Dendrometrie S2

SUBIECTELE EXAMENULUI DE DENDROMETRIE II
5.Cubarea arboretului
5.1.Lucrări pregătitoare
5.1.1.Formarea categoriilor de diametre
5.1.2.Construirea curbei înălţimilor
5.2. Procedee de cubare cu arbori de probă
5.2.1. Procedeul arborelui mediu al arboretului
5.2.2. Procedee de cubaj cu arbori de probă pe clase de diametre
Procedeul Urich II
Procedeul H a r t i g
Procedeul D r a u d t
5.2.3.Procedeul curbei volumelor şi al ecuaţiilor de regresie ale acesteia
5.3.Procedee bazate pe tabele de cubaj şi ecuaţii de regresie echivalente
5.3.1.Clasificarea tabelelor de cubaj
5.3.2.Tabele de cubaj şi ecuaţii de regresie cu o singura caracteristica factorială
5.3.3.Tabele de cubaj şi ecuaţii de regresie cu două caracteristici factoriale
5.3.4.Tabele de cubaj şi ecuaţii de regresie cu trei sau mai multe caracteristici factoriale
5.3.5. Tabele de cubaj pe serii de volume şi ecuaţii de regresie echivalente
Ecuaţii de regresie de tipul f(d, dg, hg) şi serii de volume echivalente.
Metoda seriilor de înălţimi relative
Metoda seriilor de volume relative
5.4.Determinarea volumului la arborete prin procedee simplificate
5.4.1.Procedeul înălţimii medii reduse
5.4.2.Aplicarea relaţiei v=f(g, hg)
5.4.3.Procedee expeditive
5.5.Procedee fotogrammetrice
5.5.1.Aplicabilitatea procedeelor fotogrammetrice în dendrometrie
5.5.2.Ecuaţii de regresie şi tabele dendrometrice specifice procedeelor fotogrammetrice
5.5.3.Perspective ale fotogrammetriei
6. Stabilirea calităţii şi a volumului pe sortimente la arbori şi arborete

6.1. Calitatea lemnului. defecte, sortimente
6.2.Frecvenţa defectelor. corelaţii intre aspectul exterior si prezenţa anumitor defecte
interioare ale arborelui în picioare
6.2.1.Frecvenţa defectelor la arborii în picioare
6.2.2.Corelaţii între calitatea lemnului în picioare si anumite caracteristici exterioare ale
fusului
6.3.Clasificarea arborilor şi arboretelor după calitatea lemnului
6.4.Procedee pentru determinarea volumului pe sortimente la arborete
6.4.1 Sortarea analitică a arborilor în picioare
6.4.2. Procedee cu arbori de probă
6.4.3.Determinarea volumului pe sortimente prin procedee bazate pe tabele de sortare şl
ecuaţii dl regresie
7. Auxometrie forestieră
7.2. Cronometria arborilor şi arboretelor
7.2.1. Stabilirea vârstei la arbori
7.2.2. Stabilirea vârstei la arborete
7.3. Auxometria arborelui
3
7.3.1 Măsurarea creşterii în diametru
7.3.2. Creşterea în suprafaţa secţiunii de bază
7.3.3. Creşterea în înălţime
7.3.4 Modificarea în timp a coeficientului de formă
7.3.5 Creşterea în volum
7.3.6 Analiza arborelui
7.4 Auxometria arboretelor
7.4.1 Creşterea în diametru a arboretelor
7.4.2 Creşterea în suprafaţă de bază
7.4.3. Creşterea în înălţime a unui arboret
7.4.4. Creşterea în volum a unui arboret
8. Inventarierea arboretelor
8.1 Definiţii şi principii
8.2.1. Inventarieri prin suprafeţe de probă clasice (dreptunghiulare, circulare)
8.2.2. Procedee relascopice
8.2.3 Procedeul sondajelor cu 6 arbori (Prodan)
8.3. Inventarieri forestiere pe spaţii mari
8.3.1 Inventarul forestier naţional pe baza amenajamentelor
8.3.2 Inventarul forestier naţional pe baze statistico-matematice
9. Auxologie forestieră
9.1. Sarcini şi probleme principale ale auxologiei forestiere
9.2. Generalităţi privind mecanismul elaborării materiei vegetale
9.2.1. Fotosinteza
9.2.2. Factori mai importanţi care condiţionează fotosinteza
9.2. Respiraţia
9.3. Sistemul foliar şi creşterea arborilor şi arboretelor
9.4. Sistemul radicular şi creşterea arborilor şi arboretelor
9.5. Creştere şi dezvoltare (acumulare)
9.5.1. Aspecte cu caracter general
9.5.2. Funcţii de creştere şi dezvoltare (acumulare)
9.6. Exprimarea productivităţii pădurilor prin intermediul indicilor bioclimatici
10. Auxologia arborelui

10.1 Creşterea în înălţime a arborelui în timpul sezonului de vegetaţie
10.2 Creşterea în înălţime la arbori în decursul vieţii
10.3 Creşterea în diametru la arbori
10.4 Creşterea în secţiune transversală a unui arbore
10.5 Creşterea în secţiune longitudinală a unui arbore
10.6 Creşterea în volum a unui arbore
11. Creşterea arboretelor în raport cu vârsta lor

11.1 Relaţia dintre vârstă şi numărul de arbori
11.2 Înălţimea medie
11.3 Diametrul mediu
11.4 Dinamica biomasei în raport cu vârsta arboretelor
11.4.1 Structura biomasei
11.4.2 Volumul şi creşterea în volum
11.4.3 Maximul creşterilor curente şi medii. Exploatabilitatea arboretelor
11.4.4 Potenţialul productiv al speciilor forestiere
11.4.5 Alte componente ale biomasei totale a biocenozelor forestiere
4
11.5. Potenţialul productiv al arboretelor în raport cu vârsta şi staţiunea
11.5.1. Bonitatea staţiunii. Clase de producţie
11.5.2. Relaţia dintre producţie şi înălţime (Legitatea lui Eichhorn)
11.5.3. Formarea claselor de producţie la arboretele pluriene şi grădinărite
11.5.4. Tabele de producţie şi modele matematice echivalente
12. Organizarea arboretelor, productivitatea şi stabilitatea lor

12.1. Optimizarea structurii arboretelor
12.1.1. Optimizarea compoziţiei
12.2. Structura verticală a arboretelor, productivitatea şi stabilitatea lor
12.3. Regimul şi productivitatea arboretelor
12.4. Reglarea densităţii şi productivitatea arboretelor
13. Sporirea producţiei de biomasă vegetală forestieră prin mijloace pedoameliorative şi

genetice
13.1. Sporirea producţiei vegetale prin intervenţii pedoameliorative
13.2. Utilizarea metodelor de selecţie şi ameliorare genetică a arborilor pentru sporirea
producţiei de biomasă
14. Perturbaţii în mersul normal al creşterilor

14.1. Perturbaţii produse de factori naturali
14.2. Perturbaţii produse de factori antropici
15. Elemente de dendrocronologie

15.1. Serii dendrocronologice
15.2. Noţiuni de dendroclimatologie
Assman, E., 1961, Waldertragslehre, Munchen, Bonn, Wien

Giurgiu, V., 1979, Dendrometrie şi auxologie forestieră, Editura Ceres, Bucureşti, 290 p.
Giurgiu, V., Decei, I., Drăghiciu, D., 2004, Metode şi tabele dendrometrice, Editura Ceres, Bucureşti, 575 p.
Giurgiu, V., Drăghiciu, D., 2004, Modele matematico-auxologice şi tabele de producţie pentru arborete,
Editura Ceres, Bucureşti, 607 p.
Leahu, I., 1994, Dendrometrie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 374 p.
Pardé, J., Bouchon, J., 1988, Dendrométrie. École National du Génie Rural, des Eaux et des Fôrets, 2 ème
édition, 328 p.
Popa, I., 2004, Fundamente metodologice şi aplicaţii de dendrocronologie, Editura Tehnică Silvică, C-lung
Moldovenesc, p. 200.
Prodan, M., 1961, Forsliche Biometrie, Munchen, Bonn, Wien
5
5. CUBAREA ARBORETULUI
A. Etape pregătitoare
B. Procedee de cubare
A. Etape pregătitoare
• măsurarea suprafeţei
arboretului,
• măsurarea diametrelor
de bază prin “clupare”
(inventariere) totală sau
parţială (statistică),
• măsurarea înălţimilor.
• formarea categoriilor de
diametre (”Despuiere”)
• construirea curbei
înălţimilor
B. Procedee de cubare
1. procedee de cubare cu arbori de probă;
2. procedee care folosesc tabele de cubaj şi
ecuaţii de regresie echivalente;
3. procedee simplificate;
4. procedee fotogrammetrice.
1.Procedee de cubare cu arbori de
probă;
Arbore de probă = arbore reprezentativ
• 5.2.1. PROCEDEUL ARBORELUI MEDIU AL
ARBORETULUI
• volumul mediu aritmetic;

• N - numărul total de arbori.
1.Procedee de cubare cu arbori de
probă;
• va reprezintă volumele unitare ale arborilor de

probă, determinate prin procedee exacte;
ga -suprafeţele secţiunilor de bază la aceeaşi
arbori;
• ha - înălţimile reale ale arborilor de proba;
• n - numărul arborilor de probă.
5.2.2. PROCEDEE DE CUBAJ CU ARBORI DE PROBĂ PE
CLASE DE DIAMETRE
Procedeul Urich II
• Clase de diametre dotate cu număr egal de arbori
• reprezintă suma volumelor arborilor de probă

măsuraţi din clasa de diametre respectivă;
- suma suprafeţelor de bază ale arborilor de
probă măsuraţi din aceeaşi
• clasă de diametre; suprafaţa de bază totală a
clasei de diametre.
5.2.2. PROCEDEE DE CUBAJ CU ARBORI DE PROBĂ PE
CLASE DE DIAMETRE
Procedeul H a r t i g
• clasele sunt în aşa fel formate încât ele au suprafeţe de
bază egale
• Precizia inferioară a procedeului U r i c h II, în
comparaţie cu procedeul H a r t i g, este o consecinţă a
repartizării neeficiente a arborilor de probă pe clase de
diametrele
Procedeul D r a u d t
• Este asemănător procedeelor descrise anterior, însă
arborii sunt selectaţi din toate categoriile de diametre,
asigurând o precizie foarte bună, dar necesită un
număr de arbori mult mai mare şi implicit costuri
ridicate.
5.2.3. PROCEDEUL CURBEI VOLUMELOR ŞI AL
ECUAŢIILOR DE REGRESIE ALE ACESTEIA
• corelaţia dintre volumele

