MAICA DOMNULUI PENTRU PREDICI

n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh.

.Ce fulger de lumin lumineaz n ntregime noaptea aceasta, ce nger pzitor strlumineaz
Adormirea Maicii celei ncptoare de via, ce cuvntri apostoleti de Dumnezeu gritoare,
fericii prin ngroparea trupului primit de catre Dumnezeu, cum Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce din
milostivire primi ca s se fac fiul acesteia, primete n palmele-I de Stapn sfntul suflet al
acestei Preasfinte i Preadumnezeieti Maici, slujind-o (Sf. Ioan Damaschin)
ncepnd cu vecernia din aceast sear am intrat n atmosfera, n ambiana duhovniceasc
a srbtorii, Adormirea Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu. i, n timpul slujbei, mi-a venit n
minte o ntmplare pe care am citit-o undeva: la un moment dat, un pelerin s-a dus ntr-un loc
unde s-au nevoit foarte muli sfini, ntr-un loc binecuvntat, plin de har, unde Dumnezeu lucra
minunat. i pelerinul acela a intrat n spaiul binecuvntat i a fost ntmpinat de un grdinar. i
grdinarul acela i-a spus: S tii c aici este un loc subire. Pelerinul n-a neles i l ntreab:
La ce te-ai referit cnd ai spus c este un loc subire aici? i grdinarul i spune: S tii c n
locul acesta nu este mult ntre el locul acesta i Dumnezeu. De aceea e un loc subire. Putem
spune i noi c aici, la Nicula, este un loc subire pentru c nu este mult ntre noi i Maica
lui Dumnezeu, ntre noi i binecuvntarea ei minunat. De aceea toi ne-am strduit timp de 2
sptmni s adncim taina aceasta att de frumoas i pe care Prinii Bisericii au ludat-o n
cuvinte cum noi nu suntem n stare. Nimeni, orict am avea arta aceasta a elocinei, a
cuvntului binemeteugit, nu putem s ne apropiem de taina Maicii Domnului, de
frumuseea ei, de delicateea ei, de dragostea ei. i, de aceea, aa cum ne nva Prinii
Bisericii noastre, toi trebuie s cerem cuvnt ca ea s ne inspire, ea s ne ajute s vorbim despre
ea. i rostirea numelui ei, al Maicii Domnului, este un lucru binecuvntat. Erau oameni
sfini care, atunci cnd i rosteau numele Maicii Domnului, plngeau. De ce? Pentru c n
rostirea aceasta minunat, n numele Maicii Domnului, este prins curia ei. i cine este vrednic
s rosteasc numele acesta minunat? i oamenii sfini plngeau vzndu-i nevrednicia lor
atunci cnd rosteau numele ei. i noi, i eu, n primul rnd eu, mi declin nevrednicia n a
vorbi despre Maica Domnului, despre cea care este cea mai minunat i cea mai curat
fptur omeneasc. Cea mai curat!
n ajunul srbtorii de astzi m-am gndit c este foarte potrivit, aa cum Dumnezeu mi
d putere i Maica Domnului m inspir, s vorbesc despre o latur desprins din viaa ei, de
care poate nu reuim ndeajuns s ne amintim i s meditm: Maica Domnului este exemplul cel
mai frumos de statornicie n credin. Credina Maicii Domnului ntodeauna a fost rotund,
vie, adevrat; nu s-a impus prin nimic, n-a fcut caz de autoritatea ei, putea s spun c
este Maica Celui Care este Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. N-a abuzat de acest statut, i-a
trit credina fr zgomot i ntr-o lucrare foarte tainic. i, mai presus de toate acestea,
credina Maicii Domnului a fost una extrem de statornic.
Un gnditor, un teolog, un om rugtor, plcut lui Dumnezeu, surprinde foarte frumos
aceast stare a Maicii Domnului, statornicia ei n credin, discret, frumoas i care nu se

ndoiete, nu plete n faa niciuneia dintre viforniele care i peste ea au venit. Ne spune
acest rugtor ctre Dumnezeu c
Fecioara Maria, Preacurata Maic, nu cere nimic i primeste totul. Ea nu urmareste
nimic si are totul. n chipul Fecioarei Maria aflm ceea ce s-a pierdut n totalitate n lumea
noastr mndr i agresiv: compasiune, blndee, purtare de grij, ncredere i smerenie .
