Sisteme de sprijinire a deciziilor financiar contabile

Indiferent de domeniul de activitate, dimensiunile întreprinderii, forma de proprietate sau

alţi factori de influenţă, orice activitate economică care se desfaşoară in condiţii de raţionalitate,
eficienţă si eficacitate economică are nevoie o serie de resurse umane, economice, materiale şi
financiare.
In majoritatea situaţiilor întreprinderea îşi asigură aceste nevoi de fonduri din propria
activitate. Intervin, însă, în practica economică, situaţii în care cererea de astfel de fonduri este
prea mare pentru a fi satisfacută apelând doar la surse interne, sau chiar dacă s-ar putea, apelarea
la surse externe de finanţare reprezintă soluţia mai puţin costisitoare pe termen lung sau mai
eficientă. Aceste situaţii pot reprezenta anomalii în funcţionarea de zi cu zi a întreprinderii sau
pot apărea ca urmare a deciziei de investiţie luată la nivelul conducerii de către echipa de
manageri.
Finanţarea pe termen scurt sau lung a întreprinderii presupune nevoi de fonduri, uneori
permanente sau pentru perioade lungi de timp, fonduri care în condiţiile actuale, în care singura
constantă a mediului economic, social, politic, juridic, tehnologic si cultural care ne înconjoara o
reprezintă schimbarea, se pot asigura prin diverse metode si din diverse surse.
O prezentare pe larg a acestor surse de finanţare nu face obiectul lucrării de faţă dar ar
implica în primul rând o separare a surselor interne de cele externe. Astfel ajungem şi la creditul
bancar, care este doar una dintre sursele externe de finanţare a întreprinderii si a cărui succintă
prezentare o vom încerca.
Proporţiile în care întreprinderea îşi asigură nevoile de fonduri din diferite surse, fie ele
interne sau externe, diferă de la un caz la altul funcţie de mai mulţi factori dintre care doi sunt
sunt determinanţi: posibilităţile de acces la fiecare sursă şi costul specific al fiecărei surse. In
general, orice întrepridere încearca însa o combinare a acestor surse de finanţare care să le
asigure o funcţionare viitoare cît mai rentabilă şi mai eficientă.
In cazul creditului bancar pe termen scurt, mediu sau lung cei doi factori mai devreme
amintiţi se rezumă la situaţia financiar-contabilă a întreprinderii (bilanţul contabil, contul de
profit şi pierderi, situaţia patrimoniului), bugetul de venituri şi cheltuieli previzionat pentru
perioada pe care se solicită creditul, fluxul de încasari şi plăţi pentru aceeaşi perioadă, contractele
cu principalii furnizori, toate acestea având menirea de a confirma capacitatea întreprinderii de a
achita toate datoriile viitoare în întregimea lor şi la scadenţă.
Fără a intra în detalii de tehnică financiară trebuie precizat că există mai multe modalităţi
de împrumut, băncile sau organismele financiare specializate stabilindu-şi singure, în sens tehnic,
formele şi condiţiile de acordare a acestor împrumuturi. Activitatea de creditare se poate realiza
astfel, prin folosirea mai multor metode:
- avansuri în cont curent sau credite de trezorerie care sunt credite pentru acoperirea
golurilor de casă, nu au destinaţie prestabilită şi nu se garanteaza prin anumite garanţii ci
prin starea de bonitate a întreprinderii;
- linia de credit simplă reprezintă nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui
client, într-un cadru prestabilit;
- linia de credit confirmată semnifică suma ce poate fi acordată sub forma de credit şi
care este consemnată într-un document scris, convenit de bancă;