şi diametrele de bază
pentru arborii aceluiaşi
arboret (0,95 - 0,99)
• Alegerea arborilor de
probă din toate
categoriile de diametre
5.3. PROCEDEE BAZATE PE TABELE DE CUBAJ ŞI
ECUAŢII DE REGRESIE ECHIVALENTE
5.3.1. CLASIFICAREA TABELELOR DE CUBAJ

• tabele de cubaj cu o intrare (de regulă diametrul de
bază);
• tabele de cubaj cu două intrări (de regulă, diametrul
de bază şi înălţimea); (lgv=)
• tabele de cubaj cu trei intrări (diametrul de bază
înălţimea, forma fusului sau altă caracteristică
biometrică a arborilor sau a arboretului: vârsta,
bonitatea staţiunii ş.a.);
• tabele de cubaj cu mai mult de trei intrări;
• tabele de cubaj pe serii de volume.
5.3.2. TABELE DE CUBAJ ŞI ECUAŢII DE REGRESIE CU O
SINGURA CARACTERISTICA FACTORIALĂ
• arborii de aceeaşi specie, vegetând în condiţii

staţionale identice, în raport cu diametrul lor,
au volume medii tipice care pot fi stabilite pe
cale experimentală
• pentru arboretele pluriene
• Precizie ±5%,
5.3.3. TABELE DE CUBAJ ŞI ECUAŢII DE REGRESIE CU
DOUĂ CARACTERISTICI FACTORIALE
• Tabelele de cubaj cu două intrări conţin valori
medii privind volumul fusului sau al arborelui
întreg în funcţie de diametrul de bază şi de
înălţime
• arborii de aceeaşi specie, vegetând pe un
teritoriu geografic determinat şi supus aceluiaşi
regim şi tratament, în raport cu diametrul şi
înălţimea lor, au un volum mediu caracteristic
• Tabele româneşti pentru mai mult de 30 de specii
• Metoda celor mai mici pătrate
• Ecuaţii de regresie
5.3.4. TABELE DE CUBAJ ŞI ECUAŢII DE REGRESIE CU
TREI SAU MAI MULTE CARACTERISTICI FACTORIALE
• Schiffel: d,h,k
• Zöhrer: d, h, lcor
• Pollanschutz: d, h şi d0,3
• Näslund: d, h, helag
5.3.5. TABELE DE CUBAJ PE SERII DE VOLUME ŞI
ECUAŢII DE REGRESIE ECHIVALENTE
Metoda seriilor de înălţimi relative
• unde:
• a1=c0+c1dg+c2dg2+...+c6dg6
• c0, c1, …,c6 coeficienţi de regresie stabiliţi în
funcţie de specie;
• a2=b0+b1dg+b2dg2;
• b0, b1, b2, coeficienţi de regresie în funcţie de
specie
• pentru arboretele echiene
- diametre mai mici decât diametrul mediu
al arboretului :
- diametre egale sau mai mari decât

diametrul mediu al arboretului:
• Pentru arborete pluriene
d reprezintă diametrul de bază în cm ;

dg - diametrul mediu al suprafeţei de bază;
vg - volumul corespunzător arborelui mediu al suprafeţei
de bază d„
determinat în funcţie de dg şi hg
v50 - volumul mediu al arborilor din categoria de diametre
de 50 cm (volum indicator),
determinai în funcţie de d50;
b0, b1, …, b7 - coeficienţi de regresie.
5.4. DETERMINAREA VOLUMULUI LA ARBORETE
PRIN PROCEDEE SIMPLIFICATE
Procedeul înălţimii medii reduse hgf=b0+b1hg+b2hg2
Aplicarea relaţiei v=f(G, hg) V=b0+b1G+b2hg+b3Ghg
Procedee expeditive
V=b0(hg-b1)P,
• unde P reprezintă indicele de densitate exprimat prin
gradul de închidere al coronamentului;
• Hg înălțimea medie a arboretului;
• iar b0 şi b1 sunt coeficienţi de regresie stabiliţi pentru
specii sau grupe de specii (pentru răşinoase b0=30 şi b1=5,
pentru foioase b0=32 şi b1=10).
5.5. PROCEDEE FOTOGRAMMETRICE
5.5. PROCEDEE FOTOGRAMMETRICE
Ecuaţii de regresie şi tabele dendrometrice

specifice procedeelor fotogrammetrice
• d=b0+b1dcor
• d=b0+b1dcor+b2dcor2
STABILIREA CALITĂŢII ŞI A
VOLUMULUI PE SORTIMENTE LA
ARBORI ŞI ARBORETE
1. CALITATEA LEMNULUI. DEFECTE, SORTIMENTE
2. FRECVENŢA DEFECTELOR. CORELAŢII INTRE ASPECTUL EXTERIOR SI

PREZENŢA ANUMITOR DEFECTE INTERIOARE ALE ARBORELUI ÎN
PICIOARE
3. CLASIFICAREA ARBORILOR ŞI ARBORETELOR DUPĂ CALITATEA

LEMNULUI
4. PROCEDEE PENTRU DETERMINAREA VOLUMULUI PE SORTIMENTE LA

ARBORETE
• Criteriul speciei
• Criteriul dimensional
• Destinaţia
• Prezenţa defectelor
– defecte de formă (curbură, conicitate anormală, lăbărţare, canelură, ovalitate, înfurcire, scobitură);
– defecte de structură (excentricitate, excrescenţă, gâlmă, fibră răsucită, neregularitatea lăţimii inelelor
anuale, ondularea anormală a conturului inelelor anuale, lemn de reacţiune, lemn de compresiune, lemn
de tracţiune, inimi concrescute);
– noduri. Acestea se clasifică la rândul lor după mai multe criterii:
• după legătura cu masa lemnului (nod concrescut, nod parţial concrescut, nod crăpat, nod căzător);
• după duritate şi gradul de sănătate (nod sănătos, nod putred, nod parţial putrezit);
• după gradul de coloraţie (nod normal colorat, nod de culoare închisă);
• după forma secţiunii nodului (nod rotund, nod oval, nod alungit, nod longitudinal, nod transversal);
• după poziţie şi grupare (noduri ochi, noduri grupate, noduri în vertical, nod ascuns);
– crăpături (interioară, exterioara, crăpătură de ger - gelivuri, crăpătură de trăznet ş.a.);
– găuri sau galerii de insecte;
– coloraţii anormale (albăstreală, coloraţie cafenie, de mucegai, de tanin, roşcată, duramen fals ş.a.).
Duramenul fals este prezent sub următoarele forme: inima roşie a fagului, inima stelată a fagului, inima de
ger a fagului, inima brună a frasinului, inima cenuşie a plopului, inima negricioasă a paltinului, inima
cenuşie a teiului, inima roşiatică a stejarului;
– putregai (sfărâmicios, fibros, interior, exterior); este produs de ciuperci xilofage care determină schimbări
ale compoziţiei chimice a lemnului, modificări ale culorii, structurii şi proprietăţilor fizico-mecanice ale
lemnului;
– defecte de rănire (răni, cicatrice, lemn pârlit, incluziuni de corpuri străine, ex: mitralii);
– alte defecte (lemn mort, zone îmbibate cu răşină, cancer, coajă înfundată, strangulare, lunură, găuri şi
galerii de vâsc, scorburi ş.a.).
• Categorii de sortimente de lemn brut
– după specii (lemn de răşinoase, lemn de foioase);
– după partea din arbore din care provine: lemn de rădăcină, lemn de trunchi,
lemn de crăci;
– după duritate (lemn tare, lemn moale);
– după forma secţiunii transversale (lemn rotund, lemn despicat);
– după lungime (catarg, buştean, butuc). Prin catarg se înţelege lemnul
rotund de răşinoase provenit din fusul arborelui, având lungimea de la
cioată până la locul de taiere a vârfului. Buşteanul reprezintă lemnul rotund
de la 14 cm grosime la capătul subţire, cu lungimea de la 2,5 m. Prin butuc
se înţelege buşteanul scurt mai gros de 14 cm la capătul subţire;
• După clasele mari de utilizare (lemn de lucru, lemn de foc, coajă).
Acestea formează aşa-numitele „sortimente primare".
• Caracteristicile sortimentelor dimensionale
Sortimentul dimensional Simbol Diametrul la capătul subţire
răşinoase foioase
Lemn gros I G >40 >40
Lemn gros II g 24-40 24-40
Lemn gros III gs 20-24 -
Lemn mijlociu I M 14-20 20-24
Lemn mijlociu II m 10-14 16-20
Lemn subţire I ms - 12-16
Lemn subţire II s 5-10 5-12
• Sortimentele industriale
– buşteni pentru rezonanţă (la molid şi brad);
– buşteni pentru claviatură (la molid, brad, paltin, frasin);
– buşteni pentru furnire estetice (la fag, stejar, gorun, gârniță, frasin,
paltin, ulm, arţar, jugaştrii, nuc, cireş, păr, scoruș ş.a.);
– buşteni pentru furnire tehnice (prin derulare; la fag, mesteacăn, car-
pen, anin, plop, tei ş.a.);
– buşteni pentru doage (la stejar, fag);
– buşteni pentru creioane (la tei, tisa, );
– buşteni pentru calapoade (la carpen);
– buşteni pentru chibrituri (la tei, plop, anin, salcie, mesteacăn, ş.a.);
– buşteni pentru cherestea (la majoritatea speciilor);
– buşteni pentru traverse (la fag, stejar, gorun, gârniță, cer, ulm, salcâm);
– lemn pentru celuloză şi paste chimice (la molid, brad, plop, salcie, fag
ş.a.);
– lemn pentru stâlpi TTE (la molid, brad, larice, stejar, gorun, gârniţă,
fag);
– lemn pentru mină (răşinoase, stejar, gorun, gârniţă, salcâm, ulm, fag);
– lemn pentru construcţii diverse (bile, manele, prăjini, construcţii rurale
ş.a.).
• Noţiunea de calitate este foarte complexă.