Acestea le vedem noi n chipul Maicii Domnului. Noi o numim Doamna noastr i mprteasa
cerului i a pmntului, ns ea ce frumos! se numete pe sine roaba Domnului. Ea nu
caut s propovduiasc sau s demonstreze ceva i totui simpla sa prezen, cu lumina i
bucuria care o nsoesc, ndeprteaz nelinitea problemelor noastre. E ca i cum am fi fost
plecai de acas ntreaga zi, una lung, obositoare i plin de nereuite i am fi revenit n cele
din urm acas, unde totul se limpezete, se umple de acea fericire mai presus de cuvinte, care
este singura fericire adevrat.
Aa este Maica Domnului. Credina ei a fost o credin vie, statornic. i vom vedea
din toate pasajele, evenimentele legate de Maica Domnului. Sunt puine. Maica Domnului n-a
scris nimic, nu i-a lsat o biografie, nu i-a lsat nite memorii. De ce? Pentru c viaa ei a
fost viaa lui Hristos i cnd iubeti pe cineva te identifici cu el. Totul capt sens n funcie
de cel pe care-l iubeti. Nu mai contezi tu ca om, totul plete n faa celui pe care tu-l
iubeti foarte tare. Coninutul vieii lui devine coninutul vieii tale. Tot ceea ce faci tu are
referire la cel pe care-l iubeti. i Maica Domnului de aceea a trit discret, smerit, pentru
c viaa ei era viaa lui Iisus Hristos. Ea a trit n smerenie.
1. n primul rnd credina Maicii Domnului a fost o credin-ntlnire. Noi, n general, cnd
vorbim despre credin avem aa, anumite teorii mai sofisticate i vorbim despre certitudini,
despre o anumit set de convingeri. Complicat. Maica Domnului, din Evanghelie nu reiese c
ar fi vorbit despre setul ei de convingeri, despre ceea ce credea. Nu. Credina Maicii
Domnului a fost credin-ntlnire cu Hristos. La Buna Vestire Maica Domnului primete
aceast ntlnire minunat, desvrit, dumnezeiasc: n pntecele ei l zmislete, l
concepe pe Dumnezeu-Omul, Cea de-a Doua Persoan a Sfintei Treimi. i, n urma acestei
ntlniri, toat viaa ei este imprimat de trsturile Fiului ei, de trsturile lui Hristos.
Credina aceasta ntlnire nu poi s crezi n cineva i s nu te ntlneti cu el. Noi mai
spunem cteodat c ne rugm acas, avem viaa noastr privat, nu-i nevoie s m duc la
biseric Ba e nevoie! C acolo l ntlneti pe Dumnezeu, acolo l vezi pe Dumnezeu, n
Euharistie, i caut s te ntlneti cu El. Asta nseamn a fi un om credincios. nchipuii-v
c ai vorbi despre cineva unei anumite persoane i spunei: Uite, omul acela e grozav, e
minunat, l iubesc aa de mult, mi-e att de drag! i, i va spune cellalt: Nu, nici nu vreau sl ntlnesc. N-o s-l convingi niciodat c tu l iubeti; pe cine iubeti vrei s te i ntlneti cu
el. i credina Maicii Domnului a fost ntotdeauna o ntlnire cu Dumnezeu. i ntlnirea
aceasta este ceva aidoma felului n care noi ne ntlnim cu o anumit persoan n viaa
noastr i nu poi s-i imaginezi viaa fr ntlnirea cu acea persoan care a avut un rol
esenial n viaa ta i nu poi s-i nchipui, nu poi s-i imaginezi c viaa ta are un sens
fr acea persoan. Aa i pentru Maica Domnului: credina ei a fost ntlnire.
2. Apoi, credina Maicii Domnului a fost rugciune. Maica Domnului s tii c n-a vorbit
foarte mult; Maica Domnului s-a rugat. Dup ce s-a ntlnit cu verioara ei, Elisabeta,
2

primindu-L pe Dumnezeu, zmislindu-L pe Dumnezeu n pntecele ei, primind vestea aceasta de

la Arhanghelul Gavriil, Maica Domnului se roag, doxologete, d slav lui Dumnezeu
pentru darul acesta i credina ei este o credin-rugciune. Aa fac oamenii credincioi, se
roag. Avem cntarea aceasta att de frumoas: Mrete suflete al meu pe Domnul i s-a
bucurat duhul meu de Dumnezeu Mntuitorul meu c a cutat spre smerenia roabei sale i
aa mai departe, cntare pe care o avem ncorporat n slujba utreniei i intercalat de cntarea
aceea minunat: Ceea ce eti mai cinstit dect heruvimii Deci pentru Maica Domnului
credina era rugciune, era vorbire cu Dumnezeu, slvirea darului minunat pe care l-a
fcut cu ea prin ntruparea Fiului lui Dumnezeu.
