est a fost decis; pe cîmpul
de lupt;, i nu la masa negocierilor. Trupele ruse ti au
înc;lcat în elegerea ca regimurile de dup; r;zboi s;
exprime voin a popular;. A pune la punct Uniunea
Sovietic; în 1945 însemna declan area unui nou conflict
între fo tii alia i. Dar crede dl Octavian Paler c; era de
44 Gabriel Andreescu

a teptat ca popoarele englez i american s;- i trimit;

tinerii pe cîmpiile Uniunii Sovietice pentru eliberarea
;rilor din aceast; regiune ? De ce nu aminte te dl Paler
un detaliu nu lipsit de semnifica ie, c; România declarase
r;zboi na iunilor de la care purt;torii no tri de cuvînt
cereau sacrificii ? Cerin a ca Marea Britanic i Statele Unite
s; fi luptat în 1945 pentru viitorul României exprim; o
mentalitate de care ar fi bine ca dl Paler s; ne ajute s;
sc;p;m : mentalitatea de popor asistat. Dar dînsul adaug;
noi ingrediente la acest obicei, fatal la nivel individual i
colectiv, de a face vinova i pe al ii de soarta noastr;.
Din perspectiva mea, textele eclitorialistului de onoare
al „României libere'' reprezint; o parte esen ial; a propa-
gandei antioccidentale din presa româneasc;. Nu este nici
o greutate s; vezi în „r;cnetele antioccidentale" ale extre-
mi tilor de care aminte te el însu i falsetul i demagogia.
Dar este mult mai u or i, din aceast; cauz;, mai costisitor
pe termen lung pentru opinia public; s; se lase sedus;
de discursul „bine timbrat" al d-lui Octavian Paler, care o
îndeamn; s; priveasc; cu suspiciune civiliza ia occiden-
tal; în numele unei identit; i cam prea greu de definit.
A mai ad;uga o observa ie. Este semnificativ c;
antioccidentalismul na ionali tilor „normali" - tip Paler -
este asociat cu o inconfunclabil;, neomis; rusofobie. M;
impresioneaz; faptul c; nimeni nu a criticat în presa
româneasc; declara iile celor care afirm; ca ru ii nu sînt
capabili de democra ie; referirea peiorativ; la pusta
ruseasc; ; etichetarea ru ilor ca urma i ai unui popor de
mujici .a.m.d. A echivala destinul unui popor cu trecutul
s;u — care, pentru vecinul de la R;s;rit, a însemnat o
lung; succesiune de sisteme autoritare, culminînd cu
regimul comunist i cele 60 de milioane ele victime ale
visurilor sale expansioniste - este o gre eal; specific
na ionalist;. „Gre eala" nu este numai la nivel logic. M;
întreb: de unde oare indiferen a (ba chiar satisfac ia)
celor care înregistreaz; cu încîntare dificultatea popula iei
din Federa ia Rus; ele a atinge, în sfîr it, o via ; decent; ?
De unde lipsa aceasta de empatie fa ; ele sute ele
milioane de oameni cu o istorie chinuit;, c;rora mi se
pare firesc s; le dore ti succesul, i nu confirmarea
predic iilor tale negative ?
 III
Al treilea i cel mai semnificativ viciu al discursului
na ionalist „normal"1 r;mîne îns; ruperea leg;turii cu
problemele realului. Am încercat de multe ori s; descop;r
ce are dl Octavian Paler în vedere cînd face apel la
„tradi iile", la „identitatea" României, pe care le pune în
opozi ie cu spiritul european, de care cere s; le ap;r;m,
în afara unor amintiri din copil;rie sau a unor referin e
pur culturale, „România etern;" pe care o tr;ie te cu
nostalgie mi s-a p;rut a pluti într-o inoperabilâ nedetermi-
nare. S; fie oare de reg;sit principiul cu care f;ceam
pedagogie copiilor no tri, conform c;ruia ..b;taia este
rupt; din rai" i care este sanc ionat în ;rile occidentale ?
S; fie obiceiul povestit de p;rin i, scoaterea în strad;, ele
c;tre rudele miresei, a cearceafului p;tat de sînge cînd
noaptea nun ii lua sfîr it ? (Ar fi într-adev;r în spiritul
Codului nostru penal, care condamna prostitu ia i s'en
fout ele principiul persoana are dreptul s# dispun# de ea
îns# i - am scos formula din Constitu ie, art. 26 — i
titulaturi de genul sex worker.)
Dl Octavian Paler a numit ele cîteva ori, regretînd-o,
cinstea care domnea în statul românesc. Dar oare cinstea
este o specificitate a tradi iei române ti pe care avem s-o
ap;r;m de regulile europene ? Are asta leg;tur; cu faptul
c; sîntem ara unele libertatea fiin ei umane valoreaz; a a
de mult încît furtul unui buletin se pl;te te cu închisoare
de la 3 la 15 ani ? Sau ine numai de tradi ia româneasc;
primirea cu bucatele pe masa a str;inilor ? Am aflat
despre ritualurile de ospitalitate ale altor popoare -' ale
turcilor, spre exemplu - destul de tîrziu. Nu tot ceea ce
ne apar ine (ne-a apar inut) ne este specific, a a cum nu
tot ceea ne este str;in se opune identitâ ii noastre. Ei,
bineîn eles, nu tot ceea ce ap;r;m ne sprijin; identitatea2.

1. Din cauza dificult; ilor de a vorbi în ace ti termeni despre

na ionalism, autorii care s-au specializat în tema na ional; prefer;
s; fac; distinc ia dintre „con tiin a identit# ii etnice i na iona
lismul', supus unei nuan e peiorative - vezi Andrei Roth. Un
na ionalism „bun" i unul „r#u"' 1. Delimit#ri terminologice i
conceptuale, in „Polis", nr. 2. 1994.
2. Conform teoriei contrare, stupide, olandezii, germanii si
celelalte popoare au tradi ie de homosexuali, de vreme ce nu
46 Gabriel Andreescu

Pierderea contactului cu problemele realului se vede

i din cantonarea în concepte dep; ite. Semnificativ; este
promovarea, de c;tre dl Octavian Paler i al i na ionali ti,
a ideii unei biserici na ionale, care ar fi Biserica orto-
dox;. Iat;, a a cum am amintit în prima parte a acestui
articol, un abandon în fa a tendin elor fundamentaliste ale
acesteia, care g;se te în conexarea na ionalismului i
ortodoxismului schema ideal; a viol;rii statului demo-
cratic. Retardat dogmatic i teologic, compromis pentru
colabora ionalismul cu regimul ateu comunist, clerul
ortodox nu a g;sit cu cale, dup; revolu ie, de a limpezi
responsabilit; ile ierarhiei. Agresivitatea cu care trateaz;
ast;zi problemele publice nu are, de altfel, nimic în
comun cu fundamentul s;u cre tin. Societ; ii române ti îi
este ast;zi necesar; interven ia nuan at; i luminat; a
unor intelectuali sensibili la fariseismul înal ilor slujitori ai
Bisericii. (Dl Octavian Paler are meritul de a fi fost printre
liderii de opinie care au criticat acest fariseism.)
Ei, în sfir it, ce este pentru cil Octavian Paler Europa
pe care o reclama, spre deosebire de Europa „europeni -
tilor de la Strasbourg i Bruxelles", pe care o refuz;?
..Grecia antic#, Roma antic# i cre tinismul, un «roz» cu
multe albine i -un singur zbor'." Eventual, legenda lui
Don Quijote, referirile la Montesquieu, participarea noas-
tr; la universalitate prin Caragiale...
Nu este un joc de cuvinte. Ele descriu, dup; p;rerea
mea, extrem de bine, caracterul absolut evanescent al
imaginilor care marcheaz; sensibilitatea d-lui Octavian
Paler1. Dar sensibilitatea sa, extrem de important; pentru

sanc ioneaz; homosexualitatea cu închisoare, a a cum cer na io-

nali tii de la noi.
1. Este interesant, pentru compara ie, modul în care artizanii
integr;rii europene trateaz; acest tip de subiecte; care era
perspectiva Congresului de la Haga din 1948 privind ideea
european;: Europa constituie o unitate spiritual; i cultural; ;
esen a politicii const; în promovarea drepturilor omului; progre-
sul economic poate fi realizat numai prin m;suri de integrare
sectorial; : suveranitatea na ional; trebuie restrîns; în m;sura în
care acest lucru se dovede te o necesitate a evolu iei sociale i
economice (vezi. de exemplu, David Arter, The Politics of
European Integration in tbe Twentieth Century, Dartmouth.
1993).
 47

sine, nu are aceea i relevan ; pentru problemele pe care

le întîmpin; societatea româneasc;. La noi ar trebui s; se
recunoasc;, prin referirea la Strasbourg, voin a popoarelor
care au creat Consiliul Europei de a se conduce dup;
valorile drepturilor i libert# ilor fundamentale, a a cum
au fost ele codificate în Conven ia European; a Drepturi-
lor Omului. Ar fi bine dac; dl Octavian Paler i al i
intelectuali interesa i de problema europenismului ar
descoperi jurispruden a Cur ii Europene (cea care judec;
plîngerile împotriva statelor ce încalc; CEDO). Prin asta
ar cunoa te înalta filozofie pe fundamentul c;reia Curtea
interpreteaz; garan iile privind drepturile i libert; ile. Ar
percepe în ce termeni sofistica i în elege Europa ast;zi s;
descrie i s; protejeze demnitatea uman#. Aceasta în ele-
ge lumea calificat; prin Strasbourg. nu muzica g;l;gioas;,
nu filmele poli iste f;cute dup; re ete americane i nici
expozi iile de mod;.
Iar Bruxelles înseamn; nu numai Europa prosper;, ci
i bazele filozofiei politice ale acestei prosperit; i. Uniu-
nea European;, pe care o simbolizeaz; Bruxelles, a
evoluat din Comunitatea European; a C;rbunelui i
O elului, gînditâ s; fac; nu numai pu in probabil, ci
imposibil un nou r;zboi între vechile rivale. (Aceasta
dup; ce m;celurile dintre germani i francezi au însumat
milioane de victime.) Cel care a pus bazele Uniunii
Europene, Robert Schuman, era german prin na tere. El a
ajuns în 1948 ministrul de Externe al Fran ei. Cine î i
poate închipui c; mentalitatea din România este capabil;
„s; suporte" ast;zi ca ministru de Externe un maghiar ? Ei
cum sâ-1 suporte cînd liderii no tri de opinie echivaleaz;,
f;r; nuan e, „extremismul din UDMR" cu extremismul lui
Vadim i Funar ? L-am auzit la Bucure ti pe Karsten Voigt
ironizînd ideea unei „Germanii Mari". De ce se consider;
în România c; Germania ar fi mai pu in îndrept; it; s; se
gîndeasc; la reunificarea cu unele teritorii care au fost în
anumite perioade istorice germane i ast;zi se afla sub
suveranitatea Fran ei sau Poloniei, decît România, care
are teritorii istorice ce fac parte din Ucraina ? R;zboaiele
au amestecat teritoriile peste tot în Europa, nu numai la
frontierele României. Pacea de dup; cea de-a doua
conflagra ie mondial; a fost nedreapt; cu mul i, nu numai
48

cu noi. Ceea ce au înv; at „europenii", de la Paris la

Bonn, de la Londra la Bruxelles, a fost s; accepte situa ia
ele fapt. sa promoveze reconcilierea istoric# i s;- i
concentreze eforturile asupra stabilit; ii, asupra demnit; ii
si prosperit; ii de care s; se bucure fiecare dintre ei. Au
înv; at s; nu mai considere vecinii ele ast;zi inamici
pentru c; p;rin ii sau bunicii lor s-au ucis între ei. Au
preferat s; creeze simboluri ale valorilor comune (a a
cum este Baixelles sau Strasbourg, invocate), i nu simboluri
ale dramelor care despart na iunile (ca noile ora e-martir
Ip i Tr;znea).
România a cerut s; fac; parte din organismele pan-
europene. Ar trebui sâ- i adapteze via a intern; noilor
standarde - fie c; privesc func ionarea Justi iei, fie c; au
ca obiect deficitul, datoriile, stabilitatea monedei ori al i
parametri economici. Acestea nu reprezint; numai un test
al capacit; ii noastre de a participa la via a unui supraor-
ganism, fie el CE, UE ori NATO. Internalizarea reglemen-
t;rilor organismelor paneuropene este benefic; în primul
rînel pentru noi, nu pentru partenerii no tri. ..Cultivarea
democra iei în fostele state comuniste din Europa de Est
este considerat# în Vest ca fiind cea mai important#
contribu ie a sa la dezvoltarea politic# a acestor popoare
pîn# de curînd supuse" 1 , ne aminte te un romanist
cunoscut, Dennis Deletant. Nu numai gazonul englezesc
trebuie cultivat, nu numai tehnologiile moderne trebuie
înv; ate, ci i democra ia, ca i tiin a convie uirii într-un
sistem social.
IV
Ruperea simptomatic; de problemele realit; ii am
regâsit-o la alt sus in;tor al na ionalismului ponderat. Un
ultim articol din revista „Contrapunct", din septembrie
1995, îmi ofer; ocazia de a urm;ri logica discursului d-lui
Alexandru Paleologu pe aceast; tem;. Ideile sale i chiar
stilul de tratare îl apropie de Octavian Paler pîn; aproape
ele identitate. Sub titlul Pacta sunt servanda..., dl Alexan-
dru Paleologu face cîteva observa ii asupra unui text pe

1. Dennis Deletant. Minorit# ile i autonomia în Europa de Est

contemporana: schimb#ri ale percep iei interna ionale, in ..Altera",
nr. l, 1995, p. 14.
 49

care 1-am publicat cu trei luni înainte '. Tezele acestuia

erau (simplificînd) : pentru interesele pe termen lung ale
României, integrarea euroatlantic; dep; e te ca importan ;
orice alt criteriu ; Ungaria reprezint; poarta noastr; spre
Vest; minoritatea maghiar; poate constitui acel factor
capabil s; ..for eze" România i s; motiveze Ungaria la
rela ii privilegiate ; este obligatoriu s; ne reconciliem cu
istoria (a a cum s-a întîmplat cu statele Europei
occidentale) ; reconcilierea cu istoria înseamn; s; recu-
noa tem realit; ile teritoriale actuale (inclusiv realitatea
statului independent Republica Moldova). Cum trateaz;
dl Alexandru Paleologu aceste chestiuni care reprezint; o
parte esen ial; a op iunilor ele fcnd ale politicii externe a
României ?
Dl Paleologu se refer; la un na ionalism legitim, pe
care îl opune celui exclusiv i hegemonie. Ei dînsul
prefer; s; se concentreze pe stupiditatea europenilor, i
nu pe succesele lor. Ei dînsul pare preocupat mai curînd
de mistica ortodox; decît ele modernizarea programelor
ele învâ âmînt.
Obiectivele ultime de politic; extern; sînt expuse
de c;tre dl Alexandru Paleologu f;r; nici un fel de
ambiguitate : ..Evident, nu exist# pentru noi nici o alter-
nativ# în ce prive te op iunea noastr# interna ional#:
integrarea european# i occidental# este unica solu ie
acceptabil#, unica ce corespunde interesului na ional".
Deci premisele noastre coinciel. A a cum observ; i
ell Paleologu, datele cu care lucr;m, ra ionamentul i conclu-
ziile difer;.
Dînsul consieler; c; eu a ..recomanda ca. în aborda-
rea problemelor interna ionale i ale situ#rii noastre în
contextul acestora, s# se elimine orice punct de vedere
istoric i na ional''. In realitate, afirma ia mea este urm;-
toarea : „vehemen a lor (a liderilor de opinie, n.n.)
istoricist# în tratarea realit# ilor interna ionale ofer# un
sprijin tocmai celor pe care îi reneag#". A nu trata cu
vehemen ; istoricist; problema noastr; na ional; nu
înseamn; a nu da istoriei i problemelor na ionale locul

l. Cf. supra Gabriel Andreescu. Privirile, îndreptate spre Republica

Moldova sau spre Ungaria'', Vezi i ..Contrapunct", iunie 1995.
 50

lor în analiz;. De altfel, nu po i trata f;r; ele problemele

de ordin legislativ, executiv i interna ional. Nu se poate
conchide asupra politicii na ionale f;r; s; ai în vedere
tradi iile rela iilor dintre majoritate i minoritate. Ai prea
pu ine anse s; în elegi situa ia frontierelor României f;r;
a urm;ri evolu ia frontierelor în regiune de-a lungul a
peste o sut; de ani.
Domnia sa g;se te cu cale s; fac; o întreit; analiz; a
afirma iei mele : ..Mentalitate de Ev Mediu la sfîr itul
secolului XX". G;se te în continuare spa iul tipografic
necesar s;-i aduc; trei critici. Prima : „avem de-a face cu
persisten a unei prejudec# i i a unui cli eu respinse total
ast#zi de stadiul cuno tin elor i în elegerii, anume for-
mula "întunecatul Ev Mediu"". A doua : ..este elementar de
tiut c# ideea de '"na iune- i. cu atît mai pu in, de
"na ionalism- nu exista in Evul Mediu". A treia: „ideea
destul de comun# (...) a unui progres liniar, ascendent i
continuu este înc# un cli eu valabil pentru dic ionarul
flaubertian (al ideilor primite, n.n.)".
Atîta spa iu acordat exclama iei mi s-a p;rut o exagerare.
Aceasta comenta fraza anterioar;, i anume: „Forma iuni
politice, organiza ii culturale, Ministerul Afacerilor
Externe, pre edintele României, presa — „România Mare",
dar nu mai pu in „România liber;" ori „Cotidianul" -
personalit# i inteligente i altele stupide etc. au «înfierat-
studiul" (este vorba despre studiul Rela iile României cu
Republica Moldova, care a generat o dezbatere aprins; în
opinia public;1). Ceea ce deplîngearn prin aceast; excla-
ma ie patetic; era receptarea isteric; a ideilor în societatea
româneasc; (ele avind pu ine anse s; sufere un proces de
decantare i analiz; propriu-zis;). Sînt o caracteristic;
indubitabil; a Evului Mediu numeroasele procese intentate
autorilor i ideilor lor, i asta aveam eu în vedere.
Observa iile d-lui Alexandru Paleologu nu au leg;tur; cu
sensul afirma iei pe care mi-o imput;. Ceea ce nu
înseamn; c; ele nu ar fi relevante pentru subiectul pe
care articolul d-lui Alexandru Paleologu îl ridica : subiectul
na ionalismului ..legitim".
l.Gabriel Andreescu. Valentin Stan. Renate Weber. Rela iile'Româ-
niei cu Republicii Moldova, in „Studii Interna ionale", nr. l,
pp. 11-25.
 51

Faptul c; ..ceea ce se nume te «Evul Mediu» ( . . . )

acoper# un mileniu ce nu poate fi caracterizat sumar''
constituie într-adev;r o informa ie ast;zi elementar;, care,
a a cum am spus, nu are leg;tur; nici cu exclama ia mea,
nici cu subiectul studiului privind rela iile României cu
Republica Moldova. Dl Paleologu se refer; la o vast;
bibliografie pe acest subiect, iar în articol aminte te (dar
în leg;tur; cu concep ia „na ionalismului legitim") numele
lui Jacques Le Goff. Referirea la mileniul de istorie i la
..perioadele de str#lucit# civiliza ie'' pe care Evul Mediu
le-a produs în diferite regiuni ale Europei sugereaz;
folosirea lucr;rii istoricului francez, Pour un autre Moyen
Age, ap;rut; la Editura Gallimard în 1978 (tradus; în
române te de-abia în 1986). Dup; cuno tin a mea, aceasta
este i lucrarea cel mai des utilizat; privind reinterpre-
tarea Evului Mediu, la noi. Dar, repet, faptul c; eminentul
istoric — i o întreag; coal; conex; - descoper; un ..Ev
Mediu al profunzimilor", care exclude în egal; m;sur;
..legenda întunecat#" i ..legenda poleit#"', nu elimin;
anumite înc;rc;turi simbolice ale perioadei istorice în
cauz;, în plus, multe din textele mai noi ale d-lui
Alexandru Paleologu îmi sugereaz; — pot îns; s; m;
în el — c;, pentru clînsul, „dimensiunea mistic;" a Evului
Mediu reprezint; esen ialul acelei ..minorit# i luminate
spiritualmente", care ar reprezenta speran a noastr; de
viitor, îmi permit s;-i semnalez d-lui Paleologu c; pers-
pectiva sa (dac; prezum ia se dovede te valabil;) este
str;in; de concep ia lui Jacques Le Goff. Pentru istoricul
francez, „mileniul" în cauz; conteaz; în primul rînd ca
leag;n al civiliza iei moderne. ..Acest lung Ev Mediu, scrie
Jacques Le Goff, este momentul cre#rii societ# ii moderne
(...). A creat ora ul, na iunea, statul, universitatea,
furculi a, ruf#ria. persoana, con tiin a i, în cele din
urm#, revolu ia " '.
A-l lua pe Jacques Le Goff drept aliat, pentru a sus ine
valoarea unui Ev Mediu metafizic, este cu atît mai nesigur''
cu cît Jacques Le Goff a numit în diferite ocazii, ca una
dintre sursele formative ale concep iei sale istorice,
1. Formulele apar in istoricului francez.
2.Jacques Le Goff Pentru un cili Ev Mediu. Editura Meridiane.
1986. voi. I, p. 41.
52

etnologia - cu referire special; la opera lui Marcel Mauss.

Or. etnologia este prin excelen ; o tiin ; antimetafizicâ.
iar referirea la Marcel Mauss (ale c;rui teorii ale schimbu-
lui au ini iat o efervescen ; metodologic; în tiin ele
sociale) confirm; prevalenta paradigmelor moderne în
opera istoricului francez.
în privin a faptului c; „na iunea" i „na ionalismul" nu
exist; în Evul Mediu - iat; o informa ie ele uz comun,
care nu cere comentarii. Necesitatea aducerii ei la cuno -
tin ; în cadrul articolului d-lui Paleologu îmi este obscur;.
Mai multe ar fi de spus în privin a cli eului ..progres
liniar, ascendent i continuu". Nu cunosc care a fost
experien a conceptual; a cl-lui Alexandru Paleologu asupra
incomparabilit# ii comunit# ilor umane (pentru c; progres
înseamn; compara ie i ordonare). Eu am avut experien a
esen ial; în acest sens la 19 ani, cînd am descoperit opera
lui Claude Levi-Strauss. Am citit cu pasiune c;r ile marelui
etnolog francez, care pentru mine intr; în seria primelor
4-5 referin e formative. Concep ia lui privind caracterul
incomensurabil al societ; ilor umane rezult; din studiile
sale structuraliste asupra societ; ilor primitive. (Poate
oarecum tehnic; pentru forma ia d-lui Paleologu. clar ea
este expus; într-un limbaj mai simplu, i cu respira ie
filozofic;, în Tropice triste i în cîteva articole semnate de
Claude Levi-Strauss.) Faptul c; evolu ia de la societ; ile
medievale la societatea modern; nu constituie neap;rat un
progres a fost, de altfel, repetat în variate contexte '.
Intelectualii de forma ie pur umanist; pot urm;ri, din
nefericire, mai pu in aspectele de principiu care stau la
baza comparabilit; ii dintre sisteme atît de complicate cum
sînt societ; ile (repet, a vorbi despre „progresul" unei
societ; i fa ; de o alta presupune s; ai posibilitatea de a le
compara i de a stabili o ordine între ele). De la paradoxul
lui Condorcet (privind reprezentativitatea votului) la
paradoxul lui Arrow (referitor la rela ia de preferin ;) i
pîn; la un num;r de teoreme din ultimele dou; decenii
(aici, coala româneasc; ele matematic; are rezultate
interesante - 1-a numi doar pe Gheorghe P;un), impo-

1. în aceast; cheie poate fi citit; i opera lui Mircea Eliade, care a

contribuit la dep; irea europocentrismului, l;rgind perspectiva
noastr; asupra umanit; ii.
53
sibilitatea clasific;rii sistemelor a constituit subiectul unor
cercet;ri fascinante. F;r; posibilitatea de a urm;ri toat;
aceast; problematic;, orice discu ie academic; este impo-
sibil;. Îl rog de aceea pe dl Alexandru Paleologu s; m;
cread; c; : (1) sînt de acord cu dificultatea de a vorbi de
„progres'', în sens antropologic, prin trecerea de la anumite
forme de organizare social; la altele, noi pe scara istoric; ;
(2) am în vedere limitele la nivel de principiu în compa-
rarea unui sistem cu altul (în particular, a unei societ; i cu
alta), dar (3) în contexte precise i sub anumite criterii,
aceasta nu împiedic; evaluarea unui eventual progres spre
o societate mai stabil#, mai civilizat#, economic mai
coerent#'. Ar fi o mare nevoie, ast;zi, s; descriem ce anu-
me ar fi „o stabilitate", o „coeren ; economic;" i un „stan-
dard de civiliza ie" superioare i ce anume din starea
noastr; actual; trebuie schimbat pentru a ne apropia de un
astfel ele obiectiv. S-ar fi ajuns, în sfîr it, la o discu ie de
substan ;, dac; dl Alexandru Paleologu ar fi dezvoltat
argumente identice, divergente, contrare celor utilizate de
mine - în acest sens. Dar ce instrumente intelectuale po i
s; preg;te ti pentru în elegerea ele c;tre oameni a obiec-
tivelor schimb;rii, cînd aceast; problem; concret; i deloc
banal; este tratat; cu verdicte generale, suficiente, inope-
rante, artificiale, privind inexisten a progresului ? Ce s; fa-
cem cu referirile la Spengler ori la Ortega y Gasset - autori
care fac parte din bibliografia minimal; a unui intelectual,
dar care sînt de o disperant; irelevan ; pentru definirea,
ast;zi, a politicii de promovare a intereselor României ?
Dl Alexandru Paleologu mai face, în acela i spirit, o
lung; teorie privind „bunul sim ", dînd enun urilor mele
echivalen e logice inadecvate. Nu are rost s; fac aici
analiza lor. Vreau doar s;-mi exprim p;rerea c; idei de
tipul ..lipsa de bun sim nu poate duce niciodat# la o
decizie adecvat#, bunul sim este o rarisim# însu ire, mult
superioar# inteligen ei, solu iile de bun sim , formulele sau
vorbele de bun sim produc efecte zguduitoare", oricît de
atr;g;toare pot fi unele dintre ele, nu ne ajut; s; în elegem
1. Exista o adev;rata disciplina a ..clasific;rii" i numeroase metodo-
logii în acest sens. (I-a putea recomanda d-lui Alexandru Paleo-
logu un algoritm pe care 1-am elaborat i publicat în 1978. în ..Re-
vista de Statistic;", sub titlul Clasificarea ordinar# a obiectelor.)
54

natura proceselor intelectuale i sînt i mai pu in utile în

argumentarea concret;. S; amintesc totu i ca studiile de
psihologie cognitiv; asociaz; bunul sim la capitolul
ac iunii în condi ii cu informa ie limitatâ. Ei acest domeniu
a avut în ultimele decenii o evolu ie spectaculoas;, mai
ales de cînd au fost elaborate studiile de inteligen ; arti-
ficiala (care nu acoper;, a a cum î i închipuie intelectualii
de forma ie pur umanist;, numai gîndirea ma inilor formate
clin „fire i fiare", ci i extraordinarul teren al activit; ilor
cognitive superioare - cum sînt cele euristice). Exist; i aici
o imens; bibliografie, i aceasta prea tehnic; pentru a fi ac-
cesibil; unor umani ti puri, cu rezultate remarcabile,
privind gradul în care gîndirea algoritmic; a ajuns s; dea
seam; de procese concepute ca reflectînd fenomenul
intui iei ori complexitatea limbajelor formale, necesare
pentru a face referire la lumea obiectelor, dar i la
imaginea despre aceast; lume etc. etc.1 „Paradoxurile"
bunului sim pe care le enumera dl Paleologu sînt, dincolo
de func ia lor retoric;, simple reverii oblomoviene, f;r;
contact cu moclul în care cercetarea actual; — atîta cît o
cunosc — trateaz; problemele cunoa terii.
în sfîr it, sînt cîteva detalii ale articolului d-lui Alexan-
dru Paleologu pe care le regret în mod particular. Unul :
participarea sa la aceast; confuzie generalizat; care a dus
la asocierea episcopului Tokes Laszlo cu mercenarii
na ional-comuni ti. Formula folosit;, „doi turba i, Funar i
Tokes. care stric# totul, parc# manipula i amîndoi de un
versat me ter p#pu ar'', nu ridic; numai o problem; de
moralitate, ci se dovede te - ca s; folosesc o sintagm; din
articolul senatorului PAC — intelectualmente compro-
mi ;toare. Tokes are critici virulen i chiar în UDMR, mai
ales datorit; radicalismului i pasionalit; ii severe care
afecteaz; activitatea sa politic;. Afirma iile episcopului
Tokes privind epurarea etnic; ori genocidul cultural elin
România sînt expresia unei mînii necontrolate ; simultan,
o gaf; i o premeditare obtuz;. Dar a-l asocia cu Funar
este ca i cum l-am echivala pe Alexandru Paleologu cu
Mitzura Arghezi. Tokes Laszlo este o autentic; perso-
1. Cîteva informa ii în acest sens pot fi g;site în : Gabriel Andreescu.
Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Func ii i
opera ionalizare. Editura All. 1992.
 55

nalitate, a c;rui via ; s-a desf; urat sub semnul coeren ei :

lider de comunitate i premerg;torul unei revolu ii. Sînt
surprins c; Alexandru Paleologu, altfel fidel bunului sim ,
a tratat „cazul Tokes'1 a a cum a f;cut-o.
Care este rolul detaliilor de mai sus, în raport cu tema
na ionalismului ? Cititorul va percepe, desigur, c; replica
mea la observa iile d-lui Alexandru Paleologu i notele de
subsol sînt o punere la punct motivat; de cealalt; punere
la punct : a preopinentului. Lipsa de rigoare în citirea
textului meu i lipsa de informa ie semnificativ; adus; de
dl Alexandru Paleologu în aceast; pseudopolemic; r;mîn
demonstra ia modului în care domnia sa trateaz; un caz
individual. Din nefericire îns;, superioritatea cu care
discut; articolul din „Contrapunct" este doar o fa et; a
frivolit; ii dramatice cu care r;spunde pîn; i el chestiuni-
lor de importan ; public;.

Cînd vorbesc despre „frivolitate dramatic;", nu vreau

s; fac deloc un exerci iu retoric. Dl Alexandru Paleologu
este unul dintre oamenii politici respecta i, a c;ror p;rere
are influen ; asupra opiniei publice tocmai în chestiunile
delicate. El este unul dintre avoca ii afirm;rii deschise, în
politica externa româneasc;, a cererilor de retrocedare a
teritoriilor care f;cuser; parte, pîn; în 1940, din România
Mare — aceasta fiind i principala miz; a articolului Pacta
sunt servanda... Unul dintre cele mai grave e ecuri de
administrare a rela iilor interna ionale ale României g;-
se te, iat;, un sus in;tor fidel : senatorul PAC.
De cinci ani, România se arat; incapabil; de a avea
tratate de bun; vecin;tate cu ;rile de care o despart
frontiere comune. Tocmai în virtutea realit; ilor istorice,
recunoa terea grani elor postbelice constituie un semnal
indispensabil pentru România ca s; demonstreze c;
reprezint; un factor regional de stabilitate, i nu unul de
instabilitate. Ungaria i Ucraina sînt, din acest punct de
vedere, mult mai pu in dependente în afirmarea lor
interna ional; de un tratat cu România, decît sîntem noi.
Nu mai discut e ecul negocierilor cu Ungaria. Dar de tot
atî ia ani, România continu; s; cear; includerea în
tratatele cu Ucraina i Republica Moldova a condamn;rii
56

consecin elor pactului -Ribbentrop-Molotov, motiv sufi-

cient pentru ca partenerii no tri externi sa plece de la
masa negocierilor. (Delega ia Ucrainei a repetat acest
comportament de curînd.) Pentru un om politic ar fi îns;
elementar s; cunoasc; faptul c; tratatul Ribbentrop--
Molotov si-a încetat valabilitatea în momentul în care
armatele germane au trecut grani a Uniunii Sovietice,
înc;lcîndu-1. Este o banalitate s; în elegi c; principala
consecin ; avut; în vedere, pierderea de c;tre România a
Basarabiei i a inuturilor aflate acum sub suveranitatea
Ucrainei, a luat la rîndul ei sfîr it o dat; ce trupele noastre
au atins, în 1941, Nistrul. Actualele frontiere postbelice
sînt definite prin Tratatul de pace de la Paris — la rîndul
lui, rezultat al ocup;rii zonelor din Europa Central; i de
Est de c;tre trupele ruse ti. Cum ar fi ar;tat Europa dac;
alt; ipotez; de debarcare a Alia ilor în Grecia, spre
exemplu, ar fi c;p;tat realitate ? Nu este acesta un
exerci iu simplu de gînclire care face evident c; nu pactul
incriminat este cauza actualelor realit; i statale clin regiu-
ne, ci ceea ce s-a întîmplat acum 50 de ani pe cîmpurile
de lupt; ? Ei atunci, ele unele aceast; costisitoare obstina-
ie, de a repeta principiul inutil al elimin;rii consecin elor
pactului Ribbentrop-Molotov ?
Ceea ce dl Alexandru Paleologu ar mai fi trebuit s;
în eleag; este faptul c;, oricum, o eventual; referire la
pact într-un tratat de prietenie România-Ucraina ori Româ-
nia-Republica Moldova nu este o condi ie — necesar; ori
suficient; - pentru a p;stra ansa unei viitoare reuniri cu
teritoriile ele la est i nord-est care au apar inut României
Mari. în elegerea între state este absolut acoperitoare
pentru trasarea altor grani e între ele - a a cum stipuleaz;
Carta ONU ori Actul final de la Helsinki. Iar o eventual;
referire la pact nu legitimeaz; în nici un caz solicitarea
teritoriilor care au fost ocupate prin for ;, în 1940, de c;tre
sovietici. Sau poate imagin;m o situa ie în care lumea se
va mul umi cu orice fel de argumente, ca s; justifice
ocuparea acestor teritorii de c;tre statul român ? îi dau
dreptate d-lui Alexandru Paleologu atunci cînd spune c;
„dreptul interna ional nu a devenit o disciplin# ferm#'',
sau faptul c; „a respecta un tratat în vigoare nu e
propriu-zis un principiu, ci o condi ie impus# de raportul
ele for e''. Dar care este solu ia care exploateaz; principiile
de mai sus, în contextul nostru cît se poate de concret ? Un
r;zboi cu Republica Moldova ? For înd economic Ucraina ?
Poate cineva afirma c; aceste mijloace nu sînt abera ii ?
Dac; pentru cet; eanul obi nuit repararea injusti iei
istorice poate fi o nevoie moral; ele neechilibrat de c;tre
„ra iunea de stat", a introduce astfel de fantasme p;gubi-
toare în via a unei societ; i de c;tre cei ce i-au asumat
roluri politice constituie o iresponsabilitate. In problema
grani elor, avem doar dou; solu ii, tertium non datur:
sau sîntem legitima i în revendic;rile noastre teritoriale de
c;tre dreptul interna ional - i atunci trebuie s; apel;m
continuu, conform unei tactici tenace i incisive, la
argumentele acestui drept — , ori avem o strategie pragma-
tic; de a redobîncli teritoriile, caz care trebuie s; apar;
într-o manier; conving;toare. Am întrebat de nenum;rate
ori dup; apari ia studiului Rela iile României cu Republica
Moldova, cel atît de comentat, pe intelectualii pe care îi
respectam (Alexandru Zub, lideri ai Alian ei Civice) ce
solu ie concret; au pentru a realiza, practic, imediat sau
într-un interval de timp rezonabil, reintegrarea fostelor
teritorii române ti pe care le reclam;. Nu mi-au oferit,
niciodat;, nici un r;spuns, nici o solu ie. Ceea ce mi s-a
p;rut tulbur;tor a fost faptul ca incapacitatea de a g;si o
cale în acest sens nu le-a afectat pozi ia. S-au ar;tat total
dezinteresa i ele problema handicapului creat României
de neîncheierea tratatelor de bun; vecin;tate.
Probabil exist; explica ii ce in de stil, de via ;, asupra
divergen elor noastre privind interesele na ionale ale
României. Am vrut s; m; refer aici numai la problema in-
strumentelor intelectuale puse în mi care de „na ionali tii
legitimi", în loc de a aduce argumente — dac; le au — , în
loc de a avea curajul s; spun; realit; ilor pe nume i s;
ajung; astfel la definirea unor obiective practice, „na iona-
li tii legitimi" repet; cli ee, enun ; principii generale ori
deplîng ingratitudinea istoriei, decaden a modernit; ii,
cinismul occidentalilor. Dl Alexandru Paleologu ne spune :
„Nu avem de optat între dou# abdic#ri dezonorante". Cu
un discurs despre onoare tratezi problemele precise, dese-
ori meschine, dar cît de esen iale, ale practicii interna io-
nale ?
58 Gabriet Andrccscii

Nu formulele de efect, ci informa ia, teoria, luciditatea

i con tiin a pragmatic; fac materia prim; a r;spunsurilor
pe care intelectualii implica i, i în mod particular oamenii
de partid, trebuie s; le dea construc iei politice cu care
sînt datori. P;cat ca mul i dintre liderii de opinie din
societatea româneasc; - i m-am referit aici la cei
respectabili - fac exerci ii retorice pe teme de importan ;
fundamental;. Referin ele lor argumentative se cantoneaz;
la Montesquieu, Spengler, Oscar Wilde, Valery .a.m.d.
Ace ti autori se dovedesc de o sublim; inutilitate în
discutarea temelor mult prea tehnice ale na ionalismului
i politicii în postcomunism. Un intelectual responsabil ar
avea datoria s; vad; statisticile, s; urm;reasc; ultimele
evolu ii legislative, s; fie la zi cu documentele institu iilor
europene la care se refer; i cu principalii anali ti
(reviste, c;r i). Tipul de discurs promovat de Octavian
Paler, Alexandru Paleologu i cei asemenea lo,. rupt de
evenimente, arat; ca i cum în elegerea asupra realit; ilor
ar putea fi stabilit; o dat; pentru totdeauna. Drumul lui
Iliescu la Washington ori ultima declara ie a Consiliului
Nord-Atlantic privind l;rgirea NATO - la ele, evident, nici
Caragiale, nici Ortega y Gasset nu se refer; - sînt fapte de
care s-ar putea face abstrac ie.
Acestui tip de discurs îi lipsesc, de fapt, ra ionamentele
i argumentele. El se constituie din succesiuni de aser iuni
i paradoxuri. Nici nu cred c; autorii numi i vor s;
conving; prin demonstra ii logice. Ei seduc prin rafinat;
pedanterie lingvistic;, prin observa ii spectaculoase ; prin
rigoarea mitologiz;rilor din publicistica d-lui Octavian
Paler i arta încînt;toarelor texte de critic; ale lui
Alexandru Paleologu. Delictul de refuz al ideilor i al
informa iilor în cadrul unui demers controlat logic este
ceea ce poate deosebi pe intelectual de artist'. Liviu

1. Dl Octavian Paler îmi repro eaz;, în num;rul anterior al revistei

„22", ..antipatiile mele fa # de intelectualii de forma ie pur
umanist#'. Din contr;, am pentru ei admira ie i de aceea,
probabil, am printre ei i prieteni. Nici nu cred c; într-un conflict
de idei referirea la forma ia intelectual; a cuiva este un argument.
Dar r;mîne faptul c; un dialog înseamn; ( i) inferen e, echiva-
len e, valid;ri - într-un cuvînt, analiz; -. iar rigoarea logic;
presupune un anumit gen de experien ; intelectual;. Dl Paler
Antonesei d; acestei chestiuni o dimensiune etic; ', dar în
cazul „categoriei" c;reia d-nii Octavian Paler i Alexandru
Paleologu îi sînt merituo i reprezentan i nu a pune în
discu ie autenticitatea bunei-credin e, cînd ace ti oameni
de cultur; fac referire la destinul na ional. Ei totu i,
trebuie s; remarc în final utilizarea, i de c;tre ei, a
confortului psihologic al oamenilor ; al celor care prefer;
s; se refugieze într-un trecut edulcorat, care doresc s;
caute vinova i pentru necazurile românilor, care aspir; s;
r;mîn; într-o reverie cultural;2 în loc s; creeze instru-
mentele unei schimb;ri de soart; realiste.

consider; c; neag; afirma ia mea : ..Ortega y Gasset este de o

disperant# irelevant# pentru definirea, ast#zi, a politicii de
promovare a intereselor României" spunînd ..Ortega y Gasset s-a
b#tut pentru europenizarea Spaniei". Domnia sa consider; c;
acest lung articol dovede te c; nu-mi pun nici o clip; „problema
identit# ii". Chiar asta o demonstreaz;? A spune c; mi se pare
necesar ..a gîndi via a în termeni democratici, nu în termeni a a-
numi i 'na ionali"" nu înseamn; nicicum c; nu m; intereseaz;
cum facem leg;tura cu identitatea pierdut; sub comunism etc.
A a cum spuneam, este doar o „diferen a de accent, de
perspectiv#, de mentalitate'. Cu o astfel de neadecvare fa ; de
substan ; logic; a unui enun , contraargumenta ia permite cu
greu s; fac; pa i înainte. Ceea ce nu înseamn; c; nu am apreciat,
din nou. capacitatea d-lui Octavian Paler de a crea tipologii ori
de a schi a, numai din cîteva tr;s;turi, portrete afective.
1. Liviu Antonesei. Ce este un intelectual?, in „Contrapunct", iunie
1995.
2. Pe durata discu iilor privitoare la noua lege a înv; ;mîntului s-au
f;cut dese referiri la tradi ia româneasc;, au fost invoca i Spiru
Haret i al i creatori de coal; etc. Este interesant de amintit c;
personalit; ile esen iale ale form;rii sistemului de înv; ;mînt din
România au fost, pe vremea lor, promotorii celor mai novatoare
idei din Occident. Datorita situa iei pe care o avea elita politic; i
cultural; în cadrul societ; ii române ti - în care marea majoritate
a popula iei era pasiv; din punct de vedere politic - la sfîr itul
secolului trecut, în România s-au putut aplica principii educa io
nale înainte ca acestea s; fi ajuns practice în Fran a, ara de
imita ie. Oare pentru c; erau ei „europeni de nic;ieri", c; aveau
ei „românofobii" ? Nu este în contra acestei tradi ii s; te întorci,
pe vremea telematicii. la Spiru Haret ?
 Despre irelevan)
Al. Paleologu It's too difficult for me.

(David Hume)

Vai, de cît de sus m; ia domnul Gabriel Andreescu !

Pesemne c; a a trebuie sa fie : trec anii i nu- i dai seama
c;, de la o vreme, ai r;mas cam în urm;, nu mai e ti la
curent cu realit; ile, cu mi carea ideilor, nu- i mai dai
seama încotro merge lumea. Bun;oar; eu : trebuie acum
s; admit ca sînt o tombater; retrograd;, un laudator
temporis acti, cramponat de valori vetuste, cu un redus
nivel de în elegere i invocînd autori de o „dezolant;
irelevan ;" i „sublim; inutilitate", ca Jose Ortega y Gasset
sau Paul Valery. Eu credeam c; tocmai ace tia doi sînt cei
mai relevan i într-o dezbatere asupra Europei, dar e
adev;rat c; m; gîndeam la spiritul european în care ne
formaser;m, atît eu cît i genera iile care m-au precedat.
Domnul Gabriel Andreescu îmi poate replica peremptoriu
cu vorba Medicului f#r# voie al lui Moliere : nous avons
change tout cela. Acum avem Consiliul Europei, Parla-
mentul european, Comisia de la Bruxelles; mai nou,
avem i un sistem de „construire" a Europei, tratatul de la
Maastricht. Eu îmi închipuiam c; Europa s-a „construit" în
cursul multor secole, cu catedralele, universit; ile, ora ele,
statele, comer ul, legisla iile, mentalit; ile, conflictele,
revolu iile i sintezele ei, într-un cuvînt civiliza ia ei,
crea ie a devenirii istorice. Ziceam ( i zic în continuare)
c; Europa e o ar; cu mai multe limbi, iar în aceste limbi
exist; capodopere. Lucrul acesta e pentru mine esen ial
(prejudecat; „umanist;", evident). Iubesc Europa fiindc;
iubesc na iunile europene, a a cum sînt ele, cu limba lor,
cu muzica i dansurile lor, iubesc francezii ca sînt
francezi, nem ii c; sînt nem i, ru ii c; sînt ru i, ungurii c;
sînt unguri, italienii, grecii i a a mai departe, îmi pare
 61

minunat c; treci o frontier; i imediat auzi alt; limb;, dai

de alte obiceiuri, alte feluri de mîncare, alte b;uturi, alte
brînzeturi. Femeile vorbesc alt; limb;, dar sînt la fel de
încânt;toare. Ei peste toate astea, clac; umbli mai mult
prin lume, vezi c; de fapt omul e pretutindeni acela i, nu
numai în Europa. Cum s; ur; ti sau s; dispre uie ti o
na ie ? Eu nu o admir pe a mea mai mult decât pe altele,
ba în destule privin e chiar mai pu in, dar ele iubit, o
iubesc, fire te, mai mult, cu toate sc;derile ei. O fi asta
na ionalism ilicit ? Te pomene ti.