1
 - linia de credit revolving este un mecanism de creditare care presupune ca pe masură ce
au fost rambursate creditele anterioare, se acordă noi credite, fără întocmirea de noi
documente;
- credite cu destinaţie specială sunt cele pentru constituirea de stocuri sezoniere privind
materiile prime agricole, creditele pentru producţia de conserve ori pentru stocarea unor
materiale de construcţii.
In practica economico-financiară de astazi aceste modalitaţi de creditare se concretizează
într-o serie de produse bancare cum sunt: creditul global de exploatare, creditul pentru
finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare, creditul pe descoperire de cont, creditul
pentru investiţii etc.
Dat fiind faptul că finalitatea acestei lucrări este reprezentată de un program de simulare a
rambursării unui credit contractat pe o anumită perioadă, cu o dobindă stabilită şi presupunând
comisioane şi taxe aferente funcţie de banca creditoare vor fi prezentate în cadrul lucrării şi
câteva principii de realizare a aplicaţiilor informatice în calculul tabelar.
Tipuri de sisteme informaţionale
Cea mai frecventă clasificare a sistemelor informaţionale are în vedere destinaţia acestora.
In funcţie de aceasta sistemele informaţionale pot fi sisteme informaţionale pentru exploatare,
care la rândul lor se pot separa în sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor, sisteme de birotică şi
automate industriale, sau sisteme informaţionale pentru management, categorie în care se
regăsesc sistemele pentru producerea rapoartelor, sistemele pentru asistarea deciziilor şi
sistemele informaţionale pentru manageri.
Soluţia la care ne-am oprit în cazul gestionării creditelor bancare în cadrul firmelor face
parte din categoria sistemelor interactive pentru asistarea deciziilor - SIAD sau DSS-Decision
Suport Systems, in engleză.
Aportul SIAD constă, pe de o parte în procesul de învăţare pe care îl induce utilizatorului
prin oferirea unui număr maxim de soluţii posibile bazate pe date şi modele matematice
adecvate, iar pe de altă parte în amplificarea raţionalităţii utilizatorului.
In opinia autorului american Ralph Sprague, sistemele interactive pentru asistarea
procesului decizional trebuie să constituie suportul pentru toate fazele procesului decizional, faze
care sunt următoarele:
 investigarea – sistemul informaţional trebuie să faciliteze investigarea organizaţiei şi a
mediului extern şi să ajute la structurarea problemelor si oportunităţilor;
 concepţia – crearea şi evaluarea diferitelor opţiuni privind rezolvarea problemei;
 alegerea deciziei – clasificarea deciziilor pe ordine de prioritate;
 aplicarea deciziei – sistemul informaţional poate constitui suportul unei bucle de reglare
privind modul de aplicare a deciziei.
Cele mai multe dintre sistemele suport pentru decizii sunt realizate în aplicaţiile de calcul
tabelar.
La proiectarea unei aplicaţii utilizând programele de calcul tabelar este bine să se aibă în
vedere respectarea anumitor principii şi reguli pentru a avea siguranţa că aplicaţia realizată va
putea fi folosită, în condiţii normale, şi de alte persoane decât proiectantul ei.
Proiectarea aplicaţiilor utilizând programele de calcul tabelar este realizată de cele mai multe ori
de către utilizatorii înşişi. De aceea, obţinerea unor aplicaţii eficiente solicită respectarea
următoarelor reguli:
1. În formule şi funcţii se recomandă să nu se folosească ca argumente constantele.
În general, orice formulă sau funcţie reprezintă un potenţial model de simulare.