3. Apoi credin-ncredere. Cnd iubeti pe cineva ai i ncredere n el. Cand spui ca tu crezi
n cineva ai o ncredere extraordinar i tii c la un moment de ncercare sau de rscruce n viaa
ta te poi bizui pe acea persoan. Credina Maicii Domnului a fost credin-ncredere. La nunta
din Cana Galileii nuntaii se aflau ntr-un impas: nu mai aveau vin. i ce trist este s rmi
ntr-un impas de felul acesta, este foarte greu, c nu eti onorabil n faa invitailor ti. i
atunci Maica Domnului, aa cum este ea atotmilostiv i atent la nevoile noastre, la grijile
noastre, i cnd suntem ntr-o ncercare ea ncearc s ne ajute i s pun o vorb bun la
Hristos. i i spune Domnului: S-a terminat vinul, nu mai au vin aici. F ceva! i Domnul i
spune: Femeie, nc n-a venit ceasul Meu. Sigur, poate ne gndim c un asemenea mod de
abordare este unul rece, unul strin, dar pentru cultura vremii respective a te adesa cuiva
cu acest apelativ de femeie era un semn de mare noblee, de foarte mare cinste. Astzi,
noi am demonetizat, am descrcat de semnificaie acest cuvnt: femeie. i Maica
Domnului nu se precipit, nu-i pierde cumptul n niciun fel, chiar dac Hristos nu-i
spune explicit c va face ceva. Maica Domnului tia ce cere. i omul care are ncredere n
Dumnezeu st i ateapt pn la mplinirea cererii pe care o are ctre Dumnezeu. Aa cum
a stat Maica Domnului: discret, smerit, fr s fac valuri, fr s fac zgomot, s se
impacienteze. Pentru c aceast credin a ei era o credin-ncredere. tia Cui se
adreseaz, tia c Hristos n-o va lsa, tia c El poate s converteasc, s schimbe orice
moment de impas din viaa oamenilor ntr-unul de mare binecuvntare. Totul este s ai
ncredere n Dumnezeu. i ce frumos ar fi ca cel puin din ncrederea pe care noi o avem n
oameni toi avem cte un om cruia noi ne deschidem sufletul i i spunem c i ai o ncredere
orbeasc, tii c te ajut, tii c nu te las la greu; i Maica Domnului a avut o asemenea
ncredere ce frumos ar fi s avem i noi o asemenea ncredere n Dumnezeu.
4. Apoi, credina Maicii Domnului a fost credin-iubire. La picioarele Crucii, Maica
Domnului, cu sufletul cernit de durere, se uita la Fiul ei, care era rstignit de ruvoitori, de
cei care, n loc s-I mulumeasc, s-I fie recunosctori, toi cei care L-au rstignit n-au
fcut dect s mproate cu ur, cu dispre i cu foarte mult nerecunotin. Dumnezeu
rmne acolo, pe cruce, aa cum rmne El ntotdeauna, orict am ncerca noi i am vrea s-L
coborm pe Dumnezeu de pe cruce. El rmne pentru c ne iubete i Maica Domnului st
acolo la picioarele crucii cu sufletul ndurerat, dar i plin de iubire pentru Fiul ei Cel
dumnezeiesc. Sfntul Siluan Athonitul ne spune c nimeni nu poate s descrie ce era n
sufletul Maicii Domnului cnd L-a vzut pe propriul ei Fiu rstignit pe cruce pentru
pcatele noastre, ca s ne duc pe fiecare dintre noi mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de
slava Preasfintei Treimi.

Aceste lucruri noi le nvm de la Maica Domnului: credina ei statornic, frumoas,

minunat, fr zgomot, discret i fr niciun fel de spectacol.
Maica Domnului s ne inspire i s ne ajute i s avem toi aceast credin pe care a avut-o
Maica Domnului: credin-ntlnire, credin-rugciune, credin-ncredere, credin-iubire.