Calitatea lemnului se analizează în raport cu
natura utilizărilor. Pentru fiecare dintre aceste
utilizări sunt necesare anumite dimensiuni
(grosimi şi lungimi). În plus, unele defecte sunt
excluse, iar altele se admit condiţionat.
2. FRECVENŢA DEFECTELOR. CORELAŢII INTRE ASPECTUL
EXTERIOR SI PREZENŢA ANUMITOR DEFECTE INTERIOARE ALE
ARBORELUI ÎN PICIOARE
• Putregai de rădăcină
– lăbărţarea la bază
• Putregai de trunchi
– Inima roşie
• Putregai de vârf
• Lunură
• Bifurcare
• Ovalitate
• Noduri
• Gelivuri
• Găuri şi galerii de insecte
CORELAŢII ÎNTRE CALITATEA LEMNULUI ÎN PICIOARE SI ANUMITE
CARACTERISTICI EXTERIOARE ALE FUSULUI
• Coeficientul de lăbărţare
• Găurile de ciocănitori
• Decojirea
• Coaja uscată
• Gelivuri
• Elagajul insuficient
• Defolierea şi decolorarea coroanei
• Înfurcirea coroanei
• Ovalitatea şi excentricitatea trunchiului
• Corpuri de ciuperci
• Găuri de insecte (rumeguş pe scoarţă)
• Incluziuni metalice
LEMNULUI
• frecventa şi amploarea defectelor tehnologice

– clasa 1: arbori cu fusul perfect sănătos, drept, elagat,
fără defecte, conţinând lemn de valoare (lemn de
furnire estetice sau tehnice, lemn de rezonanţă etc.);
– clasa a 2-a: arbori cu fusul sănătos, fără defecte
importante; se admit însă noduri sănătoase izolate,
curburile uşoare, ovalitatea redusă ş.a.;
– clasa a 3-a: arbori cu fusul sănătos, dar rău conformat,
cu defecte mai mult sau mai puţin importante
(curburi, noduri, ovalitate, conicitate, bifurcaţii etc.);
– clasa a 4-a: arbori bolnavi, cu putregai, uscaţi.
3. CLASIFICAREA ARBORILOR ŞI ARBORETELOR DUPĂ CALITATEA LEMNULUI
• Clasificarea IUFRO
– clasa 1 (lemn de valoare): cel puţin 50% din masa
trunchiului;
– clasa a 2-a (lemn normal): cel puţin 50% din masa
trunchiului corespunde exigenţelor normale în
ceea ce priveşte calitatea lemnului;
– clasa a 3-a (lemn defect): mai puţin de 50% din
masa trunchiului corespunde exigenţelor privind
calitatea lemnului.
LEMNULUI
• proporţia lemnului de lucru rotund (proporţia lemnului de lucru
este exprimată prin intermediul înălţimii zonei pe fus aptă pentru
lemn de lucru) – clasificarea românească
Grupa de specii Clasa de calitate Proporţia de lemn Procentul de utilizare din volumul Coeficienţi
de lucru din fusului la răşinoase sau din de
lungimea fusului volumul arborelui întreg la echivalenţă
foioase
Lemn de lucru Lemn de foc
Foioase I >0,5 83 17 1,00

II 0,25-0,5 64 36 0,77
III 0,1-0,25 41 59 0,49
IV <0,1 15 85 0,18
Răşinoase I >0,6 98 2 1,00
II 0,4-0,6 83 17 0,85
III 0,1-0,4 62 38 0,63
IV <0,1 15 85 0,15
• indici de echivalenţă
Clasa de calitate la foioase I II III IV
Indici de echivalenţă 1,00 0,77 0,49 0,18
4. PROCEDEE PENTRU DETERMINAREA VOLUMULUI PE SORTIMENTE LA
ARBORETE
A. Procedee bazate pe suprafeţe de probă;

B. Procedee bazate pe sortarea pe picior a fiecărui
arbore;
C. Procedee cu arbori de probă;
D. Procedee bazate pe tabele de sortare.
A. PROCEDEE BAZATE PE SUPRAFEŢE DE PROBĂ TĂIATE RAS
• constau în amplasarea în arboret a unui număr

suficient de suprafeţe de probă, urmată de doborârea
şi sortarea fiecărui arbore în parte. Apoi, de la volumul
pe sortimente ale suprafeţelor de probă se trece la
volumul pe sortimente al arboretului.
• Aceste procedee sunt foarte costisitoare, în plus, ele
pot fi aplicate numai în arboretele în care este admisă
tăierea rasă. De aceea în practică ele nu mai sunt
folosite decât în cazuri cu totul excepţionale (de
exemplu, în lucrările de cercetare ştiinţifică pentru
întocmirea tabelelor de sortare).
B. SORTAREA ANALITICĂ A ARBORILOR ÎN PICIOARE
• Fusul arborelui se
secţionează ipotetic pe
sortimente, cu luarea în
considerare a
caracteristicilor
dimensionale şi calitative
ale lemnului
Fig. 6.7 Sortarea arborelui în picioare

C. PROCEDEE CU ARBORI DE PROBĂ
• Arborele mediu nu este reprezentativ şi din
punctul de vedere al structurii pe sortimente a
arboretului.
• Stratificare prealabilă pe clase de calitate a
arborilor,
• Procedee de cubaj a arboretelor:
– Draudt
– Hartig
D. DETERMINAREA VOLUMULUI PE SORTIMENTE PRIN PROCEDEE
BAZATE PE TABELE DE SORTARE Şl ECUAŢII DE REGRESIE
BAZATE PE TABELE DE SORTARE Şl ECUAŢII DL REGRESIE
1. Procedeul tabelelor de sortare pentru arbori

– doborârea şi sortarea efectivă a unui număr mare de
arbori de diferite categorii de diametre şi clase de calitate
– secţionarea ipotetică a fusului în sortimente având lungind
şi diametre stabilite cu anticipaţie
– Etape:
• inventarierea arborilor pe specii, categorii de diametre şi clase de
calitate;
• măsurarea de înălţimi pentru construirea curbei înălţimilor sau
pentru determinarea seriei de volume;
• transformarea arborilor din clasele de calitate II, III şi IV în arbori
de lucru şi arbori de foc;
• calculul volumului pe categorii de diametre, separat pentru arborii
de lucru şi pentru cei de foc, folosind procedeul seriilor de volume
sau procedeul tabelelor de cubaj;
• calculul volumului sortimentelor dimensionale şi primare
2. Procedeul tabelelor de sortare pentru

arborete
– Stratificare în funcţie de clasa de calitate şi de
diametrul mediu al arboretului,
3. Procedeul tabelelor de producţie pe sortimente
• Stratificare în funcţie de clasa de producţie şi

vârsta arboretului.
Lucrarea 8
Structura arboretului în raport cu creşterea radială a arborilor
Tema
Pentru arboretul echien de fag luat în considerare (tabelul 6.1, lucrarea 6) să se stabilească:
8.1. Distribuţia numărului de arbori pe clase de creşteri radiale din 2 în 2 mm pentru arboretul total.
8.2. Intensitatea legăturii corelative dintre creşterea radială ir şi diametrul de bază d.
8.3. Linia de regresie privind legătura corelativă dintre ir şi diametrul d în diferite variante:
8.3.1. Potrivit ecuaţiei de regresie ir=a0+a1d.
8.3.2. Prin metoda mediilor pe grupe de diametre.
8.3.3. Prin metoda ecuaţiei de regresie generale a dreptei creşterilor în funcţie de ir, irdg şi d.
8.3.4. metoda mediilor i pe categorii de diametre.
8.4. Dreapta diametrelor dB (actuală) şi dA cu 10 ani în urmă.
8.5. (Opţional „10”) Intensitatea corelaţiei dintre creşterea în suprafaţă a secţiunii transversale (ig) şi
diametrul arborilor d.
8.6. Ecuaţia de regresie privind legătura corelativă dintre ir şi diametrul arborilor d.
8.7. Creşterea în suprafaţa de bază a arboretului IG.
Concluzii şi interpretări.
Tabelul 8.
Creşterea curentă anuală
nr.crt. d (cm) ir (mm) nr.crt. d (cm) ir (mm) nr.crt. d (cm) ir (mm)
1 30,6 3 11 27,0 1,5 21 26,0 2
2 28,6 2,5 12 27,8 2 22 32,0 3
3 30,5 3 13 30,0 2,5 23 40,0 4,5
4 25,0 2 14 29,0 2 24 39,0 4
5 26,6 2,5 15 33,4 4 25 32,0 4,5
6 19,0 1,5 16 34,0 2,5 26 23,0 4
7 17,5 1 17 35,0 2,5 27 22,0 2
8 39,0 5 18 20,0 1,5 28 28,0 3,5
9 37,0 4 19 29,5 3 29 31,0 4
10 35,0 3,5 20 28,5 2,5

