EXPLOATAREA PĂDURILOR II

I. PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE EXPLOATARE

II. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE EXPLOATARE

III. EFICIENTIZAREA ACTIVITĂȚII DE EXPLOATARE

Titular curs: Prof.dr.ing. Câmpu Vasile Răzvan

1
 CURS 1
1. Aspecte generale

Proiectarea lucrărilor de exploatare înseamnă activitatea de stabilire a soluției tehnologice

optime și întocmirea documentației necesare pentru aplicarea acesteia.
Organizarea lucrărilor de exploatare reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care se asigură
condițiile de aplicare și desfășurare a soluției tehnologice adoptate.

În proiectarea și organizarea lucrărilor de exploatare, procesul de producție este structurat în

trei compartimente distincte:
- șantierul de exploatare;
- căile permanente de transport;
- centre de sortare și preindustrializare;
 Șantierul de exploatare este definit ca fiind primul compartiment de bază în
proiectarea și organizarea lucrărilor de exploatare, care cuprinde:
- parchetul;
- traseele și căile de colectare;
- platforma parchetului.
Activitățile din șantierul de exploatare cuprind operațiile corespunzătoare recoltării,
colectării și fasonării primare, adică lucrările ce se desfășoară în parchet, pe căile de colectare și în
platforma parchetului.
Proiectarea și organizarea lucrărilor din șantierele de exploatare se face cu luarea în
considerarea a următoarelor aspecte:
- impactul ecologic asupra pădurii – prin proiectarea și organizarea lucrărilor trebuie să se
asigure soluții care să conducă la un nivel al prejudiciilor ce nu trebuie să depășească
capacitatea de suport a ecosistemului în care se intervine;
- variabilitatea condițiilor de lucru (caracterul pasager al lucrărilor de exploatare) sub
aspect fizico-geografic și silvicultural cu implicații deosebite în ceea ce privește
stabilirea și aplicarea soluției optime de exploatare. Această variabilitate este dată de
schimbarea frecventă, în termen scurt, a suprafeţelor pe care se desfăşoară efectiv
exploatarea, schimbare care atrage după sine modificarea condiţiilor de lucru şi deci a
soluţiilor de proiectare şi organizare a lucrărilor.

 Căile permanente de transport (drumuri forestiere, drumuri publice, căi ferate

forestiere/normale, căi navigabile)
2
 Activitățile de pe căile permanente de transport cuprind operațiile corespunzătoare
transportului tehnologic (încărcare, transport, descărcare).
În ceea ce priveşte proiectarea şi organizarea activităţilor de pe căile permanente de
transport problemele care apar diferă de cele menţionate pentru activităţile din şantierele de
exploatare. În acest caz, datorită caracterului permanent al căilor şi condiţiilor specifice de lucru de
la transportul tehnologic, prin proiectare trebuie să se asigure dotarea corespunzătoare cu căi
permanente de transport a fondului forestier, iar prin organizare să se asigure condiţii de desfăşurare
în timp şi spaţiu, pe căile existente, a activităţii de transport tehnologic astfel încât acestea să fie
folosite la capacitate.
 Centre de sortare și preindustrializare
Activitățile din centrele de sortare și preindustrializare (depozitele de bușteni ale fabricilor
de prelucrare a lemnului) cuprind operațiile specifice sortării și fasonării masei lemnoase în
sortimente de lemn brut.
Aceste centre au un caracter permanent şi sunt dotate pentru a prelucra anual cantităţi mari
de material lemnos. Proiectarea este o activitate prin care trebuie să se asigure condiţiile necesare
creării centrelor de sortare a lemnului, având ca obiective o amplasare şi dotare corespunzătoare a
acestora în concordanţă cu distribuţia în spaţiu a suprafeţelor din fondul forestier pe care le
deservesc, caracteristicile masei lemnoase de prelucrat, precum şi sortimentele de lemn brut ce
urmează a fi realizate. Folosirea în continuare a centrelor de sortare a lemnului presupune
organizarea corespunzătoare a activităţilor pentru utilizarea la capacitate a acestora în condiţii
economice rentabile.
Proiectarea şi organizarea corespunzătoare a lucrărilor de exploatare trebuie asigure:
- valorificarea masei lemnoase;
- reducerea prejudiciilor;
- reducerea cheltuielilor de exploatare;
- creşterea productivităţii muncii;
- reducerea consumurilor și pierderilor de lemn, materiale şi energie.

1.1. Metode şi tehnologii de exploatare

Lucrările din şantierele de exploatare se desfăşoară etapizat, necesitând o abordare separată
pentru fiecare loc de desfăşurare (parchet, trasee şi căi de colectare, platformă parchetului),
respectiv pentru fiecare proces specific (recoltare, colectare, fasonare).
Dintre acestea procesul de colectare ridică problemele cele mai dificile atât sub aspect

3
ecologic, cât şi economic. În acest proces se înregistrează, în general, prejudiciile şi cheltuielile cele
mai mari care sunt legate direct de forma sub care se deplasează masa lemnoasă. Această formă
exprimă totodată, indirect, structura procesului de producţie la nivelul şantierului de exploatare.
Din acest punct de vedere se pot deosebi următoarele situaţii:
- masă lemnoasă colectată sub formă de sortimente definitive;
- masă lemnoasă colectată sub formă de trunchiuri şi catarge;
- masă lemnoasă colectată sub formă de arbori şi părţi de arbori;
- masă lemnoasă colectată sub formă de tocătură.
Pentru desfăşurarea activităţilor din şantierele de exploatare, prin colectarea masei lemnoase
sub una din formele menţionate este necesară o anumită ordine de desfăşurare a operaţiilor, folosind
mijloace de lucru adecvate condiţiilor în care se lucrează.
În acest sens pot fi definite metodele şi tehnologiile de exploatare astfel:
Metoda de exploatare reprezintă un concept general de organizare a lucrărilor de
exploatare exprimat prin forma sub care se deplasează masa lemnoasă la colectare.
Tehnologia de exploatare reprezintă, modalitatea concretă de desfăşurare a operaţiilor într-
un şantier de exploatare, în cadrul unei metode adoptate.
Alegerea metodei de exploatare este impusă de condiţiile silvotehnice de lucru (în funcție
de: regim, tratament, felul tăierii, natura produselor); condițiile fizico-geografice; sistema de maşini
disponibilă; precum şi de politica forestieră aplicată la un moment dat.
Aplicarea metodei de exploatare se poate face prin tehnologii diverse, alese în funcţie de
condiţiile concrete de lucru din fiecare şantier de exploatare.
Metodele de exploatare cunoscute şi acceptate, în general, de literatura de specialitate se
clasifică, aşa cum s-a arătat anterior, după forma dominantă a masei lemnoase la colectare, în:
- metoda de exploatare în sortimente definitive;
- metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge;
- metoda de exploatare în arbori şi părţi de arbori;
- metoda de exploatare în tocătură
- metoda lemnului scurt.

1.1.1. Metode de exploatare

 Metoda de exploatare în sortimente definitive
Prin sortiment definitiv se înţelege o piesă de lemn brut, provenită dintr-o anumită specie, ce
are caracteristici dimensionale şi calitative standardizate şi se află într-o anumită stare. Colectarea
sub această formă a masei lemnoase dintr-un şantier de exploatare presupune ca toate operaţiile de

4
transformare (fasonare primară) (doborâre, curăţire de crăci, secţionare, despicare, cojire) să se
desfăşoare în parchet.
O prezentare schematică a locului de desfăşurare a operaţiilor de fasonare şi a gradului de
mecanizare a lucrărilor specifice este făcută în tabelul 1.1.1.

Tabelul 1.1.1.
Caracteristici ale metodei de exploatare în sortimente definitive
Operații de fasonare Locul de desfășurare Observații
Parchet Platforma parchetului
Doborâre M - Platforma parchetului
Curățire de crăci M; m - folosește numai ca
Secționare M - loc de depozitare a
Despicare m - sortimentelor
Cojire m - definitive rezultate
Fasonare crăci în m -
snopi
Tocare - -
M- mecanizat; m – manual

Principalele caracteristici ale metodei sunt:

- operaţiile de transformare se desfăşoară în totalitate pe suprafeţe mari, neamenajate,
caracteristice parchetului;
- posibilităţi reduse de mecanizare a lucrărilor;
- necesitatea folosirii unui număr mare de muncitori, cu calificare redusă;
- productivitate scăzută a lucrărilor;
- cheltuieli de exploatare mari;
- calitatea sortării şi, în general, a lucrărilor, redusă;
- indice scăzut de valorificare a masei lemnoase;
- pierderi şi consumuri mari de masă lemnoasă;
- înregistrarea unor prejudicii mari pe întreaga suprafaţă a parchetului;
- asigurarea unei asistenţe tehnice şi organizatorice de specialitate, permanente;
- dificultăţi privind asigurarea cazării, transportului, hranei, condiţiilor igienicosanitare
pentru muncitori.
Caracteristicile metodei, prezentate anterior, se intercondiţionează reciproc, fiind în general
rezultatul desfăşurării lucrărilor pe suprafeţe mari, neamenajate, cu un grad redus de mecanizare a
operaţiilor.
Aplicarea metodei are influenţă şi asupra modului de desfăşurare a colectării şi transportului.
Piesele rezultate în urma sortării la cioată au lungimi mici, în general, 1,0...4,0 m, ceea ce conduce
5
la folosirea sub capacitate a mijloacelor de deplasare, cu toate consecinţele negative ce decurg din
aceasta.
 Metoda lemnului scurt
Prin această metodă se obțin sortimente definitive în parchet cu lungimi între 2...6 m. Se
aplică pe terenuri plane în arborete de rășinoase și culturi de plopi, acolo unde utilaje specializate
(de ex. harvesterul și forwarderul; tocătoare) execută doborârea, curățirea de crăci, secționarea,
sortarea și colectarea sortimentelor prin adunat-apropiat (tabelul 1.1.2.).

Tabelul 1.1.2.
Caracteristici ale metodei lemnului scurt
Operații de fasonare Locul de desfășurare Observații
Parchet Platforma parchetului
Doborâre M - Platforma parchetului
Curățire de crăci M - folosește numai ca
Secționare M - loc de depozitare a
Despicare - - sortimentelor
Cojire M - definitive rezultate
Fasonare crăci în - -
snopi
Tocare M -
M- mecanizat

Principalele caracteristici ale metodei sunt:

- operaţiile de transformare se desfăşoară în totalitate în lungul traseelor de colectare;
- mecanizarea integrală a lucrărilor;
- număr mic de muncitori, cu calificare superioară;
- productivitate mare a lucrărilor;
- cheltuieli de exploatare mai mici față de metoda sortimentelor definitive;
- indice maxim de valorificare a masei lemnoase;
- pierderi şi consumuri minime de masă lemnoasă;
- înregistrarea unor prejudicii mari pe întreaga suprafaţă a parchetului (pe traseele de
colectare și în apropierea acestora);
- asigurarea unei asistenţe tehnice şi organizatorice de specialitate, permanente.
 Metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge
În cadrul acestei metode masa lemnoasă este colectată preponderent sub formă de trunchiuri
şi catarge. Din punctul de vedere al exploatării trunchiul, caracteristic pentru foioase, reprezintă
partea de arbore cuprinsă între tăietura de doborâre şi secţiunea făcută sub locul de inserţie a primei
crăci groase (aproximativ porţiunea elagată a arborelui), iar catargul, specific pentru răşinoase,
6
reprezintă partea din fus cuprinsă între tăietura de doborâre şi secţiunea făcută, la un diametru de
circa 5 cm, pentru îndepărtarea vârfului. Aceste părţi conţin aproximativ 65...75% din volumul unui
arbore. Colectarea lemnului sub formă de trunchiuri şi catarge face ca unele operaţii de
transformare (fasonare) să fie transferate, în totalitate sau parţial, din parchet în platforma primară
(tabelul 1.1.3.).
Caracteristicile principale ale metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge scot în evidenţă
avantajele pe care această metodă le are faţă de metoda de exploatare în sortimente definitive.
Dintre aceste caracteristici mai importante sunt:
- transferarea unor operaţii de fasonare din parchet în platforma parchetului, deci pe
suprafeţe amenajate;
- creşterea gradului de mecanizare al lucrărilor;
- reducerea numărului de muncitori;
- creşterea productivităţii muncii;
- reducerea cheltuielilor de exploatare;
- indice de valorificare a masei lemnoase mai mare;
- calitatea sporită a lucrărilor din şantierul de exploatare;
- pierderi şi consumuri mai mici de masă lemnoasă;
- prejudicii mai mici ca frecvenţă, înregistrate în special la colectare, dar de intensitate mai
mare.
Această metodă, prin avantajele economice şi ecologice pe care le are, este considerată
superioară metodei de exploatare în sortimente definitive.

Tabelul 1.1.3.
Caracteristici ale metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge
Operații de fasonare Locul de desfășurare Observații
Parchet Platforma parchetului
Doborâre M - Sortimentele
Curățire de crăci M; m - definitive se obțin în
Secționare M M platforma parchetului
Despicare - M; m sau CSPL prin
Cojire - - operații specifice.
Fasonare crăci în - m
snopi
Tocare - M
M- mecanizat; m – manual

7
  Metoda de exploatare în arbori şi părţi de arbori

Deplasarea masei lemnoase la colectare sub formă de arbori şi părţi de arbori are avantajul
transferului, într-o proporţie mult mai mare (tabelul 1.1.4.), a operaţiilor din parchet către platforma
parchetului.
Caracteristicile metodei de exploatare în arbori şi părţi de arbori sunt asemănătoare cu cele
ale metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge, cu specificaţia că în cadrul metodei analizate se
realizează, într-o măsură mult mai mare: mecanizarea lucrărilor, reducerea cheltuielilor de
exploatare şi a numărului de muncitori, creşterea productivităţii muncii, creşterea indicelui de
valorificare a lemnului, reducerea pierderilor şi a consumurilor, dar, în acelaşi timp, prejudiciile
aduse arborilor pe picior, seminţişului şi solului sunt mult mai mari. Metoda de exploatare a
lemnului în arbori şi părţi de arbori constituie o modalitate de lucru care se adaptează foarte bine
condiţiilor impuse de necesităţile strict economice ale exploatării. Avantajele metodei sunt date de
posibilitatea executării mecanizate a lucrărilor, într-o mare proporţie, pe terenuri amenajate.
Aspectele negative, legate de nivelul mare al prejudiciilor, apar datorită dimensiunilor mari ale
pieselor colectate.

Tabelul 1.1.4.
Caracteristici ale metodei de exploatare în arbori şi părţi de arbori
Operații de fasonare Locul de desfășurare Observații
Parchet Platforma parchetului
Doborâre M - Sortimentele
Curățire de crăci - M; m definitive se obțin în
Secționare M M platforma parchetului
Despicare - M; m sau CSPL prin
Cojire - - operații specifice.
Fasonare crăci în - m
snopi
Tocare - M
M- mecanizat; m – manual

 Metoda de exploatare a lemnului în tocătură

Colectarea lemnului sub formă de tocătură conduce la o simplificare maximă a procesului de

producţie, corelată cu cel mai înalt grad de mecanizare posibil al lucrărilor de exploatare. Tocarea
lemnului se realizează integral în parchet cu mijloace mecanizate. În strucrura procesului de
producție urmând transportul și depozitarea tocăturii (tabelul 1.1.5.).

8
 Tabelul 1.1.5.
Caracteristici ale metodei de exploatare în tocătură
Operații de fasonare Locul de desfășurare Observații
Parchet Platforma parchetului
Doborâre M - Sortimentul definitiv
Curățire de crăci - - (tocătura) se obține în
Secționare - - direct parchet.
Despicare - -
Cojire - -
Fasonare crăci în - -
snopi
Tocare M -

Caracteristicile metodei:
- Simplificare la maximum a procesului de producție;
- grad înalt de mecanizare a lucrărilor (număr redus de muncitori);
- productivitate mare (se folosesc agregate de tocare);
- costuri scăzute de exploatare;
- valorificare integrală a masei lemnoase puse în valoare;
- nivel moderat al prejudiciilor.
Metoda de exploatare în tocătură este avantajoasă din punct de vedere economic și se
recomandă în parchete amplasate pe terenuri cu pante mici, relativ plane care să permită accesul
utilajelor de tocat în parchet, caracterizate printr-un volum mic pe fir.

Diversitatea condițiilor de lucru din parchetele de exploatare pot determina ca într-un

parchet dat să nu poată fi aplicată strict numai o metodă exploatare. În astfel de situații pot fi alese
soluții care îmbină caracteristici ale mai multor metode de exploatare, rezultând metode
intermediare (ARCOT – arbore, coroană, trunchi), sau multipli de sortimente (intermediară între
metoda sortimentelor definitive și metoda trunchiuri și catarge).

1.1.2. Tehnologii de exploatare

Soluţia concretă prin care o metodă este aplicată într-un şantier de exploatare constituie o
tehnologie de exploatare.
În cadrul unei metode, în funcţie de condiţiile concrete existente, mai ales la nivelul
parchetului, pot fi adoptate mai multe tehnologii de exploatare, urmând ca de fiecare dată să fie
aleasă cea care constituie, sub aspect ecologic şi economic, varianta optimă de lucru.
Tehnologia de exploatare este exprimată printr-un lanţ de operaţii a cărui înşiruire se face
luând în considerare ordinea firească de desfăşurare a acestora, specifică metodei adoptate.
9
 Diferenţierea tehnologiilor, în cadrul unei metode, este dată de mijloacele folosite pentru
desfăşurarea operaţiilor, de locul şi direcţiile după care unele dintre acestea acţionează, de procentul
din volumul de exploatat care trece printr-o operaţie la un moment dat, etc., respectiv de modul în
care toate aceste elemente se asamblează constituind un tot unitar - tehnologia de exploatare.
Clasificarea tehnologiilor de exploatare se face după mijlocul (utilajul conducător) de
apropiat folosit:
- tehnologii mecanizate – tractor, funicular;
- tehnologii semimecanizate – atelaje + tractor; atelaje + funicular;
- tehnologii nemecanizate – atelaje.
Numărul mare de tehnologii ce pot fi aplicate, teoretic, în cadrul unei metode, într-un şantier
de exploatare, fac ca alegerea şi aplicarea tehnologiei optime să fie o problemă esenţială în
proiectarea şi organizarea lucrărilor în acest compartiment, de aceasta depinzând, în cea mai mare
măsură, efectele ecologice şi economice ale exploatării.

10
 Metodele de exploatare și structura procesului de producție

Metoda de Structura procesului de producție

exploatare Recoltare Colectare Lucrările din platforma Transport Lucrările din
parchetului centrele de
sortare
D C S Cj Ds T Ad Sc Ap Ad/A C S Cj Ds T Î Tr De S Cj Ds
p
Sortiment
e X X X X X X X X X X X
definitive
Trunchiuri
X X X X X X X X X X X X X X X
și catarge
Arbori și
părți de X X X X X X X X X X X X X
arbori
Tocătură X X X X X X
Lemnul
X X X X X X X X X
scurt
D – doborâre; C – curățire de crăci; S – secționare; Cj – cojire; Ds – despicare; T – tocare; Ad – adunat; Sc – scos; Ap – apropiat; Î – încărcare;
Tr – transport; De – descărcare;

11
 Tehnologii de exploatare
Procesul Operația Distanța Volum
tehnologic (m) (%V)
Recoltare Doborât cu fierăstrăul mecanic Stihl - 100
Curățat de crăci cu fierăstrăul mecanic Stihl - 100
Secționat cu fierăstrăul mecanic Stihl - 20
Colectare Adunat cu atelaje - cai 100 100
Scos cu funicularul FPU 500 350 60
Apropiat cu tractorul TAF 650 1000 100
Lucrări Secționat cu fierăstrăul mecanic Stihl - 80
dinplatform Manipulat cu tractorul TAF 650 < 100 78
a Stivuit manual lemn rotund < 10 78
parchetului Încărcat mecanic lemn rotund - 78
Fasonat manual-mecanic lemn de steri - 22
Încărcat manual lemn de steri - 22

12
 CURS 2
1.2. Cerințe silviculturale privind exploatarea pădurilor
Activitatea de exploatarea pădurilor trebuie să se desfăşoare astfel încât să asigure o
optimizare a cerinţelor de ordin economic şi ecologic legate de punerea în valoare a masei
lemnoase. Ponderea celor două cerinţe este diferită pe parcursul desfăşurării procesului de
producţie. Dacă cerinţele de ordin economic, privind reducerea cheltuielilor de exploatare,
apar pe parcursul desfăşurării întregului proces de producţie, cele de ordin ecologic, privind
reducerea prejudiciilor, apar în mod deosebit pentru activităţile ce se desfăşoară în şantierul
de exploatare, deoarece în acest compartiment se resimt, în mod direct, efectele intervenţiilor
făcute pentru extragerea masei lemnoase.
Pentru proiectarea şi organizarea corespunzătoare a lucrărilor ce se desfăşoară în
şantierele de exploatare este necesară cunoaşterea, din punctul de vedere al satisfacerii
cerinţelor de ordin ecologic, a caracteristicilor şi restricţiilor silviculturale privind aplicarea
tăierilor prin care se urmăreşte asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare şi regenerare a
arboretelor în concordanţă cu ţelul de gospodărire propus.
Prin activitatea de exploatare, în ţara noastră, se execută tăierile corespunzătoare:
- răriturilor, din cadrul lucrărilor de îngrijire:
- tratamentelor silviculturale, aplicate în regimul codrului şi regimul crângului;
- lucrărilor de îngrijire cu caracter special, respectiv a tăierilor de produse accidentale şi de
igienă.