Amin.
In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh!
Dati mai intai milostenie cele ce sunt inlauntrul vostru si, iata, toate va vor fi curate.
(Luca XI, 41).
Inaltpreasfintia voastra, Preasfintia voastra, Preacuviosi si Preacucernici Parinti, iubiti
frati si surori impreuna-rugatori, suntem la capatul unui rastimp de mare frumusete liturgica, la
sfarsitul postului Adormirii Maicii Domnului, rastimp in care fiecare, dupa putintele noastre, neam straduit sa adancim taina Maicii Domnului.
Intotdeauna m-am intrebat de ce, in aceasta perioada sfanta, savarsim seara de seara
Paraclisul Maicii Domnului. Si raspunsul care imi vine in minte este faptul ca aceasta
rugaciune care se zice, asa cum este consemnat in Ceaslov la vreme de intristare si de nevoie,
rugaciunea aceasta, Paraclisul Maicii Domnului insumeaza, concentreaza in ea durerile si
nevoile tuturor oamenilor. Si Biserica nu poate sa fie straina fata de aceste dureri. Biserica,
fara a fi individualista, ii cuprinde in rugaciunea aceasta si are in gandul ei sfant pe toti
oamenii amarati, necajiti ai acestei lumi. Cat de minunat este ca Biserica, prin rugaciunea
aceasta ii incorporeaza pe toti cei necajiti.
Si va spuneam ca in aceasta perioada toti ne gandim la taina Maicii Domnului si
contempland chipul ei, viata ei, ajungem la o concluzie: a fost cea mai discreta si cea mai suava
fiinta dintre pamanteni. Asupra acestui gand as vrea sa brodez cuvantul din aceasta seara sfanta,
plina de foarte mult har, si cand toti, cu ochii mintii, suntem undeva in satul Ghetsimani si avem
si noi trairile Apostolilor care au vazut-o pe Maica lui Dumnezeu mergand inspre ceruri. Maica
Domnului a fost cea mai discreta, suava fiinta de pe fata pamantului.
Cat de mult contrasteaza viata Maicii Domnului, chipul ei, cu viata lumii de astazi!
Traim intr-o lume in care suntem contaminati de gandul ca a trai in anonimat, in discretie
nu inseamna altceva decat a fi un om blestemat. Deviza lumii de astazi va descriu lumea
aceasta in care noi traim -, deviza lumii, chipul ei, icoana aceasta a lumii de astazi este ca totul
trebuie sa fie scos la iveala, exhibat totul. Doar asa devii interesant. Cand expui tot ceea ce
este in tine si de este murdar, si de este ceea ce tine de viata privata, nu conteaza
important este sa atragi atentia si sa devii, instantaneu, un om interesant. Mai mult decat
atat, ni se cere ca viata sa fie topita la lumina reflectoarelor vietii publicitare. Si suntem
invadati de multe ori, agresati de tot ceeea ce numim noi generic societatea mediatica
televizor, internet, suntem agresati, invadati si spargandu-se limita aceasta dintre viata
personala a omului si viata publica.
4

Maica Domnului a trait atat de smerit, nu a cautat sa iasa in prim-planul vietii si

ar fi putut sa faca acest lucru, ar fi putut, s-ar fi putut propti pe imaginea aceasta, pe adevarul ca
este Maica lui Dumnezeu. Nu! A trait, dimpotriva, intr-o mare, mare smerenie si cu foarte
adanca discretie. Vedeti cat de mult contrasteaza lumea de astazi!
Uitati-va care sunt ziarele care se cumpara cel mai bine tabloidele, cele in care ni
se livreaza spectacolul, viata mondena a unui personaj din lumea show-biz-ului este
importanta, si toti cumpara aceste ziare. Nu uitam canalele de televiziune care sunt mai
interesante, mai apetisante, mai picante, in care cineva descrie si aduce, asa, in fata
noastra, ca o fasie viata intima, privata a oamenilor. Si uitati-va, cand doi oameni se
angreneaza intr-un dialog si poate ajung intr-o polemica, ce fac acei doi oameni? Nu reusesc sa
polemizeze pe marginea ideilor si sa aibe o discutie eleganta, frumoasa, manierata. Cand intra
in coliziune unul cu celalalt ce fac? Patrunde unul in viata celuilalt si scoate toata mizeria,
totul, pentru ca el crede ca in felul acesta devine interesant si il poate chipurile dobora pe
potentialul lui adversar. Asta e lumea in care noi traim!