Bineîn eles, tiu i eu, ca orice contemporan, chiar i

insuficient preg;tit intelectualmente, cine au fost Jean
Monnet i Robert Schuman, tiu ce a însemnat i ce
înseamn; pentru pacea i prosperitatea Europei, la înce-
put cea occidental;, iar apoi, de cîncl a devenit posibil,
progresiv i pentru restul continentului, crearea Comuni-
t; ii Economice europene i a Consiliului Europei. Neca-
zul e, din punctul meu de vedere ( tiu c; e un punct de
vedere îngust, dar, cred eu, nu lipsit de acuitate), necazul
e c; aceste organisme au c;zut o vreme în mîinile
domnului Jacques Delors care, în 1991, a salutat ca benefic
puciul de la Moscova, i ale doamnei Lalumiere, persoan;
de perfect; distinc ie i gra ie, cu care am avut în 1990 o
foarte pl;cut; între inere la Strasbourg, despre care am
relatat cu alt prilej, dar pe care am avut dezam;girea mai
tîrziu s; o v;d, ca s; zic a a, „la bra " cu domnul Ion
Iliescu la acel mizerabil vicleim numit Forum Crans-Mon-
tana i s; citesc c; a declarat „capodoper; reprezentativ;
a geniului românesc" demoniaca hardughie ceau ist;,
finisat; i poleit; pentru aceast; împrejurare cu astrono-
mice cheltuieli, în timp ce bugetul statului nu prevedea
( i nu prevede) mai nimic pentru s;n;tate. Contrar tezelor
socialiste, institu iile valoreaz; exact cît persoanele ce le
reprezint;. Cineva care salut; puciul moscovit din 1991
sau care exprim; aprecieri ca ale d-nei Lalumiere despre
.,casa poporului" (sau „Palatul Parlamentului", drag;
Doamne !), chiar dac; în acest al doilea caz nu a fost decît
o politicoas; ipocrizie, îmi pare. orice s-ar zice, în grav;
deficien ; de europenitate. Evident, persoanele se pot
schimba i lucrurile î i pot reg;si fericitul rost. în ce m;
62

prive te, îmi pusesem înc; de la început mari n;dejdi în

aceste organisme sau „structuri" europene ; în bun; m;sur;
mi le mai pun i acum. Noroc de faptul c; exist; ; anumite,
cum s; le zic ?, „contrariet; i" nu-mi diminueaz; încrede-
rea în valoarea, necesitatea i eficien a acestor organisme.
Nu mi-o diminueaz; în sensul c;, nici ra ional, nici
afectiv, nu v;d alt liman pentru noi, europenii din Est,
clecît acest sistem al Europei occidentale, care a func ionat
admirabil în timp ce noi abia dac; puteam visa a a ceva.
Europa trebuie s; redevin; întreag;, deschis; i comuni-
cant;. Ea nu poate r;mîne bearc;, redus; la o jum;tate.
C; integrarea Estului ridic; probleme de orclin „tehnic", e
firesc. C; de aici rezult; pentru noi, volens nolens, un soi
de carantin;, în eleg foarte bine, oricît m-ar deranja.
Dar noi nu venim clin neant, în schimb, venim clin
infern. Nu vreau s; discut acum de ce jum;tate din
Europa a fost precipitat; pe jum;tate de secol în infern i
nici s; mai amintesc consecin ele acestei situa ii din
punctul de vedere al „drepturilor omului" pentru dou;
genera ii de europeni. Teza c; aceasta s-a decis prin
soarta armelor, pe cîmpurile de lupt;, nu e adev;rat;. Atît
soarta cîmpurilor de lupt; cît i a Europei de Est se
decisese înainte de Ialta, prin negocieri între Alia i.
Enormul cadou f;cut lui Stalin, desigur ca pre al alian ei,
dar mai cu seam; din capriciu p;tima , nu confer; celor
care 1-au f;cut dreptul de a da lec ii celor care i-au
îndurat efectele. Nu agreez nici eu stupidul ar ag, clin
„vulgata bunului român'', cu privire la o „conspira ie
mondial; contra României''. Dar dac; se invoc; soarta
armelor pe cîmpurile de lupt;, numai inamicii adev;rului
prefer; s; ignore contribu ia militar; a României, cu
imense sacrificii de vie i omene ti, clin septembrie 1944
pînâ la 9 mai 1945, la victoria Alia ilor i la scurtarea
r;zboiului. De ce nu a fost recunoscut; atunci, se tie
prea bine. Dar acum ? Felul vindicativ, f;r; analiza
contextului i constrîngerilor de atunci, în care ni se
aduce aminte c; am declarat r;zboi Alia ilor m; revolt;
(oricît de „netehnic" i de ne tiin ific o fi acest sentiment).
Ei fiindc; veni vorba de sentimente, nu mi se pare inutil
s; spun c;, în epoc;, eram înver unat potrivnic al regimului
Antonescu i al campaniei din R;s;rit.
 63

în ce prive te ..carantina'' la primirea în Uniunea

European;, nu îmi pot permite sa fac nazuri (oricum, a
r;mîne cu ele). Trebuie s-o în eleg, n-am încotro, ca o
condi ie tehnic;, bine zice dl Andreescu. Nu îns; i ca
una punitiva. De i este adev;rat c; pînâ acum (ba chiar i
acum, prin promulgarea legii caselor na ionalizate), Pu-
terea de la noi s-a comportat dup; preceptul valah „zi ca
el i f; ca tine'', adic; una declar; în exterior i alta f;
acas; (dac; ceva o va duce la pierzanie, va fi aceast;
pretins; „abilitate" atît de admirat; de gogomani). E
normal i necesar ca asemenea duplicitate s; fie sanc io-
nat;. Dar, de regula, sanc iunile lovesc ara, nu pe
guvernan i. Aceasta pe ideea c; unde au avut loc alegeri,
Puterea e reprezentativ; i deci ara are guvernarea pe
care o merit;. Experien a îns; ne-a demonstrat c; seche-
lele comunismului sînt adînci i trainice, dup; jum;tate
de secol. Societatea a r;mas invalid;, mutilat; moralmente,
în bun; m;sur;, „omul nou" a fost fabricat i exist;.
Democra ia nu apare prin miracol, cum am crezut dup;
22 Decembrie '89. Ea trebuie reînv; at;. Dar nu exist; un
catehism al democra iei. Ea este o tiin ; empiric;. Nu
întîmpl;tor ea a ajuns s; func ioneze destul de bine (ceea
ce e un maximum) în Anglia, ara empirismului. Cine vrea
o democra ie ra ional; ajunge la iacobinism. Cine se
mul ume te cu o democra ie rezonabil; ajunge la sistemul
britanic.
*
Poate c; preferin a mea pentru o concep ie empiric; a
democra iei i a integr;rii europene vine din slaba mea
preg;tire tiin ific;, cum constat; cil Andreescu. Adic;,
de i îmi dau seama c; integrarea pretinde o anumit;
aplica ie tehnic;, eu, iremediabil cantonat în forma ia mea
„umanist;", nu am acces la un domeniu în care, cum v;d,
e vorba de teoreme, de algoritmi, de mecanisme sofistica-
te. Domnul Gabriel Andreescu a calculat just lovindu-m;
cu „paradoxul lui Arrow", într-adev;r, praf m-a f;cut! Nu
m; mai pot ascunde dup; deget: strugurii sînt prea acri
pentru mine, nu am cum face fa ; la o dezbatere
„academic;".
R;mîn tributar unei viziuni istoriciste (poate nu chiar
a a de „vehement;" cum o vede dl Andreescu. totu i
64 Gahiial Andreescu

„istoricist;". nu pot nega). Dup; cum nu pot concepe

individualitatea uman; doar ca o expresie aritmetic;,
substituibil;, solipsist;, ci ca o fiin ; irepetabil;, cu afecte,
cu rela ii, cu memorie, nu pot concepe nici Europa ca o
expresie geografic;, „un mic cap al continentului asiatic",
cum a zis Valery (scuza i!), ca un teritoriu pe care nu
import; nici cine, nici unde locuie te, nu import; ce s-a
petrecut i nici cînd. Pentru mine, Europa este în primul
rînd istorie, vreau s; spun : o cultur; i o civiliza ie. Cu
toat; varietatea ei lingvistic; i cultural;, Europa este o
civiliza ie unitar;, cu tradi ia ei ineluctabil; (vai ! am
pronun at cuvîntul cel mai compromi ;tor, „tradi ie" ! Cu
atît mai r;u cu cît nu pot s; nu adaug ca, independent de
coexisten a, tradi ional; i ea, cu numero i evrei, musul-
mani, agnostici, atei, sincreti ti de diferite nuan e, tradi ia
european; este cre tin; ; f;r; aceasta, Europa nu ar mai fi
decît un spa iu turistic rezidual. Cu asta m-am descalificat
f;r; drept de apel din punct de vedere intelectual -, dar
m;rturisesc faptul c; pu in îmi pas; !).
Acestea fiind spuse, recunoscîndu-m; ignorant i
incompetent, îndr;znesc totu i sa întreb : cum st;m cu
democra ia i cu drepturile omului, clac; unui ins, bâtrîn,
e adev;rat, totu i alfabetizat, avînd chiar, prin nu mai tiu
ce fund de sertar sau de cuf;r, o diplom; de studii
superioare, juridice, desigur dep; ite azi cînd problemele
interna ionale au devenit atît de tehniciste, dar oricum, i
se refuz; dreptul la opinie ? Dar nu insist, întrucît nu o
dat; am exprimat un punct de vedere elitist, trebuie s;
accept elitismul domnului Andreescu : ne sutor ultra
crepidam \
Domnul Andreescu are bun;voin a s;-mi recomande,
dintre lucr;rile lui Claude Levi-Strauss, „poate oarecum
tehnice pentru forma ia d-lui Paleologu", una scris;
„într-un limbaj mai simplu", anume Tropice triste. Da, e o
carte admirabil;, am citit-o i eu mai demult cu pl;cere i
folos. Dl Andreescu adaug; : „Intelectualii de forma ie pur
umanist; pot urm;ri, din nefericire, mai pu in aspectele
de principiu care stau la baza comparabilit; ii dintre
sisteme atît de complicate cum sînt societ; ile". Nu to i cei
de forma ie umanist; sînt a a de limita i, Mircea Eliade
bun;oar; s-ar p;rea c; nu. Eu îns; da, tiu asta. Dar nu
 65

pîn; într-atîta încît s; dispre uiesc alte zone de civiliza ie

sau culturile primitive ( i nici nu atribui acestui termen
vreo conota ie peiorativ;). Dar" nu pot ascunde c; sînt
iremediabil europocentrist. Dac; mi se îng;duie un foarte
slab joc de cuvinte, între cultura Bororo si stilul rococo nu
pot adopta o obiectivitate de antropolog. Comparabilitatea
dintre acestea evident c; nu e posibil; decît pe ni te
criterii deduse clin ni te principii definite, pe care nu le
st;pînesc. Nu izbutesc s; fiu echidistant între Mozart i
muzica pop. Astfel stînd lucrurile, nu-mi r;mîne decît s;
m; refugiez în reveriile mele „oblomoviene".
Simt totu i nevoia ele a aduce cîteva preciz;ri.
Prima o cer mai curînd decît o aduc. Dl Andreescu
scrie c; prefer s; m; „concentrez pe stupiditatea europe-
nilor (subliniat în text i pus între ghilimele, n.m.) decît
pe succesele lor". M;rturisesc faptul c; nu-mi amintesc
unde i în ce context am putut folosi aceast; sintagm; :
nu numai c; sînt, cum am spus, europocentrist, clar, de
bine de r;u, sînt i eu european, m;car genetic. Am putut
vorbi de stupiditatea unor europeni, sau poate cu nuan ;
ironic;, retoric; sau mai tiu eu cum. Cît despre succesele
europenilor, despre asta am vorbit toat; via a, atît în texte
tip;rite cît i în conferin e, convorbiri sau în orice form;
de manifestare. Dar îmi sun; nu tiu cum un astfel de
repro : culpa de a nu elogia „realiz;rile", îmi aminte te i
de schi a lui Caragiale, Karcaleki, în care un publicist din
vremea Regulamentului Organic e drastic sanc ionat pentru
a nu fi relevat inova ia cu introducerea la teatru a
lumîn;rilor de sperman et! Dl Andreescu în elege proba-
bil prin „succesele" europenilor nu formidabilele lor
performan e civilizatorii, culturale, politice, vreme de mai
mult de un mileniu i jum;tate, ci reu itele „structurilor"
europene din ultimele decenii. Dar dac; Europa nu era
ceea ce este, cu istoria ei cu tot, nu cred c; s-ar fi gînclit
cineva s; organizeze aceste „structuri". (Obsesie istoricis-
t;, de „umanist", evident!)
Acum, înainte de a încheia, voi încerca s; limpezesc
chestiunea na ionalismului. Distinc ia între un na ionalism
„r;u" i unul „bun" nu mi se pare valabil;. Eu nu am
vorbit de un na ionalism bun, ci de unul necesar. Eu nu
0)6 Gabriel Andreescu

accept vreo „doctrin;" na ionalist;, de i de la cea stupid;

a unui N. Ro u pîn; la cea seduc;toare a lui Jacques
Bainville exist; un evantai doctrinal destul de variat. Nu
accept atare doctrin; pentru c; nu accept na ionalismul ca
o atitudine perpetu;, în ;rile Europei de Est, unde
societatea a fost supus; sistematic unei extirp;ri a con ti-
in ei na ionale, prin falsificarea nu numai a istoriei, ci a
tuturor valorilor, atît na ionale cît i universale (adic;
europene), problema fundamental; e cea a îns;n;to irii.
Terapie de oc sau terapie gradual; ? în domeniul econo-
mic, cred c; mai eficient; e terapia de oc, cum s-a
dovedit în cazul Cehiei, în privin a mentalit; ii, unde
sechelele comunismului se arat; mult mai grave decît
credeam în 1990, terapia cred c; nu poate fi decît
gradual;. în terapia aceasta î i are locul un na ionalism
temporar, non-pasional, pragmatic, relativist i debonar
(înd;r;tnica mea „forma ie umanist;" m; îndeamn; s;
invoc înc; un irelevant: Montaigne).
La începutul celui de al doilea articol din serialul s;u
Versus Bobcinski & Dobcinski (adic; Paler i Paleologu —
a a s-ar p;rea c; ne vede), domnul Andreescu pune
aceast; ciudat; întrebare : „are na ionalismul românesc de
întîmpinat ast;zi oprimarea sa de c;tre alte identit; i ?".
Nu „na ionalismul românesc", ci societatea româneasc; se
afl; sub efectul, elin nefericire vedem c; durabil, nu al
oprim;rii ele c;tre una sau mai multe „identit; i", ci al
groaznicei mutil;ri morale de care am pomenit ceva mai
sus. M; mir ca dl Gabriel Andreescu nu a acordat aten ie
punctului ele veelere al profesorului Geremek, men ionat
ele mine în articolul Pacta sunt servanda...
M; mir de asemeni c; dl Andreescu ocupa zadarnic
spa iul tipografic al unei întregi coloane de revist;, ca
s;-mi explice o carte celebr; a lui Jacques Le Goff, în care
nu e nici m;car tangen ial vorba de tema disputei noastre.
Cum zicea Maiorescu : „nu e în cestiune!". Eu m;
refeream la un interview acordat de istoricul francez lui
Ion Pop, ap;rut în nr. 45-46 din 1994 al „României
literare". V;d c; i-a sc;pat d-lui Andreescu. Fire te, nimeni
nu poate urm;ri tot ce apare. E vina mea c; nu am f;cut
trimiterea. Dar din succinta mea relatare reie ea explicit
c; era vorba pe larg despre dou; moduri de na ionalism,
 67

unul r;u (f;r; ghilimele) i altul „legitim". Nici o leg;tur;

cu cartea Pour un Autre moyen âge (decît vecin;tatea cu
pasagiul meu despre exclama ia ..mentalitate de Ev Mediu
la sfîr it de secol XX!" care, cu toate explica iile contex-
tuale pe care mi le serve te dl Anclreescu, nu r;mîne mai
pu in a a cum am perceput-o). Mai trebuie s; spun c;
niciodat;, nici în acel articol i nici în alte scrieri, nu am
..sus inut" un Ev Mediu „metafizic" (a a ceva nici nu a
existat).
Domnul Gabriel Andreescu m-a citit, dac; nu pripit i
neatent, atunci „selectiv", nere inînd pasagii care nu
confirm; afirma iile domniei sale. Nu le voi aminti pe
toate. Doar unul : „în condi ii normale, acest discurs
(na ionalist, n.m.) nu ar fi fost necesar din partea
opozi iei. El e îns; necesar i legitim la na iunile traumati-
zate de aceast; jum;tate de secol de sp;lare comunist; a
creierilor... (etc.)". I se par normale domnului Andreescu
condi iile în care ne afl;m ?
Ei iar; i, last but not least, chestiunea Basarabiei.
Admit, fire te, c; domnul Andreescu are o p;rere nu
foarte bun; despre capacit; ile mele intelectuale. Nu
p;rerea mea despre mine (p;rere destul de critic;, îl rog
s; m; cread;, fiindc; îmi cunosc limitele - desigur, nu pe
toate — i fiindc; am observat i la al ii mai grozavi i tiu
cît de inconstant i par ial func ioneaz; inteligen a). Nu
p;rerea mea despre mine o poate infirma pe a domniei
sale. Dar s; m; cread; a a de idiot încît s;-mi închipui c;
problema Basarabiei i Bucovinei se poate rezolva prin
ac iune militar; sau pe cale de negocieri bilaterale în
situa ia actual;, mi se pare totu i exagerat. Ei eu cred, ca
orice om cu capul pe umeri, c; atare ipoteze sînt abera ii.
Dar cine, teaf;r la minte sau nu, î i putea imagina, în
i timpul primului r;zboi mondial i în plin dezastru, c; la
urm; ne vom trezi i cu Basarabia i cu Transilvania ? Este
o mare suficien ; i chiar lips; de luciditate s; te crezi
capabil de a epuiza ra ional toate ipotezele posibile.
Evident, rebus sic stantibus, nu se întrevede o solu ie. Dar
a ratifica deliberat aceast; situa ie sau, mai r;u, a renun a
definitiv, interzicînd perpetuarea memoriei, cleclarînd ilicit
termenul de Patrie-Mam; ca echivalent cu agresarea
frontierei, i „minoritate etnic;" româniide acolo, a pretîn-
68 Gabriel Andreescu

de c; un Stat suveran î i poate permite sâ- i boteze limba

cum pofte te, în dispre ul lingvisticii, - vad cu stupoare c;
cineva poate afirma c; acestea nu sînt abera ii.
Repet: Dreptul, fie el i interna ional, nu poate valida
injusti ia f;r; a- i pierde calitatea de a se numi Drept.
Tratatele, mai ales cele de pace, sînt de regula injuste i
de aceea sînt de regul; caduce i denun ate îndat; ce
lucrul acesta e posibil, oricît de tîrziu. Tratatul de la Paris
din 1947 este cel mai prost Tratat din istoria modern;.
Trebuie s; avem curajul de a declara aceasta sus i tare.
Tratatul de la Paris, dintr-un nefiresc spirit de „echitate"
pentru „sferele de influen ;", a t;iat ;ri i subcontinente în
dou;, aplicînd ad litteram pilda judec; ii lui Solomon.
Teoria c;, fiind denun at unilateral de Germania la 21
iunie 1941, despre pactul Ribbentrop-Molotov i conse-
cin ele lui nu se mai poate vorbi, nu e decît un sofism
simplist. Prin Tratatul de la Paris, puterile înving;toare,
respectiv partea anglo-american;, s-au substituit Germa-
niei, restabilind întocmai o situa ie impus; de exigen ele
sovietice. Dreptul la adev;r nu e oare unul din Drepturile
Omului ? Afirmarea lui nu e de asemenea unul din
Drepturile Omului ?
Ei fiindc; veni vorba : cum st;m cu Drepturile Omului
în cazul Ila cu ?

P.S. - Domnul Andreescu îmi contest; a a-zisa ,,teorie"

cu privire la bunul sim . Eu nu fac teorii de nici un fel - i cu
atît mai pu in tiin ifice. Domnia sa m; informeaz; c;
„studiile de psihologie cognitiv; asociaz; bunul sim la
capitolul ac iunii cu informa ie limitat;". Etiam asta. Eu nu
f;ceam decît o observa ie de „moralist", adic; ceva empiric
i, c; place sau nu, de tip „umanist". Dar îmi pare c; a
recuza linia morali tilor clasici, antici i moderni, în care, cu
toat; modestia, încerc s; m; înscriu, este un punct de vedere
foarte limitativ în ordinea inteligen ei, în considera iile mele
despre bunul sim , în special „ca paradox", eu încercam
tocmai s; scutur pu in cli eele accep iunii comune i,
ierta i-mi cutezan a, chiar i pe cele ale tratatelor de
psihologie. Ignoran ; sau amnezie, nu tiu s; fi întîlnit
nic;ieri distinc ia, care-mi pare fundamental;, între bunul
sim i sim ul comun, în limbile englez; i german; nu
exista un termen adecvat pentru bunul sim ; în englez;
nu
 69

avem decît common sense, iar în german; Gemeinsinn i

gesunder Menschenverstand care înseamn; acela i lucru.
Inteligen a artificiala, chiar (sau mai cu seam;) „acoperind",
cum spune dl Andreescu, ..extraordinarul teren al activit; i-
lor cognitive superioare", are dezavantajul de a fi infailibil;.
Inteligen a natural; are tocmai avantajul de a NU fi infaili-
bila, ci uman#. Rolul inteligen ei nu e numai ..cognitiv", ci i
comunicativ. Inteligen a artificial;, chiar înzestrat; cu me-
morie, nu poate avea experien ; uman;, nici îndoieli, nici
rela ii personale. Oricît de sofisticat; ( i tocmai ele aceea),
ea nu poate fi decît auxiliar;. Are totdeauna dreptate i
niciodat; bun sim . Ea nu poate fi defel, ca abatele Jerome
Coignard : d'un docte entretien, d'un commerce agreable,
abondant en riants propos et an belles maximes.

P.P.S. - S;-mi descarc sufletul. A asocia nu înseamn; a

echivala. Episcopul Tokes constituie cu Funar, ca s; zic a a,
„func ional", un cuplu de „turba i", care apar, simultan sau
alternativ, ca manipula i de un me ter p;pu ar, a a cum am
spus. Dl Andreescu îl caracterizeaz; : .Afirma iile episcopului
sînt expresia unei mînii necontrolate ; simultan o gaf; i o
premeditare obtuz;". Exact ce vedem i la Funar. Altfel,
evident, sub raportul calit# ii, diferen a este enorm;. Mai .
întîi, aspectul fizic. Apoi cultura, în orice caz cultura biblic;,
f;r; de care, pentru un european, nici nu exist; adev;rat;
cultur;, oricîte alte c;r i ar fi citit. Probabil i gustul artistic
(nu ar fi greu). Imediat dup; Decembrie 1989 am exprimat
public entuziasmul pentru insurec ia izbucnit; din solidari-
tate româno-maghiar;, sub semnul unui slujitor al Bisericii.
Am întîmpinat, în februarie 1990, la aeroportul Orly, delega ia
româneasc; clin care f;cea parte pastorul Tokes, cu care m-am
îmbr; i at. Etiu i eu c; episcopul are critici virulen i în
UDMR. Acesta nu e un argument împotriva a ce spuneam eu,
mai curînd dimpotriv;. Sup;r; cuvîntul „turbat" ? Dar „obtuz"
e mai amabil ?
 Europa de nic ieri
Daniel Vighi
Am convingerea c; polemica lui Gabriel Andreescu i
Octavian Paler este foarte util;, pentru ca ne ofer; ansa
aprofund;rii sistematice a politicului dinspre o perspectiv;
mai larg;, cultural; i filozofic;, prin care este continuat;
o tradi ie în cultura noastr;, aceea a sincronismului
lovinescian i a curentului autohtonist de factur; gîndiris-
tâ. Numai c;, dac; vom c;dea în vechile atitudini
partizane i ireconciliabile, vom repeta o istorie consuma-
t;, f;r; s;-i ad;ug;m ceva creator. Or, ast;zi tr;im, totu i,
în alte vremuri, de aceea nu sînt adeptul necondi ionat al
ideii c; istoria se repet; ; dac; ar fi a a, am tr;i monoton
i indistinct - ceea ce nu este cazul. Prin urmare, problema
de odinioar; este ast;zi aceea i numai în m;sura în care îi
extindem consecin ele pîn; la un punct în care discu ia se
poate împotmoli: închidere sau deschidere spre civiliza ia
europeana. Octavian Paler sus ine o deschidere specific;
i-1 acuz; pe Andreescu de faptul c; promoveaz; una
impersonal;, f;r; chip, o deschidere spre o Europ; care,
în definitiv, nu exist;. M;rturisesc c; simt nevoia s;
g;sesc între cele dou; pozi ii o modalitate de comunicare,
adic; între liberalismul de tradi ie pa optist; i pro-
blematica specificului na ional. Dac; privim mai atent
lucrurile, vom constata c; Paler se raporteaz; mai ales
cultural la politica deschiderii noastre spre Europa, în
timp ce Andreescu o face dintr-o perspectiv; mai ales
politic; sau politologic;. Mi se poate repro a c; o
asemenea disociere este facil; i neconcludent;, pentru
c;. în fond, orice act politic - chiar i r;zboaiele — are
fundamente culturale. Numai c; în chiar aceast; afirma ie
am sentimentul c; st; ascuns; confuzia. Politicul este
conotat de o anume filozofie specific;, el este un joc
7l

subtil dintre aici i aiurea. Ca s; fiu mai concret, principiile

drepturilor omului sînt universale, adic; sînt ele nic;ieri
pentru a putea fi peste tot. De i au fost formulate de
americani i de francezi, ele nu le mai apar in, iar
filozofia aplic;rii lor exclude ideea c; în acest fel s-ar
produce o franco-americanizare a planetei. Interpretarea
dreptului de liber; exprimare pretinde o abordare f;r;
chip, impersonal;, orice hermeneutic; specific-autohton;
a lor este poten ial primejdioas;.
In acela i fel, filozofia politic; a descentraliz;rii presu-
pune un necesar efort de impersonalizare la nivelul
ideatic i legislativ, prin care s; poat; fi asigurat; peste
tot diversitatea specific;, în acest caz, unitatea f;r; chip a
legii trebuie s; prezerve diversitatea cu chip a popoarelor
i a regiunilor. Punctul ele echilibru dintre cele dou; este
relativ i ine ele arta politicului s;-1 g;seasc;. Astfel, dac;
unitatea este prea mult accentuat;, se poate produce o
s;r;cire a patrimoniului cultural i spiritual al subiec ilor
ei; în lipsa ei, diversitatea risc; s; nu- i mai g;seasc;
pun ile necesare ele armonizare i s; intre într-un fel de
autism anarhic. Acesta îmi pare a fi marele examen al
politicii europene i latura ei fascinant; : s; nu a eze în
conflict diversitatea Europei cu unitatea ei. Or, singurul
elemers politic îmi pare a fi în acest caz g;sirea zonelor
ele impersonalizare care s; permit; tuturor s; fie într-un
mod specific în interiorul Europei. Europa ele nic;ieri nu
înseamn; c; nu exista o Europ; a comunit; ilor, ci
dimpotriv;, c; ea î i construie te chipul de peste tot, f;r;
s; fie undeva într-un mod decisiv. Procesul acesta ele
construc ie a unei Europe a tuturor i a fiec;ruia în parte
este foarte dificil, mul i spun c; este utopic ; oricum ar fi.
sigur este faptul c; asist;m la o provocare a istoriei, care
a i reu it, printr-un pragmatism coerent, s; ajung; la
rezultate palpabile. Procesul nu este utopic, pentru c; nu
intr; decisiv i irevocabil în conflict cu economicul, în
felul proiectului comunist. Acela voia s; construiasc; o
lume de nic;ieri, pentru c; unitatea sa era una împotriva
diversit; ilor.
Desigur c; o asemenea construc ie nu este u oar;.
Europa este numele subsumat al unor tradi ii care îi
asigur; i toat; frumuse ea, dar i toate dificult; ile i
72 Gabriel Andreescu

primejdiile. In fapt, ce altceva este r;zboiul din fosta

Iugoslavie ? Tradi ii intrate în conflict, diversitate anarhic;,
neputin a de a fi altfel decît specific, captiv în marginile
propriei comunit; i, istorii i r;bufniri subiective. Iat; c;
Europa de acolo i-a descoperit propriul chip, numai c; i
1-a însîngerat pentru c; n-a putut s; fie de acolo i de
aiurea în acela i timp.
Revin asupra ideii de la început i spun c; polemica
îmi pare a fi f;r; subiect, pentru c; nu se întîlne te. Din
punct de vedere cultural, Gabriel Andreescu nu poate fi
„european de nic;ieri" ; acest lucru este o imposibilitate :
chiar s; vrea, i nu poate. Gre eala îmi pare a veni din
intersectarea argumentului cultural cu cel politic. Este
evident c; un scriitor nu poate fi de niciunde, în plan
politic îns; cred c; trebuie s; accept;m existen a unor
idei cît mai obiective i mai impersonale ale unei Europe
pentru to i. Dac; nu se va întîmpla a a, vom înlocui
dialogul cu vacarmul.
 Na)ional /i european
- addenda la o polemic -
Lauren iu Ulici
O spun din capul locului : una din cele mai serioase
polemici (de nu cumva singura) din r;stimpul postdecem-
brist este cea iscat; în jurul no iunilor (conceptelor i,
finalmente, ideilor) de „na ional" i „european", avînd
drept combatan i pe Gabriel Andreescu, de o parte,
Octavian Paler i Alexandru Paleologu, de alta. Adaug
imediat: serioas; prin tem; i prin argumenta ie, mai
pu in prin lupta de idei, c;ci avem mai curînd de-a face
cu dou; discursuri paralele decît cu o alternan a de pro i
contra, cum ar fi fost de a teptat. De aici i natura
curioas; a acestei polemici: o parte (Octavian Paler i
Alexandru Paleologu) combate cealalt; parte (Gabriel
- Andreescu) pentru ce aceasta nu sus ine, i invers.
Di Gabriel Andreescu crede c; prioritare pentru România
de azi ar trebui s; fie eforturile de adecvare la legisla ia
Consiliului Europei, respectiv la dreptul interna ional, cu
un accent special pe drepturile minorit; ilor. Domnii
Octavian Paler i Alexandru Paleologu afirm; c; nu
trebuie neglijat; condi ia na ional; a românilor în raport
cu cauza european;. Dl Andreescu nu contest; nic;ieri
ceea ce afirm; domnii Paler i Paleologu, iar ace tia, la
rîndu-le, nu contest; ideea europenismului legislativ
sus inut; de dl Anclreescu. Ei atunci, de unde polemic; ?
Din confruntarea stilurilor, pe de o parte, - pozitivist, la
G. Andreescu, artist, la O. Paler i Al. Paleologu - i din
confruntarea pozi iilor generale - tiin ific;, respectiv
umanist; - pe de alta. în plus, clin cîteva reac ii pripite
ale domnului Andreescu, nu în leg;tur; cu problema în
discu ie, ci cu chestiuni dac; nu secundare, oricum în
afara subiectului, reac ii la care domnii Paleologu i Paler
74 Gabriel Andreescu

r;spund cu asupra de m;sur;, pentru ca, la rîndu-i, dl

Andreescu s; r;spund; la r;spuns, de asemeni cu asupra
de m;sur;. Aceast; din urm; surs; a polemicii este
neinteresant; pentru c;, de pild;, nici alergia domnului
Andreescu la „umani ti" i nici tentativa domnilor Paler i
Paleologu de a o ironiza nu favorizeaz; o real; disput;
de idei, cel mult las; loc performan elor de frazare,
capitol la care în chip evident domnii Paler i Paleologu
sînt superiori domnului Andreescu. în schimb, confrun-
tarea stilurilor i a pozi iilor generale merit; toat; aten ia,
întrucît deconspirâ dou; feluri de retoric;, dou; feluri de
gîndire, finalmente dou; moduri de existen ; intelectual;.
Rezult; limpede din desf; urarea - destul de ampl; - a
acestei polemici c; for ele combatante sînt: un intelectual
de forma ie „ tiin ific;", rigorist, pu in flexibil, cu apetit
speculativ, îns; imun la ispitele imagina iei meta-logice
(dl Andreescu) i un intelectual de forma ie „umanist;",
cu putere asociativ;, un intim al fanteziei, frecventator
ludic al „castelului cie ghea ;" i mereu personal în
expresie (domnii Paler i Paleologu). Ar fi o eroare s;
punem cele dou; tipuri de intelectual în vreo rela ie de
inegalitate sau s; credem c; n-ar fi la fel de autentice.
Sigur c; diferen a dintre un tip i cel;lalt poate crea
impresia de alteritate categorial; dar, dac; ne gîndim
bine, avem de-a face cu fa a i reversul aceleia i medalii.
Poate s; plac; unora mai mult fa a, altora mai mult
reversul, dar cînd e s; c;dem în lume folosim to i
moneda, adic; întregul. S; m; întorc îns; la tema
polemicii, plasata, cum spuneam, în dou; discursuri
paralele i, clin pricina asta, practic nedisputatâ. A a stînd
lucrurile, îmi îng;dui cîteva rînduri pe marginea ei f;r;
nici o inten ie de a resuscita o polemic; absent;, ci din
pur; pl;cere cîrtitoare, de altfel tipic; nou;, aici, la por ile
Orientului.
Problema identit; ii noastre europene e rezolvat;
antropologic prin apartenen a clar; a românilor la mo-
delul cultural european a a cum s-a constituit el în primul
mileniu de cre tinism, deopotriv; la nivelul individului i
la nivelul societ; ii, a zice chiar la nivelul civilit; ii
istorice. Mai pu in schimb;tor de-a lungul acestor dou;
mii de ani decît specificul na ional (de regul; reconstituit
Na ionali ti, antina ionali ti... 75

prin experien ; istoric; formatoare cam din cinci sute în

cinci sute de ani, poate i mai des), specificul european
ne ine, ca s; zic a a, în Timp, dup; cum specificul
na ional ne ine în Clip;. Una era portretul nostru psiho-
spiritual i comportamentul în veacul al patrusprezecelea
i alta este el în secolul dou;zeci, cu toate c; în ambele
alc;tuiri conserv; tr;s;turile europene trase din
continuitatea cre tina i din sinteza intercomunic;rii gru-
purilor. Cu alte cuvinte, în definirea europenismului,
na ionalul joaca rolul diferen ei specifice. Ceea ce vrea s;
spun; c; nu te po i erija în european f;r; s; te cuno ti ca
na ional. Din acest simplu motiv interesul pentru conso-
lidarea traiectului nostru european nu mi se pare deloc
contrar grijii pentru limpezirea traiectului na ional. Nu-i
mai pu in adev;rat îns; c; vreme de un veac i jum;tate
de istorie modern; noi am f;cut deseori din „europenism"
i din „na ionalism" fie un complex, fie o prejudecat;,
efectul fiind, între altele, i percep ia celor doi termeni, la
scar; destul de larg; pentru a nu fi neglijat;, ca incom-
patibili unul cu cel;lalt. Asta nu schimb;, se în elege,
sensul esen ial de complementaritate al rela iei dintre
„european" i „na ional".
O problem; exista totu i : diferen a, în;untrul aceluia i
europenism cre tin, între tradi ia catolic; ( i protestant;) i
tradi ia ortodox;, în pofida ofensivei ecumenismului""/
din zilele noastre, se face sim it;, atît la „na ionali ti" cît i la
„europeni ti", o anume crispare de sorginte confesio-
nal;. Curentul occidental care vede Europa terminîndu-se'
la Carpa i, ca i na ionalismele clin estul i sud-estul
Europei sînt în bun; m;sur; expresia acestei diferen e de
tradi ie, socotit; - cu multe argumente de suprafa ;, dar
f;r; temei de profunzime — drept fundamental;. Nu s-a
prea vorbit, cel pu in la noi, despre asta, clar eu cred c;
integrarea european; pe cale de înf;ptuire r;spunde i
nevoii de reg;sire a unit; ii cre tine în fa a unei amenin ;ri
fundamentaliste cu nimic mai prejos de totalitarismele
politice. Din p;cate, problema diferen ei de tradi ie e
aproape tabuizatâ în perimetrul nostru i nici occidentalul n-
o prive te cu senin;tatea necesar; desp;r irii apelor de
uscat, în orice caz, invocarea obstinat; a tradi iei (care,
mai pe fa ;, mai în ascuns, reprezint; argumentul forte al
76 Gabriel Andreescu

na ionali tilor no tri) n-ar face ast;zi clecît s; obstruc-

ioneze procesul integr;rii europene, în aceast; privin ;
dl Gabriel Anclreescu are neîndoios dreptate : prioritatea
absoluta a României este acum statuarea legislativ; euro-
pean; „intra muros". Cu tot ce înseamn; aceasta, inclusiv
acceptarea st;rii de fapt geopolitice. Pentru c; invocarea,
bun;oar;, a h;r ii istorice ar avea acela i efect obstruc-
ionist ca i invocarea tradi iei. In acela i timp, ambele
chestiuni r;mîn semnificative pentru noi, doar c; va
trebui s; g;sim o alt; cale de a le pune în pagin;.
în elegerea na ionalului ca pe o „diferen ; specific;" a
defini iei europeanului atrage dup; sine, în chip logic,
considerarea patriotismului drept atributul func ional pro-
priu na ionalului, asigur;tor de s;n;tate a identit; ii
na ionale pentru fiecare cet; ean al unei ;ri, în vreme ce
na ionalismul este atributul disfunc ional, periclitant pen-
tru s;n;tatea identit; ii na ionale ca un emfizem. Absen a
patriotismului face din identitatea na ional; o sintagm;
f;r; con inut afectiv, pe cînd prezen a na ionalismului îi
poate diminua pînâ la eliminare con inutul ra ional.
Foarte adesea, în lumea intelectual; româneasc;, - inclu-
siv în polemica pe marginea c;reia glosez acum - s-a
vorbit despre un „na ionalism" pozitiv i unul negativ,
prin cel dintîi subîn elegîndu-se, de fapt, patriotismul.
Aceast; substituire sinonimic; a patriotismului prin na io-
nalism, pe lîng; faptul c; e produc;toare de confuzie, sau
poate tocmai pentai c; e produc;toare de confuzie,
asigur; na ionalismului negativ un fel de alibi proteguitor
de care na ionali tii de pretutindeni s-au folosit ori de cîte
ori se aflau în dificultate propagandistic;. Ideea c;
na ionalismul este esen ialmente du manul na ionalului
poate s; par; multora de o subtilitate excesiv;, dac; nu
cumva chiar fals;, i asta în mare parte tot din cauza
confuziei cu patriotismul care, el, este cu adev;rat m;sura
na ionalului (prelungind analogic propozi ia din urm;, a
spune c; na ionalismul este lipsa de m;sur; a
na ionalului). Ravagiile na ionalismului în istoria veacului
nostru sînt bine cunoscute. Ce se tie mai pu in e c;
argumentele prin care comunit; i întregi s-au l;sat, fie i
vremelnic, atrase de ideologia na ionalist; au fost furate
Na ionali ti, antina ionali ti... 77

din caseta patriotismului, întotdeauna deschis;, la vedere

i pe mas;.
Dac; na ionalismul este inamicul perfid i igrasios al
na ionalului, nu cumva europenismul se afl; într-un
raport similar cu europeanul ? Eu cred c; da. cu atît mai
mult cu cît i na ionalismul, i europenismul sînt principial
discriminatorii, sugerînd sau, cel pu in, l;sînd loc fie
pentru o atitudine orgolioas; fa ; de ceea ce se afl; în
afara lor, fie pentru una de reducere a interesului la ceea
ce se g;se te în interiorul lor. S; nu existe, oare, pentru
european un atribut func ional a a cum este patriotismul
pentru na ional ? Eu cred c; exist;, i numele lui ar putea
fi universalismul, cu sensul din tradi ia cre tin;, dar i cu
sensul din Declara ia universal# a drepturilor omului.
Pentru o mai exact; cuprindere semantic;, unii prefer;
termenul de mondialism. Ei poate c; aten ia special; pe
care europenii de azi, promotori ai Europei comune, o
acord; problemei drepturilor omului, inclusiv a drep-
turilor minorit; ilor, e fundamentat; tocmai pe con tiin a
c; universalismul (sau mondialismul), în în elesul pe care
1-am descris mai devreme, e mai profitabil pentru s;n;-
tatea identit; ii europene decît europenismul. Iat; clar c;
rela ia na ional-european comport; o complementaritate,
în planul afectiv-ra ional, cu rela ia patriotism-univer-
salism. Acceptînd ca valabil acest cvartet din duete pentru
realitatea de ast;zi a Europei, vom putea, e de presupus,
s; punem într-o lumin; mai dreapt; eforturile spre
integrare european;, ca i dorin a de conservare a
identit; ii na ionale despre care vorbesc, cu egal; îndrep-
t; ire, cele dou; discursuri paralele din polemica Gabriel
Andreescu vs Octavian Paler i Alexandru Paleologu.
E cazul acum s; încerc un r;spuns i la întrebarea
privind priorit; ile de moment ale României - pus; de
Gabriel Andreescu i presupus; de Octavian Paler i
Alexandru Paleologu. Acesta este : prioritatea României,
în virtutea observa iilor de mai sus, ar trebui s; fie
adecvarea legislativ; la exigen ele Cartei drepturilor omului
ca mijloc de consolidare a democra iei i a statului de
drept. Este prioritatea pentru care militeaz; domnul
Gabriel Andreescu, în chip f; i , adic; discutînd-o în
raport nemediat cu contextul european i este prioritatea
78 Gabriel Audreescu

pentru care militeaz; i domnii Paler i Paleologu, îns; în

chip implicit, adic; discutînd-o în raport cu contextul
românesc. Nu din ra iuni împ;ciuitoare, cred c; i unul i
ceilal i spun adev;rul în discursurile lor atît de diferite i
ne-secante, ci pentru c; este chiar adev;rat ce spune
fiecare dintre p;r i. Doar c; nu au amîndou; p;r ile
dreptate. Dac; accept;m c; dreptatea este revelarea
circumstan ial; a adev;rului, atunci domnul Andreescu
este cel care are dreptate prin afirmarea f; i ; a priorit; ii
pe care o reprezint; pentru România de azi racordarea
noastr; la universalismul european al drepturilor omului
i minorit; ilor. E foarte posibil îns; ca mîine, într-un alt
context european, într-o alt; situa ie a României în
Europa, dreptatea s; treac; de partea domnilor Paler i
Paleologu. Dar meritul de a izbuti s; spui adev;rul i,
simultan, s; ai i dreptate nu e deloc neglijabil i confer;
domnului Andreescu un avantaj în ordinea acuit; ii privirii
aruncate împrejur;rilor istoriei, în plus, dreptatea domnu-
lui Andreescu este important; i dintr-un alt punct de
vedere : ca efect al unei atitudini pe care, din p;cate, prea
pu ini intelectuali români o au fa ; de rela ia na ional--
european, respectiv na ionalism-europenism. Prea pu ini
sînt românii care v;d în patriotism calitatea dintîi, afec-tiv-
ra ional;, a „na ionalului" i în universalism calitatea
major;, afectiv-ra ional;, a „europeanului". Cît; vreme
vom vorbi despre un na ionalism bun i un na ionalism
r;u, va fi greu s; aducem în prim-plan patriotismul,
pentru ca apoi, prin el, s; putem în elege c;, europeni
fiind, se cuvine s; aducem în prim-plan i universalismul.
Un vestit ideolog comunist rostise într-o împrejurare
tragic; a vie ii lui urm;toarea propozi ie : „înainte de a fi
comunist, sînt român". Perfect adev;rat, perfect drept. La
fel de adev;rat i la fel de drept ca o propozi ie precum
aceasta : „înainte de a fi român, sînt om". Un truism tiut
de toat; lumea, dar ignorat, se pare, tocmai de cei care ar
trebui s;-1 ia drept premis; a discursului lor politic despre
democra ie, cet; ean, stat de drept, integrare european;
.a.m.d. Domnul Andreescu nu 1-a ignorat. Dar, prin
relativa ei singur;tate în peisajul nostru politic, dreptatea
domniei sale ar cam trebui s; ne pun; pe gînduri...
 America, în cli/ee
Liviu Andreescu
Polemica dintre na ionali ti i antina ionali ti nu se
desf; oar; numai în eseurile pe care i le „dedic;" autorii.
Ea se reafirm;, implicit, aproape cu fiecare nou; scriere
semnat; de c;tre protagoni ti, în fond, nu face decît s;
semnaleze o t;ietur; mai adînc;, în plin; expansiune,
între cultura unei elite care a tr;it într-un mediu artificial
(amestec ciudat de coduri comuniste de cenzur; i coduri
personale ele anticenzur;, nostalgii interbelice i contacte
sporadice cu Occidentul) i tendin ele sincroniz;rii cu o
manier; de a fi, de a gîndi i de a sim i, proprie profesio-
ni tilor culturii clin civiliza ia apusean;. Polemica dominat;
de verva stilistic; a lui Octavian Paler i Alexandru Paleo-
logu a fost în cîteva rîncluri comparat; cu polemica Gherea-
Maiorescu. De data aceasta îns;, reeditarea unei polemici
între tradi ionali ti i moderni ti are de-a face nu atît cu o
diferen ; „ele spirit", ci, în mod substan ial, cu o deosebire
„de instrumente". Miza este îns; aceea i: configura ia
spiritual; a unei comunit; i i, prin extensie, viitorul ei.
Occidentul r;mîne, pe tot parcursul acestei dispute,
jalonul modelelor oferite de cele dou; p;r i.
Pe aceast; linie polemic; a vedea i fragmentul de
jurnal american din Aventurile solitare pe care Octavian
Paler le-a lansat joi, 6 iunie, la Tîrgul de carte anual,
întîlnirea lui Octavian Paler cu America aduce clin nou
cititorul în fa a unor întreb;ri care dep; esc exerci iul
literar. Ce avem noi de ap;rat în noi în ine, cum arat;
civiliza ia pe care unii ne-o propun drept model ? Societa-
tea de peste Ocean îi poate oferi lui Octavian Paler, într-
adevâr, exemplul ideal pentru a- i argumenta idiosin-
crasiile sale fa ; de modernitate. M; voi opri deci la acest,
a putea spune, proces intentat civiliza iei americane.
80 Gabriel Andreescu

