Calculul unor indici care definesc forma fusului la

arbori
Tema lucrării
Pentru arborele de molid luat în studiu să se determine:
3.1 indicele de zvelteţe-z
3.2 indicii de formă naturali-kni
3.3 indicii de formă artificiali-kai
3.4 indicele de formă artificial-k
3.5 indicele de formă natural-k0,5
3.6 indicele de formă Pollanschütz-kp
3.7 diametrul de bază în funcţie de diametrul cioatei
3.8 raportul Q în două variante
3.8.1 prin formula de definiţie
3.8.2 folosind ecuaţia de regresie – Q=a0+a1h+a2h2
3.9 coeficientul de formă artificial-f
3.9.1 al fusului întreg
3.9.1.1 potrivit definiţiei
3.9.1.2 prin intermediul formulei Schiffel
3.9.1.3 prin intermediul tabelelor biometrice
3.9.2 al lemnului gros
3.9.3 la arborele întreg
3.10 coeficientul de formă natural-f0,1 în mai multe variante
3.10.1prin formula de definiţie
3.10.2pe baza relaţiilor dintre f0,1 şi seria indicilor de formă naturali-k 0,i,
conform schemei lui Hohenadl
3.10.3pe baza relaţiilor dintre f0,1 şi seria indicilor de formă naturali-k 0,i,
conform unei scheme ameliorate
3.10.4prin intermediul unei ecuaţii de regresie – f0,1=b0+b1k0,5+b2k0,52
3.11 înălţimea redusă
3.12 curba de contur a fusului după ecuaţia generală de regresie
3.13 coeficientul suprafeţei laterale a fusului-R0,1
3.14 volumul în m3 şi procente cumulat pe tronsoane de 0,1h

18
 3.1 Indicele de zvelteţe-z

Indicele de zvelteţe (z) reprezintă raportul dintre înălţime (h) şi diametrul de bază
(d).
h 28
z  
d 36,6 0,76

3.2 Indicii de formă naturali-kni

Indicii de formă naturali-kni reprezintă raportul dintre diferite diametre (di) măsurate
la anumite înălţimi relative pe fus (hr) şi un diametru de referinţă care în acest caz se
măsoară la înălţimea 0,1h.

Tabelul 3.1
Seria indicilor de formă naturali-kn,i
hr 0,05 0,10 0,15 0,20 0,25 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50 0,55 0,60 0,65 0,70 0,75 0,80 0,85 0,90 0,95 1
20,5 18,7
d(cm) 33 33 30 27,3 25,5 24 22,5 21,3
5
19,8
5
17,7 15,6 13,8 12 9 6,75 4,05 2,4 0

kni 1 1 0,91 0,83 0,77 0,73 0,68 0,65 0,62 0,60 0,57 0,54 0,47 0,42 0,36 0,27 0,20 0,12 0,07 0

3.3 Indicii de formă artificiali-kai

Indicii de formă artificiali reprezintă raportul dintre diametrele (d i) măsurate la an

înălţimi (h) pe fus şi un diametru de referinţe care în cazul de faţă este diametrul de bază (d).

Tabelul 3.2
Seria indicilor de formă artificiali
18,7
h(m) 1 3 5 7 9 11 13 14 15 17
5
19 21 23 25 27

d(cm) 36,6 32,8 28,3 25,5 23,4 21,7 20,4 19,8 19,2 17,4 15,0 14,6 12,1 8 4,4 2,0

kai 1 0,90 0,77 0,70 0,64 0,59 0,56 0,54 0,52 0,48 0,41 0,40 0,33 0,22 0,12 0,05

3.4 Indicele de formă artificial-k

Indicele de formă artificial se calculează ca fiind raportul dintre diametrul măsurat la

jumătatea înălţimii arborelui (d0,5) şi diametrul de bază (d).
d 0,5
k  0,542
d
3.5 Indicele de formă natural-k0,5

Acest indice reprezintă raportul dintre diametrul măsurat la jumătatea înălţimii

arborelui (d0,5) şi diametrul măsurat la 1/10 din înălţimea arborelui (d0,1).
d 0 ,5
k 0.5  = 0,601
d 0,1

