llrr

Coperta colecliei: Sorana Constafltrnescu

Rdactor: Argentina Fifl F

Peter L. Berger .Thomas Luckmann

CEU
cu sprijinul Central Eumpean
Aceastil edilie a fost Publicatl
^r..;""t, fi nanffie oSI-ZuB Foundl!?n'
ufiiliiiw'iiLi.r"loo
caorul
ri cootriUutio Center for Publishing Development dln
Open Society Institute - tsudaDesla'
Romauia
precun 9i Fi"J+.i p.'"tt" o Societate deschistr

'

CONSTRUIREA
SOCIALA A REALITATII

"

Tratat de sociologia cunoa$terii

Traducere $i note de ALEX. BUTUCELEA

PETER

BERGER ANd T}IOMAS LUCKMANN

THE SOCIAL CONSTRUCTION OF REALITY

Coorriehr @ 1966 bv Peter L. Berger and fiomas Luckmann
iuiiiri'"a uv paitura Univers in arrdnSnent with Doubleday'
a division of Random House, Inc'

edltura
Translation Copyright @ 1999, by Btitura IIMVERS
Piala Presii Libere nr. 1, Bucuretti '79739

ffi *io"""
1999

Bucureqti,

lltn

nI llr
carte unui Jodler din Brand/Vorarlberg. Cu toate acestea,
dorim sd le aducem mullumiri Brigittei Berger (de la Colegiul
'Hunter)
9i Benitei Luckmann (de la Universitatea din
Freiburg), nu atit pentru indeplinirea unor treburi particulare
f5r[ relevanld qtiintifictr, ci mai ales pentru observaliile lor
critice ca sociologi $i pentru refuzul lor permanent de a se ltrsa

INTRODUCERE: Sociologia cunoa$terii

u$or influentate.
PETER

BERGER
PROFESOR

Noua $coaltr de Cerctdri Sociale

THOMAS LUCKMANN
Univenitatea din Fran-kfurt

Noliunile gi argumentele care stau la baza acestei ce{i sint

cuprinse explicit in titlul $i subtirlul ei: realitatea este
construiti social, iar sociologia cunoagterii trebuie sd analizeze
procesele prin care acest lucru are loc. ln expunere, temteniicheie sint ,,realitate" $i ,,cunoa$tere", tenneni care nu numai ctr
se regtrsesc in vorbirea de fiecare zi, dar mai au in spate si o
indelungatd istorie a cercetirii filosofice. Nu vom lvea levoic
sf, infiem aici intr-o disculie despre complexitllile semanrice

ale acestor termeni, despre cum sint ei folosi{i in vorbirea

curenttr sau a filosofilor. Pentru ceea ce avem noi in vedere va
fi suficient str definim ,,realitatea" ca fiind o calitate a fenonrenelor pe care le recunoattem ca independente de voinfa
noastrtr (nu putem ,,sI le dorin.r sd dispari"), iar ,,cunoaqterea,,
ca o certitudine cI fenomenele sint reale gi ci au anunite
caracteristici specifice. Tocmai in acest sens (cam simplist, de
acord) termenii au relevanll atit pentru onrul de pe st;adii. clr
qi pentru filosof. Omul obignuit locuiegte intr-o lume care
pentru el este ,,reali", chiar dacd prezinti gr.ade diferite de
incredere, gi el qtie despre aceasti lume cI are cutare $i cutare
tresituri. Filosoful, desigur, va pune intrebdri deopotrivi
despre starea acestei ,,realiti1i" 9i a acestei .,.unougteii '. C,,
este real? Cum. o putem aJla? Astfel de intrebdri se pot reglsi
printre cele mai vechi de pe pdmint, nu numai in cercetarea
filosofictr, ci qi la omul obignuit. Tocnrai din acest moriv
pltrunderea sociologilor in acest teritoriu intelectual cu n)are
vechime poate stirni mirarea omului obi$nuit si, chiar ntai

probabil, il poate infuria pe filosof. De aceea ni se pare

important si clarifictrm, incd de la inceput, sensul in care
folosim termenii in context sociologic gi sd renunldm la orice

On.rul obignuit, de exemplu, s-ar putea sd cread6 cd

dispune de ,,libertatea voinfei" fi ci, priD urmare, este
,,rtrspunzltor" pentru actele sale, negind insi aceasti
,,libertate" 9i aceasti,,responsabilitate". copiilor gi nebunilor,

in scltinib, indilcrent tlc tttct<xlt', r,rt lt

preocupat mereu de statutul ontologic 5i cpistcrttt.rlogic ll
3cestor notiuni. Este omul liber? Ce se tnlelega prirt
re sponsabilitate ? Care slnl lintitele responsabilitdlii? Cunt
poate ajla ciieva toate aceste rdspunsuri? $i aga mai depafe.
Poate ctr n-ar mai trebui s-o spunem, dar sociologul nu se afli
intr-o pozitie favorabili pentru a oferi rXspunsuri la asemenea
intrebdri. Ceea ce poate face el, qi trebuie si fac[. este sd se
intrebe cum se face ctr noliunea de,,libertate" a ajuns sI fie ca
de Ia sine inleleasd intr-o societate Ei nu in alta, cum se
mentine ,,realitatea" sa intr-o anumite societate qi, poate chiar
mai interesant, cum aceasti ,,realitate" poate fi pierdutl iar de
un individ sau chiar de o intreagd colectivitate.
Interesul pe care sociologia il arati ,,rcalitelii" 9i ,,cunoaqterii" este prin urmare justificat prin relativitatea lor sociali
Ceea ce este,,real" pentru un ciluglr tibetan poate si nu fie
..real" pentru un om de afaceri american. ,,Cunoagterea" unui
delincvent criminal diferi de ,,cunoafterea" criminologului. Di:
aici decurge faptul ci termenii ,,realitate" si ,,cunoa$tere"
apa4in contextului social in care sint folosili 9i ci astiel de
relajii vor trebui incluse intr-o analiztr sociologicl corectl l
acestui contexl Necesitatea unei ,,sociologii a cunoaqtcrii" esi,:
prin urmare evidentd, dar cu condilia sd se lini sear.na de
deosebirile dintre societiti, de ceea ce se inlelege la fala
locului prin ,,cunoa$tere". Dar, dincolo de aceasta, o disciplinri
care aspiri la acest nume trebuie si se ocupe qi de ciile prin
care ,,realitAtile" devin ,,cunoscute" in societitile umane. CLr
alte cuvinte, o ,,sociologie a cunoagterii" va trebui si se
preocupe nu numai de varietatea enpirici a,.cunoa$terii" din
societifile onene$ti, ci Ei de procesele prrn care orice
ansamblu de ,,cunoftinte" se poate incettrleni ca ,,realitate".
Ca atare, vom pleda aici in favoarea ideii cd sociologia
cunoaqterii treblie si se prcocupe de orice poate fi privit dlept
,,cunoasterc" intr-o societate, indiferent dacl o astfel de ,,cunoa$tere" este sau nu valabili (folosind orice criteriu de
apreciere). $i, linind seama cI orice ,,cunoaftere" omeneasci
se dezvolti, se conservl $i se transn.lite in c;rcunstanle socialc

