Curs DDM I ID 2017

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

PROGRAMUL DE STUDII CINEGETICĂ ID
Maria Magdalena VASILESCU
DENDROMETRIE I
2017
Introducere
Cursul de faŃă prezintă aspecte reprezentative privind măsurarea şi cubarea arborilor şi a

părŃilor constitutive ale arborilor precum şi aspecte privind structura arboretului.
Obiectivele cursului
Obiectivele cursului sunt partajate pe fiecare modul în parte şi cuprind:
• Însuşirea noŃiunilor teoretice pentru măsurarea caracteristicilor biometrice
ale arborilor;
• Cunoaşterea modalităŃilor de determinare a volumului arborilor şi de
stabilire a modelelor matematice ale formei arborilor şi structurii
arboretelor.
CompetenŃe conferite
După parcurgerea materialului aferent acestui curs, studentul va fi capabil
să:
• Utilizeze instrumentele pentru măsurarea diametrelor şi a înălŃimii
arborilor;
• Efectueze măsurători şi calcule pentru determinarea mărimii
caracteristicilor dendrometrice;
• Lucreze cu tabelele dendrometrice;
• Stabilească volumul unui arbore şi al părŃilor sale constitutive;
• Definească forma arborilor cu ajutorul indicatorilor;
• Descrie structura arboretelor;
• Definească arborele mediu în arboretele echiene şi relativ echiene;
• Determine diametrele şi înălŃimile medii în arboretele echiene şi relativ
echiene;
• Stabilească modele matematice pentru structura arboretelor.
Resurse şi mijloace de lucru

Dacă pentru parcurgerea modulului 1 se utilizează mijloace clasice (hârtie
şi creion), pentru parcurgerea celorlalte module mai sunt necesare şi instrumente
pentru măsurarea diametrelor (clupe forestiere) şi a înălŃimii arborilor
2
(dendrometre), tabele dendrometrice (indicate în Unitatea de învăŃare I1) şi softuri
care permit efectuarea de calcule (Microsoft Excel).
Structura cursului
Cursul de Dendrometrie I are, în planul de învăŃământ al programului de
studiu Cinegetică, 4 credite. Acestui curs îi sunt alocate 28 ore pentru studiu
individual şi 28 ore activităŃi asistate, rezultând un număr total de 56 ore.
Este structurat pe 3 module. Fiecare unitate de învăŃare cuprinsă în
prezentul material de studiu poate fi parcursă în 2-3 ore.
1. Modulul 1 – Teoria şi modelarea matematică a formei şi volumului
trunchiului arborilor este alcătuit din 3 UnităŃi de învăŃare.
2. Modulul 2 – Teoria măsurării arborelui şi a părŃilor sale constitutive este
alcătuit din 4 UnităŃi de învăŃare.
3. Modulul 3 – Structura arboretelor este alcătuit din 3 UnităŃi de învăŃare.
Fiecare Unitate de învăŃăre conŃine elemente de fixare şi testare a
cunoştintelor de tip TO DO, Să ne reamintim şi Teste de evaluare.
Unele dintre testele întâlnite în cadrul materialului de curs (fie sub formă
de TO DO, fie sub formă de Teste de evaluare) vor fi rezolvate de către student
acasă şi vor fi trimise prin mail sau predate direct la termenele stabilite. Acestea
vor constitui evaluarea pe parcursul semestrului.
CerinŃe preliminare
Întrucât planul de învăŃământ al programului de studiu Cinegetică nu
conŃine condiŃionări legate de parcurgerea unui anumit curs, pentru cerinŃele
preliminare pot fi considerate doar nişte recomandări. Astfel, pentru o mai bună
înŃelegere a materialului sunt necesare cunoştinŃe minimale legate de rezolvarea
problemelor de matematică (algebră, geometrie şi trigonometrie, analiză
matematică), biostatistică (calcularea şi interpretarea indicatorilor statistici,
ajustarea distribuŃiilor experimentale cu ajutorul distribuŃiilor teoretice, analiza
corelaŃiei şi a regresiei), utilizarea calculatorului (efectuarea de calcule şi grafice
în foi de lucru Excel).
Discipline deservite
Disciplina Dendrometrie I prin structura sa, oferă o bază pentru
3
parcurgerea facilă şi cu succes a disciplinelor: Silvicultură I, Silvicultură II,
Amenajarea pădurilor I, Practică de specialitate II.
Durata medie de studiu individual