Fragmentul la care ne-am referit se deschide cu un

..Cuvînt justificativ''. De ce un jurnal, adic; o colec ie de
reflec ii intime i apolemice, are nevoie de o asemenea in-
troducere, ne-o spune indirect chiar autorul : ..Iat# de ce
n-a vrea sa fin a ezat între acei europeni care. trecînd
Oceanul adopt# o morg# ironic# i dezabuzat#. preg#ti i
s# strîmbe din nas. orice ar vedea, i s# nu le plac# nimic"
(p. 189). Team; justificat;, c;ci Octavian Paler reia, cu
meticulozitatea unui colec ionar de curiozit; i, tot irul cli-
eelor americanofobe : „eficien a periculoas;" a visului
american ; „esen ial e cî i dolari ai" ; ecranul calculatorului
îl îndep;rteaz; pe american de sine ; „pe acest drum, civi-
liza ia e capabil; s; produc; un r;u cu urm;ri greu ele
evaluat" ; vitrine cu coper i de c;r i în care nu se afl;
nimic; joggeri alergînd absen i i f;r; int; ; zîmbetul
omniprezent i fals de la televizor ; învin ii care nu mai
intereseaz; pe nimeni într-o ar; obsedat; de happy-end-uri;
americanul, un „barbar supercivilizat". E drept, o prim; ju-
m;tate de articol este destinat; exorciz;rii propriilor
prejudec; i : „Exist# multe riscuri ca [paginile de jurnal] s#
oglindeasc#, mai degrab#, modul meu de a gîndi decît
realitatea american# i s# f ie excesive sau chiar nedrepte
din pricina defectelor sau a limitelor mele". Dar, în lumina
celor ce urmeaz;, aceasta nu-1 face pe autor clecît s; apar;
într-o postur; paradoxal;. Recunoa terea propriei inadap-
tabilit; i la stilul de via ; american („Contactul cu cîteva
mari ora e americane mi-a ar#tat destul de limpede c# unul
ca mine are slabe anse s# se simt# în largul lui peste O-
cean.''), condamnarea ovinismului americanofob i o mea
culpa retoric; nu justific; înc;pâ înarea cu care e schi at
portretul unei Americi subcultivate i obsedate de bani,
înf; urat; într-un înveli multicolor („dezm# ul de reclame
luminoase" din Las Vegas), care nu poate s; p;c;leasc;
îns; ochiul europeanului exersat în materie de cultur;1.
Cu o fraz; de estet, dl. Paler scrie : „m-a urm#rit, cu o
insisten #, probabil, neinocent#, gîndul c# într-o catedra-
1. Iat; o viziune - de locus al subculturii i kitsch-ului — amintind de
perseveren a cu care responsabilii cu doctrina ne înf; i au
alt;dat; America, drept un l;ca al s;r;ciei p;turii de jos i al
crimei. Oare chiar se afl; ea la mijloc, între imaginea, socotit; de
unii idealist;, a pro-americanilor i propaganda cenu ie a iubito-
rilor de tradi ie ?
 81

la gotic# ai o ame eal# metafizic#, pe cînd într-un

zgîrie-nori ai doar o ame eal# fizic#''. Dar oare lumea
v;zut; de la în;l imea de 500 de picioare, prin geamul
fumuriu al unui gigant de sticl; i o el nu poate produce
cuiva o senza ie metafizic; ? Acestea sînt chestiuni subiec-
tive, f;r; îndoial;, i nu ele sînt de pus în discu ie. Cu atît
mai mult cu cît menirea unui jurnal este aceea de a
împ;rt; i impresii subiective.
Exist; îns; i date obiective despre America. Ei dac;
unui autor de jurnale nu i se poate face o vin; din a fi
internalizat cli ee, el poate fi acuzat c;, printr-o ignoran ;
disimulat; sau între inut; inten ionat, le-a perpetuat i
popularizat cu bun;- tiin ;. A invita s; trat;m, mai pe larg,
un singur exemplu. S; schi ;m un portret, sumar, al
Americii academice, înjghebat din informa ii cu veleit; i
statistice. O s; trec inten ionat peste sumele pe care
guvernul sau asocia iile le aloc; înv; ;mîntului i peste
bugetul pentru cultur;. Ei chiar i peste num;rul impre-
sionant de muzee, teatre, galerii artistice. M; voi m;rgini
la observa ia c; acestea se traduc nu numai în bani,
„obiect" care îi repugn; lui Octavian Paler, ci i în interes,
lucru care pare s;-i scape autorului nostru. O s; trec i
peste cei cî iva premian i Nobel pentru literatur; ( i nu
doar pentru chimie i fizic;, cum scrie cu nedisimulat;
superioritate dl. Paler, de parc; imagina ia tiin ific; este
mai pu in spectaculoas; decît cea artistic;) ; i peste marii
muzicieni, arhitec i, regizori i arti ti plastici ai Americii
contemporane. Toate aceste personalit; i sînt, într-un fel,
„figuri singulare". Iar Aventuri solitare se vrea un fragment
despre America în general. M; voi rezuma, deci, la cîteva
date despre universit; ile de peste Ocean, care sper s; ofere
o imagine de ansamblu despre America cultural; de azi.
în 1992. existau în Statele Unite peste 1500 de
universit; i i colegii, în ele înv; au peste 2,8 milioane de
studen i. Ceea ce înseamn; c; un american din 90 î i
des;vîr e te studiile superioare. Dintre aceste universit; i,
cea de la Harvard de ine cea mai impresionant; bi-
bliotec; : 13 milioane volume i 6 milioane microfilme. A
50-a universitate în acest top, universitatea Brown, are o
bibliotec; dotat; cu peste 2 milioane volume i l milion
microfilme. Cum în America exista cîteva mii de biblioteci
82 GabrieI Andreescu

publice, editurile universit; ilor (a a numitele university

press) au certitudinea c; cele 3, 5 sau 10 mii de copii ale
volumelor pe care le editeaz; nu vor r;mîne f;r;
cump;r;tor. Urmarea fireasc; a fost o cre tere impresio-
nant; a num;rului de volume publicate. Cataloagele de
publica ii ale editurilor universitare sînt extrem de volu-
minoase i con in mii de titluri. Acestea clin urma nu sînt
numai produsele inteligentsiei nord-americane : în America
se traduce enorm i cred c; nu exagerez dac; afirm c;,
practic, s-a tradus mai tot ce a intrat în circuitul culturii
universale, în Academia american; se consum; ast;zi
extrem de mult; cultur; francez; (de la Descartes la
Derrida) i german; (de la Sturm unei Drang la Jurgen
Habermas), f;r; a mai pune la socoteal; pe britanici i pe
autohtoni. De fapt, despre Derrida i Habermas se scrie în
Statele Unite la fel de mult ca în Fran a sau Germania;
despre modernism se scrie la fel de mult ca în Europa.
In fine, americanii au probabil cea mai bine pus; la
punct re ea de publica ii periodice. Pe lîng; periodicele
de larg consum (ca „The New Republic" sau „The New
York Review of Books"), exist; cîteva sute de lunare,
trimestriale sau bianuale de filozofie, literatur;, cultur;,
teorie. Apoi. cele mai bune reviste de tiin ; apar sau au
fost ini iate peste Ocean. Practic, publica iile americane
au consacrat articolul de periodic ca un punct esen ial al
referin ei bibliografice (suplimentînd astfel volumele ele
sine st;t;toare). Culmea, americanii au început s; inva-
deze i revistele academice europene : o privire spre
„Neue Hefte fur Philosophie" sau ..Poetique" este repre-
zentativ; pentru fenomen. Dar America nu a intrat numai
în presa scris;. Odat; cu introducerea InterNet-ului, o
cantitate uria ; de informa ie (care, scrie Octavian Paler,
duce „spre nic;ieri") a fost pus; la dispozi ia americanilor
de cultur;. Un experiment : la o prim; c;utare, peste 100
de intr;ri despre Sartre (ales la întîmplare) au devenit, în
termen de secunde, disponibile celui interesat.
Toate acestea sînt semnele unei mari verve culturale.
în virtutea unei elementare legi a pie ei, dac; în America
se produce mult; cultur;, aceasta este pentru c; se cere i
se consum; cel pu in la fel de mult;. Iar dac; un „c;l;tor
solitar' prin America nu vede toate acestea, faptul are o
explica ie foarte simpl; : prive te unde nu trebuie. Simpto-
Na ionali ti, antina ionali ti... 83

matic; îmi apare în acest sens referin a, comun; printre

teoreticienii Americii subculturalizate, la serialul Dallas :
în dou# sute i mai nu tiu cîte episoade din serialul
Dallas nu se vede nici o carte. Faptul c; dl. Paler caut;
cultura în serialele de larg consum sau în fast-food-uri nu
atest; decît ata amentul s;u pentru un fals ideal de
cultur;. Fals nu pentru c; altul ar fi un asemenea ideal,
nici pentru c; nu exist; un asemenea ideal (de i acesta ar
fi un punct de vedere care merit; discutat), ci pentru c;
nic;ieri cultura nu s-a ar;tat la fa ; în locurile clin care am
exclus-o prin îns; i defini ia ei. Este, prin urmare, pe cît
de derizoriu pe atît de auto-am;gitor s; observam i s;
facem caz de faptul c; ea nu apare acolo unde nici nu ar
fi de a teptat s; existe.
M; întorc la un aspect care a fost semnalat mai
devreme. Este vorba de retorica textului analizat aici, care
debuteaz; relativizîndu- i verdictul i preten iile. O re
toric; atît de specific; textelor, „na ionali tilor decen i" de
genul lui Octavian Paler ori Alexandru Paleologu, o
strategie poate subliminal;, infiltrat; în discursul anti-occi-
dentalismului intelectualist, care nu uit; niciodat; s;
prefa eze atacurile la adresa Vestului cu omagii pentru
marile figuri culturale ale acestuia (de la Mozart la Ortega
y Gasset).
în primul rînd, o asemenea strategie retoric; nu
p;c;le te pe nimeni. Cum spunea un filozof faimos, noi
„facem lucruri" cu cuvintele noastre. Semnifica ia unei
aser iuni nu poate fi evaluat; în abstract, ci este strict
dependent; ele contextul în care ea apare. Or, din punct
de vedere retoric, formula unei ..autocritici1' ini iale nu
relativizeaz; deloc sentin a ce o urmeaz;. Din contr;,
acesta este un procedeu prin care sentin a, în toat;
asprimea sa, este f;cut; mai comestibil;, mai u or ele
internalizat de c;tre audien ;. Autorul se recomand; pe
sine ca purt;torul unui mesaj lucid, con tient ele sine, i
garda cititorului neavizat coboar; în consecin ;.
Aceast; retoric; este îns; oarecum inerent; literaturii
polemice. Importan a ei nu trebuie exagerat;, tot a a
cum, evident, adev;rata ei conota ie nu poate fi ignorat;
pe deplin. Mai semnificativ g;sesc faptul c; autorii care
practic; strategii retorice precum cele discutate pu in mai
devreme admir; întotdeauna indivizi si niciodat; sistem''
84 Gabriel Andreescu

(culturale, sociale sau de orice alt gen). Se poate u or

identifica într-un asemenea comportament intelectual un
profil care a fost semnalat altundeva pe parcursul acestui
volum : gînditorul care nu î i mai g;se te locul, care
suprapune propriile fr;mîntâri i e ecuri spirituale peste
destinul societ; ii. Distan a pe care el o p;streaz; fa a de
alte modele intelectuale este expresia unei incapacit; i de
a func iona în interiorul unui sistem i, prin extensie, ele a
comunica (în adev;ratul sens al cuvîntului, care presu-
pune nu numai emisia de mesaje, ci i recep ia ele
feedback-uri). Consecin a acestei inabilit; i este negativis-
mul (a se contrasta cu conceptul de affirmative action),
obsesia demasc;rii modelelor negative. Or, societatea în
care tr;im are nevoie nu de contraexemple, ci de exemple
demne de emulat. Ea este în criz;, întîi i întîi, ele solu ii.
Faptul c; diferi i autori se înc;pâ îneaz; s; între in; o
cruciad; solitar; cu anumite modele culturale (un fel de
don quijotiad# cu care dl. Paler este deja familiar) nu e
elecît o dovad; a inapeten ei lor pentru contribu ii pozitive.
Ajungem astfel la problema veche, imposibil ele evitat,
anume aceea a rolului intelectualului în societate. A
spune c; aportul s;u trebuie s; fie unul ele natur;
constructiv; este deja un loc comun. La fel ele plat; este
i afirma ia c; spiritul critic prinde foarte bine unui
asemenea proiect. Demn de subliniat mi se pare îns; c;,
pentru a fi afirmativ, spiritul critic trebuie înelreptat
împotriva insuficien elor propriei fiin e, i nu împotriva
unor (himerice) pericole exterioare. Pericolul acestui
model negativ este inhibi ia cultural; i social; (preju-
dec; ile, dispre ul pentru alteritate, teama ele schimbare).
Efortul trebuie s; fie unul de auto-modelare i nu de
respingere a modelelor „nespecifice". Or, o asemenea
activitate este de la bun început incompatibil; cu un
anumit tip de intelectual, cel pe care Octavian Paler i
Alexandru Paleologu îl reprezint; foarte bine i pe care
1-a numi ,.autarhic". Ata amentul acestuia fa ; de tradi ie
(un concept în criz; de reprezentativitate i, prin urmare,
aproape privat) i teama ele invaziile „extrogene" (o
team; „patologic;") sînt simptomul unei ipohondrii spiri-
tuale str;ine ele deschiderea spiritului afirmativ de care
avem acum atîta nevoie.
 Scrisoare deschis
d-lui Octavian Paler
Fey Laszlo
Stimate domnule Octavian Paler.
Am urm;rit cu mult interes duelul verbal pe care 1-a i
purtat cu dl Gabriel Andreescu în paginile revistei .,22".
Cred c; în aceast; disput; dumneavoastr; sînte i cel
c;ruia majoritatea cititorilor îi d; cîstig de cauz;, în primul
rînd pentru c; ave i o retoric; remarcabila. Dar, în
dueluri, nici adev;rul i nici superioritatea moral; nu sînt
neap;rat de partea înving;torului. Avantajul dumneavoastr;
fa ; de Gabriel Andreescu este c; argumenta ia
dumneavoastr; se mi c; în limitele unei paradigme a
priori acceptate de majoritatea cititorilor ; v; referi i la
locuri comune drept ni te axiome incontestabile, pe cînd
Gabriel Andreescu pune sub semnul întreb;rii aceste
- stereotipuri considerate de mul i drept adev;ruri absolute.
Or, cititorului cu sim ul critic nu prea dezvoltat i cu
judecat; rigid; îi vine greu s; admit; puncte de vedere cu
care nu este familiarizat, s; în eleag; i s;- i însu easc; o
paradigm; nou;. El simte chiar o disonan ; cognitiv;,
nefiincl dispus s; renun e la" schemele de gîndire cu care s-
a obi nuit i s; adopte puncte de vedere noi. Este vorba de
acea iner ie a activit; ii intelectuale care se opune
schimb;rilor de mentalitate.
Pentru a ilustra cele spuse, dau un singur exemplu.
Dumneavoastr; spune i : „Sper c# dl Andreescu nu soco-
te te c# pacea de dup# cea de-a doua conflagra ie mon-
dial# a fost nedreapt# i cu Ungaria, c# Ungaria ar avea
vreun temei s# pretind# Ardealul (...). Avem noi pe
con tiin # vreun teritoriu luat ilicit, ca s# ne temem de
discutarea felului în care a fost încheiat# pacea... ?"
Aceast; întrebare retoric; pare s; fie un argument
foarte tare. Majoritatea covîr itoare a românilor, a c;ror
mentalitate a fost modelat; de manualele colare, de
pres;, de discursuri festive sau mai pu in festive, conside-
r; c; aceast; pozi ie este de la sine în eleas;, dreptatea si
echitatea au fost întotdeauna si pe deplin de partea
„noastr;". Or, problema nu este cîtu i de pu in simpl;.
în primul rînd, trebuie s; disociem dou; lucruri
distincte .- echitatea frontierelor trasate, respectiv juste ea
i oportunitatea schimb;rii lor.
Vorbind de hotarul româno-ungar. fixat prin Tratatul
de pace de la Trianon din 1920 i restabilit prin Tratatul
de la Paris in 1947, un fapt este incontestabil : teritoriul
compus din Transilvania, Banat, Cri ana i Maramure i
alipit în 1920 la Regatul Român avea în acel timp
popula ie majoritar roman;. Astfel, pe baza principiului
autodetermin;rii, popula ia româneasc; avea tot dreptul
s; se pronun e pentru unirea cu Vechiul Regat. La fel de
indiscutabil este c; nu se putea trasa frontiera astfel ca ea
s; separe perfect cele dou; etnii, f;r; s; rezulte minoritari
în ambele p;r i. In consecin ;, nu era posibil; o solu ie
ideal;, trebuia c;utat; una optim;. Or, o variant; care a dus
la peste un milion i jum;tate de minoritari pe de o parte,
iar pe cealalt; doar la cîteva zeci de mii, este, departe de
a fi echitabil;. Se putea g;si o alternativ; mai jus t ; .
Aceast; decizie a marilor puteri înving;toare a provo-
cat "sindromul Trianon" la ambele popoare în cauz;.
Maghiarii au încercat un profund sentiment de frustrare,
nedrept; ire, ceea ce a dus la politica revizionist; a
Ungariei în perioada interbelic;. La români, acest sindrom
s-a manifestat prin frica de tendin ele revan arde i prin
încerc;rile de a prezenta hotarul de la Trianon ca pe unul
absolut corect, legitim i justificat, un act ele dreptate
istoric;, în acest scop a fost dezvoltat un întreg sistem de
retoric; autoam;gitoare, compensatoare, folosit; frecvent
i în zilele noastre, de i disputa nu mai are actualitate
real;.
Se vorbe te în termeni generali despre fruntariile
noastre fire ti, c; am primit ceea ce ni se cuvine de drept.
Omul simplu se mul ume te cu atîta. nu cere dovezi, mai
ales dac; retorica îi flateaz; orgoliul na ional.
 Na ionali ti. antina ionali ti... 87

Dac; raportul numeric al celor dou; minorit; i din -

dreapta i stînga frontierei constituie un contraargument,
na ionalismul român a inventat lozinca : ..Nici un român s#
nu r#mîn# în afara grani elor Romaniei". L;sînd la o parte
caracterul irealizabil al acestei cerin e, pozi ia neechitabil;
c; al ii pot s; fie minoritari la noi, dar noi s; nu fim
minoritari în alte ;ri, izvor; te dintr-o concep ie egocentric;
de tipul: este just, legitim i moral tot i numai ce este în
i
folosul meu (al nostru).
Noul hotar nefiind pe deplin justificat din punct de
vedere etnic, s-a recurs la argumente istorice, mai ales la
teoria continuit; ii daco-romane. Dar argumentele istorice
privitoare la vremuri îndep;rtate, chiar dac; ar fi incon-
testabil dovedite, nu au relevan ; pentru situa ia din zilele
noastre. Oare în America numai descenden ii pieilor
ro ii de acum 500 de ani au drepturi depline la glia
str;mo easc; ? Albii i negrii pot fi trata i drept venetici
? C;ci a a le spun unii la noi celor ai c;ror urma i
tr;iesc de o mie de ani pe aceste meleaguri; li se
scandeaz; batjocoritor : Noi sîntem acas#, nu sîntem în
gazd#.
Trebuie s; preciz;m : pentru aceste i alt. nedrep ; i
poart; r;spunderea nu poporul român, ci numai cercurile
na ionaliste. Din p;cate, acestea nu sînt neglijabile, c;ci
au avut i au un rol important în politica ;rii ; datorit;
lor, propaganda na ionalist; p;trunde în mase populare
largi. In aceast; privin ;, exist; o continuitate aproape
neîntrerupt; de la 1918 încoace.
Un fel de "argument istoric" se vrea a fi n;scorirea
conform c;reia secuii ar fi de fapt români maghiariza i.
Unii, ca de exemplu Ion Coja, merg pînâ acolo c; vorbesc
de o limb; „secuiasc;" diferit; de cea maghiar;, ceea ce
este o nerozie, ca i limba "moldoveneasc;".,
Pentru a nega prezentul i a confisca trecutul minorit;-
ilor a fost inventat; interdic ia folosirii denumirilor de
localit; i în limba lor matern;, în anumite intervale de
timp, atît în perioada interbelic;, precum i în cea
ceausist;. aceste denumiri nu puteau s; apar; nici în
pres;, dar nici chiar în c;r ile beletristice ale minorit; ilor.
Nici ast;zi nu sînt legalizate indicatoarele de localit; i i
de str;zi bilingve. Desigur, sînt i excep ii, c;ci depinde
mult i de autorit; ile locale. La Cluj-Fun;re ti nu sînt
88 Gabriel Andreescu

tolerate cuvintele maghiare — pe lîng; cele române ti —

nici pe firme, nici pe afi e.
Tot .un „argument istoric" a fost folosit pentru depose-
darea unor asocia ii, institu ii i biserici maghiare de
cl;diri, colec ii, biblioteci care au fost înfiin ate din banii
colectivit; ilor, ai enoria ilor. "Argumentul" sun; astfel:
..Aici totul apar ine românilor, c#ci totul este rezultatul
muncii i sudorii iobagilor i #ranilor români", Admi înd
i contribu ia direct; sau indirect; a popula iei române la
unele din aceste valori (dar nu la toate), afirma ia este cu
totul deplasat;. Cu acela i drept s-ar putea spune c; tot ce
s-a cl;dit în ultimele decenii apar ine romilor, c;ci ei au
fost majoritari pe antierele de construc ii.
Cînd cineva tie, sau cel pu in simte subcon tient c;
nu are întru totul dreptate, drept compensare încearc;
s;-1 culpabilizeze pe celalalt. Cet; eanul român de na io-
nalitate maghiar; este nevoit s; aud;, s; citeasc; zilnic
despre nedrept; ile i crimele pe care le-au comis str;mo-
ii s;i împotriva românilor în decursul secolelor trecute, i
înc; în form; mult exagerat;, dramatizata, prezentat;
unilateral, îns; i s;rb;toarea na ional; a ;rii este folosit;"
pentru a repeta la infinit aceste acuza ii vizînd „du manul
secular", clin care peste un milion i jum;tate cere s; fie -
în pofida modului cum este tratat - cet; ean român loial,
chiar i patriot. Aceast; propagand; na te la mul i români
manipulabili o con tiin ; fals; c; împotriva acestor „du -
mani" totul le este îng;duit, persecutarea lor este un act
patriotic, în ziua de 24 ianuarie. Hora Unirii se poate auzi
la Cluj în versiunea piar# ungurii din ar#. La protestele
împotriva nedrept; ilor se r;spunde tot cu o lozinc; : Cui
nu-i place-n cas#, s# mearg# acas#. Na ionalismul este
întotdeauna primitiv.
Din cele cîteva aspecte men ionate reiese c; pentru
etnicii maghiari marea dram; nu a fost c; au devenit
cet; eni români, ci c; au devenit cet; eni de rangul al
doilea i continu; s; fie în aceast; situa ie i dup; 75 de
ani. Prin acordarea drepturilor i libert; ilor cuvenite si
respectarea alterit; ii, tensiunile ar putea fi reduse la
minimum. In condi iile date, reac iile din partea minorit; ii
maghiare se manifest; prin ner;bdare i neîncredere în
dezvoltarea democratic; a ;rii, în instaurarea statului de ce
duce la tendin e de izolare.
Na ionali li. 89
antina ionali ti...

în ceea ce prive te al doilea aspect al problemei pe

care o ridica i, domnule Paler, ave i perfect; dreptate c;
nu exista nici un pericol la grani a de vest a României.
Dac; cineva consider; c; Tratatul de la Trianon a trasat o
frontier; inechitabil;, aceasta nu înseamn; ca el vrea s;
schimbe hotarele, în istorie, fenomenele sînt în general
ireversibile. In cei 75 de ani, în teritoriile care anterior au
apar inut Ungariei, au avut loc schimb;ri demografice
profunde. Mul i maghiari au emigrat, în locul lor au venii
i mai mul i romani din Vechiul Regat, unii coloniza i
planificat - natalitatea popula iei române a fost mult mai
mare.
Cele dou; r;zboaie au dovedit c; pacea nu poate fi
asigurat; prin mutarea grani elor, ci prin spiritualizarea lor.
Europa tinde spre integrarea economic; i politic;. De i
exist; unii politicieni maghiari care î i strîng capital politic
exploatînd tensiunile româno-maghiare, nu mai sînt for e
revizioniste considerabile. Iar clac; s-ar rezolva problemele
minorit; ilor, li s-ar acorda drepturi i libert; i care nu
afecteaz; cîtu i de pu in interesele popula iei majoritare,
atunci si tensiunile ar disp;rea, radicalii beli-co i i-ar
pierde complet baza electoral;, i a a sub ire.
în fond, dac; singurul dezavantaj al statutului
de minoritar ar consta în aceea c; e ti nevoit s; înve i înc;
o limb; în m;sura necesar; s;- i po i exercita profesiunea,
acest efort în plus este acceptabil.
în concluzie : întrebarea nu const; în faptul dac; un
hotar a fost trasat cîndva, în trecutul deja destul de
îndep;rtat, în mod just sau nu, echitabil sau nu, ci în
modul cum se trateaz; i se rezolv; problemele politicii
interne i externe de azi, în condi iile date. Important nu
este s; scormonim trecutul, ci s; ne îndrept;m privirile
spre viitor.
Iat; un exemplu în care „judecata s;n;toas;" (common
sense), la care apel;m prea des, nu ne ofer; o baz; potrivit;,
problema trebuind analizat; mai aprofundat, f;r; idei
preconcepute.
 Interes na)ional, profil intelectual
Gabriel Andreescu
Mai multe numere la rînd, revista „22" a oferit spa iu
unei dezbateri, atent urm;rite dup; cîte în eleg, pe tema
„spinoasei probleme a na ionalismului" - a „na ionalis-
mului bun" sau a „na ionalismului legitim", în formul;rile
celor doi principali actori : Octavian Paler i Alexandru
Paleologu. Tema continua de fapt polemica implicit;, dar
de cîteva ori, explicit;, din „România liber;", „Adev;rul
literar i artistic", revista „Contrapunct", apari ii anterioare
în „22", care anun a o „coliziune" între op iunea pentru
un discurs na ionalist (decent, dar na ionalist) i discursul
prooccidental-necondi ionat, în precizarea lui Andrei Cor-
nea ', antina ionalist, în interpretarea, cam brutal;, a mea.
între timp, interven ia lui Daniel Vighi din „22", a lui
Lauren iu Ulici, din „Privirea", precum i notele sporadice
din alte publica ii au „interpretat" polemica, au venit cu
observa ii i noi argumente. Nu mai pu in importante,
scrisorile cititorilor publicate în revista „22" sugereaz;
prea pu in mul imea semnalelor pe marginea polemicii,
ajunse prin viu grai.
Retrospectiv, toate interven iile îmi par dominate de
tropismul publicistic, îi este evident cititorului c; tema s-a
raportat prea pu in la dezbaterile teoretice, mai vechi ori
actuale, rezultate într-o bibliografie imens;. S-a vorbit despre
monologuri paralele, nu despre o polemic; propriu-zis;.
Dar mai ales, mi se pare greu s; faci o sintez; asupra
obiectului polemicii. Care sînt op iunile prime ale autori-
lor, pe lîng; mul imea de detalii ? Exist; oare diferen e
ireconciliabile între na ionali ti i antina ionali ti ? Comen-
tariile lui Daniel Vighi i Lauren iu Ulici au opinat: mai
curînd, nu.
1. Andrei Cornea: in: ,22" nr. 50/1995.
Na ionali ti. antina ionali ti... 91

Dup; p;rerea mea. cele dou; categorii „ideologice" se

afl; separate prin op iuni (priorit; i) nereductibile, iar de
modul în care societatea noastr; va selecta între aceste
op iuni va depinde viitorul ei. într-adev;r, comunismul,
compromis practic si teoretic în ciuda unor remanente cu
valoare electoral; vizibile în toat; Europa Central; i de
Est, nu mai conteaz;. Astfel c; na ionalismul r;mîne
singura ideologie autoritar;, al;turi de fundamentalismul
religios, care are anse de carier; în lumea de ast;zi.
Voi încerca de aceea s; fac o sintez; asupra temelor
care s-au confruntat în polemica amintit;. Nu o s; pun în
discu ie „reziduurile", partea inutil; a ceea ce a fost spus.
Cititorul are capacitatea de discriminare ca s; observe
falsificarea unor presupozi ii ori deturnarea unor ra iona-
mente în interven iile anterioare. „Românofobia" despre
care vorbe te dl Octavian Paler ar trebui testat; prin
comportamente, nu prin declara ii umile ele loialitate. A
contesta relevan a oamenilor de cultur; europeni de talia
lui Spengler i Ortega y Gasset pentru definirea proble-
maticii de integrare a României, ast;zi, nu înseamn; în
nici un fel a le pune în discu ie rolul în formarea
con tiin ei europene. A milita pentru integrare i pentru
norme paneuropene nu are nimic de-a face cu a fi
„european de nic;ieri" - sintagm; poate atr;g;toare
pentru unii, dar complet lipsit; de con inut (altfel, peste
jum;tate din locuitorii Europei occidentale care au deter-
minat actuala realitate a Uniunii ar trebui socoti i astfel de
fiin e f;r; identitate). Nu v;d cum antina ionalismul ar
face din fiin a uman; cloar o expresie aritmetic;, substi-
tuibil;, cum sugereaz; dl Alexandru Paleologu sau ar
refuza recunoa terea tradi iilor, varietatea lingvistic; i
cultural;.
Astfel de alega ii nu au f;cut decît s; ocoleasc;
problematica real;, în sfîr it, nu vreau s; exagerez
importan a umorilor, ironiilor, subîn elesurilor, invective-
lor sc;pate probabil în fervoarea scrisului. Dar voi încerca
s; semnalez (s; enum;r, cum am spus) diferen ele de
substan ; între na ionali ti i antina ionali ti. Ele privesc
atît valori (umane, sociale) cît i profilul intelectual.
A mai ad;uga c; discu ia noastr; nu acoper; doar
na ionalismul, ci o problematic; în care se prefer; uneori
al i termeni: patriotism, identitate na ional#, spirit na ional,
92 Gabriel Andreescu

interes na ional, în ceea ce prive te na ionalismul ca

atare, el se dovede te un concept dificil de circumscris,
teoretic chiar deficitar '. El este prezent mai curînd prin
dimensiunea sa empiric;, al c;rei accent cade pe discur-
sul na ionalist sau pe comportamentul na ionalist.
Asem;n;rile i distinc iile conceptuale amintite intere-
seaz; studiul academic, nu polemica. Sorin Antohi are
dreptate s; ne spun; c; dezbaterile pe tema na ional;, la
noi, arat; dezolant în raport cu c;ut;rile ce se desf; oar;
ast;zi în lume. Dar crecl c; el exagereaz; dac; cere
plasarea discu iei noastre la nivel teoretic, într-o revist;
cultural;. Cititorul c;ruia i se adreseaz; publicistica are
nevoie în primul rînd de concluzii, adic; de substan a
valorilor, nu de mo irea lor. Referirea la autori i argu-
mente, în acest caz, face parte mai mult dintr-o retoric; a
convingerii, decît clin arm;tura demonstra iei. Ce sens are
s; vorbe ti despre „fragmegrare", despre „aplicarea prin-
cipiului subsidiaritâ ii" sau despre „devolu ie"2 i irezistibilul
impact al acestor fenomene asupra statului na ional,
cuiva c;ruia înc; nu îi este clar de ce provoac; reticen ;
formula „Biseric; na ional;", într-un moment cînd politi-
cienii români fac crize dac; aud despre rena terea
regiunilor ? Cet; eanul clin România este chemat s; inte-
greze cît mai repede abc-ul limbajului cultural i politic
modern, nu s; rezolve îndoielile metodologice. Teoria
care nu vehiculeaz; semnifica ie ( i aceasta presupune o

1. într-o excelent; carte asupra c;reia o s; revin. (Imagined

Communities, Verso Editions and NLB, London. 1983) Benedict
Anderson nota trei paradoxuri privind na ionalismul, dintre care
urm;torul: ..Puterea politic# a na ionalismului versus precarita
tea sa filozofic# i chiar incoeren a. Na ionalismul nu a produs
niciodat# un mare gînditor propriu, nici un Hobbes. Tocquevitte.
Marx sau Weber" (p. 14).
2. Termenul „fragmegrare'' a fost introdus de James N. Rosenau
(...Fragmegrative" Challanges to National Security, in: Terry L.
Heyns. ed. Understanding US Strategy: A Reader, Washington,
DC : National Defense University, 1983, pp. 65-82) i define te
interac iunea dintre tendin a de fragmentare i cea de integrare
care are drept principali actori statele ; de i ..subsidiaritatea" a
devenit un termen clasic în literatura politologic;, administrativ;
etc. termenul pare înc; exotic în România : ..devolu ia" nume te
programul de transferare a competen elor statului unor parla
mente alese la nivel regional.
 93

minim; contribu ie a receptorului) nu arat; clecît emfaz;.

De aceea m; întorc la dialogul cu „na ionali tii buni i
legitima i'', dedicînd urm;toarele pagini ideilor simplifi-
cate care separ; promotorii autohtonismului de cei ca
mine, care v;d în civiliza ia occidental; un model de
urmat iar în integrarea la aceast; civiliza ie, obiectivul
politic cel mai urgent.

INTERES NAQIONAL
Problema individului i a colectivit# ii

Diferen a principal; dintre op iunile care s-au confruntat

prin articolele d-nilor Octavian Paler, Alexandru Paleo-
logu cu cele ce-mi apar in este locul i demnitatea
individului în raport cu semnifica ia i atributele colecti-
vit; ii. Dup; p;rerea mea, aceast; preponderen ; a
dimensiunii universale a fiin ei umane - care i-a reg;sit
dup; al doilea r;zboi mondial o recunoa tere politico--
juridicâ interna ional; -, reprezint; cea mai clar; dife-
ren ; dintre antina ionali ti i na ionali ti. Nu este nimic
privitor la specificul nostru na ional pe care-l pot accepta
ca avînd prioritate în raport cu demnitatea fiin ei umane,
în individualitatea ei. Arâtînd aten ie colectivit; ii în dauna
individului, na ionali tii de la noi se asociaz; în aceast;
privin ;, f;r; s; tie probabil, unor guverne clin lumea a
treia (Sudan, China, Iran, Irak, Malaiezia, Nigeria .a.m.d.)
care contest; dreptul comunit; ii interna ionale de a le
critica pentru gravele lor viol;ri ale drepturilor omului,
opunînd principiului universalit; ii drepturilor omului'
„specificitatea lor cultural;".
Cînd încalc; discursul na ionalist acest principiu ? A
avea multe exemple, în interven iile anterioare, dar revin
la unul pe care nici dezbaterea public; i nici discu ia
noastr; de pîn; acum nu 1-a epuizat. Dl Paler spune în
replica sa, Intre na ionalismul de grot# i „europenii'' de
nic#ieri: „Ea merit# (identitatea noastr;), în orice caz, mai
multe fr#mînt#ri decît drepturile (...) homosexualilor".
Afirma ia de mai sus trebuie criticat; clin cel pu in trei
puncte de vedere - iar faptul c; dl Octavian Paler s-a
exprimat în felul în care a f;cut-o este de un real ajutor
pentru discu ia noastr;.
94 Gabriel Andreescu

Indiferen a fa ; de un om ori fa ; de o categorie

limitat; de oameni, în numele interesului pentru „identita-
tea colectiv;", reprezint; esen a ideologiei regimurilor
colectiviste. Din acest punct de vedere, comunismele,
fascismele, na ionalismele au fost împreun;, i în teorie i
în practic;, în România, homosexualii sînt nu numai o
categorie discriminat;, ci oprimat;. Reac ia de respingere,
de a teptat pîn; la un anumit punct, pe care un hetero-
sexual o are fa ; de un comportament homosexual nu are
valoare de judecat; moral; i, cu atît mai pu in, una
social;. Homosexualii sînt semeni de-ai no tri, la fel ele
fragili la sentimente i suferin ; ca i noi. Aruncarea unui
om în închisoare, numai pentru c; este altfel în intimitate
decît majoritatea - intimitate ale c;rei nuan e nu avem
cum s; le b;nuim - nu poate s; nu duc; la o schimbare
dramatic; în destinul s;u. Cum a putea ajunge, „intelec-
tualmente", solidar în în elegerea persoanei, societ; ii i
politicii cu cineva care accept; oprimarea semenilor ? A
nu te interesa c; fiin ei de lîng; tine societatea îi produce,
nejustificat, o suferin ;, pentru c;, nu-i a a ?, tu e ti
preocupat de „interesele prime ale ;rii'', mi se pare o
stare moralmente îngrijor;toare. Iar faptul c; acest lucru
se poate declara prin pres; f;r; s; trezeasc; contesta ii
arat; nivelul de subdezvoltare a mentalit; ii noastre
publice.
M; întreb dac; exist; i un gen de „legitimitate
psihologic;" în privin a trat;rii situa iei homosexualit; ii
în România cu atîta suficien ;. Cu cît sensibilitatea cuiva
,este mai brut;, cu atît el e mai preg;tit, interior, s;- i
asume indignarea fa ; de „anormalitate". Mi-a r;mas în
minte ca antologic; o discu ie din luna noiembrie 1995, la
TELE 7abc, cînd un deputat PNQCD a fost întrebat dac;
vorbe te i în raporturile sale heterosexuale despre
„pofte", a a cum vorbea despre „poftele" homosexualilor.
„Da !", a spus dl R;zvan Dobrescu cu senin;tate. Care este
autoritatea moral; a cuiva dac; face astfel de declara ii ?
Cit; „calificare a sensibilit; ii" au ace ti machos - c;rora
le-a r;mas doar agresivitatea, nu i vigoarea - dac;
pentru ei via a intim; este universul în care se manifest;
„poftele" ? Ce descrie mai bine decît acest limbaj
vulgaritatea, precaritatea sensibilit; ii celor ce se consider;
Na ionali ti, cmlinatiouali li 95

legitima i s; dea norme privitoare la unul dintre cele mai

subtile comportamente umane - informa iile autentice,
cercet;rile i dezv;luirile ar;tîncl c; via a erotic-afectiv;
homosexualâ este atins; de sublim sau patologie în
aceea i m;sur; ca i heterosexualitatea ?
*
Al doilea tip ele chestiuni ridicate de situa ia homo-
sexualilor în România prive te coeren a intern; a statului.
Valoarea fiin ei umane este nu numai un principiu moral,
ci i unul juridic. Constitu ia codific; demnitatea uman;
prin drepturi i libert; i : la via ;, la expresie, la opinie.
Dar i la via ; intim# i via ; privat#. Prin excelen ;,
comportamentul homosexual, ca i cel heterosexual, între
adul i care consimt, ine de intimitate, avîncl caracter
privat, în clipa în care un drept general, i care trebuie s#
fie general, este înc;lcat - în cazul unei persoane sau
unei anumite categorii ele persoane — ordinea bazat; pe
valori i respectul reglement;rilor care le dau via ; devine
foarte fragil;. Dac; azi accept;m o excep ie, de ce nu ar
fi justificat; mîine a doua ? De aceea, cînd parlamentarii
PNQCD î i fac propagand; politic; din condamnarea
homosexualilor, ceea ce înseamn# c# astfel cer înc#lcarea
Constitu iei, ei nu violeaz; numai inteligen a politic;, dar
chiar icleea statului de drept. Acesta este motivul pentru
care ast;zi devine din ce în ce mai pu in semnificativ;,
din punctul de vedere al responsabilit; ii politice, distinc ia
dintre Putere i Opozi ie. Fiecare forma iune trebuie
judecat; dup; felul în care respect; valorile democratice,
începînd cu valorile i libert; ile omului.
*
Al treilea punct al criticii mele : incriminarea homo-
sexualit; ii în România i participarea României la comu-
nitatea interna ional;.
Poate cea mai des auzit; argumentare privind necesi-
tatea de a renun a la incriminarea penal; a homosexuali-
t; ii a fost cerin a Consiliului Europei. Drept revers au
ap;rut comentarii, comice în simplismul lor. referitoare la
promovarea homosexualit; ii de c;tre ;rile occidentale.
Una din cele 9 recomand;ri introduse în Avizul 176 al
Adun;rii parlamentare, în momentul intr;rii noastre în
96 Gabriel Andreescu

CE, se referea la necesitatea ca ..articolul 200 din Codul

penal român s# nu mai considere drept un delict rela iile
homosexuale' în privat între adul i care consimt". Consi-
liul Europei nu are cle-a face cu promovarea comporta-
mentului homosexual dar, a a cum am ar;tat anterior,
cere statelor s; protejeze dreptul la via a privat; -
principiu enun at în art. 8 al Conven iei Europene a
Drepturilor Omului. Curtea european; de la Strasbourg
s-a pronun at deja în trei cazuri în care statele au fost
reclamate pe aceast; tem; : Dudgeon versus Marea Brita-
nic, Norris versus Irlanda, Modinos versus Cipru. Curtea a
decis de fiecare dat; c; statele nu au voie s; violeze
dreptul persoanei de a- i alege comportamentul sexual.
De re inut c; institu ia de la Strasbourg s-a lovit de cazuri
mai sofisticate, cum ar fi o întreag; problematic; de
recunoa tere a identit; ii, în cazul transsexualilor, dar nu
o s; dezvolt acest subiect. R;mîne faptul c; a participa,
ast;zi, la comunitatea statelor democratice, care este
Consiliul Europei', presupune acceptarea unei filozofii
privind demnitatea i independen a persoanei.
România a ratificat i un important document ONU —
Pactul interna ional privind drepturile civile i politice i
protocoalele sale op ionale — intrînel deci într-un grup mai
restrîns de state membre ale Organiza iei Na iunilor Unite
care accept; plîngeri la Comisia Drepturilor Omului de la
Geneva, în art. 17, Pactul garanteaz; de asemenea dreptul
la via ; privat;, în urma unei plîngeri a unei organiza ii
tasmaniene (Toonen versus Australia), Comisia a condam-
nat guvernul australian pentru c; Tasmania men ine o
legisla ie sanc ionatoare în materie. (Acum cîteva luni,
Tasmania a anun at modificarea legisla iei.)
în concluzie, România, prin ratificarea unor documen-
te i prin participarea la anumite organiza ii interna iona-
le - printre care Consiliul Europei se afl;, f;r; îneloial;,
pe treapta cea mai ele sus - i-a afirmat elorin a ei de a
respecta anumite valori i principii, de a face parte din
comunitatea ârilor civilizate. Mi carea politic; pentru
incriminarea cu închisoare a homosexualilor este, ele

l. Dar l;rgirea Consiliului Europei prin acceptarea Ucrainei i

Federa iei Ruse ar putea s; duc; la o erodare a acestei institu ii.
 97

aceea, o mi care împotriva particip;rii noastre la comuni-

tatea select; a democra iilor. De i Uniunea European; are
la baz; un document care se refer; la domeniul drepturi-
lor omului numai în preambul - concentrîndu-se pe
comer , economie etc. - politica ei fa ; de ter e ;ri este
condi ionat; de performan ele acestora în domeniul drep-
turilor i libert; ilor - de aceea, intrarea unei ;ri în
Uniune nu este posibil; f;r; s; fi trecut prin Consiliul
Europei. Cum s; nu te întrebi ce mecanism psihotic
func ioneaz; la cei care, pentru a r;spunde obsesiei lor
de a cere pedepsirea minorit; ilor sexuale, prefer; s;
marginalizeze România pe continentul european ?

Evident, dl Octavian Paler ori al i na ionali ti echili-

bra i nu au venit cu astfel de obsesii. Cine îl cunoa te pe
dl Paleologu tie c; domnia sa, spre exemplu, este în
via a un individualist par excellence. Obiectivul nostru
aici nu const; în punerea de etichete. Dar trebuie
semnalat c; discursul na ionalist submineaz;, direct ori
prin accente - uneori, împotriva voin ei celor ce-1 practic;
- valoarea drepturilor i libert; ilor, ale individului ori
grupurilor minoritare, adic; instrumentul cel mai pre ios
pe care îl avem la dispozi ie. Prin indiferen a (sau
re inerea) liderilor de opinie fa ; de subiect, ei las; cîmp
liber publici tilor i politicienilor psihopa i s; afecteze
interese cu adev;rat na ionale.
A aminti în final, pe aceea i linie, c; toleran a,
empatia ar trebui s; func ioneze i dincolo de fiin a
uman;. Drepturile animalelor, respectul fa ; de natur; au
devenit în societ; ile moderne - dup; un uria hiatus
istoric — elemente ale spiritualit; ii colective. Cum st;, din
acest punct ele vedere, „spiritualitatea noastr;" ? în urm;
cu circa doi ani, pe ecranele occidentale a fost proiectat
un documentar înfâ i înd hingheri români omorînd cîinii
cu ciocane de lemn, ridicîndu-i în aer cu lan ul i
zdrobindu-i ele p;mînt. Am auzit atunci un „inteligent"
sup;rîndu-se c; „; tia" (reporterii) ne stric; iar imaginea
;rii. Pe el nu-1 interesa chinul animalelor, ci „imaginea
;rii". Acea cruzime absolut intolerabil;, care trebuie,
firesc, s; provoace consternarea i protestul, nu reu ise s;
mi te în el decît un cli eu.
98 Gabriel
Andreescu

în context, trebuie remarcat c; mostra de bestialitate

nu era manifestarea unui sadic, ci politic; de institu ie
public; !
Ceva asem;n;tor a putut fi v;zut - de data asta, chiar
pe un post de televiziune autohton - la începutul lui
decembrie '95. într-un cartier al Bucure tiului, mai mul i
b;rba i d;duser; foc unei cocioabe unde locuia o asistent;
medical; împreuna cu cei peste treizeci de cîini i pisici
afla i în îngrijire. Iar; i, cîteva bestii. Dar ocant era
comportamentul mul imii de curio i, asistînd impasibili,
sau rînjind, la rugul din care se auzeau urletele anima-
lelor. Femeia cerea disperat; un ajutor pentru salvarea
animalelor, iar bravii no tri concet; eni jubilau.
Exist; ceva foarte coerent între pr;p;dul f;cut de
mineri din iunie 1990, extazul unei p;r i a bucure tenilor
la asaltul lor, incapacitatea tor ionarilor de a- i ierta — cum
scria H.-R. Patapievici - victimele, situa ia copiilor str;zii,
cruzimea fa ; de animale. Pentru mentalitatea occidental;,
atît cît o cunosc eu, astfel de acte trezesc oroare. De asta
m; simt ata at de societatea occidental; (în ciuda recla-
ma iilor, motivate, privind lipsa de informa ie, mercan-
tilismul, superficialitatea occidentalului mediu) i fac ceea
ce fac ca sa v;d învingînd aceast; mentalitate la noi.
Toleran a are evident costurile ei. S-a vorbit de multe ori,
i pe drept cuvînt, despre caracterul exagerat al strategiei
„affirmative action", ori kitsch-ul manifesta iilor zgomo-
toase de homosexuali. Dar prefer exagerarea i kitsch-ul,
la it; ii, cruzimii i intoleran ei.
în acest context, ..na ionali tii legitimi" repet; formule
încânt;torii despre psihologia noastr; colectiv; : toleran ;,
xenofilie etc. Nu exist; nimic din „identitatea noastr;
na ionala" care s; cear; mai mare urgen ; decît eliminarea
acestei cantit; i de ur; institu ionalizat;, fie c; ea exprim;
ura minerilor fa ; de studen i ori intelectuali, fie paranoia
înc; acceptat; a hingherilor clin România '.
Iar toate acestea nu r;mîn ast;zi doar obiective de
politic; social;, ci subiecte intelectuale de care oamenii

1. Lucrurile au început s; se schimbe (ecarisajul din Bucure ti

practica ast;zi sterilizarea), dar iar; i, dup; exerci ii de convingere
i finan ;ri occidentale.
Na ionali ti. antina ionali ti.. 99

no tri de cultur; ar trebui s; se apropie, clac; vor s; joace

rolul firesc de „c;rturari".

