Universitatea De Stiinte Agronomice Si Medicina Veterinara

Bucuresti

Facultatea De Agricultura

Specializarea Silvicultura

Proiect Impaduriri

2019

INTRODUCERE
 Pentru folosirea cât mai rationala a potentialului productiv al fondului forestier este
necesar ca pe fiecare suprafata destinata padurii sa se instaleze vegetatia lemnoasa care
corespunde cel mai bine factorilor stationali locali si cerintelor social-economice prezente si de
perspectiva.

Aplicând principiile si tehnica interventiilor artificiale, culturile forestiere pot fi instalate

în cele mai diferite conditii fizico-geografice, ecologice si silvoproductive sub forma celor mai
variate compozitii specifice. Interventia artificiala nu se rezuma numai la instalarea padurii acolo
unde regenerarea naturala nu este posibila sau indicata, ci constituie o modalitate eficienta de
cultura intensiva a speciilor forestiere si de valorificare complexa a factorilor de vegetatie în
sensul dictat de nevoile unor productii sporite de lemn.

Obiectul principal urmarit prin interventiile artificiale îl constituie înfiintarea unor culturi
forestiere de mare stabilitate si cu o ridicata valoare economica. Principalele directii de actiune
pentru atingerea acestui deziderat constau în alegerea judicioasa a speciilor, în sensul realizarii
unei concordante depline între cerintele acestora si specificul ecologic al statiunilor; asocierea
speciilor astfel încât fiecare în parte sa-si îndeplineasca rolul atribuit în compozitiile de
regenerare la nivel optim; folosirea unui material de împadurire selectionat si genetic ameliorat;
instalarea culturilor la timp si prin adoptarea celor mai indicate tehnologii; stabilirea si aplicarea
la momentul oportun a lucrarilor de îngrijire pâna când culturile instalate ating reusita definitiva
etc. Pentru rezolvarea corecta a problemelor de proiectare specifice instalarii artificiale a padurii,
proiectantul trebuie sa dispuna de un bogat material informational privind cadrul fizico-geografic
de ansamblu si particularitatile stationale si de vegetatie ale fiecarei suprafete de împadurit.

Prezenta lucrare cuprinde îndrumarile tehnice care trebuie avute în vedere la elaborarea
oricarui proiect de împaduriri. Prin elaborarea proiectului se stabilesc si justifica solutiile tehnice
adoptate în raport cu conditiile concrete în care se lucreaza, se determina efortul economic
necesar instalarii culturilor, efectul economic pe care se sconteaza pentru ca, în final, sa se
concluzioneze asupra eficientei economice a interventiilor cu lucrari artificiale de împadurire.

CAPITOLUL 1
 DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE PRODUCTIE

1.1. Localizarea geografică şi situaţia adminsitrativă

Unitatea de producţie III Vlădiceasca are o suprafaţă de 1562,51 ha şi este
administrată de Ocolul Silvic Snagov din cadrul Direcţiei Silvice Ilfov.
Pădurile care aparţin acestei unităţi de producţie sunt situate în raza teritorială a
localităţilor Snagov şi Baloteşti din judeţul Ilfov.

Peste teritoriul unităţii de producţie III Vlădiceasca nu se suprapune nicio arie

protejată.Din punct de vedere geografic unitatea se încadrează în Câmpia Română,
subdiviziunea Vlăsiei.

Limitele teritoriale ale unităţii de producţie III Vlădiceasca sunt redate sintetic în
tabelul următor:

Puncte Limite
Vecinătăţi Hotare
cardinale Denumirea Felul
1 2 3 4 5
Lacul Snagov Naturală Liziera pădurii,
Nord U.P. II Snagov
Lacul Periş Naturală borne
Calea ferată Bucureşti- Liziera pădurii,
Est U.P.IV Barboşi Artificială
Snagov borne
Liziera pădurii,
Sud O.S. Bucureşti Valea Vlăsiei Naturală
borne
Calea ferată Bucureşti- Liziera pădurii,
Vest O.S. Bucureşti Artificială
Ploieşti borne

Hotarele pădurii sunt materializate în teren prin bandă verticală de vopsea roşie
şi borne. Hotarele cu fondul forestier proprietate privată sunt pichetate în teren în
acelaşi mod.