2
 Reutilizarea modelului va solicita de fiecare dată rescrierea formulelor sau funcţiilor. Dacă
modelul de rezolvare presupune utilizarea unor constante, acestea vor fi plasate în celule
distincte şi vor fi apelate prin referinţe absolute.
2. Pentru lucrările frecvente (facturi, ordine de plată etc.) se recomandă utilizarea
“şabloanelor” oferite de sistem sau definite de utilizatori în fişiere de tip Template.
3. Când se lucrează cu registre de calcul se recomandă atribuirea de nume
semnificative fiecărei foi ale acostora, în funcţie de componentele modelului de rezolvare.
4. Pentru aplicaţiile mai complexe este de preferat să se utilizeze mai multe foi de
calcul. Astfel, se evită alterarea componentelor modelului de rezolvare la actualizarea prin
inserarea de linii sau coloane.
5. Într-un model definit într-un registru de calcul se protejează toate zonele definite,
în afara zonelor rezervate datelor de intrare. Dacă zonele sunt protejate nu se mai pot face
nici un fel de modificări asupra conţinutului. În Excel, de exemplu, protecţia datelor se
realizează în două etape:
a) se deprotejează zona ocupată de datele de intrare, folosind
Format/Cells/Protection/Locked;
b) se protejează foaia de calcul sau registrul de lucru utilizând comanda Protection
din meniul Tools.
Confidenţialitatea datelor poate fi asigurată şi prin folosirea parolelor şi a tehnicii
ascunderii de linii sau coloane.
6. Foarte multe din problemele economice sunt deja rezolvate în programele de
calcul tabelar, utilizatorul trebuind doar să furnizeze corect argumentele unor funcţii sau să
apeleze la modulele de asistenţă (de tip Wizard)
Etapele proiectării aplicaţiilor în programele de calcul tabelar
Programele de calcul tabelar au determinat orientarea majorităţii aplicaţiilor informatice
către utilizatorul final. Realizarea de aplicaţii eficiente presupune parcurgerea următoarelor
etape:
1. analiza problemei şi conceperea modelului foii de calcul;
2. construirea modelului de foaie de calcul;
3. utilizarea (testarea) modelului;
4. generalizarea modelului cu macroprograme.
1. Conceperea modelului foii de calcul este o etapă manuală ce se concretizează în
obţinerea pe hârtie a modelului foii de calcul. Conceperea modelului are în vedere identificarea
datelor primare şi a datelor calculate, definirea relaţiilor de calcul, realizarea machetei pentru
foaia de calcul, definirea relaţiilor între liniile şi coloanele tabelei.
2. Etapa de construire a modelului are la bază modelul conceput în prealabil. Operaţiile
care se execută în cadrul acestei etape sunt:
încărcarea produsului – program de calcul tabelar;
definirea mărimii coloanelor, demarcarea liniilor, formatarea celulelor;
introducerea antetului pentru fiecare linie şi coloană;
introducerea formulelor de calcul şi a funcţiilor pentru fiecare celulă în care intervin
calcule;
personalizarea modelului;
protejarea componentelor modelului;
salvarea modelului pe suport magnetic.
3. Utilizarea (testarea) modelului se realizează parcurgând următoarele operaţii:

3
 încărcarea produsului – program de calcul tabelar;
încărcarea modelului;
introducerea datelor;
analiza rezultatelor şi realizarea eventualelor corecţii;
realizarea copiilor de siguranţă;
tipărirea la imprimantă a rezultatelor.
4. Generalizarea modelului cu macroprograme.
După testarea modelului şi corectarea eventualelor erori se realizează o automatizare a
execuţiei operaţiilor repetitive prin elaborarea şi testarea unor macroprograme în conforminate
cu specificaţiile aplicaţiei.
In realizarea sistemelor suport pentru decizii aplicaţiile de calcul tabelar vin atât în ajutorul
programatorilor specialişti cât şi a utilizatorilor diferitelor aplicaţii prin posibilitatea utilizării
unor funcţii predefinite pentru uşurarea calculelor din cele mai variate şi mai complexe.
Funcţiile din programele de calcul tabelar reprezintă formule des utilizate, prin care se
poate executa o mare varietate de calcule în mod rapid şi comod. Se pot efectua calcule
financiare, matematice, statistice, cu şiruri de caractere, cu date calendaristice etc. De asemenea,
funcţiile se pot folosi pentru crearea de expresii condiţionale sau pentru efectuarea de căutări în
tabele.
Funcţiile financiare calculează împrumuturi, anuităţi sau fluxuri financiare.
Recomandări pentru utilizarea funcţiilor financiare:
1. într-o funcţie financiară durata şi rata dobânzii trebuie să se refere la aceeaşi
unitate de timp;
2. Excel acceptă rata dobânzii fie în procente, fie în valori zecimale. Dacă s-a folosit
forma procentuală, automat se realizează conversia în format zecimal;
3. în funcţiile financiare care lucrează cu anuităţi se iau în considerare vărsăminte
egale, efectuate la intervale regulate de timp.
Funcţiile financiare sunt următoarele:
 Funcţia PMT – calculează plata pentru un împrumut bazat pe plăţi constante şi o
rata constantă a dobânzii.
Sintaxa funcţiei este următoarea:
=PMT(rată – dobândă, termen, valoare – prezentă, valoare – viitoare, factor).