19
3.6 Indicele de formă Pollanschütz-kp

Acest indice reprezintă raportul dintre diametrul măsurat la 30% din înălţimea
arborelui (d0,3) şi diametrul de bază (d).
d 0,3
kp  = 0,763
d

3.7 Diametrul de bază în funcţie de diametrul cioatei

În cazul de faţă, diametrul cioatei se consideră ca fiind diametrul măsurat la

secţiunea 0, şi anume dc=35,5cm.
Determinarea diametrului de bază (d) în funcţie de diametrul cioatei d c se face cu
ajutorul tabelelor biometrice unde sunt date valori medii pe ţară. Din calcule rezultă:

3.8 Raportul Q în două variante

3.8.1 prin formula de definiţie

Raportul Q reprezintă raportul dintre diametrul măsurat la 1/10 din înălţimea fusului
şi diametrul de bază.
d 0,1
Q = 0,902
d
3.8.2 folosind ecuaţia de regresie – Q = a0+a1h+a2h2

În acest caz Q se determină folosind ecuaţia de regresie de mai sus, unde coeficienţii
de regresie pentru molid sunt a0=1,065, a1= -0,0053 şi a2=0,000025, iar înălţimea
h=30m.
Q = 0,931

3.9 Coeficientul de formă artificial - f

3.9.1. al fusului întreg

3.9.1.1. potrivit definiţiei

Conform definiţiei, coeficientul de formă artificial reprezintă raportul dintre volumul

real al fusului şi volumul cilindrului de referinţă de aceeaşi înălţime (h) şi diametru
echivalent cu cel de bază (d).
vrfus 
f  , unde: v rfus  0,1h d 0, 05  d 0,15  ...  d 0, 95  = 0,951 m3
vcil 4

vcil  d 2  h =2,925 m3
4

20
 Conform relaţiei de calcul, f = 0,325

3.9.1.2. prin intermediul formulei Schiffel

b2
f  b0  b1  k 2  , unde coeficienţii de regresie pentru molid sunt b0=0,140, b1=0,66
k h
d
şi b2=0,32, iar k reprezintă indicele de formă artificial; k  0,5 =0,54;
d
f = 0,35

3.9.1.3 prin intermediul tabelelor biometrice

În „Biometria arborilor şi arboretelor din România” sunt tabelate valorile

coeficienţilor de formă artificiali ai fusului în funcţie de specie, diametrul de bază şi
înălţime h.
Prin interpolare liniară se va determina coeficientul de formă artificial pentru d =
36,6 cm  f = 0,435

3.9.2. al lemnului gros

Prin acest procedeu se va stabili coeficientul de formă artificial al lemnului gros

considerat ca fiind cu diametrul al capătul subţire mai mare de 5cm. Relaţia de calcul este
vreal  vvârf
următoarea f lg  unde:
vcil

vrfus  0,1h d 0, 05  d 0,15  ...  d 0,95  = 0,951 m3
4
 2
vcil  d h = 2,925 m3
4
Volumul vârfului se va determina măsurând pe curba de contur a fusului înălţimea
 2
 d vf  hvf
vârfului (hvf) din locul în care dvf = 5cm, aplicând următoarea relaţie: v  4 ,
vârf
3
unde dvf = 5cm şi hvf = 3,3 m  vvârf  0,006 m3
Conform relaţiei de calcul flg=0,323

3.9.3 la arborele întreg

Prin această metodă se va calcula coeficientul de formă artificial f pentru arborele

v fusului  vcră
întreg cu ajutorul următoarei relaţii: f 
vcil

vrfus  0,1h d 0, 05  d 0,15  ...  d 0,95  = 1,951 m3
4
 2
vcil  d h = 2,925 m3
4

21
 Volumul crăcilor se extrage din tabelele biometrice ca procent din volumul fusului,
în funcţie de specie, înălţime (h) şi diametrul de bază (d).
vcrăci = 0,111 m3
Conform relaţiei de calcul f = 0,363