l0

II

pretentie ce sociologia ar avea vreun rispuns la orice intrebare

filosofic[
Daci am

fi dorit si fim foarte meticuloqi in cele ce urbuprins lntre ghilimele fiecare dintre aceste doue
cuvinte, de fiecare datx cind le-am folosit, dar aceasta nu ar fi
arltat prea bine stilistic. insi, daci tot a venit vorba despre
ghilimele, merittr si pomenim modul oarecum ciudat in care
termenii respectivi apar in context sociologic. S-ar putea spune
ctr semnificatria sociologici a,,realitIlii" fi a,,cunoa$terii" se
afli undeva pe la mijloc, intre omul obignuit qi filosof. Omul
obi$nuit nu-Si prea face griji despre ceea ce este,,real" pentru
el qi nici despre ceea ce ,,$tie", in afari de cazul ci se izbegte
meaztr, am

fi

de o problemd practice, urgenttr El prive$te ,,realitatea" $i

,,cunoaqterea" Iui ca fiind date. Sociologul nu poate face aqa
ceva, chiar qi numai pentru ci, din cauza meticulozite{ii sale ca
profesionist, el nu poate trece cu vederea ctr oamenii obignuiti
iau ca date ,,realittrfi" complet diferite, de la o societate la alta.
El este obligat, prin insiqi logica profesiei sale, str se intrebe,
cel pu1in, ?n ce mdsuri diferenfa dintre aceste doui ,,realitifi"
nu ar putea fi inleleasi cumva in legdturi cu diferitele
deosebiri dintre doul societili oarecare. Pe de altX parte,
filosoful este obligat, tot din motive profesionale, si nu ia
ninic ca fiind de la sine inteles, qi si se ltrmureasci bine in

privinla sensului exact

al

termenilor de ,,realitate"

$i

,,cunoa$tere" pentru on.)ul obi$nuil Altfel spus, filosoful este

cel care trebuie str decidi unde trebuie puse ghilimele gi unde
nu, adicd sd deosebeascX afirmaliile valabile despre lume de
cele false. O asemenea treabl sociologul nu o poate face.
Logic, daci nu 9i stilistic, el este perpetuu confruntat cu
aceasti problem5"

de exemplu. Filosoful,

II

date, sociologia cunoaplcrii trcbuic sll clute sI inleleagl

procesele prin care accst lucru sc inftrptuiefte, in aga fel incit o
,,realitate"' luatl ca datl, str devind de inleles qi pentru omul
obignuir Altfel spus, vom susline ctr sociologia cunoafterii are
ca obiect analiza construirii sociale a realitd1ii.

Acest inleles al domeniului propriu sociologiei cunoaqterii

difer[ de ceea ce s-a inleles de obicei prin aceastX disciplind
de cind ea a fost numiti a$a, cu peste patruzeci de ani in urml
lnainte de a intra propriu-zis in problematica noastrtr, ar fi deci
util si aruncim o scurtl privire asupra istoriei disciplinei 9i si

expliclm de ce, 9i in ce mod, am simfit nevoia sI ne distanl6m

de

ea-

Sintagma,,sociologia cunoa$terii" (Wissenssoziolo gie) a

fost pustr in circulafie de Max Scheler.l Era prin anii '20, in
Gemiania. iar Scheler era filosof Toate aceste trei lmprejuriri
sint importante pentru inlelegerea naqterii Ei dezvolterii ulterioare a noii discipline. Sociologia cunoaqterii s-a ivit intr-un
moment deosebit ai istoriei intelectuale germane fi intr-un
anumit context filosofic. De$i ulterior noua disciplin{ a fost
curind inglobati in sociologie - unde ii qi era locul -,
indeosebi in lumea anglofond, ea a continuat si fie marcati de
situatia intelectuald speciali in care so nlscuse. Ca rezuftat,
sociologia cunoagterii a rintas o preocupare generali, dar
periferici pentru sociologi, care nu erau pregititri sd se implice
in problemele care ii ingrijorau pe ginditorii germani din anii
'20. Acest lucru este cu atit mai adev5rat in ceea ce ii privefte
pe sociologii americani, care considerau noua disciplini ca pe
o specialitate marginali, cu un pltrunzltor iz european. Un rol
mai important in ceea ce priveqte soarta disciplinei l-a jucat
lnsi legitura care s-a ficut mereu intre sociologia cunoa$terii
qi spectrul sIu inilial de problen.re, ceea ce a constituit incl de
la inceput o slSbiciune, chiar qi acolo unde a existat interes
pentru ea. Mai exacl, sociologia cunoa$terii a fost consideratl.
atit de promotorii sii, dar;i de sociologi in general, mai mult
sau mai pulin indiferenli, ca un fel de lustru sociologic aplicat
De istoria ideilor. Aceasta a dus la o miopie incredibili in ceea

t2

ce privegte semnificagia teoretictr potcnlinlil ;r sociok4iici

cunoa$terii.