 Răriturile sunt lucrări de îngrijire făcute cu scopul de a se asigura o structură optimă a

arboretelor în concordanţă cu etapa de dezvoltare şi ţelul de gospodărire propus. Aceste
lucrări se execută în fazele de păriş, codrişor şi codru mijlociu. Se recomandă ca prima
răritură să se facă atunci când arboretul a realizat un diametru central de 8... 10 cm şi o
înălţime medie de 10... 12 m, iar ultima răritură atunci când arboretul are o vârstă cu circa 33
% mai mică decât vârsta exploatabilităţii.
Tăierile prin care se aplică răriturile au drept scop principal dirijarea dezvoltării
arboretelor, mai ales în etapa tinereţii, obiectivele concrete urmărite fiind, din punct de vedere
silvicultural ameliorarea calitativă şi a stării fitosanitare a arboretelor, mărirea rezistenţei la
acţiunea factorilor biotici şi abiotici vătămători etc., iar din punctul de vedere al exploatării -
extragerea şi valorificarea masei lemnoase rezultate în concordanţă cu obiectivele culturale.
Exploatarea masei lemnoase rezultate din rărituri se caracterizează prin:

13
- volum redus de masă lemnoasă de exploatat (circa 40...50 m3/ha), corespunzător unor indici
de recoltare cuprinşi, în general, între 4 şi 16 % din volumul pe picior înainte de efectuarea
intervenţiei, în funcţie de formaţia forestieră şi de vârsta arboretului;
- volum redus pe fir (0,040...0,440 m3); la primele intervenţii, în fazele de păriş şi codrişor,
volumul arborelui mediu, în general, mai mic de 0,100 m3;
- desime mare a arboretelor în care se intervine;
- număr mare de arbori extraşi (circa 100...600 buc/ha);
- periodicitate mică a intervenţiilor (4...6 ani în faza de păriş şi 6... 10 ani în fazele următoare);
- masă lemnoasă, în general, de calitate inferioară.
Pentru ca exploatarea să răspundă exigenţelor impuse de aplicarea răriturilor şi să
contribuie la atingerea obiectivelor caracteristice acestui gen de intervenţii este necesar ca în
proiectarea şi organizarea lucrărilor să se aibă în vedere necesitatea asigurării protecţiei
arborilor pe picior, în mod deosebit a arborilor de valoare şi a celor folositori.
Prejudicierea, mai ales la vârste mici, a arborilor ce rămân după exploatare are influenţe
negative asupra dezvoltării individuale a acestora, dar şi a arboretului în ansamblu, pe o
perioadă lungă de timp, aceasta având ca rezultat o scădere generală a calităţii arboretelor
manifestată prin reducerea creşterii, a capacităţii de apărare faţă de acţiunea factorilor biotici
şi abiotici dăunători, etc., precum şi a calităţii lemnului la vârsta exploatabilităţii.
Deci, din punct de vedere cultural, pentru exploatare, în aplicarea răriturilor, se
impune, ca sarcină principală, protecţia arborilor pe picior. Acest deziderat se poate
realiza prin măsuri suplimentare ce trebuie să fie aplicate în cazul exploatării lemnului din
rărituri, măsuri ce constau din:
- alegerea adecvată a metodei de exploatare, respectiv, pentru faza de păriş, metodele:
trunchiuri şi catarge, arbori şi părţi de arbori sau tocătură, iar pentru celelalte faze de
dezvoltare a arboretului metodele: trunchiuri şi catarge sau multipli de sortimente;
- marcolarea arborilor de valoare, folosind procedee care să le evidenţieze poziţia în arboret,
condiţie necesară pentru alegerea soluţiilor corespunzătoare de protecţie a acestora la
doborâre şi colectare;
- doborârea arborilor pe direcţii stabilite, în principal, prin optimizarea cerinţelor impuse de
protecţia arborilor de valoare şi de deplasarea ulterioară a lemnului la colectare.
- realizarea în parchet a unei reţele de căi de colectare care să fie astfel amplasată încât să
poată fi folosită pe întreaga perioadă de aplicare a răriturilor;

14
 Tratamentul tăierilor succesive aplicat în regimul codrului, la vârsta
exploatabilităţii, constă dintr-o succesiune de două sau mai multe tăieri efectuate cu scopul de
a asigura, în principal, condiţii de regenerare naturală a arboretelor sub masiv. Acest tratament
se recomandă pentru arboretele din grupa a II-a funcţională, de productivitate superioară şi
mijlocie, din formaţia făgetelor cu condiţii bune de regenerare şi în care urmează să se
introducă bradul sub masiv, precum şi în amestecuri de răşinoase cu fag şi în arborete de
molid amplasate în staţiuni în care pericolul doborâturilor de vânt este redus.
Aplicarea acestor tratamente se caracterizează, din punctul de vedere ai exploatării,
prin:
- volumul de exploatat la hectar de circa 150...200 m3;
- volumul arborelui mediu, în general, mai mare de 0,7 m3;
- perioada de aplicare a tratamentului poate ajunge, în cazul aplicării a trei sau mai multe
tăieri, la 25...30 ani, cu o periodicitate corelată cu anii de fructificaţie şi necesităţile de
regenerare;
- masă lemnoasă de calitate superioară.
Scopul principal al acestor intervenţii, din punct de vedere cultural, este asigurarea
regenerării naturale a arboretelor în care se aplică, iar din punctul de vedere al exploatării,
crearea condiţiilor necesare transpunerii în practică a acestei modalităţi de regenerare şi
valorificarea masei lemnoase extrase. De aceea, pentru exploatare, se impune acordarea unei
atenţii deosebite, de această dată, seminţişului, respectiv reducerii prejudiciilor ce pot fi
aduse acestuia.
Măsurile speciale ce trebuie să fie avute în vedere, în activitatea de exploatare, la
aplicarea acestui tratament, constau din:
- aplicarea metodei de exploatare în multiplii de sortimente, datorită spaţiilor restrânse de
manevră de care se dispune la colectare - la prima intervenţie datorită desimii arboretului, iar
la următoarele datorită suprafeţelor ocupate de seminţiş;
- la stabilirea direcţiei de doborâre se vor lua în considerare, în mod deosebit, poziţia
suprafeţelor ocupate cu seminţiş şi direcţia de deplasare a lemnului la adunat;
- crearea unei reţele de căi de colectare astfel dezvoltată încât să poată fi folosită pe întreaga
perioadă de aplicare a tratamentului, fără schimbarea mijloacelor şi modalităţilor de scos şi
apropiat;

 Tratamentul tăierilor progresive face parte din grupa tratamentelor cu tăieri

repetate, la care regenerarea se face sub masiv în aşa numitele "ochiuri de regenerare".
15
Tratamentul este recomandat pentru regenerarea brădetelor, amestecurilor de brad cu molid,
amestecurilor de fag cu răşinoase, făgetelor, amestecurilor de fag cu gorun, şleaurilor de
câmpie, luncă şi deal, precum şi în arboretele de stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar
pufos, gârniţă, cer, gorun, amplasate pe terenuri cu pante mai mici de 25 ...30%.
Aplicarea acestor tratamente se caracterizează, din punctul de vedere al exploatării,
prin:
- volumul de exploatat la hectar de circa 200...250 m3;
- volumul arborelui mediu, în general, mai mare de 0,7 m3;
- perioada de aplicare a tratamentului este cuprinsă între 15 şi 25 ani în cazul arboretelor de
stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, gârniţă, cer, în şleaurile de câmpie, luncă şi
deal, precum şi în arboretele de gorun şi amestecurile de fag cu gorun. În făgete, brădete,
amestecuri de răşinoase cu fag şi amestecuri de brad cu molid perioada de regenerare ajunge
până la 30 ani;
- masă lemnoasă de calitate superioară.
Prin aceste intervenţii se urmăreşte, sub aspect cultural, asigurarea regenerării naturale
a arboretelor în care se aplică, iar din punctul de vedere al exploatării, crearea condiţiilor
necesare transpunerii în practică a acestei modalităţi de regenerare şi valorificarea masei
lemnoase extrase. De aceea, pentru exploatare, se impune acordarea unei atenţii deosebite
seminţişului instalat în ochiurile de regenerare, respectiv reducerii prejudiciilor ce pot fi aduse
acestuia.
Măsurile speciale ce trebuie să fie avute în vedere, în activitatea de exploatare, la
aplicarea acestui tratament, constau din:
- aplicarea metodei de exploatare în multipli de sortimente, metodă ce permite folosirea unor
mijloace de colectare care asigură deplasarea dirijată a lemnului de la cioată şi, deci,
posibilitatea de ocolire-a ochiurilor de seminţiş;
- stabilirea direcţiei de doborâre cu luarea în considerare, în mod deosebit, a poziţiei
ochiurilor de seminţiş şi doborârea arborilor în afara acestor suprafeţe;
- crearea unei reţele de căi de colectare care să poată fi folosită pe întreaga perioadă de
aplicare a tratamentului, fără schimbarea mijloacelor şi modalităţilor de scos şi apropiat.

 Tratamentul tăierilor grădinărite, aplicat în arborete pluriene, cu structură de tip

grădinărită, are drept scop realizarea simultană a următoarelor obiective:
- efectuarea lucrărilor de îngrijire;
- asigurarea condiţiilor optime de regenerare naturală a arboretelor;
16
- efectuarea lucrărilor de îngrijire cu caracter special.
Efectiv tăierile grădinărite se recomandă pentru arboretele de productivitate superioară
şi mijlocie de fag, brad, amestecuri de răşinoase cu fag, în molidişuri pluriene, precum şi în
unele goruneto-făgete şi amestecuri de gorun cu alte specii, amplasate în condiţii
corespunzătoare de accesibilitate.
În cadrul acestui tratament tăierile au caracter continuu şi se aplică, în condiţiile ţării
noastre, pe cupoane ce au o suprafaţă de aproximativ 1/10 din suprafaţa unităţii de producţie.
Aplicarea tratamentului tăierilor grădinărite se caracterizează, din punctul de vedere
alexploatării, prin:
- volum redus de exploatat la hectar, circa 60...100 m3;
- variabilitate dimensională mare a arborilor de extras. Pentru tratamentul tăierilor grădinărite
este caracteristic faptul că se extrage, la o intervenţie, un număr mare de arbori de dimensiuni
mici, cu un volum total mic şi un număr mic de arbori de dimensiuni mari care au atins
diametrul ţel;
- calitate variabilă a masei lemnoase: calitate inferioară a lemnului provenit din lucrările de
îngrijire, respectiv a lucrărilor de îngrijire cu caracter special şi calitate superioară a lemnului
provenit din arborii ajunşi la diametrul ţel;
- periodicitate de circa 10 ani a intervenţiilor;
- suprafeţe mari ale cupoanelor în care se aplică aceste tăieri.
Deoarece pădurea grădinărită se află într-un proces continuu de regenerare, conducere
şi îngrijire, aplicarea tratamentului tăierilor grădinărite ridică pentru activitatea de exploatare
probleme deosebite sub aspect cultural, probleme care, în principal, constau din:
- protejarea, în mod deosebit, a arborilor sursă de sămânţă, precum şi a arborilor de valoare şi
folositori. Apare, în cadrul acestui tratament, necesitatea marcolării acestor categorii de arbori
pentru a li se putea asigura o protecţie eficientă;
- protejarea seminţişului, mai ale în porţiunile din cadrul cuponului în care arboretul este
tânăr.
În activitatea de exploatare pentru aplicarea corespunzătoare a tăierilor în cadrul
acestui tratament este necesar să se aibă în vedere următoarele:
- aplicarea metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge pentru arborii de dimensiuni mici şi a
metodei multiplilor de sortimente pentru arborii de dimensiuni mari;
- acordarea unei atenţii deosebite alegerii direcţiei de doborâre pentru arborii de dimensiuni
mari;

17
- doborârea arborilor, pe o suprafaţă restrânsă, în ordinea: arbori de dimensiuni mici - arbori
de dimensiuni mari, pentru crearea de culoare de doborâre;
- crearea, în unităţile de producţie, a unor reţele de căi de colectare cu caracter permanent.

 Tratamentul tăierilor cvasigrădinărite face parte din grupa tăierilor repetate, cu

perioadă lungă de regenerare de 40...60 ani. Prin aplicarea acestui tratament se urmăreşte
asigurarea regenerării sub masiv a arboretelor şi se recomandă pentru arboretele de amestec
constituite din brad, fag şi molid, precum şi în amestecuri de cvercinee cu alte specii cu
structuri relativ pluriene și pluriene.
Din punctul de vedere al exploatării pădurilor condiţiile de lucru şi restricţiile impuse
sunt intermediare celor amintite la tratamentele tăierilor progresive şi grădinărite.

 Tratamentul tăierilor rase cu regenerare artificială se aplică în arborete echiene

ajunse la vârsta exploatabilităţii încadrate în grupa a II-a funcţională. Tăierile din cadrul
acestui tratament constau din extragerea integrală a masei lemnoase de pe suprafaţa
parchetului, într-o singură intervenţie.
Mărimea unui parchet, în cazul aplicării acestui tratament, va fi de 3 ha, iar pentru
plantaţiile de plopi euramericani şi de salcie selecţionată 5 ha.
Prin aceste tăieri se creează condiţiile necesare instalării pe cale artificială (prin
plantaţii) a unei noi generaţii de arbori.
Tratamentul tăierilor rase se caracterizează, din punctul de vedere al exploatării, prin:
- volum mare de exploatat la hectar, circa 400...600 m3;
- volum mare pe fir al arborilor de exploatat, în general mai mare de 0,7 m3;
- calitate superioară a masei lemnoase exploatate.
Condiţiile de lucru specifice aplicării acestui tratament fac ca exploatarea să se poată
desfăşura în condiţiile cele mai rentabile, comparativ cu celelalte tăieri.
În proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lucrărilor de exploatare în tăierile rase, sub
aspect cultural, trebuie să se acorde o atenţie deosebită protecţiei solului, de fapt singurul
element de continuitate din triada arboret-seminţiş-sol care rămâne în urma aplicării
tratamentului.
Metodele recomandate în acest caz sunt: metoda arborilor şi a părţilor de arbori sau
metoda trunchiurilor şi catargelor.

18
 Tratamentele tăierilor aplicate în crâng au drept scop asigurarea regenerării
vegetative a arborilor, în general, printr-o tăiere unică, la vârsta exploatabilităţii.
Aplicarea acestor tratamente (tratamentul crângului simplu, tratamentul crângului cu
rezerve, tratamentul tăierilor în scaun) se caracterizează, din punctul de vedere al exploatării,
prin:
- volum redus de exploatat la hectar, circa 50...200 m3;
- volum mic pe fir al arborilor de exploatat, în general mai mic de 0,4 m3;
- calitate inferioară a masei lemnoase datorată, în special, dimensiunilor mici ale arborilor de
exploatat, cât şi conformaţiei arborilor rezultaţi din regenerarea vegetativă.
Urmărindu-se, prin aceste tratamente, regenerarea pe cale vegetativă (lăstari sau
drajoni) a pădurii pentru exploatare, în aplicarea tăierilor în crâng, sarcină importantă, din
punct de vedere cultural, constă din folosirea unor soluţii de lucru prin care să se asigure
păstrarea intactă a capacităţii de lăstărire sau drajonare, respectiv de regenerare a arboretului.
Pentru aceasta măsurile speciale care se impun constau din:
- doborârea cu toporul sau cu ferăstrăul mecanic şi apoi netezirea suprafeţelor rezultate cu
toporul. Folosirea ferăstraielor mecanice este permisă în cazularborilor cu tulpini bătrâne şi
diametre mai mari de 20 cm.
- realizarea unor suprafeţe netede ale cioatelor, orientate pe direcţia nord-sud;
- nivelul cioatelor să se situeze deasupra nivelului de băltire a apelor din inundaţii;
- evitarea crăpării, ruperii, zdrelirii, cojirii cioatelor sau rădăcinilor evidente;
- doborârea, pentru drajonare, prin tăierea rădăcinilor groase de la locul de inserţie a acestora
pe trunchi, urmată de nivelarea terenului.

 Tăierile de produse accidentale şi de igienă se fac cu scopul de a extrage din pădure

arbori rupţi sau doborâţi de vânt sau zăpadă, arbori uscaţi sau atacaţi de diverşi dăunători
xilofagi etc.
Momentul ca şi perioada intervenţiilor nu pot fi prestabilite, acestea fiind rezultatul
apariţiei aleatoare a factorilor perturbatori.
Din punctul de vedere al exploatării astfel de situaţii se caracterizează prin:
- condiţii de lucru deosebit de periculoase;
- volum redus de masă lemnoasă de exploatat, situaţie caracteristică produselor accidentale
dispersate şi produselor de igienă;
- masă lemnoasă de calitate inferioară datorată rupturilor, aşchierilor, putrezirii etc.;
- necesitatea intervenţiei şi extragerii rapide a masei lemnoase în cadrul acestor tăieri.
19
 Scopurile principale ale acestor intervenţii fiind în fond păstrarea unei stări
corespunzătoare de igienă a pădurii şi valorificarea masei lemnoase rezultate pentru
exploatare.
Aspectul cel mai important ce trebuie avut în vedere în aplicarea tăierilor de produse
accidentale şi de igienă este cel referitor la asigurarea condiţiilor impuse de protecţia
muncitorilor datorită pericolelor la care aceştia sunt expuşi, în mod deosebit, în astfel de
cazuri. De aceea, înainte de începerea exploatării, în proiectarea şi organizarea lucrărilor,
trebuie făcută o analiză amănunţită a situaţiilor periculoase existente în teren şi stabilirea
procedeelor, tehnicilor de lucru, a măsurilor generale ce se impun pentru fiecare caz în parte.

1.3. Perioade, termene şi durate de exploatare

Aplicarea corespunzătoare a lucrărilor de îngrijire şi a tratamentelor este condiţionată
de efectuarea tăierilor în perioade favorabile, în care intervenţiile respective se fac cu
influenţe ecologice negative minime asupra arboretelor.
Actele normative în vigoare (Ord. 1540/2011) prevăd termenele între care este permisă
desfăşurarea activităţii de exploatare într-un parchet, în funcţie de felul tăierii şi aplicarea
corespunzătoare a lucrărilor de îngrijire şi condiţiile silviculturale existente, astfel încât să se
asigure eficacitate maximă intervenţiilor făcute (tabelul 1.3.1.).

Tabelul 1.3.1.
Perioadele pentru exploatarea masei lemnoase din păduri

Tratamentul și felul tăierii Perioada permisă pentru

recoltare şi colectare
1. Codru cu tăieri succesive:
a. tăieri preparatorii Tot anul (1IX-31.VIII)
b. tăieri de însămânţare în anul de fructificaţie 15.IX-15.IV
c. tăieri de dezvoltare şi tăieri definitive din:
- zona de câmpie şi deal 15.IX-15.IV
- zona de munte 15.IX-30.IV
2. Codru cu tăieri progresive:
a. Cvercinee şi amestecuri de diverse foioase:
a1. tăieri de însămânţare în afara anului de fructificaţie Tot anul (1IX-31.VIII)
a2. tăieri de însămânţare în anul de fructificaţie 15.IX-15.IV
a3. tăieri de luminare, lărgire şi de racordare a 15.IX-15.IV
ochiurilor
b. Răşinoase şi amestecuri de răşinoase cu foioase: Tot anul (1IX-31.VIII)
b1. tăieri de însămânţare 15.IX-30.IV

20
 b2. tăieri de luminare, lărgire şi de racordare a
ochiurilor

3. Codru grădinărit, cvasigrădinărit, tăieri de transformare

spre codru grădinărit şi tăieri de conservare :
a. în arborete cu <25 % din suprafaţă cu seminţiş Tot anul (1IX-31VIII)
b. în arborete cu >25 % din suprafaţa cu seminţiş 15.IX-30.IV
4. Codru cu tăieri rase Tot anul (1IX-31VIII)

5. Crâng simplu cu tăieri de jos 15.IX-31.III

6. Crâng simplu cu tăieri în scaun 15.IX-31.III

7. Crâng simplu în răchitării 1.X-15.III

8. Crâng simplu în căzănire 15.IX-31.III

9. Rărituri:
a. în gorunete, stejerete şi şleauri Tot anul (1IX-31VIII)
b. în zăvoaie şi plantaţii de plopi euramericani
c. în făgete şi răşinoase
10. Tăieri de produse accidentale şi de igienă:
a. în arborete fără regenerare Tot anul (1IX-31VIII)
b. în arborete cu regenerare >30 % din suprafaţa
11. Tăieri de substituire şi refacere:
a. cu regenerare parţială din lăstari sau seminţiş 15.IX-31.III
b. cu regenerare artificială Tot anul (1IX-31VIII)

Din acest tabel rezultă că, în funcţie de condiţiile silviculturale în care se face
exploatarea parchetele se împart în două categorii: parchete fără restricţii, în care activitatea
de exploatare se poate desfăşura în tot timpul anului şi parchete cu restricţii, în care
activitatea de exploatare este permisă numai între termene bine precizate, termene între care
este inclusă de fapt, perioada de repaus vegetativ. Diferenţierea celor două categorii de
parchete se face în funcţie de: regim, tratament, felul tăierii, natura produselor, suprafeţele
ocupate cu seminţiş, specie sau grupa de specii, zona geografică etc.

21
 Restricţiile privind activitatea de exploatare se referă numai la procesele de recoltare şi
colectare care se desfăşoară efectiv în pădure şi care au influenţe directe, prin modul şi durata
de desfăşurare, asupra biocenozei în care se intervine.
Celelalte procese specifice - fasonarea, transportul, sortarea şi fasonarea definitivă - nu
sunt restricţionate în timp din punct de vedere silvicultural, deoarece prin modul şi durata lor
de desfăşurare nu au influenţe directe asupra dezvoltării pădurii.
Dar, este cunoscut faptul că influenţele negative ale activităţii de exploatare sunt cu
atât mai mari cu cât acestea se desfăşoară pe o perioadă mai lungă de timp. De aceea, în
cadrul perioadelor în care este permisă desfăşurarea activităţii de exploatare se acordă durate
de timp (tabelul 1.3.2.) în care acestea trebuie să fie încheiate. Aceste durate se referă la
aceleaşi procese de recoltare şi colectare şi sunt diferenţiate în funcţie de zona geografică în
care se găseşte amplasat parchetul şi de volumul de masă lemnoasă de exploatat.
Duratele de exploatare a unui parchet, din tabelul 1.3.2., au valori maxime, urmând ca
în funcţie de condiţiile concrete de lucru, de urgenţa efectuării tăierilor, de posibilităţile
practice de efectuare a acestora să se acorde efectiv durate de exploatare cât mai mici, în
limite acceptabile.
Tabelul 1.3.2.
Durate maxime de exploatare a masei lemnoase din parchetele de exploatare

Zona geografică Volumul de Durata maximă, în luni, de recoltare şi

exploatat din colectare, pentru parchete:
parchet (m3)
Cu restricţii Fără restricţii
Câmpie < 300 2 2,5
301 – 600 2,5 3
601 – 1000 3 3,5
> 1000 3,5 4
< 500 3 4
501 – 1000 4 5,5
Deal şi munte
1001 – 3500 5,5 6,5
> 3500 6,5 7

1.4. Verificarea A.P.V. – ului

22
 Verificarea actelor de punere în valoare se face de către agentul economic interesat să
cumpere masa lemnoasă oferită spre exploatare sau să execute lucrările de exploatare a
lemnului dintr-un parchet, cu scopul de a stabili corectitudinea datelor înscrise în document.
Pentru aceasta se face o reevaluare a unui număr de arbori marcați, aleși aleator în
cuprinsul parchetului. Alegerea trebuie să fie făcută astfel încât arborii să fie distribuiți
uniform pe suprafața parchetului, să includă arbori din toate categoriile de diametre, clasele de
calitate și speciile corespunzătoare structurii masei lemnoase marcate.