Na ionalism, antioccidentalism

Unul dintre paradoxurile na ionalismului este „moder-

nitatea na iunilor, ca atare, judecate din perspectiv#
istoric#, în opozi ie cu impresia de realitate imemorial# a
na iunilor, în ochii na ionali tilor"^. Aceasta ar explica,
dintr-un punct de vedere, de ce manualele noastre de
istorie continu; s; prezinte succesiunea evenimentelor
istorice — de la Burebista la Mircea cel B;trîn, de la Etefan
cel Mare la Mihai Viteazul - drept o glorioas; epopee a
manifest;rii con tiin ei na ionale. Dar tot aceasta arat; c;
ne afl;m în fa a unei mitologii naive, chiar dac; acceptat;
de mai toat; suflarea intelectual; româneasc;.
Neîndoielnic, actualele realit; i geo-politice i culturale
sînt consecin ele apari iei na ionalismului, cumva, la sfîr itul
secolului al XVIII-lea i afirm;rii sale decisive la sfîr itul
secolului al XIX-lea i începutul secolului al XX-lea. De
aici îns;, pînâ la a sus ine ast;zi teza na ionalismului etnic
(identitatea etno-cultural# ca baz; a statalit; ii, promovat;
de dl Alexandru Zub 2) i a ataca virulent actuala construc ie
european; (.„...Tratatul de la Maastricht... este, dup#
p#rerea mea. o combina ie a unor in i care detest#
Europa", spune Alexandru Paleologu3 ), iat; un pas pe
care ajung s; i-1 asume doar culturile provinciale.
A interpreta statele, ast;zi, drept expresii ale na iunilor
etnice, constituie o concep ie retardatâ i în conflict cu
dreptul interna ional, cel pu in a a cum s-a dezvoltat
acesta în spa iul european. Statele exprim; voin a de
autodeterminare a popoarelor. Dar cînd vorbesc ast;zi

l.Benedict Anderson. Imaginated Communities, Verso. London,

1983, p. 14.
2. Alexandru Zub în interviul Rodic;i Palade din „22" (nr. 50/1995)
sau, tot în .,22", S#rb#toarea memoriei: „în pofida globalismelor de
tot felul ce se evoc# azi, lumea în care tr#im nu a dep# ii stadiul
na iunii, iar na iunea înseamn# memorie etnocultural#. . . "
3. Interviul luat lui Alexandru Paleologu de Carmen Chihaia. în
„Adev;rul literar i artistic", 26.11.1995.
100 Gabriel Andreescu

despre popoare, cunosc;torii în materie nu au în vedere

comunit; ile etno-culturale. Autodeterminarea se refer; la
aspira ia „unei popula ii eterogene la unitate în termeni
de cultur# public# i comunitate politic#, la fel ca i de
suveranitate popular#"'. Cu alte cuvinte, statul român (ca
exemplu) nu este expresia voin ei românilor din aceast;
ar;, ci expresia voin ei românilor împreun# cu voin a
maghiarilor, germanilor, evreilor, romilor, armenilor .a.m.d.,
care tr;iesc pe acest teritoriu al tuturor.
O astfel de în elegere se nume te ..na ionalism în sens
civic", tocmai pentru a face o separare de viziunea
etnic#, dep; it;, asupra na iunii. Ea opune loialitatea
bazat; pe recunoa terea cultural; reciproc;, legi comune
i cet; enie teritorial;, solidarit; ii în jurul descenden ei
genealogice, istoriei native i obiceiurilor 2. Cine urm;re te
cu aten ie via a politic; occidental; cunoa te c; nu ne
afl;m numai în fa a interpret#rii date ele anali ti lumii
care-i înconjoar;, ci a unor fapte de via ; concrete.
Evident, expresia cea mai vie a unei comunit; i unite prin
voin ; politic;, nu prin solidaritate genealogica, o ofer;
Statele Unite. Iat; cum definea Jimmy Carter, ca pre e-
dinte, spiritul american : „Ce ne une te pe noi- ce ne face
americani- este credin a comun# în pace. într-o societate
liber#, i devotiunea comun# pentru libert# ile consacrate
de Constitu ia noastr# "'.
Dar probele acestei în elegeri nu se g;sesc numai în
Statele Unite, ci în toat; lumea civilizat;, în Occident,
practic, cet; enia se confund; cu na ionalitatea. Pe pa a-

1. Walker Connor, Nation-building or Nation-destroying, in: ,World

Politics" nr. 24, 1972. pp. 319-355.
2. ..în vreme ce concep ia etnic# i teritorial# cu privire la na iune o
prive te pe aceasta ca pe o comunitate de cultur# comun#, legi
comune i cet# enie teritorial#, concep ia etnic# referitoare la
na iune se concentreaz# asupra genealogiei membrilor s#i. oricît
ar fi ea de fictiv#; asupra mobiliz#rii populare a "folk—ului:
asupra istoriei native i obiceiurilor; asupra culturii indigene, în
calitate de comunitate indigen# cu descenden # genealogic#,
na iunea etnic# încearc# sâ- i creeze imaginea unei etnii ances
trale." (Anthony D. Smith. The Ethnic Sources of ira ionalism, in
Michel E. Brown, ed. Ethnic Conflict and International Security,
Princeton University Press. Princeton, New Jersey, 1993, p. 34.).
3. limmy Carter. Public Papers, Washington D.C.. 1978, pp. 2161-65.
Na ionali ti, 101

poartele str;inilor nu ve i g;si scris, ca pe al nostru,

„cet; ean român", ci o rubric;, „nationality" la care se
completeaz; : englez, francez, german, olandez .a.m.d. —
i care desemneaz; cet; enia. (Aceasta nu înseamn;
negarea apartenen ei lor la diferite grupuri etno-culturale).
Iar dac; locuin ele ocupate de turci sînt atacate în
Germania (ale arabilor, în Fran a etc.), autorii unor astfel
de crime constituie o categorie limitat; i marginal; care
nu particip; la guvernarea Germaniei - guvernele au
condamnat astfel de fapte, cerîndu- i scuze fa ; de
victime. Ideea de a-i trimite pe maghiari peste grani ;,
repetat; în cele mai variate medii', vine de la aceast;
concep ie, a unui stat etnic, care a dominat de altfel
discu iile din Adunarea Constituant; în 1990 i 1991, i se
poate reg;si chiar în comentariile pe care le-au f;cut, pe
marginea Constitu iei României, autorii acesteia.
Dar nu numai ideea de na iune a evoluat în ultimii 50
de ani, în timp ce noi ne luam „ra ia noastr; de
comunism", ci însu i statul na ional ca atare. Pentru a
sugera dimensiunea provoc;rilor la care este supus
simbolul mitizat în publicistica unor intelectuali precum
Alexandru Paleologu i Alexandru Zub voi face apel la
una dintre concep iile „transparente" la o astfel de analiz;.
Renedict Anderson definea na iunile, într-o excelent;
carte pe care nu am cunoscut-o decît tîrziu, în urma unui
drum în Statele Unite (1992), în felul urm;tor : „artefacte
culturale, comunit# i politice imaginate ca inerent suve-
rane i limitate" 2. Na iunea-stat a ap;rut, observa B.A.,
prin retragerea altor dou; sisteme culturale, a comu-
nit# ilor religioase i a spa iilor dinastice. (Mai realizeaz;

1. Aceasta se poate descoperi nu numai în „România Mare", ci i

într-un cotidian cum ar fi „România liber;" : „Avem o întrebare
pentru pre edintele României. ce-ar fi ca, în spiritul recentei
imita ii la reconciliere între popoarele român i ungar, s# da i
dovad# de clemen # i s#-i elibera i pe ace ti ostatici (maghiarii
din Ardeal), l#sîndu-i sa se duc# la Budapesta..." st; scris
b; c;lios, pe prima pagin;, într-un num;r al RL de acum un an.
2. Termenul „imaginate" este aici esen ial : un alt autor celebru
accentua c; : ..Na ionalismul nu este trezirea na iunilor la con ti
in a de sine; el inventeaz# na iuni acolo unde acestea nu exist#."
(Ernest Gellner. Thought and Change. London, Weidenfeld and
Nicholson. 1964, p. 169).
102 Gabriel Andreescu

cineva acum ca unificarea comunit; ilor în jurul unui

suveran era. pîn; la un moment dat, singurul sistem
politic imaginabil ?)
Apari ia na ionalismului s-a datorat, spune analistul
britanic, convergen ei dintre capitalism - i.e., schimb;rile
economice, descoperirile geografice ori tiin ifice, amplifi-
carea comunica iilor — i râspîndirea tehnologici tiparului,
în condi iile diversit; ii fatale a limbilor, în special în
secolele al XII-lea i al XVIII-lea a crescut radical num;rul
oamenilor care gîndeau împreun# despre ei în i i. Se
amplificau rela iile între oameni i cre tea diversitatea lor.
Efectele culturale ale acestei transform;ri de civiliza ie au
fost deosebit de profunde, clar nu le voi discuta aici. Am
f;cut referire la concep ia lui Benedict Anderson pentru
c;, explicitînd rela ia dintre cauze i efect, ea sugereaz; i
modul cum vor evolua statele-na iuni daca se schimb;
radical, a a cum se întîmpl; ast;zi, condi iile.
Ca artefact cultural, drept comunitate politic; imagi-
nat#, na iunea în sens clasic (ca unitate etno-cultural;) nu
este prin urmare decît o posibilitate, printre altele, de a
propune un rost structurilor politico-juridice pe care le
constituie. Aici se afl; una dintre resursele cele mai
importante ale disputei dintre na ionali ti i antina iona-
li ti. Deosebirea dintre pozi ia d-nilor Alexandru Paleolo-
gu, Octavian Paler sau Alexandru Zub i pozi ia mea nu
are în vedere tenacitatea acceptat; drept necesar; în
realizarea obiectivelor „na ionale", ci chiar substan a aces-
tor obiective. Pentru mine, libertatea românilor din Repu-
bica Moldova, bun#starea i demnitatea lor sînt mai
importante decît faptul c# s-ar afla sau nu sub aceea i
jurisdic ie statal# cu noi. De aici i diferen ele de compor-
tament, în timp ce na ionali tii no tri intelectuali, deveni i
sau nu politicieni, se întrec în declara ii patriotice privind
România Mare - f;r; nici un rezultat practic, ast;zi ori mai
tîrziu, ba chiar punînd obstacole cooper;rii în regiune -,
cei ce privesc în primul rînd la drepturi i la demnitate fac
investiga ii privind violarea libert; ilor în ara vecin;,
preg;tesc analize pentru misiunile OSCE din zon; care
pot cere guvernului de la Chi in;u s; respecte voin a
grupurilor etno-culturale (o munc; solicitant; i, de cele
mai multe ori, discret;) i asemenea altele.
 103

Faptul c; statul na ional, ca artefact cultural, a ap;rut

în conexiune cu r;spînclirea tiparului face ele în eles
extraordinara presiune pe care o va exercita asupra
con tiin ei de sine a popula iilor actuala explozie a
informaticii i a mijloacelor de comunica ie. Dezvoltarea
computerelor personale, a faxurilor, a po tei electronice,
a cablurilor prin fibr;, bineîn eles, a televiziunii prin
satelit a f;cut ca persoane i comunit; i s; fie conectate
într-o clip;, în orice punct de pe glob s-ar afla. Cum
observa James Rosenau, efectul complementar al tehnolo-
giilor globalizatoare este retragerea în comunit; i mai mici
decît na iunea : „Cu cît oamenii i organiza iile vor
resim i mai mult lipsa de autonomie pe care o implic#
globalizarea. cu atît vor c#uta s#-si protejeze interesele i
s#- i recucereasc# confortul psihic la nivelul micilor
grupuri c#rora le sînt afilia i"'.
Cu oarecare siguran ; putem defini i al i factori
economici, politici — locali, regionali ori geo-politici -
care fac ca acea viziune asupra suveranit# ii, imanent;
ideii de stat-na iune, s; sufere ast;zi drastice amend;ri.
Una dintre cele mai semnificative este globalizarea
economiilor na ionale. Ca prezen i la un gigantic specta-
col, românii v;d ast;zi febrilitatea guvernului de Ia
Bucure ti la fiecare inspec ie a B;ncii mondiale ori FMI :
a respectat sau nu cerin ele acestor organiza ii ? Compor-
tamentul guvernului român reflect; o situa ie de fapt
general; : în fa a pie elor financiare globale, autorit; ile
na ionale sînt din ce în ce mai pu in capabile sâ- i
impun; voin a în a stabili propriile lor obiective privind
cre terea economic;, infla ia ori omajul. Dar aceasta
ridic; o problem; ele legitimitate a statului-na iune. cum
remarca unul dintre teoreticienii fenomenului. Kenichi
Ohmae : „Statul na iune a devenit o unitate nenatural#,
chiar disfunc ional#, pentru organizarea activit# ii uma-
ne i administrarea eforturilor economice într-o lume
f#r# frontiere. El nu mai reprezint# o unitate original#
de interese economice împ#r ite între membrii comu-
nit# ii • el nu mai stabile te vreun sens fluxurilor econo-

1. James N. Rosenau, New Dimensions of Security, Security Dia-

logue. 1994, Vol. 25 (3). p. 263.
104 Gabriel Andreuscu

mice. în realitate, el eludeaz# adev#ratele conexiuni si

energii care exist# între popula ii deseori disparate i
combin# importante aspecte ale activit# ilor umane la un
nivel gre it de analiz#"'.
A mai nota dinamica mi c;rilor coagulate în jurul
unor obiective cum ar fi ecologia, feminismul, drepturile
omului. Loialitatea pe care o creeaz; peste frontiere aceste
mi c;ri fa ; de ideile pe care le ap;r; este mai rezistent;
decît loialitatea motivat; na ional.
Iat;, de asemenea, solidaritatea — pe care am v;zut-o
manifest; în România ultimilor ani — care se creeaz; între
grupuri particulare de indivizi i organiza iile interna io-
nale, de la corpora ii la marile organisme paneuropene.
Acestea sînt, inventariate sumar, evolu iile de a tepta;
pe o perioad; mai lung; de timp, relevante din punct ele
vedere politic pentru spa iul de civiliza ie în care tr;im.
Care va fi atunci rolul ideologiei na ionaliste ? Nu a vrea
s; simplific i nici s; uitam a privi i pe mai departe în
urm;, realizînd importan a energiilor eliberate de c;tre
mi c;rile na ionale. Dar, în raport cu lumea c;reia trebuie
s;-i facem fa ;, cred c; mai bine ar fi s; lu;m seama la
calific;rile criticilor radicali ai na ionalismului. Chiar clac;
excesiv fa ; de începuturi, verdictul lui Tom Nairn pare
valabil pentru trecutul apropiat, prezentul i viitorul
na ionalismului: ..Na ionalismul este patologia istoriei mo-
derne, la fel de dominatoare ca ..nevrozele" individului,
cu aceea i ambiguitate esen ial#, cu aceea i tendin # de
a c#dea în demen #, n#scut# din sentimentul de neputin #
fa # de lumea înconjur#toare (echivalentul infantilis-
mului, pentru societ# i) i în mare m#sur# incurabil"1.

Asocierea discursului na ionalist cu discursul

antiocci-dental este fireasc; ; decurge din acela i viciu
de fond. Am auzit în ultimul timp - sau poate doar în
ultimul timp am fost atent s; ascult - o incredibil;
ridicare de voci împotriva Occidentului, în medii extrem
de variate. M-am

1. Kenichi Ohmae. The Rise of the region State. Foreign Affairs.

vol. 72, Spring 1993. p. 78.
2. Tom Nairn. The Break-up of Britain. London. New Left Books.
1977, p. 359.
 105
întrebat ce mecanism subcon tient regleaz; astfel ele
comportamente i cred c; numai o cercetare de amploare
ar oferi în acest sens r;spunsuri mai sigure, incluzîncl pe
cele neintuitive. Dar mai ales. m-am gînclit cum se poate
ca propaganda antiocciclental; s; fie stimulat; de pozi iile
intens mediatizate ale unor oameni cu experien a ele via ;
a cl-nilor Alexandru Paleologu, Octavian Paler ori (intro-
duc un nou nume), a Anei Blandiana ?
Dl Octavian Paler a negat vehement calificativul
„antiocciclental" pe care i 1-am aplicat. Manifest;rile
„na ionali tilor decen i" sînt, f;r; îndoial;, nuan ate, dife-
rite de la un caz la altul i constituie nu atît o problem; a
con tiin ei lor individuale, ci a prezen ei lor publice. Voi
reveni la citate (care-mi sînt oferite generos) i voi ar;ta,
folosind urm;toarele dou; exemple, ce consider eu drept
pozi ii de factur; antioccidentalâ. Iat;-1 deci pe dl
Octavian Paler întrebîndu-se : „...de ce oare este Occiden-
tul, azi, pentru unii dintre politicienii no tri ( i nu
numai) un fel de «a treia înalt# Poart# - ?" pentru a se
referi la ..cei ce- i închipuie c# servilismul fa # de
Occident e mai onorabil decît servilismul promoscovit. în
materie de ploconire n-au rost gradele de compara ie^.
Sau : „judecata noastr# este tulburat# de n#duful celui
ce se vede discriminat într-o Europa care de ine discursuri
frumoase despre "drepturile omului-''1.
Domnia sa repet; eviden a atunci cînd spune ca
Occidentul are universit; i care au decernat titluri de
„doctor honoris causa" unor semidoc i, are cinicii lui, are
oportuni tii lui. în schimb, comentariile de mai sus
reprezint; acuze fanteziste. M; rog, la cine a v;zut dl
Paler servilismul fa ; de Occident i în ce const; el ?
Discursuri ele genul acesta reprezint; o adev;rat; comoar;
pentru mercenarii cu adev;rat anti-occiclentali. Omul
simplu, care- i aminte te c; a merge la „înalta Poart;"
însemna s; prime ti în contul viitoarelor dovezi de
fidelitate o dreg;torie (posibil;, pentru c; înalta Poart;
avea interesele i mijloacele s; o fac;), care a re inut c; i

1. Octavian Paler. Sabia lui Ptefan, in: „România liber;". 29.11.1995.

2. Octavian Paler. între ..na ionalismul de grot#" i ..europenii de
nic#ieri" (IU), in: „22". nr. 45/1995.
106 Gabriul Andrcivcii

Moscova era în stare pîn; pe la începutul anilor '60 s;

plaseze oamenii care-i dovedeau fidelitate în posturile
cheie în stat (fostele ..dreg;torii") va aplica pro-occidenta-
lilor de ast;zi, pe linia „sugestiilor" d-lui Paler, aceea i
schem;. Mai e ciudat c; pentru unii c;l;toriile în Occident
sînt de privit cu circumspec ie (ocazia probabil; a unor
tr;d;ri), sus inerea valorilor occidentale înseamn; „supu-
nerea" fa ; de birocra ii Vestului, ea are în vedere
ob inerea unor foloase personale pentru care vor pl;ti
mai tîrziu concet; enii etc. ? Acestea sînt scheme „plasate"
în public, într-un moment istoric cînd intelectualii ar
trebui s; ob in; ata amentul oamenilor simpli la valorile
societ; ilor libere. Schema d-lui Paler este inadecvat;
(pentru c; raportul dintre via a politic; intern; i centrele
de putere externe s-a schimbat, totu i, complet), conser-
vatoare (pentru c; ea promoveaz; o mentalitate autarhic;),
iar prin efectele asupra atmosferei publice din societatea
româneasc;, iresponsabil;. De altfel, dl Paler gireaz; în
continuare, cu numele sau, ca director onorific al „Româ-
niei libere", acest ziar devenit unul dintre cele mai
antioccidentale i ovine cotidiene de la noi.
Dl Octavian Paler sus ine c; sîntem discrimina i în
Europa. Se gînde te oare la faptul c; oamenii de afaceri
europeni au mai pu in; încredere s; investeasc; într-o
ar; precum România, uncie dreptul la proprietate este
amenin at în variate feluri ?; la criticile care ni se acluc, c;
nu punem în aplicare reglement;rile la care ne-am
angajat ? A sus ine ca Vestul tie doar s; in; discursuri
frumoase despre drepturile omului înseamn; - buna
credin ; fiind prezumatâ - s; nu fi urm;rit mai nimic din
ce s-a întîmplat în Europa i Statele Unite, din acest punct
de vedere, în ultimii 30 de ani.
Dl Alexandru Paleologu ne ofer; i el surprizele lui.
Iat;-1 r;spunzînd la întrebarea unui reporter de la „Adev;-
rul literar i artistic", clac; îi suride sau nu „ideea Europei
unite". ..Deloc f, replic; domnia sa. Europa trebuie s# fie i
s# r#mm# Europa (...) C#ci Europa nu poate fi societatea
anonim# gîndit# de ei, cu un consiliu de administra ie
plurina ional. (...) Cît despre Tratatul de la Maastricbt.
acesta este. dup# p#rerea mea. o combina ie a unor in i
care detest# Europa. " Ei, cînd i se aminte te c; „integrarea
 107

european; a trecut de faza de proiect, cel pu in pe plan

economic", ne spune : ..Fo tii 12 - actualii 15 - ne
impun, dup# cum se vede, baremuri la care nu avem
cum. dup# 50 de ani de comunism, s# facem fa #. Ne
supun la un imposibil examen de „capacitate''. Se uit# c#
am avut ace ti 50 de ani de genocid comunist. Ei s#
tr#iasc# în prosperitate ! (...) Eu cred c# putem reg#si
acest spirit comunicant i deschis al unei Europe comuni-
tare, universale i cosmopolite. Dar nu într-o formul#
administrativ# de tip Maastricht, zic eu. care anuleaz#
specificitatea na ional# i dreptul de a te numi francez,
român, ungur sau rus".
Este probabil ca dl Alexandru Paleologu s; nu fi citit
textul Tratatului de la Maastricht. Fireasc; lipsa de ape-
ten ; pentru o astfel de literatur;. Acest document
acoper; circa 150 de pagini mari, referindu-se în principal
la politica economic;, social;, de învâ ;mînt, educa ie
voca ionalâ i de tineret, cultura, s;n;tate, coeziune
social; i economic;, cercetare i dezvoltare tehnologic;,
mediu i, bineîn eles, institu ii. Nici nu mi se pare necesar
pentru un om de cultur; s; studieze tratatul care define te
substan a Europei comunitare. (Dar pentru un om poli-
tic ?) Ce semnalizez aici, privitor la non alan a d-lui
Paleologu de a califica un document pe care, avînd în
vedere comentariile domniei sale, probabil nu l-a citit,
este aceast; obi nuin a de la noi, de a- i da cu p;rerea
despre orice, despre tot i toate. Preten ia de a fi în
cuno tin ; de cauz;, în virtutea unor calit; i apriorice — i
nu a instruirii specifice — a fost infralogica regimului
anterior, fatal;, dar ea are i un suport mai înalt, o
anumit; tradi ie intelectual; româneasc;, tradi ie care a
oferit spiritelor culturale scena public;.
Tratatul de la Maastricht este continuarea Tratatului ele
la Roma, ele care nu poate fi desp;r it. Ultimul nu
constituie elecît o faz; a procesului de integrare codificat
în 1955. Acest tratat nu anuleaz; specificitatea na ional;,
nu ia dreptul de a te numi francez, român, ungur sau rus.
Spiritul tratatului este dat de c;tre preambul, care ..confir-
m# ata amentul lor (al P;r ilor la tratat) la principiile
libert# ii, democra iei, pentru respectul drepturilor omului
i libert# ilor fundamentale i statul de drept"; de aseme-
108 Gabrid Andnvscn

nea. dorin a ..solidarit# ii între popoare, respectînd istoria,

cultura i tradi iile lor".
De unde atunci pericolul ca integrarea prin Maastricbt
s; duc; la o societate anonim; ? Parte clin banii comunitari
sînt repartiza i pentru protejarea vestigiilor istorice din
;rile UE. Anumite sume ajung pîn; în România, pentru
salvarea unor vechi i fermec;toare bisericu e de lemn.
de care patrio ii no tri de la guvern cam uit;. Interpreta-
rea cl-lui Alexandru Paleologu reprezint; o desfigurare a
ideii Maastricht i mistific; con inutul ideii europene.
Luîncl lucrurile # la legere, distinsul critic lanseaz; pe
pia a mediatic; idei care pot concura, paradoxal, propa-
ganda oficiilor de dezinformare pro-PUNR-iste.
Alte exemple, limpezi, ale unei frustr;ri care a c;p;tat
nuan e antioccidentale, g;sim la Ana Blancliana. în ultimul
timp, articolele poetei repet;, aproape obsesiv, f;r; ca
subiectul ori contextul s; motiveze o astfel de preocupare,
tema vinov; iei Europei. In textul scris la moartea lui
Corneliu Coposu, Ana Blancliana noteaz; .,indiferen a
european# acordata la tabieturile marilor puteri. Dreptu-
rile omului puteau fi ap#rate mult mai comod i mai
profitabil în Africa de Sud decît în Europa''^, într-un alt
text clin „22"', Ana Blancliana cl; girul unei formule pe
care am g;sit-o mai ales în reviste precum „Mi carea" ori
„Socialistul" : ..ocultele subterane ale politicii interna iona-
le". Oare cum vor privi românii spre lumea larg;, aceast;
lume care, conform unui om ele cultur; stimabil, înseamn;
„tabieturile marilor puteri" i ..ocultele subterane politice'' ?
Eu nu am sus inut în nici un fel c; ..Occidentul este
irepro abil" i nu fac clin civiliza ia occidentala „un tabu.
un feti , o realitate f#r# prihan#"1'. Orice lume este
imperfect;, într-o societate normal;, oamenii lupt; pentru
descoperirea r;ului pentru a-1 elimina ori m;car diminua.
Este firesc s; descoperi nenum;rate dovezi de „perver-
siune" ale unor persoane, institu ii ori politici occidentale
(dar Occidentul se schimb; tot timpul, spre mai bine, cum
nu se schimb; nici o alt; societate, atît ele rapid).

l.Ana Blancliana. în revista ..22", nr. 46/1995.

2. Ana Blancliana. în nr. 50/1995. De dou# ori în Finlanda.
3. Octavian Paler. Ibidem. III i IV.
 109

Ideile acestea de principiu despre imperfec iunea

inerent; a lumii occidentale le-am tr;it ..pe viu" de abia
dup; 1990. îmi amintesc cît de mult m-a mîniat o istorie,
pe care am ascultat-o în 1992, la un Centru de studii din
California, privind ac iunile ele sabotare a construc iei de
c;i ferate în SUA - ecologice, convenabile pentru oa-
meni - de c;tre companiile de „highways" i de avioane.
Exist; i alte cazuri, cu mult mai simple de calificat i, ca
urmare, mult mai flagrante, clecît cele repetate pîn; la
sa ietate, cu efect narcotic asupra cititorilor ca i asupra
autorilor : Pactul Ribbentrop-Molotov, Ialta etc. Ca s;
schimb pu in paleta, iat; i un exemplu, faimos, privitor
la politica drepturilor omului : presiunile Administra iei
americane asupra Centrului de Drepturile Omului al
ONU, în anii 70, pe vremea regimului Pinochet. Aflat la
conducerea acestei structuri interna ionale, Theo van
Boven. unul dintre cei mai reputa i speciali ti în domeniu,
a implicat institu ia interna ional; în sus inerea unei
celebre manifesta ii împotriva dictaturii din Chile
(manifesta ia celor ce au fost numite „mamele nebune"
din „Piaza del Mayo''). Acest sprijin din partea unei
institu ii a ONU pare s; fi avut o responsabilitate real;
pentru sfîr itul regimului Pinochet, dar scîrbit de compor-
tamentul „democra iilor", Theo van Boven a demisionat.
îns;, avînd în vedere contextul, care este rostul de a
veni tot timpul cu o tifl; acuzatoare la adresa Occidentu-
lui ? Ceea ce gre esc criticii Occidentului din categoria lui
Octavian Paler, Alexandru Paleologu ori Anei Blandiana
este generalizarea rezultat; din lips; de nuan e ; atrac ia
pentru nega ie, ocultarea judec; ii ra ionale. Nu
„Occidentul" îl „trimitea" pe Asturias la Bucure ti, în timp
ce Ceau escu înnebunise, ci Asturias, cet; ean liber, lua
avionul spre ara lui Caragiale i a lui Gheorghiu-Dej. în
paralel, „acolo" se publicau c;r ile lui Soljeni în. Nu în
Rusia, patria-mam;, nu în România, ara intelectualilor
care fac altora moral; (cum ar fi putut ei s; ri te
traducerea i publicarea Gulagului în samizdat ?), ci în
Occident! Se omite faptul c; a existat nu numai
Chamberlain, care a sacrificat Cehoslovacia, ci i
Churchill, care a convins poporul englez s; intre într-o
aventur; teribil; atunci cînd a fost atacat; Polonia. Ana
110 Gabriel Andreescu

Blandiana uit; c; în to i ace ti ase ani. activitatea Alian ei

Civice si drumurile ei în str;in;tate (ca i drumurile
mele !.) au fost finan ate cu banii acestui Occident ingrat.
Se uit; c;. al;turi de copiii handicapa i clin România, care
vorbesc i ei par ial despre „identitatea'' noastr;. Occi-
dentul a difuzat pe canalele sale de televiziune anun uri
de ajutor pentru ace ti copii care nu g;sesc familii de
adop ie decît tot în Vest.
Mereu putem g;si exemple „pozitive" i „negative"
referitoare la Occident - sau referitoare la România. Ce
este atunci Occidentul ?
Ceea ce a repro a na ionali tilor no tri este obi nuita
lor de a gîndi societ; ile ca o entitate organic#: un
Occident conceput ca un ansamblu omogen, cu un
comportament global i tipizat. Doar atunci cînd apare ca
un tot, ca o monad# colectivist#, acesta poate fi calificat
drept „cinic", „ingrat", „indiferent", „tr;d;tor" etc. Specifi-
citatea lumii occidentale - diferen iind-6 de lumea în care
am tr;it noi - este tocmai ireductibilitatea ei la o
func ionare monadicâ. Gîndindu-ne la Occident, trebuie
s; avem în fa ; imaginea unui spa iu al confrunt#rilor de
idei, a unei pie e unde intr# în competi ie interese i
decizii, a intersec iei a nenum;rate procese independente,
cu rezultate pu in previzibile pe termen lung. Sintagmele
folosite în mod obi nuit : „lume liber;", „societate deschi-
s;" nu sînt etichete, ci explic; aspecte profunde din natura
civiliza iei occidentale.
Atunci cînd m-am referit la Occident, în polemica ce
opune pe na ionali ti antina ionali tilor, eu am avut în
vedere un sistem de valori. Este vorba despre sistemul de
valori pe care trebuie s;-1 accept;m clac; dorim sa facem
parte clin Europa institu ionalizat;. Personal, sînt un
sus in;tor consecvent al acestora. Mai precis : al locului
central pe care îl joac; drepturile omului în via a social;,
a a cum au fost ele codificate în cel rnai elaborat sistem
din lume, pîn; acum (Conven ia European; a Drepturilor
Omului) ; al valorii toleran ei ; al principiului reconcilierii
cu istoria, care înseamn; de fapt c; obiectivul popoarelor
este prosperitatea i libertatea, i nu rediscutarea traumelor
istorice (frontiere, num;rul de mor i din r;zboaie...), surse
de conflict, moduri de a epuiza resurse pentru motive
 111

abstracte, de care se pot dispensa. (..Decisiv, declara

Roman Herzog, pre edintele Germaniei, în martie 1996, la
a 40-a aniversare a ..Societ; ii atlantice germane", este ca
noile state membre s# fie democra ii consolidate, care
s-au debarasat de mo tenirea na ionalismului i au redes-
coperit principiile societ# ii deschise, ale economiei libere
i ale culturii umaniste.")

Pe de alt; parte, eu cred c; antioccidentalismul

na ionali tilor decen i r;mîne unul „de inocen ;" ; unul
foarte conjunctura! i contextualizat. Iat; exclama ia d-lui
Paleologu din interviul acordat „A L&A": „Iubesc Europa
fiindc# iubesc na iunile europene, a a cum sînt ele, cu
limba lor, cu muzica i dansurile lor, iubesc francezii c#
sînt francezi, nem ii c# sînt nem i, ru ii c# sînt ru i.
ungurii c# sînt unguri, italienii, grecii i a a mai depar-
te". Ei mai departe, „îmi pare minunat c# treci o frontier#
i imediat auzi alt# limb#, dai de alte obiceiuri, alte feluri
de mîncare, alte brinzeturi. Femeile vorbesc alt# limb#,
dar sînt la fel de încînt#toare. Pi peste toate astea, dac#
umbli mai mult prin lume. vezi c# de fapt omul e
pretutindeni acela i, nu numai în Europa. Cum s# ur# ti
sau s# dispre uie ti o na ie ? " Ce exclama ie minunat; ! Ce
lumin; de bucurie, cît; spontaneitate în acest entuziasm
inteligent! Cu siguran ;, cosmopolitul critic iube te Europa.
Ar putea fi altfel în cazul celorlal i oameni de cultur; pe
care i-am numit ? Ceea ce nu înseamn; c; na ionali tii
modera i nu merit; repro ul pentru folosirea unor cli ee,
a unor schematisme care alimenteaz; antioccidentalismul
de la noi.
Rusofobia
Mai consecvent; este, în schimb, „rusofobia" na iona-
li tilor. Dl Octavian Paler a p;rut foarte sup;rat de aceast;
„acuz;", cerîndu-mi s; „dau probe''. Altfel, ne afl;m în
fa a unei calomnii. Domnia sa a explicat „de ce nu poate
fi considerat ca atare''. Ei iat; contraargumentul : „Cum po i
s# fii intelectual f#r# s# admiri o mare cultur# care i-a
dat pe Tolstoi, pe Dostoievski, pe Cebov, pe Gogol, pe
Ceaikovski. pe Soljeni în. pe Tarkovski... ? "Cum po i s; fii
112

intelectual, se întreab; cil Paler - echivalînd aceste

afirma ii cu „a nu fi rusofob" - dac; ..nu admi i c# nimeni
n-a coborît, ca marii creatori ru i, în amestecul de infern
i paradis din sufletul omenesc .'"
Vrînd s; m; contrazic;, domnia sa folose te drept
argumenta ie tot o mostr; de rusofobie. Dar clac; ru ii nu
i-ar fi dat pe Tolstoi. Dostoievski i Soljeni în ? Identifica-
rea „p;r ii de luat în seam; a unui popor" cu marii s;i
creatori arat; un dispre manifest. Prin r;spunsul s;u, dl
Octavian Paler nu face decît s; confirme privirea de sus
la tot ceea ce este „restul" poporului rus — ru ii, în afara
marilor creatori !
Am reg;sit, cu alte ocazii, un ra ionament aproape
identic cu cel de sus la cil Alexandru Paleologu. Dar chiar
i Alexandru Zub se exprima, într-un interviu dat Roclic;i
Palade ', în felul urm;tor: .....c#ci e vorba de un popor
(poporul rus - n.m.} care i-a dovedit apetitul imperialist
în ultimele secole, iar odat# criza dep# it#, se pot a tepta
noi solu ii de continuitate". O adev;rat; radiografie a
oferit pe acest subiect „Dilema" în dou; recente numere,
nr. 168 i 169, din 1996. M; opresc doar la trei exemple,
în interviul s;u, Constantin B;l;ceanu-Stolnici declar; :
„Ru ii au un weltanschaaung de sorginte oriental#, ei sînt
dispu i i expu i la autoflagelare, la chinuirea corpului, a
sufletului, au voluptatea suferin ei... Suspiciunea, con-
trolul, pedeapsa - chiar nemeritat#— au devenit o parte a
gîndirii lor despre lume...'' (Dar culmea, parc; pentru a
intra în tipologia stranie a intelectualului cu care am
polemizat aici, rusofobia doctorului Constantin Bâl;ceanu--
Stolnici este ponderat; numai ele tema vinov; iei occi-
dentale : „Faptul c#... ru ii i-au f#cut datoria fa # de
idealul lor na ional, expansiunea, mi se pare de în eles
din punctul lor de vedere. Mult mai grav# i în contra-
dic ie cu concep ia lor de via #, mi se pare atitudinea
marilor puteri aliate care au acceptat faptul i ne-au
dezinformat asupra destinului ce ni se preg#tea la finele
celui de-al doilea r#zboi mondial".} Zelig Ornea, altfel
atît de consecvent în a combate „un anumit gen de
na ionalism", vorbe te i domnia sa în termeni de „popor

1. „22'', num;rul 50/1995-

 113
cu aspira ii mesianice" i se las; aspirat de dramele
istoriei. (Fraza lui final; r;mîne pur declamatorie i, avînd
în vedere contextul si exagerarea, oportunist; : ..Poporul
rus. admirabil, e demn de stim# prin tot ceea ce a
z#mislit, extraordinar, în planul culturii i artei".) De la
„nem#rginirea stepelor asiatice" la „stricta lor ereditate
cultural#, în care s-au cristalizat toate mesianismele",
Teodor Baconsky parcurge la rîndul s;u toate cli eele.
Nu continuu seria. Aceast; mentalitate apare la mult
mai mul i intelectuali decît ne-am a tepta la prima vedere.
Presa noastr;, cultural;, politic;, de opinie, independent;
i cît se poate de independent;, a depozitat în ace ti ani
un adev;rat tezaur rusofob. Dou; ar fi principalele vicii
de interpretare care stau la baza acestei obsesii. Mai întîi,
revenirea banalizant; la istorie i prelungirea logicii
secolelor anterioare, a primelor trei sferturi din veacul
XX, la dinamica interna ional; de ast;zi — de i aceasta s-a
schimbat radical, a a cum insist; majoritatea speciali tilor.
Apoi, mitologia identit# ii colective, a geneticii tribale ori a
determinismului etno-cultural.
Ei înc; ceva. Perspectiva din care trateaz; d-nii
Alexandru Paleologu, Octavian Paler ( i to i cei care î i
aduc aminte imediat de Dostoievski, Tolstoi, Cehov,
Gogol, Soljeni în .a.m.d.) problema raport;rii la alte
„popoare" ar putea fi calificat; drept elitist; — un elitism
pe care dl Alexandru Paleologu i-1 asum; explicit. Dar
epitetul nu e valabil în cazul nostru. Elitismul înseamn;
legitimarea diferen elor de roluri în societate, nu diferen-
ieri privind dreptul la demnitate. Competen a, caracterul,
voin a reprezint; criterii elitiste la care, i eu cred, o
societate nu trebuie s; renun e. Ceea ce nu înseamn; c;
nu ar exista o egalitate privind „dreptul la respect", al
fiin elor geniale i al fiin elor umile. Descop;r din nou,
iat;, c; intelectuali care se refer; ap#sat la valori cre tine
par s; uite în practic; lec ia f;r; de care cre tinismul nu
mai reprezint; nimic : valoarea fiin ei uman;, „divinitatea
ei" conteaz; dincolo de orice atribute ale indivizilor '.

1. Notoriu, din acest punct de vedere, este felul în care Constantin

Noica deplîngea gestul lui Mircea Vulc;nescu. de a fi salvat via a
unui ..mediocru' sacrificîndu-se pe sine.
114

Alte dou# teme :

mo tenirea #r#neasc#, biserica na ional#
Din grupul „na ionali tilor legitimi'', dl Octavian Paler
este cel care revine, într-o form; sau alta, la simbolistica
originii ;r;ne ti. Ca s; dau un singur exemplu, cu
valoare „stilistic;" : .....eu omagiez satul copil#riei mele în
care am tr#it, în s#r#cie, gloria de a exista ca zeii, daca
aceasta na spune ceva. Omagiez o ordine moral# care,
din nenorocire, a disp#rut''. Etim cu to ii, cultura român;
a fost marcat; ele o lung; dezbatere în jurul locului pe
care îl joac; originea noastr; rural;, întrucât argumentarea
tradi ional; continu; s; fie folosita de i. dup; p;rerea
mea. resursele ei au fost de mult epuizate, voi folosi
dialogul cu dl Paler pentru cîteva comentarii. Dou; sînt,
cred eu, observa iile importante în acest sens.
Prima : contradic ia dintre mentalitatea ;r;neasc; i
con tiin a civic;. In fapt, cei care se raporteaz; la tradi ia
;r;neasc; refuz;, ori nu realizeaz;, importan a funda-
mental; a spiritului civic în via a societ; ilor moderne".
Comunitatea tradi ional; ;r;neasc;, invocat; ele mai
vechii sau mai noii na ionali ti, este modelul perfect a
ceea ce Popper a numit „societ; i închise". Recunoa tem
la aceast; comunitate atitudinea , magic;, ira ional; în
raport cu obiceiurile care guverneaz; via a comunit; ii i
rigiditatea fa ; de aceste obiceiuri ; lipsa distinc iei dintre
regularit; ile cutumiare sau conven ionale ale vie ii sociale
i regularit; ile din natur;: Din p;cate, tradi ia noastr;
cultural; a fost prea pu in lucid; fa a de handicapurile
fundamentale ale acestui tip de societate. Ar mai fi de
notat, în aceea i privin ;, prea pu inul loc l;sat responsa-
bilit; ii personale. Experien a tabu-ului tribal nu este acela i
lucru cuexerci iul moral. Dac; exist; schimb;ri în
tipologia comportamentului unor membri ai comunit; ii,

1. Cercet;ri recente au demonstrat c; factorul cel mai important

pentru eficien a administra iilor unei comunit; i , nu este nici
PNB, nici factorul demografic, nici gradul de industrializare, ci
tradi ia civic; a comunit; ii (vezi Robert Putnam, Making Demo-
cracy Work. Civic Tradition in Modern Italy. Princeton University
Press, 1993).
 115

acestea au mai ales natura unor conversiuni sau a unor

revirimente religioase. Q;ranul gînde te moralitatea în
termeni dogmatici. Iat; de ce problema cruzimii apare atît
de pu in elaborat; la nivelul gîndirii ;r;ne ti1. Criteriul
cruzimii este preluat ele c;tre un filozof de talia lui
Richard Rorty drept criteriu de defini ie a unui referent
prin excelent; „citadin", care este liberalul.
Un alt obstacol de adaptare a acestor comunit; i' -
numite, în limbajul politologic standardizat, tribale, f;r;
nici o conota ie peiorativ;, cum reclam; dl Octavian
Paler— la cerin ele vie ii actuale, este slaba disponibilitate
la inova ie. Reg;sim aici nostalgia fa ; de o stare atempo-
ral; („eternitatea s-a n;scut la sa ") care refuz; analiza, în
termeni de „dezirabilitate". In acela i timp, starea de
„înghe " a comunit; ii ofer; un sentiment de înt;rit;
identitate i ele stabilitate membrilor acesteia. Dar odat;
distrus acest spa iu protector, comunitatea se surp;}
Nimeni nu a p;rut s; ridice probleme de socializare atît
de grave ca popula iile de ;rani transformate peste
noapte în locuitori ai ora elor.
A doua problem; : logica societ; ii moderne, ascultînd
de o logic; a numerelor mari. Singurul publicist român pe
care 1-am citit f;cînd referire la acest aspect este H.-R.
Patapievici.
Aici ar intra, deci, extraordinara dependen ; a compor-
tamentului colectivit; ilor de elimensiunea lor, dar i de
natura scopurilor, de nivelul resurselor, eterogenitatea
grupurilor luate în considerare. Exist; i în acest domeniu
o extraordinara acumulare de cercet;ri. Grupurile nume-
roase nu mai sînt eficiente elin punctul de vedere al lu;rii
deciziei i al transmiterii informa iei. Aceasta constituie o
presiune în sensul „eliber;rii" colectivit; ii ele un control
strict ierarhic, care la limit;, în societ; ile moelerne, se
reg;se te în manifestarea drepturilor i libert; ilor indivi-

1. „Societatea agrariana este sortit; violen elor. Ea de ine concentr;ri

de bog; ie care trebuie cu orice pre ap;rat; i a c;rei distribu ie
trebuie asigurat;. Bog; iile nu sînt niciodat; suficiente : societatea
agrar; este malthusian;. for at; de nevoia de mîn; de lucru i de
protec ie s; î i extind; popula ia spre margine." (Ernest Gellner,
Plough, Sword and Book: The Structure of Human History. London:
Collins Harvill, 1988. pp. 154-155.
 116 Gabriel Andreescu

cluale i a dreptului de asociere - incluzând,asocierea în

scopuri politice. Cu atît mai' complicat; devine func io-
narea comunit; ilor din momentul în care indivizii cap;t;
dreptul de a- i urm;ri interese individuale i de a stabili,
inventa, mijloacele necesare pentru realizarea lor.
Acestea ar fi dou; teme pe care le sugerez na iona-
li tilor, preocupa i, inerent, de conexiunea dintre iden-
titate i origine, cu care pot ie i din universul închis în
care tradi ia noastr; cultural; i-a blocat, atunci cînd vor s;
trateze tema mo tenirii noastre rurale, în ceea ce prive te
nostalgiile personale ale d-lui Paler, cum s; nu i le
respec i ? Oricum, domnia sa nu este în nici un caz o
excep ie. Care este îns; semnifica ia acestei sensibilit; i,
ne-o spune Karl Popper : .. Visul acesta de unitate, de
frumuse e i perfec iune, acest estetism, holism i colec-
tivism sînt produsul i deopotriv# simptomul pierdutului
spirit al tribalismului"'.