AUXOMETRIE FORESTIERĂ
Definiţii
Stabilirea vârstei la arbori şi arborete
Creşterea în diametru
Creşterea în înălţime
Modificarea coeficientului de formă
Creşterea în volum
• 7. Auxometrie forestieră
• Auxometria are ca obiect elaborarea de procedee
pentru măsurarea creşterii la arbori şi arborete.
• Auxologia forestieră are ca obiect studiul creşterii
la arbori şi arborete în raport cu măsurile
gospodăreşti şi condiţiile naturale
• În terminologia forestieră, noţiunea de creştere
are două aspecte:
• creştere în sens fiziologic,
• creştere în sens auxometric, respectiv cantitatea
cu care sporesc dimensiunile sau volumul
arborilor sau arboretelor raportat pe unitatea de
timp (fus crăci, rădăcini, frunze, coajă).
Clasificarea creşterilor după :
– scara obiectului de studiu:
– arbori,
– arborete,
– spaţii forestiere mari,
Obiectul de studiu:
– diametru,
– înălţime,
– suprafaţa secţiunii,
– modificarea formei arborilor,
– coaja,
– volumul,
– valoarea economică,
– masa uscată (biomasa).
Intervalul de timp:
– creşterea curentă anuală se adaugă an de an la dimensiunile sau volumul
arborilor şi arboretelor,
– creşterea medie reprezintă o medie a creşterilor anuale dintr-o perioadă
oarecare a ontogenezei arborelui sau arboretelor.
Momentul determinării:
– Creşterea din perioada anterioară,
– Creşterea anuală actuală,
– Creşterea pentru perioade ulterioare.
• Sursele de informaţii pentru stabilirea vârstei arborilor sunt
documentele de arhivă, numărarea verticilelor (Plea, răşinoase,),
numărarea inelelor pe rondele sau pe carote de creştere prelevate
cu burghiul, sau pe cioate proaspete.
• Numărarea inelelor anuale este uneori foarte dificilă în cazul
arborilor aflaţi în condiţii staţionale precare, păşunate intensiv,
arbori afectaţi de insecte defoliatoare sau secetă, arborete afectate
de uscare sau poluare, arbori cu vârful rupt de vânt şi zăpadă. În
anumite condiţii pot apărea inele duble (false).
• După modul de diferențiere a inelelor anuale deosebim specii
forestiere cu lemnul:
• vărgat, la care inelele anuale sunt perfect diferenţiate: molid, brad,
larice, pin, stejari, ulmi, nuc, salcâm ş.a.
• nevărgat, la care distingerea inelelor anuale este dificilă: carpen,
fag, tei, mesteacăn, plopi, salcie ş.a.
• Astfel de dificultăţi pot fi depăşite prin utilizarea unei lupe sau
microscop, netezirea sau retezarea fină a probei de creştere,
îmbibarea probei cu apă sau alte substanţe chimice.
• 7.2.2. Stabilirea vârstei la arborete
• Sursele de informaţii pentru stabilirea vârstei
arboretelor sunt în principiu cele enumerate în
cazul stabilirii vârstei arborilor, cu deosebirea că
se ia în considerare o valoare medie prin
determinarea vârstei la câţiva arbori
reprezentativi sau pot fi folosite tabele de cubaj
în funcţie de caracteristicile dimensionale.
• La arboretele relativ pluriene sau etajate se
stabilesc vârste medii pe specii şi generaţii.
• Pentru arboretele pluriene nu se poate indica o
vârstă, însă pentru scopuri practice se pot stabili
vârste medii pentru diferite categorii de diametre
(ex. vârsta indicatoare la d=50cm).
• 7.3. Auxometria arborelui
• 7.3.1 Măsurarea creşterii în diametru
• Măsurarea creşterii anuale sau pe perioade de mai mulţi ani se bazează pe
diferenţierea inelelor anuale, datorită formării lemnului timpuriu şi a lemnului
târziu. Celulele lemnului târziu au forme mai alungite şi dimensiuni mai reduse
decât ale lemnului timpuriu.
• Măsurarea creşterii în diametru se poate face pe rondele la arborii doborâţi şi prin
măsurători periodice (la fiecare 5 sau 10 ani) în aceeaşi poziţie pe fusul arborilor
sau prin prelevarea de probe cu burghiul.
• Erorile care pot apărea se datorează formării inelelor duble sau a dispariţiei unui
inel anual pe anumite porţiuni din fusul arborelui, delimitării defectuoase a
inelelor anuale sau datorită faptului că direcția radială nu este întotdeauna
perpendiculară pe limita inelului anual. Pentru măsurarea inelelor anuale se pot
folosi diferite dispozitive micrometrice de tip digital poziţiometru sau scanarea şi
măsurarea asistată de calculator a probelor de creştere.
• Coeficientul creşterii cojii intervine în cazul măsurării periodice a diametrului,
deoarece creştere în diametru cuprinde creşterea inelului anual şi creşterea
grosimii cojii. Prin intermediul acestui coeficient se poate determina diametrul cu
coajă pornind de la diametrul fără coajă. Astfel de coeficienți au fost stabiliţi pe
specii: molid (1,04), brad (1,05), fag (1,02), carpen (1,02), stejar (1,07).
• Măsurarea creşterilor în timpul perioadei de vegetaţie se poate realiza cu ajutorul
auxometrului comparator, dendro-auxografelor sau a benzilor dendrometrice. În
principiu astfel de metode au importanţă pentru cercetarea ştiinţifică, în realitate
determinându-se modificările diametrului arborilor datorate atât procesului de
bioacumulare cât şi fenomenelor de contragere şi dilatare a trunchiului sub
influenţa diferenţelor de temperatură, umiditate şi chiar circulaţiei sevei în tipul
sezonului de vegetaţie.
• 7.3.2. Creşterea în suprafaţa secţiunii de bază
• Creşterea în suprafaţa de bază poate fi determinată
numai pe rondele, prin planimetrare şi se calculează ca
o mărime funcţională dependentă de creşterea anuală
sau periodică, stabilită prin probe luate cu burghiul sau
prin măsurători microdendrometrice, respectiv prin
măsurarea diametrului secţiunii transversale (d).
• În ipoteza că secţiunea transversală este circulară,
avem:
• ig=gB-gA=π(dBir-ir2),
• unde id=2ir,
• A şi B, momentele iniţial şi respectiv final ale efectuării
măsurătorilor.
• Creşterea secţiunii transversale exprimată în procente:
• 7.3.3. Creşterea în înălţime
• La arborii doborâţi de răşinoase creşterea în
înălţime se determină prin măsurarea
distanţei dintre verticile. În celelalte cazuri se
foloseşte analiza arborelui, respectiv
secţionarea fusului.
• La arborii în picioare se folosesc:
– măsurarea distanţei dintre verticile
– măsurarea periodică a înălţimii arborilor, însă cu
precizii diferite în funcţie de instrumentul utilizat.
• 7.3.4 Modificarea în timp a coeficientului de
formă
• Modificarea în timp a coeficientului de formă
se produce ca urmare a creşterii diferenţiate
în diametru şi înălţime pe parcursul vieţii unui
arbore, dar şi datorită variaţiei condiţiilor de
mediu (consistenţa).
7.3.5 Creşterea în volum
• Dacă se cunoaşte volumul unui arbore la începutul (vA) şi la sfârşitul (vB) perioadei
de măsurare, creşterea în volum va fi:
• Iv=vB-vA
• Dar, vB=gBhBfB
• vA=gAhAfA
• ig=gB-gA
• ih=iB-iA
• if=fB-fA
• astfel că se poate demonstra pornind de la:
• iv=gBhBfB-gAhAfA
• Înmulţind fiecare termen cu 100/vB obţinem expresia procentuală a creşterii în
volum:
• piv=pig+pih+pif-0,01(pgph+phpf+pgpf-0,01pigpihpif)
• în raport cu v=ghf , unde hf este înălţimea redusă, obţinem:
• piv=pig+pihf±0,01pigpihf
• Faţă de formula anterioară au fost admise în anumite situaţii unele simplificări,
prin neglijarea unora dintre termeni. Alţi autori au propus ca soluţii folosirea unor
ecuaţii de regresie logaritmice în funcţie de diametru şi înălţime pentru
determinarea volumului arborelui respectiv, iar prin diferenţă determinându-se
creşterea în volum. Erorile obţinute la determinarea creşterii în volum se
determină conform principiului compunerii erorilor şi pot atinge valori de ±15%
pentru o probabilitate de acoperire de 68%.
Auxometria arboretelor
Creşterea în diametru a arboretelor
Creşterea în suprafaţă de bază
Creşterea în înălţime a unui arboret
Creşterea în volum a unui arboret
Creşterea în diametru a arboretelor
• media creşterilor arborilor componenţi;
• curba sau ecuaţia de regresie a creşterilor în
diametru în funcţie de diametrul arborilor;
• distribuţia arborilor în raport cu creşterea lor.
id=b0+b1d
,
Creşterea în suprafaţă de bază

• 60-95% din procentul creşterii în volum
Creşterea în înălţime a unui arboret
• media creşterilor în înălţime a arborilor
componenţi
• Deplasabilitatea curbei D-H
• creşterea, prin adăugarea de noi inele anuale,
• procesul de eliminare naturală sau artificială.
• Procesul de diminuare a numărului de arbori
din arboret, pe măsura înaintării în vârstă,
reprezintă o necesitate naturală, în interesul
supravieţuirii biocenozei forestiere respective.
• Auxometria are rolul de a cuantifica valoarea
reală a acumulărilor de biomasă, prin
însumarea învelişurilor de lemn cu care se
„îmbracă” anual fiecare arbore din arboret.
Această creştere este denumită creştere
curentă a producţiei totale.
• Producţia totală a arboretului cuprinde volumul pe
picior şi suma volumelor arborilor eliminaţi natural sau
artificial şi reprezintă suma creşterilor curente anuale
cumulate de la înfiinţarea arboretului până în
momentul inventarierii. Raportul dintre producţia
totală şi vârstă reprezintă creşterea medie a producţiei
totale.
• Creşterea curentă a producţiei principale reprezintă
diferenţa dintre volumele arborilor inventariaţi la
începutul şi la sfârşitul unei perioade de observaţie.
Raportând această producţie la vârstă se obţine
creşterea medie a producţiei principale.
• Creşterea medie la exploatabilitate se poate referi atât
la producţia totală cât şi la cea principală şi se
determină la vârsta exploatabilităţii.
• ecuaţia bilanţului auxologic:
IV=VB-VA+Vm+VR-Vs
Procedeul inventarierilor succesive se bazează pe înregistrarea