Pini

acum au fost oferite

definilii foarte diferite privind

natura gi scopurile sociologiei cunoatterii. Aproape ci se poare

spune cd istoria acestei subdiscipline s-a confundat pini acum

cu istoria variatelor sale definilii. Cu toate acestea, se poare

o concordanti generali asupra faptului ci sociologia
cunoagterii are ca obiect relalia dintre gindirea uman6 5i
contextul social in care aceasta apare. Se poate spune deci ctr
sociologia cunoa$terii constituie miezul sociologic al unei
probleme cu mult mai generale. aceea a direrminirii
existentiale (Seinsgebundenhell) insegi a gindirii. Cu toate ci
il- aceasti accepfie se pune accentul pe factorul social,
dificultifile teoretice sint la fel de mari ci qi in cazul in care
alti factorj (de exemplu isroric. psihoiogic sau biologicr rr fi
fost considerafi ca determinanfi pentru gindirea uirani. in
toate aceste cazuri problema generali a constituit-o misura in
care gindirea reflecti sau este independenti de factorii
determinanti avuti in vedere.
poate ca,importanla pe care aceasti problemi genelali
-Se
a clptrtat-o
in filosofia germani recenti si se datoreze inclelLrn_
gatei sale istorii, care s-a implinit intr-una dintre cele lrai
nrlrr
realiziri inteiectuale ale Germaniei secolului aJ XIX_ler- inrr_un
mod care_nu-5i gise$te pereche in vreo altii perioadi a isroriei
lnlelectuale, trecutul, cu uimitoarea sa varietate de forme de
glndire, a fost ,,adus in prezent,., introdus in n.tinlile contemporane. prin efonurile unor istoricj. Contribugia esenliald
r
umaniqtilor gemtani este incontestabili" Nu este deci surprin_
zdtor ci problema teoretici. pe care ei au ridicat_o a fost
resimliri cel mai acut chiar in Ger.nania- Ea poate fi descrisd
ca un vertij al relativititii. Dinrensjunea epistemologica a pro_
blemei este evidentd- La nivel empiric, ea-a condus"la preocuparea de a cerceta, cit mai minulios, relalia dintre ginaire
qi
situafiile istorice in care aceasta apare. DacI aceastiintemretare este corecti, sociologia cunoagterii preia de fajt
o
.
.
problenri
inilial ridicari de istorici * cu un scop nrai restrins,
ce-i drept, dar interesati, in esenti, de aceleasi intrebiri.2
constata

t3

Nici problema generali, nici obiectivul ei mai restrins nu .

a valorilor
sint noi i."ocupurJa pentru fundamentarea socialtr
antichitate'
si a ptrrerilor despre-lume poate fi intilnittr din
llumiperioada
in
apoi,
mai
cristalizat
s-a
pt"o.upuri
i".uitl
modeme'
occidentale
gindirii
a
majortr
nlsmului, intr-o temd
S-ar putea sustine, asadar, pe drept, c.i problema soctologlel
are mai multe ,,genealogii"'r S-ar putea de asern
"unoigt.tii
menea afirma ctr problema este cuprinstr in nuce ctlrar
ce
este
ceea
cxreia
potrivit
renumita afirmalie a lui Pascal,
adevir de o parte a Pirineilor este minciund de partea
l"afufil+ Ante;edentele intelectuale inrediate ale sociologiei
gindire
cunoagerii pot fi, ins[, trasate cetre unele curente de
marxisttr'
al
XIX-lea:
olu upit* in Germania secolului

"u."
nietzscheani

9i istoristtr
conform ctrreia
Ideea inilialtr a sociologiei cunoaqterii
i
constiinta omului este determinatx de existenla sa socialtr
prea
se
nu
ftre
se datoreazi lui Marx.S Si precizdm, insi, cd
jurul acestei
Lin" ." int"f"g." Marx prin ,,determinare", iar in
probleme s-au purtat multe disculii' Ceea ce putem spune cu
a
certitudine este ci mare parte din ,,bxt6lia cu Marx" care
ci
5i, a
,nur.u, n"g,"a.u nu nu^ui a sociologiei cunoaqterii'.
celet
(indeo-sebi
a
,,perioadei clasice" a sociologiei in general
eiaborate de Weber, Durkheim $i Pareto) nu a tost de IlpI
decit lupta cu interpretarel eronattr a ideii lui Marx de cdtre
dacl
marxiqrii mai recenli' Aceasti ipotezI capitl credibilitate.
ne gindim ctr foarte importantele Manuscrise economice ft
liloiofice din 1844 au fost redescoperite abia in 1932' iar
'implicatiile
acestei redescoperiri au fost luate in disculie abia
a"*f doilea rtrzboi mondial' Oricum ar sta lucrudle'
,ioia
""f
,oiiotogio cunoa$terii moqteniti de la Marx rimine formularea
a
cea maf clari nu numai a problematicii sale centtale' ci 9i

conceotelor sale de bazi, dintre care trebuie str mentionlm

indeoiebi notiuneir de ,.ideologie" (idei folosite ca arnre in
interes social) 5i cea de '.falsi conqtiintl" (gindire instreinata
de existenla sociali reali a ginditorului )'
deosebire marcati de cei
Sociologia cunoa$terii fott
"u
doi termeni-"per"che ai lui Marx,,'infrastructurS/suprastructuri"

(IlnterbaulAberbau ). Merittr str menliontrnr aici c?[ intct ptc

tarea ideii lui Marx a stirnit llumerolse controvcrsc ilr c('
prive$te corectitudinea ei. Marxismul tirziu a incercat. str
identifice, tout court,,,infrastructura" cu structura economlctr'
duptr care, automat ,,suprastructura'1 a fost asociatl cu o
..reflectare" directi a acesteia (de unde s-a inspirat 9i Lenin,
de exemplu). Acum a devenit clar ci aceste interprettrri au
deformaf gindirea lui Marx, aga cum poate blnui oricine cind
se gindegte la inlocuirea caractetului dialectic al acestui gen de
detirminisrn economic cu unul strict mecanicisl Ceea ce il
preocupa pe Marx era ideea cd gindirea umani se bazeazd pe
activitatea omului (pe,,munci", ln sensul cel mai larg cu
putintfl al cuvintului) 9i pe relaliile sociale ivite dintr:o astfel
de activitate. Noliunile de ,,infrastructud" 9i de,,suprastructurd" pot fi cel mai bine inlelese dacd sint privite ca o
activitate unanl qi, respectiv, ca o lume creatd de aceastl
activitate.6 in orice caz, relalia fundamentali, ,,infra/suprastructurl", a fost preluati sub diferite forme de sociologia
cunoagterii, incepind chiar cu Scheler, dar de fiecare datil s-a
inleles ctr existl totufi un anumit fel de reialie intre gindire gi
o realitate,,de bazl", alta decit gindirea. Fascinafia pentrtr
aceastd idee a ddinuit, in ciuda faptului cd cer tnri nlsre pilrlL'
a sociologiei cunoaqterii fusese deja explicit fornlulatd in
opozi{ie cu marxismul, iar in ceea ce priveite nanira rela(iei
dintre cei doi termeni ai dilemei fuseserl fomrulate mai multe
pozilii diferite.
Ideile nietzscheene au fost, comparativ, mai pulin explicit
folosite in sociologia cunoaqterii, dar ele aparlin de drept
aceluiaqi fond intelectual general qi,,atmosferei" in care s-au
ivir Antiidealismul lui Nietzsche, de$i diferit in conlinut de cel
marxist (dar asemXnitor in formi), a adlugat perspective
suplimentare asupra gindirii unlane ca o armi in lupta pentru
supravieluire.si puteie.T Nietzsche 5i-a dezvoltat propria sa
teorie a ,,falsei con$tiinle" in analizele sale privind senrnificatia sociald a inseldrii qi auto-ingelirii qi despre iluzie ca o
condilie necesari a vielii. Noliunea sa de ,,resentiment" ca
factor generator al unor forme de gindire umani a fost preluattr
t5