Biseric# i religie
Dl Octavian Paler i-a exprimat într-una din replicile
sale i urm;toarea mirare : „...nu în eleg nici ce anume îl
deranjeaz# pe dl Andreescu în sintagma ..biseric# na io-
nal# ". C# i se atribuie acest caracter Bisericii Ortodoxe ?...
Socote te dep# it#, anacronic#, ideea de „biseric# na io-
nal#" ? " i afirm; : „în ceea ce m# prive te, consider c#,
azi. chiar mai mult decît în secolul al XIX-lea. Biserica
ortodox# ar avea datoria s# ac ioneze ca o -biseric#
na ional# »".
Esen a r;spunsului la întrebarea d-lui Paler ar fi
urm;toarea: în lumea modern;, libertatea con tiin ei domin#
activitatea de cult. De aceea, libertatea religioas; (libertatea
de con tiin ;), protec ia i promovarea ei trebuie ap;rate
inclusiv fa ; de ini iativele clerului. De altfel, înv; ;tura
lui Iisus este anticlerical;, altfel spus, subsumeaz;
activitatea reprezentan ilor bisericii, credin ei.
Biserica ortodox; ar trebui s; se adapteze exigen elor
lumii în care tr;ie te. Ea face ast;zi presiuni împotriv;
caracterului secular al statului, nerealizînd c; secularismul
1. Karl Popper, Societatea deschis# i du manii ei. „Humanitas'',
Bucure ti, 199S. p. 226.
Na ionali ti, antinalionali li... 117

statelor moderne ap;r; credin a în aceea i m;sur; ca

via a non-teist;.
Biserica ortodox; este tradi ional atras; de autorita-
rism. Ea a legitimat regimuri autoritare (este notoriu
faptul c; Patriarhul Miron Cristea a binecuvîntat plebiscitul
prin care Carol al II-lea a scos din via a politic; partidele)
iar azi poart; povara colabora ionalismului înal ilor ierarhi
cu liderii comuni ti.
Un alt aspect care intr; în esen a acestei discu ii
despre Biserica na ional; este libertatea competi iei între
Biserici, în fapt, asta contest; reprezentan ii ortodoc i,
dreptul la competi ie. Se neag; libertatea credin ei, de
vreme ce competi ia religioas; înseamn; libertatea credin-
ciosului de a opta, respectiv libertatea slujitorilor de cult
de a oferi. Teologic, se face distinc ia dintre m#rturisire i
prozelitism. Dar acuza de prozelitism pe care o utilizeaz;
sistematic clerul ortodox împotriva vizitelor altor slujitori
de cult nu are nimic în comun cu subtilit; ile teologice.
Nu mai pu ine semne de întrebare pe care le ridic;
anumite ini iative în plan extern sînt propensiunile inter-
na ionaliste ale Bisericii ortodoxe. Octavian Paler vede
precis, nume te exact marele pericol al agita iei ortodo-
xismului : „Or, un "interna ionalism ortodox", opus
«inter-na ionalismului catolic" ar juca. în plan religios,
mutatis mutandis, rolul pe care l-a jucat, în plan militar,
Tratatul de la Var ovia i, în plan economic, CAER-ul. Î i
pot dori, oare, nostalgicii de la noi un ajutor mai pre ios
?" Semnificativ, Alexandru Zub face aceea i remarc;' :
„Deja am impresia c# exist# tentativa de a concerta
ortodoxia în direc ia de care vorbeam" (era vorba despre
expansionismul rusesc).
Dar marea problem; mi se pare raportarea la dimen-
siunea hristic;, prezen a fiin ei umane în con tiin a orto-
dox;. Specificitatea ortodox; nu are voie s; afecteze
sensul cre tinismului. Iar acesta const; în slujirea binelui,
nu numai a adev;rului.
Aceste aspecte au leg;tur; chiar cu fundamentul
teologic al ortodoxiei, cu râmînerea la dogmele primelor
sinoade ecumenice. Ortodoxia va descoperi morala practi-
c;, iar dac; nu, va conta prea pu in ca doctrin; spiritual;.

1. Interviul luat de c;tre Rodica Palade în ..22".

118 Gabriel Andrecxcu

Cre tinismul faptic este singurul cre tinism. De aici legiti-

mitatea criticii, oricît de virulente, a manifest;rilor de
intoleran ; ale Bisericii de la noi.
Religia este o problem; de realizare, nu de cunoa -
tere. Toleran a, ca i compasiunea sînt teste de baz; ale
cre tinismului - pentru c; religia iubirii trece în principiu
mai sus de ele, nu coboar; sub ele.
Exist; ast;zi un exces al simbolismului religios. Strada,
sondajele arat; c; ne afl;m în fa a unei receptivit; i
colective, nu numai a unei propagande incisive. Unii
privesc fenomenul cu nedisimulatâ mîndrie. Am citit
astfel declara ia mirobolant;, c; sîntem cel mai religios
popor din lume'. Cei care o afirm; sînt aceia i care
repet; c; societatea româneasc; se afl; în criz; moral;.
Contradic ia de termeni reflect; una dintre acele confuzii
care are de ce s; provoace team;. Unde se poate ajunge
dac; religiozitatea este legitimata s; fac; abstrac ie de
etic; ? Ast;zi, penibila litanie bisericeasc;, exemplele
infantile de educa ie moral; ale Funda iei Anastasia,
împreun; cu cli eele na ionalismului tucluX masacreaz;
inteligen ele în România. Ele nu fac decît s; deterioreze
bunul sim i sim ul realit; ii, la un popor preg;tit pentru
a fi manipulat, prostit de cî iva cona ionali ai s;i, primitivi
dar mecheri. Pe fundalul teribilului oportunism ele la noi,
intoxicarea tinerelor genera ii prin campania împotriva
curiozit; ii, scepticismului, relativismului, dus; din exces
ortodoxist, nu poate fi decît fatal;. Aceste genera ii, fa ;
de care sîntem în primul rînd responsabili, au nevoie s;
con tientizeze caracterul contingent i fragil al discursului
despre lume. Altfel, fundamentalismele vor arunca socie-
tatea româneasc; într-o înfund;tur; de civiliza ie.

PROFIL INTELECTUAL

Complexitatea lumii i competen a intelectualului

în mare parte, i f;r; s; se doreasc;, polemica
anterioar; pune în discu ie un nou subiect : profilul
intelectual al „ideologilor" na ionali ti i antina ionali ti.

1. Afirma ia a ap;rut în „România liber;".

 .\alioiialisli. anlina ionali li. 119

Nu se poate merge prea departe fâcîncl abstrac ie de

substan a ideatic# a gînditorilor care, vorbind pe aceast;
tem;, dau seam; ele realitatea lumii în care tr;im.
Disputele privind tipologia intelectual; au, nu mai pu in,
o dimensiune practic;. Cine i cum ocup;, printre
intelectuali (în sensul folosit de Catherine Verclery) un loc
proeminent în ./armarea i transmiterea discursurilor i
astfel în constituirea mijloacelor prin care societatea este
"gîndit#» de membrii ei. în formarea subiectivit# ilor
umane''1? Acest „loc privilegiat" presupune competi ie; el
înseamn;, cum nota Bourdieu, cucerirea unei forme
specifice ele capital — simbolic, cultural — fundamental;
pentru pozi ia social;. „Locul privilegiat" determin?,
capacitatea de a distribui „valori" i „roluri" în societate.
în România se poart; înc; modelul celebrit; ilor
cultural-umaniste, arti ti, personaje dotate deseori cu o
capacitate excep ional; de convingere (cazul d-lui Octa-
vian Paler) ori un extraordinar arm (1-am identificat,
astfel, pe dl Alexandru Paleologu). Capacitatea de comu-
nicare joac; un rol important. „Sociologia interesului
public", mai mult decît excelen a disciplinar;, ar avea
ceva de spus despre priorit; ile „în formarea subiectivitâ-
Jilor umane" la care se refer; Katherine Verclery. Aceste
calit; i au succes i în politic;. Am putut remarca faptul ca
aproape to i „intelectualii-arti ti" care au intrat în partide
dup; 1990 nu au avut nici o dificultate de a ob ine
minimul de suport public necesar.
Rela ia dintre forma ia individual;, voin a de a cla
seam;, ca intelectual, de realitatea lumii care ne înconjoar;
i implicarea în politic; (poate fi indirect; : na ionalismul
tocmai asta înseamn;, prelungirea culturalului în
politic;, ele aceea na ionali tii sînt oameni politici chiar
dac; nu devin oameni ele pârtiei) este îns; sinuoas; i
delicat;. Liviu Antonesei atr;gea aten ia asupra acestui
aspect, într-unul dintre articolele sale publicate în revista
„Contrapunct" : „Din p#cate, cei care se pot autolimita cel
mai pu in sînt tocmai temperamentele artistice, în fiecare
artist se ascunde un histrion, în fiecare politician de

1. Katherine Verclery, Compromis i rezisten d. Humunitas. Bucu-

re ti, 1994, p. 37.
120 Gabric! Ai ici ivesc u

aceast# factur#, histrionul este deja la pîndci. ( . . . ) Ei sînt

(arti tii revolu ionari, de avangard;) cei din ii ce cad prada
miturilor, ei sînt primii dispu i s#-si închipuie c# este
excelent ca imagina ia s# fie la putere, într-adevâr. o
politic# lipsit# de imagina ie este nu doar mediocr#, dar
i ineficient#, îns# o politic# pur imaginativ# se încheie
întotdeauna printr-un dezastru"'.
în articolul s;u clin „Privirea", Lauren iu Ulici se refer;,
pe urma d-lui Octavian Paler, la „alergia mea fa ; de
umani ti"-. Simpatiile si amici iile mele demonstreaz;
contrariul. Observa iile pe care le-am f;cut, privind
instrumentele intelectuale ale preopinen ilor, nu implicau
vreo alergie (antipatie), ci un cu totul alt criteriu :
problema competen ei.
Exist; o „competen ; specific;", aceea care define te
capacitatea scriitorilor, esei tilor, poe ilor, istoricilor de a
realiza scrieri, eseuri, poezii, cercet;ri istoriografice vala-
bile. Discu ia noastr; face îns; apel la pu in altceva :
competen a necesar# în elegerii lumii c#reia îi apar inem
i a evolu iilor ei posibile. Multe sînt instrumentele pe care
un intelectual trebuie s; le exerseze în atingerea unui
astfel de obiectiv, dar prima condi ie, elementar;, este
soliditatea logic;. Ceea ce a redus miza polemicii cu d-nii
Octavian Paler i Alexandru Paleologu a fost, îmi permit
s; consider, dificultatea acestora de a sesiza diferen ele
semantice; ele a urm;ri un ra ionament logic *. Am
promis la început c; nu intru în astfel de exemple.
Dar logica este cloar instrument. Responsabilitatea
prim; a unui intelectual este în elegerea complexit; ii
lumii iar aceasta presupune o variat; i nicicum finalizat;
1. Liviu Antonesei. Arti tii, mitul revolu iei totale i alte mituri, in:
..Contrapunct' nr. 11. iulie. 1995.
2. Lauren iu Ulici. National i european (I), in: ..Privirea" nr. 3, 1995.
3. Iatâ-1 pe dl. Octavian Paler întrebîndu-se : de unde pîna unde
..antioccidental" înseamn# „xenofobie" i face etimologie pentru
a explica faptul c; xenofobia („xenos" = str;in ; „phobos" = fric;)
înseamn; altceva, în fapt. ne afl;m în fa a unei elementare
incluziuni ele sfere logice (antioccidentalismul este o form;
particular; cie xenofobie, clar nu orice manifestare xenofob; este
antioccidentalism). Ca atare, a fi antioccidental înseamn; a fi
xenofob (nu i invers) i orice perora ie fa ; de astfel de
raporturi semantice elementare este frivol;.
 Na ionali ti, aniiiia ionali li... 121

experien ;. M; gîndesc acum la multele discu ii pe care

^ le-am avut, despre sensul atîtor ini iative colective, dup;
revolu ie, în elegem noi în suficient; m;sur; ceea ce ni
s-a întîmplat ? Etiu, eseuri despre cripto-comunism i
diserta ii despre generozitatea celor buni i egoismul
celor r;i au umplut mii de pagini. Dar cî i dintre
intelectualii no tri preocupa i de politic; pot face din
acest subiect o adev;rat; cunoa tere ? Prin 1965 un
cercet;tor devenit apoi celebru în domeniul lui, Marcus
Olson, descoperea c; ac iunea colectiv; este întotdeauna
"~ acompaniat; de stimulente care r;spl;tesc pe cei care
particip; i sanc ioneaz; grupul celor care nu o fac. în
cartea sa, el punea bazele tiin ifice ale unor idei
incitante - cum ar fi faptul c; grupurile mari nu pot
ac iona, ca totalitate, pentru promovarea intereselor lor,
c; grupurile mici sînt calitativ diferite de cele mari, ori c;
în cadrul mi c;rilor colective exist; o sistematic; exploa-
tare a celor pu ini în favoarea celor mul i '. Au urmat
decenii de cercet;ri, pe drumul deschis de el. S-a
descoperit c; „adev;rurile" lui Olson erau valabile pentru
un num;r semnificativ de cazuri, clar nu în general; c; de
fapt, fiecare situa ie trebuie analizat; în detaliu, pentru a
"•-Atrage concluzii în leg;tur; cu dinamica grupului în spe ;.
Care este pozi ia analistului care trateaz; tiin ific o
astfel de problematic;, atît de aproape de interesul public
i de cel intelectual — fapt pentru care publici ti, scriitori,
filozofi etc. î i dau zilnic cu p;rerea, ce se întîmplâ într-o
situa ie sau alta ? S; imagin;m un caz concret. Dac; unui
analist care aplic; teoriile ac iunii colective („collective
action") i s-ar cere s; stabileasc; (s; zicem, la cererea
„Alternativei României'1) cam cîte personalit; i publice sînt
necesare pentru a asigura intrarea în Parlament a unei
proaspete forma iuni politice, el va trebui s; produc; o
modelare matematic; a situa iei i apoi sa simuleze -
^•folosind, de exemplu, lan uri Markov, teoria jocurilor ori
alte formalisme - dinamica grupului ca atare. O astfel de
punere în ecua ie a cazului i realizare a simul;rilor ia
luni de zile - dac; ai preg;tirea anterioar; de a o face. De

1. Marcu.s Olson. The Logic of Collective Action. Public Goods and

the Theory of Groitps, Harvard University Press, Cambridge. 1965.
 122 Gabricl Andreescu

foarte multe ori rezultatele sînt neintuitive, adic; nu pot fi

„revelate" de ..bunul sim " despre care vorbea cil Paleo-
logu. Din aceast; cauz;, în elegerea fenomenelor nu mai
poate fi rezultatul unor inteligen e individuale. Este nevoie
de o munc; în colectiv - de capacitatea de a participa la
ea sau m;car de a o putea urm;ri — pentru a da seam; de
fenomenele în cauz;.
Am dat aici un singur exemplu, din mul imea ele
nenum;rate altele, care arat; cît de complex; este lumea
i cît de sofisticate sînt instrumentele necesare pentru a
în elege o astfel ele complexitate. Iat; de ce preten ia de
atotcunoa tere, mitologizarea inteligen ei i a bunului
sim - de la mitologie la ideologizare, în cazul d-lui
Paleologu - constituie dovada unei teribile neîn elegeri a
nivelului cunoa terii ast;zi, a exigen elor la care sîntem
supus, i.
Tr;im (înc;) într-o atmosfera cultural; de modele apar i-
nînd, mai curînd, tipologiilor secolului al XlX-lea. Repet :
cultura român; cre te din mitologii i snobism. Sa ne
"Smintim de aventura P;ltini ului ! Constantin Noica, acest
filozof înzestrat de altfel cu o rar; noble e, a contribuit
substan ial la pervertirea mentalit; ii intelectualului român în
deceniile cînd acesta trebuia s; interiorizeze conceptul
societ; ii deschise. La Noica func iona un minunat extaz
contemplativ; extazul în fa a ra iunii, conectat; unui
ciudat orgoliu abstract. Dar judecata lui Noica era mai ales
la nivelul gînclirii concrete. Cînd el „aplica" mentalul s;u la
chestiuni specifice - vezi logica i Logica lui Hermes -
ridica întreb;ri c;rora li s-au clat solu ii la sfîr itul
secolului trecut. Noica nu a integrat nimic din evolu iile
moderne, care atingeau, priveau problematica lui. Pentru el
oamenii se împâr eau între cei care posedau „mania'1 i cei
care nu o posedau. Aceea i preten ie, a virtu ilor preexistente,
este promovat; ast;zi de c;tre dl Alexandru Paleologu.
Accesul la cunoa tere depinde, .
( consider; dînsul, ele virtu i: e ti sau nu e ti inteligent, ai
sau nu ai bun sim .
Inteligen a, bunul sim nu sînt cuvinte goale. Dar ceea
ce r;mîne greu de în eles pentru intelectualii de forma ie
pur umanist; - cînd nu vor sa i-o completeze - este
faptul c; lumea se dovede te, în esen #, prea complex;
 Xafiunali li. anlina ionali li... 123

pentru n fi decodat; de inteligen e individuale. Cunoa te-

rea se constituie, în sensul cel mai propriu, ca fenomen
colectiv. Nu po i s; parcurgi singur clecît o mic; por iune
din traiect, i numai dac; ai parcurs anterior drumul f;cut
de al ii.
Dac; nu realizeaz; acest lucru, gînclitorii se închid
într-un univers sie i suficient. Ei vor selecta numai ceea
ce, în fond, a fost interiorizat cîndva. Din perspectiva
mea, intelectualii cu care m-am confruntat în aceste
dezbateri publicistice nu au, practic, acces la principalele
idei care -se confrunt; pe mapamond. Ei nu cunosc nici
m;car faptele ce descriu evolu ia lumii-nn ultimii zeci de
ani. S; ne gîndim ce se întîmpl; clin 1965 încoace, adic;
de circa 30 de ani. Era vremea cînd în Statele Unite negrii
înc; mai luptau pentru drepturi egale cu albii. Ast;zi,
ansa cea mai mare de a fi acceptat drept profesor în
cadrul unei universit; i americane o are o femeie neagr;,
eventual handicapat; („affirmative action"). Caracterul (exa-
gerat ?) al promov;rii celor defavoriza i în societatea
american; pare multora greu de sus inut. Acum doi ani a
ap;rut (în California) o încercare timid; de a schimba
regulile i a face din asta o platform; politic;. Dar
^oricum, m;surile speciale de protec ie nu vor disp;rea.
Dau acest exemplu nu pentru c; 1-a considera un model,
ci pentru a sugera uria a schimbare clin societatea ameri-
can;, într-un sfert de veac.
Acum 30 de ani feminismul, ecologia, problema
transsexualilor mai erau înc; subiecte exotice. Ast;zi,
reprezint; probleme geperal recunoscute în societ; ile
occidentale.
Iat; cîteva mari aventuri intelectuale intervenite între
timp. In anii '60 lingvistica generativ;, etologia, ini iate
prin cercet;ri din anii '50, au devenit subiecte culturale i
materii universitare. Teoria sistemelor dinamice a cunoscut
în aceea i perioad;, prin cercet;ri din fizic; (Lorenz), i
matematic; (Thom, Mandelbrot) descoperiri uluitoare.
Fractalii, sistemele sensibile fa ; de condi iile de echilibru,
generarea ordinii din haos etc. au devenit vedetele
cunoa terii în ultimii 20 de ani. O revolu ie copernicanâ,
în în elegerea naturii i a fenomenelor sociale. Domeniul
inteligen ei artificiale ori, i mai larg, cercet;rile cunoscute
124 Gabricl Andreescit

prin formula „cognitive mind'' au adus informa ii de

neimaginat asupra naturii proceselor cognitive1.
Mai aproape de lumea cultural;, postmodernismul a
emigrat din lumea arhitecturii i.a artelor, practic, în toate
domeniile, cel pu in la nivelul interpret;rii, clac; nu al
substan ei cercet;rii. Chiar dac; e ecurile au fost nume-
roase, nu se poate interpreta ast;zi evolu ia culturala f;r;
s; ii seam; de aceast; mi care cultivat; în toat; lumea
universitar; care conteaz;.
Sau iat; studiile privind „genul" (gendef). Bibliotecile
din Occident au imense rafturi cu studii publicate în
ultimele decenii.-Sau deconstructivismul... în anii 70,
America (pe care iubi ii no tri na ionali ti cu taif o
privesc de sus, uitîncl c; aici se afl;, pe departe, cea mai
important; elit; universitar; din lume) nu prea auzise ele
Heidegger, Derrida, Foucault. Ast;zi, aproape fiecare
universitate are o catedr; specializat; pe opera lor.
Studiile post-coloniale, acestea nu existau ca domeniu în
anii '60. O mare parte din disciplinele teoriilor rela iilor
interna ionale s-au conturat i ele dup; sfîr itul anilor '60.
Dar mâ opresc aici.
Am afirmat ceva mai demult c; autori precum Ortega
y Gasset sau Spengler, la care fac des apel preopinen ii
mei, sînt irelevan i pentru chestiunile concrete cu care se
confrunt; ast;zi lumea noastr; politic;. M-am ferit s;
spun mai mult, dar o fac acum, cîncl polemica noastr; a
luat o turnur; radical;: nu numai referitor la acele
chestiuni concrete, dar în raport cu evolu ia intelectual;
în zecile de ani parcur i, ei sînt perima i. Eu nu vad de ce
ar mai fi invocat ast;zi Ortega y Gasset, dincolo de o
discu ie privind istoria ideilor ? în afara încrederii sale în
importan a legii, al;turi de noble ea unora dintre a tept;-
rile sale, viziunea sa arat;, în raport cu temele actuale,
schematic; din punct de vedere sociologic i esen ial
conservatoare. Cum poate privi un student în tiin ele
sociale, în 1996, concep ia unei lumi radical împ;r ite
între minorit; i selecte i „masa" v;zut; ca mul ime
l . î n ultimii 30 ele ani aproape toate domeniile alt;dat; interzise
tiin elor exacte - de la art; plastic; la dinamica micilor grupuri,
de la intui ie la istorie, ele la limbile clasice la cre terea copacilor
i a foetusului - au fost supuse unei abord;ri matematice.
Na ionali ti. antina(i(iii(ili ti.. 125

repetitiv; ? O masa a c;rei cerin ; de a ac iona pentru ea

îns; i ar constitui o rebeliune împotriva destinului s;u ?
(Sau, cum scrie Ortega y Gasset în Revolta maselor:
.Jntrucît masa. prin defini ie, nici nu vrea i nici nu
poate s#- i determine propria existen #, i cu atît mai
pu in s# conduc# societatea în general, acest fapt [intrarea
ei în scena istoric;] înseamn# c# Europa sufer# ast#zi
cea mai mare criz# care poate afecta popoarele, na iunile
i civiliza iile".) Cît ele conservatoare este diviziunea
colectivit; ilor nu între categorii sociale, ci între clase ele
oameni ! Punerea pe acela i picior a sindicalismului i
fascismului! Sau ce desuet apare liderul intelectual al
guvernului republican spaniol de la începutul secolului
prin simpatia ar;tat; celor „înzestra i cu pl;ceri i rafina-
ment artistic", func ionarilor guvernamentali, celor care
fac judec; i politice asupra treburilor publice !
Care poate fi autoritatea lui Oswalcl Spengler, ast;zi ?
Interpret;rile pe care le-a clat matematicii (num;rul ca
magnitudine, matematica occidental; ca func ie .a.m.d.),
fizicii (conservarea energiei, ca expresie a principiului
cauzal, „cinica" ipotez; a relativit; ii etc.), statului (unitate
politic; incomparabil;, fiziogramic;j, rasei (ca stil), po-
poarelor (unitate a unui spirit), na iunilor (popoare sub
raportul stilului lor cultural), filozofiei politice (care 1-a
f;cut sa vad; în Rusia un salvator al lumii !) sînt total
dep; ite. Declinul Occidentului a transformat idiosin-
crasiile sale în filozofie. Este ridicol ca perceperea sa
asupra presei, ca mijloc faustic, ori privind spulberarea
democra iei în fa a puterii financiare (..Prin bani, demo-
cra ia a devenit propriul ei gropar, dup# ce banii au
distrus intelectul") s; mai fac; prozeli i. Autori din cate-
goria lui Ortega y Gasset ori Spengler ajung s; fie invoca i
ast;zi numai de cei pentru care cunoa terea se reduce la
experien a unor „p;reri" ori a unor valid;ri prinse din zbor.
Un orizont covîr itor s-a construit, pentru mintea
uman;, în ultimii 30 de ani ! Un orizont dotat cu noi
paradigme. Ce minunat, cînd la i cartea (c;r ile) din mînâ,
lumea s; aib; pentru tine o alt; realitate, alte culori !
Deceniile acestea î i pot oferi o bucurie a cunoa terii pe
care cu greu o po i vedea exersat;, în alte timpuri, pe
perioade echivalente de timp. Privi i acum discursurile
 126 G'abriel Andreescti

d-lor Alexandru Paleologu ori Octavin n Paler... Cum este

posibil ca oameni considera i „modele culturale", pentru
mul i, chiar ..c;rturarii", „în elep ii" no tri, toate acestea s;
nu existe ? Acesta este profilul oamenilor no tri de cultur;
publici ? Nu putem dep; i provincialismul patent al
culturii române ti frunz;rind aceia i autori, de zeci ele ani,
citînd mereu acelea i personalit; i, care se descoper; în
perioada alfabetiz;rii culturale...

Consecven a, coeren a

A aduce în discu ie dou; propriet; i definitorii ale

: gînclirii unui intelectual: consecven a i coeren a. (Mi s-a
repro at, în leg;tur; cu paralela Funar-Tokes, c; folosesc
dou; unit; i de m;sur; distincte. De ce-i tratez diferit pe
cei doi, mi se pare inutil s; mai argumentez.) Dar ele sînt
mai mult decît date ale min ii: chiar atribute ale persoanei.
Coeren a mi se pare chiar o form; adînc# de sinceritate;
sinceritatea în condi ii variate, subtile i (sau) dificile.
Din aceast; cauz;, nu o s; fac niciodat; o egalitate
între dou; persoane care sînt solidare în jurul aceleia i
ideologii, dar au standarde diferite de consecven ;. Nu o
s; pun niciodat; egalitatea între p;rintele Galeriu, b;tut
de Securitate pentru ap;rarea ortodoxiei - chiar dac;
într-o interpretare care mie mi se pare dep; it; — i
patriarhul Teoctist, care propovâduie te acum contrariul a
ceea ce propov;duia sub Ceau escu.
Eu cred c; pentru na ionali tii din România ar fi
interesant s; se aplice, ca exerci iu, un test privitor la
consecven a i coeren a principiilor pe care le folosesc.
Astfel, m; întreb de ce nu trateaz; la fel cazul
Basarabiei sau al inuturilor din Ucraina, cu cel al
Transnistriei. Acest ultim teritoriu a devenit parte a
Republicii Moldova prima dat; în istoria sa printr-un act
arbitrar, în 1948. De ce se aplic; clou; standarde oare ?
Na ionali tii no tri cer utilizarea criteriului istoric în cazul
teritoriilor din Ucraina i salvarea integrit; ii Republicii
Moldova, în cazul Tiraspolului.
Pe de alt; parte, valorile sînt ierarhizate, iar situa iile
au o complexitate care se revolt; împotriva solu iilor
standard. Dep; irea conflictelor pe cale pa nic; mi se
Na ionali ti, anlinalionaii li... 12 /

pare unul dintre principiile cele mai importante. Cînd

situa ia dramatica din Tiraspol a fost „rezolvata'' de c;tre
Mircea Snegur prin formula autonomiei g;gâuze - asigu-
rincl integritatea Republicii Moldova i blocînd escala-
darea violen elor, gest salutat de c;tre OSCE i CE - am
simpatizat, în sinea mea, aceast; formul;. Atunci am
v;zut dintr-o dat;, cu al i ochi, invita iile care se f;ceau în
presa noastr;, ca autorit; ile de la Chi inâu s; foloseasc;
for a armat; împotriva separati tilor sprijini i de Armata a
14-a. Autorii cereau sacrificiul altor oameni, în numele
românismului, fârâ ca ei în i i s; fi fost gata s; se sacrifice
pentru acea cauz;. Nu am v;zut, printre ei, nici un nume
de erou ! Dac;, a a cum consider; na ionali tii no tri,
Ceau escu (comunismul în general) a distrus fiin a noastr;
na ional;, de ce nu s-au revoltat atunci cei care doresc
ast;zi trimiterea tinerilor pe cîmpul de lupt; ? Perora ia
eroic; i grandilocvent;, în numele valorilor colective,
con ine aceast; monstruoas; consecin ; : ea pune fiin a
uman; în fa a celor mai radicale sacrificii, pentru c;
obiectivele i urgen a acestora dep; esc importan a indi-
vizilor. Trebuie acceptat; s;r;cia, trebuie sa ne obi nuim
cu renun ;rile, în sfîr it, trebuie luat; arma în mîn; în
numele imperativelor na ionale ? Dar cum se face c;
ideologii stau mai întotdeauna în cabinet, i nu pe cîmpul
de lupt; ori în închisori ?
Un alt exemplu de frapant; inconsecven ; intelectual;
mi se pare diferen a pe care na ionali tii „cei mai buni" o
fac între cazurile Tokes i Ilie Ila cu. Ilie Ila cu este un
na ionalist român care i-a asumat, politic, ap;rarea
drepturilor românilor clin Transnistria. A fost liderul
Frontului Popular din Tiraspol i, dup; puciul de la
Moscova (august 1991), a participat personal la ac iunile
echipelor speciale ale Republicii Moldova care încercau
sâ-i aresteze pe separati ti. A reprezentat partea radical; a
militan ilor români : majoritatea membrilor Frontului Po-
pular, spre exemplu, au luat distan ; fa ; de faimoasa
Hot;rîre nr. 6, din septembrie 1990, de condamnare i
amenin are a separati tilor (pe care Ila cu a trebuit s-o
prezinte drept o declara ie în nume propriu; ea a
constituit o pies; în dosarul procesului s;u).
Ei, fârâ îndoial;, dreptatea era de partea lui Ilie Ila cu.
Drepturile românilor erau i sînt violate în Transnistria.
128 Gcibricl Andrccscn

Separarea Transnistriei era contrar; ordinii de stat din

Republica Moldova. In timpul procesului i ulterior, Ilie
Ila cu s-a comportat ca un erou. A fost condamnat într-un
proces în care s-au înc;lcat normele elementare de justi-
ie ; a fost închis în condi ii umilitoare, a fost torturat psi-
hic si fizic. Solidaritatea cu Ilie Ila ciT constituie o datorie.
Dar un erou este i Lâszlo Tokes. A fost un oponent al
regimului comunist. A devenit o referin ; istoric;, cel ele
la care a pornit, întîmpl;tor sau nu, revolu ia clin 1989 ; un
lupt;tor al drepturilor pentru comunitatea clin care face
parte. Ca i semenul s;u din Transnistria, unul dintre cei
radicali. Ei atunci, cum se poate sâ-1 propui pe unul
pentru premiul Nobel, iar pe cel;lalt sâ-1 tratezi drept
,,turbat" ? Din punctul meu de vedere, nimic nu arat;, ca
aceast; disjunc ie, efectul dezastruos pe care îl are, asupra
intelectului i sentimentelor, ata amentul na ionalist.

Apelul la istorie

Mi-au repro at preopinen ii mei c; nu privesc spre

istorie.
S; nu prive ti prost spre istorie, acesta este principiul
pe care îl ap;r, ele fapt.
Care este rolul referin elor pe care le-au f;cut cl-nii
Octavian Paler i Alexandru Paleologu, în polemica
anterioar;? Repet: evoc;rile lor sînt pur retorice. De ce
s; evoci nume, clac; nu tii ce s; faci cu ele? Machiavelli ?
Dac; el este relevant pentru problematica na ionalismului
(oricum, fenomen aposteriori) atunci aceasta se întîmpl;
pentru c; a revalorificat no iunea de interes (dominat; în
Evul Mediu de ideea dreptului natural), revenind astfel la
tradi ia antic; (în primul rîncl, Tucidide) i (o contribu ie
remarcabil; în istoria conceptului) a promovat principiul
pruden ei. Dar dac; icleea de „interes al prin ilor" se afl;
la r;d;cina „interesului de stat" i clac; o tem; mai
aproape de subiectul na ionalismului clecît acesta nu
g;sim în anii 1600, atunci nu Machiavelli (devenit nume
comun) trebuie invocat, ci Ducele Henri de Rohan. El a
preluat icleea „interesului" i a elaborat un sistem în care
accentul cade pe urm;rirea interesului ghidat de ra iune.
Na ionali ti, antina ionali ti... 129

Iat; invocat; ra iunea, ca o referin ; fundamental; în

problematica interesului de stat: Jn materie de interes de
stat... nu trebuie s# te la i conclus de c#tre... dorin e
dezordonate..., pasiuni violente.... supersti ii". Dac; acest
lucru era evident înc; din anii 1600, de ce oare nu este el
evident ast;zi ? Cum poate r;mîne discursul promovat de
domnii Alexandru Paleologu, Octavian Paler ori
Alexandru Zub la termeni de onoare pur declarativ;, în
problema concret; a interesului na ional'? Aici dl
Alexandru Paleologu are dreptate s; se simt; aproape ele
spiritul Evului Mecliu. Domnia sa se reîntoarce la o
mistic; a valorilor abstracte care a f;cut din acea perioad;
istoric; un exemplu al arbitrarului decizional i al impre-
ciziei politice.
Dar s; indic o alt; referin ; istoric relevant; : Frederic
cel Mare. Regele Prusiei a marcat dou; progrese concep-
tuale : trecerea ele la „interesul «prin ilor»" la „interesul de
stat", gînclind interesul ca raison d'etat\ a acceptat ideea
cu uiarile puteri, servindu- i interesele, au obliga ia de a
se gîndi la interesele sistemului global în care au rol de
„leadership". Cît de important; a fost aceast; schimbare
s-a putut vedea la sfîr itul r;zboaielor napoleoniene. La
finalul r;zboiului, pacea impus; Fran ei nu a fost o
r;zbunare, ci a avut în vedere echilibrul puterilor. Seria
Congreselor europene dintre 1815 i 1822 a reu it limita-
rea interesului na ional al înving;torilor, luînd în consi-
derare cît de „rezonabile" erau prevederile pentru ceilal i
actori de atunci ai sistemului interna ional.
De ce nu urmeaz; liderii no tri de opinie aceste
progrese de în elegere, de acum 200 de ani, clac; fac apel
la istorie ? De ce se lamenteaz; Ana Blandiana, Octavian
Paler, Alexandru Paleologu de cinismul i lipsa de interes
a marilor puteri pentru România, învinuindu-le — f;r;
nuan e, f;r; contexte — c; se gîndesc mai curînd la Africa

1. L-a cita. în acest sens, pe W. Davicl Clinton : „Interesul na ional

este definit prin pruden # i judecat# pozitiva, nu prin autoritatea
oficiala ori oricare demers politic particular; el permite observa-
torului s# plaseze ac iunile specifice într-un context mai larg i s#
le judece într-un mod necontradictoriu" (W. Davicl Clinton. The
Tivo Faces of National Intercst. Louisiana State University Press,
Baton Rouge and London, 1994. p. 252).
l 30 Gabriel Andreescu

ele Sud ori Federa ia Rus; ? Oare Statele Unite nu trebuie

s; aib; în vedere echilibrul balcanic, mai mult clecît soarta
unei âri, chiar dac; ara noastr; are meritul s; fie ara
unde tr;iesc Blandiana, Paler, Paleologu ? într-o astfel de
situa ie, noi românii trebuie s; facem un extraordinar
efort na ional, pentru a demonstra c; am fi parteneri
credibili în structurile paneuropene. Ar trebui, în sfîr it, s;
gînclim o nou; politic;, una inteligenta, fa a de Moscova,
nu amenin înd c; mînia noastr; pentru ceea ce am suferit
va tr;i ve nic, ci demonstrînd c; România este capabil; s;
fie un factor de echilibru chiar i pentru Rusia ; un
partener cooperant. A a se realizeaz; o politic; cî tig;-
toare. A a se împline te interesul na ional, în plan
concret. Uita i-v; la Ungaria ! Qara vecin; a adoptat în
ultimii ani un impresionant pachet de legisla ie economic;
pentru a se adapta la normativele Uniunii Europene ; a
acceptat un program draconic de ajustare cu acela i
obiectiv (probabil, asta va cluce la pierderea alegerilor ele
c;tre actuala forma iune politic; guvernamental;); a
cooperat perfect cu NATO în procesul ele control al
spa iului ex-iugoslav. împ;r it; în diferite tabere, clasa ei
politic; s,i intelectualii ei vor reu i, împreun;, s; conving;
c; Ungaria apar ine civiliza iei europene. Cel pu in la fel
de împ;r it;, clasa noastr; politic; i elita intelectual; par
s; fi reu it, împreun#, sa demonstreze c; sîntem o lume
pe care institu iile europene nu au cum se bizui.
S; revenim ! Pîn; la urm;, absen a referin elor istorice
relevante în favoarea unora retorice constituie cel mai mic
motiv de repro care trebuie f;cut. Preocupant este
modul cum func ioneaz; la scriitori i oameni de cultur;
atît de importan i pentru opinia public; de la noi un mod
extrem de necritic de a face apel la istorie (istoria politic;
ori istoria culturii) ; cum ei înlocuiesc raportul cu istoria
real; (atît cît are aceast; sintagm; un sens) prin raportarea
la imagistica istoriei. Ce func ie a avut istoria noastr; i ce
relevan ; are ea pentru noi acum ? Dl Alexandru Paleologu
ne spune : Jn secolul al XVH-lea românii au dat o
cultur# mistic#, teologic#, sapien ial# extraordinar#, pu-
fin cunoscut# din p#cate; în secolul trecut, într-o singur#
genera ie, noi am fost capabili s# ne reg#sim nivelul
european"(Interviul din „Adev;rul literar i artistic"). Cine
 131

erau ace ti teologi, ce limb; vorbeau, cu ce scriere notau

gînclurile lor într-un secol în care nici nu putem vorbi, în
sensul ele ast;zi, despre ideea de românism ? (Dac; dl
Alexandru Paleologu are în vedere, în comentariul s;u,
mi carea de real; anvergur; care este isihasmul, a pune
întrebarea dac; o doctrin; elaborat; în greac; poate fi
calificat; drept „româneasc;".)
în general, istoria noastr; face leg;turi cauzale între
evenimente între care conexiunea este extrem de volatil;
(las la o parte complica iile pe care le ridic; înse i
conceptele de istorie . istorism — vezi spre exemplu
critica lui Karl Popper ] ori critica postmoclern;). Eu pot
face o leg;tur; strins# între ce au gînclit i au scris
p#rin ii Americii i vitalitatea societ; ii americane de
ast;zi. Istoria Americii a început tîrziu, clar ea arat;
compact; mo tenirea istoric; are un sens concret. O via ;
istoric; relevant; pentru actualitate se poate recunoa te în
marile societ; i europene : Anglia, Germania, Q;rile de
Jos i Fran a, unde institu iile politice i culturale ele ast;zi
sînt, evident, prelungirea celor de acum cîteva sute ele
ani. Dar istoria noastr; ? Din p;cate, în locul ei ni se ofer;
o mitologie: poporul român „care s-a n;scut cre tin" (!).
voievozi c;rora li se s;rb;toresc b;t;liile pierdute elrept
mari victorii... etc.
De o continuitate istoric; putem vorbi, eventual, abia
în ultimii 150 de ani : o istorie care nu a avut cum
„reveni" i „atinge" (aelicâ, „reg;si", în exprimarea d-lui
Paleologu) nivelul european, ci doar o conectare la
civiliza ia occidental;. O direc ionare istoric; plin; ele
merite, întrerupt; brutal ele ocupa ia comunist;. Dac;
avem ceva exemplarele înv; at din istoria ultimilor 150 de
ani. aceasta este chiar radicalitatea (împreun; cu eficaci-
tatea) efortului de conectare la civiliza ia european; f;cut
în ultima parte a secolului trecut. Tonul dispre uitor cu
care unii vorbesc ast;zi despre „bonjouri ti", sl;vind în
paralel „vitejia poporului român în luptele cu turcii", arat;
cît ele cli eizate le sînt referin ele i cît de lipsite ele
semnifica ie sînt, pentru ei, procesele istorice. Dar ce
1. Karl Popper, The Poucrty of' Historicistn. Rontledge, Lonclon ane!
New York, 1991.
132 Gabricl Andreescu

înseamn; cultur; istorica, i care este rostul ei, dac; nu

capacitatea de a da sens informa iilor pe care le ofer;
cercetarea empirica ?
în concluzie, ceea ce cred c; trebuie repro at felului
în care fac apel la istorie na ionali tii aminti i nu este
numai „vehemen a", pe care am criticat-o i cu alt;
ocazie, ci faptul c; referin a istoric; este, de cele mai
multe ori, doar un instrument retoric, un substitut emfatic.
Mai mult clecît atît, acest apel se face prost. Am mai
enumerat „citirea" necritic# a istoriei, preluarea de cli ee,
confuzia istoriei cu mitologia ei. Dar cea mai evident;,
chiar i pentru un nespecialist ca mine. este incapacitatea
de a utiliza informa ia istoric; pentru a în elege evolu iile
de ast;zi, asupra c;rora se fac judec; i. Am încercat s;
ar;t analizîncl logica apari iei na iunilor (cu referire la
Benedict Anclerson, dar un întreg domeniu disciplinar se
afl; al;turi de acest autor]), erodarea acestui artefact în
condi iile schimbate ale unei lumi audio-vizuale, în care
indivizii sînt lega i, dincolo de comunitatea cultural--
politicâ c;reia îi apar in, prin mijloace care comunic;
instantaneu.

La itatea

Ajung acum s; vorbesc despre la itatea intelectualilor

no tri. O problem; veche, îmi vine sa spun, endemic;.
Datoria intelectualilor sub Ceau escu, ce s; mai vorbim...
S-a schimbat ceva dup; revolu ie ? Cu siguran ;, dar nu
trebuie s; ne facem iluzii. A avea ast;zi curaj, ca
intelectual, nu înseamn; s;-1 condamni public, oricît de
acid, pe Ion Iliescu. Amuzant ori nu, asta face parte clin
normalitate. A fi curajos înseamn; ast;zi s; te opui
curentului general, s; accep i ingratitudinea criticii venite
deseori de la prieteni... Sâ-i tratezi a a cum se cuvine,
drept obscuranti ti, pe cei care folosesc formula „liber
cuget;tor" ca formul; de ocara, chiar dac; par s;
1. „Gîndirea social# modern# s-a n#scut proclamînd cd societatea
este construit# i imaginat#, cu alte cuvinte, este un artefact
omenesc mai curmd decît o expresie a unei ordini naturale"
(Roberto Ungar, Social tbeory: fts Situation and fts Tasks. Cam-
bridge University Press, New York, 1987. p. 1).
 .\alionalijli. cmlincilioncili li... 133

constituie ast;zi o excesiv; majoritate. Eu cred c; o mare

parte clin pozi ia fa ; de chestiuni cum ar fi na ionalismul
sau responsabilitatea clerului pentru colahora ionalismul
cu regimul comunist este explicabil; nu prin lipsa de
în elegere ori absen a spiritului de observa ie, ci prin
teama de oprobriul public. Aici atingem sensul cel mai
propriu al sintagmei „la itate intelectual;".
O demonstra ie ele la itate ar fi, dup; p;rerea mea,
t;cerea a ternut; peste neru inarea cu care sînt acaparate
evenimente sau personalit; i de c;tre na ionali ti i orto-
ctoxi ti. De nenum;rate ori am auzit — din nou, „România
liber;" este aici un cap ele poci — c; revolu ia român; a
fost una cre tin;. Nici o zecime clin sloganurile cu care
copiii i oamenii aceia au întîmpinat gloan ele nu au fost
sloganuri cu caracter cre tin. Erau, aproape toate, împo-
triva lui Ceau escu, împotriva comunismului. Se striga
Libertate!; adic; respingerea pînâ la sacrificiu a oric;rei
înregiment;ri fanatice. De unde aceast; a doua crim; fa ;
de victime, ele a le mula dup; chipul t;u ?
Un exemplu de viol simbolic este, printre personalit; i,
Petre Tu ea. Ei mie Petre Tu ea mi se pare un personaj
fascinant, în egal;, supradimensionat; m;sur;, manipulat. .
în dialogurile lui Tu ea înregistrate în ultimii s;i ani de
via ; po i g;si orice : o afirma ie i nega ia ei (..Dac# nu
sînt român, nu sînt nimic", clar i ,M# cac pe poporul
român"; dup; el, „cea mai democratic# societate din
lume este Uniunea Sovietic#" deoarece ..Democra ia este
sistemul social în care fiecare face ce vrea i în care
num#rul înlocuie te calitatea" .a.m.d.). Din Petre Tu ea
fiecare va putea selecta orice.
M-am întrebat de multe ori cum se poate defini, cum
se poate prinde esen a discursului s;u, amestecul ele
for ;, de ciud; enie, sentimentul acela de a te afla în fa a
unei inteligen e i, mai ales, în fa a unei supreme libert; i
interioare ? Exist; mai multe portrete, unul i-1 dator;m lui
Andrei Ple u : ..un gentilom valah, un Chesterton cîmpu-
lungean. un #ran imperial, f#r# fric# i f#r# fine uri
psihanalitice". Dar semnul sub care tr;ie te Tu ea este - i
spun aceasta f;r; nici o urm; de nuan ; peiorativ; —
delirul. Numind delir, am în vedere un discurs liber ele
constrîngerile realului... urmînel logica unui mister...
134 Gabriel Andreescn

Delirul - pentru care î i trebuie un cod complicat s;-1

în elegi - manifestare inspirat; la amani, devine o hran;
teribil; în mîna fanaticilor, habotnicilor, impostorilor de
tot felul. Petre Qu ea m; duce cu gîndul la unele tehnici
tantrice : maestrul folose te droguri, în contextul unor
exerci ii cu scop spiritual. Dar ceea ce merge la maestru
ar fi fatal pentru neofit. (Nu pot s; nu m; gîndesc aici la
decrepitudinea intelectual; în care a c;zut, urmîncl calea
„delirului obscurantist", un artist talentat ca Sorin
Dumitrescu.)
Qu ea era un personaj fascinant, dar vorbele sale,
rupte ele el, rupte ele context, umplu amfiteatrele Univer-
sit; ii Bucure ti pentru a râspîneli obscurantismul. Sînt
intelectuali care au f;cut enorm pentru promovarea
prestigiului s;u. Din p;cate, cînel Qu ea a fost ..capturat"
ele c;tre extremismul na ionalist, cei lucizi i inteligen i nu
s-au gr;bit s; explice, la fel, confuzia. P;rerea lor în acest
sens o b;nuiesc. Dac; au t;cut, aceasta ine. crecl, de
la itate.