În corelaŃie cu numărul de credite al disciplinei, s-a stabilit că este necesar
un număr de 100 ore studiu (activitaŃi didactice şi studiu individual). Fiecare
Unitate de învăŃare se va parcurge în 2-3 ore.
Evaluarea
Nota finală va fi compusă din:
Examenul final cu o pondere de 50%;
Activitatea de laborator cu o pondere de 20%;
Dosarul de teste cu o pondere de 30%.
4
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................2
Chestionar evaluare prerechizite ...........................................................................................9
Modulul I Teoria şi modelarea matematică a formei şi volumului trunchiului arborilor.. . 10
Introducere ................................................................................................................ 11
CompetenŃele modulului............................................................................................ 11
Unitatea de învăŃare I.1. Indicatorii sintetici ai formei fusului. ................................... 12
I.1.1. Introducere ........................................................................................... 12
I.1.2. CompetenŃe .......................................................................................... 12
I.1.3. Scurt istoric al dendrometriei ................................................................ 12
I.1.4. Aspecte generale privind forma trunchiului arborilor ............................ 15
I.1.5. CoeficienŃi de descreştere ..................................................................... 19
I.1.6. CoeficienŃi de formă ............................................................................. 22
I.1.7. CoeficienŃi ai suprafeŃei laterale a fusului ............................................. 27
I.1.8. RelaŃii între diferiŃi indicatori ai formei fusului ..................................... 29
Rezumat ........................................................................................................ 31
Test de evaluare a cunoştinŃelor ..................................................................... 32
Unitatea de învăŃare I.2. EcuaŃia de regresie a curbei de contur a fusului.................... 34
I.2.1. Introducere ........................................................................................... 34
I.2.2. CompetenŃe .......................................................................................... 34
I.2.3. EcuaŃii de bază ale curbei de contur a fusului ....................................... 35
I.2.4. Diametrele la diferite înălŃimi pe fus..................................................... 37
I.2.5. Aria secŃiunilor transversale la diferite înălŃimi pe fus........................... 37
I.2.6. Aria laterală a fusului sau a anumitor porŃiuni de fus............................. 37
I.2.7. Volumul fusului sau al anumitor porŃiuni din fus .................................. 38
I.2.8. Volumul pe sortimente dimensionale .................................................... 40
I.2.9. RelaŃia între volumul diferitelor porŃiuni ale fusului şi poziŃia
acestora de-a lungul fusului ........................................................................... 41
Rezumat ........................................................................................................ 44
Unitatea de învăŃare I.3. Teoria cubajului fusului şi al tronsoanelor considerate
drept corpuri de rotaŃie .............................................................................................. 46
I.3.1. Introducere ........................................................................................... 46
I.3.2. CompetenŃe .......................................................................................... 46
I.3.3. Formula volumului fusului în funcŃie de secŃiunea de la bază
şi de lungime. ................................................................................................ 47
5
I.3.4. Determinarea exponentului formei r ..................................................... 49
I.3.5. Formula volumului fusului în funcŃie de lungime şi de
secŃiunea transversală de la mijloc ................................................................. 51
I.3.6. Formula volumului fusului în funcŃie de lungime şi de
secŃiunea transversală situată la o distanŃă oarecare de bază ........................... 52
Rezumat ........................................................................................................ 54
Temă de control..................................................................................................... 55
Modulul II Teoria măsurării arborelui şi a părŃilor sale constitutive.................................. 56
Introducere ................................................................................................................ 57
CompetenŃele modulului............................................................................................ 57
Unitatea de învăŃare II.1. Măsurarea diametrelor........................................................ 58
II.1.1. Introducere .......................................................................................... 58
II.1.2. CompetenŃe ......................................................................................... 58
II.1.3. Instrumente utilizate pentru măsurarea diametrelor.............................. 58
II.1.4. Erori ce pot interveni la măsurarea diametrelor şi a secŃiunilor
transversale.................................................................................................... 64
Rezumat ........................................................................................................ 72
Unitatea de învăŃare II.2. Măsurarea înălŃimilor ......................................................... 74
II.2.1. Introducere .......................................................................................... 74
II.2.2. CompetenŃe ......................................................................................... 74
II.2.3. Principii care stau la baza măsurării înălŃimii arborilor ........................ 74
II.2.4. Instrumente utilizate pentru măsurarea înălŃimii .................................. 78
II.2.5. Surse de erori la măsurarea înălŃimilor................................................. 87
Rezumat ........................................................................................................ 91
Unitatea de învăŃare II.3. Metode de cubare a arborelui ............................................. 93
II.3.1. Introducere .......................................................................................... 93
II.3.2. CompetenŃe ......................................................................................... 93
II.3.3. Stabilirea volumului lemnului rotund .................................................. 94
II.3.4. Cubarea lemnului aşezat în figuri geometrice ...................................... 97
II.3.5. Cubarea sortimentelor de forme neregulate........................................ 102
II.3.6. Cubajul lemnului prelucrat ................................................................ 103
II.3.7. Determinarea volumului arborelui în funcŃie de diametrul de bază
şi de înălŃime .............................................................................................. 104
II.3.8. Determinarea volumului arborelui în funcŃie de diametrul de bază..... 106
II.3.9. Stabilirea volumului prin măsurarea masei ........................................ 106
Rezumat ...................................................................................................... 107
6
Test de evaluare a cunoştinŃelor ................................................................... 108
Unitatea de învăŃare II.4. Măsurarea cojii. Biometria coroanei, ramurilor şi
rădăcinilor ............................................................................................................... 110
II.4.1. Introducere ........................................................................................ 110
II.4.2. CompetenŃe ....................................................................................... 110
II.4.3. Măsurarea cojii.................................................................................. 110
II.4.4. Biometria coroanei ............................................................................ 112
II.4.5. Măsurarea aparatului foliar................................................................ 113
II.4.6. Cubarea crăcilor ................................................................................ 113
II.4.7. Cubarea cioatei şi a rădăcinilor.......................................................... 114
Rezumat ...................................................................................................... 116
Temă de control ...................................................................................................... 117
Modulul III Structura arboretelor.. ................................................................................... 119
Introducere .............................................................................................................. 119
CompetenŃele modulului.......................................................................................... 120
Unitatea de învăŃare III.1. Structura orizontală a arboretelor. ................................... 121
III.1.1. Introducere....................................................................................... 121
III.1.2. CompetenŃe...................................................................................... 121
III.1.3. Aspecte generale privind modelarea structurii arboretelor ................ 121
III.1.4. RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul ........................................ 124
III.1.5. Diametre medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene ................. 128
III.1.6. SuprafaŃa de bază a arboretului......................................................... 133
Rezumat ...................................................................................................... 136
Unitatea de învăŃare III.2. Structura verticală a arboretelor ...................................... 139
III.2.1. Introducere....................................................................................... 139
III.2.2. CompetenŃe...................................................................................... 139
III.2.3. RepartiŃia arborilor în raport cu înălŃimea......................................... 139
III.2.4. ÎnălŃimi medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene.................... 143
Rezumat ...................................................................................................... 149
Unitatea de învăŃare III.3. RepartiŃia arborilor în raport cu diferite caracteristici
dendrometrice .................................................................................................................... 151
III.3.1. Introducere....................................................................................... 151
III.3.2. CompetenŃe...................................................................................... 151
III.3.3. RepartiŃia arborilor în raport cu înălŃimea redusă. ............................. 152
III.3.4. RepartiŃia arborilor în raport cu volumul .......................................... 153
III.3.5. RepartiŃia arborilor în raport cu dimensiunile coroanei ..................... 156
7
III.3.6. RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul pe clase poziŃionale ......... 156
Rezumat ...................................................................................................... 157
Temă de control................................................................................................... 159
8
Chestionar evaluare prerechizite
1. PrecizaŃi relaŃiile de calcul care permit determinarea volumului corpurilor de