Tabelul 1.4.1.
Mărimea minimă asondajului la verificarea actelor de punere în valoare
Numărul de arbori marcați
Natura
<200 201-1000 1001-2000 2001-3000 3001-4000 >4000
arboretelor
Procentul minim de arbori incluși în sondaj
Arborete
de stejar și
amestecuri
pe bază de
20 15 10 7 5 4
stejar și
făgete cu
lemn de
derulaj
Alte
15 12 8 6 4 3
arborete

Verificarea constă din măsurarea diametrelor arborilor incluși în lotul de sondaj, din
stabilirea, pentru aceștia a clasei de calitate și din măsurarea înălțimilor pemtru 10...15 arbori
cu diametre apropiate de diametrul central stabilit la inventariere (5...7 arbori dintre cei
măsurați la inventariere. Pentru fiecare arbore verificat se notează numărul de ordine din
carnetul de inventariere care trebuie să corespundă cu numărul înscris pe arbore, pe cioplajul
făcut la înălțimea de 1,30 m, în partea din amonte.
La măsurarea elementelor menționate anterior se va ține seama de următoarele recomandări:

 La măsurarea diametrelor:
- Încadrarea arborilor în categorii de diametre identice cu cele folosite la inventariere;
- Verificarea periodică a clupelor, respectiv a paralelismului brațelor;
- diametrul se măsoară la înălțimea de 1,30 m, în partea din amonte;
- citirea mărimii diametrului se face cu clupa pe arbore, clupa trebuie să fie perpendiculară pe
axa longitudinală a arborelui și să aibă trei puncte de contact cu arborele;
23
- dacă secțiunea trunchiului, la locul măsurării, nu este cilindrică se vor măsura două diametre
perpendiculare și se va face media acestora, iar dacă la locul de măsurare sunt umflături,
gâlme sau noduri, atunci diametrul se va măsura deasupra acestora;
- la arborii înfurciți, dacă înfurcirea este la o înălțime mai mică de 2 m, fiecare parte a
arborelui se va măsura separat;
- se vor evita erorile sistematice de încadrare a valorilor măsurate în categorii de diametre.

 La stabilirea clasei de calitate:

În prezent calitatea arborilor pe picior se apreciază după proporţia lemnului de lucru
pe care îl conţin. Clasificarea arborilor pe picior se face în patru clase de calitate în funcţie de
procentul din înălţimea totală aptă pentru lemn de lucru (tabelul 1.4.2.), astfel că orice defect
care determină eliminarea din categoria lemnului de lucru a unei porţiuni din trunchi poate
conduce la schimbări ale clasei de calitate.

Tabelul 1.4.2
Clasificarea arborilor pe clase de calitate după criteriul proporţiei lemnului de lucru
Proporţia dintre înălţimea totală a Coeficienţi de echivalenţă
Clasa de
arborelui aptă pentru lemn de lucru şi
calitate Simbol Valori
înălţimea totală
FOIOASE
I peste 0,50 - 1,00
II 0,25 - 0,50 α 0,81
III 0,10 - 0,25 β 0,57
IV sub 0,10 γ 0,18
RĂȘINOASE
I peste 0,60 - 1,00
II 0,40 - 0,60 α 0,94
III 0,10 - 0,40 β 0,81
IV sub 0,10 γ 0,15

Declasarea calitativă a arborilor este determinată de doi factori:

- mărimea porţiunii cu defecte care face imposibilă utilizarea ei ca lemn de lucru;
- poziţia porţiunii respective de-a lungul fusului; influenţa defectelor este cu atât mai
mică cu cât această porţiune este situată la înălţimi mai mari pe trunchi şi invers.
O atenţie deosebită trebuie acordată analizei porţiunii situate în prima jumătate din
înălţime, deoarece în această porţiune se află concentrat cel mai mare volum de lucru, care la
fag reprezintă aproximativ 75% din volumul fusului. Pe de altă parte sortimentele de lemn
obţinute din această porţiune sunt cele mai valoroase.
24
 În cazurile în care prima jumătate din înălţime nu prezintă defecte, arborele se
încadrează în clasa I de calitate, nemaifiind necesară analiza părţii superioare a fusului. Doar
în cazurile în care pe porţiunea inferioară a fusului există defecte care impun declasări ale
lemnului de lucru în lemn de foc, analiza se va extinde pe circa 70% din înălţimea totală a
arborelui.
La stabilirea calităţii arborilor pe picior se iau în considerare doar acele defecte care
limitează folosirea porţiunii de lemn respective ca lemn de lucru, declasându-l în lemn de foc.
În această categorie de defecte se încadrează: curbura, înfurcirea, putregaiul, gelivura şi
nodurile.

 La măsurarea înălțimilor:
- pentru măsurare se vor alege arbori drepți, verticali a căror bază și mugure terminal pot fi
văzute de le locul de măsurere;
- se vor respecta instrucțiunile din cartea tehnică a aparatului folosit la măsurare;
- aparatele trebuie să fie în bună stare de funcționare și periodic verificate;
- se recomandă ca măsurarea înălțimilor să se facă cu operatorul poziționat pe curba de nivel.

Efectiv verificarea APV- ului constă din:

a) Calculul abaterilor referitoare la măsurarea diametrelor (ed%)

Gd 1
ed %= 1− ( Gd 2)∙ 100

Unde:
Gd1 – suprafața de bază totală a arborilor verificați, calculată pe baza datelor de la verificare;
Gd2 – suprafața de bază totală a arborilor verificați, calculată pe baza datelor preluate din
carnetul de inventariere.

Abaterile constatate se interpretează astfel:

- Dacă valoarea ed% este mai mică de ±2% APV-ul se acceptă;
- Dacă valoarea ed% este mai mare de ±2% APV-ul se respinge.

25
b) Calculul înălțimii medii a arborilor – se stabilește valoarea medie a arborilor verificați și se
compară cu cea stabilită la întocmirea APV-ului. Dacă diferența dintre cele două valori este
mai mare de 1,0 m, atunci actul de punere în valoare se respinge.

c) Precizia de determinare a clasei de calitate (ec%) – se face după transformarea numărului

total de arbori din cele patru clase de calitate în număr de arbori de lucru cu ajutorul
coeficienților de echivalență din tabelul 1.4.2., cu relația:

Gc1
ec %= 1−( Gc 2 )
∙ 100

Unde:
Gc1 este suprafața de bază a arborilor de lucru stabilită cu datele de la verificare;
Gc2 - este suprafața de bază a arborilor de lucru stabilită cu datele de la inventariere.
Dacă abaterile constatate sunt:
- mai mici de ± 5%, APV-ul se acceptă;
- între ± 5...10%, atunci proporția lemnului de lucru din APV se corectează, în plus sau în
minus cu diferența constatată;
- mai mari de ± 10% APV-ul se respinge.

26
 CURS 3
2. Proiectarea activității de exploatare a pădurilor
2.1. Caracterizarea condițiilor de lucru dintr-un parchet
Stabilirea tehnologiei de exploatare de pe cuprinsul unui parchet trebuie să se bazeze,
în primul rând, pe cunoașterea condițiilor de lucru date de factorii fizico-geografici,
silvotehnica aplicată și de factorii tehnico-economici.

2.1.1. Factori fizico-geografici

Aceștia sunt reprezentați de :
- Factori geomorfologici;
- Factori climatici;
- Factori edafici.

 Factori geomorfologici
Terenul analizat sub aspect geomorfologic la nivelul unui șantier de eploatare este alcătuit
din forme elementare și forme complexe de relief. Formele elementare de relief sunt alcătuite
din suprafețe orizontale (culmi, platouri, terase) cu înclinare mai mică de 5˚ și suprafețe
înclinate (versanți) cu înclinare mai mare de 5˚. Formele complexe de relief (văile și
bazinetele), rezultă din asocierea formelor elementare de relief.

 Formele de relief orizontale (platouri, culmi, terase) sunt caracterizate prin mărime,
formă, și profil;
 Versanții sunt caracterizați prin: mărime, formă, lungime, profil, pantă sau înclinare,
expoziție;
 Văile sunt caracterizate prin: lungime, traseu, profil longitudinal și panta (înclinarea)
talvegului;
 Bazinetele sunt caracterizate prin: mărime și modul de ramificare a văilor.

Formele de relief pot fi caracterizare astfel:

După formă: triunghiulare, dreptunghiulare, trapezoidale.
După profilul terenului: drept; concav, convex, în trepte.
După traseul văilor acestea se clasifică în: drepete, curbe și sinuoase.
După complexitatea suprafețelor:
- uniformă (o direcție și o înclinare unică);
27
- fragmentată (o direcție unică și înclinări multiple)
- bazinete simple (cu o singură vale) și complexe (alcătuit dintr-o vale cu ramificații, direcții
și înclinări multiple).

 Factorii climatici
În proiectarea activităților din șantierele de exploatare interesează date referitoare la
regimul pluviometric, termic și eolian.

- Perioade cu temperaturi mai mici de 0˚C;

- Perioade cu îngheț la sol (și pe adâncimi mai mari de 30 cm);
- Număr de zile cu strat de zăpadă persistentă ( strat mai gros de 20 cm);
- Direcția, frecvența și viteza vânturilor dominate.

 Factori edafici
Dintre caracteristicile edafice ale solului interesează: grosimea, conținutul de schelet,
textura, consistența și umidiatea.

2.2.2. Vegetația
Caracterizarea vegetației dintr-un parchet trebuie să cuprindă informații referitoare la:
- arboret (specia, consistența, structura, înălțimea și diametrul mediu);
- subarboret (suprafața ocupată și înălțimea);
- semințiș (proporția ocupată de semințișul utilizabil din suprafața parchetului);
- pătura erbacee – este un indicator al proprietăților edafice ale solului, poate include specii
ocrotite (protejate).

2.2.3. Factori silvotehnici

Din punct de vedere al proiectării și organizării lucrărilor de exploatare interesează:
- tratamentul și felul tăierii (natura produselor – principale), operațiunea culturală (rărituri);
- caracteristicile masei lemnoase de exploatat ( volumul la hectar, modul de distribuție a masei
lemnoase pe suprafața parchetului, dimensiunile arborilor marcați);
- duratele și perioadele în care trebuie să se execute lucrările de recoltare și colectare;

2.2.4. Factori tehnico-economici

Factorii care influențează direct alegerea tehnologiei de exploatare sunt:
28
- prevederile din A.P.V. (volumul total de exploatat și structura pe sortimente dimensionale)
- mărimea suprafeței parchetului;
- amplasarea parchetului în raport cu forma de relief – poziția acestuia, forma, complexitatea;
- poziția parchetului în raport cu calea permanentă de transport;
- mijloacele disponibile, forța de muncă, restricții etc.
- normele tehnice existente, norme de consum, consumuri tehnologice și pierderi.

2.3. Schița parchetului

Schița parchetului reprezintă o prezentarea schematică a datelor referitoare la
condițiile de lucru din parchet (Fig. 1.), necesare pentru proiectarea și organizarea lucrărilor
de exploatare.
Schița parchetului se întocmește la o scară convenabilă (de ex: 1:2000) pornind de la
harta amenajistică (scara 1:20.000), prin mărirea acesteia și completarea ei cu detalii
tehnologice, obținute prin măsurători și observații în teren, referitoare la:
- detalii de relief ce nu apar pe harta amenajistică (elemente geomorfologice: văi, culmi,
versanți etc.);
- poziția și forma parchetului;
- înclinări și distanțe caracteristice pentru talveguri, precum și profilul acestora;
- delimitarea suprafețelor omogene, poziția acestora, înclinarea și orientarea liniilor de cea
mai mare pantă;
- locul de amplasare a platformei parchetului;
- suprafețe cu caracter special: stâncării, grohotișuri, alunecări de teren, terenuri mlăștinoase;
- suprafețe ocupate de semințiș utilizabil, subarboret sau arboret care trebuie să fie protejate în
mod deosebit;
- specii protejate.

29
 Fig. 1. Schița parchetului

2.4. Structura masei lemnoase de exploatat

Tehnologia de exploatare aplicată într-un parchet depinde într-o mare măsură de
structura masei lemnoase puse în valoare. Volumul de masă lemnoasă pus în valoarea dintr-un
parchet este luat în considerare sub trei aspecte:

 Volumul brut cu coajă (Vbc) – întreaga cantitate de material lemnos inclusă în APV.
Acest volum este luat în calcul la stabilirea taxei forestiere, a sumei de bani pe care o plătește
agentul economic care va exploata masa lemnoasă;
 Volumul brut cu coajă pentru producție (Vbcp) – volumul de masă lemnoasă care se ia în
considerare în proiectarea tehnologică. În funcție de acest volum se stabilesc modalitățile de
lucru și cheltuielile necesare pentru desfășurarea lucrărilor tehnologice dintr-un șantier de
exploatare;

Vbcp = Vbc – Vct

30
unde:
Vct – volumul consumurilor tehnologice și pierderilor. Reprezintă în medie 3%Vbc pentru
rășinoase și 2%Vbc pentru foioase.

Vbcp = VR + VM

VR – volumul lemnului rotund;

VM – volumul lemnului mărunt – cuprinde volumul lemnului de foc și a lemnului din crăci
prevăzute în APV, reprezintă, în funcție de condițiile de lucru, înre 1...3% Vbc. Se calculează
astfel:
- Pentru produse principale – VM = 2·Vcr + 0,04·Vbc;
- Pentru produse secundare – VM = Vcr + 0,04·Vbc;
- Pentru produse accidentale – VM = 3·Vcr – la foioase;
VM = (0,1...0,3)·Vbc – la rășinoase (nu sunt crăci);

unde:
Vcr reprezintă volumul crăcilor prevăzut în APV.
VR = VG + VS – volumul lemnului rotund;
G
V G= ∙V - volumul lemnului rotung gros, brut, cu coajă pentru producție;
G+ S R
S
V S= ∙V – volumul lemnului rotund subțire, brut cu coajă pentru producție;
G+ S R
G – volumul lemnului gros, brut cu coajă;
S – volumul lemnului subțire, brut cu coajă;
G = G1 + G2 + G3 + M1 + M2 – din APV (sortimente dimensionale);
S = M3 + S

 Volumul net (volumul comerciabil) – volumul de masă lemnoasă ce se poate valorifica

(comercializa) dintr-un parchet. Reprezintă volumul sortimentelor de lemn care rezultă prin
punerea în valoare a masei lemnoase dintr-un parchet. La acest volum se raportează, în final,
toate cheltuielile făcute pentru exploatarea masei lemnoase dintr-un parchet și în funcție de
acest volum se stabilesc costurile de producție totale și pe sortimente.
Volumul lemnului comerciabil include volumele lemnului gros și subțire din structura
masei lemnoase de exploatat, fără coajă, precum și volumele lemnului de steri și din crăci.

31
VC = VRC + VST +Vcr
Vcr – volumul crăcilor din APV;
VST = VM - Vcr – volumul lemnului de steri;
VRC = VGC + VSC – volumul lemnului rotund comerciabil;
VG
V GC =V G − ∙V – volumul comerciabil al lemnului gros;
V G +V S cj
VS
V SC =V S− ∙ V – volumul comerciabil al lemnului subțire:
V G +V S cj
Vcj – volumul cojii lemnului de lucru, din APV.

32
 CURS 4
2.5. Stabilirea metodei de exploatare
Alegerea metodei de exploatare este importantă pentru că prin aceasta se stabilește
structura generală a procesului de producție, în special, ponderea activitățiilor specifice de
fasonare a lemnului în parchet și în platforma parchetului.
Alegerea metodei de exploatare se face în funcție de:
- silvotehnica aplicată – regim, tratament (felul tăierii), natura produselor;
- factori tehnico-economici – mijloace disponibile, volum (structura dimensională a masei
lemnoase), poziția, suprafața și forma parchetului;
- condițiile de lucru – factorii fizico-geografici (influențează în primul rând alegerea
mijloacelor de adunat), starea terenului în perioada în care se face exploatarea;
- posibilitățile de valorificare a lemnului de mici dimensiuni și a cetinii;
- necesitatea înscrierii în duratele maxime de recoltare și colectare.

Pentru o bună adaptare a lucrărilor de exploatare lacondițiile concrete de lucru și

pentru valorificarea corespunzătoare a masei lemnoase se poate alege, pentru un parchet, una
sau mai multe metode de exploatare. În această situație trebuie să se precizeze suprafețele,
speciile sortimentele dimensionale pentru care se aplică fiecare metodă.

Tabelul 2.5.
Recomandări privind alegerea metodelor de exploatare în funcție de tăierile aplicate
Natura produselor și felul tăierii
Metoda de Principale Secundare Accidentale Igienă
exploatare Concentrat
G S+P T.Rase Crâng Dispersate
e
MSD X X X X X X X
MTC X X X X X X X X
MA X X
MT X X
MLS
(Rășinoase X X X
)
G – T. Grădinărite; S – T. Succesive; P – T. Progresive.

2.6. Alegerea variantei tehnologice optime de colectare

33
 Etapa cea mai importantă a activității de proiectare a lucrărilor de exploatare este
alegerea variantei optime de colectare. Pentru aceaata în funcție de condițiile concrete de
lucru, se stabilește metoda de exploatare și în cadrul acesteia se alege tehnologia de exploatare
care, în principal, constă în alegerea variantei optime de colectare.
Într-o primă etapă alegerea se face luând în considerare caracteristicile tehnice ale
mijloacelor de colectare și, în mod deosebit, efectele ecologice ale folosirii acestor mijloace
urmând ca după stabilirea unor soluții acceptabile din acest punct de vedere să se facă o
analiză economică a variantelor propuse care să conducă, în final, la varianta optimă.
Reamintim că la colectare se consumă:
- integral energia animală;
- 50 – 70% din carburanți;
- 60 – 70 % din energia umană;
- 65 – 75 % din cheltuielile de exploatare.

La alegerea mijloacelor de colectare se va ține cont de:

- caracteristicile tehnice ale mijloacelor de colectare
- condițiile de lucru din șantierul de exploatare;
- efectele ecologice ale folosirii mijloacelor de colectare.

 Recomandări în legătură cu caracteristicile tehnice ale mijloacelor de colectare:

a) după distanță:
- corhănire d < 50 m;
- atelaje d < 200 m;
- purtat pe brațe d < 50 m
- tractoare d < 1500...2000 m;
- funiculare gravitaționale d < 800...1000 m;
- funiculare negravitaționale d < 500 m.

b) după volum:
- corhănire V < 200 m3;
- atelaje V < 500 m3;
- tractoare, funiculare V > 200 m3.

34
c) după pantă (se au în vedere valorile măsurate pe direcția efectivă de deplasare a masei
lemnoase, deci panta traseului sau a căii de colectare):
- adunat lemn gros:
- i ≥ 60%, corhănire, funicular;
- i < 60%, cablul de sarcină al tractoarelor și funicularelor;
- 40% ≤ i < 60%, atelaje, corhănire;
- adunat lemn subțire și mărunt:
- i ≥ 70%, manual, funicular;
- i < 70%, atelaje + manual;
- scos, apropiat:
- i ≥ 40%, funicular gravitațional;
- 20% ≤ i < 40%, funicular gravitațional/negravitațional;
- 25% ≤ i < 40%, tractoare forestiere;
- i < 25% , tractoare universale
- i < 20%, funiculare negravitaționale.

 Recomandări în legătură cu condițiile de lucru din șantierul de exploatare:

d) după profilul versanților ( la adunat):
- versanți drepți: funiculare, cablul de sarcină, atelaje, corhănire;
- versanți concavi: funiculare, atelaje, cablul de sarcină;
- versanți convecși: atelaje, cablul de sarcină, corhănire;
- versanți în trepte: atelaje, funiculare.

e) după traseul văilor ( la scos și apropiat):

- văi drepte – funiculare, atelaje, tractoare;
- văi curbe,sinuoase – tractoare, atelaje.

f) după natura produselor:

- produse principale: tractoare forestiere, funiculare; corhănire;
- produse secundare: atelaje, funiculare, tractoare universale, manual.

 Recomandări în legătură cu efectele ecologice ale folosirii mijloacelor de colectare

nivelul prejudiciilor):
Se vor evita:
35
- tractoarele – în perioade cu soluri umede, pe soluri scheletice, pe pante mari;
- corhănirea – în arborete dese, soluri scheletice, suprafețe ocupate cu semințiș;
- funicularele – când necesită deschiderea unor culoare pe direcția vânturilor dominante.
2.7. Consumuri tehnologice, pierderi și resturi de exploatare
La sfârșitul procesului tehnologic de exploatare a lemnului o păarte din masa lemnoasă
inclusă în APV nu se regăsește în sortimentele de lemn brut. Diferențadintre volumul brut și
volumul sortimentelor obținute se înregistrează datorită consumurilor și pierderilor din
procesul de exploatare. Reducerea volumului de lemn utilizabil, din arborii marcați, poartă
numele de:
- consumuri tehnologice – reducerea volumului se produce din motive tehnice;
- pierderi tehnologice – reducerea volumului se produce din motive economice;
- resturi de exploatare – reducerea volumului se produce din motive ecologice;
- pierderi de exploatare – reducerea volumului se produce din cauza nerespectării prescripților
legale.
 Consumuri tehnologice – reprezintă acele cantități de material lemnos care se
pierd în procesul de producție ca urmare a desfășurării operaților specifice de
fasonare și deplasare (așchii în tăieturi, coaja lemnului rotund, așchii la despicare),
obligativității de asigurare a unor condiții de lucru impuse de normele de protecție
a muncii (tapa, cioatele înalte la arborii dezrădăcinați) sau ca urmare a acțiunii
unor factori naturali (contragerea prin uscare).