3.10. Coeficientul de formă natural în mai multe variante

3.10.1 prin formula de definiţie

Prin definiţie, coeficientul de formă natural f0,1 reprezintă raportul dintre volumul
real al fusului şi volumul cilindrului de referinţă de aceeaşi înălţime (h) şi diametrul bazei
echivalent cu ce măsurat la 0,1h.
vreal
f 0.1 
vcild0 ,1 , unde:

vrfus  0,1h d 0, 05  d 0,15  ...  d 0,95  = 0,951 m3
4
 2
vcil  d 0,1  h = 2,925 m3
4
Conform formulei, f 0 ,1 = 0,497

3.10.2. pe baza relaţiilor dintre coeficientul de formă natural şi seria

indicilor de formă naturali - k0,i, conform schemei lui Hohenadl

Conform schemei lui Hohedadl, relaţia de calcul pentru coeficientul de formă natural
f0,1 este următoarea f  0,2 k 0,1  k 0,3  k 0,5  k 0,7  k 0,9  , unde:
2 2 2 2 2 d 0 ,i
k 0 ,i  . Valorile acestor
d 0,1
indici în cazul de faţă sunt următoarele:
Conform formulei de calcul f = 0,572.

3.10.3. pe baza relaţiilor dintre coeficientul de formă natural şi seria

indicilor de formă naturali - k0,i, conform unei scheme ameliorate

Acest procedeu presupune împărţirea ipotetică a fusului în 10 tronsoane egale,

formula de calcul fiind următoarea:
 2 2 2

f 0,1  0,1 k 0,05  k 0,15  ...  k 0,95 , unde k 0.i 
d
0 ,i

d 0,1
Conform formulei f0,1 = 0,512.

3.10.4 prin intermediul unei ecuaţii de regresie – f0,1=b0+b1k0,5+b2k0,52

Metoda se bazează pe folosirea următoarei ecuaţii de regresie: f0,1=b0+b1k0,5+b2k0,52,

unde coeficienţii de regresie pentru molid sunt b0=0,289, b1=0,015 şi b2=0,450; iar k0,5 =
0,602

22
 f0,1 = 0,453

3.11 Înălţimea redusă

Înălţimea redusă (hf) a fusului se determină ca produs între înălţimea arborelui şi

coeficientul de formă artificial f, calculat prin relaţia de definiţie.
hf = 9,10 m

3.12 Curba de contur a fusului după ecuaţia generală de regresie- d i  d 0,1  ai  bi  k 0,5 

Această ecuaţie de regresie ia în calcul diametrul măsurat la 1/10 din înălţime

d0,1=33cm şi indicele de formă natural k0,5=0,602, ai şi bi fiind coeficienţii de regresie.
După obţinerea diametrelor calculate (dicalc) se va face diferenţa dintre acestea şi
diametrele reale (direal). Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul următor.
Tabelul 3.3
Rezultate obţinute la calculul curbei de contur a fusului
Înălţimea Coeficienţi de regresie
Diametre Diametre Diferenţe
relativă
di(cm) ai bi calculate dic-dir
hr
0,05 1.229 -0.215 36.30 33 3.30
0,10 1 0 33.00 33 -
0,15 0.875 0.136 31.57 30 1.57
0,20 0.75 0.267 30.04 27.3 2.74
0,25 0.635 0.387 28.62 25.5 3.12
0,30 0.52 0.501 27.08 24 3.08
0,35 0.4 0.617 25.42 22.5 2.92
0,40 0.275 0.735 23.63 21.3 2.33
0,45 0.14 0.864 21.73 20.55 1.18
0,50 0 1 19.80 19.8 -
0,55 -0.075 1.038 18.08 18.75 0.67
0,60 -0.12 1.037 16.57 17.7 1.13
0,65 -0.145 0.993 14.88 15.6 0.72
0,70 -0.155 0.935 13.40 13.8 0.40
0,75 -0.165 0.858 11.54 12 0.46
0,80 -0.165 0.765 9.70 9 0.70
0,85 -0.145 0.627 7.63 6.75 0.88
0,90 -0.115 0.467 5.45 4.05 1.40
0,95 -0.065 0.255 2.90 2.4 0.50
1,0 0 0 - -