 Funcţia RATE – întoarce rata dobânzii periodice pentru o anuitate. RATE

este calculată prin iteraţii şi poate avea zero sau mai multe soluţii.
Sintaxa funcţiei este următoarea:
=RATE(termen, plata – periodică, valoare – prezentă, valoare – viitoare, factor, rata –
estimată).

 Funcţia NPV – calculează valoarea netă actualizată a unei investiţii prin

utilizarea unei rate de actualizare (rata de scont) şi a unei serii de plăti şi încasări viitoare.
Sintaxa funcţiei este următoarea:
=NPV(rată, valoare1, valoare2, ...,)

4
  Funcţia NPER – întoarce numărul de perioade pentru o investiţie bazată pe
plăti periodice constante şi o rată constantă a dobânzii.
Sintaxa funcţiei este următoarea:
=NPER(rata – dobânzii, plată – periodică, valoare – prezentă, valoare – viitoare, factor).

 Funcţia FV – întoarce valoarea viitoare a unei investiţii bazate pe plăti

periodice şi constante şi o rată a dobânzii constante.
Sintaxa funcţiei este următoarea:
=FV(rată – dobândă, termen, plată – periodică, valoare – prezentă, factor).

 Funcţia PV – întoarce valoarea actualizată a unei investiţii. Valoarea

actualizată este suma totală pe care o reprezintă în prezent o serie de plăţi viitoare.
Sintaxa funcţiei este următoarea:
=PV(rată – dobândă, termen, plată – periodică, valoare – viitoare, factor).

Aplicaţia este structurată pe urmatoarele module:

- I modulul de interfaţă ;
- II modulul care conţine baza de date ;
- III modulul de generare a soluţiei de creditare.

5
I. 2.
Tipul de credit selectat
dintr-o lista furnizata
de calculator

1.
Perioada si suma de
creditare introduce 3. In functie de datele
de utilizator introduce pina acum
se selecteaza banca
creditoare

6. 7.
Modul de Generarea unui tabel de
4. Dobinda, avansul si rambursare simulare a planului de
comisionul incasate de banca a creditului rambursare a creditului
selectate de calculator din bancar
baza de date

5. Documentatia necesara acordarii

creditului selectata de calculator

6
II.

Baza de date cu informatiile referitoare la fiecare tip de credit si la

bancile de creditare

Date referitoare la conditiile de acordare a fiecarui tip de

credit :
dobinda, perioada de creditare, avans minim cerut, comisioane
percepute precum si suma maxima creditata.

Informatii privind documentatia necesara acordarii creditului

solicitat ( dosarul de creditare ) pentru fiecare tip de credit acordat.

7
III.
Generarea tabelului de rambursare a creditului

Total suma rambursata ( suma Rata lunara constanta

imprumutata plus dobinda calculata cu ajutorul functiei
aferenta) PMT

Buton de revenire
la meniul principal Tabel de esalonare a
Total suma rambursata platii ratelor lunare
in cazul ratelor
descrescatoare