 Pierderi de exploatare – au drept cauze condițiile specifice în care se desfășoară

acest proces și pot fi cantitative și calitative. Atunci când cantitate de masă
lemnoasă cu care se reduce volumul brut din APV este determinată de adoptarea
unor soluții tehnologice și procedee de lucru care corespund restricțiilor
economice și posibil prectice de desfășurare a procesului de producție, vorbim de
pierderi tehnologice.
Exemple:
- cantitative:
- volum de lemn pierdut prin frecare la alunecare, târâre și semitârâre;
- așchieri la doborâre și corhănire;
- volum de lemn pierdut prin nevalorificarea crăcilor subțiri și a vârfurilor;
- rupturi, așchieri care apar la doborâre sau în doborâturi de vânt sau zăpadă;
- volum de lemn pierdut prin olărire (șpronțuire);
36
 - volum de lemn pierdut prin retezarea (îndreptarea capetelor) pieselor de lemn;
- volum de lemn pierdut prin cojire;
- calitative – apar ca urmare a acțiunii unor factori naturali sau a omului în procesul de
producție - pete de mucegai, crăpături, colorații, încinderi, răscoacere, putregai, incluziuni de
corpuri străine etc.

 Resturi de exploatare – volum de material lemnos, inclus sau nu în volumul brut

cu coajă, care rămâne în parchet după terminarea activității de exploatare (crăci cu
diametrul mai mic de 5 cm, vârfuri, așchii, capete, buturi, buturugi, cioate etc.).

2.8. Evaluarea costurilor lucrărilor tehnologice

Costurile lucrărilor de exploatare a pădurilor se stabilesc pe baza unei documentații
care trebuie să cuprindă:
- proiectul tehnico-economic pentru exploatarea masei lemnoase din parchet;
- proiectul de montare – demontare a funicularului;
- proiectul de execuție a drumului de tractor;
- proiectul de execuție a drumului de vite;
- proiectul de amenajare a platformei primare.

a. Proiectul tehnico – economic pentru exploatarea masei lemnoase din parchet -

cuprinde lucrările tehnologice necesare pentru exploatarea masei lemnoase care se desfășoară
în șantierul de exploatare și redă:
- structura procesului tehnologic pe operații și faze, în ordinea concretă de desfășurare a
acestora;
- volumele corespunzătoare fiecărei operații și faze;
- distanțele de deplasare;
- normele de timp corespunzătoare fiecărei operații și faze;
- fondul de timp pentru fiecare operație și fază;
- salariu tarifar orar mediu al formației de lucru prevîzută pentru fiecare operație și fază;
- manopera, respectiv suma de bani ce trebuie plătită muncitorilor pentru efectuarea fiecărei
operații sau faze.

Pe lângă aceste prevederi strict legate de lucrările tehnologice, proiectul mai cuprinde
și elemente referitoare la:
37
- cheltuielile de achiziție a masei lemnoase pe picior;
- necesarul de muncitori și utilaje dimensionate astfel încât lucrările să fie terminate în durata
acordată;
- cheltuielile cu carburanții și lubrifianții;
- cheltuieli cu pregătirea parchetului conform reglementărilor legate de siguranța și sănătatea
în muncă a muncitorilor și din punct de vedere al P.S.I;
- cheltuieli pentru plata muncitorilor indirect productivi (maistru de exploatare, conducătorul
formației de lucru, fierar, cabanistă, îngrijitor vite etc)
- cheltuieli necesare pentru întreținerea și repararea utilajelor, uneltelor, hrana și adăpostul
animalelor;
- cheltuieli necesare pentru procurarea unor materiale consumabile (anvelope, cabluri,
acumulatori, echipamente de protecție etc.)
- contribuții (impozite și taxe ) conform legislației în vigoare.

Prin întocmirea proiectului tehnico – economic de exploatare ameasei lemnoase se

stabilește:
- fondul de timp – timpul în care un muncitor teoretic, cu calificare medie, corespunzătoare
operațiilor care se vor executa, ar efectua toate lucrările planificate;
- manopera, suma de bani care trebuie plătită muncitorilor pentru lucrările efectuate.

Ft = V · NT
M = Ft · STOM
unde:
Ft – fondul de timp necesar pentru executarea unei operații sau faze, în ore;
V – volumul de masă lemnoasă supus operației respective, în unități de măsură (m3 sau metri
steri);
M – manopera corespunzătoare unei operații sau faze, în lei;
STOM – salariu tarifar orar mediu al formației de lucru prevăzută pentru operația/faza
respectivă, în lei/oră.

Valoarea totală a manoperei rezultă prin însumarea valorilor calculate pentru fiecare
operație sau fază prevăzută în structura tehnologiei de lucru adoptate.

38
 Pentru calculul fondului de timp și a manoperei este necesară stabilirea volumelor de
material lemnos corespunzătoare fiecărei operații sau faze și la colectare a distabțelor de
adunat, scos și apropiat.
Pentru stabilirea volumelor de lemn se consideră că masa lemnoasă este uniform
distribuită pe suprafața parchetului, respectiv pe fiecare suprefață omogenă. Repartizarea
masei lemnoase pentru fiecare suprafață omogenă se face proporțional cu mărimea acesteia,
pe specii sau grupuri de specii și categorii dimensionale (lemn gros, lemn subțire și lemn
mărunt).
Distanțele de adunat, sacos, apropiat se calculează separat pentru fiecare mijloc de
colectare folosit, pe baza datelor din schița parchetului, respectând următoarele recomandări:
 La adunat masa lemnoasă se consideră concentrată în centrul de greutate al fiecărei
suprafețe omogene;
 La scos și apropiat masa lemnoasă se consideră concentrată în tasoane amplasate la
locul de inserție dintre talveg și linia de cea mai mare pantă care pleacă din centrul de greutate
al fiecărei suprafețe omogene sau la confluențe de văi;
 Pentru adunat prin corhănire, purtat pe brațe, cu cablul de sarcină al tractoarelor sau
funicularelor (Fig. 2.8.1.) distanța orizontală se măsoară pentru fiecare suprafață omogenă, pe
schița parchetului, între centrul de greutate al suprafeței omogene și primul talveg (sau cale de
scos) întâlnit și se corectează folosind relația:
do
d a =d c ∙ c s= ∙c
cosα s
unde:
da – distanța de adunat prin corhănire, purtat pe brațe, cu cablul de sarcină al tractoarelor sau
funicularelor;
dc – distanța corectată;
do – distanța orizontală măsurată pe schița parchetului;
α – înclinarea terenului în suprafața omogenă;
cs – coeficient de sinuozitate al traseului.

39
Fig. 2.8.1. Elemente geometrice necesare pentru calculul distanței de adunat prin corhănire,
purtat pe brațe, cu cablul de sarcină al tractoarelor sau funicularelor
 Pentru calcului distanței de adunat cu atelajele (daa) (Fig. 2.8.2.) apare necesitatea de a
multiplica distanța corectată (dc) cu coeficientul de sinuozitate al traseului (cs) și cu un
coeficient de alungire a traseului (ca) deoarece atelajele nu se pot deplasa pe linia de cea mai
mare pantă. Relația de calcul devine:
do
d aa=d c ∙ c s ∙ c a = ∙c ∙c
cosα s a

Fig. 2.8.2. Elemente geometrice necesare pentru calculul distanței de adunat cu atelaje

 Pentru calculul distanței de scos și apropiat (dsa) (Fig. 2.8.3.) apare necesitatea de a
multiplica distanța corectată (dc) cu coeficientul de sinuozitate al traseului (cs), distanțele
orizontale caracteristice se măsoară pe schița parchetului de-a lungul căilor de scos/apropiat,
între platforma parchetului și tasoanele rezultate de la adunat:
d0i
d sa=∑ d c ∙ c s=∑ ( )∙ c
cos α i s

40
 Fig. 2.8.3. Elemente geometrice necesare pentru calculul distanței de scos și apropiat
În evaluarea costurilor lucrărilor tehnologice se lucrează cu distanța medie de colectare
(dm) pentru fiecare fază în parte. Această distanță medie de colectare se determină ca o medie
ponderată între distanțele (de adunat/scos/apropiat determinate cu relațiile anterioare) pe care
este deplasată masa lemnoasă și volumele de material lemnos care se deplasează pe aceste
distanțe cu relația:
∑(d i ∙ V i 1) ( d 1 ∙V 1 ) + ( d 2 ∙V 2) + ⋯+(d i ∙ V i )
dm= =
∑V i V 1+V 2 + ⋯+V i

b. Proiectul de montare – demontare a liniei de funicular – cuprinde două părți

distincte:
 proiectul de instalare a liniei de funicular cuprinde informații despre:
- poziționarea liniei de funicular pe suprafața parchetului;
- profilul terenului de-a lungul liniei de funicular;
- locurile și modalitățile de ancorare a cablului purtător;
- poziția și înălțimea suporților;
- locul de amplasare a grupului motor și modul de ancorare a acestuia.
 devizul de montare – demontare a liniei de funicular – prin care se stabilesc
cheltuielile și materialele necesare pentru realizarea acestor operații.
c. Proiectul de amenajare a drumului de tractor – cuprinde date referitoare la
traseul drumului, volumele de săpături, natura terenului, fondul de timp necesar pentru
execuție, utilajele și materialele necesare (cantitativ și valoric), costurile de execuție etc.

41
 d. Proiectul de amenajare a drumului de vite – se întocmește doar atunci când
atelajele se folosesc la scos și numai pentru zonele în care înclinarea transversală a terenului
impune amenajarea platformei drumului. Proiectul cuprinde: volumele de săpături, natura
terenului, fondul de timp necesar pentru executarea lucrărilor, materialele necesare și valoarea
manoperei și a materialelor.
e. Proiectul de amenajare a platformei parchetului
În vederea realizării condițiilor necesare pentru realizarea fasonării primare a
materialului lemnos colectat se întocmește o documentație care cupreinde cheltuielile pentru
nivelarea platformei și amenajarea suprefețelor de stocare, precum și o schiță de organizare a
platformei.

CURS 5
2.9. Necesarul de carburanți și lubrifianți
Necesarul de carburanți și lubrifianți și, implicit costul acestora, se stabilește pentru
fiecare tip de utilaj în funcție de condițiile de lucru și de consumurile specifice ale acestuia pe
baza normelor de consum.
Necesarul de carburanți, la fasonare și tras cu cablul de sarcină se stabilește în l/m 3, iar
la colectare (scos, apropiat) se stabilește în l/tkm (tkm – tonă kilometrică) în funcție de
prestația efectuată (P).

P(tkm) = M(t) · D(km); 1 tkm = 1t · 1km (1 tonă deplasată pe distanța de 1 km la cursa

în plin)
M=ρ·V
M reprezintă masa, exprimată în t;
ρ – masa volumică (densitate), exprimată în t/m3;
V – volumul de deplasat, exprimat în m3.
Necesarul de lubrifianți se stabilește astfel:
- pentru ferăstraiele mecanice:
- ulei de amestec (l) ca procent din cantitatea de benzină stabilită
anterior (2%...4% în funcție de prevederile făcute de producător în
manualul de utilizare a utilajului);

42
 - ulei de ungere (l) ca procent din cantitatea de benzină stabilită
anterior (în funcție de prevederile făcute de producător din manual
de utilizare a utilajului sau pe baza normelor de consum);
- pentru tractoare și funiculare:
- ulei de motor (l) în funcție de cantitatea de ulei necesară pentru un
schimb de ulei și numărul de schimburi de ulei preconizat a fi
necesare pentru exploatarea masei lemnoase din parchet.

2.10. Dimensionarea formaților de lucru și a numărului de atelaje și utilaje

Pentru efectuarea lucrărilor de exploatare într-un parchet se acordă o durată
corespunzătoare condiţiilor concrete de lucru, urgenţei efectuării tăierilor și posibilităţilor
practice de efectuare a acestora, care nu trebuie să depășească durata maximă admisă, stabilită
în funcție de zona geografică în care se găseşte amplasat parchetul, de volumul de masă
lemnoasă de exploatat și de felul parchetului (cu sau fără restricții). Prin urmare, se impune
dimensionarea formațiilor de lucru, a numărului de atelaje și utilaje care execută efectiv
lucrările de exploatare astfel încât acestea să se încadreze în timpul avut la dispoziție.
Se pune problema determinării fondului de timp activ corespunzător duratei de
exploatare:

Fta = d · nz · cu · h (ore),

unde:
Fta reprezintă fondul de timp activ, în ore;
d- durata de exploatare, în luni;
cu – coeficient de utilizare a timpului de lucru. În durata avută la dispoziție pentru exploatarea
parchetului, nu toate zilele sunt efectiv muncite (există zile libere, sărbători legale, zile în care
din cauza condițiilor climatice: ploi abundente, strat gros de zăpadă etc, nu se poate lucra). În
condițiile țării noastre se consideră că cu reprezintă aproximativ 60% din durata de exploatare.
h – numărul de ore lucrătoare dintr-o zi (h = 8 ore);

Fondul de timp necesar (total) unui muncitor să execute toate lucrările prevăzute în
structura procesului tehnologic adoptată este egal cu suma fondurilor de timp corespunzătoare
fiecărei operații:

43
 Fto = c · NTo (ore),
Ftt = ∑Fto (ore),

unde:
Fto – fondul de timp corespunzător unei singure operații din structura procesului tehnologic,
exprimat în ore;
Ftt – fondul de timp total care corespunde structurii procesului tehnologic adoptate;
NTo - norma de timp precizează timpul în care un muncitor ar efectua toate activitățile
specifice unei operații și se exprimă în ore-om/UM (UM = unitatea de măsură specifică
operației executate: m3, m.st. etc.). S-a ales această soluție pentru că, în acest fel, teoretic, se
consider că toate activitățile prevăzute în proiectul de exploatare a unui parchet sunt executate
de un singur muncitor.
c – cantitatea specifică operației executate, exprimată în m3, m.st. etc.

Pe baza fondurilor de timp menționate anterior se pot determina:

- numărul total de muncitori (m):

Ft
m= t
Ft a

- numărul de muncitori corespunzător unei operații (mo):

Ft o
m o=
Ft a

- numărul de atelaje (na):

Ft at
n a=
Ft a

Ftat reprezintă fondul de timp corespunzător operațiilor executate cu atelaje;

- numărul de utilaje (nu):

Ft u
nu =
Ft a

Ftu reprezintă fondul de timp corespunzător operațiilor executate cu un anumit utilaj.

2.11. Dimensionarea platformei parchetului

44
 Platforma parchetului reprezintă o suprafață de teren sumar amenajată în care se
desfășoară activități de fasonare primară (lucrările din platforma parchetului) a masei
lemnoase exploatate, cu scopul de a obține sortimente de lemn brut, produsele finale ale
exploatării pădurilor, astfel încât să se asigure condițiile impuse de folosirea la capacitate a
mijloacelor de transport. Platforma parchetului reprezintă, în același timp o suprafață de
stocare (pe o perioadă limitată de timp) a sortimentelor de lemn obținute.
Platforma parchetului se amplasează la capătul căilor de colectare, de regulă lângă o
cale permanentă de transport (drum forestier, drum public, cale ferată forestieră, curs
navigabil etc.).
Mărimea platformei parchetului este de 500 m2 pentru parchetele dotate cu instalații de
transport permanente și de 1000 m2 în cazurile în care nu sunt instalaţii de transport
permanente.
Metodologia de determinare a mărimii platformei parchetului presupune:
- determinarea volumului de masă lemnoasă ce se acumulează în platforma parchetului pe
durata a 5…10 zile active. Volumul (V5…10) pentru 5…10 zile active se determină în funcție de
volumul brut cu coajă pentru producție (Vbcp), numărul de zile active avute la dispoziție
pentru exploatarea parchetului (Nza) și numărul de zile active pentru care se dimensionează
platforma parchetului (n5…10).
Vbcp
V 5 … 10= ∙n
Nza 5 … 10

- defalcarea volumului obținut pe grupe de sortimente (volum lemn gros, subțire, mărunt,
volum lemn de steri, volum lemn de crăci etc.), grupe de specii conform structurii masei
lemnoase.
- suprafața de stivuire (S) se determină pentru fiecare sortiment de lemn cu relația:

V 5 …10
S= ∙ fs
h ∙ fc ∙ c u
unde:
h reprezintă înălțimea de stivuire, exprimată în metri (h = 1,5 m pentru stiviut manual sau 3 m
în cazul stivuitului mecanizat);
fc – factor de cubaj (0,6…0,8);
cu – coeficient de umplere a stivei ( 0,6…1);
fs – factor de spațiere (1,1…1,25)

45
- determinarea numărului de stive (N) dintr-un sortiment de lemn;

S
N=
Sus
unde:
S reprezintă suprafața de stivuire pentru sortimentul de lemn;
Sus – suprafața unei stive din sortimentul de lemn. Această suprafață se determină în funcție
de lungimea stivei și lățimea ei (lungimea sortimentului de lemn). Se recomandă ca lungimea
stivelor de lemn rotund să nu depășească 8 m, iar lățimea corespunde lungimii pieselor de
lemn (pentru lemnul rotund între 4…12 m).
Lucrările de amenajare a platformei primare constau în îndepărtarea obstacolelor şi
nivelarea terenului, realizarea unor şanţuri pentru scurgerea apei din precipitaţii, pregătirea
rampelor pentru stivuirea lemnului prin delimitarea şi semnalizarea poziţiei acestora şi
poziţionarea traverselor pe care se va aşeza materialul lemnos, pregătirea căilor de acces.
Amenajarea suprafeței platformei parchetului trebuie făcută astfel încât:
- să se asigure suprafețele de stivuire a masei lemnoase rezultate din calcule;
- să includă suprafețe de fasonare corespunzătoare operaților specifice (secționare, curățire de
crăci, despicare, cojire etc.) (de exemplu pentru secționare: 20…25 m/4…8 m);
- să includă căile de acces pentru mijloacele de apropiat și mijloacele de transport (lățimea de
3…4 m);
- să includă spațiile de siguranță între stivele de material lemnos (1 m pentru stivele de lemn
rotund și 0,5 m pentru stivele de lemn de steri).

2.12. Planificarea lucrărilor de exploatare

Pentru gestionarea optimă a resursei umane, a atelajelor și utilajelor agentului
economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase dintr-un parchet, apare
necesară planificarea lucrărilor de exploatare astfel încât acestea să se înscrie în durata legală
stabilită. La planificarea lucrărilor de exploatare se are în vedere includerea tuturor lucrărilor
prevăzute în structura procesului tehnologic, într-o ordine logică, firească de desfășurare.
Pentru stabilirea calendarului lucrărilor de exploatare trebuie să se determine numărul
de zile calendaristice necesare pentru desfășurarea fiecărei operații cu relația:

46
 F¿
n zo=
n ∙h ∙ c
unde:
nzo reprezintă numărul de zile calendaristice pentru desfășurarea operației;
Fto – fondul de timp necesar pentru desfășurarea operației, exprimat în ore;
n – numărul de muncitori, atelaje sau utilaje pentru operația respectivă;
h – numărul de ore pe schimb;
c – coeficient de utilizare a timpului de lucru (0,6).

Cunoscând numărul de zile calendaristice în care se defășoară fiecare operație se

întocmește graficul de desfășurare a activităților urmărind folosirea tuturor muncitorilor
(tabelul 2.11.).

Tabelul 2.11.
Graficul de desfășurare a activităților din parchetul de exploatare …..
Operații și faze Planificarea activităților
D Martie S D S D Aprilie Liber Mai S
D
1 2 3 4 5 6 7 8 9……30 31 1 2 3 4 5 6 7 8 9……… 1 2 3 4 5 6 7 8 9……30 31
30
Doborât cu
ferăstrăul mecanic
Curățat de crăci cu
ferăstrăul mecanic
Secționat cu
ferăstrăul mecanic
Pregătit și dat după
atelaje
Adunat cu atelaje
Pregătit și dat după
atelaje
Scos cu atelaje
Tras cu troliu
montat pe tractor
Formarea și legarea
sarcinii la tractor
Apropiat cu
tractorul TAF 650
.

47
 .
.
.
..
.
Curățirea
parchetului de
resturi de exploatare
Numărul de
- 2 2 8 8 8 - - 8 ………. 8 8 8 8 - - 88 8 8 8 - - … 8 - - - 8 8 8 8 8 ……… 8 - -
muncitori

CURS 6
3. Organizarea activității de exploatare
3.1. Autorizaţia de exploatare
Exploatarea masei lemnoase dintr-un parchet se poate face numai în baza unei
autorizaţii de exploatare emisă cu cel mult 30 de zile înainte de data prevăzută pentru
începerea activităţii. Autorizaţia se emite în două exemplare de către şeful ocolului silvic care
asigură administrarea sau serviciile silvice, dintre care un exemplar pentru ocolul silvic, iar al
doilea exemplar pentru titularul autorizaţiei (agentul economic care face exploatarea).
Este interzisă exploatarea masei lemnoase în afara termenelor prevăzute în autorizaţii.
Autorizaţiile aflate în termenul de valabilitate se retrag de către emitenţii acestora, în cazul
apariţiei unor situaţii deosebite ce impun o astfel de măsură, cum sunt: litigii de proprietate
aflate pe rolul instanţelor, hotărâri judecătoreşti de stopare a lucrărilor de exploatare,
schimbarea ocolului silvic care administrează pădurea, rezilierea contractelor de vânzare a
masei lemnoase pe picior sau de prestări de servicii de exploatare şi altele asemenea.
În cazuri de forţă majoră sau în alte situaţii obiective care nu permit executarea
lucrărilor de exploatare a lemnului - inundaţii, avalanşe, alunecări de teren, precipitaţii

48
abundente şi altele asemenea, titularii autorizaţiilor pot solicita (agenții economici), pe
parcursul termenului de exploatare prevăzut iniţial, prelungirea duratelor de exploatare a
parchetelor. Prelungirea duratei înscrise iniţial în autorizaţie se face de către emitentul
acesteia, cu o durată egală cu cea necesară pentru înlăturarea efectelor negative determinate
de oprirea lucrărilor de exploatare.
Perioada de 30 de zile se acordă pentru pregătirea condiţiilor necesare începerii
activităţii de exploatare, respectiv:
 pregătirea parchetului conform cerinţelor NTS şi PSI (doborârea iescarilor,
dezaninarea arborilor aninaţi, amenajarea potecilor pentru deplasarea
muncitorilor la şi în parchet, precum şi a locurilor de masă, montarea plăcuţelor
avertizoare, amenajarea unor locuri pentru păstrarea carburanţilor şi lubrifianţilor
etc.);
 pregătirea tehnologică a parchetului (amenajarea căilor de colectare şi a
platformei parchetului, delimitarea, dacă este cazul, a suprafeţelor omogene,
protejarea arborilor situaţi de-a lungul căilor de colectare care sunt expuşi rănirii,
montarea unor mărginare pentru protejarea ochiurilor de seminţiş etc.);
 asigurarea condiţiilor de cazare pentru muncitori;
 amenajarea adăpostului pentru animale.