Lenea tradi ional# a intelectualului

Am în mîn; una dintre cele mai recente c;r i din

multele pe care a trebuit s; le citesc, privind interesul
na ional: W. Davicl Clinton, The Two Faces of National
Interest, 1994. Bibliografia selectiv; con ine 25 ele c;r i i
54 ele articole cu aceast; sintagm; în titlu : „interes
na ional" (sau „interes public"). (Bineîn eles, acela i lucru
vom g;si pentru fiecare termen al re elei conceptuale ele
care aminteam ele la începutul acestui eseu : identitate
na ionala, spirit na ional, patriotism etc.)
în fa a unui asemenea fluviu bibliografic pe care
cercet;torul are datoria sâ-1 investigheze, ritualul str;-
vechi, al savur;rii lente a textelor c;l;uzitoare, constituie
un privilegiu cu totul excep ional. Crecl c; fiecare a
trebuit s; descopere o tehnic; proprie ele a r;sfoi
scrierile, dar ar fi ciudat sa fim cu to ii originali. Primul
moment, al elescifr;rii unei teme, este extrem de impor-
tant. Descoperirea celor 4-5 texte ele referin ;, de citit cu ,
creionul în mînâ - de adnotat, de scos idei ori citate -,
iat; o faz; în care nu po i face economie de timp.
Na ionali ti^ anlina ionali ii... 135

Urmeaz; zecile ele c;r i i articole, din fa a ori din spatele

referin elor amintite. Mâ întreb cum procedeaz; fiecare
dintre autorii credibili care indic; la sfîr itul volumului lor
sute de titluri ? Eu privesc cu ochii cele dou; pagini ale
unei c;r i desf;cute, parcurgîndu-le în 10-20 de secunde
suprafa a. O înregistrare global; a unei imagini din care
î nesc cuvinte i idei... Dac; ai în minte principalele
concep ii (date) ale domeniului, imediat vei observa
noutatea. Dup; cîteva lucr;ri astfel r;sfoite, e ti obligat la
o nou; organizare a temei, la o nou; selec ie bibliografic;.
Cu aceast; tehnic; de lucru, avînd acces la informa ia
necesar;, po i spera s; te men ii la zi. (Cît de multe or fi
variantele ?) Dar intensitatea tipului de lectur; descris mai
sus nu e compatibil; cu reveriile. Nu mai e Ioc de
lenevoasa disput; cu autorii, de obsedantele reveniri la
tine însu i (ce e ti în stare s; faci, ce loc ai tu în aceast;
galerie -de creatori ?). Jubila ia, ea apare cîncl ai dat de
substan ;, cînd ai propus o idee care î i g;se te argu-
mente la fiecare nou autor. Pl;cerea de a trîndâvi zilnic
cu cîteva (cît mai pu ine, cît mai mari) genii, aceasta este
într-adevâr pierdut;. Exigen ele pe care le impune, ast;zi,
aprofundarea unui domeniu de cunoa tere sînt incom-
patibile cu lenea tradi ional; a intelectualilor-vedet;.
Am avut sentimentul, de-a lungul anilor, c; m;
urm;re te o rela ie mistic; cu c;r ile, pe care m; feresc s;
o teoretizez, dar ar fi p;cat s; nu o povestesc. Mi s-a
întîmplat, deci, i nu o dat;, ca, intrat într-o bibliotec;
pentru a o inspecta în leg;tur; cu un subiect oarecare, s;
trec cu privirea peste rafturi i ochii sâ-mi fie atra i,
magnetic, ele cotorul unui anumit volum. La el am revenit
imediat ce am g;sit timp. Ei iat;, acest volum s-a dovedit
„cartea esen ial;", indispensabil;, aflat; la originea ori la
sfîr itul aventurii disciplinare pe care o urm;ream. Mi s-a
întîmplat, de asemenea, ca r;sfoind un volum, cum se
face, la marginea rafturilor, în picioare, s; nimeresc trei-
patru pagini, cu trei-patru idei pre ioase pe care le-am notat
pe loc. Am citit apoi volumele în întregime, mînat de
importan a acelor descoperiri, f;r; s; mai am ceva
notabil de înregistrat la cap;tul a sute de pagini. Scurta
desfacere a c;r ilor fusese suficient;. Ajunsesem direct la
detaliul care m; interesa.
136 Gabriel Andreescu

De ce fac aceast; incursiune în intimitatea propriei

rela ii cu cartea, cu bibliografia ? Vorbesc despre o
experien ; personal; pentru ca ea are în vedere o
..datorie" ele comportament intelectual cu valoare gene-
ral;. Exigen ele care se pun în fa a unui intelectual, ast;zi,
sînt dramatice. Temele aflate în disputa cu d-nii Octavian
Paler ori Alexandru Paleologu nu pot fi tratate cu
frivolitatea „superioar;" pe care a teoretizat-o deseori în
opera lui ultimul. Ai nevoie de detalii, dar i de
cuprindere, în domeniul tiin elor sociale, al filozofiei
politice, al „umanului", stricta specializare oblig; totu i la
salvarea viziunii generale, i ea în permanent; schimbare.
Ce înseamn; concret asta ? O s; dau un nou exemplu, în
conexiune cu tema na ional;.
Am participat cu pu in timp în urm; la elabora'-'":,
unui material de expertiz; solicitat de c;tre Consumi
Europei, pe tema autodetermin;rii i secesiunii. Domeniul
a fost marcat de evenimentele de la începutul anilor 1990
care au dus la dezagregarea Uniunii Sovietice, avînd ca
rezultat „autodeterminarea" unor popoare precum cele
clin Q;rile Baltice, Ucraina .a. Procesul de pace vizînd
Croa ia, Iugoslavia i Bosnia-Her egovina, acordurile de la
Dayton au la rîndul lor relevan ; pentru regîndirea
cererilor de secesiune din perspectiva dreptului inter-
na ional. Situa ia din Somalia ori din mai multe zone ale
Africii în care a disp;rut, practic, o autoritate statal;, în
sensul clasic al cuvîntului, creeaz; un context necon-
ven ional pentru ideea autodetermin;rii popoarelor. Tot
în aceast; perioad;, sistemul de protec ie interna ional; a
drepturilor minorit; ilor na ionale a cunoscut o dezvoltare
spectaculoas;. El a incitat, în particular, cercet;rile în
domeniul autodetermin;rii grupurilor etnice iar, pe de
alt; parte, a cerut noi aprofund;ri privind rela ia dintre
autodeterminarea popoarelor i statutul grupurilor care
constituie aceste popoare.
Ca urmare, pe tema autodetermin;rii i secesiunii s-a
scris, dup; 1990, imens. Nu po i s; r;spunzi solicit;rii de
a face o cercetare la nivelul standardelor impuse ele
cunoa terea actuala, cu bibliotecile din România. Sînt
necesare c;r i i reviste ap;rute recent, în leg;tur; cu
toate aceste prefaceri. Anumite titluri se dovedesc indis-
pensabile : nu ti se permite s; pui punct concluziilor tale
privind autodeterminarea f;r; s; fi trecut prin ultimele
edi ii, revizuite, ale lui Hurst Hannum. Cassesse. cerceta-
rea lansat; sub egida Universit; ii Carnegie în 1992 si
multe alte aporturi prestigioase. Bineîn eles, nu po i
finaliza un studiu de acest tip, comandat, f;r; s; fi avut la
dispozi ie noile declara ii i rezolu ii ale organismelor
interguvernamentale, care au devenit parte din dreptul
interna ional.
în aceste condi ii, e ti obligat s; faci rost ele bibliogra-
fie din surse care nu sînt la îndemîna oricui. S; cumperi
titlurile necesare, dac; exist; bani. Indispensabil, un
stagiu într-o bibliotec; adus; Ir. zi (singura bibliotec;
acceptabil; din Europa Central; i ele Est fiind Biblioteca
Universit; ii Central Europene de la Budapesta, subven-
ionat; de c;tre George Soros). Iat;, inteligen a lecturii nu
mai este suficient; ! Dac; accep i provocarea unei cerce-
t;ri autentice, ast;zi, te vezi în situa ia de a deveni (avînd
în vedere condi iile din România) i managerul condi iilor
tale ele lucru, al logisticii necesare inform;rii i comuni-
c;rii.
Iar tema autodetermin;rii popoarelor nu este un
subiect ultratehnicist, de care s; po i face abstrac ie. F;r;
un excurs prin aceast; problematic;, nu ai cum s; în elegi
sensul na iunii la sfîr itul secolului XX. Din perspectiv;
contemporan;, na iunile, popoarele sînt expresia mani-
fest;rii dreptului lor la autodeterminare. Problemelor
„na ionale'' privind recrearea României Mari ori secesiu-
nea Ceceniei, subiecte curente ale dezbaterii publice din
România, nu li se pot da r;spunsuri scurtcircuitînd infor-
ma ia disciplinar; prin nu tiu ce cale regal; a bunului
sim 1.
Acesta este contextul profesional în care dl Paleologu
g;se te cu cale s; m; instruiasc; între dou; fumuri de
pip;, tacticos, explicîndu-mi c; na iunea ,.a început s#
apar#, nu prea conturat, la declinul feudalit# ii, pentru a
lua o form# mai reliefat# în epoca monarhiilor absolute
i a se defini clar i abstract în Revolu ia francez#".

1. Vezi. în acest sens. i nota ele la sfir itul acestui studiu, pp. 146-148.
138 Gabriel A ndruescii

Abdicarea de la deontologia statutului de intelectual

în timpul polemicii noastre, dl Octavian Paler rn-a
calificat, la un moment clat, „românofob". Sînt de acord,
orice afirma ie, oricît de sever;, trebuie f;cut; dac; ea
sluje te în acest mod adev;rului. Ei eu. vorbind despre
iresponsabilitatea vehicul;rii unor anumite idei, despre
inaclecvarea unei anumite forma ii culturale, m-am preva-
lat de o astfel de ierarhie de valori. Sînt eu românofob ?
Despre asta se poate argumenta pro i contra. C; terme-
nul mi se aplic; ori nu, via a va alege.
între a critica în termeni aspri partenerul de dialog —
acceptînd relativismul inerent unei judec; i - i a-1 jigni
este îns; o mare (dup; p;rerea mea. uria ;) diferen ;.
Numirea, identificarea, descrierea tarelor intelectuale,
temperamentale, educa ionale ale cuiva, oricît ele acuza-
toare ar fi ele, nu înseamn; neap;rat dep; irea caracterului
civilizat al unei dezbateri. Din p;cate, am de repro at
intelectualilor cu care m-am confruntat anterior, în pagi-
nile unor reviste în multe mii de exemplare, abdicarea de
la deontologia condi iei de intelectual prin violarea acelui
principiu elementar de a- i respecta partenerul. „O clip# am
fost tentat s# renun la aceast# polemic# din pricina
nivelului dezolant la care e propus# discu ia" începe dl
Paler replica sa din revista „22" (între na ionalismul de
grot# i ..europenii" de nic#ieri) i continu;, repet; în
acela i stil : „Pi un elev de clasa aptea tie..." (evident,
ceva banal pe care se pare ca eu nu-1 tiu). Sau : „S#-i
explici, jenat, c# integrarea european# nu e doar o
problem# diplomatic# ori economic#...''; „...un intelec-
tual cu preten ii ar fi trebuit s# tie un lucru relativ
simplu..." S; mai continuu? Dar are dl Paler toate datele
care i-ar putea permite un asemenea ton ? Din felul în
care domnia sa insist; permanent ca lucrurile sînt foarte
simple, c; „oricine tie...", eu v;d mai curînd sindromul
omului cople it de complexitatea faptelor.
Am spus c; trebuie f;cut; o diferen ; net; între
calificative care sînt ipoteze despre realitate (social;,
psihologic; etc.) i nu pot reprezenta decît invective.
Astfel, oricît de neadecvat mi s-ar p;rea calificativul
 Na ionali ti, aniina ionali li.. 139
rom#nofob, in cont c; acesta are natura unei ipoteze de
lucru. A a cum o ipotez; de lucru poate fi referirea la
limitele mele intelectuale, la absen a unui anumit tip de
interese culturale .a.m.d. Dar expresiile de mai sus nu
sînt o prezum ie asupra cuno tin elor mele, ci manifest;ri
publice menite s; ofenseze. Calificativul „turcit" nu poate
fi altceva decît o invectiv;. La fel, a m; identifica drept un
,.V;dim cu semn invers" (între V. Tudor i Gabriel
Andreescu, subtitreaz; dl Octavian Paler articolul s;u din
„22") nu constituie o opinie, r;mîne doar o injurie
întrist;toare.
Cu adev;rat impresionant; din acest punct ele vedere a
fost, în ultimii ani, „presta ia" d-lui Alexandru Paleolcgu.
Regret nespus aceast; c;dere în dispre i neîncredere,
pentru lumea care îl înconjoar;, care i s-a întîmplat
excelentului mînuitor de cuvinte, în articolul s;u din
„Contrapunct" (Pacta sunt servanda...). dl senator m-a
întîmpinat cu sentin e de genul : „Dispre uirea bunului
simf i ignorarea informa iei merg mîn# în mîn#";
„...este elementar de tiut c# idcea de "na iune" i. cu atît
mai pu in, de «na ionalism" nu exist# în Evul Mediu" etc.
O ironie pe care nici o exprimare cle-a mea din articolul
incriminat {Privirile, spre Republica Moldova sau •
Ungaria ?) nu cred c; o motiveaz; i pe care o consider,
în contextul activit; ii mele, chiar deplasat;. Dac; m;
refer la stilul d-lui Paleologu în termeni generali, o fac
îns; pentru c;, din p;cate, mizantropia domniei sale nu
se opre te la o persoan; suficient de neînsemnat; ca
mine, ci se v;de te a fi universal;. „Dac# ar fi s# mergem pe
linia antina ionalismului preconizat de cî iva emascula i i
ignoran i de pe la noi, ar însemna s# piar# cu totul
valoarea civiliza iei europene" - folose te dl Paleologu o
expresie care, chiar dac; m; include, nu se opre te la
persoana mea.
Cine 1-a urm;rit pe dl Alexandru Paleologu la radio i
televiziune - unde apare cles - ori în scris, este posibil s;
fi remarcat cantitatea de invective care domin; discursuri-
le domniei sale. Cum s-a ajuns la aceast; incontinen ;
verbal;, la aceast; rev;rsare ele calificative („idio i",
„mîr avi", „imbecili", „neru ina i", „scîrbo i" ; m; opresc
aici) care vizeaz;, practic, pe to i cei cu care are vreun
140 Gabrial Audreescu

conflict ele p;reri ? De multe ori impreca iile sînt implicite i

nu afecteaz; limpezimea frazei. ..A da cî tigitl meu senatorial
anglofonuliti care mi-ar spune pe dinafar# crteva versuri de
Sbakespeare. i\'n-i intereseaz#! Anglofo-nia e doar o
inaptitudine de a vorbi fran uze te." îmi pare a jubila cil
Paleologu, la gînclul c; to i cei care nu urmeaz; voca ia sa
sînt oameni limita i, întîmpl;tor, cunosc persoane care nici
m;car nu se gînclesc s; se autodefineasc; drept „anglofoni" i
care ar trece testul propus ele c;tre cil senator. Dar chiar dac;
nu ar fi a a ! La memorarea unor versuri de Shakespeare
revine problema cultiv;rii limbii ori referin elor anglo-saxone ?
Ei apoi, ce semnific; aceast; satisfac ie, în a- i închipui lumea
mediocr; i tic;loas;? ..Cil despre tratatul de la Maastricbt.
acesta este. dup# p#rerea mea. o combina ie a unor in i care
detest# Europa" pluseaz; criticul literar, ca i cum opera
miilor de politicieni, juri ti, economi ti... care stau în spatele
acestui gigantic proiect poate fi m;surat; cu „bunul sim ".
„Necazul e. din punctul meu de vedere, (...) c# aceste
organisme [Comunitatea Economic; European; i Consiliul
Europei] au c#zut o vreme în mîinile domnului Jacques
Delors, care în 1991 a salutat ca benefic puciul de la
Moscova, i ale doamnei Lalumiere, ( . . . ) pe care am avut
dezam#girea mai tîrziu s# o v#d. ca s# zic a a. „la ' fora/"
cu domnul Ion Iliescu, la acel mizerabil vicleim numit
Forum Crans-Montana..."1 exclam; dl Paleologu, de parc;
Jacques Delors i Catherine Lalumiere ar fi ni te bie i
absolven i ele liceu. Jacques Delors are un merit recunoscut
în construc ia european;, iar de numele doamnei Lalumiere
se leag; una dintre perioadele vitale ale Consiliului
Europei. Nu tiu dac; putem avea o imagine adecvat;
asupra semnifica iei gesturilor i contextului afirma iilor
acestor personalit; i, amintite de c;tre dl Paleologu. Oricum
îns;, a judeca rolul lor interna ional printr-o afirma ie (fie ea i
o gaf;) ori un gest politic marginal (poate mediocru), ale
celor eloi, înseamn; a •-„ reduce via a politic; interna ional;
la o buf; balcanic;. S; ne gîndim îns; cum se formeaz;
tinerii care ascult; inocen i, fermeca i, aceste cascade de
comentarii urîcioase.

1. Alexandru Paleologu. Despre ireleuan # ( I) . „22". nr. 52. 1995.

i\a(ioitali ti. antinalionali li... 141

Este însp;imînt;tor cum o întreag; pleiad; de oameni de

cultur; talenta i, aprecia i, înva ; tinerele genera ii s;- i
exerseze trufia, agresivitatea fa ; de alteritate, suficien a
de sine. sfidarea, cînd aveam de a teptat, de la ei, o lec ie
despre decen ;, curiozitate intelectual;, respect, solida-
ritate în diferen ;.
Pe dl Paleologu 1-am cunoscut în diferite situa ii de
via ;, de aceea eventualul conflict de valori pe care 1-a
putea avea cu dînsul nu m; surprinde. Dar nimic nu m-a
uimit mai mult, ca exemplu de abdicare de la deontologia
specific;, clecît acuza unui om de calitatea uman; i
profesional; a profesorului Alexandru Zub. într-un articol
din „2?". domnia sa s-a exprimat în felul urm;tor:
..Studiul [Rela iile României cu Republica Moldova] a
contrariat i a produs reac ii drastice, fiindc# e plin de
sofisme menite a fi exploatate de politica imperial# a
Moscovei" (subl.m.)1. Termenul „menit" din fraza citat;
trimite evident la voin ;, la premeditare. Dar cum po i s;
acuzi trei oameni (autorii studiului incriminat) pe care
nu-i cuno ti în suficient; m;sur; - sau, clac; îi cuno ti, ai
avea motive ele re inere — c; fac jocurile unei puteri
imperialiste ? în Vestul acela cinic i neiert;tor de care
vorbesc na ionali tii no tri, o astfel ele afirma ie, nedove-
dit;, ar duce la procese cu daune ustur;toare, poate chiar
la descalificarea vinovatului în ochii comunit; ii. F;r;
îndoial;, aceast;, cred eu, întîmplare, nu îl face pe dl Zub
mai pu in stimabil. Numero i sînt oamenii care au de ce
s;-i fie respectatului profesor, uman i profesional,
recunosc;tori. Tocmai din aceast; cauz; eroarea clînsului
mi se pare simptomatic;. Cum s;-mi explic altfel, decît
prin intoleran a instinctului identitar, amintita sc;pare ?
Nuan e i contexte

Nu a vrea s; se în eleag; c;, pe parcursul polemicii

noastre, nu am descoperit locuri unde dreptate au mai
curînd preopinen ii mei. M-a luat oarecum prin surprin-
dere r;spunsul d-lui Octavian Paler, la una dintre între-

1. Alexandru Zub, România i Republica Moldora în context geopo-

litic, „22", nr. 19. 1995.
142 Gabiie! Anchvescii

b;rile mele anterioare : are na ionalismul românesc ele

întîmpinat ast;zi oprimarea de c;tre alte identit; i ? .,Da,
d-le Andret'scu f Ne oprim# consecin ele din noi i clin
afara noastr# ale unei lungi Ocupa ii.'"... mi-a replicat
domnia sa. Ei Alexandru Paleologu spune acela i lucru :
„Nu -na ionalismul românesc», ci societatea româneasc#
se afl# sub efectul, din nefericire vedem c# durabil, nu
al oprim#rii de c#tre una sau mai multe "identit# i-, ci al
groaznicei mutil#ri morale de care am pomenit mai
sus". Amîndoi au dreptate - iar eu am simplificat, cu
aceast; ocazie. Cred c; dl Paleologu, prin r;spunsul lui,
face un pas mai departe, indicînd, cu exactitudine, cîteva
obiective ra ionale : nu dezvoltarea „na ionalismului", ci
întîmpinarea problematicii specifice - morale, privind
clestructurarea colectivit; ilor, cli eele barbare etc. - ale
mo tenirii comuniste. Exist; oameni care s-au dedicat
acestui obiectiv; scriitori i memoriali ti, cercet;tori,
echipe. S; ne gîndim la revista „Memoria", condus; de
Banu R;dulescu! Sau la activitatea sistematic; a unor
cercet;tori autentici, cum este cil Alexandru Zub i
colaboratorii. Cu totul remarcabil; ini iativa Anei Blandiana
de a crea un Memorial la Sighet pentru victimele comu-
nismului i un Institut Interna ional privind Studiul
Totalitarismului. Anei Blandiana i lui Romulus Rusan li
se datoreaz; cî tigarea Consiliului Europei în sus inerea
unei astfel ele ini iative, implicarea unor persoane capa-
bile sa duc; la bun sfîr it ideea Memorialului, b;t;lia
pentru fonduri. Numai la cap;tul unei astfel ele b;t;lii
pentru Memorie, va face Estul din comunism ceea ce
Vestul a reu it cu nazismul, adic; un simbol - cu func ie
profilactic; - al r;ului. (Asanarea interioar; a societ; ii
occidentale ele nazism nu a fost rezultatul unui oarecare
verdict moral abstract, ci o oper; colectiv; de transfor-
mare a con tiin ei colective.)
Am gre it, deci, elacâ demonstra ia mea anterioar; a
p;rut o invita ie pentru uitarea trecutului. Doar c; cinsti-
rea Memoriei nu înlocuie te ceea ce trebuie f;cut pentru
orientarea societ; ii române ti spre viitor i devine chiar
antiproeluctiv;, dac; este gîndit; nu ca o activitate
complementar;, ci ca un substitut pentru ..crea ia" cu care
sîntem datori genera iilor ce ne urmeaz;.
.Va ioiif/lifli. anlincilioncili li... 143

Un al doilea exemplu ele neadecvnre pe care mi-o

asum. Referindu-se la schimbul de mesaje dintre noi, pe
tema „bunului sim '', dl Paleologu scrie : ..Eu nu f#ceam
decît o observa ie de "moralist-, adic# ceva empiric i, c#
place sau nu. de tip -umanist». Dar mii pare c# a recuza
linia morali tilor clasici, antici i moderni, în care cu
toat# modestia încerc s# m# înscriu, este un punct de
vedere foarte limitativ în ordinea inteligen ei, în conside-
ra iile mele despre bunul sim , în special ca «paradox», cu
încercam tocmai s# scutur pu in cli eele accep iunii
comune si, ierta i-mi cutezan a, chiar i pe cele ale
tratatelor de psihologic".
Cu greu pot numi pe altcineva care s; aplice ast;zi
(ieri ?), cu atîta savoare, linia morali tilor clasici („pentru
dezmeticirea din somnul accep iunilor comune'') cum o
face distinsul critic. Nu era în gînclul meu s; m; ridic
împotriva unui astfel de demers. Dl Paleologu nu avea
cum s; b;nuiasc; pl;cerea (fidel; !,) cu care i-am citit acel
pasaj. Observa iile mele tehniciste clin articolul „vinovat"
din „22" erau, a a cum am scris, o punere la punct. Ele
reflectau vexarea pe care am sim it-o, descoperind c;
domnia sa, pentru a sus ine o opinie contrar; concep iei
mele, asupra unui domeniu delicat i complex, folose te
un mijloc absolut neonest, ridiculizîndu-mi demersul ',
pentru a suplini absen a contrademonstra iei. Dar, dincolo
de conjunctur;, dl Paleologu are dreptate : nu avem de ce
s; excludem manifestarea inteligen ei empirice a artei,
pentru c; aceasta s-ar intersecta cu cercetarea pozitiv;J.

1. Ce s-a întîmplat ele fapt? In loc s; dezvolte contraargumente pe

tema dat;. dl. Paleologu s-a decis s;-mi dea lec ii elementare
despre na ionalism, progres social i uman .a.m.d. Reac ia mea a
fost reac ia unui om vexat. Replica era un mod de a-i spune c;
nici în problema na ionalismului, nici în celelalte nu are exerci iul
necesar de a m; trata cu atîta trufie. Iar dl. Paleologu nu avea
nevoie de astfel de demonstra ii. El nu e un cercet;tor, nu e un
om de cunoa tere tiin ific;, ci un artist, un creator rafinat.
2. Din p;cate, dl. Paleologu sacrific; din ce în ce mai mult arta ..cu
imperativele ei de adev#r i obiectivitate, pentru a nutri orgoliul
s#u exacerbat". (Expresia îi apar ine lui S. Damian - Fals tratat
despre psihologia succesului, Ed. Du Style, Bucure ti, 1995 - cu
referire la evolu ia operei lui Petrii Popescu.)
144 Gabriel Anclrecscit

Cunoa terea este îns; cumulativ;, i tocmai ele aceasta

evolu ia ei în timp este considerabil;, a a cum pu ini î i
pot imagina. Cu greu putem compara teoria stringurilor
cu dinamica lui Galilei. La fel de greu putem compara
ceea ce tim ast;zi despre agresivitate în compara ie cu ce
tia Spengler. Sau ce tim despre comportamentul
mul imilor, în raport cu rudimentele de cercetare clin
vremea lui Ortega y Gasset, cînd tiin ele sociale de abia
descopereau „mecanica elementara". Sau problemele cu
care se lupta Condorcet, ocupînclu-se de alegeri i teoria
alegerilor, unul dintre cele mai elaborate subdomenii ale
cercet;rii sociale \ în plus, nu se aminte te nici faptul c;
termenii pe care Pitagora, Platon, Sccrate i ceilal i mari
precursori îi foloseau aveau conota ii ( i deci o adîncime)
foarte diferite de sensurile lor de ast;zi. ..Materia", „adev;-
rul", „binele" sînt concepte con textual iza te. Iar saltul
produs de tiin ; în în elegerea „realit; ii" i „adev;rului"
este inimaginabil. Mul i oameni de cultur; foarte bine
cota i la noi î i închipuie înc; matematica, fizica, ansam-
blul tiin elor pozitive ( i aplica iile lor la istorie, limbaj,
art; etc.) ca simple scheme contabilice ti ori tehnice - nu
idee, nu spirit, nu aventur; a imagina iei. (Tradi ia Noica !)

Afirmarea individual# i mitologia colectivist#

încep acum. cu cele mai grele, i poate, cine tie.

riscante - în eleg prin asta, gata de a fi nedrepte — afirma ii
despre sensul polemicii la care m; refer. Dl Octavian
Paler spune cu o nedisimulat; mîndrie - dar cu o gratuit;
interpretare : „Eu nu pot face abstrac ie de sensibilitatea
mea... Sentimental impertinent, port în mine. oriunde
m-a duce. praful unui sat" etc. El ridic; astfel problema
raporturilor dintre via a public; i via a privat; i interme-
dierii lor prin actul intelectual. Chiar î i închipuie dl
Octavian Paler c; via a interioar;, MEMORIA i SENTI-
MENTELE apar in numai lui i na ionali tilor cu care
împarte nostalgii ? Fiecare a avut propriile sale revela ii

1. Ei unul dintre pu inele „obiecte" ale tiin elor sociale unde putem
vorbi despre legi empirice.
 . cinlinutionali li... 145

culturale, emo iile lui existen iale, întîmpl;rile care 1-au

marcat pentru totdeauna. L-am iubit pe Andre Malraux cu
pasiune. Adolescen a mi-a fost tulburat; ele Calc# regal#
i Condi ia uman#; de aforismele sale. Malraux face înc;
parte din mitologia mea personal;. Dar ce s; fac cu
Malraux în dezbaterile publice la care am ajuns s;
particip ? Mi se pare firesc s; l;s;m la o parte istoria
noastr; personal; în fa a interesului public, atunci cîncl la
acest interes ne raport;m si cîncl intrarea noastr; pe scen;
prin el o motiv;m. Pu in îi pas; de rela ia mea cu Malraux
celui a c;rui cas; a fost furat; de c;tre fo tii comuni ti i
c;ruia îi este furat; înc; o dat; de c;tre mafio ii de
tranzi ie, într-un asemenea caz, „cunosc;torul" care face
declara ii privind injusti ia clin ar; trebuie s; vorbeasc;
clespre statul de drept i inamovibilitatea judec;torilor ;
despre accesul la justi ie i formele de civism. Opera
seduc;toare a lui Malraux trebuie schimbat; cu textele
profesionale, dar în alt sens banale ale d-lor Doru Cosma,
Adrian Vasiliu, Tuclor Drâganu ' i cu jurispruden a
Consiliului Europei.
Nu pot s; nu vaci cu cîtâ precizie - poate, cu cît;
disperare - personalit; ile noastre culturale scriu nu
. pentru a da seam; de realitatea clespre care omul obi nuit
le cere s; vorbeasc;, ci pentru a- i construi propriile
mitologii. Asta explic;, cred, în parte, tendin a lor ele a- i
plasa mentalul într-o lume atemporal;, care are prea
pu in cle-a face cu complexitatea vie ii imediate. Ei nu se
simt bine clecît între mari i între nemuritori. Ar p;rea
altfel absurd s; vorbe ti despre na ionalism în anii '90 f;r;
sâ-i cite ti i s;-i invoci pe Hurst Hannum, Katherine
Verdery, Huntington (exemplele sînt premeditat eclectice,
dar nu este ciudat c; to i apar in acelei elite americane pe
care intelectualii dîmbovi eni o privesc cu amuzant;
superioritate) i s; tot repe i numele lui Platon ori
Socrate. în nici un caz nu vreau s; minimalizez (s; tratez
i eu cu superficialitate) importan a marilor repere cultu-
rale. Ar fi ridicol s; se conteste locul lor într-o istorie a
ideilor. Dar cîncl ai de-a face cu o tem; concret;, atunci ai

l.Mâ refer la autori publica i în ..Revista Român; de Drepturile

Omului''.
146 Gahricl Anclreescu

obliga ia s; Fii „la zi". Profesioni tii de ast;zi nu sînt nici

mai inteligen i, nici mai profunzi clecît acei mari predecesori.
Numai c; ei au în spate o umanitate - aclic; nenum;ra i
semeni i un sistem. (Ei stau într-adevâr pe umerii unor
uria i, dar tocmai de aceea pot privi mai departe.)
Revin! Plasarea aceasta în atemporalitate nu este o
stare de fapt, ci un proiect; r;spunde unei nevoi subiecti-
ve de a prelungi propria fiin ; pieritoare în istorie, de a
lupta cu moartea i uitarea. A a sînt tentat s; îl citesc pe
dl Paler cînd repet; : „în aceast# imita ie de istorie,
risc#m s# devenim, dac# n-am început s# devenim, o
imita ie de români. Iat# ce m# persecut#, d-le Anclreescu,
i ce mi-a albit destule nop i în ace ti ani". Iat;-1 deci pe
Octavian Paler, „con tiin a singuratic; i auster;", „lupt;-
torul pentru identitate" a c;rui imagine este proiectat;
romantic, peste inutul Fâg;ra ilor, „undeva, la marginea
unui sat, într-un cimitir n#p#dit cu iarb#". Alexandru
Paleologu : aristocratul rafinat, exponentul acelei minori-
t; i ,.cu adev#rat luminate spiritualmente i care poate
însemna profetic o speran # de viitor !"
O mare parte a istoriei culturii chiar asta a i însemnat:
manifestarea unor mari for e psihologice i a unor mari
orgolii. Al;turi de zecile de creatori care au reu it se afl;
uria a mas; a anonimilor hr;ni i din iluzia afirm;rii
publice. (Iluzia lor este o înc;p; înat; înfruntare a mor ii,
protestul fa ; de limitele temporale.)
Nu mi-a permite s; merg atît ele departe, urmînd un
subiect atît ele împov;r;tor, dac; manifest;rile ele narci-
sism, mediatizate, nu ar afecta „bunul sim " al multora
dintre aelmiratori. Revin la o declara ie a el-lui Alexandru
Paleologu din „Adev;rul literar i artistic" amintit: „Anglo-
fonia e doar o inaptitudine de a vorbi fran uze te. Or.
limba francez# este etalonul i testul de europenitatc i de
civiliza ie". Iat; o interpretare stupefiant; a acestui
francofon împ;timit, îl scuz; excelen a sa în materie cînel
d; sentin e ele o inadecvare flagrant; cu toate datele pe
care le avem la dispozi ie ? Ei nu e vorba numai ele limb;.
Ast;zi, „stilul francez" (dac; pot folosi, for înel bineîn eles,
aceast; sintagm;) a devenit mai curmei un handicap în
filozofie, în tiin ele sociale, în teoria culturii, în ciuda
propriilor mele tropisme, am înv; at s; fiu un adept
 ifli. antina[ionali /i... 147

fervent al culturii anglo-saxone, un exemplu admirabil al

felului în care stilul a devenit o problemei de comunicare.
Farmecul stilului st; în transparen ;, în capacitatea de a
informa, ele a releva '.
Stilul senten ios i siguran a de sine merg mînâ în
mînâ. Vorbind despre cultur; i incultur;, dl Alexandru
Paleologu afirm; : ..Prefer s#-mi revendic (meritul n.m.)
pe cel discutabil i nesigur de om inteligent", la care
adaug; : „E ti cult pentru c# e ti cult". Dar pîn; i
inteligen a este o chestiune contextual;. Altfel, cît; inte-
ligen ; arat; cineva cînd descrie Pia a Universit; ii drept
cel mai mare eveniment spiritual de la învierea lui
Christos încoace ? Care în luna mai 1996, în ajunul
alegerilor, el, membrul unui partid „civic-liberal" (!),
r;mîne de p;rere c; singurul care poate salva România
este Regele ? Ori declar; : „A fi intelectual înseamn# a fi
religios"? Ideile acestea deconcertante nu reflect; decît
un confort narcisiac, care rupe toate z;gazurile veghii de
sine.
Lumea noastr;, lumea aceasta în care a devenit
aproape indispensabil s; lucrezi pe calculator ca s;
produci competitiv - chiar în domeniul culturii - lumea
noastr; în care audiovizualul a redus gloria vedetelor la
cîteva luni i a succeselor tiin ifice la cî iva ani, este prea
pu in darnic; cu speran a individual; de a învinge, prin
întip;rirea în memoria colectiv;, dispari ia eului. în locul
acestei obsesii, al afirm;rii propriei individualit; i, în locul
monstruozit; ii acestei vanit; i antropologice de a „fecun-
da" omenirea cu imaginea noastr;, avem la dispozi ie
bucuria bogat; a amplific;rii vertiginoase a cunoa terii ; a
crea iei-eveniment; a facerii binelui, a reducerii suferin ei,
a iubirii copiilor, animalelor, semenilor. Iat;, o etic;
elementar;, care este chiar sensul civiliza iei moderne
(dar nu numai al civiliza iei moderne), ne poate împ;ca

1. „Ador acest limbaj.'", îmi ironizeaz; dl. Octavian Paler stilul,

referindu-se la una dintre expresiile folosite de mine (,.într-un
moment istoric cînd interac iunea economic#, informa ional# i
prin circula ia persoanelor i serviciilor a devenit un factor
determinant..."), într-un context analitic, astfel de fraze plate sînt
inerente, în acela i context, folosirea poetismeior de tipul „Europa
este un roi de albine' apare, stilistic, caraghioas;.
148 Gabricl Anc/rccscii

cu rostul nostru în lume. Aceast; etic; cl; prioritate deplin;

individului, nu i orgoliului s;u. Aceast; etic; recunoa te
toate formele ele existen ;, deci respect; inclusiv formele
colective - fie c; este vorba despre cultur;, fie c; este
vorba despre minorit; i identitare, fie c; este vorba ele
triburi i na iuni. Marele pericol, pe care mul i dintre
intelectualii cita i îl pun la încercare, este ca identificarea
cu formele colective ale existen ei sociale s; fie un abuz
de personalitate, un fel ele a rezolva lupta cu existen a i
cu moartea, acceptînd s; victimizezi astfel imensa mas; a
celor pentru care spiritul colectiv înseamn; numai absen a
dreptului la identitate '. To i marii dictatori urca i pe valul
unor principii colectiviste - voin a rasei ariene, victoria
proletariatului - au luptat cu disperare (repet cuvîntul)
pentru ca individualitatea lor s; domine orice alt; identi-
tate. Acest exemplu are de-a face prea pu in cu situa ia
unor intelectuali sub iri. Dar ce le pot repro a i lor,
riscînd aceast; asociere, este încercarea de a folosi
mitologiile colectiviste ca un gen de afacere cu destinul.
Dac; extremismul na ionalist înseamn; a exploata reperul
colectiv în mod demagogic, în scopuri politice, na iona-
lismul legitim al celor informa i i inteligen i înseamn; a-1
exploata cu rafinament, sub emo ii atent m;surate, pentru
obiective individualiste.

Un repro i o întrebare, finale

Ceea ce le repro ez, în final, mai mult i mai mult,

stima ilor na ionali ti „buni" i „legitimi" este modul în
care ei se joac; cu sufletul mai tinerelor genera ii. Ei, care
nu au avut atîta fanatism încît s; fi fost gata de a- i d;rui
via a pîn; la sacrificiu, insufl; tot felul de colectivisme
care cer fanatism. Ei hr;nesc, la cei mai nobili dintre cei

l.A cita pe acest admirabil filozof american, care este Richard

Rorty. descriind ....încerc#nau.) de a te vedea mai curînd drept
încarnare a ceva mal amplu decît tine însu i (Mi carea. Ra iu-
nea. Binele. Spiritul) decîl sd- i accep i finitudinea. Ceea ce
înseamn#, printre altele, cei ce i se întîmpl# ie ar putea fi ceva
care nu !i se poate întîmpl# celor mai mul i dintre oameni."
(Richard Rorty, Trotsky and the Wild Orcbids, in: Mark Eclmund-
son, ed, Wild Orcbids and Trotsky. Penguin Books, 1993, p. 42).
 149

tineri (la cei care nu au tiin a pe care mentorii lor o

cunosc atît de bine, tiin a de a se dedubla), hr#nesc
premeditat încrîncenarea valorilor absolute. Ei au uitat c;
marea în elepciune pe care trebuie s; i-o d;ruie ti unui
tînâr este bucuria de via ;. Cum se poate ca un intelectual
al c;rui scepticism rafinat a încîntat atîtea suflete, cum
este dl Alexandru Paleologu, s; devin; b;iatul de trup; al
Funda iei Anastasia ? (Ori agentul electoral al unui semidoct
agresiv precum Marian Munteanu. Poate nu o s; v; vin;
s; crede i, dar dumneavoastr; milita i ast;zi, stimate
domnule Paleologu, pentru o lume f;r; pic de umor.)
Cum este posibil ca Ana Blandiana, pe care natura a
dâruit-o cu o prezen ; atît ele luminoas;, s; poarte sub
stindardul ei cli ee i sloganuri ? (Ori s; prezinte peste tot
limbajul drepturilor omului ca pe o nou; form; a
limbajului de lemn - Ana Blandiana fiind, paradoxal,
lidera PEN-clubului român ?) Ceea ce îi repro ez d-lui
Alexandru Zub, lui, capabil s; fie Profesorul distinc iei i
al rigorii, este câ- i conduce studen ii pe drumul acestei
fantasme ignorante a „identit; ii etnoculturale". Cît despre
egolatria populist; a domnului Paler, savant temperat; ?
Nu era mai fericit s; slujeasc; jurnalistul-scriitor îndoiala
activ;, pragmatismul atît de necesar în lumea inert; în
care tr;im ?
Ar;tîndu- i fa a obosit; spre lume, na ionali tii pome-
ni i pretind, celor tineri, c; în spatele ridurilor se afl;
spiritualitate. Dar exist; spiritualitate acolo unde certitudi-
nea nu este precedat; i urmat; de îndoial; ?