3.13 Coeficientul suprafeţei laterale a fusului-R0,1

23
 Coeficientul suprafeţei laterale a fusului reprezintă raportul dintre suprafaţa laterală
reală a fusului (sI) şi suprafaţa laterală a cilindrului cu baza la 0,1h.
R0,1=suprafaţa laterală reală/suprafaţa laterală a cilindrului de referinţă
Pentru suprafaţa laterală reală se va lua valoarea calculată în funcţie de diametrele
măsurate la jumătatea tronsoanelor de 2 metri (procedeul 2.2.3), unde s’ = 17,15 m2.
Suprafaţa laterală a cilindrului de referinţă se calculează folosind formula s=*d0,1*h
= 29,028 m2.
R0 ,1 =0,592

3.14 Volumul în m3 şi procente cumulat pe tronsoane de 0,1h

Această metodă presupune împărţirea ipotetică a fusului în 10 tronsoane egale

pentru fiecare tronson calculându-se volumul individual şi volumul ca procent din
 2
volumul total al fusului, cu ajutorul următoarelor relaţii: vtronson   di  h , respectiv
4
' vtronson
vtronson%  100 .
vtotal

Tabelul 3.4
3
Calculul volumului în m şi % pe tronsoane şi cumulat
Volumul Volumul
Volumul Volumul pe
Numărul cumulat pe cumulat pe
tronsonului tronsoane
tronsoanelor tronsoane tronsoane
(m3) 3 (%)
(m ) (%)
I 0.280 0.280 28.027 28.028
II 0.198 0.478 19.792 47.820
III 0.143 0.621 14.300 62.120
IV 0.111 0.732 11.133 73.253
V 0.093 0.825 9.287 82.540
VI 0.077 0.902 7.731 90.271
VII 0.054 0.956 5.352 95.623
VIII 0.032 0.988 3.167 98.789
IX 0.010 0.998 1.002 99.791
X 0.000 0.998 0.000 100
Total 1.000

Pe baza valorilor din tabelul de mai sus se vor întocmi pe hârtie milimetrică
„Histograma volumelor pe tronsoane” (figura 3.1) şi „Ogiva volumelor procentuale
cumulate” (figura 3.2).

24
 Concluzii şi interpretări

În prezenta lucrare s-a determinat o serie de elemente ce caracterizează forma

fusului la arborele studiat.
Indicele de zvelteţe (z) reprezintă raportul între înălţime şi diametrul de bază, acesta
având o valoare practică importantă, deoarece pe baza lui se poate constata dacă un
arbore este expus sau nu doborârii de către vânt.
În cazul de faţă valoarea indicelui de zvelteţe (z) este de 0,76, iar faptul că această
valoare este subunitară, ne indică faptul că arborele luat în studiu nu este expus
pericolului de a fi doborât de către vânt.
La procedeul 3.2 s-a determinat sub formă tabelară seria indicilor de formă naturali
ca raport dintre diametrele la diferite înălţimi relative pe fus şi diametrul la 1/10 din
înălţimea fusului. Din această serie de indici, o mare importanţă pentru caracterizarea
formei fusului individual o are indicele de formă natural k0,5, în cazul de faţă acesta având
valoarea de 0,602.
La procedeul 3.3 s-a determinat seria indicilor de formă artificiali, dintre care o
importanţă mai mare o are indicele de formă artificial k=0,450 calculat ca raport între
diametrul la jumătatea înălţimii fusului şi diametrul de bază.
În caracterizarea formei fusului indicii de formă naturali prezintă o mai mare
importanţă datorită variabilităţii mai restrânse a acestora în comparaţie cu cei artificiali.
La calculul diametrului de bază în funcţie de diametrul cioatei pe baza tabelelor
biometrice, a rezultat un diametru de bază d=31,12 cm, această valoare fiind mai mică
decât cea reală d=36,6 cm.
La calculul raportului Q, potrivit formulei de definiţie (Q=0,902) s-a obţinut o
valoare mai mica faţă de procedeul ce foloseşte ecuaţia de regresie, unde Q=0,931.
La procedeul 3.9 am stabilit coeficientul de formă artificial (f) ce reprezintă un
important indicator în caracterizarea formei fusului la arbori.
În dendrometrie coeficientul de formă este înţeles şi ca un factor de reducţie a
volumului cilindrului pentru a ajunge la volumul fusului arborelui.
La subpunctul 3.9.1 s-a calculat coeficientul de formă artificial al fusului (f) prin mai
multe metode. La procedeul 3.9.1.3 s-a extras din tabele biometrice valoarea
coeficientului de formă artificial în funcţie de specie, înălţime (h) şi diametrul de bază
(d).
În funcţie de aceste elemente am obţinut o valoare a coeficientului de formă
artificial. În ceea ce priveşte procedeul ce foloseşte relaţia de definiţie (3.9.1.1), cât şi cel
ce foloseşte formula Schiffel, s-au obţinut valori mai mici ale coeficientului de formă
artificial faţă de cele obţinute din tabelele biometrice, acestea fiind f=0,325, respectiv
f=0,35.
Coeficienţii de formă artificiali prezintă avantajul că se pot determina comod la
arborii în picioare, implicând doar identificarea speciei, a diametrului de bază (d) şi a
înălţimii (h).

