Calea de atac

În art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este prevăzut

dreptul persoanei la două grade de jurisdicţie în materie penală. În acest sens, prin prevederea
menţionată este statuat că „orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal
are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie
superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt
reglementate de lege”. Făcând aplicarea acestui principiu, legiuitorul român statueaza în art. 488
alin. (1) C. proc.pen. că „împotriva sentinţei pronunţate potrivit art. 485 si 486, procurorul şi
inculpatul, celelalte parti si persoana vatamata pot declara apel, în termen de 10 zile de la
comunicare1”, iar în alin. (2) că „apelul poate fi declarat in conditiile art. 409, care se aplica in
mod corespunzator”. Prevederile citate, derogatorii de la dreptul comun, se completeaza cu cele
ale alin. (4), unde legiuitorul statueaza că „instanţa de apel pronunţă următoarele soluţii: a)
respinge apelul, menţionând hotărârea atacată, dacă apelul este tardiv sau inadmisibil ori
nefondat; b) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a vinovăţiei a
fost admis şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit art. 485 si 486, care se aplică în mod
corespunzător2; c) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a
vinovăţiei a fost respins, admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, dispoziţiile art. 485 alin.
(1) lit. a) şi art. 486 aplicându-se în mod corespunzător”.
Referitor la solutionarea apelului, trebuie precizat faptul ca prin adoptarea Legii nr. 207/2018 3
pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si intrarea
acesteia in vigoare la data de 23.07.2018, s-a adus o modificare importanta in ceea ce priveste
compunerea completurilor de judecata a apelurilor la Curtile de Apel.
Pana la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 18/2016, ca şi prevederile art. 484 alin. (2) C.
proc.pen., prevederile art 488 C. proc. pen. au fost abrogate prin efectul Deciziei Curţii
Constituţionale nr. 235/2015. În motivarea declarării acestora ca neconstituţionale s-a plecat în
primul rând de la încălcarea liberului acces la justiţie, al încălcării principiului egalităţii tuturor
persoanelor în faţa legii şi a încălcării dreptului la apărare.
Curtea a reţinut cu precădere că „accesul liber la justiţie nu vizează exclusiv judecata în
primă instanţă, ci şi sesizarea oricăror altor instanţe care, potrivit legii, au competenţa de a
soluţiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv promovarea căilor de atac, deoarece apărarea
drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanelor presupune şi posibilitatea de a ataca hotărârile
judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate. Prin urmare, limitarea dreptului unor
părţi sau subiecţi procesuali principali ai aceluiaşi proces penal de a exercita căile legale de atac
constituie o restrângere a accesului liber la justiţie” 4. Mai mult decât atât, „nu poate fi negat
dreptul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente de a-şi exercita în
mod personal şi nemijlocit dreptul de a ataca la instanţa ierarhic superioară o hotărâre
judecătorească pe care o consideră greşită, indiferent sub ce aspect.”5. Pe cale de consecinţă,
limitând sfera titularilor apelului în cadrul procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei,
1 Alin. (1)-(3) ale art. 488 sunt reproduce astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 124 din O.U.G. nr. 18/2016
2 Lit. b) a alin. (4) al art. 488 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. II pct. 125 din O.U.G. 18/2016
3 Legea nr. 207/2018, publicata in M.Of. nr. 636 din 20 iulie 2018
4 Decizia Curţii Constutuţionale nr. 235 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 484 alin. (2) şi ale art. 488 din Codul de procedură penală, parag. 13, disponibilă pe
www.ccr.ro .
legiuitorul român a încălcat principiul constituţional al liberului acces la justiţie, acesta avînd
dreptul de a reglementa orice cale de atac sub aspectul modalităţii de exercitare a acesteia, a
instanşei cimpetente, a procedurii de soluţionare, a termenului, însă neavând dreptul de a o
suprima prin raportare la calitatea procesuală a persoanei. Pe cale de consecinta, O.U.G. nr.
18/2016 a reglementat aceasta situatie, iar alin. (1) al art. 488 face referire la procuror, inculpat,
celelalte parti si persoana vatamata.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărarea prin modalitatea de reglementare a apelului
în cadrul procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, Curtea Constituţională a stabilit că
„această garanţie constituţională nu vizează doar apărarea referitoare la faza procesului penal
desfăşurată în faţa primei instanţe de judecată, ci vizează, deopotrivă, şi dreptul de apărare prin
exercitarea căilor legale de atac împotriva unor constatări de fapt sau de drept ori unor soluţii
adoptate de o instanţă de judecată, dar care sunt considerate greşite de către unul sau altul dintre
participanţii la procesul penal”6.
În continuare, în ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii, în Decizia Curţii s-a arătat că
„dispoziţiile art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală creează o inegalitate de tratament
între persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, pe de o parte, şi inculpat,
pe de altă parte, sub aspectul dreptului de a formula apel împotriva sentinţei prin care instanţa de
fond admite sau respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în ceea ce priveşte latura penală a
cauzei. Această inegalitate de tratament juridic nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil,
motiv pentru care textul criticat contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea
în drepturi.”7.

În acelaşi sens, doctrina a observat în mod just, încă de dinaintea pronunţării amintitei
Decizii că „nu se prevede posibilitatea introducerii căii de atac a apelului şi cu privire la
chestiuni care privesc legala încheiere a acordului” 8, apreciindu-se totodată că „în acest fel,
acordul nu poate fi invalidat pentru vicierea consimţământului”9.
O data cu intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 18/2016 aceste probleme au fost reglementate
in mod corespunzator.
O problema ce suscita inca discutii in practica judiciara si in doctrina penala este cea
legata de exercitarea caii de atac a recursului in casatie in cauzele penale avand ca obiect acordul
de recunoastere a vinovatiei. Tema de seminar valabila pentru saptamana in curs face trimitere la
o Decizie a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 434 alin. (2) lit. g) C.proc.pen.

5 Decizia Curţii Constutuţionale nr. 235 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 484 alin. (2) şi ale art. 488 din Codul de procedură penală, parag. 14, disponibilă pe
www.ccr.ro .
6 Decizia Curţii Constutuţionale nr. 235 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 484 alin. (2) şi ale art. 488 din Codul de procedură penală, parag. 32, disponibilă pe
www.ccr.ro
7 Decizia Curţii Constutuţionale nr. 235 din 7 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 484 alin. (2) şi ale art. 488 din Codul de procedură penală, parag. 45, disponibilă pe
www.ccr.ro
8Corina Voicu, Andreea Simona Uzlău, Georgiana Tudor, Victor Văduva,Noul Cod de procedură penală.
Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014, pag. 576.
9Ibidem.