închei, în sfîr it, aceasta polemic;, cu întrebarea

urm;toare : ce fel de model uman propun na ionali tii
no tri cei mai buni i cei mai legitimi ?
Ei îmi apar, la cap;tul acestui conflict ele idei, ca
apar inînd unei comunit; i spirituale mult mai diferite
decît o puteam b;nui la început. Nu aspir nici la destinul
lor, nici la forma mentis, nici la sensibilitatea lor narcisic;.
Mâ simt pînâ în adînc solidar doar cu cei pentru care
„cruzimea este lucrul cel mai r#u care li se poate întîmpla
s#-l fac#". Autoarea, Judith Shklar, îi definea, prin formula
de mai sus, pe liberali. Dac; defini ia îi identific; corect sau
150 Gahricl Audrccscn

nu pe „liberali'' - ori pe democra i, ori pe umani ti etc. —

acest lucru are prea pu in; importan ;.
Prin teoriile lor dep; ite, na ionali tii no tri contest;,
în substan #, spiritul abia mijitei societ; i deschise din
România. Deloc surprinz;tor, ingredientele la care fac
apel oamenii ele cultura numi i aici : Octavian Paler,
Alexandru Paleologu, într-o anumit; m;sur; Ana Blanclia-
na i Alexandru Zub, dar i mul i al ii la fel de decen i,
clar la fel de na ionali ti, sînt acelea i pe care le identifica
Karl Popper la oligarhii care se opuneau noii forme de
societate ap;rute în Grecia antica : tradi ia, apelul la
ap#rarea virtu ilor str#mo e ti i (cu corectura ele rigoare)
biserica na ionala. Nu m; mir, în acela i context, c;
intelectualii care ar fi trebuit s; apere democra ia sînt gata
sa se solidarizeze, în numele acestor valori, cu politicieni
mediocri ori oameni care fac clin religie o afacere. Nu au
fost oare oligarhii din Atena gata s; deschid; inamicului
poarta propriei cet; i, pentru a primi un sprijin împotriva
democra ilor clin interior ? Ast;zi, ca i atunci, ne afl;m în
fa a aceleia i surprinz;toare tr;d;ri a intelectualilor. Iat;
cît de precis;, cît de tulbur;toare este asem;narea :
„Nevrînd sau nefiind în stare s# ajute omenirea pe
drumul ei anevoios spre un viitor necunoscut pe care
singur# trebuie s# i-l f#ureasc#, unii dintre cei "Cultiva i"
au încercat s-o conving# s# se reîntoarc# spre trecut.
Incapabili s# mearg# în frunte pe un drum nou. nu le-a
r#mas altceva de f#cut decît s# devin# liderii «revoltei
perene împotriva libert# ii". Pentru ei a fost cu atît mai
necesar s#- i afirme superioritatea luptînd împotriva ega-
lit# ii, cu cît erau (ca s# folosim limbajul lui Socrate)
mizantropi i misogini - incapabili de acea generozitate
simpl# i obi nuit# care insufl# încrederea în ra iunea i
libertatea uman# !"'.
1. Karl Popper, Op. cit., pp. 213-214.
Nota final : Insist asupra subiectului, prin aceast; not; final;, ca
s; introduc cîteva referin e indispensabile în elegerii de c;tre noi a
actualei structuri politico-juridice a lumii.
în leg;tur; cu problema ..recre;rii României Mari" i dreptul
interna ional : realizarea ast;zi, a unui stat. între grani ele fostei
„Românii Mari" ar presupune un proces de autodeterminare a
popula iei dintre aceste frontiere. Dar popula iile Ucrainei i
 .\'a(ionali ii. antinalionali li... 151

Republicii Moldova sînt deja ..autodeterminate' i sînt acum

reprezentate prin state suverane.
Un exemplu mai pu in simplu de tratat, o adev;rat; aporie
politico-moral;. este secesiunea Ceceniei. pe care opinia public;
din România o sprijin; necondi ionat. O formul; care poate
legitima, la limit;, secesiunea, foarte generala i foarte optimist;, în
acela i timp. are la baz; urm;torul principiu : „Secesiunea este
tolerat# ori. în anumite condi ii, sprijinit# de c#tre comunitatea
interna ional# atunci când ea duce. sau când exist# motive temei-
nice s# credem c# va duce la o mai mare protec ie a drepturilor
omului i libert# ilor fundamentale, f#r# a constitui un risc pentru
stabilitatea regional# ori chiar mondial#" (Rein Mullerson, Op.cit.,
p. ?2). Exist; cîteva documente interna ionale ce pot fi utilizate în
sprijinul transpunerii în via ; a principiului de mai sus, dar ar fi de
notat c;, pîn; acum, comunitatea interna ional; s-a ar;tat foarte
reticent; s; sprijine secesiunea unor popula ii oprimate. S; presu-
punem îns; c; ar exista o voin ; politic; generoas;. Atunci ar urma
evaluarea condi iilor : erau fundamentali tii islamici ai lui Dudaev
promotori ai drepturilor omului ? Constituie p;trunderea Iranului în
zon; un factor pozitiv pentru stabilitatea regional; ori mondial; ?
Nu am auzit pe nimeni la noi care s; se gîndeasc; la aceste teme,
de i evenimentele din Cecenia au ocupat un spa iu considerabil în
pres;. Secesiunea Ceceniei prin victoria generalului Dudaev a fost
tratat; în România drept cel mai natural deziderat, îns; cancelariile
lumii nu- i pot permite asemenea naivit; i. Felul intolerabil în care
conducerea Federa iei Ruse a r;spuns la mi carea de eliberare
-xecen;, crimele fa ; de popula ia civil; - de neargumentat — nu
simplific;, s; zicem, dilema Departamentului ele Stat privind pozi ia
SUA fa ; de drama ce se desf; oar; de cî iva ani în regiune.
Nu a existat un singur articol în presa româneasc; care s;
explice oamenilor complexitatea recunoa terii unui nou stat. Sînt
cunoscute în istoria recent; numeroase drame pe care comunitatea
interna ional; nu a putut, în mod obiectiv, s; le rezolve, i în care
comunit; i întregi au c;zut victime. Supunerea Tibetului, de c;tre
China (dup; rebeliunea din 1959) a f;cut circa l milion de mor i, în
Etiopia, în timpul celor 30 de ani de r;zboi pentru men inerea
Eritreii (provincia sa nordic;) au fost 500 000 de victime. Nici un
stat nu a acceptat o interven ie, peste ajutorul umanitar.
Mai mult, dup; declara ia de independen ; a bogatei provincii
Katanga, clin iulie 1960 (la pu in timp dup; ce Congo ob inuse
'independen a), a urmat un conflict armat, Consiliul de Securitate
autorizînd, în noiembrie 1961, utilizarea for ei de c;tre ONU pentru
a pune cap;t secesiunii. Comunitatea interna ional; a refuzat de
asemenea s; sprijine etnia Ibo din estul Nigeriei i s; creeze o
republic; independent; (Biafra), în mai 1967, în ciuda m;celului
din aceast; provincie. Excep ia care confirm; regula, secesiunea
Pakistanului de Est (Bangladesh), în 1971. a fost posibil; nu atît
datorit; condi iilor specifice (dou; popula ii etnic, cultural i din
152 Gabriel Andreescu

punct de vedere economic diferite), cît ale celor externe : extrema

brutalitate a armatei pakistaneze i interven ia în conflict a Indiei.
De ce dau aceste exemple ? Nu ca s; sus in comportamentul
comunit; ii interna ionale — penibil, de vreme ce a permis moartea
a milioane de nevinova i. Dar ce înseamn; a judeca, f;r; s; ai
datele situa iei ? ONU i alte organisme interna ionale au fost
paralizate pîn; la sfîr itul anilor '80 datorit; r;zboiului rece. Pîn;
atunci a func ionat mai pu in dreptul, cît regulile jocului. Dup;
1989, datele s-au schimbat. Pentru prima dat;. comunitatea intern-
a ional; poate interveni într-un mod responsabil. Independen a
celor 12 republici foste sovietice a fost expresia noului context.
Cazul iugoslav a ar;tat, în aceea i m;sur;, pericolul jocului cu
secesiunea, limitele i puterea interven iei interna ionale.
Noua situa ie schimba, încet, i doctrina. Pentru prima dat;.
recunoa terea noilor ;ri a fost condi ionat; de respectarea unor
criterii privind respectul drepturilor omului i ale minorit; ilor,
pluralismul politic etc. Aceste „cî tiguri" cu semnifica ie pentru
doctrina dreptului na ional în materie trebuie înt;rite. Este naiv ori,
mai grav, obtuz, s; te entuziasmezi, pur i simplu, la gînclul
„eliber;rii" na iunilor. Refacerea teritorial; pe care o presupune
procesul de autodeterminare a popoarelor a produs, de cele mai
multe ori, nesfîr ite suferin e umane. Iar urmarea nu a fost neap;rat
pace, respectul demnit; ii umane, prosperitatea. V;d în jurul meu o
mul ime de oameni care jubileaz; la gîndul desfacerii Federa iei
Ruse. Pr;bu irea nu va însemna, automat, c; poporul cecen ori alte
popoare ale Rusiei orientale vor fi mai libere iar regiunea, mai
sigur;. (S; ne gîndim la Afganistan !) Românii ar trebui s; în eleag;
de ce Statele Unite consider; cooperarea cu Rusia indispensabil; i
de ce repet;, prin oamenii s;i politici ori speciali ti, c; neprolife-
rarea nucleara, pacea regional;, participarea integral; la economia
mondial; reprezint; interese comune, capabile s; fac; din cele
dou; ;ri, dac; se dep; esc reac iile ira ionale, fideli parteneri.
(Vezi, printre multele studii în acest sens, Jack F. Matlock, Jr.,
Dealing ivith A Russia in Turmoil, in : ..Foreign Affairs". May/June
1996, pp. 38-52.)
Competi ia care se duce ast;zi între democra ie, lupta
„na ional;'', integrare, rezolvarea problemelor globale (teribile)
impune colaborarea între principalele for e ale lumii, nu subminarea
lor reciproc;. Ideea na ional;, dac; mai p;streaz; titlul, a c;p;tat în
orice caz, alt con inut. Situa ia din Cecenia nu este, clin punctul de
vedere al problematicii de autodeterminare na ional;, mai limpede,
mai simplu de evaluat decît situa ia din Tibet, Biafra, Eritreea sau —
ca s; introduc un nou exemplu — regiunile locuite de kurzi. Spre
deosebire de situa ia de acum cîteva decenii, enun area unor
condi ii de acceptare a situa iilor ele secesiune în leg;tur; cu
recunoa terea ;rilor din fosta Uniune Sovietic; i fosta Iugoslavie a
creat, e drept, un nou cadru, noi oportunit; i. Dar acestea au fost
enun ate pentru a impune un anumit curs evenimentelor, nu pentru
a fi eludate.
 Despre „Multipla polemic "
Dan Opresc u

Motto: „Orice împ;r; ie, care se

dezbin; în sine, se pustie te, orice
cetate sau cas; care se dezbin; în
sine, nu va d;inui."

Cînd o polemic; se lunge te i se amplifica, este semn

ca se vorbe te acolo despre ceva mai important decît
orgoliile participan ilor. Pe de alt; parte, în absen a unei .-'-
ntabile dezbateri, polemica va avea tendin a sa i se
substituie, aducînd cu sine întreaga-i impura înc;rc;tura
de idiosincrasii i antipatii personale; atunci, persoanele
ajung sa conteze mai mult decît ideile care se cereau
lâmurite. La noi, de pild;, exist; în permanen a pericolul
ca, atunci cînd înjuri propriu- i ghinion, cineva sâ- i
r;spund;: „— Ba pe-a mâ-tii!" Mi se pare c; a a ceva s-a
întîmplat cu ceea ce începuse ca o fireasc; dezbatere
despre na ionalism/patriotism, spre ; degenera dup;
'citeva luni i multe pagini ~3e "gazetâ~îritr:q multipl;
polem"îc;"ce~rTu"m;i duce nic;ieri. Este aici vorba despre
Al. Paleologu, Ocf;viâh "Taler~ i Gabriel Anclreescu,
precum i despre o anumit; surprinz;toare striden ; a
Alinei Mungiu.
Mai întîi, este limpede pentru mine c;, dintre partici-
pan ii la multipla polemic;, doar Al. Paleologu pare s; fi
avut oarece cî tig, i acela_datorat for ei talentului s;u
literar, care s-a manifestat Tn vreo dou; texte admirabil
"scrise; se prea poate ca b;trinul rigrîTsli aib;" col ii mai *
toci i acum, dar ghearele-i sînt îns; brici de ascu ite. S ilu]
lui^l, Paleologu iese biruitor, chiar atunci cînd nu are
dreptate (cum ar fi cînd ii invoca pe U. bpengler. ori
supraliciteaz; func ia social; a Bisericii ortodoxe).
154 Cabriel Ancireescii

Mai apoi, clac; punem deoparte mizerabila ie ire a .

Alinei Mungiu, cred c; acela care a avut cel mai mult de
pierdut de pe urma polemicii este Octavian Paler; c;ci
exist; o leg;tur; între „nostalgia originilor", pe de o parte, i
folosirea expresiei „ca unui african", pe de alt; parte; de
asemenea, ambele dau socoteal; pentru declarata
„nepârtinire împotriva" homosexualit; ii. Cînd se afirm; la
noi opinii eurosceptice, ele cad îndeob te în p;catul
na ionalismului tribal i chiar pre-tribal („de grot;", în
acest caz, mi se pare un calificativ potrivit). Euro-
scepticismul românesc este, din punct de vedere tactic,
un lux pe care nu ni-1 putem permite, decît, poate, cel
mult aub forma literar-încîntâtoare a lui Al. Paleologu;
primejdia o constituie îns; deraparea întru anti-occiclen-
talismul noician tîrziu, ba chiar c;derea în anacronicul
delir al protocronismelor de tot soiul, în Marea Britanic
euroscepticii mîrîie i cîrîie, dar ara este deja în Europa,
iar americanii, de bine de râu, vorbesc engleze te.
Evident, Al. Paleologu are dreptate cîncl ne aminte te
de „cei 14 ani de rezisten # armat# anticomunist#, din
mai multe zone muntoase ale #rii"; dup; cum dreptate
are i Octavian Paler cînd se simte strîns legat de
mormintele str;mo ilor s;i din cimitirul transilvan. La fel,
C. Noica avea dreptate cînd repro a intelectualit; ii euro-
pene c; n-ar fi la în;l imea trecutului s;u (aceasta-i o
acuz; fireasc; i, s-ar spune, permanent; într-o cultur;
vie i s;n;toas;). Pîn; i propagandistul de serviciu de la
„Scînteia" avea dreptate cînd scria c; în Occident exist; o
problem; a drogurilor. Din p;cate, chestiunea nu-i, ast;zi,
pentru noi, doar una gnoseologic;, ci una practic;,
pragmatic; chiar: cum s; ie im din înapoierea multilateral
dezvoltat; în care se zbate s;raca noastr; ar;. în eleg
toate nostalgiile, le respect i le pot chiar accepta7~dar
"numai în m;sura în care ele nu se pun în calea a ceea ce
trebuie s; fie i s; fac; România în urm;torii ani. Nu
lnvocîndu-1 pe Spehgler ne rezolv;m înapoierile; dim-
potriv;, asemenea autori ne pot întîrzia eventuala inte-
grare în Occidentul prosper, producînd subtile compensa ii
ideologice pentru nenum;ratele noastre frustr;ri econo-
mice i culturale.
 155

De aceea, înclin sâ-i dau mai mult; dreptate lui

Gabriel Andreescu: ceea ce are acum nevoie ara noastr;
este sa caute a nâpîrli precum arpele, lep;dîndu- i pielea
cea veche i urîcioas;. A eza i, cum spunea F. Braudel, în
partea cea rea a Europei, va trebui s; facem mari efortur
spre a ne a eza în Europa cea adev;rat;. Iar articolul Iu
G.Anclreescu despre Ungaria i Moldova încerca s; su
gereze o anumit; ierarhie a priorit; ilor. Nic;ieri nu s-t
spus c; Republica .Moldova-~nij_trebuie s; conteze pentrv
România, ci doar c; acum este mult mai însemnat; reia i
hoaa r;_cu vecinul ele la Apus, care ne-ar putea oferi
'prilejul îmei mai lesnicioase (totu i, foarte dificile) jpserâri
în'Europa-cea-bun;. Qelul strategic al Românieiriu-i altul
"decît ie irea din subdezvoltare i apropierea ;rii — he i
pe o temporara pozi ie satelizant;, 3e relativ; sub-
ordonare - de structurile euroatlantice; iar strategia ar
trebui s; determine tactica (sau, mai exact, periodicele
schimb;ri necesare de tactic;). Guvernan ii post-ceau i ti
ai României n-au priceput c; numai (re-)construc ia
societ; ii civile ne poate asigura, eventual, un loc în
Europa i altfel decît doar cartografic. Din perspectiva
societ; ii civile, a a-numita autonomie sau auto-admi-
nistrare a minorit; ii maghiare în zonele în care ea este
majoritar; poate fi chiar un succes i dintr-o perspectiv;
economic; (cf. dezvoltarea ipotezei în revista „Agora"
nr.2/1993, pp. 45-46).
în esen ;, chesuunea_granitelor Ro pânipi, în pragul
secoEIxO_ aPXXWea^^este foarte simpj;jjroblema are
sens jloar dac; România r;mîne neintegratâ Europei
occidentale. Cui îi mai pas; ast;zi cui apar in, formal,
Alsacia i Lorena? Crede cineva c; Barcelona, capitala
Cataloniei, nu s-ar afla în Spania i, prin aceasta, în
Europa? Gjan^ade vest a României devine ceva proble-
matic doar dac; se presupune c;, pe termen mediu, ara
'noastr; nu~";re~~ arise reale" sâ~~fie_ inclus; în~Dniunea
European;, NATO etc. (dimpotnvâ7~ ansele Ungariei par
bune, clin" acest punct de vedere, chiar cu un guvern de
centru-stînga, ba chiar i f;r; semnarea unui tratat de
baz; cu România...). Din p;cate, ara_noastr; nu poate fi
admis; în EU sau _NiQO~-";TtreT clecj ^'sirn5gIic'~~dTn
* pricin; "ca societatea civil; româneasc; n-a reu it s; se
 156 GabricI Andreescu

coagulezejnc;JJngana are o societate civila i, de aceea,

va intra cît de curîncl în EU; cam în aceea i situa ie se afl;
i Polonia, i Republica Ceh;. Putem s; fim optimi ti, dar n-
avem voie s; fim pro ti, în ceea ce prive te inserarea
României în structurile euro-atlantice; a a ceva nu ine de
declara iile dibace ale cut;rui sau cutârui om politic, ci
esen ialmente de existen a societ; ii civile. Dar o societate
civil; adev;rat; nu înseamn; doar capitalism, respectarea
dreptului de proprietate privata sau prosperitate relativ;.
Mai înseamn; i respect pentru drepturile omului, i
protec ia activa i eficient; a minorit; ilor, a celor de-
favoriza i într-un fel sau altul. Tot ceea ce-i diferit sau/ i
defavorizat este amenin at cu pieirea i, ca atare, are
nevoie de protec ie special; (inclusiv legislativ;, dar i la
nivelul mentalit; ilor, al activit; ii cotidiene etc.).

într-ale drepturilor omului, nu- i po i permite s; faci

mofturi; drepturile omului nu sînt # la cane; aici,
selectivitatea nu-i una inocent;, iar istoria cuprinde
destule porc;rii i crime datorate unor pretinse asemenea
selectivit; i. Ieri au fost musulmanii, evreii, homosexualii,
debilii mental etc. Ast;zi - Martorii lui lehova. Mîine -
iganii, ungurii, spinii, cei cu pârul ro u. Poimîine -
intelectualii, b;rbo ii (ori, ca în Kampukia lui Pol Pot,
ochelari tii) etc. A a ceva nu trebuie s; se mai poat;.

j în principiu, sînt de acord c; exist; sau ar trebui s;

l existe cîteva idei „sfinte", cum ar fi Patria sau Mama, iar
; ata amentele fa ; de a a ceva sînt perfect onorabile; i
i aceasta chiar dac; „patria", s; spunem, s-a v;dit a f i o
idee supralicitat; i compromis;, decenii cle-a rîndul, de
Ceau escu. Pe de alt; parte, cred c; accentele „europene"
ale lui Gabriel Andreescu foTt~Tteo-cioranisjriui_cLertip
'-paiirpievician) reprezint;, în fondJ--S_Lea_ct'e s;n;toas;, a
sistemului imunitar na ional.

în concluzie, se cuvine subliniat faptul c; e bine s; fie

dezbatere în chestiunea na ionalism/patriotism; apoi: c;
nu e bine ca dezbaterea s; degenereze, cum s-a îmîmplat
recent, în sfî iere l;untric; a lumii noastre intelectuale. Iar
apoi: ca s; ne inem firea, ca s; nu reac ion;m imediat,
.\alionalisti. anlincilionali li., 157

dup; reflexul momentului, c; mai bine s; r;bd;m decît s;

aducem pagub; scopului nostru strategic (i.e.: ie irea din
ceau ism i clin post-ceau ism, deopotriv;). Cîncl cei buni
i foarte buni se ceart;, se bucur; cine n-ar trebui s; se
bucure; decît s;-i oferim prilej lui Funar ori V;dim s;
desfac; ampania, mai bine s; r;bd;m în t;cere o
nedreptate f;cut; de cei care sînt. în foncl, al;turi ele noi.
Prea se arat; intelectualul român îfnos i pus pe har ag,
prea este el b;nuitor - chiar dac; nu-i doar vina lui, ci i
a vremurilor sub care am stat i tr;im. Prea nu accept; c;
a gre it; a spune chiar mai mult: cînd tie c; nu este el
cel gre it, tot s; se umileasc; i sa- i ceara iertare dac;
astfel se p;streaz; echilibrul „frontului progresist i refor-
mator". Mai mult; umilin ; (fie ea i pref;cut;, ca la
Al. Paleologu) ne trebuie ast;zi, iar nu intoleran ;, bâ o-
enie. în definitiv, e loc îndestul în cultura româneasc;,
precum i în societatea cea larg;, pentru to i cei buni. S;
nu c;ut;m unitate, ci toleran ; i diversitate ; i s; nu ne
sfî iem între noi. în definitiv, i pentru noi st; scris c; „în
casa Tat;lui Meu multe l;ca uri sînt" (loan 14. 2).
 Subiectiv, despre
identitatea na ional
Gabriel Andreescu
Con tiin a apartenen ei la o na iune este, în genere
vorbind, difuz;, i apare tîrziu. A a se întîmpl; i cu
„con tiin a rasial;" : culoarea pielii nu reprezit; un handi-
cap pentru comunicarea între copiii mici, lucru care este
folosit în programele de educa ie ale comunit; ilor multi-
rasiale. întrebarea pe care o pun aici este urm;toarea : cu
ce identific;m experien a subiectiv; a „spiritului na io-
nal" ? Din copil;rie pîn; în adolescen ;, instinctul domi-
nant este instinctul explor;rii. Pu ine experien e au,
probabil, în aceast; perioad;, relevan ; „etnic;" imediat;.
Este un timp în care imagina ia ine loc de realitate, pe
cîncl sentimentul na ional tr#ie te din concrete ea con ti-
entizat# a apartenen ei, înclin s; cred c; în plan subiectiv
tema spiritului na ional define te revelarea leg#turii cu
originea. Pentru majoritatea dintre noi, experien ele tipice
înseamn; orizontul spa ial i cel ele limb#.
Nu am informa ia empiric; cu care s-ar putea face
„pu in; tiin ;" pe marginea acestor conjecturi. Ci doar
experien a mea, limitat; i subiectiv; ; exemplele „selecta-
bile" în acest sens sînt pu ine la num;r, intense i cu
repercusiuni imprevizibile.
Una dintre cele mai vechi amintiri semnificative pe
care le am dateaz; de la patru sau cinci ani. Amintirea
aceasta pare a veni îns; de la începutul universului. M;
aflam la unchiul meu. în satul unde se n;scuse mama. Era
la apus. Ne întorceam de la cîmp, eu stînd în fa ; pe
greab;nul calului, iar unchiul meu în spate, în jur, spice
uscate. Un susur de greieri pe care lumina de sear; avea
ciudata putere s; îl nuan eze. Aproape brusc, satul a
înviat în fa ; noastr;. Ne apropiaser;m i se vedeau
acoperi urile ; lumini b;tînd în ro u, ale focurilor ; umbre
de copaci dansînd. Dar extraordinar mi se p;rea ames-
Na ionali ti, antinalionali li... 159

tecul crud de sunete, mirosuri i de fum ; cîini. vite,

uvi ele albe, dulci care se ridicau din gr;mezile de
frunze. O imagine ele o detaliere f;r; egal, devenit;
totuna cu ceea ce sim eam. Ei mai exista o covîr itoare
nostalgie pentru lumea i frumuse ea acelei lumi de care
deveneam întîia oar; con tient.
Nostalgia dup; imaginea tr;it; la patru-cinci ani s-a
p;strat, rezistînd tuturor ad;ugirilor vie ii. Nu era obi nuita
încîntare în fa a naturii, pe care am sim it-o în nenum;rate
alte situa ii. Nu este nici singura emo ie decisiv;, din
prima copil;rie. Dar prin ea descopeream un element cu
totul nou, spa iul concret al originii revelate i tînjite.
Etologii vor vedea probabil, în aceast; experien ;, o
impregnare, o experien ; primar; care marcheaz; pentru
totdeauna reac iile sensibilit; ii. Faptul c; cineva n;scut la
ora , i fidel mai tîrziu culturii cet# ii, este cucerit de o
imagine a satului poate s; aib; o explica ie antropologi-
c; ; o predispozi ie uman; înn;scut; pentru materia
naturii. Scena povestit; are toate ingredientele sem;nâto-
riste i nimere te peste principalul cli eu privind spiritul
românesc - fundat pe experien a ;r;neasc;.
Cît de relevant; este aceast; experien ; ? Cred c; nu
trebuie exagerata. La scar; individual;, în competi ia care
se d; între cultur; i natur;, întîmplarea poate avea un rol
determinant.
Ceva asem;n;tor s-a întîmplat cu limba. Intraductibili-
tatea universului limbii c;reia îi apar in a fost o descope-
rire a adolescen ei, prin Eminescu i prin Blaga. De i, ca
exemplu al operei perfecte din literatura român;, aleg f;r;
nici o ezitare pe I.L. Caragiale, nu resimt scrierile acestuia
ca depozitarul imanen ei lingvistice a spiritului na ional.
Pe cei doi mari poe i, în mod irepetabil, da. Dac; i-a
elimina clin amintirile mele, diferen ierile dintre limbi mi
s-ar p;rea a avea doar o important; teoretic;. Ei în acest
caz este de recunoscut amestecul dintre o matrice general
uman; (sensibilitatea fa ; de descrierea sentimentelor, la
vîrsta revela iei erotice) i evenimente personale conjunc-
turale. Cît de mult înseamn; limba i cît de mult ( i
separat) conteaz; eul'. Cercet;rile de logic; i lingvistic;
au demonstrat - f;r; ca lucrul acesta s; par; s; intereseze
prea mult pe entuzia tii incomunicabilitâ ii - c; limbajele
160 Ga b i ie! A n di -ecsc u

naturale au puterea, practic toate, s; descrie orice semni-

fica ie '. La noi, Constantin Noica a militat pentru proiectul
unui ..sentiment românesc al fiin ei" în sensul c; ar exista
un fel ele a fi - irecuperabil în alt spa iu lingvistic, al
limbii române ti - ce nu se reduce la dimensiunea
cultural;. Dar pozi ia lui, care nu face decît s; aplice un
mai vechi curent din filozofia culturii este contrazis;, a a
cum spuneam, de investiga iile moderne 2. Dac; exist;,
tr;irea printr-o limba se constituie ca un fapt de con tiin ;,
ele experien ; intim;, în sensul acesta, ea corespunde i
unui exerci iu în comun al unui (unor) instrument(e)
inefabil(e). Numai c; aceste instrumente inefabile : limba,
cultura, nu produc acea închidere gnoseologic;, ontologi-
c;, pe care o presupunea Constantin Noica.
S; revin îns;.
„Amintirile" de mai sus descriau forme (nu unicele,
evident) ale apartenen ei la un orizont spa ial i lingvistic.
Apartenen a poate fi tr;it; îns; i prin nega ie. Prin
evenimente care „demasc;" includerea ta într-o lume i o
demasc# pentru a o refuza.
Este vorba, iat;, de prima c;l;torie într-o ma in; mic;.
Zece ani ? în dep;rtare am z;rit mergîncl, în aceea i
direc ie, un cîine alb. Se deplasa încet pe marginea
drumului, cu un pas în elept. Un animal în vîrstâ, dar

1. Cititorul tie c; literatura ofer; numeroase argumente ele ordin

semantic si pragmatic, care nuan eaz; acest subiect : concluzia
mai slab; ar fi. deci. c; temele ..spiritului na ional'' nu vor fi
„rezolvate" ele teoria sau filozofia limbii.
2. Cîteva observa ii de bun sim face în acest sens Mariana Sora, în
scrisoarea c;tre Gabriel Liiceanu, clin 23 februarie 1984. publicat;
în Epistolar, Bucure ti, 1987 : „Ceea ce spui în încheiere nu mise
pare conving#tor (mai ales cu privire la nuan ele "românismului'
la ci, cum o vede din cele anterioare). M#rturisesc c# si mie mi-a
pl#cut mult cuvîntul -întru-, pîn# nu m-au c#lcat pe nervi
abuzurile interpretative ale lui Noica. Dar s# ne în elegem : el nu
are o traducere dac# avem în vedere un termen echivalent i o
aceea i func ie gramatical#. Prin îns# i calitatea sa de prepozi ie,
•întru- desemneaz# o rela ie. Nu e locul aici. i nici nu m# pricep
s# o fac. s# vedem exact ce rela ie. Dar, în orice caz. trimite spre
ideea de participare. Ca atare, poate fi foarte bine tradus în orice
limba, într-o turnura sau alta, nu neap#rat într-un singur
cui.intel" (pp. 201-202).
Na ionali ti, anlinalionali ti... 161

puternic înc;. Un cîine cu p;r bogat, cu ochii blajini,

în eleg;tori - ochi pe care am apucat s;-i vad doar în
închipuire, în acel moment a trecut pe lîng; noi o alt;
ma in;, a intrat pe banda noastr; i a trecut — inutil ; a
trecut premeditat - peste el. Cîinele nu a scos un sunet. A
r;mas întins, ca i cum ar fi murit frumos, ca bâtrînii care
nu vor s; îi încurce pe al ii, nu mai m;nînc; i sfîr esc cu
bra ele pe piept, în alt loc, în alt moment, a fi urlat, dar
atunci nu am mai putut scoate nici un sunet. Dintr-o dat;
am v;zut c; în jurul meu totul era cumplit de cunoscut:
drumurile i casele pr;fuite, oamenii în haine bâtrîne. îi
descopeream! Umili, posaci. Indiferen i. Erau probabil
asem;n;tori celui care c;lcase cîinele. Ce aveam în
comun cu ei ? Tr;iam în aceea i lume. Dar între mine i ei
exista, în adîncime, ceva de neasemuit. „Neasemuitul"
c;p;ta prin aceast; întîmplare un sens explicit.
O alt; amintire. Un film care a rulat în anii '60, Codin.
Din cele cîteva imagini pe care le mai p;strez în minte
nimic nu a avut aceea i simbolic; rezonan a ca rîsul
;ranilor din film ; rîsul lor, pentru c; au v;zut ceva care
arat; altfel decît sînt ei obi nui i. Un rîs puternic, sigur de
el. Rîs batjocoritor, tîmp în acela i timp, rîsetul celor care
nu în eleg, care alung; (dac; pot) ceea ce nu face parte
din universul lor. Un rîs care excomunic;.
înv; asem c; oamenii din film ar fi trebuit s; m;
reprezinte. Eram la o vîrstâ la care mi se transmisese ceva
din mitologia ;ranului român. Dar fa a pe care ei mi-o
ar;tau avea ceva insuportabil.
Rîsul batjocoritor- mecher nu era, bineîn eles, o pecete
a spiritului ;ranului nostru. L-am rev;zut în Zorba
Grecul, aproape o copie a celui care mi-a r;nit memoria ;
în mai multe filme cu secven e din lumea satului grecesc
sau a celui italian. Aceasta este o demonstra ie - a cîta
printre altele ? - asupra relativit; ii conceptului de psiho-
logie colectiv;. Civiliza ia, structura social; i institu ional;
sînt inseparabile de matricile comportamentale. Lumea
satului are, se vede, caracteristici care o separ; de
civiliza ia or; eneasc; mult mai semnificativ decît separ;
„imanen a etnic;" un spa iu na ional de altul. Iat; motivul
pentru care „psihologiile popoarelor" au c;zut în desuetu-
dine. Teme la mod; la sfîr itul secolului al XlX-lea, ele
 162 Gabiiel Anclivescii

sînt dizolvate ast;zi în ansamblul cercet;rilor antropolo-

gice, etnologice i etnografice ori sociologice. De ce sînt
la mod; i în România anului 1994, iat; un aspect la care
ar fi bine s; medit;m.
l Mai tîrziu, cînd subiectele acestea au devenit concepte,
\y cuvintele despre toleran a ;ranului român — a fi dat atîta
s; le cred - nu mai puteau s; m; în ele. Regulile rigide,
deseori crude, ale satului (în care s-a n;scut eternitatea !),
duritatea fa ; de animale, autoritarismul fa ; de copii i
fa ; de femei (a c;ror pozi ie în societate define te, nu ?,
gradul de civiliza ie al unei comunit; i) nu mi-au mai
protejat iluziile, în sens mai general, nici nu este vorba
numai despre sat, ci despre separarea dintre comunit; ile
arhaice (semi-arhaice), peste care plute te mitologia „omului
natural'', a „bunului s;lbatic", i societ; ile moderne, care
au f;cut din individualitate i nediscriminare ra iunea
vie uirii colective.
Apoi experien ele s-au diversificat. Noi instincte, noi
cuvinte : libertate, dreptate, democra ie. Seduc ia lecturilor
orientale, pentru intimitate. Dar determinant pentru pers-
pectiva global;, pentru aderen ele sociale ori politice,
fascina ia Occidentului. Ultimii ani din facultate (erau anii
'70) i pu in dup; aceea avusesem ochii îndrepta i spre
exteriorul societ; ii române ti. Citeam mai ales reviste i
c;r i fran uze ti. Ei scriitorii care m-au format : Malraux,
Camus, Whitman, Gide, Marguerite Yourcenar, Herman
Hesse (spre exemplu) i gînditorii : Piaget, Gonseth,
Bachelard, Claude Levi-Strauss etc. erau occidentali. Cînd
e ti tîn;r, cum sa nu te atrag; Occidentul ? Cu c;r ile lui
bine f;cute i elegante, cu libertatea pe care o respir;
fiecare pagin; a revistelor, cu toleran a sa codificat;
printr-un sofisticat sistem de justi ie dar — i de ce nu ? —
cu Coca-cola, cu mini-calculatoarele, exotice în România
anilor 70...
_^ Iar pentru compara ie, în jur ? Declara ii ditirambice
despre societatea ele aur. Nesfir it; indolen ;. Ce remar-
cam mai atent? Persiflarea. Lucrurile proaste, meschine.
Oameni care min eau i aplaudau. Cum s; te împaci cu
umilirea suferin ei ? Aveam prieteni minuna i, care contra-
ziceau acest „model" social. Dar ei râmîneau singulari, o
demonstra ie negativ;. Pentru un tîn;r aflat în contact cu
 \alionalisli. anlinalioncili li... 163
valorile culturale universale, care avea ansa accesului la
o parte a presei occidentale - i lucrul era valabil pentru
- studen ii clin principalele centre universitare - mediul de
via ; clin acea vreme nu putea produce decît respingerea.
Concrete ea mediului, în competi ie cu modelul ! România ?
Din ce în ce mai pregnant, sub pecetea pe care Zilber o
definise inegalabil : amestec de caragialism i stalinism.
Experien a cultural; este în mod firesc o întîlnire cu
umanitatea. Cred c; numai o anomalie psihologic; poate
determina pe un tîn;r s; se refugieze, la începutul
^ formarii profesionale, în „cultura alor s;i". Din contr;,
experien a tr#it# a culturii te livreaz; exteriorului. Orice
întîlnire cu muzica înseamn; o coborîre în Europa etern;
i concret; în acela i timp. Descoperirea picturii este o
întîlnire cu Fran a. Visam Parisul a a cum era el probabil
visat ele români cu decenii în urm; : ora ul artelor, ora ul
laissei'-faire-ului...
Dup; 1990 am ajuns în Occident. Am c;l;torit în peste
zece âri, am vizitat zeci de comunit; i, am stat perioade
de pînâ la trei luni de zile. Am înv; at cu aceste ocazii c;
exist; probleme asem;n;toare în state cu regimuri politice
radical diferite. Ca injusti ia nu poate fi învins; total
niciunde. Democra ia este ca un mers pe biciclet;, care
~~nu- i permite s; stai pe loc. Dar ce exemplar; cone-
xiune — simt nevoia s; exclam în fa a scepticilor i
blaza ilor - în aceste societ; i, între mentalitatea cet; ea-
nului, succesul economic i sistemul socio-politic ! Ast;zi
România trebuie s; se reconstruiasc; pe sine i este
obligat; s; aleag; între modele, în privin a asta exist; o
mul ime ele p;reri fantasmagorice despre destinul nostru
i foarte pu ine alternative reale. Din p;cate mul i intelec-
tuali români fac elogiul singulariz#rii prin cli eele lor
caricaturale despre lumea occidental;, care devin astfel
campanie cu nuan e xenofobe. Cum se poate ca într-un
moment în care priorit; ile istoriei noastre se numesc
NATO i Uniunea European;, integrarea României i
adaptarea intern;, lideri de opinie s;- i concentreze
mesajele publice pe tema amenin ;rii americanismului ?
America cu care se lupt; ei (1-a numi în acest sens pe
Octavian Paler) este America de la televizor: bappy-end-uri
poli iste, istorii cu miliardari, comedii proaste.
164 Gabiiel Andreescii

Nu pot s; trec peste asta f;r; s; amintesc c;, spre

deosebire de cititorii lor telespectatori, intelectualilor
no tri li s-a oferit posibilitatea s; cunoasc; America
profund; (de altfel, în majoritatea cazurilor pe banii
americanilor). O societate în care se munce te enorm, cu
oameni care au un mare respect pentru problemele
comunit; ii în care tr;iesc. O societate întemeiat; pe
reciprocitate. Iat;, spiritul civic american nu intr; în
contradic ie cu individualismul. Puterea institu iilor nu
mineaz; prestan a cet; eanului. Orice vizitator receptiv va
recunoa te în drumul s;u valabilitatea dictonului c;
America este cl;dit; pe trei principii: munc#, cinste,
libertate.
Iar noi ironizam absen a cet; ilor medievale. Ameri-
canii sînt privi i de sus ele comentatori care se a azâ pe
anii ele istorie ca peste un vraf înalt de pl;pumi primite în
zestre. („Cel mult, mi-am permis cu r#utate de a le sugera
unor buni americani c#, în America, istoria se afl# la
nivelul albumelor de familie", scrie Octavian Paler, în
Don Quijote în Est.) Pentru mul i, urmele arheologice de
acum 2000 sau 2050 de ani, evolu iile statale din ultimul
mileniu reprezint; un fel de blazon, un drept aristocratic
care î i ofer; calit; i i legitimit; i — i astfel neajunsurile
contemporaneit; ii pot fi trecute cu vederea. Care este
relevan a evolu iei, pe timp de milenii, a formelor anteri-
oare de manifestare politic; sau cultural;, a mentalit; ilor,
pentru chipul actual al unui popor ? Intru aici într-o
cauzalitate complicat;, pe care nu am putin a s; o
st;pînesc. Dar trebuie amintit c; atunci cînd „The Great
Fathers" scriau textele ce reprezint; referin a decisiv; a
democra iilor moderne, noi tocmai latinizaser;m cu Samuel
Micu, Petru Maior i Simion B;rnu iu, ori a teptam
primele epigrame i poezioare ale lui lenâchi ; Vâcâres-
cu, Matei Milu i Vasile Aaron.
Nu avem nevoie s; ne compar;m cu America pentru a
garanta legitimitatea lumii noastre. Dar cu atît mai obtuz^"
este s;- i cau i aceast; necerut; legitimare prin emfaz;
provincial;. Primei puteri a lumii noi vrem s;-i contra -
punem profunzimi i specificit; i. Care ?
Dar s; revin. Sfîr itul facult; ii te arunca într-o realitate
descurajantâ. Cariera tiin ific; ? S; participi la dialogul
 i. cmlinalioncilisli.. 16=,

profesional, indispensabil, cu al i cercet;tori din lume ?

Naivit; i. S; c;l;tore ti ? Cu excep ii - i nu f;ceam parte
dintre ele - nu aveai clecît dou; c;i ca s; te bucuri de
aceste drepturi fire ti : s; cooperezi cu „organele" sau s;
fugi. s; emigrezi.
Niciodat; nu mi-a ap;rut în minte, nici m;car ca schem;
de ra ionament, prima „posibilitate''. Emigrarea, da '.
Orizonturile sînt chem;rile fire ti ale unui copil, dup;
ce 1-a citit pe Jules Vernes. Ei chiar dac; nu 1-a citit. Nu
sim eam nici la peste dou;zeci ele ani vreo dependen ;
de „p;mîntul natal". Dar provocarea concret; a emigr;rii
a ap;rut în momentul cînd am vrut s; public (lucr;ri de
logic;) în reviste clin Occident - prin 1978. Legea
fdecretele) cerea(u) o aprobare de la ministerul de resort,
iar la Ministerul învâ ;mîntului mi s-a spus : nu avem
cunosc;tori ele englez;, s; ne facem o p;rere despre
con inut. Deci nu putem aproba !
Cum, nu ave i nici m;car aceast; competen ; i ave i
preten ia s; decide i asupra a ceea ce vreau s; public eu ?
Ce impertinen ; ! Emigrarea devenea o datorie. Odat;
inoculat;, icleea emigr;rii am trâit-o cu entuziasm. Aven-
tura eliber;rii! Fuga clintr-un ghetou. De-a lungul anilor,
pentru mul i din jurul meu, apropia i de genera ia mea-,
emigrarea a r;mas un proiect iluzoriu, înc;rcat cu mitolo-
gii. Refugiu în singurele reverii rezervate viitorului. O
compensa ie pentru ratare. Aproape to i pe care i-am
cunoscut i care au cerut concret s; emigreze au i reu it
s; o fac; — dup; cî iva ani în care via a lor personal; ori
de familie a fost profund erodat;. Nu i-am imitat, din
multe motive care au dimensiune personal; i nimic din
problematica „spiritului na ional". Adev;rata eliberare fa ;
de „chemarea exilului" am tr;it-o mult mai tîrziu, la
sfîr itul lui 1987, cînd mi s-a cerut s; plec. Trebuia s;
completez un formular de emigrare i s; renun la orice
contacte cu ziari ti, func ionari str;ini etc., pîn; în clipa în

1. O alt; idee a fost retragerea, programat; ca ultim; solu ie, într-o

mîn;stire. îmi amintesc c; un bun prieten. Teodor Vulcan,
devastat i el de acest instinct al refuzului, a c;utat, luni de zile,
un loc în vreo mîn;stire clin Ardeal. (A ajuns, în 1987. în Statele
Unite.) Nu se putea! Regimul se dovedea infailibil: nu- i
apar ineai.
166 Gabriel Andreescu

care eram chemat s; iau pa aportul. Dar între timp

esen ialul se întîmplase: protestasem, fusesem arestat.
Am spus nu, cu u urare.
în paralel, asistasem la exacerbarea na ionalismului
comunist. Raportarea la ..originile na ionale" devenise o
obi nuin ;, a a c; ajungeai s; te ui i în oglind; i clin
aceast; perspectiva, chiar claca nu aveai o predispozi ie.
Curentul era îns; atît de penibil încît în cazul meu a avut
mai curînd un efect contrar. Revista „Flac;ra" descoperea
s;ptâmînal genii autohtone. Pentru un fizician, impostura
resurselor de energie inepuizabile sau a mecanismelor
simple, clar cu randamente foarte înalte era evident;. Mai
interesant; se ar;ta a fi cercetarea imposturii culturale.
Anii 70 au reprezentat perioada de înflorire a protocro-
nismului. Fi am multe din aceste exemple patologice.
Atunci am f;cut cuno tin ; cu o parte dintre numele care
au viciat simbolurile formative, pentru genera iile decenii-
lor VIII i IX (unii dintre ei au f;cut carier; dup;
revolu ie). Erau i nevinova i, cum ar fi Odobleja. Nu
trebuie el f;cut responsabil pentru c; o mul ime dintre
liderii de opinie public; (un termen oarecum impropriu
pentru acea perioad;) nu f;ceau diferen a dintre observa-
iile de bun sim ale unui psiholog i crearea teoriei
matematice ( i paradigmei) ciberneticii ele c;tre Norbert
Wiener. Textele lui de logic; erau, de asemenea, de o
simplitate dezarmant;. Ei în privin a asta Constantin Noica
a avut o responsabilitate, pentru c; el a folosit autoritatea
sa sprijinind, clin motive controversate, diletantismul.
*
Ceva f;r; precedent s-a întîmplat la începutul anilor
:
80. Via a h;r;zit; nou; devenise intolerabil;. Printr-o
mi care pe care aproape c; nu am realizat-o, o parte din
revolta crescut; în mine atunci i-a îndreptat privirile spre
„r;d;cinile colective". Ele c;p;tau o nou; realitate. O
supra-realitate, ca victime ale comunismului • ale sistemu-
lui, ale terorii conduse de fiin e primitive i crude, apoi,
pourla bonne boucbe, ale lui Ceau escu.
1984, 1985, 1986... Mergeam pe str;zile Bucure tiului
(unde venisem în 1971) i le vedeam cu ochi noi.
Cartierele vechi: Cotroceni, zona Gala i, str;zile cu nume
Nalionali /i. aiili/ia ioi/alifli... 167

de voievozi. M; gîndeam cum mu cau buldozerele din

vilele din Uranus. Mergeam la Biblioteca universitar; sau
la BCS. Iat; cum, dup; exclusivismul studiilor de semioti-
c;, ele filozofie ori matematici aplicate, am ajuns s;-i caut
pe autorii care scriseser; despre „fiin a na ional;". Inven-
tariam teoreticienii „specificului românesc''. Atunci 1-am
descoperit i citit pe D. Drâghicescu, cu a lui Din
psihologia poporului român. Apoi pe ceilal i: Constantin
Stere, Constantin Râdulescu-Motru, Ion Petrovici, Etefan
Zeletin, Mircea Vulc;nescu... (Noica f;cea mai demult
parte din autorii urm;ri i i citi i.) Iar cînd am descoperit,
pe raft, Enciclopedia României (cele patru volume editate
în 1937 de c;tre Funda ia Regal; - la ele m-am gîndit întîi
i-ntîi în decembrie 1989, cînd s-a anun at arderea
Bibliotecii) mi-am f;cut un ritual din a veni periodic i a
medita cu ochii pe Enciclopedie. Dup; ce terminam cu
„bibliografia'1, luam volumele, le pip;iam, m; uitam cu o
imens;, nostalgic; dragoste la lumea apus;, citeam încet
cîteva pagini... nu mai multe, pentru a trai, din acel
moment, un timp nedefinit, cu lumea descris; de Dimitrie
Gu ti, de Mircea Vulc;nescu. Nicolae lorga i al ii
asemenea lor. Ajunsesem s; notez aproape cu religiozitate
din „clasicii" românismului fraze patetice, afirmative i
sentimentale, cum ar fi: „Exist# îns# i popoare care se
nasc pe un p#mînt anumit, continuînd o via # str#veche,
imemorial#, care î i cl#desc fiin a ca o prelungire a
mediului geografic i care î i imprim# în schimb ca o
pecete deprinderile i civiliza ia în acel p#mînt: lumea
nou# româneasc#... va reveni la unitatea str#veche a
p#mîntuhii i civiliza iei române ti". Acesta era, dup;
noti ele mele, Dimitrie Gu ti. El a lansat fraze memorabile
care au marcat mul i intelectuali români mitizînd civiliza ia
rural;, cu toate consecin ele complicate ale acestui tip de
exaltare : „La noi singura realitate permanent#, inalte-
rabil#, a fost i a r#mas #ranul român. Dac# #r#nimea
român# a fost ursit# s# conserve rasa, p#mîntul, limba i
credin a noastr#, înseamn# c# ea este întruchiparea
uirtualit# ilor i energiilor române ti, c#. deci, dintr-însa
trebuie s# porneasc# i s# se inspire tot ce e românesc''.
Acest sentimentalism, crescut oarecum brusc în via a
mea, pentru temele „spiritualit; ii române ti", nu a intrat
niciodat; în contradic ie cu propensiunea pentru valorile
168 (iabriel Andrecscu

fundamentale ale societ; ilor libere. M-a m bucurat cînd

am întîlnit prima dat; gînditori interbelici democra i, în
sensul modern al cuvîntului. ca Petre Andrei. Dar 1-am
glosat extensh" pe Constantin Râdulescu-Motru... El se
afla, în fi ele mele din acea perioad;, în categoria unde
putea fi g;sit (ca s; dau un exemplu foarte diferit) i Ion
C. Br;tianu. între primul, ap#r#tor pîn# la utopic al
statului #r#nesc, i campionul liberalismului a c;rui doc-
trin; se reducea la ..Da i-le cet# enilor români libertatea i
drepturile politice, i cu aceasta i-a i f#cut ferici i pentru
totdeauna ! "exista, în ordinea doctrinal; normal;, dife-
ren e considerabile. Dar pentru un intelectual din anii '80,
diferen ele dintre cei doi râmîneau marginale fa # de
statutul lor. de reprezentan i ai unei lumi vitale, incom-
patibile cu societatea absurd# în care eram obliga i s#
tr#im. Comunismul a creat în primii zeci de ani teroare.
Dup; aceast; perioad;, viciul lui fundamental era falsita-
tea. Sub Ceau escu eram supu i unui regim cumplit care
folosea, în loc de gloan e, ridicolul, în urm; râmîneau nu
cadavre, ci fiin e insignifiante. Piercluser;m, oamenii din
ara asta. un lucru ele o valoare nepre uit;, autenticitatea.
Autorii pe care îi descopeream la BCU. la BCS, în
bibliotecile prietenilor — i niciodat; în libr;rii — îmi p;reau
poate dep; i i, lirici, aveau doar parfumul i dimensiunea
unei provincii a lumii. Dar ar;tau bravi i demni. Prin ei
descopeream b;t;lia pentru identitate. Aveau ceva de
spus i personalit; ile nu atît de limpezi, peste care istoria
l;sase o- umbr; ceva mai larg; i care-mi fuseser;
necunoscute pîn; atunci: Barbu i Lascu Catargi, P.P. Carp,
Alex. Lahovari .a.
Deseori, însemn;rile erau polemice. M; uit i azi pe
ele : reflect; comentariul pasiunea recunosc;toare cu care
îl citeam i-1 descopeream pe Constantin R;dulescu--
Motru ? Mai jos, pe pagina cu note, se afl; chiar un citat
din Motru, care i se potrivea, consideram : ..Dezinteresa-
rea... este unit# cu temeritatea; originalitatea, cu stilul
cerut de mediu ; con tiinciozitatea, cu sentimentul r#s-
punderii fa # de viitorime''(din Voca ia). C;r ile, studiile
semnate de clasicii românismului sînt greu digerabile din
perspectiva „lecturii" conceptuale occidentalizate, moder-
ne, dar întîlnirea cu parfumul marilor autori, antebelici
:\a(iona!i /i. anlinci ioiiali li... 169

sau interbelici, constituia o resursa existen iala. O form;

ele salvare individual;, prin recuperarea identit; ii pier-
dute.
Copiani, plin de emo ie, chiar fraze de genul : ..senti-
mentul religios, care în ordine metafizic#, e tot atît de
sfînt cît este. în ordinea social#, sentimentul na ional''.
Nu aveam în minte reverbera iile fatale ale acestui tip de
discurs, pe care istoria 1-a sanc ionat cu teribil; severitate.
Cuvintele descoperite erau pentru mine, atunci, mormîn-
tul pentru dou; victime ale opresiunii i, mai grav, ale
degrad;rii : spiritul religios, specificitatea împreun; cu
tradi ia. Iar un mormînt trebuie respectat.
O s; fac în acest sens o digresiune. Discursul care a
asociat, metafizic, na ionalismul i religia constituie, tim,
forma superioar; a curentului viguros care a reprezentat,
în acei ani, substan a cultural; a mi c;rii legionare. Mul i
intelectuali au avut o contribu ie politic; direct; (Nae
lonescu). Al ii au argumentat, într-un anumit moment al
vie ii lor, idealurile extremismului de dreapta din societa-
tea româneasca interbelica. Dup; revolu ie, Mircea Eliade,
Constantin Noica, Emil Cioran au fost „judeca i" pentru
prima dat; pentru pierderea lucidit; ii critice în perioada
în care nazismul î i c;uta suportul ideologic, în înfrunta-
rea sa cu tradi ia umanismului european.
Un proces necesar, pentru c; demitizarea personalit;-
ilor culturale, cît de dureros poate fi ea resim it;, este
obligatorie pentru ca o societate s; devin; matur;. Inte-
lectualii sînt responsabili fa ; ele consecin ele filozofiei pe
care o împ;rt; esc i o r;spîndesc. Noi nu facem astfel
decît ca s; imit;m, în leg;tur; cu reprezentan i ai na iona-
lismului românesc cum ar fi Eliade (o scurt; perioad;)
Noica ori Cioran, ceea ce culturile occidentale au realizat,
sever (chiar nenuan at), acum circa patru decenii. Sfîr itul
celui cle-al doilea r;zboi mondial a însemnat anihilarea
armata a nazismului. A urmat epurarea politic;, iar aceste
procese au fost desâvîr ite prin declasarea civic; a repre-
zentan ilor culturali.
Nu Niirnberg, ci cultura i, prin consecin ;, mentalitatea \
european; au reprezentat marea repara ie f;cut; victime- .;
lor nazismului.
170 Gabriel Andreescu

Victimele comunismului nu au primit o repara ie

echivalent;. La nivel interna ional, nazismul i comunis-
mul sînt tratate diferit, o asimetrie care are efecte aclînci,
cu repercusiuni imprevizibile asupra con tiin ei europene,
în mocl evident, comunismul este un regim politic la fel
de criminal ca i nazismul, chiar dac; ideologiile, mijloa-
cele de ac iune ale opresorilor, num;rul celor uci i difer;.
„Mai egale" decît ideologiile i mijloacele terorii sînt între
ele victimele.
în acest sens, experien a legionara i comunista din
ultimii 60 de ani constituie o referin a pentru problema
identit; ii noastre. Spiritul na ional se afl; încifrat în
politica na ional;.