IiT

!r:iF
fLrL ezitare de Scheler. In general, instr, se poate spune cd
sociologia cunoa$terii reprezinttr o aplicalie particulartr a ceea

social. Sociologia cunoaEterii trebuia sA serveasci doar ca

instrurnent pentru atingerea acestui scop, menirea sa principall
fiind de a curila drumul de obstacolele ridicate de relativism,
pentru a fi realizattr adevirata sarcini a filosofiei. Sociologia
cunoa$terii a lui Scheler este, la propriu vorbind, o ancilla
philosophiae qi, pe deasupra, o filosofie foarte particular5.
In concordantrtr cu aceasttr orientare, sociologia cunoaqterii
a lui Scheler este tn esenttr o metod[ negativS. Scheler
argumenta ci relalia dintre ,,factorii ideah" (Idealfuktoren) qi
,,factorii reali" (Realfaktoren), termeni care amintesc clar de
schema marxisti,,infra/suprastructuri", este doar o relalie
regulatoare: ,,factorii reali" regleazi condiliile in care pot
aptrrea in istorie anumili ,,factori ideali", dar nu pot influenla

continutul acestora din urmI. Ctt altc ctlvintc, sociclirlcir

rletermintr prezenla (Dasein), dar nu 5i nltura (Sorrirr) itlt:ikrr.
Sociologia cunoa$terii este, deci, procedeul ptitt care urntclzll
str fie studiatl selectia socio-istorictr a continutului ide&tic,
subinlelegindu-se ctr, acr3sta este independent de cauzalitateil
socio-istorici gi c[ este deci inaccesibil analizei sociologice
Dac[ ar fi si descriem metoda lui Scheler printr-o imagine
plasticS, am compara-o cu gestul de a arunca o momeali
zmeului relati,iitilii, doar-doar sd-l facen str intre mai repede
in castelul certitudinii ontologice.
in cadrul acestei schene intentionat (dar !i inevitabil) ntodeste, Scheler a analiz t foarte detaliat modul in care
cunoa$terea umand este ordonati de citre societate. El a subliniat ctr aceast5 cunoa$tere este dati in societate ca un a priori
pentru experienta individualS, pe care o inzestreazi cu o
ordine a in{elegerii. Aceasti ordine, deEi se raponeaz6 la o
situalie socio-istorici particulartr, ii apare individului ca fiind
calea naturali de a privi lumea Scheler a numit aceasta
,,concep{ia relativ-naiurali despre lume" (relatit'natiirLiche
Weltanschauung), proprie unei societdti, un concept carc
rimine gi astdzi central pentru sociologia cunoa$terii.
ln urma ,,inventirii" de citre Scheler a sociologiei cunoa;terii, in Germania au avut loc dezbateri extinse in privinfa
valabilitdgii, scopului si aplicebilititii noii discipline.ll Din
aceste dezbateri a rezultat o fom'Iulare care a narcat fransformarea sociologiei cunoaEterii intl-o discipline cu un contexl
sociologic mai limitat. Aceastl formulare este cea sub care
sociologir cunoaiterii a pitruns in lumea anglofona. Ea ii
aoartine lui Kerl Mannheinr.l2 Putem afirnra cu cerlitudine cr
aiunci cind sociologii evalueazi sociologia cunoasterii,
favorabil sau ru. ei o fac de obicei in ternienii formulirii lui
Mannheim. in cazul sociologiei americane, acest lucru este de
inleles, deoarece practic intreaga operi a lui Mannheim este
acum accesibill in englezi (iar o parte a sa a fost chiar scrisi
in englezi, in perioada in care Mannheim a fost profesor in
Anglia, dupi venirea la putere a nazismului, iar o alti partc.
tradusd in englezi, a fost revizutd chiar de autor), in tinlp cc

l6

t7

ce Nietzsche a numit, pe drept, ,,arta nelncrederii".U

Istorismul, indeosebi cel exprimat in lucririle lui Wilhelm
Dilthey, a precedat cu pulin sociologia cunoaqterii.9 ln acest
caz, tema dominanti fost sentimentul copleqitor al
relativitilii tuturor perspectivelor asupra evenimentelor ome-

ne$ti, adicl al istoricittrtii inevitabile a gindirii umane.

Insistenta istoricilor asupra ideii c[ nici o situalie istorictr nu

poate fi inleleasi decit prin propria sa terminologie ar putea fi

interpretattr ca un accent mai putemic pus pe situaqia socialS a
gindirii. Unele notiuni istoriste, cum ar fi,,determinarea situational6" (Stand.ortsgebundenheit) 9i ,,locul in viafi" (Sitz ittt

Leben), ar putea fi direct interpretate ca referindu-se la

,,localizarea socialtr" a gindirii. Mai general vorbind, moltenirea istoristi a sociologiei cunoa;tedi a fecut-o pe aceasta din
urml str manifeste un puternic interes pentru istorie $i si
adopte metode esenlialmente istorice - o lmprejurare care a
narginalizat-o, de fapt, in sociologia anericantr
Interesul lui Scheler pentru sociologia cunoaqterii qi, in
general, penlru problemele sociologice, nu a fost decit un
episod trectrtor in cariera sa filosofici.l0 Scopul siu ultim
consta in elaborarea unei antropologii filosofice care si transceadtr relativitatea unor puncte de vedere localizate istoric sau