următoarelor elemente:
• - VB reprezentând volumul arborilor verzi la sfârşitul perioadei de
observaţie,
• - VA – volumul arborilor verzi la începutul perioadei,
• - Vm – volumul arborilor uscaţi în timpul perioadei,
• - VR – volumul arborilor verzi recoltaţi în timpul perioadei,
• - Vs – volumul arborilor inventariaţi la sfârşitul perioadei, dar care la
prima inventariere nu existau sau aveau diametre mai mici decât
limita inferioară de măsurare convenită.
• Alte procedee de determinare a creşterii în
volum a unui arboret:
– Procedeele bazate pe arbori de probă
– Procedeul tabelelor de producţie şi al ecuaţiilor de
regresie
– Procedeul înălţimii medii reduse:
• piv=pig+pihf±0,01pigpihf,
• unde piv este procentul creşterii în volum
• pig – procentul creşterii în suprafaţă de bază,
• pihf – procentul creşterii în înălţimea medie redusă.
Factori de reducere a creşterii curente în volum
a arboretelor pentru diferiţi indici de densitate
1,2
Creşterea curentă în volum a arboretelor (%)
1,1
1,0
0,9
0,8
0,7
0,6 Molid
0,5
Brad
0,4
Fag
0,3
0,2
0,1
-
1,0 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2
Indice de densitate
Inventarierea arboretelor
1. Definiţii şi principii
2. Inventarieri prin suprafeţe de probă clasice
3. Procedee relascopice
1.Definiţie
• Inventarierea arboretelor sau a pădurilor este

definită ca operaţiunea de evaluare a
resurselor şi serviciilor furnizate de către
fondul forestier dintr-o regiune geografică sau
administrativă.
• INVENTÁR, inventare, s.n. Listă, catalog, registru, document în care sunt
enumerate (şi descrise cantitativ şi valoric) toate bunurile care se află într-
o gospodărie, într-o instituţie, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea
acestor bunuri. ♢ Inventar viu = totalitatea vitelor şi păsărilor dintr-o
gospodărie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a maşinilor, a mijloacelor
de transport aparţinând unei gospodării sau întreprinderi. ♢ Loc. vb. A
face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunţită; înşirare,
enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din
fr. inventaire, lat. Inventarium (DEX).
1.Principii
• Inventariere statistică la întâmplare
(randomizat)
• Reprezentativitate
• Mărimea probei
• Rentabilitatea
Fig. 8.1. Exemplu de

proiectare a unei reţele de
sondaj sistematice
2. Inventarieri prin suprafeţe de probă clasice
(dreptunghiulare, circulare)
Inventarierea arborilor în Cercuri concentrice pentru

suprafeţe de probă circulare inventarierea arboretelor
• Mărimea eşantionajului
– erorile de reprezentativitate tolerabile (e%),
– nivelul de semnificaţie ales (q),
– gradul de neomogenitate al arboretului, respectiv
coeficientul de variaţie a caracteristicii studiate (s%),
– mărimea populaţiei (N), respectiv raportul dintre
suprafaţa totală a arboretului (F) şi mărimea
suprafeţei de probă (f).
n>30 n≤30
• Estimarea coeficienţilor de variaţie a volumului (sv%) se
poate realiza prin luarea în considerare a valorilor obţinute
în condiţii similare prin cercetări sau prin utilizarea
următoarelor considerente:
• coeficientul de variaţie a suprafeţei de bază scade invers
proporţional cu numărul de arbori, suprafaţa locului de
probă, numărul mediu de arbori pe unitatea de sondaj şi cu
volumul mediu pe unitatea de sondaj,
• pentru arboretele echiene, coeficientul de variaţie a
volumului este aproximativ egal cu coeficientul de variaţie
al suprafeţei de bază,
• pentru arboretele amestecate, bietajate şi la cele pluriene,
coeficientul de variaţie al volumelor este cu 10-30% mai
mare decât cel al suprafeţei de bază,
• coeficientul de variaţie a volumelor este direct proporţional
cu indicele consistenţei.
Influenţa suprafeţei arboretului asupra proporţiei de
inventariere
Variaţia proporţiei de inventariere în funcţie de suprafaţa arboretului

Delimitarea suprafeţelor de probă
• Amplasarea locurilor de probă
• Măsurarea şi înregistrarea caracteristicilor
biometrice
3. Procedee relascopice
Procedeul Bitterlich
Principiul procedeului Bitterlich

k=0,25b2
Procedeul sondajelor cu 6 arbori (Prodan)
f=πr62
Inventarieri forestiere pe
spaţii mari
- pe baza amenajamentelor silvice reactualizate,

- pe baze statistico-matematice.
A. Inventarul forestier naţional pe baza
amenajamentelor
1958, 1968, 1973 şi 1985
• Avantajele unei astfel de abordări sunt:

– costul relativ redus al lucrărilor, în condiţiile unui
sistem unitar informatizat al amenajării pădurilor,
– asigurarea unei precizii superioare cu privire la
suprafaţa fondului forestier şi la structura pe
folosinţe,
– posibilitatea controlului precis al măsurilor de
gospodărire aplicate.
A. Inventarul forestier naţional pe baza
amenajamentelor
• Dezavantajele acestei metode de realizare a
inventarului forestier naţional sunt:
– neconcordanţa cronologică a datelor,
– folosirea unor metode de inventariere a arboretelor
necomparabile din punct de vedere al preciziei (ex:
arboretele neexploatabile sunt inventariate prin procedee
şi cu o precizie diferită faţă de arboretele exploatabile),
– posibile modificări ale structurii bazelor de date în proiecte
de amenajare succesive,
– lipsa unor informaţii cu privire la creşterea pădurilor, a
structurii fondului de producţie pe categorii de diametre şi
clase de calitate, sau a biomasei etc.
B. Inventarul forestier naţional pe baze
statistico-matematice
• Suedia
1911
• România
1989-2005
• Actiunea
COST E43
Schema de amplasare în
teren a unui sondaj pentru
sistemul de monitoring
integrat al pădurilor din
România
Auxologie forestieră
Definiţie
Principii
Fotosinteza
Respiraţia
Creştere şi dezvoltare
Auxologia forestieră
• studiază cantitativ fenomenele de creştere la

arbori şi arborete în funcţie de timp, staţiune
şi intervenţiile gospodăreşti.
• este o disciplină biologică, referitoare la
creşterea şi producţia pădurii
FOTOSINTEZA
• Plantele, inclusiv cele forestiere, sunt înzestrate
cu însuşirea de a transforma energia solară în
energie chimică, prin intermediul fotosintezei, şi
de a o acumula în organele lor sub forma de
celuloză, lignină, amidon, zaharuri, grăsimi,
proteine, acizi organici, vitamine etc
• Lemnul, care acumulează cea mai mare parte a
energiei chimice asimilată prin fotosinteză,
conţine 45-48% carbon, 42% oxigen, 6-7%
hidrogen, 1- 2% azot şi 3-5% alte clemente
FOTOSINTEZA
• pentru producerea unei tone de biomasă lemnoasă,
pădurea absoarbe 1,8 tone de bioxid de carbon şi
eliberează 1,3 tone de oxigen.
• plantele cultivate au un coeficient de convertire a
energiei solare de numai 1-2%
• Motoarele cu ardere internă au randament de 25-33%
• Arborii forestieri se caracterizează printr-un randament
şi mai scăzut datorită unui consum mare de energie de-
a lungul proceselor anabolice şi catabolice, precum şi
pentru absorbţia apei şi a substanţelor minerale,
circulaţia apei şi a sevei, translocarea substanţelor
asimilate în organism
FACTORI CARE CONDIŢIONEAZĂ
FOTOSINTEZA
• Endogeni:
– substratului genetic, determinând structura anatomică a
frunzei, cantitatea de cloroplaste ş.a.
– gradul de hidratare a frunzei, vârsta aparatului asimilator,
viteza de circulaţie a substanţelor asimilate
• Exogeni:
– lumina,
– temperatura,
– conţinutul de bioxid de carbon al aerului,
– mişcarea aerului,
– aprovizionarea cu apă
– substanţele nutritive
FOTOSINTEZA
• Lumina
– 390 μm – 760 μm (spectrul vizibil)
– 680 μm şi 500-400 (spectrul absorbit de frunze)
– Punctul de compensaţie:
brad
- frunze de umbră 250 lucşi
- frunze de lumină 550 lucşi
molid
frunze de umbră 350 lucşi
- frunze de lumină 1150 lucşi
frasin
- frunze de umbră 150 lucşi
- frunze de lumină 700 lucşi.
FOTOSINTEZA
• Temperatura:
– La molid schimbul de gaze (O2 şi CO2) se
întrerupe numai în perioadele de ger
îndelungat. La răşinoase, fotosinteza se
poate realiza până la -4oC vara şi până la -
7oC pe timp de iarnă. La temperatura de
40-45°C fotosinteza la arborii forestieri
din zona temperată încetează.
• CO2
– 0,03%
• Apa
– absorbţia,
– translocarea
– transpiraţia
• Substanţe minerale: azot, fosfor, potasiu,
calciu, microelemente (sulf, magneziu, fier,
clor, mangan, cupru, zinc, molibden, aluminiu
RESPIRAŢIA
• Catabolism, oxidare-reducere
•Respiraţia se amplifică odată cu creşterea temperaturii; se

admite că viteza reacţiilor chimice de oxidare se dublează
pentru fiecare 10oC
•Diferenţa dintre efectul fotosintetic şi consumul respirator
reprezintă randamentul fotosintetic de care depinde mărimea
acumulărilor de biomasă
CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE
• Creşterea, în sens fiziologic, este procesul de sporire a
materiei vii pe baza înmulţirii celulelor şi a sintezei
organice. Acest proces este completat de
citodiferenţiere, de diferenţieri anatomice,
morfologice şl funcţionale.
• Dezvoltarea reprezintă o succesiune de modificări
calitative prin care trece "planta în decursul
ontogenezei, datorită cărora îşi modifică treptat
însuşirile şi cerinţele faţă de mediu. După o definiţie
mai simplă, prin dezvoltare se înţelege evoluţia
ontogenetică a unui organism. Creşterea este
îndreptată spre realizarea mărimii şi a configuraţiei
morfoanatomice specifice. Din contra, dezvoltarea
este legată de procesele reproducerii.
Între creşterea medie şi creşterea curentă există

următoarele relaţii:
- maximul creşterii medii se realizează mai târziu decât
maximul creşterii curente;
- valoarea maximă a creşterii medii este mai mică decât
valoarea maximă a creşterii curente;
- cât timp creşterea curentă este mai mare decât
creşterea medie, valoarea acesteia din urmă creşte;
-valoarea maximă a creşterii medii se realizează atunci
când cele două curbe se intersectează, respectiv atunci
când creşterea medie este egală cu creşterea curentă.
Curba creşterii prezintă două puncte de inflexiune si un maxim.