1.2. Studiul condiţiilor staţionale

1.2.1. Condiţii geologice si geomorfologice

Din punct de vedere geologic, în unitatea de producţie III Vlădiceasca, formaţiile
litologice care alcătuiesc substratul litologic sunt reprezentate de o pătură continuă de
loess şi materiale loessoid , care constituie roca mamă a majorităţii solurilor din zonă.
Materialul loessoid, cu permeabilitate bună pentru apă şi aer, cu textură mijlocie,
bogat în carbonat de calciu, a determinat formarea unor soluri cu profil lung, cu aciditate
slabă şi complex absorbant saturat în baze. Depozitele loessoide sunt constituite din
nisipuri prăfoase, gălbui. Grosimea sedimentelor variază între 5 şi 15 m.

Geomorfologia
Din punct de vedere geomorfologic U.P. III Vlădiceasca este situată în Câmpia
Română, subdiviziunea Vlăsiei.
Repartiţia suprafeţelor pe categorii de altitudine este următoarea:
- 100-200 m: 1562,51 ha (100%);
Unitatea geomorfologică predominantă este câmpia medie cu terasă tabulară,
deci cu teren preponderent plan, cu rare depresiuni locale, mici depresiuni închise
numite rovine.
Repartiţia pe categorii de expoziţie este următoarea:
- expoziţii însorite – 1549,04 ha (99%);
- expoziţii parţial însorite - 2,65 ha;
- expoziţii umbrite – 10,82 ha (1%).
Din punct de vedere al înclinării terenului, situaţia se prezintă astfel:
- terenuri cu pantă moderată (<16 G) – 1558,57 ha (100%);
- terenuri cu pantă repede (16 -30G) – 3,94 ha.

Hidrologie
Elementul hidrologic principal al zonei este dat de cursul natural al al Văii Vlăsia
care limitează spre sud trupurile de pădure Ghermăneşti şi Vlădiceasca, aceeaşi vale
fiind şi limita nordică a trupului de pădure Săftica. Această vale naturală nu are
importanţă deosebită pentru vegetaţia forestieră întrucât sursa principală de apă
necesară pădurii se constituie din precipitaţii, respectiv ploile şi zăpezile.

1.2.2. Condiţii climatice

Indicatorii sintetici ai datelor climatice

Indicele de ariditate de Martonne [Ia = P/(T+10)] anual are valoarea 26,2, iar
indicele de umiditate anual (R = P/T) are valoarea 50.
După clasificarea Kopen, unitatea de producţie III Vlădiceasca se încadrează în
climatul de tip D.f.a.x. (climat continental secetos, cu veri calde şi ierni aspre, specific
Câmpiei Române. Conform raionării climatice din ,,Monografia geografică a R.S.R”,
teritoriul U.P.III Vlădiceasca se încadrează în sectorul cu formula climatică II Ap 2
semnificând condiţii de climă continentală, ţinutul climei de câmpie, districtul de pădure,
subdistrictul Vlăsia.

Temperaturi lunare si anuale

Specificatii Valori date
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
Temperatura -2,6 -1,5 5,1 12,7 16,4 18,7 21,5 22,9 17,2 12,2 5,3 0,7 10,9
0
aerului: medii C
lunare si anuale
Amplitudinea 23.50C
temp medii
 anuale
Temp maxima 41,10C
absoluta
Temp minima -300C
absoluta
Data medie a 20 X
primului inghete
Data medie a 1 IV
ultimului unghet

Regimul pluviometric
specificatii Valori (date)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII media
Precipitati 33,4 31,8 42,3 54,6 76,5 70,1 97,3 88,3 58, 62, 48,4 53,1 550
atmosferice 9 2
medii lunare
si anuale
Data medie a
primei si 15 noiembrie
ultimei 15 martie
ninsori
Data medie a
primului si sfarsitul lunii noiembrie
ultimului strat sfarsitul lunii martie
de zapada

Regimul eolian
Valori(date)
specificatii N NE E SE S SV V NV
Directia si 6,4 9,3 9,6 6,4 6,2 6,8 7,4 6,7
frecventa
vanturilor
dominante
(%)
Viteza medie
anuala a
vantului 3,4m/s
dominant

1.2.3. Condiţii edafice

 Pentru identificarea corectă a tipurilor de stațiune și de pădure,în cadrul lucrărilor
de teren au fost executate cartări staționale la sacră mijlocie avand drept scop
identificarea tipurilor și subtipurilor de soluri.