Care e lumea pe care ne-o propune Maica Domnului? Lumea pe care ne-o propune
Maica Domnului este cea de discretie si de deplina smerenie si anonimat. Virtutea cardinala a
Maicii Domnului a fost discretia. Si discretia nu inseamna a nu face absolut nimic, si a
lancezi, si a sta acolo foarte cumintel in banca ta. Nu asta inseamna discretia, un om discret!
Omul discret este cel care, inzestrat cu foarte multe calitati inteligent, un om ravnitor, iubitor
de Dumnezeu, toate le face intr-o taina extraordinara, fara ca sa atraga atentia celor din jur.
Nu are nevoie de nimic. E atat de plin de Dumnezeu, e atat de plin de taina aceasta a lui
Hristos, incat nu are nevoie de zarva, de rumoarea lumii, nu are nevoie de ea, se dezice,
pentru ca in inima lui este prea multa pace ca sa-si mai faca vreme de ce?, de razboiul acesta la
care asistam noi astazi, razboi mediatic, in care vietile oamenilor sunt murdarite, viata privata
este scoasa in sfera publica si, in felul acesta, devenim mai interesanti.
Maica Domnului a fost smerita, nu a avut biografie, nu dispunem de niciun
amanunt biografic al Maicii Domnului doar literatura patristica ulterioara este cea care a
incropit o icoana, un chip al Maicii Domnului, insa noi nu dispunem de date precise,
biografice. De ce? Pentru ca Maica Domnului nu a avut nevoie de biografie, nu si-a scris nici
memoriile, absolut nimic, nu a avut un jurnal propriu, asa cum este foarte la moda astazi. De ce
nu a avut biografie? Pentru ca viata ei a fost viata lui Hristos! De aceea Maica Domnului nu a
avut nevoie de biografie. Viata ei s-a identificat cu viata lui Hristos. Si asta inseamna
dragoste desavarsita, viata celuilalt sa devina cuprinsul vietii tale, asta inseamna smerenie,
nu tu sa iesi in prim planul vietii publice, nu sa faci expozitie de virtuti, sa iti etalezi tu
chipurile toate calitatile pe care le ai ca sa atragi cat mai mult atentia celor din jurul tau
si, poate, sa devii celebru. Multa lume alearga dupa celebritate. Maica Domnului nu a
alergat dupa celebritate. Dimpotriva, ea ne invata ca daca vrei sa fii celebru cu adevarat,
alearga dupa anonimat si discretie. Vedeti, Maica Domnului peste cate veacuri este atat de
prezenta in viata noastra, in inima noastra, in cinstirea noastra. De ce? Pentru ca a fost
smerita, a fost discreta.
5

De asemenea, Maica Domnului nu a vorbit foarte mult. In Scriptura Sfantul

Evanghelist Luca surprinde chipul Maicii Domnului ne spune Sfantul Evanghelist Luca ca
Maica Domnului tacea si zavora, ascundea in inima ei cuvintele lui Hristos, cuvintele lui
Dumnezeu. Pai cand iti propui sa pui in inima ta, sa asezi in inima ta si sa incui acolo
cuvintele lui Dumnezeu, nu mai ai vreme de vorbarie, nu mai ai vreme de poliloghie, pentru
ca este in tine Cuvantul cel adevarat si Maica Domnului a devenit ca o Scriptura vie, ca o
Scriptura de carne, daca vreti. Toate cuvintele le-a asezat in vistieria inimii ei si ea n-a vorbit
foarte mult, nu avem decat un singur cuvant al Maicii Domnului si cantarea de doxologie
pe care I-a adresat-o lui Dumnezeu atunci cand s-a intalnit cu verisoara ei, Elisabeta. In
rest nu a vorbit foarte mult. Astazi se vorbeste foarte mult si se face extrem de putin, se
scrie la fel de mult si se face la fel de putin. Maica Domnului nu a scris, nu a vorbit; a
vorbit putin, dar a facut foarte, foarte mult. De ce? Zavora in inima ei cuvantul lui
Dumnezeu.