F'

lucrtrrile

lui

Scheler asupra sociologiei cunoaqterii au rtrmas

netraduse pinX acum. In afarl de aceastl imprejurare, Iegati de

,,difuzare", lucr{rile lui Mannheim sint mai pulin impovdrate
de un ,,bagaj" filosofic decit cele ale lui Scheler. Acest fapt

este indeosebi adevtrrat pentru lucrtrrile mai tirzii ale lui

Mannheim, ceea ce se poate constata comparind versiunea
englez\ a cirlii sale principale, Ideology and Utopia, crt
originalul german. Aga se face ctr Mannheim a devenit mai
,,atrdgtrtor" pentru sociologi, chiar $i Pentru cei foarte critici
sau nu deosebit de interesa{i de modul stru de abordare.
Concepfia lui Mannheim despre sociologia cunoaqterii a
fost cu mult mai cuprinzXtoare decit a lui Scheler, poate 9i
datoritd faptului cd in lucririle sale confruntarea cu marxismul
este mai acuttr Societatea era vxzuttr aici ca determinind nu
numai aparenfa, ci fi continutul ideaticii umane, cu exceptia
matematicii gi a unor ramuri ale ftiinlelor naturale. Ca urmare,
sociologia cunoagterii a devenit o metodl pozitivi pentru
studierea practic a oricirei falete a gindirii umane.
Semnificativ este faptul cI preocuparea principaltr a lui
Mannheim s-a axat p fenomenul ideologiei. El a fdcut distinclie intre conceptele particulare, totale $i generale ale ideologiei
- ideologia doar in calitatea sa de segment al gindirii unui
oponent; ideologia ca'fiind intreaga gindire a oponentului
(similari cu ,,falsa con$tiinlI" a lui Marx); $i (in acest caz,
cum credea Mannheim, trecind dincolo de Marx) ideologia ca
o caracteristicl nu numai a gindirii oponentului, ci qi a gindirii
proprii. O dattr cu conceptul general de ideologie se ajunge la
nivelul sociologiei cunoaqterii - intelegerea faptului cX nici un
fel de gindire unranx (cu excep(iile mentionate mai sus) nu
este imuni la influenlele ideologizante ale contextului sdu
social. Prin aceast[ extindere a teoriei ideologiei, Mannheim a
umrdrit sd extragtr problema sa centrali din contextul utilizirii
politice gi si o trateze ca pe o problemi generali a epistemologiei gi a sociologiei istoriei.
Depi Mannheim nu a impdrtiqit ambiliile ontologice ale lui
Scheler, nici el nu era mullumit de pan-ideologismul ctrlre care
gindirea sa ptrrea si-l conduci. El a introdus tennenul de
18

,,relalionism" (in contrast cu ,,relativisn.)ul") pcntru a irrrlir:il

dimensiunea epistemologictr a sociologiei slle n cunoaglcrii
nu ca o capitulare a gindirii in fala relativittrfilor socio-istoricc,
ci ca o recunoagtere lucid[ a faptului ci orice cunoaqterc
trebuie sX fie intotdeauna o cunoa$tere de pe o anumittr pozifie.
ln aceasttr privinli, este probabil ci gindirea lui Mannheim a
fost puternic influenlatl de Dilthey, de vreme ce problema
marxismului este rezolvati cu uneltele istorismului. Oricum,
Mannheim credea ctr influenlele ideologizante, dqi nu pot fi
total eliminate, pot fi temperate printr-o analizl sistematici a
cit mai multor pozilii de ordin social. Altfel spus, obiectul
gindirii devine tot mai clar pe mtrsuri ce are loc aceasti
acumulare de perspective diferite asupra sa. Aceasta trebuie si
constituie sarcina sociologiei cunoatterii, care urmeazi deci si
devintr un ajutor important tn clutarea unei in{elegeri corecte a
evenimentelor omenegti.

Mannheim credea ci diferitele grupuri sociale se

mult intre ele prin capacitatea de a transcendc
propria lor pozilie limitatd. El igi punea mari speranle in
deosebesc

,,intelighentia neangajatd social" (fteischwebende Intelli ganz, o

noliune datoratl

lui Alfred Weber), un fel de shat interstilia)

despre care el credea ctr poate

fi relativ liber de intetesele

dc

clasi. Mannlteim a subliniat de asemenea puterea gindirii

,,utopice", care (ca gi ideologia) produce o imagine defonnati
a realittrlii sociale, dar care (spre deosebire de ideologie) este

suficient de dinamic5 pentru a transforna aceasti realitate

dupi propria sa imagine.
Nu mai este nevoie si spunem ci observaliile de mai
inainte nu acoperi nici pe departe concepliile lui Scheler qi
Mannheim despre sociologia cunoa$terii. Nu am avut in vedere
si facem acest lucru aici- Ne-anr mlrginit sI indiclrr doar
citeva trtrsd.turi-cheie ale acestor doui conceplii, care au fost
nimerit numite concepliile ,,moderati" qi, respectiv, ,,radicali"
ale sociologiei cunoagterii.l3 Este rentarcabil faptul ci
dezvoltarea ulterioartr a sociologiei cunoaqterii a constat in
mare mtrsuri in critici Ei modificiri ale acestor doui. conceplii
initiale. Cum am mai nentionat, formularea oferitl de