Mai jos este prezentat un model de autorizație de exploatare conform Ord. 1540/2011
pentru aprobarea Instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare,
scoatere şi transport al materialului lemnos.

AUTORIZAŢIE DE EXPLOATARE
Nr. ...... din ..........
1. Subsemnatul, ..............................., şeful Ocolului Silvic ..........................,
autorizez ........................., C.U.I./CNP ........................, prin ...................................,
C.U.I/C.N.P ......................, în calitate de reprezentant/împuternicit al titularului autorizaţiei de exploatare conform .......................................,
să exploateze masa lemnoasă din partida ............................, proprietatea .............................., U.P. ....................., u.a. .......................,
având un volum brut de .............. mc pe o suprafaţă de ............ ha şi un număr de ............ arbori marcaţi cu ............., destinat producţiei
anului ......................., conform Contractului de furnizare a masei lemnoase pe picior/prestări de servicii de exploatare nr. ................
din .....................,pentru efectuarea unei tăieri de ............................................
Parchetul este delimitat prin: semne amenajistice, limite naturale, dispozitiv de marcat ............................... nr. ...................., aplicat pe un
număr de ............arbori ...............................
2. În intervalul ............................, titularul autorizaţiei poate să execute lucrări de pregătire a parchetului, care constau în:
a) instalarea unui număr de ......... linii de funiculare/alte instalaţii cu cablu, cu lungimile de: .......................................;
b) amenajarea drumurilor de tractor în lungime de .......................;
c) amenajarea căilor de acces pentru atelaje în lungime de .......................;
d) amenajarea culoarelor de corhănit în lungime de ......................;
e) asigurarea condiţiilor pentru respectarea normelor de tehnică a securităţii muncii .......................;
f) alte lucrări de organizare a şantierului ..............................
3. Tehnologia de exploatare ..............................................
4. Măsuri de protejare a regenerării naturale prin .......................
5. Măsuri de protejare a arborilor care rămân pe picior de pe marginea traseelor de scos-apropiat
prin ..............................................................................
6. Platforma primară în suprafaţă de ............... mp (amplasare, materializare pe teren), delimitată, după caz, cu dispozitivul de marcat
nr. ........, aplicat pe un număr de .........arbori ..........................
49
7. Măsuri speciale conform art. 30 din Instrucţiunile privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al
materialului lemnos, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.540/2011..............................................................................
8. Parchetul se va exploata în termenele de recoltare şi colectare de la ................... până la ................ şi de la ............. până la ................
9. Reprimirea parchetului se va face până la data de .....................
10. Alte menţiuni*)
..........................................................................
..........................................................................
11. Nerespectarea regulilor de exploatare şi a termenelor prevăzute în prezenta autorizaţie atrage, după caz, răspunderea titularului
autorizaţiei de exploatare, conform reglementărilor în vigoare.

Şeful ocolului silvic Titularul autorizaţiei

Data .................... Ridicat autorizaţia astăzi, ............
Semnătura ............... Semnătura ..............................

12. Autorizaţia s-a prelungit, în temeiul ........... din ..............., până la data de ................................
Şeful ocolului silvic Titularul autorizaţiei/Împuternicit
Data ......................... Data .........................
Numele, prenumele şi semnătura Numele, prenumele şi semnătura
.............................. ..............................

3.2. Predarea parchetului

Exploatarea masei lemnoase în cadrul termenelor prevăzute în autorizaţie poate începe
numai după predarea spre exploatare a parchetelor. Astfel, în baza autorizaţiei de exploatare
cu 10 zile înainte de începerea propriu-zisă a activităţilor, se face predarea parchetului de
către organele silvice agenţilor economici care vor efectua lucrările de exploatare a lemnului.
Predarea spre exploatare a parchetelor se face pe teren de către şeful ocolului silvic sau
reprezentantul împuternicit al acestuia, în prezenţa pădurarului titular de canton, către titularul
autorizaţiei ori către reprezentantul împuternicit al acestuia, întocmindu-se procesul-verbal de
predare-primire al parchetului.

Procesul verbal de predare-primire cuprinde informații legate de:

- modul cum este delimitat parchetul în teren (prin semne amenajistice, limite naturale,
dispozitive de marcat pătrat, indicativul numărului, culoarea vopselei folosite);
- numărul de arbori din parchet, indicativul ciocanului de marcat și culoarea vopselei folosite
la marcare, volumul total de material lemnos;
- existența unor căi de scos-apropiat anterioare, modul de delimitare a căilor noi de scos-
apropiat;
- suprafețele ocupate de semințiș (felul regenerării, compoziția semințișului utilizabil și
suprafața ocupată, modul de răspândire, vârsta și înălțimea;
- suprafața platformei parchetului și modul cum este delimitată pe teren;
- modul de materializare și delimitare a postațelor pe suprafața parchetului;
- măsurile de evitare a prejudicierii arborilor din vecinătatea căilor de scos-apropiat;
- drumurile folosire pentru transportul lemnului;
- alte recomandări.
50
 3.3. Pregătirea parchetului
În vederea începerii exploatării masei lemnoase, la data prevăzută în autorizaţie,
parchetul trebuie să fie pregătit, astfel încât să fie îndeplinite toate cerinţele impuse de
desfăşurarea procesului tehnologic conform normelor impuse de legislaţia în vigoare.
Pregătirea parchetelor constă din amenajări prin care se asigură cerinţele impuse
pentru desfăşurarea în condiţii optime a lucrărilor de exploatare din punct de vedere
tehnologic, al protecţiei muncii şi al pazei şi siguranţei contra incendiilor.
Sub aspect tehnologic, în parchet trebuie să se amenajeze căile de colectare prevăzute
în documentaţia tehnico-economică de exploatare. Aceste căi se vor amenaja, pe baza
aprobării date de ocolul silvic, numai pe traseele prevăzute în documentaţie şi cu respectarea
prescripţiilor tehnice referitoare la deschiderea culoarelor, executarea lucrărilor de
terasamente şi derocări, asigurarea condiţiilor de scurgere a apelor de pe platforma drumurilor
de tractor şi de vite, protejarea arborilor ce mărginesc căile de colectare, amplasarea
mărginarelor etc.
Din punctul de vedere al protecţiei muncii, în parchet trebuie să se amenajeze poteci
pentru deplasarea muncitorilor la şi de la locul de muncă, să se semnalizeze, cu plăcuţe
avertizoare, existenţa parchetului şi aria de folosire a unor mijloace de colectare periculoase
(funiculare, instalaţii de alunecare, corhănire etc.), precum şi locurile periculoase de pe
cuprinsul parchetului (stâncării, grohotişuri, terenuri instabile etc.).
Pentru paza şi siguranţa contra incendiilor trebuie să se amenajeze locuri de masă
pentru muncitori, locuri de fumat (mai ales pentru perioadele secetoase), locuri pentru
păstrarea carburanţilor şi lubrifianţilor şi, de asemenea, să se stabilească semnale sonore
pentru atenţionarea muncitorilor asupra apariţiei unor eventuale incendii.
Amenajarea platformei parchetului trebuie făcută corespunzător prevederilor din
documentaţia tehnico-economică de exploatare a parchetului. Amenajarea constă din
îndepărtarea obstacolelor şi nivelarea terenului, realizarea unor şanţuri pentru scurgerea apelor
din precipitaţii sau topire zăpezilor, semnalizarea traseelor pentru deplasarea mijloacelor de
colectare şi a mijloacelor de transport, pregătirea rampelor de stocare a lemnului, respectiv
semnalizarea acestora şi amplasarea traverselor pe care se va stivui materialul lemnos

3.4. Reglementări privind desfăşurarea activităţii de exploatare

51
 După crearea condiţiilor organizatorice necesare se poate începe, la data prevăzută în
autorizaţie, exploatarea cu respectarea cerinţelor tehnologice cunoscute şi în conformitate cu
prevederile proiectului tehnico-economic.
Pe lângă aceste prevederi se mai amintesc următoarele:
 se vor exploata, în totalitate, numai arborii marcaţi;
 în pădurile gospodărite în regimul codrului, tăierea arborilor se face cât mai de jos,
fără ca înălţimea cioatei, măsurată în partea din amonte, să depăşească 1/3 din
diametrul secţiunii acesteia;
 la crâng, atunci când se urmăreşte regenerarea din lăstari, tăierea de doborâre se va
face la un nivel maxim de 5 cm;
 la crâng, pentru frasin şi anin, înălţimea cioatelor va fi deasupra nivelului apelor din
inundaţii sau a nivelului de băltire a apelor rezultate din topirea zăpezilor sau a
ploilor;
 dacă se aplică metoda de doborâre prin căzănire, atunci tăierea se va face la locul de
inserţie a rădăcinilor groase pe trunchi iar gropile create se nivelează;
 cioatele de răşinoase se cojesc, complet la molid şi pin şi prin curelare în celelalte
cazuri;
 în crâng doborârea trebuie să se facă cu toporul sau, după doborârea cu ferăstrăul
mecanic, cioatele să fie netezite cu toporul, astfel încât feţele acestora să fie fără
asperităţi şi orientate spre sud;
 la tăierile în scaun, tăierile se execută la nivelul maxim al cotei apelor de inundaţii,
iar înălţimea scaunului nu poate fi mai mare de 2,2 m;
 doborârea arborilor se execută în afara suprafeţelor cu regenerare naturală sau
artificială pentru a se evita distrugerea ori vătămarea puieţilor şi pe direcţii care să nu
producă prejudicii arborilor care rămân pe picior;
 la curăţirea de crăci, înălţimea ciotului rămas să nu depăşească 1 cm;
 secţionarea lemnului rotund să se facă printr-o tăietură perpendiculară pe axa
longitudinală a piesei în punctul de secţionare. Abaterea maximă admisă, măsurată pe
generatore, este de 10% din diametrul piesei la locul de secţionare;
 lemnul rotund se va secţiona la lungimi corespunzătoare unui sortiment sau în aşa fel
încât să includă mai multe lungimi de sortimente (multipli de sortimente);
 pentru sortimentele de lemn rotund, la secţionare se lasă o supralungime de 1 cm/m,
dar nu mai mult de 4 cm la o piesă, iar pentru multipli de sortimente 1 cm/m;

52
 lemnul de steri va avea lungimea de 1 ± 0,05 m. În această categorie poate fi inclus
lemnul cu diametrul mai mare de 5 cm. Piesele cu diametrul mai mare de 15 cm se
despică, iar lobdele rezultate trebuie să aibă lăţimea feţelor de 5...30 cm;
 crăcile cu diametre de 2...5 cm pot fi fasonate în snopi cu lungimea de 1 ± 0,05 m şi
diametrul de 30 cm;
 metoda și tehnologia de exploatare a masei lemnoase din parchet, precum şi
amplasarea căilor de scos-apropiat şi a instalaţiilor aferente se aprobă de emitentul
autorizaţiei (ocolul silvic);
 nu este permisă metoda de exploatare în arbori întregi (cu coroană);
 corhănitul se admite numai atunci când alte tehnologii nu sunt posibile, luându-se
toate măsurile necesare pentru evitarea degradării solului, regenerărilor şi arborilor
care rămân pe picior şi numai când solul este acoperit cu zăpadă sau este îngheţat;
 exploatarea masei lemnoase, mai exact recoltarea şi colectarea, trebuie să fie astfel
organizată şi coordonată încât să se asigure finalizarea lucrărilor la termenele
prevăzute în autorizaţia de exploatare; perioada de la doborârea unui arbore până la
deplasarea acestuia în platforma parchetului nu trebuie să fie mai mare de 30 de zile
în cazul rășinoaselor; în pădurile de amestec se doboară mai întâi răşinoasele şi apoi
foioasele; la tăierile rase în codru şi crâng, precum şi la tăierile de substituire sau
refacere, doborârea arborilor se face la rând, inclusiv nuielişul; la tăierile definitive se
exploatează şi seminţişul neutilizabil prevăzut în A.P.V.;
 colectarea materialului lemnos se va face numai pe traseele aprobate şi materializate
în teren;
 arborii care rămân pe picior de pe marginea căilor de scos-apropiat vor fi protejaţi
obligatoriu, prin montarea de lungoane, ţăruşi şi manşoane;
 târârea sau semitârârea lemnului rotund pe drumuri auto forestiere este interzisă;
 drumurile de tractor se vor amenaja astfel încât la cursa în gol rampa maximă să nu
depăşească 25% pentru tractoarele universale şi 40% pentru tractoarele forestiere, iar
la cursa în plin rampa să nu depăşească 7%;
 traseele să fie alese în zone cu terenuri stabile, să fie cât mai scurte şi să necesite
volume cât mai mici de săpătură;
 drumurile de tractor folosite la scos-apropiatul masei lemnoase se amplasează
evitându-se afectarea zonelor cu seminţiş utilizabil. Lăţimea drumului este de
maximum 4 m, luându-se măsuri de consolidare şi de stabilizare a taluzurilor;

53
  este interzisă folosirea albiilor pâraielor ca trasee de colectare a lemnului;
 în perioadele cu precipitaţii abundente, pe soluri mlăştinoase sau cu umiditate ridicată
se interzice colectarea cu tractoare;
 pentru liniile de funicular se deschid culoare înguste care să permită trecerea în
siguranţă a sarcinii. În acest sens, normativele actuale prevăd o lăţime maximă de 4
m pentru funiculare cu două cărucioare şi de 6 m pentru funicularele cu un cărucior;
 punctele de încărcare şi descărcare la funiculare să fie amplasate în locuri fără
seminţiş;
 platformele parchetelor se vor amplasa lângă căile permanente de transport, în locuri
uscate, ferite de viituri, fără a afecta suprafeţe productive din fondul forestier;
 la terminarea exploatării, toate căile de colectare ce nu vor fi utilizate în anii
următori, trebuie să fie nivelate;
 se vor lua măsuri de protejare împotriva eroziunii pe suprafeţele pe care a fost
afectată stabilitatea terenului (căi de colectare, suprafeţe de stocare, trasee de
corhănire);
 toţi arborii marcaţi şi masa lemnoasă fasonată trebuie să fie exploatată etc.

3.5. Controlul activității de exploatare

Pe parcursul desfășurării activității de exploatare organele silvice fac controale
urmărind modul de desfășurare a lucrărilor și gestionarea materialului lemnos, respectarea
proiectului tehnico-economic aprobat, a reglementărilor în vigoare cu privire la desfășurarea
lucrărilor, aplicând, pentru abaterile constatate sancțiunile prevăzute de lege. Controalele se
efectuează în baza unui grafic de controale stabilit la emiterea autorizaţiei, însuşit de titularul
autorizaţiei, precum şi ori de câte ori este necesar. Fiecare parchet trebuie controlat în mod
obligatoriu cel puţin o dată la un interval de 60 de zile. Procesul-verbal de control al
exploatării parchetului se încheie în două exemplare, dintre care unul pentru titularul
autorizaţiei, iar al doilea exemplar pentru ocolul silvic emitent al autorizaţiei.
Se vor urmări, în mod deosebit, următoarele aspecte:
- respectare tipului, locului de amplasare, lungimii și condițiilor de execuție a căilor de
colectare;
- respectarea locului de amplasare a platformei parchetului și a mărimii acesteia;
- dacă s-au doborât numai arborii marcați;
- dacă s-au doborât toți arborii marcați;

54
- dacă sunt cojite cioatele de rășinoase;
- dacă s-au respectat prevederile legale privind înălțimea cioatelor;
- dacă s-au luat măsuri de evitare și diminuare a prejudiciilor;
- dacă se respectă tehnologia de exploatare prevăzută în documentație;
- dacă s-a făcut curățirea de resturi de exploatare a porțiunilor din parchet pe care lucrările de
colectare sunt terminate;
- dacă sunt prejudicii nejustificare sau care depășesc prevederile legale;
- dacă s-a colectat tot materialul lemnos fasonat;
- dacă sunt utilizate corect căile de colectare;
- dacă circulația materialului lemnos este evidențiată corect în documente oficiale, obligatorii;
- dacă lucrările de exploatare se încadrează în termenele prevăzute în autorizație.

Controlul activității de exploatare are drept scop garantarea atingerii obiectivelor

silviculturale urmărite prin aplicarea tăierilor planificate într-un arboret la un moment dat.

CURS 7

3.5. Curăţirea parchetelor de resturi de exploatare

Activitatea de exploatare, la nivelul unui parchet, se finalizează prin curăţirea
parchetelor de resturi de exploatare. În acest scop trebuie să se respecte următoarele
prevederi:
 la tăierile rase, de substituire sau refacere, resturile de exploatare se strâng în şiruri
(martoane) cu lăţimea maximă de 1,0 ...1,2 m, întrerupte aproximativ din 20 în 20 m,
orientate pe linia de cea mai mare pantă, cu distanţa între şiruri de 15…20 m. La
tăierile rase de plop şi salcie, urmate de pregătirea integrală a terenului, resturile de
exploatare se strâng în martoane la marginea parchetelor;
 la tăierile de produse principale cu restricţii şi în tăierile de produse accidentale, dacă
regenerarea naturală este declanşată, resturile de exploatare se strâng în grămezi, pe
cioate, fără a se ocupa suprafeţe mari (maximum 10% din suprafața parchetului), în
afara ochiurilor cu seminţiş;

55
  la tăierile fără restricţii, resturile de exploatare se lasă pe loc, cu excepţia pădurilor de
agrement sau situate lângă drumuri naţionale când resturile de exploatare se strâng în
grămezi;
 în toate cazurile se curăţă de resturi de exploatare potecile, traseele turistice,
drumurile, talvegul văilor, prin strângerea acestora în grămezi.

Curăţirea parchetelor face parte integrantă din activitatea de exploatare şi este o

obligaţie prevăzută de instrucţiunile în vigoare pentru agentul economic care execută aceste
lucrări.

3.6. Reprimirea parchetelor

La expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de exploatare parchetele trebuie să fie
predate ocolului silvic. Reprimirea parchetelor se consemnează într-un document oficial
(proces verbal de reprimire a parchetului). Procesul-verbal de reprimire a parchetului se
întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar pentru ocolul silvic, iar al doilea
exemplar pentru titularul autorizaţiei. În parchet, la această dată, trebuie să fie terminate
integral recoltarea, colectarea şi curăţirea de resturi de exploatare.
Se poate acorda o prelungire a duratei pentru curăţirea parchetelor în cazul în care
termenul de exploatare expiră la 31 decembrie, dacă a existat un strat de zăpadă persistentă cu
grosimi mai mari de 50 cm. Termenul se prelungeşte cu o durată echivalentă perioadei de
timp cu condiţii nefavorabile executării acestor lucrări, dar nu mai târziu de data prevăzută
pentru începerea lucrărilor de împădurire pe suprafaţa respectivă.
Reprimirea parchetelor se va face dacă:
 s-au exploatat toţi arborii marcaţi;
 au fost exploataţi numai arbori marcaţi;
 s-a respectat înălţimea cioatelor;
 au fost cojite cioatele de răşinoase;
 s-au respectat tipul, lungimea şi amplasarea căilor de colectare aprobate;
 suprafaţa căilor de colectare a fost nivelată sau, în cazul tăierilor definitive, pregătită
pentru împădurire;
 s-a efectuat în mod corespunzător curăţirea parchetului de resturi de exploatare;
 nu s-a prejudiciat seminţişul. Se consideră prejudiciu dacă s-a distrus sau vătămat mai
mult de 8% din suprafaţa seminţişului prevăzută în procesul verbal de predare a

56
 parchetului spre exploatare, respectiv 12% în cazul tăierilor definitive. Nu se
consideră prejudiciu dacă pe 1 m2 rămân cel puţin 4 puieţi nevătămaţi, din speciile
principale conform compoziţiei de regenerare.
Dacă lucrările de exploatare nu s-au finalizat la termenul prevăzut în autorizaţie
activitatea se poate prelungi, până la sfârşitul anului calendaristic, cu plata unor penalizări.
Masa lemnoasă rămasă în parchet la sfârşitul anului calendaristic se reinventariază şi va
constitui obiectul unui nou contract.

4. Eficientizarea activității de exploatare a pădurilor

4.1. Sortarea lemnului

Sortarea, activitate ce se desfăşoară în platforma parchetului sau în centrele de sortare,

are drept scop obţinerea sortimentelor de lemn brut, sortimente care constituie produsele
finale ale exploatării.
Sortimentul de lemn brut reprezintă o piesă de lemn care corespunde dimensional,
calitativ, ca formă (lemn rotund sau despicat) şi stare (lemn cojit sau necojit) condiţiilor
impuse de livrarea acestora către beneficiari — condiţii ce sunt prevăzute în standarde sau
stabilite, prin prevederi contractuale, între părţi.
Sortarea este operaţia prin care o piesă de lemn brut este împărţită - prin însemnare cu
creta forestieră, în urma analizei calităţii lemnului şi a măsurării dimensiunilor lemnului
rotund (diametru şi lungime) în piese care vor constitui, în urma fasonării definitive,
sortimente de lemn brut. Prin sortarea lemnului trebuie să se asigure obţinerea unor sortimente
de lemn cât mai valoroase într-o proporţie cât mai mare.
Calitatea lemnului este definită prin mărimea sau prezenţa defectelor.
Fasonarea definitivă reprezintă totalitatea operaţiilor prin care piesele însemnate în
urma sortării sunt detaşate din piesa iniţială şi pregătite, în continuare, corespunzător
cerinţelor de livrare. Operaţiile prin care se realizează fasonarea sunt: secţionarea, despicarea,
cojirea, pachetizarea. La aceste operaţii se mai adaugă transportul intern, stivuirea şi stocarea.