Solul Succesiunea
Nr. Suprafaţa
Clasa de soluri Subtipul orizonturilor
crt. Tipul
Denumire Codul ha %
1 2 3 4 5 6 7 8
roşcat 2103 Ao-Bt-C 929,66 62
Preluvosol
1 Luvisoluri stagnic 2108 Ao-Btw-C 99,03 7
Luvosol roşcat 2203 Ao-El-Bt-C 445,88 30
tipic 7101 Aow-Btw-C 3,71 -
Stagnosol
2 Hidrisoluri luvic 7102 Aow-Elw-Btw-C 14,31 1
Gleisol eutric 7202 Aoeu-AGoeu-Gr 1,89 -
TOTAL 1494,48 100

Preluvosol
Preluvosolurile ocupă o suprafaţă de 1028,69 ha (69%din suprafaţă) .
Alcătuirea profilului şi proprietăţi
Preluvosolurile au profile de tipul Ao-Bt-C. Orizontul Ao este gros de 20-30 cm şi
are o culoare brun deschisă. Orizontul Bt este gros uneori peste 100 cm şi are în partea
lui superioară, cel puţin în pete, în proporţie de peste 50%, culori şi nuanţe de 10YR şi
mai galbene cu valori şi crome la materialul în stare umedă peste 3,5 cel puţin în
interiorul elementelor sale structurale. Orizontul Bt este mai deschis la culoare decât cel
al solurilor cenuşii şi cernoziomurilor. Sub orizontul Bt urmează direct roca alcătuită din
materialul neconsolidat C.
Pe profil apar neoformaţii biogene, mai ales la partea sa superioară, sub formă
de coprolite, cervotocine şi culcuşuri sau lăcaşuri de larve. În orizontul Bt apar pete de
oxizi şi hidroxizi de fier, precum şi de argilă sub formă de pelicule discontinue pe feţele
elementelor structurale.
Preluvosolurile au o textură diferenţiată pe profil, de obicei mijlocie în Ao, fină sau
mijlocie fină în Bt. Structura este grăunţoasă, relativ bine dezvoltată în orizontul superior
şi columnoid prismatică sau prismatică bine dezvoltată în Bt. Celelalte proprietăţi fizice,
fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt în general favorabile.

Conţinutul de humus este de 2-3%, iar rezerva pe adâncimea de 50 cm de circa

120-160 t/ha. Gradul de saturaţie în baze are valori ridicate, de regulă peste 80% (soluri
eubazice), iar pH-ul este cuprins între 6-7, fiind soluri cu reacţie slab acidă sau neutră.
Sunt soluri bine aprovizionate cu substanţe nutritive şi au o activitate
microbiologică relativ bună.
Subtipuri.
Subtipurile întâlnite în cadrul unităţii de producţie sunt :
- preluvosol roşcat (929,66 ha – 62% din suprafaţă), asemănător celui tipic,
având în partea inferioară şi cel puţin în pete (în proporţie de 50%) în partea
 superioară culori în nuanţe de 7,5 YR cu valori şi crome ≥3.5 la materialul în
stare umedă, iar succesiunea de orizonturi Ao-Bt-C;
- preluvosol stagnic (99,03 ha – 7% din suprafaţă), asemănător celui tipic, dar
cu proprietăţi hipostagnice între 50-100 cm, iar succesiunea de orizonturi Ao-
Btw-C.
Fertilitate.
Fertilitatea preluvosolurilor variază între limite largi în funcţie de substrat, forma
de relief, textură, conţinutul de schelet etc. Ele asigură în general o bună aprovizionare
cu apă a vegetaţiei şi au troficitate mijlocie spre superioară. Sunt soluri de fertilitate
mijlocie spre superioară pentru gorunete, goruneto-făgete şi făgete de dealuri şi
premontane şi brădete.