Cele două puncte de inflexiune limitează trei faze în mersul
normal al creşterilor.
• Prima porţiune, care are un mers concav faţă de axa
absciselor până la primul punct de inflexiune, delimitează faza
tinereţii.
• Între primul şi al doilea punct de inflexiune curba prezintă
o convexitate faţă de axa OX. Această porţiune este cunoscută sub
denumirea de „marea perioadă de creştere" (a maturităţii).
• De la al doilea punct de inflexiune apare faza bătrâneții,
curba are un mers concav, iar valorile creşterii scad treptat.
Diminuarea treptată a creşterilor poate avea următoarele explicaţii:
- odată cu înaintarea în vârstă se măreşte înălţimea arborilor şi prin
aceasta se măreşte şi consumul de energie necesar transportului
apei şi a translocării substanţei asimilate la înălţimi mari ;
- de la o anumită vârstă apare procesul fructificației, prin care se
consumă o mare cantitate de substanţă asimilată;
- se produc însemnate modificări în activitatea hormonală care pot
avea consecinţe negative asupra procesului de asimilaţie;
- odată cu înaintarea în vârstă se măresc pierderile de substanţă
organică ca urmare a fenomenului respiraţiei ;
- înaintarea în vârstă măreşte probabilitatea apariţiei unor
fenomene patologice însoţite de perturbaţii în mersul normal al
creşterilor.
FUNCŢII DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE
(ACUMULARE)
Prodan
(ACUMULARE)
Backman
(ACUMULARE)
•Weber:
•Korf:
•Pearson:
EXPRIMAREA PRODUCTIVITĂŢII
PĂDURILOR PRIN INTERMEDIUL
INDICILOR BIOCLIMATICI
— precipitaţii (P) ;
— temperatura medie a lunii celei mai calde
(T) ;
— indicele de radiaţie (L), stabilit în funcţie de
poziţia latitudinală a locului respectiv ;
— mărimea perioadei de vegetaţie (G).
10. AUXOLOGIA ARBORELUI
Mens alitur discendo
Mintea se hrăneşte prin învăţătură (Marcus Tullius Cicero,106-43 î.e.n)
Creşterea în înălţime a arborelui în timpul sezonului de vegetaţie

Creşterea în înălţime la arbori în decursul vieţii
Creşterea în diametru la arbori
Creşterea în secţiune transversală
Creşterea în secţiune longitudinală
Creşterea în înălţime a arborelui în
timpul sezonului de vegetaţie
Fig. 10.1 Mersul creşterilor în înălţime în perioada

de vegetaţie la stejar şi carpen
Creşterea în înălţime a arborelui în
timpul sezonului de vegetaţie
Fig. 10.2 Mersul anual al creşterii în lungime la tulpină şi rădăcină la pin silvestru (A),
molid (B) şi salcâm (C)
Creşterea în înălţime la arbori în
decursul vieţii
• Specia
• Vârsta
• Provenienţa
– Lăstari (crâng)
– Sămânţă (codru)
• Condiţii staţionale
– Altitudinea
• Structura arboretului
– Plurien
– Echien
• Măsurile de gospodărire
Fig. 10.3 Variaţia creşterii radiale în timpul unei perioade de vegetaţie.

Fig. 10.4 Curba de

dezvoltare a diametrului
la 3 arbori pe o perioadă
de 2 ani
Fig. 10.9 Variaţia în timp a creşterii în diametru

la secţiunea de 1,3 m (valori medii pentru
arborii dintr-un arboret echien de molid)
Fig. 10.9 Variaţia în timp a creşterii în diametru

la secţiunea de 1,3 m (valori medii pentru
arborii dintr-un arboret echien de molid)
Fig. 10.12 Variaţia creşterii radiale în raport cu vârsta la un arbore dintr-un arboret
plurien de brad
Fig. 10.13 Comparaţie între creşterile unui arbore de brad în condiţiile unui arboret
plurien (1) şi respectiv echien (2)
Creşterea în secţiune transversală
• Forma secţiunii este expresia unei stări de echilibru

• Reacţiile auxologice ale arborelui sunt dimensionate astfel
încât să compenseze toate influenţele exterioare, ca
strategie de atingere a unei stabilităţi necesare unei creşteri
şi dezvoltări normale
• Factori endogeni şi exogeni
– geometria coroanei,
– spaţiul de dezvoltare,
– expoziţie,
– direcţia şi intensitatea vânturilor predominante
• Preponderenţa unui anumit factor determină formarea de:
– Lemn de tracţiune
– Lemn de compresiune
Creşterea în secţiune longitudinală
Fig. 10.5 Distribuţia normală a

creşterilor de-a lungul fusului
unui arbore
• Reflectă potenţialul silvo-productiv al arboretului
şi cumulează efectele creşterilor în înălţime şi
diametre la diferite înălţimi pe fus, dar şi a
sistemului radicular, a ramurilor, cojii, a frunzelor,
florilor şi fructelor.
• Este dependentă de:
– lăţimea inelelor anuale
– de creşterea în înălţime
– suprafaţa laterală a fusului şi a ramurilor la care se
adaugă un nou înveliş de lemn produs anual
(dimensiunile anterioare)
Fig. 10.15 Creşterea în volum la

5 arbori de molid din diferite
clase cenotice ale aceluiaşi
arboret
• Structura arboretului
• echien (≤150 ani)
• plurien (>150 ani)
– Pretenţiile speciei faţă de lumină
• specii de umbră (100-150 ani)
• de lumină (<100 ani)
• Pentru activitatea practică, astfel de informaţii au relevanţă
pentru cunoaşterea momentului optim de exploatare a unui
arbore, interes deosebit prezentând vârsta culminării creşteri
medii, care coincide cu intersectarea cu curba creşterii
curente a arborelui respectiv
• Culminarea la vârste atât de mari a creşterilor curente şi
medii în volum se explică prin faptul că pe măsura înaintării în
vârstă, arborele îşi măreşte suprafaţa cambială (suprafaţa
activă de producere a lemnului) şi acumulările de lemn
anuale, în consecinţă. Din acest motiv, atingerea unor
anumite dimensiuni ale arborilor nu constituie un motiv
întemeiat pentru exploatare.
CREŞTEREA ARBORETELOR ÎN
RAPORT CU VÂRSTA LOR
Relaţia dintre vârstă şi numărul de arbori

Înălţimea medie
Diametrul mediu
Dinamica biomasei în raport cu vârsta arboretelor
1. Relaţia dintre vârstă şi numărul de
arbori
1. Relaţia dintre vârstă şi numărul de
arbori
2. Înălţimea medie
Fig. 11.2 Variaţia înălţimii medii cu vârsta la arboretele de fag, brad şi larice cu
înălţimea medie de 25 m la 50 de ani
Fig. 11.3 Curba creşterilor în înălţime la arboretele de salcâm şi fag de

productivitate superioară
Fig. 11.4 Curba creşterilor în

înălţime la arboretele echiene de
fag din clasele de producţie I, III
şi V.
Fig. 11.5 Curba creşterilor în

înălţime la arboretele de stejar
de productivitate mijlocie
provenite din lăstari şi sămânţă
3. Diametrul mediu
• diametru mediu aritmetic, diametrul central, diametrul mediu al
suprafeţei de bază (dg)
• Diametrul mediu (dg) este foarte puternic influenţat de consistenţă şi
intensitatea răriturilor. La aceeaşi vârstă şi în aceleaşi condiţii staţionale,
creşterea în diametru este invers proporţională cu numărul de arbori la
unitatea de suprafaţă.
• Curba diametrului mediu este puternic afectată de „deplasarea prin
calcul”, datorită proceselor de eliminare naturală şi artificială a arborilor
cu precădere din categoriile inferioare de grosime, astfel că de fiecare
dată calculul diametrului se referă la altă colectivitate, cu o densitate
descrescătoare. Se obţin astfel majorări artificiale ale diametrului mediu,
chiar şi în cazul arborilor dominanţi, care nu mai pot fi folosiţi drept
colectivitate de referinţă. Creşterea reală în diametru poate fi stabilită
numai în suprafeţe de probă permanente, luând în considerare aceeaşi
arbori.
• Dinamica diametrului mediu în raport cu vârsta urmează aceeaşi legitate
ca şi în cazul înălţimii medii, dar diametrul mediu poate înregistra creşteri
mari chiar şi la vârste înaintate, în condiţii favorabile de lumină.
4. Dinamica biomasei în raport cu
vârsta arboretelor
• stejăret din clasa I de producţie cu vârsta medie
de 70 de ani:
– biomasa lemnoasă supraterană 48%;
– biomasa rădăcinilor 10%;
– biomasa aparatului foliar 40%,
– altele 2 %.
• arboret de fag de productivitate superioară:
– trunchi şi crăci 51%;
– rădăcini 15%;
– aparat foliar 34%.
4.2 Volumul şi creşterea în volum
• Producţia totală (Vt) a unui arboret este
reprezentată de suma dintre producţia
principală (V) şi producţia secundară (VR).
• Vt=V+∑VR
• Producţia principală este reprezentată de
volumul arborilor rămaşi pe picior.
• Producţia secundară este compusă din
volumul arborilor extraşi prin operaţiuni
silviculturale (curăţiri, rărituri).
Fig. 11.9 Variaţia
producţiei totale, variaţia
sumelor volumelor
arborilor pe picior şi
variaţia sumei volumelor
arborilor extraşi (MN –
creşterea în volum pe 19
ani, MP – producţia
principală, NP –
producţia secundară)
• Creşterea medie la exploatabilitate este calculată în raport
cu vârsta exploatabilităţii arboretului. Ea poate fi a
producţiei totale, principale sau secundare şi este
exprimată în mod uzual în unităţi de volum (m3), de masă
uscată (tone) sau de energie (kilocalorii sau megawaţi)
raportate la unitatea de timp.
• În amenajarea pădurilor, într-o interpretare diferită, extinsă
la suprafaţa unei unităţi de producţie sau protecţie, s-a
demonstrat că suma creşterilor medii la exploatabilitate
pentru o pădure reală este egală cu suma creşterilor
curente a unei păduri echivalente cu pădurea respectivă,
din punct de vedere al mărimii, compoziţiei, densităţii şi
bonităţii, dar structurată ipotetic în clase de vârstă egale în
cadrul ciclului de gospodărire stabilit. În această
interpretare creşterea medie la exploatabilitate a fost
denumită „creşterea indicatoare”.
4.3 Maximul creşterilor curente şi
medii. Exploatabilitatea arboretelor
• Exploatabilitatea absolută este reprezentată
de momentul realizării maximului creşterii
medii a producţiei totale
• vârsta exploatabilităţii absolute marchează
un punct de referinţă cu privire la calitatea
unui arboret de a deveni exploatabil din punct
de vedere auxologic
Fig. 11.10 Variaţia creşterii