4.2. Sortimente de lemn

Prin punerea în valoare a masei lemnoase rezultă sortimente de lemn (Fig 4.2.) care
reprezintă produsele finale ale activităţii de exploatare a pădurilor şi care se împart în două
categorii importante:

57
 - sortimente de lemn de lucru, destinate industriei de prelucrare a lemnului sau altor
sectoare ale economiei;
- sortimente de lemn de foc, destinate consumului casnic, drept combustibil.
Prin sortiment de lemn se înţelege o piesă de lemn sau un produs rezultat din
prelucrarea lemnului în activitatea de exploatare a pădurilor care corespunde ca specie, stare,
formă, dimensiuni şi calitate condiţiilor impuse de domeniul de utilizare a acestuia.
Încadrarea unei piese de lemn într-un sortiment se face luându-se în considerare:
domeniu de utilizare, specia sau grupa de specii, starea, dimensiunile şi calitatea (tabelele 4.1,
4.2, 4.3).
Domeniul de utilizare se referă la sectorul din economie, respectiv din industria de
prelucrare a lemnului, în care se va folosi sortimentul respectiv. În acest sistem de sortare,
folosit şi în ţara noastră, caracteristicile dimensionale şi calitative ale sortimentelor de lemn
brut, pentru fiecare specie, sunt corelate cu cerinţele de prelucrare sau utilizare din diverse
domenii. Din acest punct de vedere se deosebesc următoarele domenii importante: lemn
pentru industrializare (rezonanţă, claviatură, furnire, cherestea, chibrituri, creioane, calapoade,
şanuri); lemn pentru construcţii; lemn pentru utilizări speciale (lemn de mină, stâlpi, piloţi,
bile, manele, prăjini, araci, tutori); lemn pentru celuloză şi hârtie; lemn pentru plăci din aşchii
şi fibre; lemn pentru distilare uscată; lemn pentru extracte tanante şi vegetale; lemn pentru
doage; lemn pentru dulăpaşi; lemn pentru talaş industrial; lemn pentru lână din lemn; lemn
pentru traverse; lemn pentru alte prelucrări mecanice; lemn pentru mangalizare; lemn pentru
tocătură; lemn de foc.
Specia sau grupa de specii luate în considerare sunt: răşinoase, fag, diverse tari,
diverse moi.
Starea lemnului se referă la gradul de prelucrare a acestuia, raportată la starea naturală
a lemnului, deosebindu-se din acest punct de vedere: lemn brut, constituit din piese rezultate
în urma fasonării prin operaţiile de: secţionare, cojire, despicare; lemn prelucrat în mangal,
tocătura, cherestea colaterală sau alte produse.

Pentru prelucrări
industriale
Sortimente
de lemn
Pentru utilizări speciale
rotund
Pentru construcţii
Sortimente
Sortiment
de lemn Pentru prelucrări
de lemn de
brut mecanice
58 steri
Sortimente
de lemn de Pentru prelucrări chimice
lucru
Sortimente Crăci în snopi
 din crăci Crăci pentru tocătură

Sortimente
de lemn Tocătură
Sortimente
de lemn
Mangal
prelucrat
Cozi de unelte

Lemn de steri şi dublusteri

Sortimente
de lemn de Crăci în snopi sau în grămezi
foc
Buturi, capete, rupturi

Fig. 4.2. Clasificarea sortimentelor de lemn

Dimensiunile pieselor, respectiv: lungimea şi diametrul, pentru lemnul rotund;

lungimea şi lăţimea feţelor (sau diametrul) pentru lemnul de steri; lungimea, lăţimea şi
grosimea, pentru aşchiile tocăturii; lungimea, pentru mangal.
Calitatea în funcție de: mărimea, frecvenţa, poziţia şi gravitatea defectelor lemnului.
Aceste caracteristici sunt analizate în procesul de sortare şi, în funcţie de cerinţele de
livrare, se stabileşte sortimentul de lemn cel mai valoros ce poate fi obţinut din piesa
respectivă. Activitatea de sortare reprezintă o operaţie deosebit de importantă prin care se
asigură valorificarea corespunzătoare a calităţii masei lemnoase.
În sistemul european de clasificare a sortimentelor de lemn brut sunt luate în
considerare dimensiunile şi calitatea lemnului fără a corela aceste caracteristici cu cerinţele
specifice unui domeniu de utilizare. Dimensional, în acest sistem, sortimentele de lemn brut
se clasifică în următoarele clase, stabilite după:
- diametrul mediu, măsurat fără coajă, indiferent de lungimea piesei, pentru lemn rotund
(tabelul 4.4);
- lungimea minimă şi diametrul minim la capătul subţire, măsurat fără coajă, pentru
lemn rotund lung (tabelul 4.5);
- diametrul măsurat fără coajă, la 1m de capătul gros, pentru stâlpi, bile, manele, prăjini
59
 (tabelul 4.6);
- diametrul măsurat cu coajă, la capătul subţire, pentru lemn rotund (tabelul 4.7).
Stabilirea calității se face cu luarea în considerare a următoarelor defecte: curbura;
fibra răsucită; conicitatea; nodurile; gâlmele; inima excentrică; lemnul de reacţie în cazul
foioaselor şi lemnul de compresiune în cazul răşinoaselor; neregularităţile conturului piesei;
crăpăturile; lemnul provenit din arbori uscaţi; defectele datorate uscării naturale, decolorarea;
alte defecte (cauzate de microorganisme şi insecte dăunătoare etc.).
După calitate, conform HG 1090/2000, sortimentele de lemn brut se clasifică în:
- Clasa A – include lemnul sănătos, cu calităţi specifice superioare, fără defecte sau având
defecte de aşa natură încât nu i se limitează domeniile de utilizare;
- Clasa B – cuprinde lemnul de calitate standard, incluzând lemnul într-un stadiu incipient de
uscare pe picior, având într-un cuantum nesemnificativ următoarele categorii de defecte:
curbura, fibra răsucită, conicitate, noduri, excentricitate, neregularităţi ale conturului sau alte
defecte izolate;
- Clasa C – include lemnul care, din cauza defectelor, nu poate fi clasificat în clasa A sau
clasa B, dar care poate fi utilizat în industrializare.
Lemnul lung din clasele A şi C trebuie să aibă marcată clasa de identificare cu vopsea.
Marcarea nu este necesară pentru lemnul lung din clasa B.
Totuși, clasificarea calitativă a lemnului rotund de rășinoase (SR ENV 1927 - 1, SR
ENV 1927 - 2, SR ENV 1927 – 3) și foioase (SR EN 1316 – 1, SR EN 1316 – 3), din anul
2001, menționează patru clase de calitate:
- Clasa A – cuprinde lemnul de calitate excepțională;
- Clasa B – cuprinde lemnul de calitate obișnuită;
- Clasa C – cuprinde lemnul de calitate inferioară;
- Clasa D – cuprinde lemnul care poate fi prelucrat și utilizat și care, datorită caracteristicilor
sale, nu corespunde nici uneia din clasele de calitate A, B și C. La foioase apare mențiunea, că
cel puțin 40% din lemnul inclus în această clasă trebuie să fie utilizabil.

60
 Tabelul 4.1.
Caracteristici dimensionale ale sortimentelor de lemn rotund brut

Sortimentul de lemn Diametrul, Lungimea, în Trepte de

în cm, m lungimi, în
cm
0 1 2 3
A. Lemn rotund pentru prelucrări industriale
a. Lemn rotund pentru prelucrări mecanice
Buşteni pentru rezonanţă:
- răşinoase  341) 2,00 20
Buşteni pentru claviatură
- răşinoase  311) 1,00 20
Buşteni pentru furnir estetic
- răşinoase  351)  2,60 10
- fag  351)  2,00 10
- cireş, păr, ulm, mesteacăn,  201)  1.2 10
anin, plop, salcie, carpen, salcâm
- frasin, paltin, arţar, tei, jugastru  231)  1.2 10
- stejar  321)  1,40 10
Buşteni pentru furnir tehnic
- răşinoase  251) 1,40; 2,20; 2,80; -
3,60; 4,40; 5,00;
5,80
> 5,80 10
- fag  201)
1,40; 2,20; 2,40; -
2,70;2,802)
> 5,80 10
61
 - cireş, păr, ulm, mesteacăn,  201)  1,2 10
anin, plop, salcie, carpen, salcâm
- frasin, paltin, arţar, tei, jugastru  231)  1,2 10
Buşteni pentru cherestea
- răşinoase  141) 2,50...3,00 10
> 3,00 50
- fag, stejar  161)  2,40 10
- diverse tari, diverse moi  141)  2,40 10
Buşteni pentru cherestea colaterală
- categoria 1 12...15 1,10...2,30 10
- categoria 2 16...20 1,10...2,30 10
Buşteni pentru chibrituri  181)  1,10 10
Buşteni pentru creioane  15 1)
 2,00 10
Buşteni pentru calapoade  221)  0,50 10
Lemn rotund pentru diverse  101)  1,10 10
prelucrări industriale
b. Lemn rotund pentru prelucrări chimice în celuloză şi hârtie
Buşteni pentru pastă chimică
- răşinoase:
- categoria 1  101)  204) 1,00...6,00 20
- categoria 2  51)  304)  0,5 10
- fag 5...20 > 1,00 -
- plop, salcie,mesteacăn, carpen,  71)  254) > 1,00 10
anin, tei
Buşteni pentru pastă mecanică
- răşinoase  101)  304) 1,00; 1,10; 1,252) -
- plop  101)  304) 1,20... 6,00 120

Continuare Tabelul 4.1.

0 1 2 3
B. Lemn rotund pentru utilizări speciale
Lemn de mină:
- mărimea 1 12...17 1,00; 1,50; 1,75; -
2,00; 2,25; 2,50;
5,75; 3,00; 3,50;
4,00 ;4,25; 4,50;
5,002)
- mărimea 2 17...22 2,00; 2,25; 2,50; -
5,75; 3,00; 3,50;
4,00; 4,25; 4,50;
5,002)
Lemn pentru stâlpi şi adausuri de lemn
- stâlpi categoria A cu diametrul 18...213) 7,00 -
la capătul subţire > 17 cm 19...223) 8,00 -
20...233) 9,00 -
21...243) 10,00 -
22...253) 11,00 -
23...263) 12,00 -
- stâlpi categoria B cu diametrul 14...153) 5,00 -
la capătul subţire > 14 cm 14...163) 6,00 -
15...173) 7,00 -
16...183) 8,00 -
17...193) 9,00 -
18...203) 10,00 -
19...213) 11,00 -
20...223) 12,00 -

62
 - adausuri categoria A 22...243) 2,50...3,00 -
- adausuri categoria B 18...213) 2,50...3,00 -
Lemn pentru piloţi
- categoria A 14...211) 6,00...10,00 10
- categoria B 22...291) 6,00...13,00 10
C. Lemn pentru construcţii
Lemn de foioase
Bile 12...161) 6,00...9,00 10
Manele 7...111) 2,00...6,00 10
Prăjini 3...61) 1,00...4,00 10
D. Araci
- pentru vie 3...84) 1,25...3,00 -
- pentru legume 2...44) 1,00...1,75 5
E. Tutori 5...74) 2,25...2,75 5
1)
- măsurat la capătul subţire;
2)
- sau combinaţii ale acestor lungimi;
3)
- măsurat la 1,50 m de la capătul gros;
4)
- măsurat la capătul gros

Tabelul 4.2.
Condiţii de calitate ale sortimentelor de lemn rotund brut

Admisibilitatea
defectului:
C Co L O E Fr Ni Ic Ns Np Crp Crn Cri Crr Crg G Cl Psi Pse Pfi Pfe Zr I R Ci Lm Ca Rn Ics Sc
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
1. Lemn rotund pentru prelucrări industriale
a. Lemn rotund pentru prelucrări mecanice
Buşteni pentru Nu1) Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Da2) Da Nu -3) - Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu - - - - - - - -
rezonanţă
Buşteni pentru Da Da Da Da Da Da Nu Da Da Da Da Da Da - - Nu Da Da Nu Da Da Da - - - - - - - -
claviatură
Buşteni pentru furnir estetic
- răşinoase Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da - - Nu Da Da Nu Da Da Da - - - - - - - -
- fag Da Da Da Da Da Da - Da Da Nu Da Da Nu Da Nu Nu Da Da Da Da - Nu Nu Da Da - - - -
- stejar Da Da Da Da Da Da Nu Nu Da Da Nu Da Da Da Da Da - Da Nu Da Nu - - - Da Da - - - -
- diverse tari Da Da Da Da Da Da - Da Da - Nu Da Da Da Da Nu Da Da Da Da - - - Nu Da - - - - -
şi diverse moi
Buşteni pentru furnir tehnic
- răşinoase Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da - - Nu Da Da Nu Da Da Da - - - - - - - -
- fag Da Da Da Da Da Da - Da Da Nu Nu Da Da Nu Da Nu Da Da Nu Da Nu - Da Nu Da Da - - - -
- diverse tari Da Da Da Da Da Da - Da Da - Nu Da Da Da Da Nu Da Da Da Da - - - Nu Da - - - - -
şi diverse moi
Buşteni pentru cherestea
- răşinoase Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da - - Da Da Da Da Da Da Da - - - - - - - -
- fag Da Da Da Da Da Da - - Da Nu Da Da Da - Da Da Da Da Da Da Da - Da Da - Da - - - -
- stejar Da - Da - - - - - Da Nu Nu Da - Da - Da - Da - Da - - - - - Da - - - -
- diverse tari Da - - - - - - - - - Nu Da Da Da - Da Da Da Da Da - - - Da - - - - - -
şi diverse moi
Buşteni pentru - -
cherestea
colaterală
Buşteni pentru Da - Da Da Da Da - Da Da Da Nu Da Da Da Da Nu Da Da Nu Da - - - Nu Da - - - - -
chibrituri
Buşteni pentru Da - - Da - Da - - Da Da Nu Da Da Da Nu Nu - Da Nu Da - - - Nu Da - - - - -
creioane
63
 Buşteni pentru Da - Da Da Da Da - - Da Nu Nu Da Da Da Da Da Da Da Nu Da - - - Nu Da - - - - -
calapoade
Lemn rotund Da - - - Da - - Da Da - - - - - - - Da Da Da Da - - - - - - - - -
pentru diverse
prelucrări
industriale
b. Lemn rotund pentru prelucrări chimice în celuloză şi hârtie
Buşteni pentru Da - - - - - - Nu Da Nu - - - - - - Da Nu Nu Nu Nu - - Da Nu - Nu - - -
pastă chimică
Buşteni pentru Da - - - - - - Nu Da Nu - - - - - - Da Nu Nu Nu Nu - - Nu Nu - Nu - - -
pastă mecanică
2. Lemn rotund pentru utilizări speciale
Lemn de mină Da - - - - - - - Da Nu Da Da Da Da Da Da Da Nu Nu Nu Nu - - Nu - - Nu - Nu Nu
Lemn pentru Da - Da Da Da Da - Nu Da - Nu Da Da Da Da Da Da Nu Nu Nu Nu - - Nu Da - Nu - Nu Nu
stâlpi şi
adausuri de
lemn
Lemn pentru Da Da - Da - Da - - Da Nu Nu Da Da Da Da Da - Nu Nu Nu Nu - - - Da - Nu Da Nu Nu
piloţi
3. Lemn pentru construcţii
Lemn de Da Da - Da - Da - Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da - - Da - - - -
foioase
Bile, manele, Da - - - - - - - Da Da Da Da Da Da Da Da - Nu Nu Nu Nu - - - - - - -
prăjini
4. Araci, tutori Da - - - - - - - - - - - - - - Da - Nu Nu Nu Nu - - - - - - -
Observaţii
a. Simbolizarea principalelor defecte s-a făcut astfel: C - curbură; Co - conicitate; L - lăbărţare; O - ovalitate; E - excrescenţe şi gâlme;
Fr - fibră răsucită; Ni - neregularitatea inelelor anuale; Ic - inimi concrescute; Np - noduri putrede; Ns - noduri sănătoase; Cri - crăpături
inelare; Crr - crăpături radiale; Crp - crăpături pătrunzătoare; Crn - crăpături nepătrunzătoare; Crg - crăpături de ger; G - găuri şi galerii;
Cl - coloraţii; Zr - zonă cu răşină; Pfi - putregai fibros interior; Pfe - putregai fibros exterior; Psi - putregai sfărâmicios interior; Pse - putregai
sfărâmicios exterior; I - încindere; R - răscoacere; Ci - coajă înfundată; Lm - lemn mort; Ca - cancer; Rn - rană; Ics - incluziuni de corpuri
străine; Sc - scorbură; Lp - lemn pârlit.
b. Semnificaţia adnotărilor: 1) - defectul nu este admis pentru sortimentul menţionat; 2) - defectul este admis fără rezerve sau în anumite
condiţii specificate în standarde; 3) - defectul nu apare specificat în standarde la sortimentul respectiv. Se face menţiunea că aceste defecte
sunt admise dacă nu influenţează negativ posibilităţile de utilizare ale sortimentului respectiv.

64
 Tabelul 4.3.
Sortimente de lemn rotund

Sortimentul de lemn Specia sau grupa de specii

1. Lemn rotund pentru prelucrări industriale
a. Lemn rotund pentru prelucrări mecanice
- Buşteni pentru rezonanţă Molid, brad
- Buşteni pentru claviatură Molid, brad, paltin
- Buşteni pentru furnir estetic Fag, stejar, gorun, gârniţă,
cireş, păr, frasin, paltin, ulm,
jugastru, arţar, nuc,
- Buşteni pentru furnir tehnic Fag, tei, mesteacăn,
carpen,anin, plop, salcie
- Buşteni pentru cherestea Molid, brad, pin, larice, fag,
stejari, tei, carpen, mesteacăn,
ulm, arţari, jugastru, cireş,
păr, frasin, paltini, anin, plop,
salcie, nuc,salcâm
- Buşteni pentru cherestea Fag
colaterală
- Buşteni pentru chibrituri Mesteacăn, tei, plop, anin,
salcie
- Buşteni pentru creioane Tei
- Buşteni pentru calapoade Carpen, mesteacăn, jugastru,
fag
- Lemn rotund pentru Fag, stejar, diverse tari,
diverse prelucrări industriale diverse moi
b. Lemn rotund pentru prelucrări chimice în celuloză şi hârtie
- Buşteni pentru pastă Molid, brad, fag, carpen,
chimică mesteacăn, plop, anin, salcie,
tei
- Buşteni pentru pastă Molid, brad
mecanică
2. Lemn rotund pentru utilizări speciale
- Lemn de mină Molid, brad, pin larice, stejar,
gorun, gârniţă, salcâm ,ulm
- Lemn pentru stâlpi şi Stejar, gorun, gârniţă, fag,
adausuri de lemn salcâm, ulm, jugastru, anin
- Lemn pentru piloţi Stejar, gorun, gârniţă, salcâm,
ulm, anin, pin
3. Lemn pentru construcţii
- Lemn de foioase Foioase tari, foioase moi
- Bile, manele, prăjini Răşinoase
4. Araci Răşinoase, foioase tari,
foioase moi
5. Tutori Diverse tari: paltin, salcâm,
carpen, jugastru, tei etc.

65
 Tabelul 4.4.
Clase de diametre, pentru lemn rotund

Simbolul clasei de diametre Categoria de diametre, în cm

L0 < 10
L1a 10…14
L1b 15…19
L2a 20…24
L2b 25…29
L3a 30…34
L3b 35…39
L4 40…49
L5 50…59
L6 ≥ 60

Tabelul 4.5.
Clase de sortimente de lemn rotund stabilite după lungimi şi diametre
Simbolul clasei de Lungimea minimă, în m Diametrul minim la capătul
lungimi şi diametre subţire, în cm
H1 8 10
H2 10 12
H3 14 14
H4 16 17
H5 18 22
H6 18 30

Tabelul 4.6.
Clase de sortimente de lemn rotund lung (stâlpi, bile, manele, prăjini)

Simbolul clasei de sortimente Categoria de diametre, în cm

P1 ≤6
P2 7…13
P3 ≥ 14

Tabelul 4.7.
Clase de sortimente de lemn rotund stabilite după diametrul măsurat la capătul subţire

Simbolul clasei de sortimente Categoria de diametre, în cm

S1 3…6
S2 7…13
S3 ≥ 14

66
 CURS 8
4.3. Defectele lemnului
Acţiunea unor factori interni (genetici) sau externi (fizico-geografici, fitogeni, zoogeni,
antropici, silvotehnici, tehnologici) asupra arborilor sau a pieselor de lemn pot conduce la
modificări ale stării normale a lemnului. Dacă aceste modificări influenţează în sens negativ
calitatea lemnului, restrângându-i domeniile de valorificare superioară, atunci acestea sunt
considerate defecte ale lemnului.
Principalele defecte luate în considerare în operaţia de sortare şi, deci, menţionate în
standardele referitoare la sortimentele de lemn, sunt:
- Defecte de formă: curbura, conicitatea, ovalitatea, lăbărţarea, înfurcirea;
- Defecte de structură: excentricitatea, excrescenţa, gâlma, fibra răsucită,
neregularitatea inelelor anuale, inimile concrescute;
- Coloraţii: albăstreala, roşeaţa, duramenul fals, petele de mucegai;
- Alteraţii: încinderea, răscoacerea, putregaiul;
- Găuri şi galerii de insecte sau vâsc;
- Noduri;
- Crăpături;
- Alte defecte: răni, zone cu răşină, cancer, coajă înfundată, scorburi, lemn mort, lemn
pârlit, incluziuni de corpuri străine.

4.3.1. Defecte de formă

Curbura reprezintă o abatere a axei longitudinale a lemnului de la linia dreaptă şi poate
fi simplă sau multiplă (într-un plan sau în mai multe plane). Mărimea curburii se determină ca
raport procentual dintre săgeata, exprimată în centimetri şi lungimea unei piese, exprimată în
metri. Pentru curburile multiple sau în mai multe plane, mărimea curburii se stabileşte
calculând raportul procentual dintre suma săgeţilor curburilor şi lungimile corespunzătoare ale
acestora.

67
L

Sm
 Sm
C ( cmm )= L
Un caz particular îl reprezintă însăbierea care este, de fapt, o curbură într-un singur
plan, care apare la baza unor arbori ce cresc pe pante mari.

Înfurcirea, caracteristică foioaselor (accidental poate să apară şi la răşinoase), se

constată vizual şi se poate exprima prin distanţa, măsurată în metri, între planul care cuprinde
baza ramificaţiilor şi planul în dreptul căruia înfurcirea se pierde în forma normală a
trunchiului.