Luvosol
Luvosolurile ocupă o suprafaţă de 445,88 ha (30%din suprafaţă).
Alcătuirea profilului şi proprietăţi
Luvosolurile au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao – El – Bt – C .
Aceste soluri se definesc prin orizont Ao, cu grosime de 15-25 cm, de culoare brună, cu
structură glomerulară, textură luto-nisipoasă, orizont El cu grosime de 10-20 cm, cu
nuanţă gălbuie, sărăcit parţial în argilă şi sescvioxizi, slab structurat şi cu textură nisipo-
lutoasă, orizont Bt, cu grosime de 60-80 cm, cu nuanţe brune gălbui sau ruginii,
compact, cu textură luto-argiloasă până la argiloasă şi structură prismatică. Proprietăţile
fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt mai puţin favorabile. Apa din
precipitaţii străbate uşor orizonturile superioare şi stagnează deasupra orizontului Bt,
astfel încât în perioadele umede prezintă exces de apă, iar în cele secetoase deficit de
apă. Conţinutul de humus este mai mic şi de calitate inferioară. Reacţia solului este
moderat-puternic acidă (pH=4,5-5,6). Asigurarea de substanţe nutritive şi activitatea
microbiologică sunt mai slabe decât la alte soluri.
Subtipuri
Subtipul întâlnit în cadrul unităţii de producţie III Vlădiceasca este cel roşcat,
asemănător celui tipic, având în partea inferioară şi cel puţin în pete (în proporţie de
50%) în partea superioară culori în nuanţe de 7,5YR cu valori şi crome ≥3,5 (la umed),
iar succesiunea de orizonturi Ao-El-Bt-C.
Fertilitate
Luvosolurile prezintă o troficitate minerală şi azotată cel mult mijlocie . În ce
priveşte regimul de umiditate, luvosolurile pot diferi între ele în funcţie de poziţia pe
versant, expoziţia, conţinutul de schelet. Pe versanţii cu expoziţie însorită, gorunetele
nu pot realiza decât clase mijlocii de producţie.

Stagnosol
Stagnosolurile ocupă o suprafaţă de 18,02 ha (1%din suprafaţă).
Alcătuirea profilului şi proprietăţi
Acest tip de sol este întâlnit în microdepresiunile unităţii de producţie, cu exces
de umiditate din precipitaţii, apa stagnând deasupra orizontului argilos. El prezintă
următoarea succesciune de orizonturi pe profil: Aow-Btw-C. Orizontul B, care poate fi
cambic sau argiloiluvial, este asociat cu orizontul pseudogleic W, are o grosime de 70-
80 cm, cu textură argiloasă şi cu pete de reducere care ocupă peste 50% din suprafaţa
orizontului.

Orizontul C este alcătuit din depozite fine greu permeabile. Pe tot profilul solului
se întâlnesc pete, pelicule şi concreţiuni de sescvioxizi.
Textura este de cele mai multe ori fină sau mijlociu fină, acesta fiind de altfel una
din principalele cauze ale pseudogleizării. Structura este grăunţoasă în orizontul Aw şi
columnoid prismatică în Bw. Proprietăţile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie
sunt puţin favorabile. Prezintă un regim alternant de umiditate, primăvara apa ocupă toţi
porii solului, având loc procese de reducere a fierului şi manganului, iar în timpul secetei
estivale solurile pierd întreaga rezervă de apă, ajungând în unele cazuri până la
coeficientul de ofilire. Sunt soluri relativ sărace în humus (2-3%), moderat acide
(pH=5,3-6) şi moderat debazificate (V=40-80%). Porozitatea totală a solurilor este de
sub 40%, iar cea de aeraţie reprezintă sub 10-15% din porozitatea totală. Conţinutul în
elemente nutritive şi activitatea microbiologică sunt deficitare.
Subtipuri
Subtipurile întâlnite în cadrul unităţii de producţie III Vlădiceasca sunt cel tipic,
descris mai sus şi cel luvic, având orizonturi El şi Bt, cu succesiunea Aow-Elw-Btw-C.
Fertilitate
Aceste soluri au o fertilitate redusă, mai ales datorită regimului aerohidric
defectuos şi deficitului de elemente nutritive. Pe stagnosoluri, în zona forestieră de
câmpie, se dezvoltă stejăreto-frăsinete şi stejăreto-cerete de clasă mijlocie de
producţie.

Gleisol
Gleisolurile ocupă o suprafaţă de 1,89 ha.
Alcătuirea profilului şi proprietăţi
Gleisolurile au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Aodi–AGodi– Gr
Orizontul Aodi are o grosime de 20 – 30 cm, de culoare închisă cu crome mai
mici de 3,5 în stare umedă (brun negricios).
Orizontul AGodi format în regim alternant de aerobioză şi anaerobioză, are un
aspect marmorat în care culorile de reducere apar în proporţii de 16 – 50 %, iar cele de
oxidare în nuanţe de 10YR şi mai roşii (brun, brun-roşcat) sub formă de pelicule şi
concreţiuni în proporţie de peste 16%.
Orizontul Gr format predominant în condiţii de anaerobioză, cu colorit uniform
sau aspect marmorat în care culorile de reducere (negru spre albastru) apar în proporţie
de peste 50%.
Subtipuri
Subtipul întâlnit în cadrul U.P. III Vlădiceasca este cel eutric, asemănător celui
distric, dar având gradul de saturaţie în baze V>53%, iar succesiunea de orizonturi pe
profil Aoeu-AGoeu-Gr.
Fertilitate
Gleisolurile sunt soluri cu troficitate potenţială şi efectivă mijlociu-inferioară atât
pentru vegetaţia lemnoasă cât şi pentru cea ierboasă. Excesul de apă ca şi sărăcia sau
lipsa calciului se manifestă ca o trăsătură esenţială în stabilirea potenţialului productiv al
acestor soluri.