Si, de asemenea, Maica Domnului a fost inzestrata cu darul acesta al unei bunecuviinte extraordinare. Si buna-cuviinta este lumina launtrica a Maicii Domnului. De ce va
spun acest lucru? Ma gandesc la episodul din Evanghelia de la Ioan Nunta din Cana Galileii.
Oamenii, nuntasii, familia, se aflau intr-un impas. Si atunci Maica Domnului, care este grabnic
ajutatoare, ii spune lui Hristos: Doamne, fa ceva, ca li s-a terminat vinul!. Si Hristos cum i se
adreseaza? Femeie, inca nu a venit vremea mea! Fac o mica paranteza aceasta adresare nu
este peiorativa, nu e deloc de desconsiderare, cum vor cultele neoprotestante sa ne
ameteasca. Nu, nu, nu! Astazi acest cuvand sufera de o oarecare demonetizare, depreciere
semantica. In cultura vremii respective cand te adresai cuiva cu titlul acesta de femeie
era un semn de mare noblete, de mare cinste, si asa ar trebui sa ramana si astazi. Si astazi,
cand ii spui cuiva femeie semn de noblete si semn de cinste. Si Hristos i se adreseaza in felul
acesta.
Maica Domnului a dat dovada de buna-cuviinta. Ar fi trebuit, daca am fi fost noi in
locul Maicii Domnului, sa ne pierdem cumpatul, pentru ca ne-am fi gandit ca ne facem de
rusine in fata celor care erau prezenti acolo la nunta, orgoliul s-ar fi activat in noi. Maica
Domnului cu bunacuviinta, cu multa smerenie le spune care erau la nunta:
Faceti tot ceea ce va spune El,impliniti tot ceea ce El va cere, adica Hristos si atat. Cata
buna-cuviinta! Cata buna-cuviinta!
De aceea, Maica Domnului este cea mai discreta fiinta, suava, delicata, de pe fata
pamantului. Si avem nevoie de modelul ei, pentru ca v-am spus, traim intr-o lume in care esti
interesant daca nu esti interiorizat, daca esti un exhibitionist si viata ta privata, problemele tale
intime le pui si le livrezi tuturor ca sa devii lor hrana, un spectacol.
Si vreau sa inchei cuvantul meu. Maica Domnului este discreta si in minunile ei.
Minunea nu inseamna spectacol sau, asa cum o anumita societate recent infiintata in Romania,
Societatea ateilor sub sloganul acesta noi suntem atei, eu sunt ateu. Au incercat sa ia atitudine
6

vis-avis de toate pelerinajele care se fac, si le citesc intr-o cheie de spectacol. Nu! Noi nu facem
spectacol, nici macar spectacolul credintei. Noi venim si ne traim discret viata in Hristos.
Asta facem noi aici, cand venim la manastire, cand ne ducem la biserica, vrem sa ne
schimbam viata si sa luam ceva din harul Maicii Domnului. Si va spuneam ca Maica
Domnului este discreta si in minuni. In incheiere vreau sa va citesc o minune relatata cu o
frumusete extraordinara si pentru faptul ca acest parinte, parintele Paulin Lecca avea darul
cuvantului si a turnat atat de frumos in cuvinte minunea. Vreau sa v-o citesc sa vedeti cat de
minunat, cat de frumos, discret, suav, fara nimic spectaculos sau care sa atenteze viata
noastra. Maica Domnului intervine si ne ajuta daca si noi suntem curati, suntem discreti,
suntem smeriti si nu cautam celebritatea si sa fim in prim-planul vietii publice.
Parintele Paulin Lecca povesteste o minune la care el a fost martor.
Plimbandu-ma prin curte ma gandeam ca cei ce au credinta scapa de orice primejdie. Chiar in
zilele noastre Dumnezeu face minuni. Mi-am adus aminte cu acest prilej de un caz din Odessa.
Intr-o zi de dimineata, inainte de a se incepe Sfanta Liturghie, stateam in coltul meu din dreapta
naosului si ma uitam cum o fetita de 9 ani se ruga la icoana Maicii Domnului care se afla in
fata. Dar rugaciunea fetitei se deosebea de rugaciunile copiilor de varsta ei. Biata copila,
cadea in genunchi, ridica manutele in sus ca preotul la invocarea Duhului Sfant, si plangea.
Dupa ce si-a ridicat rugaciunea, vazand ca fetita se apropie de mine ca sa-mi sarute mana, am
intrebat-o de ce s-a rugat si a plans.