25
 În afară de coeficientul de formă artificial al fusului, s-au mai calculat coeficientul
de formă al lemnului gros şi coeficientul de formă al arborelui întreg, deoarece şi aceştia
au o importanţă practică deosebită.
La procedeul 3.10 s-a calculat coeficientul de formă natural (f 0,1) ce ia ca referinţă
volumul cilindrului cu secţiunea la 1/10 din înălţimea fusului.
În această lucrare coeficientul de formă natural (f 0,1) s-a determinat prin mai multe
metode, rezultând valori cuprinse între 0,497 şi 0,572.
Coeficienţii de formă prezintă o mare stabilitate în raport cu variaţia dimensiunilor
arborilor şi a condiţiilor de vegetaţie. Legătura dintre aceşti coeficienţi şi diametru sau
înălţimea arborelui este foarte slabă, coeficienţii de corelaţie având de regulă valori mici.

În cazul de faţă se poate observa că valorile coeficientului de formă natural (f 0,1)

pentru arborele luat în studiu sunt mai mici decât valoare medie pe ţară. Acest lucru ne
indică faptul că arborele luat în studiu are o formă mai trasă decât arborele mediu pe ţară,
ceea ce înseamnă că volumul fusului are o proporţie mai mică din volumul cilindrului de
referinţă.
La punctul 3.11 s-a determinat înălţimea redusă care este un element mult folosit în
practica dendrometrică, atât la calculul volumelor cât şi la stabilirea creşterilor. Înălţimea
redusă s-a calculat ca produs dintre înălţimea arborelui şi coeficientul de formă, rezultând
valoarea hf = 9,10 m.
Un alt indicator ce caracterizează bine forma fusului la arbori este coeficientul
suprafeţei laterale a fusului R0,1. În cazul de faţă acest coeficient s-a determinat la punctul
3.13, ca raport între suprafaţa laterală a fusului şi suprafaţa laterală a cilindrului cu
diametrul bazei d0,1, rezultând astfel următoarea valoare R0,1=0,592. S-a stabilit că între
coeficientul suprafeţei laterale a fusului şi indicele de formă natural k 0,5 există o corelaţie
liniară intensă, exprimată matematic prin intermediul unei ecuaţii de regresie.
De o deosebită importanţă este repartiţia volumului în lungul fusului. Astfel la
punctul 3.14 s-a calculat volumul în m3 şi % cumulat pe tronsoane de 0,1h. Conform
rezultatelor obţinute, prezentate în tabelul 3.4 se constată că cea mai mare parte a
volumului este concentrată în prima jumătate a lungimii fusului şi anume aici se află
peste 82,5s% din volumul fusului. În prima treime a fusului se observă că se găseşte mai
mult de jumătate din volumul total al fusului.

26