M; întorc la ritualul lecturilor, îmi amintesc c; mi-am

fi at culegerile de documente care au fost publicate la
sfîr itul anilor '80, reproducînd i declara ii ale lui Ion
Antonescu. Am copiat cu entuziasm afirma iile mare alu-
lui, ca principalul inamic, cel mai periculos, al României,
a fost i va fi Uniunea Sovietic;, nu Germania. Sau :
„Grija oric#rui guvern con tient de misiunea lui face ca
problema alimentar# s# se situeze pe primul plan al
preocup#rilor sale"' (foametea devenise teribil; în Bucu-
re ti) etc. Nu tiam de Holocaustul din Transnistria, nici
de declara iile jignitoare ale mare alului fa ; de ne-ro-
mâni, nici de rolul jucat de orgoliul sau politic în evolu ia
evenimentelor. De aceea, în contextul pe care îl cunoa -
tem i cu lecturi de genul Delirului lui Marin Preda,
Antonescu a fost, pentru mine, în acei ani, mai curînd un
simbol pozitiv. Dup; revolu ie am aflat imediat aproape
tot esen ialul asupra personajului istoric i am sus inut
publicarea seriilor de materiale clarificatoare din revista
„22". Ion Antonescu a fost un na ionalist dur, pîn; la
crima, dar în confruntare cu demagogia, într-un moment
greu pentru statul român. Din aceast; cauz;, destinul lui
are o aur; tragica ; din aceast; cauz;, responsabilitatea lui
este i una a istoriei.

1. Dintr-un r;spuns la un memoriu ni lui C.I.C. Br;tianu, din martie

1941.
Na ionali ti, anlinajionali^li... 171

într-o zi, prietenii mei, Sorin i Gina Vieru, mi-au f;cut

cuno tin ; cu Constantin Joja. Atunci am descoperit c;r ile
arhitectului care remodelase, în spiritul arhitecturii secolului
al XVIII-lea, vechi cartiere comerciale din Craiova, Pite ti
i Buz;u. Joja continua o tradi ie mai veche, pentru care
pot fi cita i G.M. Cantacuzino sau Adrian Gheorghiu.
Tendin a se plasa pe iinia clasic; reclamînd virtu ile
matricei ;r;ne ti - „Problema [arhitecturii satelor] e mai
simpl#: c#ci ea a fost rezolvat# de #rani care simt pentru
nevoile lor i cei mai buni arhitec i"1 - i românizant;
(^'.Românul i-a vrut ceva al lui. A a tie el c# e bine."'-)
Constantin Joja preluase conceptul lui Le Corbusier
(arhitectura e un fapt liric) i-1 aplica în contextul
românesc. Cuvintele lui m-au f;cut s; v;d spa iul în care
tr;iam cu al i ochi. Eram receptiv la accentul pus de el pe
lirism i retorica lui m; seducea : „.. .printre arte, arhi-
tectura a fost crea ia cea mai puternic impregnat# de un
nesfîr it lirism.."; „numai înc#rc#tura poetic# ridic# o
construc ie la rangul de arhitectur#;" „...func iuneaprin-
cipal# a acesteia este, al#turi de a da un habitat, una
liric#"^1. Joja era patetic i senten ios. (Pridvorul, scria el,
este o originalitate absolut; în istoria arhitecturii.) Dar mai
ales el a exercitat o influen ; profund; asupra recep-
tivit; ii mele, în special prin teoria lui privind valoarea
arhitecturii citadine de la sfîr itul secolului al XlX-lea. într-
adev;r, am umblat dup; aceea prin ora e câutînd
vestigiile nebânuite pîn; atunci. Am „redescoperit" cîteva
astfel de fa ade citadine, la Buz;u (unde mergeam destul
de des), la R;d;u i, Ia i. Am v;zut în multe ora e aceste
basoreliefuri încînt;toare salvate ca prin minune, dar sub
continua amenin are a unor decizii urbanistice de ultim;
or;. („i/w urbanism f#r# poezie pustie te sufletele oame-
nilor", scria C. Joja 4, cu gîndul la monstruoasa arhitectur;
care stâpînea noile ora e.)

1. G.M. Cantacuzino. Despre o estetic# a reconstruc iei, Ed. Cartea

Româneasc;, 1946, p. 11.
2. Op.cit., p. 12.
3- Sînt citate din Constantin Joja, Sensuri fi valori reg#site, Ed.
Eminescu, 1981, p. 15.
4. Op.cit., p. 25.
172 Gabriel Andrcescu

De altfel, nota liric; este indisolubil; unui suflet care

tr;ie te în termenii spiritului na ional.
Am plîns clup; marile monumente disp;rute. Am scris
cîteva cuvinte despre Biserica Sfinta Vineri, pe care am
reu it s; le trimit în str;in;tate. Au fost publicate i citite
la Europa liber# de Virgil Ierunca. Am patetizat, cînd cu
distrugerea închisorii V;c;re ti. Dar pagina pe care a
reciti-o ast;zi cu mult; curiozitate se afl;, al;turi de altele,
într-una dintre arhivele SRL
Iar mai departe istoria se tie. Revolu ia a schimbat
multe, inclusiv nostalgiile. Iar Românismul, uneori mijloc
de rezisten ; uman; la artificial i grotesc, a devenit o
excelent; moned; politic; i - în leg;tur; sau în paralel -
un refuz al civiliza iei.
Se pune întrebarea : ce are ast;zi românismul de
oferit lumii ?
*
Eu nu cred c; românismul are ceva exemplarde oferit
lumii.
El nici nu are nevoie s; caute o astfel ele legitimare.
S-a spus c; noi sîntem cei chema i s; fim o „punte între
Oiient i Occident", în ce sens ? Ce înseamn; a fi „o punte" ?
A p;stra/a cultiva în spa iul nostru european gîndirea
oriental;, iat; o interpretare promovat; prin anii '70-'80.
Mircea Eliade i Petre Culianu (chiar Sergiu Al-George) au
fost prezenta i în opinia public; drept creatorii unei coli
exemplare de orientalistic;. Lucrul acesta este valabil
pentai primul. Eliade însu i s-a format la marea coal;
italian;. Petre Culianu este un cercet;tor american. Sergiu
Al-George are o oper; de autodidact. Importantele coli
de orientalistic; se afl; în alt; parte, au o tradi ie
incomparabil;, mijloace i energie fa ; de care Institutul
nostm de Studii Orientale râmîne (în ciuda entuziasmului
celor 8 cercet;tori de acolo) doar o întreprindere decent;.
Fac acest comentariu nu pentru a exprima scepticismul
fa ; de „posibilit; ile noastre". Dar faptul c; oameni
serio i se mai refer; ast;zi la nu tiu ce „disponibilit; i
imanente" ale „românilor" de a crea opere constituie un
fel de hipnoz;. Ecolile au nevoie de personalit; i, clar au
nevoie i de bani, de manageri, ele un cadru confortabil
pentru cercet;tori i un context dinamic. O important;
Na ionali ti, antiirajionali ti... 173

catedr; de istorie a religiilor exist; la Chicago, nu la

Constantinopol, nu în Tibet.
O alt; idee a fost de a ameliora modelul occidental.^
Sub ea se ascund cel pu in doua inten ii fluide. Prima :
idiosincrasia fa ; de capitalism. Apoi, dac; nu îi putem
descoperi acestuia o alternativ; viabil;, am dori cel pu in
o democra ie mai cald;, cu substan ;, o societate mai
pu in mercantil;.
Ca r;spuns la prima obiec ie privind capitalismul,
trebuie spus c; ast;zi pia a liber# reprezint; un principiu
ce nu mai poate fi pus în discu ie. Metafora lui Fukuyama,
a sfîr itului istoriei, se refer; nu numai la victoria
democra iei, ci i a pie ei libere, cu care este prea intim
legat;. Iar respingerea capitalismului nu este doar absurd;,
este i inuman;. ..Ar trebui s# fie clar oricui c# f#r#
capitalismul din cele cîteva #ri care îl practic# azi f#r#
complexe, adic# cu succes, în numai cî iva ani popula ia
P#mîntului s-ar reduce prin molime i înfometare la
jum#tate. Or. dac# ne gîndim la enorma bog# ie produs#
parc# în virtutea iner iei în atît de pu ine locuri de pe
glob, putem spune c# niciodat# atît de mul i nu au
datorat atît de mult atîtor de pu ini, ca în epoca în care
umanitatea a cunoscut beneficiile capitalismului" 1.
Numai c; îns; i problema ca atare, a promov;rii sau
nu a capitalismului, este oarecum dep; it;. Ast;zi lumea
gînde te în termeni de securitate colectiv# i subsidiarita-
te, de drept la mediu i dezvoltare durabil#. Obiectivul
nostru ar fi nu s; construim capitalismul - pur i simplu - ci
s; d;m realitate unei civiliza ii de tip european - tocmai
tipul pe care vrem s;-1 „înc;lzim".
Cînd m; gîndesc la Europa, am în minte, mai ales,
trotuarele cu col uri adaptate c;rucioarelor pentru handi-
capa i sau jurispruden a Cur ii pentru Drepturile Omului
de la Strasbourg. Am cunoscut calitatea uman;, soliditatea
profesional; a mini trilor, judec;torilor, procurorilor, care
servesc (public seruants f) statul de drept în Olanda,
Danemarca ori Germania! Aceasta este arm;tura con-
cret; — autentic; ! — a civiliza iei de tip european.

1. H.-R. Patapievici, Istoricii i capitalismul, in Cerul v#zut prin

lentila, Editura Nemira, Bucure ti, 1995, p. 292.
174 Gabricl Andreescu

Acei care viseaz; la o op iune care s; ne reprezinte,

original;, sînt datori s; r;spund; la întrebarea : ce fel de
trotuare, ce fel legi i ce fel de oameni constituie formula
noastr; mai bun;, de „românism" ?
O ultima ..specificitate" la care mâ mai refer este
asocierea dintre latinitate i cultura ortodox;. Sextil Pu cariu
o afirma în termeni radicali i grandilocven i ' : .. Ortodoxia
noastr# este ast#zi cel mai sigur criteriu de diferen iere,
c#ci noi suntem în lume singurul popor latin de credin #
ortodox#. Aceast# împerechere fericit# de sânge latin cu
alese însu iri suflete ti, venite de la R#s#rit, ne d# acel
complex de mari i originale calit# i, cari ridic# valoarea
rasei noastre". A mai da, dintre multele posibile, un
singur exemplu, Dumitru St;niloaie a teoretizat la rînclul
lui aceast; „sintez#... care d# sufletului românesc o
originalitate si un farmec unic "', Acela i stil necritic,
superlativ, extaziat: „Neamul nostru reprezint# existen a
de cel mai perfect echilibru bipolar, în vreme ce la toate
celelalte neamuri echilibrul tensiunii e tulburat în favorul
unuia dintre ace ti doi poli. Numai 'ra ionalismul» ro-
mânesc nu e ra ionalism secular, siguran # netulburat#
de pa ii ra iunii, ci alternare de siguran # netulburat# în
terenul de sub picioare i de fulger#toare vedere c# p# im
pe valuri" 3.
Mi-e team; c; alian a dintre ortodoxie i latinitate este
citit; de c;tre al ii în sens complet diferit. Pentru mul i
autori, frontiera dintre ortodoxie i catolicism ar putea
defini în curînd un hotar de civiliza ie în interiorul
Europei. Teoria lui Samuel Huntington, privind schimba-
rea grani elor politice cu grani e culturale, aplicat; pentru
Europa de Est, are pentru noi o semnifica ie amenin ;toa-
re. Reg;sirea acestei concep ii în variate discursuri, de la
textele unor esei ti mai tineri 4 , pîn; la studiile unor

l.Din cuvîncarei inut; la Congresul Fr; iei Ortodoxe Române.

28,11.1938, Târgu-Mure .
2. Dumitru St;niloaie. Ortodoxie i latinitate, „Gândirea", nr. 4,
aprilie, 1939.
3. Dumitru St;niloaie, Op. cit.
4. „Adev#rata Europa de Est este cea a culturii bizantin-ortodoxe.
Ea înseamn# o alt# Europ#, una rezultata din Imperiul roman
de r#s#rit, care nu cunoa te modernitatea, cu a sa civiliza ie
industriala avansat# i cu avatarurile individualismului, în timp
anali ti ai ac iunilor concrete ele integrare europeana'.
constituie o for ; politic; prin ea îns; i. Dar eu nu cred c;
tradi ia religioas; are o influen ; atît ele determinant; ca
factor care ac ioneaz# ast#zi pentru evolu ia statelor
moderne, a a cum sugereaz; diver i autori. Dac; i-am
amintit, am f;cut-o pentru a contracara iluziile pe care ni
le putem face mizînd pe linia tradi iei ortodoxe.
România se afla într-adev;r, la începutul anului 1995,
pe punctul de a se lipi de blocul r;s;ritean, la o
Comunitate a Statelor Independente l;rgit; cu ;rile care
rtu au ar;tat rapid voin a ele a accepta regulile comunit; ii
occidentale. Factorul religios este aici marginal. Mult mai
semnificativ; pare a fi lupta pentru putere în cadrul
proaspetei democra ii i „obliga ia" fostului aparat al
regimului comunist de a se dedica cu trup i suflet
na ionalismului, ca singur; alternativ; de legitimare pen-
tru el, dup; pr;bu irea regimului pe care îl servise 2.
„Neona ionalismul" românesc, mi care esen ial dema-
gogic;, folose te orice mijloace i de aceea face apel i la
ortodoxism. Are i premisele necesare. Biserica ortodox;

ce, înccpînd din secolele J 7 i 18, cultura Europei occidentale l

centrale împinge necontenit omul în mijlocul universului, miezul
gîndirii bizantine r#mîne Dumnezeu, în timp ce în Occident
avansau în prim-plan filozofii luminilor, dincoace se aspira doar
la negurile transfigur#rii.'' (Richard Wagner. Popoare în derir#.
ecl. Kriterion. Bucure ti, 1994, pp. 61-64).
1. Este o real; problem; c; anali ti ai structurilor ele integrare au
ajuns s;- i defineasc; conceptele economico-politice pe baza
distinc iilor cultural-religioase. ele tipul „regiuni catolic-protestante
i ;ri orte>eloxe" (vezi spre exemplu Juergen Noetzolel. European
Union and Eastern Central Europe.- Expectations and Uncertainties.
„Aussen Politik'', voi. 46, nr. 1/1995, pp. 14-24).
Pe de alt; parte, faptul c; patriarhul Teoctist a f;cut un turneu, în
vara lui 1995, la Belgrael i Pale. cu mesaje c;tre liderii sîrbi din
partea oficialilor români, arat; c; ortodoxia este întrebuin at; ele
asemenea ele c;tre regimurile din ze>n; ca o marc; politic;.
Moscova poate contracara dezvoltarea structurilor de integrare
ele tip UE ori NATO f;cînel apel la ..comunitatea religioas;" a
unor ;ri precum România, Bulgaria i Serbia - o strategie cu
tradi ie istoric;.
2. Pentru leg;tur; elintre na ionalism si obstacolele în calea integr;rii
europene a României a sugera analizele elin revista ..Studii
interna ionale", nr. 1. Centrul ele Stuelii Interna ionale. Bucure ti.
1995.
176 Gabriol Andreescii

a sprijinit regimul comunist - la sfîr itul anilor '40, sub

teroare. Conduc;torul Bisericii ortodoxe, patriarhul
Teoctist, a oferit acest suport i recent, dînclu- i acordul
pentru d;rîmarea l;ca urilor de cult ori înfierînd pe
timi orenii care s-au ridicat împotriva despotismului lui
Ceau escu. Ast;zi, în condi ii de libertate religioas; i
independen ;, Biserica ortodox; refuz; s; rezolve pro-
blema bunurilor Bisericii greco-catolice, preluate în 1948.
Ei ast;zi, flirteaz; cu Puterea secular;. Proiectele de lege
privind cultele pe care Ierarhia Bisericii ortodoxe încearc;
s; le promoveze cer limitarea drastic; a mi c;rilor
religioase alternative, pe principiul (incompatibil cu statul
modern) c; „sîntem un popor ortodox". Interesul ei
pentru via a social; se manifest; prin presiunea f;cut;
asupra Cur ii constitu ionale, deputa ilor ori altor persoane
politice, ca s; determine condamnarea la închisoare a
homosexualilor. Asocia ia studen ilor cre tini-ortodoc i din
România, aflat; sub patronajul Ierarhiei ortodoxe, face
mitinguri cu acela i obiectiv.
Biserica ortodox; a avut în istoria devenirii na iunii
române un alt rol, alte merite. Ast;zi, ini iativele ei sociale
par dominate de voin a ele a se împotrivi, nu ele a
construi. Spre deosebire de celelalte ramuri ale cre tinis-
mului, i în special fa ; de protestantism, ajutorul adunat
i preg;tit pentru s;raci, suferinzi, marginali râmîne o
preocupare periferic;. Nimic asem;n;tor puternicelor
centre de cultur; care sînt colile ori universit; ile catolice
i protestante din Vest. Ceea ce nu înseamn;, evident, c;
ortodoxia ar avea un statut teologic inferior celorlalte
culte amintite. Mi-e team; îns;, dup; ceea ce vad, c;
tradi ia ortodox; în România - a c;rei împletire cu
latinitatea noastr; o v;d ast;zi manifestîndu-se cu atît mai
pu in — va juca un rol conservator. Pericolul acesta va
apare ori de cîte ori ortodoxismul va inten iona s; fie mai
mult decît un mijloc al experien ei spirituale, adic; al
unui act care î i relev; substan a în plan individual.
Dar dincolo de orice nostalgie pe care o avem dup; o
„specificitate'' sau alta, râmîne faptul esen ial, c; teme
precum „na ionalismul", „spiritul na ional" nu posed;, în
lumea de ast;zi, decît o semnifica ie secund;. Ca i
„democra ie", ..socialism", „liberalism" ori alte etichete
Na ionali ti, 177

doctrinale, aceste concepte au referin e mult prea gene-

rale pentru a pilota un popor în problematica subtil; a
civiliza iei pe care o avem de întîmpinat. Tragedia noastr;,
dup; revolu ia din 1989, ine ele faptul c; am avut la
dispozi ie o cultur; întemeiat; numai pe acest discurs
secund ; aproape nimic preg;tit pentru a r;spunde între-
b;rilor (de natur; intelectual;) care s; formeze elitele
civice i politice adaptate Europei de dup; Maastricht.
Spun tragedie pentru a defini nu e ecurile dureroase ale
perioadei prin care trecem, ci caracterul ireversibil al
efectelor lor.

Care este legitimitatea gînduiiior si sentimentelor cuiva

fa ; ele aceast; problem;, sensibil; ca o ran;, a spiritului
na ional ?
în nici un caz legitimitatea nu- i poate lua drept
argument - a a cum o face corul na ionalist - solidaritatea
bazat; pe identitatea na ional;. Solidaritatea nu se justifi-
c;, în general, pe identitate.
Ei legitimitatea, i solidaritatea sînt subsumate princi-
piilor binelui i adev;rului. Este legitim i este normal s;
fii solidar în bine i adev;r. Atîta timp cît pe aceste
meleaguri române ti copiii sînt dresa i în loc s; fie
educa i, atîta timp cîr. oamenii sufer;, cîmpiile sînt dezgo-
lite, p;durile t;iate, animalele vînate, a te dedica pentru
binele locului uncie te-ai n;scut este un lucru firesc. Nu
are nici un rost s; ratezi prin emfaz; firescul acestei
op iuni, numindu-1 „devotament na ional".
 Epilog
în 1991 a fost publicat; în Statele Unite cartea unei
excelente cercet;toare, Katherine Verdery, privind evolu ia
ideologiei na ionaliste sub Ceau escu. Am citit originalul
englez al acestui text (finalizat în 1989), publicarea sa în
limba român; f;cîndu-se cu o condamnabil; întîrziere la
Editura Humanitas, în 1994 (la ini iativa i insisten a lui
Sorin Antohi)'. De altfel, cu o slab; reac ie public;. Ceea ce
m; frapase îns;, în momentul descoperirii textului, nu era
doar caracterul remarcabil al cercet;rii, ci faptul c; o
prospectare de o astfel tle adîncime asupra fenomenului
cultural românesc nu o f;cuse un român, mai aproape fa ;
de fenomen pentru a sesiza infinitele nuan e ale vie ii
noastre culturale.
Dificultatea accesului la bibliografie ori complica iile
public;rii unei exegeze asupra fenomenului cultural româ-
^ * * ___
nesc în anii 70-'80 erau doar o fa et; a absen ei ini iativelor
pe m;sur; „ele acas;". Marele obstacol s-a dovedit, pîn; la
urm;, lipsa cie viziune a elitei culturale care dezb;tea
identitatea (tipologia, substan a) noastr; cultural;. Textul lui
Katherine Verdery este el însu i o argumenta ie implicit; în
acest sens. Dintre principalele curente distinse de autoare,
una, mi carea protocronist;, iese din joc, calitativ si meto-
dologic. „Cultura autentic;" se reduce i ea la curentul
paseist al P;ltini ului, la produc ia unor autorit; i pro-
fesionale precum David Prodan ori Alexandru Zub i
purismul estet dominant (victorios) de la Uniunea Scri-
itorilor. Katherine Verdery nu ajunge s; trateze manifest;ri
din afara circula iei culturale de suprafa ; - cum ar fi
gruparea din Ia i (Dan Petrescu, Liviu Cangiopol, Sorin
Antohi, Liviu Antonesei .a.) situat; remarcabil în opozi ie
cu celelalte curente descrise - dar analiza ei pare relativ

Katherine Verdery, Compromis i rezisten #. Cultura român# sub

Ceau escu. Humanitas, 1994
 acoperitoare în raport cu scopul propus. Nimic asem;n;tor,
în România, cu efervescen a gîndirii critice clin Polonia,
Cehoslovacia ori Ungaria, asigurînd rafturi de c;i i biblio-
tecilor universitare din Occident. „Con tiin a cultural; româ-
neasc;" (folosesc formula parodic) era departe de a se plasa
în raport cu dinamica cultural; contemporan;, la care nu
avea evident acces.
Dup; 1990 toate s-au schimbat, nu mai pu in spectacolul
dezbaterilor culturale. Principalele subiecte ale procesului
general de înnoire a societ; ii române ti : substan a demo-
cra iei, statul ele drept, reclefinirea naturii i sensului na iunii,
statutul cet; eanului, al identit; ilor i comunit; ilor, regîn-
direa multiculturalit; ii i (îmi permit acesf barbarism)
imilticategorialit# ii sociale, locul României în regiune i în
comunitatea interna ional;, trebuiau reluate „clin mers",
adic; în procesul aproape simultan al în elegerii i al
utiliz;rii acestei în elegeri ca determinant politic. Retarclarea
profesional; a intelectualit; ii noastre, relativ la aceste
subiecte provocatoare, a fost o adev;rat; surpriz;, la fel ele
mare i poate, la fel de logic;, ca i retardarea general; a
mentalit; ii civice a întregii popula ii - efect al înghe ului
celor cincizeci de ani ele comunism.
> t—"Inerent, subiectele democra iei, drepturilor omului, alte-/
rit; ii, multiculturalit; ii, rela iilor interna ionale ale Româ-
/ mei, fenomenelor ele integrare, au fost aduse în discu ie atît
ca obliga ii cu caracter de specialitate cît i, vrîncl-nevrînd,
ca teme ale dezbaterii clin pres;, în logica lor fireasc;, dar
eu accente determinate de contextul politic, ele s-au
transformat într-o dezbatere public; (uneori implicita, alteori
explicit;) asupra spiritului na ional, asupra identit; ii na io-
nale, asupra na ionalismului în genere, cu o miz; politic;
considerabil;, într-un mocl cu totul surprinz;tor, întreaga
dimensiune a conflictului de idei ilustrat; de disjunc ia
dintre na ionalism-amina ionalism (europenism, universalism
etc.) a putut ti remarcat; cu ocazia polemicii pe care am
avut-o cu cl-nii Octavian Paler i Alexandru Paleologu. Am
citit i auzit, în contradic ie cu limitele de adîncime i
expresivitate a interven iilor, sentin e de genul : „prima
polemic; adev;rat; ele dup; revolu ie" ; „dac; nu ar fi
existat, aceast; polemic; ar fi trebuit inventat;" ; „dou;
pozi ii care definesc dou; tendin e decisive ele ordin politic"
.\:aiionalisli. antiiialionali li. 181

.a.m.d., în sfîr it, au fost f;cute compara ii cu polemica

Maiorescu-Gherea'.
Cum a fost posibil; o astfel ele reactivitate, la un dialog
mai curînd modest prin dimensiunile i substan a argu-
ment;rilor lui ? Nevoia unei minime explica ii constituie
motiva ia acestui epilog.
Poate interesul trezit de polemic; s-a datorat faptului c;,
în publicistica de mai larg impact cel pu in, era prima dat;
pus în discu ie, calificat, na ionalismul ..natural'', relaxat, al
unor intelectuali, i nu excesele grote ti ale na ionalismului
extremist, fals i g;l;gios în acela i timp, practicat de c;tre
unii licieri politici, în plus, datorit; contextului mai general
al intersec iilor ele interese, pozi ia na ionalismului (relativ)
decent fusese între timp însu it; de c;tre o bun; parte clin
opozi ia politic;, adic; tocmai ele mi carea politic; ele la
care se spera dep; irea actualei fund;turi ele civiliza ie
generat; ele ultra-na ionalism.
O a doua motiva ie posibil; ar fi, elup; p;rerea mea,
faptul c; polemica amintit; reproduce o falie ap;rut; cam
prin 1991-1992 în presa antiguvernamental;. Dac; în 1990
presa cultural; i principalele cotidiene ele opozi ie erau
oarecum solidare în perspectiva ele principiu din care tratau
temele „române ti", la cap;tul a eloi ani diferen ele de
nuan e s-au transformat în divergen ; ori au ajuns la
contrazicere. Ast;zi, funelamentalismul ortodox care domin;
o revist; cultural; precum „Cuvîntul" ori cotidianul „România
liber;" a intrat în conflict cu politica unor reviste precum
,,22'', ..Contrapunct", într-o anumit; m;sur; ..Dilema'' ori
ziarul „Azi".
Dar poate cea mai sigur; explica ie, privind sensi-
bilitatea la polemica na ionalism-antina ionalism rezid; în
1
Exist; i pozi ii negative. Gabrielei Aclame teanu polemica îi Ias; un
..adînc sentiment da derizoriu i inutilitate". Opiniilor lui
Octavian Paler, considerat .,uii european moderat (nici m#car
euroscepticf. domnia sa îi opune „în cpcnitele discursuri pro-L'esf
care au înlocuit ..discursurile oficiale cu tipic ceau isf. („Europa de
Sud" (III), „22", nr. 32, 1996). Ana Blandiana calific; la rînciul ei
polemica — într-o emisiune prezent; pe micul ecran —, drept o
diversiune menit; s; distrag; aten ia ele la problemele politice
reale. (.Octavian Paler d; cuvintelor Anei Blandiana o interpretare
oarecum diferit;, ca acuzînd ..o diversiune, o capcan#, cu scopul
de a pune în circula ie ni te idei. altfel indigeste''. (R#spuns, lot
deschis, d-lui Gahriel Audreexu. ..22". nr. 31, 1996).
182 Gabricl Andreescu

aducerea în discu ie a pozi iilor unor intelectuali extrem ele

c;uta i de mass-media. Firesc s; vedem în asta caracterul
neaprofundat (pentru c; este suprapersonalizat) i emo ional
al implic;rii opiniei publice în chestiuni de principiu. Dar
este la fel de adev;rat c; proiectele politice care marcheaz;
destinul unei societ; i sînt inerent marcate de profilul
intelectual i moral al liderilor.

Polemicii cu na ionali tii „buni", „decen i" i „legitimi" i-a

pus punct, brutal, cel mai activ sus in;tor al ei. Transfor-
mînd-o într-o r;fuial; personal;, Octavian Paler a com-
promis, din p;cate, pînâ i principiul 1. Trecînd peste acest
1
Cu o inelegant;, cu o lipsa de onoare care m-a luat prin
surprindere (de i-i cuno team trecutul i percepusem natura
personajului). Octavian Paler a folosit paginile unei publica ii
precum „România liber;", unde nu aveam acces ( i unde
Octavian Paler mi-a refuzat dreptul la replic;) pentru a insulta, a
ironiza, a ridiculiza, a bagateliza, a umili, a anula. Mostre ale
interven iilor sale : „I-am explicat d-ltti Andreescu ca unui
african" ; ..într-o antologie a stupidit# ii a a ceva poale figura la
un loc de cinste" • ..dîndu- i aere comic-serioase. de misionar al
europenismului". Dl Paler consider; c; eu a profita, întrucît
„ridicolul nu ucide". Opiniile mele îl fac s; ridice „ochii mân. ca
în fa a unei abera ii amuzante" ; N-ar avea nimic ca s; îngenun-
chez „zilnic, pe un coi'ora , cu fafa spre Apus, daca asta î[m]i
prie te". îmi pun „mîinile în old, producînd o mostra, hilarei i
descalificant#, de ieztiitism infantil care te-ar obliga, în caz ca ai
fi dispus sa continui discu ia, s# te a ezi în patru labe..." (din
seria de patru editoriale, intitulate Un caz bizar, publicate în
luna iunie 1996). Folosind metodele fostei ..S;pt;mîna". a lui
Eugen Barbu. Octavian Paler lanseaz; „povestioare' suprarealiste
de genul: „aflu ca Cabriel Andreescu a -demascat- într-o dez-
batere, obiceiul ziarelor de a scrie sub fotografii 'gra ioasa
doamna y-, i. dac# am în eles bine. obiceiul b#rba ilor, de la noi.
de a s#ruta mîna femeilor, afirmînd - serios - c# a a ceva
constituie discriminare sexuala..." („RL", 2.07.1996 - dac; dl
Paler ar fi fost dezinformat, el ar fi avut elementara datorie s;
verifice afirma ii de un asemenea caracter fantezist). Rezultatul
degrad;rii limbajului folosit de Octavian Paler a fost decizia de a
„închide" polemica, printr-o scrisoare deschis;, adresata domniei
sale i publicat; (în urma invita iei de „a trimite scrisoarea la
•România Mare-", i nu la „România liber;") în revista .,22".
nr. 31. 1996. Domnia sa a replicat cu un r;spuns, ..tot deschis", în
acela i num;r.
i\'a(ionalifli. antina[iv>tali ti... 183

spectacol, sâ-i spun, într-un fel mai blînd, derutant, r;mîne

s; ne întreb;m, în ce m;sur; personalitatea intelectualilor
este determinant; pentru logica proiectului lor politic.

M-am referit marginal la Alexandru Zub i la Ana

Blandiana.
Primul s-a dedicat cercet;rii istorice, pe care a servit-o
cu exigen ; i probitate toat; via a. Opera sa num;ra, acum
doi ani, 21 de volume, circa o mie de studii, eseuri i
articole, sute ele recenzii i note bibliografice. A coordonat
opt volume colective, a îngrijit edi ii i serii, în prezentarea
pe care Grupul pentru Dialog Social i-o f;cea în decembrie
1994, cu ocazia acord;rii lui Alexandru Zub a premiului
GDS, st; scris : „D-l Alexandru Zub reune te într-o singur#
persoan# ie it# din comun o impresionant# list# de merite :
autor valoros i prolific, catalizator i model al cercet#rii
istoriei i culturii, spiritus rector al cîtorva genera ii de tineri
studio i, exemplu de rigoare moral# i activism civic". (Nu
se aminteau, în aceast; prezentare, remarcabila sa modestie
i discre ia.)
Anvergura etic; i profesional; a cl-lui Zub d; greutate
cuvintelor pe care le roste te. Tema proiectului politic
(na ionalist) sprijinit de domnia sa - refacerea unei vechi
unit; i etno-culturale, între frontierele României Mari - nu
are îns; o natur; propriu-zis istoric;. Asemenea concep ii
in, contrar a tept;rii generale, de realit; i în primul rind
politico-juridice, incluzînd regulile scrise ori cutumiare ale
dreptului interna ional. Dar poate fi f;cut;, din interiorul
tiin ei istorice, o critic; a propriilor limite, în a r;spunde
unor exigen e exterioare ? Nu seam;n; asta cu istorioara
unui erou popular, ce pretindea c; s-a salvat tr;gîndu-se de
p;r, afar; clin ap; ? Dezbaterea asupra destinului României
poate beneficia nu de specialitatea istoricului Alexandru
Zub, ci de mai generala sa experien ; tiin ific; i de
proverbiala sa onestitate.

Renumele Anei Blandiana nu era, nici înainte de 1989, o

etichet; pur literar;. Unele din plachetele din „România
184 Gahiic! Andreescit

liber;", poeziile care circulau într-un fel ele samizelat se

transfiguraser; în metafore politice. Dup; 1989 a f;cut o
,.carier;'' public; spectaculoas;, prin cooptarea în CFSN -
din care a demisionat tot spectaculos - i din momentul
cînd a devenit pre edint; a Alian ei Civice. Implicarea ei
civic; a transformat-o într-o personalitate controversat; ; a
trezit o intens; afec iune la mul i oameni simpli, dar a
produs reac ii sceptice printre unii (nu pu ini) colegi,
oameni de cultur; ori mai nou. oameni politici. Cît ele
gratuit;, cît ele emo ional; u f< >.si activitatea ei în cadrul
Opozi iei, cît de mult a confundat motiva iile de ordin
psihologic i cele ele orelin politic, cum pretind cei care o
judec; ele la distan ;, m i se pare greu de stabilit. Ceea ce nu
cunosc îns; criticii ei, este imensul efort pe care 1-a acceptat
în ace ti ani, acel efort deseori f;r; satisfac ii, modest,
strivitor prin greutatea responsabilit; ii, care demonstreaz;
c; „î i pas;". Din punct de vedere moral, deosebirea dintre
ea i declamatorii ele fraze patriotice, incapabili s; fac; un
gest care s; serveasc; binele public, nesemnat ori
neremunerat, este de aceea uria ;.
în to i ace ti ani, Ana Blandiana a fost un lider de opinie
public; i, probabil, va fi i în urm;torii ; un om cu
influen ; în rela iile din culise. Siguran a de sine - rezultînel
elintr-un amestec complicat: lipsa unei culturi politice care
s;-i dea con tiin a relativit; ii „binelui", încreelerea în propria
bunâ-credin â, capacitatea empatic; atît ele important; în
comunicarea cu oamenii, mînelria i decen a - explic; multe
elin succesele ei. Volitiv;, de o pasionalitate controlat;,
avînd vigoarea celor care nu renun ; clecît la cap;t - i
cap;t nu exist; - este de b;nuit prezen a Anei Blaneliana i
în viitoarea retoric; a actualei Opozi ii. Iat;, deci, cultura
intersectîndu-se cu politica, adic; centrul de greutate în care
se afirm; ori se neag; na ionalismul.

E într-un fel eie necrezut c; Alexandru Paleologu a

devenit un purt;tor ele teze i de cli ee na ionaliste, îmi
amintesc un pasaj elin scrisoarea sa c;tre Anelrei Ple u, elin
faimosul Epistolar, publicat în 1987. Spune Alexandru
Paleologu, cu referire la unele opinii „îngrozitoare" pe care
 i ti, anlinalionali ti... 185

le împ;rt; ea celor din jur Constantin Noica : ,.Dc exemplu,

este în Jurnal im loc în care Noica vorbe te despre -obsesia
Apusului de a condamna represiunea': în ce lumin# poate
ap#rea în ochii unei lumi de azi emitentul unei asemenea
p#reri?'' Tr;iesc intens impresia c; aceste vorbe exprim;
pozi ia mea ca i cum ar fi ale mele - polemizînd chiar cu
domnia sa.
Cosmopolit - un francofon care a reu it s;- i creeze,
clac; nu admira ie, cel pu in faim; în lumea diplomatic;, la
Paris, în cele cîteva luni în care a fost ambasadorul
României în capitala Fran ei -, sceptic capabil de mari
ent'uziasme, i artist, Alexandru Paleologu nu are aproape
echivalent, în via a noastr; cultural;, prin excep ionalul s;u
pitoresc. Singurul om pe care îl cunosc, pentru care
frumosul conteaz; cu adev#rat mai mult decît adev;rul i
binele, în consecin ; logic;, un amoral. Stilul lui are o
frumuse e i o inteligen ; care uneori î i taie r;suflarea
(interven iile sale polemice le-au verificat din nou). Ce
leg;tur; are acest portret, cu sus inerea de c;tre domnia sa a
extremistului epigon Marian Munteanu ? Cochet;ria cu
Funda ia Anastasia ? Diatribele împotriva birocra ilor de la
Bruxelles i împotriva proiectului lor, „combina ie a unor
in i care detest# Europa" ? Amoralitatea sa explic;, dup;
mine, o parte major; din inconsistentele, inadverten ele
omului de cultur;. Este extrem de dificil sâ- i p;strezi
luciditatea într-un teritoriu complicat, f;r; o busol; etic;.
Iat;, capacitatea sa de a trece de la gesturi de o elegan ;
cuceritoare i la antonimul lor. îndr;zneala de a dezv;lui
activitatea sa ele informator (cedare la cap;tul unei lungi
recluziuni); dar, surpriz;, absen a peniten ei, comporta-
mentul s;u inexplicabil, dînd impresia unui star care
a teapt;, pentru aceast; istorie, felicit;ri.
în plan intelectual, Alexandru Paleologu s-a definit, el
însu i, cel mai bine. Un admirator al concep iei empiriste
despre democra ie. Un moralist pe linia morali tilor clasici,
antici i moderni. Un francofon iubitor al lui Montaigne. Un
om ele talent, capabil, cum remarca i Dan Oprescu în textul
s;u publicat în acest volum, s; „cî tige chiar dac# nu are
dreptate". Fac aceste instrumente fa ; provoc;rilor monclia-
liz;rii economiilor, super-specializ;rii domeniilor, desta-
biliz;rii vechilor elite prin noile reguli, tehnologice, ale ciber-
spa iului, ori socio-culturale, de tipul „affirmative
186 Gabriel Aiulrccxcn

action" ? Dac; are o datorie, Alexandru Paleologu o are pe

aceea de a ar;ta de partea cui este. în întîmpinarea c;rei
lumi merge. A rinocerilor ori a unei societ; i democratice
..în care se sfir e te istoria" ; societate f;r; savoarea, poate, a
celei pe care o reprezint;, dar infinit mai protectoare, mai
lucid;, i oricum, singura cale, ast;zi, ele a p;stra umanismul
pe care alt;dat; afirma c; îl sluje te ?

Repet întrebarea, cu privire la Octavian Paler: ce anume

din lunga sa existen ; este determinant; pentru logica
proiectului lui politic asumat dup; revolu ie ? Zecile ele ani,
în care a slujit propaganda regimului comunist - în timp ce
Alexandru Zub i Alexandru Paleologu f;ceau închisoare
politic; ? Cariera sa, culminînd cu „suprema onoare" de a
deveni membru al Comitetului Central al Partidului Comu-
nist ? Cochet;ria cu na ional-comunismul, ca în aceast;
cuvîntare pe care a inut-o cu ocazia decor;rii „României
libere" cu Ordinul Steaua RSR : „... "România liber#- i-a
început drumul în istoria presei române ti, purtînd din
neagra ilegalitate cuvîntul Partidului c#tre cititori, la dou#
zile dup# ce un b#rbat neînfricat, un mare patriot si un
str#lucit revolu ionar. Dumneavoastr#, tovar# e Nicolae
Ceau escu, împlinea 25 de ani, într-una din închisorile
unde teroarea fascist# întemni ase, împreun# cu lupt#torii
comuni ti, i umbra lui B#lcescu i cea a lui Tudor
Vladimirescu, a lui Horea, durerile seculare i visurile cele
mai sfinte de libertate i dreptate ale neamului nostru.
C..J"1? Sau debutul literar i romanele, care 1-au întors cu
fa a spre public ? Paginile sale despre adev;r, minciun;,
suferin ;, salvare, tragism, remu care, speran ;, iluzie,
dezn;dejde, m;rturisire, noroc, destin, revan ;, libertate,
voin ;, ..., devenite, în anii :80, refugiu cititorului strivit de
cotidian ? Ori gestul, de a- i fi pus semn;tura, în 1989,
al;turi de al i ase intelectuali, pe scrisoarea de ap;rare a lui
Mircea Dinescu ?

1
Reprodus; de ..România libera" în num;rul din 31 ianuarie 1973
Na ionali ti. anliiiahouali ti,.. 18"

Sînt sceptic fa ; de acele proiecte politice care depind

prea mult de volutele unei istorii private. Noile genera ii au
ele ce s; afle, dar nu au de ce s; depind; de complicatele
strategii prin care „mae trii" au supravie uit unor timpuri
îngrozitoare. Polemica din jurul na ionalismului bun, legitim
ori decent, va fi, sînt convins, absorbit; în dezbaterea
cultivat; i f;r; complexe a tinerelor elite. Adev;rata noastr;
datorie, cea patriotic#, este s; oferim spa iul public valorilor
în devenire.
 Cuprins

Cuvînt înainte ................................................................. 9

Gabriel Andreescu : Privirile, îndreptate spre

Republica Moldova ori spre Ungaria ? ............. 13
Alexandru Paleologu : Pacta sunt servanda............. 25
Gabriel Andreescu : Octavian Paler, Alexandru
Paleologu i spinoasa problem; a
na ionalismului .................................................. 36
Alexandru Paleologu : Despre irelevan ; ................ 60
Daniel Vighi: Europa de nic;ieri ......................... 70
Lauren iu Ulici: Na ional i european ................... 73
Liviu Andreescu •. America, în cli ee........................79
Fey Laszlo : Scrisoare deschis; d-lui
Octavian Paler ...................................................85
Gabriel Andreescu : Interes na ional, profil
intelectual...........................................................90
Dan Oprescu : Despre „Multipla polemic;" ..........153
Gabriel Andreescu : Subiectiv, despre identitatea
na ional;...........................................................158

Epilog……………………………….....179