lo

Mannheim sociologiei cunoagterii a continuat si stabileasci

termenii de referinl5 ai disciplinei, intr-o manierl definitiv5'
indeosebi in sociologia anglofontrCel mai important sociolog american care a acordal o atenlie serioasl soiiologiei cunoaqterii a fost Robert Merton'r4
bisculia sa asupra disciplinei, care acoperl doutr capitole din
imDortanta sa carte, a servit ca o introducere utiltr in domeniu
pentru toli sociologii americani interesali' Merton a-construit,o
paradigml pentru sociologia cunoaqterii, reformulind temele
iale majore-sub o formtr succinti 9i coerentl Consffuclia este
interesa;tl deoarece urmtrre$te sA integreze abordarea sociologiei cunoagterii gu aceea a teoriei structural-funclionale'
Pr-opriile concepte al6 lui Merton, de func{ii ,,rnanifeste" qi
,,latlnte", sint atlicate in sfera idealiei' fScind o deosebire intre
functiile intentionate, congtiente, ale ideilor Si cele neintenlucdrilor
lionate, subconqtiente. ln timp ce se concentra asupra
iui Mannheim care penffu ei reprezenta sociologul cunoaqterii
prin excelenltr, Merton scotea in evidenli $i insemnltatea
Este
Ecolii lui Durkheim qi a lucririlor lui Pitirim Sorokin'
interesant de notat ctr Merton nu a perceput' dup[ cit se pare'
relevanla pentru sociologia cunoaSterii a anumitor lucrtrri
imponantj din psihologia. socialtr american[' cum ar fi teoria
grupului de referint5, pe iare el o discute intr-un capitol diferit
al aceleiagi ci4i.
$i Taicott Parsons a ficut comentarii asupra sociologiei
cunoa$terii.l5 Aceste comenlarii se limiteazl lns[, in principal'
la o critictr a lui Mannheim 9i nu urmlresc integrarea disciplinei in propriul stru sistem teoretic. Este adevlrat ci
,,problen.ra rolului ideilor" este exaninati in detaliu, dar
intr-un cadru referenlial destul de diferit de cel folosit in
sociologia cunoaqterii a lui Scheler sau Mannheim'16 Am risca
prin urmare sd spunem c5 nici Merton, nici Parsons nu au
depefil intr-un mod semnificativ sociologia cunoafterii a$a
cum a fost ea fomrulati de Mannheim. Acelagi lucru se poate
spune qi despre criticii lor. Pentru a nu{ mentiona decit pe cel
nlai zgomotos dintre acegtia, C- Wright Mills, care s-a
preocupat de sociologia cunoa$terii in lucririle sale timpurii,
20

dar intr-o n.ranieri expozitivtr 5i ftrrtr a contribrri la tlczvollaltrlt

teoretictr a acesteia.lT

Un efort interesant in direclia integrtrrii sociologici

cunoaqterii cu abordarea neopozitivist5 a sociologiei in general

a fost ficut de Theodor Geiger, care a avut o mare influenftr

asupra sociologiei scandinave duptr emigrarea sa din Ger-

mania-I8 Geiger a revenit la un concept mai ingust al

ideologiei, ca gindire socialtr deformattr qi a sustinut posibilitaiea de a invinge ideologia prin respectarea scrupuloasi a
canoanelor procedurale ale ;tiin1ei. Abordarea neopozitivisti in
analiza ideologiei a fost continuati in ultima vreme in
sociologia germanofond prin lucririle lui Emst Topitsch, care
a subliniat ridlcinile ideologice ale unor variate pozifii

mdsura in care analiza sociologici a

ideologiilor constituie o componenti inrportanti a sociologiei

filosofice.l9

ln

cunoasterii, asa cum a fost definitX de Mannlieirn, ea a suscitat

un remarcabil interes atit in sociologia european5, cit Ei in cea
anrericanl dupd al doilea rtrzboi n.rondial 20
Poate ci ?ncercarea cea mai reuqiti de a trece dincolo de
Mannheirn in construirea unei sociologii cuprinzitoare a cunoasterii este aceea elaborati de Wemer Stark, un alt emigrant

de pe continent, care a predat in Anglia ti Statele Unite2l

Stark merge cel mai departe in incercarea de a lisa in urr. i
atenlia deosebiti pe care Mannheim o acordase problemei
ideologiei. Sarcina sociologiei cunoa$terii nu al trebui sd
constea in descoperirea gi dezviluirea distorsiunilor produse
social. ci in studiul sistematic al condiliilor sociale ale

cunoa;terii.

Mai simplu spus. problenta centrali este

sociologia adevdrului, nu sociologia erorii. ln pofida ebordirii

sale diferite, Stark se apropie, probabil, mai mult de Scheler

decit de Mannheim

in

in;elegerea relaliei dintre idei

contextul lor social.

qi

$i in acest caz este evident ci nu am avut inr vedere si

oferim o privire completi asupra dezvoltirii istorice a
sociologiei cunoagterii. Mai mult, pini aici am ignorat unele
contributii care pot fi relevante teoretic pentru sociologia
cunoa;terii, dar nu au fost privite ca atare de protagoni$tii lor
21

..

lI

Cu alte cuvinte. ne-am limitat la lucrlri care, ca sI spunem

a$a, au circulat sub drapelul ,,sociologiei cunoa$terii"
(considerind ci $i teoria ideologiei face parte din ea) Aceasta
a clarificat un fapr ln afara atenliei acordate preocupirilor
epistemologice ale unor sociologi ai cunoaSterii, la nivel
empiric ne-am concentrat atenfia aproape exclusiv asupra
sferci ideilor, adictr a gindirii teoretice. Acest lucru este
adevtrrat gi in cazul lui Stark, care pi-a subintitulat cartea sa
principali despre sociologia cunoa$terii An Essay in Aid of a
Deeper lJnderstanding of the History of ldeas. Cu alte cuvinte,
sociologiei cunoagterii s-a indreptat, la nivel teoretic,
-interesul
'spre problemele epistemologice, iar la nivel empiric spre
problemele istoriei intelectului.
Am dori s[ sublinien ci nu aven.] nici un fel de rezervi in
ceea ce priveqte validitatea $i importanla acestor doui seturi de
probleme. Cu toate acestea, ni se pare regretabil ci numai ele
au dominat pintr acum sociologia cunoaEteriir Am putea spune
ci, drept rezultat, intreaga semnificalie teoretici a sociologiei
cunoasterii a rhmas mereu in umbrd"
A include intrebirile epistemologice legate de valabilitatea
sociologiei cunoa$terii in insd;i sociologia cunoaqterii seamintr
oarecunr cu a incerca sd impingi un autobuz in care tocnrai
cilltoreqti. Desigur ci sociologia cunoaEterii conduce, ca toate
disciplinele empirice care acumuleazl dovezi privind relativitatea si determinarea gindirii umane, spre intrebiri epistemologice aparlinind sociologiei inseqi, precuni 9i oricirui
corpus de cunoagtere Stiinlifictr Dup[ cum am remarcat mal
inar:nte, in aceastl situatie sociologia cunoaqterii joaci un rol
aseminitor cu cel al istoriei, al psihologiei sau biologiei,
pentr[ a menfiona numai trei dintre cele mai importante
discipline care au pricinuit necazuri epistenrologiei. Structura
logicd a acestora este, in principiu, identicd in toate cazurile:
curn pot fi sigur, s[ zicem, de analiza mea sociologici privind
moravurile clasei de mijloc americane din moment ce categoriile Ia care recurg pentru aceastd analiztr sint conditionate
de forme de gindire relative din punct de vedere istoric, iar eu
insumi qi tot ce gindesc este determinat de genele mele qi de
22