M-am rugat Maicii Domnului ca sa mi-l aduca acasa pe taticul.
Dar unde e taticul?,
am intrebat-o eu.
La razboi, pe front
raspunse fetita cu durere. M-am uitat cu mila la acest copil naiv zicand in sinea mea
Cum poate Maica Domnului sa il aduca pe taticul ei acasa?!
M-am indoit ca Moise in pustie. Dar nu au trecut multe zile cand invatatoarea ei, care
frecventa aceeasi biserica, imi spuse ca taticul fetitei s-a intors, intr-adevar, acasa.
Dar cum s-a intamplat minunea?
am intrebat-o pe invatatoare.
Fetita si cu mamica ei imi povestea invatatoarea dormeau linistite acasa in pat. Pe la
miezul noptii se aude o bataie in usa. Mama sare din pat si intreaba Cine e? Vocea de afara
era cunoscuta, era taticul fetitei. Cand a deschis usa taticul a lasat-o pe sotia lui si s-a dus
7

direct la fetita, a imbratisat-o plangand si i-a spus Tu m-ai salvat!. De ce zici asa? il
intreaba sotia. Iata de ce: eram pe front, se intunecase, iar noi tot in transee pentru ca
gloantele si brandurile nu incetau sa treaca vajaind si suierand peste capetele noastre. La un
moment dat, stand cu capul scos din transee ca sa vad daca a incetat focul, aud vocea fetitei
mele scumpe care striga alarmata: Taticule, taticule, apleaca-te!, fara sa imi dau seama ca
tu, draga mea, nu erai pe front, erai la Odessa, departe de mine, iar eu, pe front, m-am aplecat
in mod automat. Dar cand mi-am ascuns capul in transee deasupra mea a vajait o bucata de
brand explodat, la o oarecare distanta de noi. Daca nu imi aplecam capul, mi-l retezau. Cand
am vazut aceasta minune, n-am mai stat locului, am pornit cu nadejdea in Dumnezeu chiar in
noaptea in care am auzit vocea, am trecut peste cadavre, peste garduri cu sarma ghimpata, am
trecut prin sate si orase, dar nu m-a intrebat nimeni de acte, si acum ma bucur ca va vad
sanatoase si ii multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca m-a scapat de la moarte.
Asa lucreaza Maica Domnului: discret, suav si in deplina smerenie.
Sa ne ajute Maica Domnului sa urmam viata ei, sa fim si noi ca si ea, si daca ne paste ispita
asta de a fi intotdeauna interesanti, de a fi in prim-planul vietii publice sa ne gandim atunci
cand alergam dupa celebritate vom da sigur peste anonimat, sigur-sigur, si sunt atatea
exemple. Si daca vrei sa fii celebru duhovniceste, sa ajungi un sfant, atunci trebuie sa fii
smerit si sa cauti anonimatul cel duhovnicesc.
Inchei cu un cuvant pe care l-am auzit de la o batranica deosebita, cu o viata sfanta, din
Apuseni, care a trecut la Domnul. Intotdeauna cand mergeam la ea si o impartaseam imi
multumea intr-un fel foarte deosebit, asa cum n-am mai auzit de la nimeni vreodata:
Parinte, multumeasca-va Dumnezeu, si sa va pupe Dumnezeu!
Asa va spun si eu: sa va multumeasca Dumnezeu si sa va pupe pe toti pentru toata jertfa si
pentru dragostea pe care o aveti pentru Maica Domnului! Amin!
Maica Domnului este o nou lume, Maicii Domnului i place s stea la cptiul dureroilor, la
captiul suferinzilor, dei stpnete ntreg cerul i pmntul. Este o enorm de mare greeal
aa cum spuneam, s nu-i ceri nimic! E foarte suprat pe acei care nu-i cer nimic. Ne
rugm ncontinuu s mai trim, dar cu o condiie, s purtm crucea. (Arsenie Papacioc).