1.2.4. Sinteze staţionale

Din analiza datelor privind geomorfologia, gelogia, hidrologia, climatologia, pedologia
și a corelatilor dintre acestea, pentru fiecare unitate amenajistică în parte s-a stabilit,
conform sistematcii in vigoare, tipul de statiune:

Categorii de bonitate Tipuri şi

Tipul de staţiune Suprafaţa
Nr. ha subtipuri de sol
crt. Superi- Mijlo- Inferi-
Cod Diagnoza -ha- %
oară cie oară
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Etajul – Câmpie forestiră (FC)
Câmpie forestieră pseudogleic-
1 8.3.3.2. 14,31 1 - - 14,31 Stagnosol luvic
podzolit-depresionat, III
Câmpie forestieră de stejăret,
Bm, podzolit, puternic
2 8.3.3.3. 3,71 - - 3,71 - Stagnosol tipic
pseudogleizat, de depresiune
largă, edafic mijlociu
Câmpie forestieră-versant de
Preluvosol roşcat
3 8.4.2.0. şleau, Bm, brun roşcat, edafic 416,52 28 - 416,52 -
Preluvosol stagnic
mijlociu
Câmpie forestieră de şleau, Bs, Preluvosol roşcat
4 8.4.3.0. 1058,05 71 1058,05 - -
brun roşcat, edafic mare Luvosol roşcat
Câmpie forestieră, luncă adânc
5 8.5.4.2. depresionată de aniniş, Bs, 1,89 - 1,89 - - Gleisol eutric
turbogleic şi turbos tipic
TOTAL FC 1494,48 100 1059,94 420,23 14,31 -
Ha 1494,48 100 1059,94 420,23 14,31 -
Total U.P.
% - 100 71 28 1 -

Din totalul tipurilor de staţiuni, 71% sunt de productivitate superioară, 28% de

productivitate mijlocie şi 1% de productivitate inferioară.

1.3. Studiul vegetaţiei forestiere

1.3.1. Formaţii forestiere şi tipuri naturale fundamentale de

pădure
Formaţiile forestiere cele mai răspândite sunt şleaurile de deal şi de câmpie de
stejar pedunculat (59% din suprafaţă) şi ceretele pure (37% din suprafaţă).
Din totalul arboretelor, 65% reprezintă arborete natural fundamentale, 9% parţial
derivate, 12% total derivate şi 14% artificiale.
Tipurile naturale fundamentale de pădure din U.P. III Vlădiceasca sunt prezentate în
tabelul următor:

Tip de pădure Suprafaţa Productivitatea naturală

Nr. Tip de
Superi-
crt. staţiune Codul Diagnoza ha % Mijlocie Inferioară
oară
1 2 3 4 5 6 7 8 9
615.5 Stejăret de rovină (i) 4,18 - - - 4,18
1 8.3.3.2.
941.1 Plopiş de rovină de plop tremurător (i) 10,13 1 - - 10,13
2 8.3.3.3. 611.2 Stejăret de câmpie de divagaţie (m) 3,71 - - 3,71 -
622.3 Stejăreto-şleau de câmpie (m) 317,49 21 - 317,49 -
3 8.4.2.0.
712.3 Ceret normal de câmpie (m) 99,03 7 - 99,03 -
622.1 Stejăreto-şleau normal de câmpie (s) 573,63 39 573,63 - -
4 8.4.3.0. 712.1 Ceret normal de câmpie (s) 449,45 30 449,45 - -
752.1 Cereto-şleau normal de câmpie (s) 34,97 2 34,97 - -
5 8.5.4.2. 971.1 Aniniş pe soluri gleizate (s) 1,89 - 1,89 - -
Ha 1494,48 100 1059,94 420,23 14,31
TOTAL U.P.
% - 100 71 28 1

1.3.2. Analiza structurii actuale a fondului forestier