medii a producţiei totale
şi a creşterii curente a
producţiei totale cu
vârsta, la arboretele de
molid din clasa I de
producţie. Stabilirea
vârstei exploatabilităţii
absolute
• Rapiditatea de creştere reprezintă viteza cu care
arboretele ating vârsta exploatabilităţii absolute
• Exploatabilitatea tehnică reprezintă calitatea unui
arboret de a fi exploatabil în raport cu un anumit
sortiment de lemn (furnir, cherestea), determinată în
raport de creşterea medie a producţiei totale numai
pentru partea din volum care posedă însuşirile tehnice
urmărite
• Exploatabilitatea fizică (biologică) corespunde fazei de
îmbătrânire a unui arboret echien, caracterizată printr-
o accentuare a procesului de eliminare naturală
generalizată pentru toate poziţiile fitosociale din
arboretul respectiv
Fig. 11.11 Interpretarea

auxologică a exploatabilităţii
fizice
4.4 Potenţialul productiv al speciilor
forestiere
• A. După volumul de lemn
– plopi euramericani,
– salcie, 1. Specii repede crescătoare şi de productivitate superioară
– plopi indigeni,
(plopi euramericani, salcie),
– salcâm,
– molid, 2. Specii repede crescătoare şi slab productive (mesteacăn),
– brad, 3. Specii de productivitate superioară şi încet crescătoare
– larice, (molid, brad),
– tei, 4. Specii de productivitate mijlocie şi încet crescătoare (fag,
– pin silvestru,
gorun, stejar),
– stejar,
– fag, 5. Specii de productivitate mijlocie şi relativ repede
– pin negru, crescătoare (larice, pin),
– gorun, 6. Specii de productivitate inferioară şi relativ încet
– carpen, crescătoare (cer, stejar pufos).
– cer,
– mesteacăn,
– gârniţă,
– stejar brumăriu,
– stejar pufos.
forestiere
B. După productivitate şi rapiditate de creştere
forestiere
C. După producţia de biomasă (densitatea aparentă convenţională)
•salcâm (9,5 t/an ha),
•salcie (9,4 t/an ha),
•plopi euramericani (9,3 t/an ha),
•stejar, plopi indigeni,
•fag (6,3 t/an ha),
•gorun (5,5 t/an ha),
•carpen,
•larice,
•molid (5,2 t/an ha),
•brad (5,0 t/an ha),
•pin silvestru,
•gârniţă,
•stejar brumăriu,
•stejar pufos
4.5 Alte componente ale biomasei
totale a biocenozelor forestiere
Fig. 11.12 Legătura

dintre creşterea
curentă şi masa
aparatului foliar în
stare verde pentru
arborete de pin
Potenţialul productiv al arboretelor
în raport cu vârsta şi staţiunea
1 Bonitatea staţiunii. Clase de producţie
2 Relaţia dintre producţie şi înălţime (Legitatea
lui Eichhorn)
3 Formarea claselor de producţie la arboretele
pluriene şi grădinărite
4 Tabele de producţie şi modele matematice
echivalente
• Studiul direct al calităţii staţiunii;

• Studiul asociaţiei vegetale din habitatul
respectiv;
• Determinarea caracteristicilor dimensionale şi
auxologice ale arboretelor.
• înălţimea medie a arboretelor la o anumită
vârstă, în funcţie de arborele mediu al suprafeţei
de bază (hg) sau de înălţimea superioară (hdom)
• Înălţimea medie este puternic corelată cu
volumul arboretului (0,85-0,99), justificându-se
folosirea acesteia împreună cu vârsta ca indicatori
ai bonităţii staţionale. Astfel potenţialul productiv
al unei staţiuni forestiere va fi considerat cu atât
mai ridicat cu cât arboretul va atinge o înălţime
medie mai mare la o vârstă mai mică
Fig. 11.13. Stabilirea limitelor Fig. 11.14. Grafic pentru

de variaţie a înălţimii medii la determinarea claselor de
arboretele de brad producţie relativă şi absolută
• În alte ţări se folosesc sisteme de clasificare a staţiunilor în
clase de producţie absolute, în funcţie de:
– Valoarea maximă a creşterii medii a producţiei totale, respectiv
a creşterii medii a producţiei totale la vârsta exploatabilităţii
absolute (IVM maxim);
– Valoarea creşterii medii a producţiei totale la o vârstă reper (de
ex: 100 de ani pentru speciile longevive);
– Înălţimea medie (hg sau hdom) la o vârstă reper.
• Criteriul creşterii medii a producţiei totale la o vârstă reper
de 50 sau 100 de ani este folosit şi în cazul tabelelor de
producţie româneşti, creându-se astfel o bază mai bună de
comparaţie a staţiunilor şi chiar a speciilor.
2 Relaţia dintre producţie şi înălţime
(Legitatea lui Eichhorn)
• La o anumită
înălţime medie
corespunde acelaşi
volum la hectar la
toate clasele de
producţie,
independent de
vârstă
Fig. 11.15. Relaţia dintre volumul arboretului
pe picior şi înălţimea medie la arboretele de
stejar provenite din sămânţă.
2 Relaţia dintre producţie şi înălţime
(Legitatea lui Eichhorn)
• Modificarea artificială în
timp a bonităţii staţionale
este cauzată de
neconsiderarea
particularităţilor staţionale
sau a specificului structurii
unor arborete. De exemplu
culturile de molid din afara
arealului natural au o
dinamică diferită a creşterilor
în înălţime decât cea a
arboretelor din arealul Fig. 11.17. Scăderea clasei de
natural. producţie nejustificată a unui
arboret de salcâm de 20 de ani
din Bărăgan
3 Formarea claselor de producţie la
arboretele pluriene şi grădinărite
• În cazul arboretelor
pluriene tabelele de
producţie nu sunt
aplicabile, deoarece
vârsta medie şi înălţimea
medie nu sunt
concludente. În schimb
este folosită înălţimea
medie a arborilor din
categoria de diametre
de 50 cm (h50), denumită Fig. 11.5.3. Clase de producţie relative la
înălţimea indicatoare. arboretele pluriene de molid, brad şi fag
3 Formarea claselor de producţie la
arboretele pluriene şi grădinărite
• Comparaţia poate fi efectuată numai între creşterea

medie a producţiei totale la vârsta exploatabilităţii în
cazul arboretelor echiene şi, respectiv creşterea
curentă în cazul arboretelor pluriene
4 Tabele de producţie şi modele
matematice echivalente
• Tabelele de producţie conţin cifre medii
privind mersul creşterilor la arboretele
echiene, în funcţie de specie, clasa de
bonitate şi regimul de cultură. Ele
reprezintă o expresie a legităţilor de
dezvoltare a arboretelor.
• Schwappach şi Eichorn
• Stinghe şi Sburlan
• I. Popescu-Zeletin, G. Toma, Armăşescu
• Giurgiu, Decei, Armăşescu, 1972,
„Biometria arborilor şi arboretelor din
România”
• „Metode şi tabele dendrometrice”
(Giurgiu, Decei, Drăghiciu, 2004) şi
„Modele matematico-auxologice şi tabele
de producţie pentru arborete” (Giurgiu,
Drăghici, 2004)i arboretelor din România”
• Clasificarea tabelelor de producţie se poate realiza în
funcţie de:
– spaţiul geografic (tabele de producţie generale, zonale sau
locale),
– concepţia de bază în care au fost elaborate (clasică sau pe baze
ecologice),
– criteriul de delimitare a potenţialului staţional (înălţimea medie,
înălţimea superioară, creşterea medie a producţiei totale la o
vârstă reper),
– intensitatea intervenţiilor silviculturale (rărituri de intensitate
redusă, medie sau forte),
– structura biocenozelor forestiere (arborete pure sau
amestecate),
– tipul de informaţii furnizate,
– complexitate.
• Tabelele de producţie româneşti au aplicabilitate pentru întreg
teritoriul ţării, fiind considerate tabele generale, clasice, elaborate
prin metode statistico-geografice pe clase de producţie. Se
consideră însă oportunitatea elaborării unor noi tabele de producţie
pentru grupe sau tipuri de staţiuni şi respectiv pe categorii de
productivitate (bonitate) a staţiunilor, pe baze ecologice.
• Tabelele româneşti se referă la arborete considerate normale,
echiene şi pure, fiind cel mult tolerată (acceptată) aplicarea lor în
celelalte situaţii, cum ar fi de exemplu arboretele amestecate sau
pluriene
• Clasa de producţie şi ritmul creşterilor sunt diferite în arboretele
amestecate şi pluriene, precum şi în situaţia culturilor situate în
afara arealului optim de dezvoltare. Consistenţa influenţează
neliniar dinamica auxologică a arboretelor, nefiind justificabilă
reducerea valorilor tabelare proporţional cu indicele de densitate.
• cele mai mari diferenţe între modelul matematic
adoptat (tabele de producţie) şi realitatea din teren
sunt observate în urma aplicării unei intensităţi diferite
a răriturilor faţă de cea propusă de modelul respectiv,
deosebirile fiind direct proporţionale cu vechimea
perturbărilor.
• Majoritatea pădurilor din România sunt amestecate, iar
cu o structură cel puţin relativ echienă şi o consistenţă
mai mică de 90%. Aria de aplicabilitate a tabelelor de
producţie elaborate pentru arborete echiene, pure şi
de consistenţă normală este destul de restrânsă în
condiţiile ţării noastre
12. Organizarea arboretelor,
productivitatea şi stabilitatea lor
13. Sporirea producţiei de biomasă

vegetală forestieră prin mijloace
pedoameliorative şi genetice
• Productivitatea este influenţată de:

– zestrea genetică a biocenozei,
– bonitatea mediului de viaţă,
– organizarea biocenozei sub raportul compoziţiei,
structurii verticale, sistemului radicular, densităţii
etc.
• Compoziţia
• Structura verticală
• Regimul
• Densitatea
• Compoziţia
– productivitatea mai mare va fi întotdeauna în favoarea unei specii cu atât mai
mult cu cât caracteristicile staţiunii corespund mai bine exigenţelor acesteia,
– în staţiuni în care o specie realizează producţii foarte mari este puţin probabil
ca o altă specie să producă mai multă biomasă,
– raportul dintre specii din punct de vedere auxologic nu este constant în timp, ci
potrivit legităţilor de succesiune a speciilor şi a evoluţiei ecosistemelor
respective,
– din punct de vedere al creşterii în volum, răşinoasele au un avantaj datorat
„înapoierii” construcţiei lor anatomice, traheidele transportând mai lent seva
brută faţă de vasele (trahee) foioaselor care au un sistem mai eficient de
circulaţie a apei, însă din punct de vedere al biomasei situaţia se poate
schimba în favoarea foioaselor,
– pe staţiuni polivalente este mai mare probabilitatea ca arboretele amestecate
să producă mai mult decât cele pure, datorită folosirii mai eficiente a spaţiului
supra şi subteran,
– în arboretele amestecate raporturile interspecifice (competiţia, favorizarea şi
cooperarea) contribuie la sporirea producţiei de biomasă.
• Structura verticală
– Pădurea naturală
– Pădurea grădinărită
– Pădurea bietajată
– Pădurea echienă
• Regimul
• Densitatea
– optimă 1,2
Creşterea curentă în volum a arboretelor (%)

1,1
– critică 1,0
0,9
0,8
0,7
0,6
Molid
0,5
Brad
0,4
Fag
0,3
0,2
0,1
-
1,0 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2
Indice de densitate
• Ameliorarea solului
– Îngrăşăminte
– Irigaţii
– Desecări
• Genetica
– Selecţie şi clonare
vs. conservarea
biodiversităţii
Fig. 13.1. Plantaţii de plop euramerican

Si vis pacem, para bellum
Dacă vrei pace, pregăteşte războiul (Vegetius, 383 - 450 e.n.)
14. Perturbaţii în mersul normal al

creşterilor
14.1. Perturbaţii provocate de factori naturali

14.2. Perturbaţii provocate de om
14.1. Perturbaţii provocate de factori
naturali
• Insectele defoliatoare (10 - 70%)
• Bolile criptogamice
• Secete excesive (20-30%)
• Excesul de apă
• Radiaţii ultraviolete
• CO2 atmosferic
• Activitatea solară
Fig. 14.1. Variaţia creşterii în suprafaţa de bază,
în funcţie de diametrul arborilor, în anii de
defoliere, într-o pădure de stejar
14.1. Perturbaţii provocate de factori
naturali
• ecuaţii de regresie
– curba de creştere Hugershoff, de forma:
y = a xb e-cx , sau
– parabola logarithmică (funcţia Backman):
y = a + b lg x + c lg2 x
Procentul pierderilor în volum la arborii de stejar
ca urmare a fenomenului de uscare, creşte
odată cu creşterea gradului de uscare într-o
proporţie geometrică
14.2. Perturbaţii provocate de om
• Poluarea aerului, apei şi solului
• Păşunatul în pădure
• Rezinajul
• Exploatările forestiere
• Operaţiunile silviculturale
• Construcţii forestiere şi civile
• Incendiile
Acţiune convergentă a mai multor categorii de
factori biotici şi abiotici
Opțional
• Dendrocronologia (dendros = arbore, cronos =
timp)
• Prin creştere, în sens fiziologic, se înţelege
procesul de sporire a materiei vii pe baza
înmulţirii celulelor şi a sintezei organice, întregul
proces fiind controlat genetic, însă puternic
influenţat de factorii mediului, dintre care clima
se detaşează în prim plan
• Inel de creştere
• Cronologia inelelor arborilor
• Standardizarea
Fig. 15.1.1. Seria de creştere medie pentru

stejar în Câmpia Vlăsiei.
Principiile dendrocronologiei
• Principiul uniformităţii
• Principiul factorilor limitativi
• Principiul sistemului de creştere al arborilor
• Principiul amplitudinii ecologice
• Principiul locului (sitului) de selecţie
• Principiul interdatării (corelării inelelor de
creştere)
• Principiul răspunsului
Alte ştiinţe interdisciplinare
• Dendroarheologia
• Dendroclimatologia:
• Dendroecologia
• Dendrogeomorfologia
• Dendroglaciologia
• Dendrohidrologia
• Dendropirocronologia
• Dendroentocronologia
• Seria dendrocronologică
Fig. 15.1.2 Elaborarea de
serii dendrocronologice de
referinţă multiseculare şi
multimilenare (English
Heritage, 1998)
Fig. 15.1.3 Sistemul Lintab 5 de măsurare a creşterilor arborilor

Fig. 15.1.4. Sistemul Lignostation pentru

măsurarea parametrilor creşterilor anuale şi a
densităţii lemnului
• Indicatori ai seriei dendrocronologice
– lungimea seriei dendrocronologice,
– media aritmetică,
– varianţa,
– abaterea standard,
– sensibilitatea medie
15.2 Noţiuni de dendroclimatologie
Fig. 15.2.1 Comparaţie între seria indicilor de creştere şi dinamica precipitaţiilor

înregistrate în intervalul ianuarie-iunie
15.2 Noţiuni de dendroclimatologie
Anii caracteristici
• Fig. 15.2.2 Seria abaterilor indicilor de creştere pentru

Câmpia Vlăsiei şi identificarea anilor caracteristici

Dendrometrie S2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Dendrometrie S2

Încărcat de

Drepturi de autor:

SUBIECTELE EXAMENULUI DE DENDROMETRIE II

6. Stabilirea calităţii şi a volumului pe sortimente la arbori şi arborete

10. Auxologia arborelui

11. Creşterea arboretelor în raport cu vârsta lor

12. Organizarea arboretelor, productivitatea şi stabilitatea lor

13. Sporirea producţiei de biomasă vegetală forestieră prin mijloace pedoameliorative şi

14. Perturbaţii în mersul normal al creşterilor

15. Elemente de dendrocronologie

Assman, E., 1961, Waldertragslehre, Munchen, Bonn, Wien

• volumul mediu aritmetic;

• va reprezintă volumele unitare ale arborilor de

• reprezintă suma volumelor arborilor de probă

• corelaţia dintre volumele

5.3.1. CLASIFICAREA TABELELOR DE CUBAJ

• arborii de aceeaşi specie, vegetând în condiţii

Metoda seriilor de înălţimi relative

- diametre egale sau mai mari decât

d reprezintă diametrul de bază în cm ;

Aplicarea relaţiei v=f(G, hg) V=b0+b1G+b2hg+b3Ghg

Ecuaţii de regresie şi tabele dendrometrice

2. FRECVENŢA DEFECTELOR. CORELAŢII INTRE ASPECTUL EXTERIOR SI

3. CLASIFICAREA ARBORILOR ŞI ARBORETELOR DUPĂ CALITATEA

4. PROCEDEE PENTRU DETERMINAREA VOLUMULUI PE SORTIMENTE LA

• Noţiunea de calitate este foarte complexă.

• frecventa şi amploarea defectelor tehnologice

Foioase I >0,5 83 17 1,00

A. Procedee bazate pe suprafeţe de probă;

• constau în amplasarea în arboret a unui număr

Fig. 6.7 Sortarea arborelui în picioare

1. Procedeul tabelelor de sortare pentru arbori

2. Procedeul tabelelor de sortare pentru

3. Procedeul tabelelor de producţie pe sortimente

• Stratificare în funcţie de clasa de producţie şi

1 30,6 3 11 27,0 1,5 21 26,0 2

2 28,6 2,5 12 27,8 2 22 32,0 3

3 30,5 3 13 30,0 2,5 23 40,0 4,5

4 25,0 2 14 29,0 2 24 39,0 4

5 26,6 2,5 15 33,4 4 25 32,0 4,5

6 19,0 1,5 16 34,0 2,5 26 23,0 4

7 17,5 1 17 35,0 2,5 27 22,0 2

8 39,0 5 18 20,0 1,5 28 28,0 3,5

9 37,0 4 19 29,5 3 29 31,0 4

10 35,0 3,5 20 28,5 2,5

Creşterea în suprafaţă de bază

Procedeul inventarierilor succesive se bazează pe înregistrarea

• Inventarierea arboretelor sau a pădurilor este

Fig. 8.1. Exemplu de

Inventarierea arborilor în Cercuri concentrice pentru

Variaţia proporţiei de inventariere în funcţie de suprafaţa arboretului

Principiul procedeului Bitterlich

- pe baza amenajamentelor silvice reactualizate,

• Avantajele unei astfel de abordări sunt:

• studiază cantitativ fenomenele de creştere la

•Respiraţia se amplifică odată cu creşterea temperaturii; se

Între creşterea medie şi creşterea curentă există

Curba creşterii prezintă două puncte de inflexiune si un maxim.

Creşterea în înălţime a arborelui în timpul sezonului de vegetaţie

Fig. 10.1 Mersul creşterilor în înălţime în perioada

Fig. 10.3 Variaţia creşterii radiale în timpul unei perioade de vegetaţie.

Fig. 10.4 Curba de

Fig. 10.9 Variaţia în timp a creşterii în diametru

Fig. 10.9 Variaţia în timp a creşterii în diametru

• Forma secţiunii este expresia unei stări de echilibru

Fig. 10.5 Distribuţia normală a

Fig. 10.15 Creşterea în volum la

Relaţia dintre vârstă şi numărul de arbori

Fig. 11.3 Curba creşterilor în înălţime la arboretele de salcâm şi fag de