Cand mimezi dragostea, e sentimentalism. Cand mimezi smerenia, nu e altceva decat
manierism si eleganta. Dar cand este smerenie adevarata, autentica, pai tu nu mai traiesti
viata ta, traiesti viata celuilalt, si asta inseamna dragoste desavarsita! Celalalt traieste in
tine, cuprinsul vietii celuilalt te locuieste pe tine insuti si simti ca nu mai traiesti pentru
tine, ci traiesti doar pentru celalalt si viceversa. Asta e dragostea adevarata si
dumnezeiasca. De ce spun dragoste adevarata, pentru ca aproape este un pleonasm, dragostea
nu poate sa fie decat numai adevarata, si nu altfel. Insa e nevoie sa o adjectivam pentru ca in

lumea asta, vedem, putem intelegem si altfel, altceva prin dragoste, sau pot fi atatea
surogate ale ei.
Maica Domnului a fost smerita si Dumnezeu Se uita doar la oamenii smeriti, cauta inspre
oamenii smeriti, ii cerceteaza doar pe cei smeriti. In cei mandri, care sunt plini de sine,
Dumnezeu nu incape, nu are loc. Parintele Paisie Aghioritul are o imagine asa, tare frumoasa,
asupra ceea e insemna o inima mandra: inima mandra este ca o casa care e intesata de tot felul
de lucruri si nu poti sa intri in ea, doar un pic deschizi usa si fotografiezi ceea ce este
inauntrul ei, si nu ai sentimentul ca ai intrat inauntru; sunt o groaza, o sumedenie de
lucrusoare acolo, in camera aceea. Asa e sufletul mandru, are atatea lucruri acolo, in el, e
plin de sine insusi, incat nu mai incape nimeni, nici el parca nu intra acolo, in camara
sufletului, deschide din cand in cand usa si i se face greata, ca nu incape nici macar in el
insusi. Mai spunem noi ca cineva e plin de sine insusi, dar nu e plin nici macar de el insusi, nare cum, pentru ca nu te lasa mandria sa incapi nici tu in tine insuti, ca daca ai incapea in
tine insuti, tu, ca om, ai trai o viata interioara, nu te-ai mai pierde in nimicurile lumii de
astazi, in risipa aceasta.
Si Maica Domnului a trait aceasta stare de smerenie adevarata si de aceea Dumnezeu S-a
uitat inspre ea. De ce? Pentru ca viata ei se identifica cu viata lui Hristos! La asta suntem
chemati si noi, nu la altceva. Nu la altceva! Si, sa stiti ca, in Occident, acolo unde slujesc ne-am
cam dumirit. Credinta nu inseamna numai a tine cu strasnicie traditiile: venim, facem un
parastas, ne botezam copii, dar habar nu avem ce se intampla si ce inseamna Botezul stim
ca parintele ii face o baita acolo la copil, mergem si mancam si am terminat povestea. Nu, nu,
nu! Credinta inseamna altceva relatie personala cu Hristos, sa stii de ce crezi in El, sa stii,
sa poti sa dai marturie despre credinta pe care tu o ai in Hristos, si asta te invata numai
daca traiesti in Hristos, daca urmezi viata lui Hristos, gandurile lui Hristos.
Vedeti, un om ma gandesc la cei din lumea artelor, extind aria, desigur, nu numai strict la
pictura, oameni de litera, si asa mai departe oamenii cand au o pasiune extraordinara pentru un
autor, pentru un romancier, pentru un scriitor, pentru un pictor, pentru, nu stiu, un filozof, pai il
citesc din doasca in doasca, ii urmaresc tot traiectul biografic al vietii, isi insumeaza,
incorporeaza, interiorizeaza si cheltuie atata energie. De ce? Pentru ca sa intre in cel pe care ei
il iubesc. Pai si noi putem face acelasi lucru! Avem Evangheliile. In Evanghelie gasim cum
gandeste Hristos, gasim cum a trait Hristos, ce a facut Hristos pentru noi, acolo gasim, in
Evanghelii, si ar trebui si noi de asa fel sa citim Evanghelia incat intotdeauna sa avem in
cap: Doamne, asta e viata Ta, vreau sa o traiesc si eu; is gandurile Tale, vreau sa am si eu
gandurile Tale, sa nu mai am gandurile acestei lumi pacatoase care nu fac altceva decat sa
ma faramiteze, sa ma rupa in o suta de parti, sa ma disperseze, sa ma, asa, sa ma zdrobeasca,
sa ma mototoleasca ca pe o hartie. Vreau sa am gandurile Tale! Pai unde le gasim? In
Evanghelie! Cat citim noi din Evanghelie? Foarte putin, cat auzim la Biserica si atat! (PS
IGNATIE MURESANUL)