STILURI FOLOSITE ÎN AMENAJAREA SPAŢIILOR VERZI

Stilul, în amenajarea spatiilor verzi, reprezinta modul de armonizare a

elementelor naturale (relief, apa, vegetatie) cu cele artificiale (alei, bazine,
fântâni) în vederea obţinerea unor ansamble unitare, distincte, utilitare şi
armonioase estetic.
Principalele stiluri sunt:
- stilul clasic;
- stilul peisagist;
- stilul mixt.
Stilul geometric (clasic, arhitectural, francez sau regulat)
În perioada barocului francez este atins apogeul în ceea ce priveşte rafinamentul
gradinilor amenajate în stil geometric. Arhitectul peisagist André Le Notre (1613-
1700) a fost cel care a stabilit principiile compozitionale ale proiectarii spatiilor
verzi, stabilind necesitatea unei perspective dominante într-o compoziţie de
proporţii, ordonarea grădinii după norme arhitectonice, care presupun modelarea
terenului, cât realizarea unor volume vegetale din mase de arbori, iar unitatea de
ansamblu să fie realizată prin diversitatea părţilor componente, precum şi
introducerea unor suprafeţe plane de apă (bazine, canale), cu rol în obţinerea
unor efecte optice deosebite prin reflectarea luminii.
Daca ne intoarcem în timp, putem considera ca egiptenii sunt cei care au pus
bazele acestui stil, prin rigiditatea geometrica stricta adoptata în amenajarea
gradinilor, aspect preluat si de romani.
Principiile de structură ale stilului geometric
Toate elementele se subordonează elementului principal, numit si capul
de compozitie (centrul compozitiei) constituit din palat sau castel, situat
în pozitie dominanta. Axa dominanta centrala, ce constituie perspectiva
principala porneste perpendicular din mijlocul fatadei cladirii,
dezvoltându-se pe o mare distanta în profunzimea compozitiei create.
Perspectivele secundare (axe de compozitie subordonate) sunt
perpendiculare pe cea dominanta.

Palatul versailles – centrul

compozitiei pentru gradina
Gradina Palatului Versailles: centru compozitiei (palatul), axa
dominanta (perspectiva dominanta perpendiculara pe palat)
si cele subordonate (perpendiculare pe cea dominanta)
Gradina Palatului Versailles: zonă din vecinătatea palatului
fără vegetaţie forestieră de talie mare, cu partere de flori şi
buxus tuns.
Gradina Palatului Versailles: axa dominantă; modelarea terenului;
bazine şi canale cu apă.
Gradina Palatului Versailles: terenul este modelat in terase. In dreapta
se obs. arbori mari tunsi (incadreaza perspectiva principala)
Elemente ornamentale (statui, vasce pentru flori)realizate in maniera
baroca
Vegetatie inalta tunsa,dispusa in aliniament. Rol in ecranarea
vederii asupra sistematizarii interioare secundare a parcului.
 Parcul Vaux– le –
Vicomte (creatie a lui
Le Notre) – vedere
aeriana.
Parcul Vaux - le –Vicomte, partere cu
broderii de buxus .
Parcul Vaux - le –Vicomte, bazine cu apa cu fantani frumos
ornamentate, iar aleile sunt insotite de statui si vasce pentru flori.
Stilul peisager (liber, natural, romantic sau englez) a aparut în Anglia
în secolul al XVII-lea, ca o reactie împotriva gradinilor franceze. S-a
renunţat la rigiditatea si artificialitatea impusa de geometrismul gradinilor
clasice, şi deloc de neglijat, trebuie să ne gândim la vastitatea
proprietăţilor engleze, cu un relief variat, precum si la clima Angliei
favorabilă dezvoltării diferitelor specii de gazon.
Parc Stowe - Anglia ( amenajat in stil peisager)
 Parc Stowe –Cladirea principala.
Ape cu maluri naturale, vegetatie lemnoasa netunsa
Parc Stowe – pod rustic
Constructiile decorative sunt folosite in numar mic, in armonie cu
peisajul.
Parc Stowe - Constructiile decorative sunt folosite in numar mic, in
armonie cu peisajul.
Parc Stowe – aleile creeaza itinerarii comode
Stilul mixt (compozit) a aparut la sfârsitul secolului al XVIII-lea, când a
fost necesară transformarea peisageră a unor amenajări clasice si
începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiinteaza
gradinile orasenesti, cu suprafete mici, care au obligat adaptarea
compoziţiei gradinilor la noua situaţie.
Din îmbinarea stilului clasic cu cel peisager a rezultat stilul mixt, care se
caracterizează prin tratarea unor zone ale parcului sau grădinii în stil
geometric şi a altora în stil peisager, astfel încât să formeze un ansamblu
unitar.

-în stil mixt sunt amenajate parcurile Herăstrău si Carol I din Bucureşti.
Parc Herastrau (stil clasic
si peisager)
Parc Herastrau – parte amenajata in stil clasic
Parc Herastrau – Insula Trandafirilor (parte tratata in stil clasic)
Parc Herastrau (parte amenajatain stil peisager)
Parcul Carol I – vedere aeriana.
Parcul Carol I – aleea principala tratata in stil clasic
Parc Carol I – zonele laterale ale parcului sunt amenajat in stil liber.
Parcul Carol I – imagine de arhiva cu intrarea in parc
Parcul Carol I – imagine de arhiva cu aleea din dreapta