Mărimea înfurcirii (m)

Conicitatea reprezintă descreşterea diametrului trunchiului arborelui, de la bază spre

vârf şi este o caracteristică a tuturor speciilor forestiere. Valoarea conicităţii se determină ca
raport între diferenţa diametrelor măsurate la capetele piesei, în centimetri şi lungimea piesei,
în metri. Conicitatea se poate exprima procentual sau în cm/m şi este considerată defect dacă
valoarea acesteia depăşeşte 1 cm/m la foioase şi 1,5 cm/m la răşinoase. Pentru arborii cu
lăbărţări la bază diametrul la capătul gros se măsoară la distanţa de 1 m de la tăietura de
doborâre.

D−d cm
Ca=
L m ( )
68
 Lăbărţarea, respectiv îngroşarea anormală a bazei trunchiului, se stabileşte ca diferenţă
între diametrul măsurat la baza trunchiului şi diametrul măsurat la înălţimea de 1 m.
Diferenţa, calculată în centimetri, se exprimă procentual.
d

L=1m
Nivel
ul
cioat
ei

D
D−d cm
Lb=
L m( )
Canelura reprezintă un defect caracterizat prin vălurarea suprafeţei laterale a
trunchiului, crestele şi adânciturile pornind de la baza arborilor, unde sunt mai accentuate.
Mărimea canelurii se determină prin raportul procentual dintre adâncimea maximă a canelurii
(hmax), măsurată în milimetri şi diametrul secţiunii transversale a trunchiului (d), măsurat în
decimetri, ambele mărimi măsurate la capătul gros al piesei.

69
 Ovalitatea, defect ce se referă la forma piesei în secţiune transversală, se măsoară prin
raportarea diferenţei de lungime dintre axele elipsei secţiunii trunchiului şi lungimea axei

d
mari, valori exprimate procentual.

D−d
O %= ⋅100
D

4.3.2. Defecte de structură

Excentricitatea reprezintă abaterea laterală a inimii faţă de centrul secţiunii transversale
a lemnului rotund. Mărimea excentricităţii se determină calculând raportul procentual dintre
distanţa de la centrul secţiunii la centrul inimii, exprimată în milimetri şi diametrul secţiunii
respective, exprimat în decimetri.

a
E %= ⋅100
D
70
 Fibra răsucită se manifestă prin devierea elicoidală a fibrelor în jurul axei longitudinale
a lemnului rotund, fibrele rămânând paralele între ele. Mărimea acestui defect se calculează ca
raport procentual între devierea fibrei de la linia paralelă cu axa longitudinală a piesei,
măsurată pe o lungime l, exprimată în centimetri şi lungimea respectivă, exprimată în metri.
În unele cazuri prezenţa acestui defect se constată vizual.

d
F %= ⋅100
l
Neregularitatea lăţimii inelelor anuale, respectiv diferenţe de lăţimi între inelele anuale
sau grupe de inele anuale faţa de media lăţimilor inelelor anuale într-o secţiune transversală.
Cantitativ, neregularitatea inelelor anuale se stabileşte calculând valoarea procentuală a
raportului dintre lăţimea celui mai lat inel sau lăţimea medie a unui grup de inele şi lăţimea
medie a inelelor anuale dintr-o secţiune.
Excrescenţa este o umflătură locală a lemnului, de formă și mărimi variabile. Acest
defect nu se exprimă cantitativ, ci i se constată, vizual, prezenţa. Excrescenţa cu o formă
exterioară globulară se numeşte gâlmă.

Inimile concrescute apar ca urmare a concreşterii a două sau mai multe tulpini. Defectul
este vizibil în secţiunea transversală a trunchiului, în dreptul locului de înfurcire a tulpinii. Nu
de puţine ori defectul este însoţit de coajă înfundată şi de putregai, care găseşte condiţii

71
favorabile de dezvoltare ca urmare a stagnării apei din precipitaţii. Se constată vizual
prezența.

4.3.3. Coloraţii
Coloraţiile anormale ale lemnului reprezintă o categorie de defecte care constau în
prezenţa, în cuprinsul lemnului şi pe suprafaţa acestuia a unor porţiuni cu aspect cromatic
diferit de cel al lemnului sănătos, fiind cauzate în principal de ciuperci şi bacterii prin
pigmenţii pe care acestea le secretă, la care se mai adaugă procese de oxidare.
Albăstreala este o coloraţie albăstruie cu nuanţe cenuşii sau verzi a alburnului. Prezenţa
acesteia se constată vizual sau se exprimă sub firma unui raport (1/n) între diametrul porţiunii
afectate şi diametrul secţiunii transversale. Albăstreala este întâlnită frecvent la răşinoase:
molid, pin, mai rar la brad, precum şi la specii de foioase fără duramen: paltin, tei, fag, fiind
provocată în principal de specii de ciuperci din genul Ophiostoma.

Roşeaţa este o coloraţie în diverse nuanţe de roşu care apare, sub formă de pete sau fâşii
radiale, pe suprafaţa secţiunii transversale şi sub formă de fâşii pe suprafeţele laterale.
Prezenţa şi mărimea acestui defect se constată ca şi în cazul albăstrelii.

72
 Duramenul fals este o coloraţie, în general, neuniformă a zonei centrale a lemnului,
deosebită de culoarea obişnuită a acestuia, cu contur neregulat. Apare la speciile care în mod
normal nu formează duramen. În această categorie se încadrează: inima roşie a fagului
(coloraţie roşu-deschis până la roşu-brun), inima de ger a fagului (coloraţie brun-roşcată),
inima stelată a fagului (coloraţie neuniformă de la brun-roşiatic până la brun-negricios, cu
contur stelat), inima brună a frasinului, inima negricioasă a paltinului, inima cenuşie a
plopului, inima cenuşie a teiului, inima roşiatică a stejarului (coloraţie roşiatic-brună).
Prezenţa şi mărimea acestui defect se constată, ca şi în cazul albăstrelii, iar uneori se exprimă
şi ca raport procentual între suprafaţa ocupată de acest defect şi suprafaţa secţiunii
transversale.

b
a

a - Inima roşie la fag; b - Inimă stelată la fag

Petele de mucegai rămân după uscarea lemnului mucegăit şi au culori roşiatice, roz,
cenuşii, verzui, negricioase. Prezenţa şi mărimea acestui defect se constată ca şi în cazul
albăstrelii.

73
 4.3.4. Alteraţii

Această categorie de defecte cuprinde acele modificări ale stării naturale a lemnului
care-i reduc rezistenţele mecanice, respectiv: încinderea, răscoacerea, putregaiul.
Încinderea reprezintă o modificare a culorii naturale a lemnului şi apare, în special, la
speciile fără duramen, în mod deosebit la fag, dar şi la mesteacăn, carpen, paltin, tei, plop şi
salcie. Acest defect reprezintă, de fapt, stadiul iniţial al răscoacerii. Încinderea se constată
vizual.
Răscoacerea (sufocarea) se caracterizează prin schimbarea culorii şi consistenţei
lemnului. În faza iniţială, lemnul are o culoare uniformă roşiatică care, în secţiune
transversală, apare sub formă de pete izolate sau întinsă pe toată suprafaţa acesteia. La
speciile cu duramen fals sufocarea apare, în secţiune transversală, cu aceeaşi coloraţie, în
straturile care înconjoară inima roşie. Stadiul final al răscoacerii se caracterizează prin
apariţia, pe fondul uniform colorat în roz, a unor pete albicioase înconjurate de dungi negre.
Lemnul cu răscoacere are valori mult mai mici ale rezistenţei la solicitări mecanice,
comparativ cu lemnul sănătos, consistenţa acestuia fiind puternic modificată.
Mărimea acestui defect se stabileşte diferenţiat, după cum răscoacerea apare în
interiorul sau exteriorul lemnului, astfel: pentru lemnul răscopt în interior, se calculează
raportul procentual dintre diametrul porţiunii sufocate şi diametrul secţiunii respective; iar
pentru lemnul răscopt în exterior, se calculează raportul procentual dintre lungimea
porţiunilor cu lemn sufocat, măsurate la capetele piesei pe direcţia razei şi lungimea piesei
respective. În ambele cazuri se foloseşte aceeaşi unitate de măsură pentru dimensiunile
menţionate.
Putregaiul se caracterizează printr-o modificare pronunţată a culorii naturale a
lemnului. Într-o prima fază, lemnul capătă o culoare mai închisă decât cea naturală (uneori
apar, pe fondul acestei coloraţii mai închise, pete sau firişoare albe sau negricioase), iar în
faza finală a putrezirii structura ţesuturilor este distrusă, lemnul îşi pierde rezistenţa şi
adeseori în zonele afectate apar scorburi interioare sau exterioare. Putregaiul, luat în
considerare la sortarea lemnului, se clasifică după următoarele criterii: poziţie (putregai
interior - în duramen; putregai exterior - în alburn); - textura lemnului putrezit (putregai
fibros - la care lemnul îşi menţine structura fibroasă, fibrele desprinzându-se uşor cu unghia;
putregai sfărâmicios - la care lemnul îşi pierde structura fibroasă, devenind sfărâmicios).
Măsurarea putregaiului se face în acelaşi mod ca la răscoacere.

74
 Putr
egai
Răsc
oace
re
Înci
nder
e

75
 CURS 9
4.3.5. Alte defecte

Găurile şi galeriile de insecte sau vâsc - defectul este reprezentat de galeriile săpate în
lemn de diferite specii de insecte xilofage sau de larvele lor, precum şi de unele plante
parazite, de pildă vâscul.
La sortare se ţine seama de următoarele criterii de clasificare:
- după localizarea lor în alburn sau duramen;
- după diametru:
- găuri şi galerii mici, cu diametrul ≤ 1mm;
- găuri şi galerii mijlocii, cu diametrul (1;3] mm;
- găuri şi galerii mari, cu diametrul > 3 mm;
- după profunzime:
- găuri şi galerii superficiale, adâncimea ≤ 3 mm;
- găuri şi galerii puţin profunde, adâncimea (3; 15] mm;
- găuri şi galerii profunde, adâncime > 15 mm;
Gravitatea acestui defect se exprimă prin parametri specifici (mărime, uneori cu
precizarea exactă a diametrului; adâncime; bucăţi/metru; porţiunea ocupată din diametrul
piesei) sau se constată vizual.
Nodurile, rezultate în urma înglobării crăcilor în trunchi datorită procesului de creştere a
arborilor, se clasifică după: starea de sănătate (noduri sănătoase; noduri putrede); legătura cu
lemnul din jur (noduri concrescute; noduri căzătoare); culoare (noduri normal colorate, cu o
culoare asemănătoare cu a lemnului din jur; noduri de culoare închisă, brun-roşcată; noduri de
culoare neagră). Se foloseşte şi noţiunea de nod vicios care reprezintă un nod în una din
situaţiile: concrescut pe mai puţin de jumătate din circumferinţă; putred; căzător; negru. Acest
defect este evaluat prin doi parametri (frecvenţa nodurilor, exprimată în bucăţi/metru;
mărimea nodurilor - măsurată ca distanţă între cele două tangente la conturul nodului, paralele
cu axa piesei - exprimată în milimetri), care sunt luaţi în considerare separat sau simultan.
Crăpăturile apar ca urmare a ruperii, din diverse cauze, a legăturilor dintre elementele
anatomice ale lemnului. Se deosebesc mai multe tipuri de crăpături, după poziţia acestora pe
piesa analizată, astfel:
 crăpături în secţiunea transversală, la capetele piesei (crăpături inelare sau rulură,
orientate după conturul inelelor anuale); crăpături radiale - care se întind pe toată
lungimea razei; cadranura - crăpătură care porneşte din zona centrală a secţiunii

76
 transversale, dar nu atinge periferia piesei;
 crăpături longitudinale (crăpături pătrunzătoare - crăpătură deschisă care se întinde pe
toată lungimea piesei; crăpături nepătrunzătoare - crăpătură deschisă care nu se întinde
pe toată lungimea piesei; crăpătura de ger sau gelivura - crăpătură provocată de ger,
închisă în timp prin creşterea arborilor, ce se caracterizează prin margini umflate numite
creste, coajă înfundată şi o curbură a inelelor anuale în această zonă).

Crăpătură
Cadranur radială
Rulură ă
Gelivur
ă
Diverse tipuri de crăpături

Aspectul interior al unei piese de lemn de fag cu gelivură

În cazul crăpăturilor transversale se măsoară adâncimea acestora şi se raportează la
diametrul piesei, valoarea rezultată exprimându-se procentual sau sub forma 1/n, iar în cazul
celor longitudinale se calculează raportul procentual dintre lungimea crăpăturii sau a
crăpăturilor şi lungimea piesei.
Rănile sunt provocate prin loviri, rezinaj, îngheţ, cioplaje etc., iar mărimea acestora se
exprimă sub forma 1/n, raport între lungimea rănii şi diametrul la capătul subţire al piesei.
Coaja înfundată apare înglobată în masa lemnului şi este vizibilă în secţiune
transversală. Mărimea acestui defect se exprimă ca raport (procentual sau de forma 1/n) între
lungimea porţiunii de coajă înfundată şi diametrul secţiunii respective sau, uneori, prezenţa
77
acesteia se constată vizual.
Lemnul mort apare în zonele în care coaja arborelui a fost jupuită ori arsă de soare sau
de foc. Culoarea lemnului mort se deosebeşte de cea a lemnului sănătos, fără a fi însă alterat.
Uneori porţiunea cu lemn mort este înconjurată de ţesuturi de cicatrizare, cu margini rotunjite,
acestea, în general, neacoperind complet această zonă. Suprafaţa lemnului mort este, de
obicei, plată. Mărimea acestui defect se stabileşte prin măsurarea lungimii (L), lăţimii (b) şi
adâncimii (a) porţiunii cu lemn mort, exprimate în centimetri.

a b

Măsurarea lemnului mort

Cancerul apare ca o umflătură alcătuită din fibre încâlcite, uneori îmbibate cu răşină, ce
L

se formează ca urmare a acţiunii repetate a gerurilor târzii asupra ţesuturilor de cicatrizare.

Prezenţa acestui defect se constată vizual sau se exprimă ca raport procentual între volumul
porţiunii afectate de cancer şi volumul total al piesei.
Lemnul pârlit, carbonizat la suprafaţă ca urmare a acţiunii focului, este un defect care se
constată vizual.
Zonele cu răşină se constată vizual sau se exprimă ca număr de pungi cu răşină pe
suprafaţa unui capăt al piesei.
Incluziunile de corpuri străine (piese metalice, piatră etc.) se constată vizual.
Scorbura este un defect ce se constată vizual.

4.4. Măsurarea lemnului

Masa lemnoasă este măsurată de mai multe ori pe traseul pe care lemnul îl urmează de
la cioată până la locul final de utilizare.

78
 Trecerea dintr-o gestiune în alta a masei lemnoase impune folosirea unor metode de
măsurare bine definite, reglementate prin instrucţiuni şi fundamentate ştiinţific. Aceste
aspecte sunt importante la măsurarea lemnului pentru că piesele de lemn se caracterizează
prin forme variate care sunt greu de reflectat în relaţii matematice de calcul a volumului.

4.4.1. Măsurarea lemnului rotund prin cubare

Pentru simplificarea metodologiei de calcul şi reducerea costurilor au fost reglementate
metodologii de calcul a volumului pieselor de lemn rotund (buşteni), care asigură un nivel de
precizie corespunzător nevoilor producţiei.
Volumul unei piese de lemn rotund este egal cu cel al unui cilindru care are un diametru
egal cu diametru mediu al buşteanului şi lungimea egală cu lungimea buşteanului.

 Măsurarea diametrelor
La măsurarea diametrelor trebuie să se respecte următoarele reguli:
- precizia de măsurare a diametrelor trebuie să fie de 1 cm, adică valorile citite se
exprimă în centimetri întregi;
- diametrul se măsoară fără coajă, la jumătatea lungimii piesei, pentru piesele cu
lungimi mai mici de 8 m, sau prin stabilirea valorii medii a diametrelor măsurate la
capete şi la jumătatea lungimii, pentru piese mai lungi de 8 m;
- dacă lemnul este necojit atunci, pentru scăderea grosimii cojii se poate aplica una din
recomandările: se execută un cioplaj la locul de măsurare; se stabileşte grosimea
cojii, prin măsurare, pe loturi de buşteni; se folosesc tabele dendrometrice pentru
determinarea grosimii cojii; din diametrul măsurat cu coajă, se scade 1 cm pentru
buştenii cu diametrul < 40 cm, respectiv 2 cm pentru buştenii cu diametrul > 40 cm;
- la locul de măsurare secţiunea trebuie să fie circulară. Dacă în zona respectivă
secţiunea are o formă ovală, atunci se măsoară două diametre perpendiculare şi se
face media acestora, iar dacă în zona de măsurare apare un alt defect al lemnului
(gâlmă, nod etc.), atunci se măsoară diametrele la capătul defectului şi se face media
acestora;
- măsurarea se face cu clupa forestieră după o direcţie perpendiculară pe axul piesei în
punctul de măsurare;
- citirea se face cu clupa pe buştean;
- dacă diametrul piesei este mai mare decât deschiderea maximă a clupei, pentru
stabilirea acestuia se va folosi o ruletă care se va aşeza astfel încât planul pe care-l

79
 determină să fie perpendicular pe axul piesei în punctul de măsurare.

 Măsurarea lungimilor
Măsurarea lungimilor se face astfel:
- lungimea se măsoară între capetele piesei, pe porţiunea cea mai scurtă;
- la piesele provenite de la baza arborelui ce au o teşitură, rezultată din efectuarea
tapei, lungimea se măsoară de la jumătatea teşiturii;
- pentru măsurarea lungimii se pot folosi rulete, rigle gradate, călăreţul;
- lungimile se exprimă în decimetri întregi.

 Calculul volumului
Pentru stabilirea volumului unei piese de lemn rotund se folosește metoda Huber,
respectiv formula matematică pentru calculul volumului cilindrului cu diametrul şi lungimea
egale cu cele ale buşteanului măsurat. Pe baza formulei amintite se întocmesc tabele de cubaj
(Tabelul 4.4.1.). Volumul se exprimă în metri cubi, cu două zecimale.

Tabelul 4.4.1.
Tabelă de cubaj pentru lemn rotund
- model -
Lungimea: 4,00 m
Diametru Volum Diametru Volum Diametru Volum
(cm) ( m3) (cm) (m3) (cm) (m3)
10 0,03 30 0,28 50 0,79
11 0,04 31 0,30 51 0,82
12 0,05 32 0,32 52 0,85
13 0,05 33 0,34 53 0,88
14 0,06 34 0,36 54 0,92
15 0,07 35 0,38 55 0,95
16 0,08 36 0,41 56 0,99
17 0,09 37 0,43 57 1,02
18 0,10 38 0,45 58 1,06
19 0,11 39 0,48 59 1,09
20 0,13 40 0,50 60 1,13
21 0,14 41 0,53 61 1,17
22 0,15 42 0,55 62 1,21
23 0,17 43 0,58 63 1,25
24 0,18 44 0,61 64 1,29
25 0,20 45 0,64 65 1,33
26 0,21 46 0,66 66 1,37
27 0,23 47 0,69 67 1,41
28 0,25 48 0,72 68 1,45
29 0,26 49 0,75 69 1,50

80
 4.4.2. Măsurarea lemnului stivuit

Cunoștințele actuale cu privire la măsurarea lemnului stivuit (lemn rotund sau steri)
menționează ca soluții pentru determinarea volumului real de lemn din stivă: factorul de cubaj
și masa volumică aparentă a lemnului.

4.4.2.1. Determinarea factorului de cubaj

Factorul de cubaj este definit ca fiind valoarea subunitară care reprezintă volumul
efectiv ocupat de lemn dintr-un volum aparent de un metru cub. Această valoare rezultă ca
urmare a raportului dintre volumul efectiv ocupat de lemn din stivă şi volumul aparent al
stivei. Aşadar, folosirea acestei mărimi se impune în practica silvică atunci când apare nevoia
trecerii de la volumul aparent, al lemnului aşezat în stive şi exprimat în metri steri, la volumul
real de lemn din stivă, exprimat în metri cubi. Inversul factorului de cubaj se numește factor
de așezare.
Vr 1
f c= ; f a=
fc
; V r =V s−V a;
Vs
unde:
fc reprezintă factorul de cubaj;
fa – factorul de așezare;
Vr – volumul efectiv de lemn din stivă (reprezentat volumul cumulat al pieselor de
lemn din stivă), exprimat în m3;
Vs – volumul aparent al stivei (rezultat ca produs dintre lungimea x lățimea x înălțimea
stivei), exprimat în mst.
Va – volumul ocupat de aer în stivă (în golurile existente între piesele de lemn).

81
 Determinarea volumului aparent al stivei
Metodele folosite pentru determinarea factorului de cubaj, menționate în literatura de
specialitate se împart în: metode aproximative când măsurătorile se fac pe faţa stivei (metoda
diagonalelor, metoda reţelei, metoda fotografică, metoda Bitterlich, metoda suprafețelor) și
metode exacte, în care volumul real de lemn din stivă se determină prin metoda xilometrică,
hidrostatică şi gravimetrică având la bază principii din fizică.
Metoda diagonalelor constă din desenarea pe fața laterală a stivei de lemn a unor
pătrate și a diagonalelor acestora. Se măsoară lungimea diagonalelor și lungimea cumulată a
segmentelor de pe diagonale ocupate de piesele de lemn.
Factorul de cubaj, prin metoda diagonalelor se calculează cu relația:

f c=
∑ li
L1 + L2 ;

în care:

∑ li - suma segmentelor de pe diagonale ocupate de piesele de lemn;

L1 + L2 - suma lungimilor diagonalelor.