ostilitatea mea inrlddcinattr fattr de conccttrfcnii rDci qi, c sI

punl capac la toate, eu insumi sint membru al accstci clasc rlc

mijloc americane?
Departe de noi intenfia de a ocoli astfel de intreberi. Tot ce
vrenr s5. spunem aici este cd aceste intrebdri nu constituie, prin
ele insele, componente ale disciplinei empirice a sociologiei.
Ele apa4in propriu-zis metodologiei $tiin{elor sociale, un
domeniu care line de filosofie gi este, prin definilie, altceva
decit sociologia - ea insSgi un obiect al studiului sau SocioIogia cunoaqterii, impreunl cu celelalte surse de incurclturi
din gtiinlele empirice, va ,,alimenta" cu probleme aceste studii
metodologice. Iar ea nu poate solufiona aceste problene in
propriul stru cadru de referinfd.
Ca urmare, vom exclude din sociologia cunoagterii problemele epistemologice gi metodologice care i-au ingrijorat pe
iniliatorii principali ai disciplinei. Aceste excluderi ne vor
indepirta atit de conceptia lui Scheler cit $i de cea a lui
Mannheim asupra disciplinei, precun.l ;i de ale celorlalfi socioiogi ai cunoagterii de mai tirziu (in special cei cu orientale
neopozitivisti) care impSrtdgesc punctul lor de vedere. Peste
tot in acest text am pus feim intre paranteze olice intrebare
epistemologici sau metodologicd referitoare la validitatea
analizei sociologice, in sociologia cunoaqterii insiqi sau in
oricare alt domeniu. Noi considerdm ci sociologia cunoa$terii
este doar o parte a disciplinei empirice a sociologiei. Scopul
nostru aici este, desigur, unul pur teoretic. Denlersul nostru
teoretic se referl, insi, la disciplina empiricd, cu problemele ei
concrete, nu la cercetarea filosoficl a temeiurilor disciplinei
empirice. Pe scurt, proiectul nostru are in vedere teoria sociologici, nu metodologia sociologiei. Doar intr-o singuri
sec(iune a tratatului (cea care unneazl imediat dupi aceasti
Introducere) trecem dincolo de teoria sociologici propriu-zisi,
dar facem aceasta pentru motive care au prea putin de-a face
cu epistemologia, a$a cunl vom explica la monrentul potrivit.
Va trebui de asenrenea str redefininr, totusi, sarcina socio'
logiei cunoagterii la nivel empiric, cu alte cuvinte, si o privin
ca pe o teorie cuplattr cu disciplina enpirictr a sociologiei. A5a
23

!'

a fost pind
cum am vezut, la acest nivel sociologia cunoa5terii
de
)stone a
sensul
acum preocupattr de istoria intelectului, in
un
foane
ia"iforl suurini"rn din nou c[ acesta este, de fapt'

cercettrrii sociologice Mai mult' cu toale ctr

am exclus din tratarea noasntr problemele epistemologlce/msocrologlel
todolos.ice, vom accepta ideea cI ele aparlin totu$l
problema
ctr
deci,
cunoaierii. Vom spune,
',ideilor"' tnclustv
doar o parte a
constiluie
problema particul;rtr a ideologiei,
cunoaslerii'
5i nu partea
oroblemei mai generale a sociologiei

i**rr-t

lel al

ia
-iiriiisi"
'- centrall

cunoasterii trebuie sd se ocupe de orice polte

",,cunoastere"
in soeietate' De indat[ ce se face o
,orria"i,ro,
concentrare a
asemenea afirmalie, ne putem da seama ctr o
sau' mai
aleastr'
ui"nti.i asupra istoriei intelectului este reu
sociologiei
al
ieu aleasd dacd devine scopul central
or".it,

"u" Gindirea teoretici. ..ideile",

cunoaEterii.

We h a n s c ha u un

I -\tl

n\

rini cliiar orfr ae importante in societate' Deqi in orice societate

ut"-"n"u

fenomene' ele nu sint decit componente ale

g-rup
"*ir,xunui intreg, considerat a fi ,,cunoaqterea" Numai un
in
iout t t"rtiin, de oameni din orice societate se angajeazi
teoretizare, in lucrul cu ,,ideile", in construlrea unul
Weltanschauung. Orice membru al societitii participd' -insi'
intr-un fel sau altul. la ..cunoa5tere"' Altfel spus' d,oar foarte
putini sint preocupali de interpretarea teoreticd-a lumll'.dar
ca
iiecare triieqte intr-o lume de un fel sau altul' Nu numal
pe
nedrept
resfiinge
gindirii
teoretice
centrarea atenliei asupra
io"iotogiu cunoasterii. dai ea este 5i nesatislEcXtoare' deoarece
nu
chiar qiaceasti pane nricl a,'cunoagterii"-accesibile social
unel
cadrul
in
plasate
este
poate fi pe deplin inleleasl daca nu
mai generale a ,,cunoa$terii".
inalize
-"Elo*".utlu inrponanlei pe care o are gindirea teoretici in
societatl 5i istorie constiluie o sltrbiciune fireascd a teoretr
cienilor. Devine deci cu atit mai necesar si corectdm aceast'
neint"tee"re intelectualistd. Formuldrile teoretice despre
r.aliiateffie ele $tiintifice' filosofice sau chiar mitologice' nu
ceea ce este ',real" pentru nlembrii unei societali'
"ouir"utl
Asa stind lucrurile, sociologia cunoaqterii trebuie sd se ocupe
't /l

in primul rind de ceea ce oamenii ,,cunosc" ca,,realitatc" itr

viala lor de fiecare zi, in cea ne- sau pre-teoreticl Cu altc
cuvinte, sociologia cunoaEterii trebuie str-qi concentrcze
interesul mai degrabl asupra ,,cunoagterii" obignuitc
(commonsense) decit asupra ,,ideilor". Tocmai aceastl
,,cunoa$tere" constituie mecanismul in{elegerii, flrtr de care
nici o societate nu ar putea exista.
Sociologia cunoagterii trebuie deci s[ se ocupe de construirea socialX a realitilii. Analiza articullrii teoretice a
acestei realit5ti va continua cu siguranfl sI fie o componentl a
acestei preocupiri, insd nu $i componenta principal5- Pe
parcurs va deveni limpede ci, in pofida excluderii problemelor
epislemologice/metodologice, ceea ce ne propunem aici este o
redefinire mai cuprinzitoare a obiectivelor sociologiei
cunoa$terii, cu mult mai largtr decit s-a ?nteles pind acum in
aceastl disciolinS.
Se poate-ridica intrebarea: ce ingredienli teorctici ar trebui
adiugaii sociologiei cunoaqterii pentru a permite redefinirea r:i
ln sensul de mai sus? trdeea insisi a necesitdtii redefinirii r-o
datorlm lui Alfred Schutz. ln toate lucririle sale, atit ca filosof
cit qi ca sociolog, el s-a concentrat asupra structurii lumii obiqnuite, cotidiene. Cu toate ctr Schutz insuqi nu a elaborat o sc'ciologie a cunoagterii, el a intrevizut cu claritate obiectivele asupra
cirora aceaste disciplini trebuie si-gi concentreze atenlia:

,,Toate tipiztrrile gindirii obiqnuite constituie prin ele insele

elemente integrale aie lumii socio-culturale istorice concrete ln
care treim (Lebenswelt), in care ele prevaleazl ca date Ei sint

acceptate social. Structura lor determinS, printre altele,

reparlizarea sociali a cunoaqterii precum gi relativitatea $i
relevanfa sa pentru ambianla sociald concreti a unui grup
concret intr-o situa(ie istoricl concrctL Acestea sint probLemele
legitime ale relativismului. istorismului 5i ale aga-nuntitei
sociologii a cunoa $teri i." zt
$i, in altX parte:
,,Cunoa$terea este repartizattr. social, iar mecanismul
acestei repartilii poate deveni obiectul de studiu al unei
25

cum am vrzut, la acest nivel

soc:"",,:ffiH::i:"rltr:l:::rfl

acum preocupattr de istoria inte

din nou ctr acesta este'.de

ii"ir"ri'iruii"i".

l"pt'."1-i::i:

Xqffili:*1,;::l'##1',"""'ffi #1fi'",:'-:iil'..,*

ij"j;;;;;;..:t,:y::,":iffi
i#I::::i#Til:?"*lij
Vom spune'
OeCt'

cunoasterii.

;::':
s:;[m rr - "* i'::::3,&i":'l'1ffi ff
ni"l{i!il'::t:,;i::::';:::::"::;';:"#s::^:;i::"'#\
"J'

"""0

"

ci o concentrare -a
afirma1ie, ne putem da seama
aleasa' sau' mar
rtru
esre
iJioriei intelectului

"r"*"n""
;i#i;i";';;;;

:ti:fufi tix"",r.T:::,*:m:ry d;I:1'.ffi;l;ifi

'"'i,',..,''tr"fl :"::Tff

[:[:'l':Tl":T;?:],'!,::iifi'T"::ii

trit"1i:::'-"t'tir*,il"::::i:::;Lli:ril:"ii{
'n;i::::;;,'3?iJl'il,";ll"l'i,;t'l',#ffi i1.:'j,
mli;hi3:iJt,"'il,:il"""f rl[:L:i:?'"?:'"ft

iI:

*li:":'"-u*:,',:T"hil":::#'::lt1i\ry*:'!i

#iliqu*t*"-'xlf"T#;ffi1*l'3":x'rt#
dePlin inleleasl
ooate fi Pe
'analize mai generale a ,,cunoaiterii"'o
d

are gindirea teoreticl in

."",:li:":i'ii"'ft*;xll'1'#;;;;';""Jnreasceateoret'Id;"il a""i *. I'il.'i'" [11?1il t ;"J,""',ff H$::

l"liil:[:_il:"ilT]'fi

;;i#

#Ti'"Jili"'ixi"o*p"
?S':,tri'""Xli'ii"'X1il';iili",:'ffi
"']ll"jilryhl,x*tr,t*:'lru1

in primul rind de ceea ce oamenii "cunosc" ca "realitrtc".irt

;i.i;'l;;i" fiecare zi, fn cea ne- sau pre-tcoretictr- cu rrltc
cunoa$terii trebuie str-9i conccntrcze
cuvinte, sociologia
-clegrabl asupra
inter"sul moi
"cunoagterii" .obignulte
aceasti
\ r)o^ronr"nrr) deibit asupra ,.ideilor"' Tocmai
cere
de
f[rtr
in(elegerii,
,,.unous,.t"" constituie mecinismul

nici o societate nu ar Putea exlsm"

Sociologia cunoaqterii trebuie deci s[ se ocupe oe construir"a soJiutl a realittr{ii. Analiza articullrii teoretice a
a
acestei realirdli va continua cu sigurantd sd fie o componenta
re
prlnclPala
acestei Dreocupdri, insi nu 5i componenta
parcurs ua deveni limpede cI- in pofida excludeni problemelor'
epistemologicehnetodologice. ceea ce ne propunem alcl este o
redefinire mai cuprinzitoare a obiectivelor socloloBlet
.onoutt".ii, cu mult- mai largi decit s-a in{eles pind acum in

disciplinl
pout"'tia;.a intrebarea: ce ingredienli teolelici lr.trebui
adiugaii sociologiei cunoasrerii pentru a Pennltc redelrn.lreil.tJ
in sensul de ntai sus? trdeea insXsi I necesltilll ledclrlrlrll I'o
datorim lui Alfred Schutz ln roate lucrdrile sale' atit ca lrlosol
cit si ca sociolog, el s-a concentrat asupra structurii lunrii obi1.

aceastd
---'S"

nuite, cotidiene. Cu toate cd Schutz insu5i nu x elaborsf- o socroloxie'a cunoaEterii, el a intrevizut cu claritate obiectivele asupra
ci-iora aceasttr disciplini trebuie s5-9i concentreze atenlla:

gindirii obi5nuite constituie.prin ele insele

elemente integrale aie lumii socio-culturale lstorrce concrete ln
care trdim (L-ebenswelt)' in care ele prevaleazi ca date si sint
acceptale social. Structurl lor deterntind' printre allele'
iep itizurea sociali a cunoagterii precum qi relativitatea $i
reievanla sa pentru ambianla sociald concreti a unur gruP
istorici concret6" Acestea sfnt problemele
"on"t"i'intt-o'titua{ie
lepitime ale relativismuluL istorismului Si ale aSo-nunttei
s ic io lo g ii a c uno aSterii. "22
,,Toate tipiztrrile

$i, in altl Parte:

iar mecanismul
de
studiu al unei
obiectul
acesiei repartilii poate deveni
,,Cunoagterea este repartizati social,
25