L1

l1...i

L2

Determinarea factorului de cubaj (fc) prin metoda diagonalelor

Metoda rețelei constă în așezarea unei rame cu lățimea de 1m pe fața unei stive de
lemn. În interiorul ramei sunt montate fire de sârmă la distanțe egale, atât pe verticală cât și pe
orizontală, astfel încât să rezulte cel puțin 100 de ochiuri pe metru pătrat.
Mai departe se numără nodurile rețelei care se proiectează pe plin. Factorul de cubaj
(fc) rezultă prin raportarea numărului nodurilor ce se proiectează pe plin (n) la numărul total al
nodurilor rețelei (N) folosind relația:
82
 n
f c=
N

Determinarea factorului de cubaj prin metoda rețelei

Metoda fotografică principiul de determinare a factorului de cubaj este același ca și la

metoda rețelei cu diferența că măsurătorile se efectuează pe o fotografie reprezentând fața
laterală a unei stive de lemn. Pe această fotografie se aplică o placă cu 400 de ace dispuse în
rețea pătratică 20 x 20. În continuare, se numără, pe fotografie, înțepăturile care se află pe
capetele pieselor de lemn, factorul de cubaj obținându-se prin raportarea acestui număr la
numărul total de ace.
Metoda factorilor de cubaj medii este metoda folosită la noi în țară și are la bază
folosirea factorilor de cubaj medii, determinați experimental la un număr mare de stive.
Cercetările efectuate de Toma (1948), Decei (1959, 1962), Decei şi Anca (1964, 1968) au
condus la determinarea factorilor de cubaj pentru sortimente de lemn fasonate la lungimi de
un metru, valorile determinate fiind folosite și astăzi în practica silvică. Sortimentele de lemn
pentru care s-au determinat factorii de cubaj sunt următoarele:
- lemn de foc, foioase tari, fasonat și așezat în steri ... 0,62;
- lemn de foc, rășinoase, fasonat și așezat în steri ... 0,70;
- lemn de foc (crăci) așezat în grămezi ... 0,14;
- lemn de foc (crăci) așezat în snopi ... 0,43;
- lobde de fag pentru distilare uscată ...0,66;
- lemn de stejar pentru extracte tanante ... 0,65;
- lemn de fag pentru celuloză ... 0,70;
- lemn pentru plăci din așchii ... 0,68;
- lemn pentru plăci din fibre ... 0,68.

83
 Metoda cadranului presupune amplasarea unui cadran cu o suprafață de 0,49 m 2, pe
fața laterală a stivei de lemn. Pentru piesele care se încadrează cu cel puțin 50% din capăt în
cadran se măsoară diametrul. Piesele care se încadrează mai puțin de 50% în cadran se ignoră.
Dacă sunt mai multe piese care se încadrează cu jumătate din capăt în cadran, tot la a doua
piesă se măsoară diametrul.

Determinarea factorului de cubaj prin metoda cadranului

Procedura se repetă de mai multe ori pe ambele fețe ale stivei în funcție de mărimea
acesteia și de calitatea stivuirii. Pentru determinarea factorului de cubaj, se calculează
suprafața aferentă diametrului fiecărei piese de lemn din cadran. Suprafețele calculate se
însumează și totalul se împarte la suprafața cadranului înmulțită cu numărul care arată de câte
ori a fost folosit cadranul.
Metoda suprafețelor - principiul care stă la baza metodei suprafeţelor constă în
determinarea factorului de cubaj ca raport între suprafaţa ocupată de capetele pieselor de lemn
şi suprafaţa unei figuri geometrice cunoscute care include capetele pieselor de lemn şi spaţiile
libere, ocupate de aer, dintre acestea. Metoda suprafeţelor constă în fotografierea figurilor de
lemn la unul sau la ambele capete, fotografia trebuie să fie clară, să permită identificarea
conturului capetelor pieselor de lemn din figură. Ulterior, fotografia se încarcă într-un
program de calculator (de exemplu: AUTOCAD). Cu ajutorul acestui program se trasează pe
capătul figurii un pătrat cu latura de cel puţin 1 m, fiecare capăt al pieselor de lemn incluse în
pătrat se vectorizează, astfel, determinându-i-se suprafaţa. În acest caz factorul de cubaj
rezultă prin raportarea sumei suprafeţelor capetelor pieselor de lemn la suprafaţa pătratului, cu
relaţia:

84
 f c=
∑ Si
Sp ,

în care:

∑ Si - reprezintă suma suprafeţelor capetelor pieselor de lemn;

Sp - este suprafaţa pătratului.

Metoda suprafeţelor

Metoda xilometrică, presupune folosirea unui xilometru și se bazează pe legea fizicii

care spune că un corp scufundat într-un lichid dislocă din acesta un volum egal cu volumul
corpului scufundat. Xilometrul este un vas, de obicei de formă cilindrică, care comunică în
partea inferioară cu un tub transparent, gradat. Astfel, pe baza principiului vaselor
comunicante, nivelul apei din tub va fi întotdeauna egal cu nivelul apei din cilindru.

85
 Determinarea volumului unei piese de lemn prin metoda xilometrică

Pentru măsurarea volumului unei piese de lemn se fac două citiri, una înainte de
introducerea piesei de lemn și a doua după ce piesa de lemn a fost complet scufundată în apă.
Volumul piesei de lemn rezultă din diferența celor două citiri. Rezultatele obținute prin
xilometrare sunt precise atunci când se măsoară lemn verde, proaspăt doborât. La lemnul
uscat, o parte din apă este absorbită ceea ce constituie o sursă de erori la măsurare, volumele
obținute fiind mai mici.
Metoda hidrostatică se bazează pe principiul lui Arhimede, conform căruia un corp
scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forță egală cu greutatea volumului de
lichid dezlocuit de corp. Prin această metodă, materialul lemnos supus măsurării este cântărit
de două ori: o dată în aer și a doua oară scufundat în apă. Valoarea mărimii care exprimă, în
kilograme, diferența de masă a lemnului cântărit în cele două situații reprezintă volumul de
material lemnos în dm3.
Metoda gravimetrică este o metodă indirectă de determinare a volumului de material
lemnos și se bazează pe relația existentă între volumul, masa și masa volumică a lemnului:
M
V= ,
m
unde:
V reprezintă volumul materialului lemnos (m3);
M – masa lemnului determinată prin cântărire (kg);
m – masa volumică a lemnului (cunoscută impropriu sub denumirea de densitate a lemnului),
este preluată din tabele sau se determinată pe bază de sondaje preluate din materialul lemnos
supus măsurării (kg/m3).

86
 Instalații pentru măsurarea lemnului bazate pe tehnologii moderne. În unele țări din
America de Sud (Chile, Brazilia etc.) și în Europa (Scandinavia) în dotarea fabricilor de
celuloză, pentru recepția cantităților de material lemnos se folosește instalația de măsurare cu
laser Logmeter 4000. O astfel de instalație se bazează pe scanarea cu laser a încărcăturii
autotrenurilor și pe un algoritm matematic pentru calcularea volumului încărcăturii.
Logmeter 4000 scanează periferia încărcăturii în timp ce autotrenul se deplasează cu
viteză redusă și constantă. Pe baza informaților generate și a algoritmului elaborat sunt
calculate lungimea și diametrul pieselor de lemn, volumul stivei încărcate și volumul real de
lemn din stivă.

Instalația Logmeter 4000 pentru măsurarea lemnului (Nylinder et al., 2010)

Măsurarea lemnului cu astfel de instalații este automată, intervenția omului în procesul

de măsurare fiind estimată la mai puțin de 5%. Scanarea unui autotren durează mai puțin de
un minut ceea ce permite ca într-o singură zi să fie măsurate mai mult de 600 de autotrenuri
forestiere. De asemenea, poate fi măsurat lemnul cu lungimi diferite, așchii și alte resturi de
material lemnos.
Aplicații IT pentru telefoane mobile și tablete folosite în vederea estimării volumului
de lemn stivuit: aplicația Logsize, Fovea etc. Aplicațiile amintite determină volumele de lemn
pe baza fotografiilor preluate cu telefonul mobil sau tableta, modalitățile de recunoaștere a
buștenilor fiind foarte puțin descrise, volumul de lemn putând fi estimat cu preponderență la
lemnul rotund. Există situații când datorită acțiunii unor factori de mediu (ploaie, ninsoare,
ceață, etc.), în condiții de lumină redusă (noaptea) sau a murdăriri cu noroi a pieselor de lemn

87
la capete, fotografiile nu sunt clare și prin urmare nu pot fi folosite pentru stabilirea volumelor
de lemn.

CURSUL 10
4.5. Marcarea lemnului
În vederea stabilirii provenienței, precum și a exactității elementelor măsurate pentru
determinarea volumelor, normele în vigoare prevăd marcarea sortimentelor de lemn.
Lemnul rotund cu diametrul la capătul subţire mai mare sau egal cu 20 cm se
marchează la capătul subţire al fiecărei piese cu amprenta dispozitivului dreptunghiular
specific emitentului din cadrul căruia face parte personalul împuternicit să elibereze avizul de
însoţire primar.
La capătul gros, pe fiecare piesă de lemn se înscrie numărul de ordine al piesei (acesta
corespunde cu numărul de ordine din avizul care însoțește transportul), lungimea și diametrul
exprimate în centimetri. Înscrierea se face cu creta forestieră, vopsea etc. astfel încât să se
asigure un timp îndelungat păstrarea elementelor înscrise.

Exemplu: Marcarea unei piese de lemn cu nr. 25, Lungimea 4,0 m și diametrul la
mijloc 32 cm.

Dacă pe capetele pieselor de lemn s-au aplicat paste pentru conservare atunci marcarea
se poate face, în același mod, pe cioplaje laterale, efectuate în apropierea capetelor.

4.6. Verificarea cantităților de lemn expediate

Corectitudinea datelor înscrise în documentele de expediție a masei lemnoase se
verifică diferențiat în funcție de starea lemnului (rotund sau despicat) și de volumele de masă
lemnoasă la care se referă.

88
 În cazul lemnului rotund – pentru cantități mici de material lemnos (de ordinul zecilor
de meri cubi) verificarea se face piesă cu piesă (prin cubare), iar pentru cantități mari de
material lemnos verificarea se face prin sondaj:
- mărimea lotului de sondaj se stabilește pe baza datelor din tabelul 1.
- pentru fiecare piesă de lemn se scriu în carnetul de inventariere (de la verificare): numărul
piesei, lungimea și diametrul măsurate precum și cele înscrise pe piesă (sau în documentele de
expediție) conform marcării. Se calculează erorile diametrelor și lungimilor cu relațiile de mai
jos.

ed %=( 1−
∑ Dv ) ·100;
∑ Dm
el %=(1−
∑ Lv ) · 100;
∑ Lm

unde:
ed – eroarea de măsurare a diametrelor (%);
Dv – diametrele măsurate le verificare (cm);
Dm – diametrele citite conform marcării;
el – eroarea de măsurare a lungimilor (%);
Lv – lungimile măsurate la verificare (cm);
Lm – lungimile măsurate la marcare (cm)

Tabelul 4.6.
Mărimea lotului la verificarea cantităților de lemn rotund
Mărimea lotului verificat, în buc Mărimea probei, în buc
< 200 53
201...300 57
301...500 62
501...800 65
801...1400 67
1401...2400 68
2401...3600 69
3601...5500 70
> 5500 71

Valorile stabilite pentru erorile de măsurare se interpretează astfel:

89
- dacă ed% este cuprins între ±5% și el% între ±10% atunci se consideră că volumul lotului
este calculat corect;
- dacă erorile de măsurate (una sau ambele) nu se încadrează în toleranțele admise atunci se
reface verificarea dimensiunii respective pe un lot care conține un număr dublu de piese;
- dacă, după repetarea măsurătorilor, erorile nu se încadrează în toleranțele admise atunci se
consideră că volumele au fost stabilite incorect situație în care măsurătorile trebuiesc refăcute,
piesă cu piesă, pentru întreg volumul.

 În cazul lemnului de steri

În STAS 2340 – 80 (lemn de steri și crăci pentru mangalizare și combustibili) la
secțiunea – reguli și metode de verificare a calității, marcare, stivuire și transport – este
prezentată metoda de verificare a factorului de cubaj bazată pe metoda diagonalei. STAS-ul
menționează că factorul de cubaj se determină pe stive de lemn cu lungimea de cel puțin 8 m
și înălțimea de minimum 1 m. În situația în care lungimea stivei este mai mică de 8 m atunci
se va stabili un factor de cubaj pentru mai multe stive a căror lungime cumulată să fie cel
puțin 8 m. Se măsoară lungimea unei singure diagonale cu precizia de 1 cm, se măsoară apoi
segmentele de pe diagonală ocupate de piesele de lemn cu o precizie de 0,5 cm. Segmentele
de pe diagonală trebuie să fie într-un număr mai mare sau egal cu 60. Prin raportarea lungimii
cumulate a segmentelor de pe diagonală ocupate de piesele de lemn, la lungimea diagonalei se
obține factorul de cubaj.
Dacă factorul de cubaj (de la verificare) stabilit astfel este mai mic sau mai mare decât
cel oficial (înscris în documentele de expediție) atunci se face o corecție a volumului calculat
cu factorul de cubaj oficial astfel:
fco
Nr=N ∙
fcv
În care:
Nr – volumul real al lotului verificat, în mst;
N – volumul stabilit, pentru lotul verificat, cu factorul de cubaj oficial, în mst;
fco – factorul de cubaj oficial;
fcv – factorul de cubaj de la verificare;

4.7.Conservarea lemnului
Stocarea unor sortimente de lemn o perioadă mai lungă de timp, precum și necesitatea
de a menține nealterată calitatea lemnului unor sortimente valoroase, impun aplicarea, în

90
anumite condiții, a unor măsuri speciale de conservare. Prin conservarea lemnului trebuie să
se realizeze stoparea dezvoltării unor defecte pe care le-au avut arborii pe picior (colorații,
putregai, găuri și galerii, crăpături) sau apariția unor defecte noi, precum și limitarea
dezvoltării unor focare de infestare a pădurilor prin dezvoltarea în masă, în stivele de lemn, a
unor populații de insecte xilofage.
Pentru conservarea lemnului se poate acționa astfel:
- Prin menținerea umidității naturale a sortimentelor de lemn până la livrarea către
beneficiar (metode: stropirea cu apă; cu rumeguș umed la capete; prin scufundare în
apă; prin aplicarea de paste);
- Prin uscarea rapidă a sortimentelor de lemn, până la o valoare a umidității situată sub
punctul de saturație în apă a lemnului (umiditatea < 30%), prin cojirea-uscarea
pieselor de lemn.
Conservarea lemnului prin stropire cu apă – se recomandă pentru lemnul verde de
rășinoase și foioase, în perioada martie – octombrie, pentru prevenirea încinderii, răscoacerii
sau putrezirii la foioase și pentru împiedicarea instalării și dezvoltării unor insecte xilofage la
rășinoase. Lemnul așezat în stive este stropit, în timpul zilei la intervale de cca 2 ore câte o
jumătate de oră, folosind o rețea de conducte și aspersoare, alimentate de o instalație de
pompare.
Conservarea cu rumeguș umed – stivele de bușteni se împrejmuiesc cu garduri de
lemn (lipite pe partea laterală a stivelor și distanțate de capetele lor la cca 30 cm) iar spațiile
libere dintre garduri și capete se umplu cu rumeguș presat care se udă la 2-3 zile. Umezirea
rumegușului trebuie făcută pe întreaga grosime altfel acesta mucezește sau putrezește punând
în pericol lemnul.
Conservarea prin scufundare în apă se realizează prin introducerea lemnului în bazine
cu apă, special construite în acest scop. Prin acest procedeu se stopează procesul de putrezire
a lemnului, dar nu poate fi oprită albăstreala lemnului. Apa din bazin se înlocuiește periodic
(la 15 zile vara și la 30 de zile în celelalte anotimpuri). Acest procedeu de conservare este cel
mai eficient și asigură o conservare pe o perioadă mai lungă de timp cu recomandarea de a nu
se depăși 1 an. După scoaterea buștenilor din bazin, aceștia trebuie prelucrați în maximum o
săptămână, altfel apar crăpături puternice.
Conservarea cu paste presupune aplicarea prin pensulare, pe capetele buștenilor și în
porțiunile lipsite de coajă a unor paste, calde sau reci, pe bază de păcură, bitum sau gudroane.
În felul acesta se asigură umiditatea naturală a lemnului.
Aplicarea pastelor se face astfel:

91
 - în cel mult 7 zile de la secționare pentru buștenii secționați toamna;
- până cel târziu în 15 martie pentru buștenii secționați iarna;
- imediat după secționare pentru buștenii secționați primăvara.
Acest procedeu nu asigură o protecție integrală, fiind posibilă apariția, pe unele
porțiuni a răscoacerii.
La toate metodele de conservare prin menținerea umidității naturale a lemnului (cu
excepția metodei de conservare prin scufundare în apă) se recomandă după stivuirea strânsă a
buștenilor, stivele rezultate să fie umbrite prin acoperire cu cetină sau crăci.
Conservarea prin cojire-uscare se poate aplica la rășinoase și la unele foioase.
La rășinoase, pentru prevenirea albăstrelii, arborii se cojesc, în parchet până la 3-4 m
de vârf și se lasă la zvântare 30 – 40 de zile. Crăcile rămase și vârful ajută la eliminarea
(consumarea) apei din lemn. Acest procedeu de lucru poartă denumirea de exploatare în punți.
La foioase, se cojește lemnul subțire (cu diametrul la capătul gros mai mic de 20 cm)
din speciile la care apare răscoacerea ( fag, paltin, carpen, mesteacăn etc.) atunci când lemnul
este exploatat vara și nu se livrează imediat după fasonare. Cojirea se face integral sau în fâșii
longitudinale de 3-5 cm, lăsând la capete două inele de coajă cu o lățime de 10-15 cm.

4.8. Valorificare lemnului de mici dimensiuni

Valorificarea integrală a lemnului reprezintă un principiu de bază în activitatea de
exploatare a pădurilor, putându-se realiza numai printr-o desfășurare adecvată a operațiilor
specifice, în concordanță cu condițiile concrete de lucru din parchet și prin găsirea unor soluții
de exploatare și valorificare a lemnului de mici dimensiuni în condiții economice și ecologice
acceptabile. În acest sens, în contextul economic actual în care costurile de producere a
energiei cresc, se manifestă în ultima vreme un interes tot mai mare pentru sortimentele de
lemn de mici dimensiuni ce pot constitui biomasă lemnoasă utilizabilă în scop energetic.
Aceste sortimente de lemn de mici dimensiuni includ pe de o parte lemnul subțire rezultat prin
punerea în valoare a masei lemnoase în cadrul operațiunilor culturale și din crăcile arborilor
marcați la aplicarea tratamentelor, iar pe de altă parte resturile de exploatare. Se constituie
astfel următoarele sortimente de lemn de mici dimensiuni ce pot constitui biomasă utilizabilă
în scop energetic: sortimente de lemn din crăci, lemn de steri sau dublu steri, buturi, capete,
rupturi.
Pentru ca valorificarea lemnului de mici dimensiuni să se realizeze în condiții
economice avantajoase, soluțiile adoptate trebuie să aibă în vedere creșterea gradului de
mecanizare a colectării acestei categorii de material lemnos. Astfel, soluțiile cunoscute și

92
aplicate până în prezent sunt reprezentate de tocarea lemnului de mici dimensiuni și de
pachetizarea acestuia.
Tocarea lemnului se poate realiza în parchet, cu agregate de tocare, acolo unde
condițiile de teren și tratamentele silviculturale permit deplasarea acestor utilaje în parchet.
Atunci când curățirea de crăci se realizează în platforma parchetului pot fi folosite și
tocătoarele purtate sau tractate.
Pachetizarea se poate realiza atât în parchet cât și în platforma parchetului, cu utilaje
specializate (pachetizare mecanizată) sau cu dispozitive de balotat crăci (pachetizare
manuală). Marele avantaj al pachetizării rezultă din faptul că odată obținut, balotul poate fi
manevrat în continuare în aceleași condiții ca și o piesă de lemn rotund. Deoarece, în țara
noastă predomină parchetele situate în condiții de teren accidentat și aplicarea unor tratamente
silviculturale bazate pe tăieri selective, cea mai potrivită soluție de valorificare a lemnului de
mici dimensiuni este cea a pachetizării lemnului.

Dispozitive manuale de balotat (pachetizat) crăci: 1- cadru metalic; 2 – dispozitive de

tracțiune cu cablu.

93
Pachetizarea mecanizată a crăcilor

94
 Modul în care se realizează colectarea biomasei lemnoase provenite din lemnul de
mici dimensiuni depinde de specie, utilajul folosit la recoltare și de metoda de exploatare.
Astfel, structura procesului de producție poate fi redată schematic prin următoarele variante:

 Rășinoase și foioase, ferăstrăul mecanic, multipli de sortimente, trunchiuri și catarge

(Lemnul de mici dimensiuni se află dispersat pe întreaga suprafață a parchetului):

 Rășinoase, harvester, sortimente definitive (lemnul de mici dimensiuni este concentrat

pe traseele de colectare folosite de harvester, pachetizarea, respectiv tocarea crăcilor are loc
pe aceste trasee):

sau

95
 Rășinoase, ferăstrău mecanic, arbori cu coroană (lemnul de mici dimensiuni este
concentrat în platforma primară unde are loc pachetizare sau tocarea):

 Rășinoase și foioase, ferăstrău mecanic, tocătură (în această situație întregul volum de
lemn reprezintă biomasă lemnoasă utilizabilă în scop energetic):

La colectarea baloților (pachetelor) din lemn de mici dimensiuni, operațiile de adunat,

scos și apropiat, pot fi realizate cu aceleași mijloace de colectare și prin aceleași modalități de
deplasare ca și în cazul lemnului rotund.
La punerea în valoare a lemnului de mici dimensiuni trebuie să se aibă în vedere atât
aspectul cultural, prin care se justifică necesitatea exploatării întregului volum de masă
lemnoasă înscris în actul de punere în valoare (se poate asigura o reducere a presiunii
societății asupra pădurii prin acoperirea unor cerințe de lemn din aceste resurse) cât și
aspectul ecologic. Acesta din urmă justifică importanța păstrării în parchete a resturilor de
exploatare, cunoscut fiind faptul că prin putrezirea acestora sunt redate solului o parte din
mineralele acumulate de arbori în procesul de creștere. Mai mult, în procesul de putrezire a
lemnului participă fitocenoza și zoocenoza ecosistemelor forestiere de care depinde într-o
mare măsură buna funcționare a acestora. Privită din acest punct de vedere valorificarea
lemnului de mici dimensiuni necesită o optimizare a cerințelor celor două aspecte menționate,
astfel încât avantajele obținute, la un moment dat, într-un sens, să nu se transforme în
dezavantaje majore odată cu trecerea timpului.

96