rotaŃie.
2. În care situaŃie media aritmetică rezultată dintr-o colectivitate statistică estimează
cel mai bine media populaŃiei din care provine eşantionul?
a) m
b) m
c) m
3. CaracterizaŃi distribuŃia experimentală din figura de mai jos după forma curbei
fecvenŃelor.
4. SpecificaŃi distribuŃia teoretică ce permite cea mai bună ajustare a distribuŃiei

experimentale în cazul dat.
5. ComentaŃi legătura între variabilele X şi Y ştiind că pentru cele două variabile

coeficientul de corelaŃie este r = 0,86.
9
Modulul I. TEORIA ŞI MODELAREA MATEMATICĂ A
FORMEI ŞI VOLUMULUI TRUNCHIULUI ARBORILOR
Cuprins
Introducere ............................................................................................................... 11
CompetenŃele modulului........................................................................................... 11
Unitatea de învăŃare I.1. Indicatorii sintetici ai formei fusului ................................ 12
I.1.1. Introducere ........................................................................................... 12
I.1.2. CompetenŃe .......................................................................................... 12
I.1.3. Scurt istoric al dendrometriei ................................................................ 12
I.1.4. Aspecte generale privind forma trunchiului arborilor ............................ 15
I.1.5. CoeficienŃi de descreştere ..................................................................... 19
I.1.6. CoeficienŃi de formă ............................................................................. 22
I.1.7. CoeficienŃi ai suprafeŃei laterale a fusului ............................................. 27
I.1.8. RelaŃii între diferiŃi indicatori ai formei fusului ..................................... 29
Rezumat ........................................................................................................ 31
Unitatea de învăŃare I.2. EcuaŃia de regresie a curbei de contur a fusului............... 34
I.2.1. Introducere ........................................................................................... 34
I.2.2. CompetenŃe .......................................................................................... 34
I.2.3. EcuaŃii de bază ale curbei de contur a fusului ....................................... 35
I.2.4. Diametrele la diferite înălŃimi pe fus..................................................... 37
I.2.5. Aria secŃiunilor transversale la diferite înălŃimi pe fus........................... 37
I.2.6. Aria laterală a fusului sau a anumitor porŃiuni de fus............................. 37
I.2.7. Volumul fusului sau al anumitor porŃiuni din fus .................................. 38
I.2.8. Volumul pe sortimente dimensionale .................................................... 40
I.2.9. RelaŃia între volumul diferitelor porŃiuni ale fusului şi poziŃia acestora de-a
lungul fusului ....................................................................................................................... 41
Rezumat ........................................................................................................ 44
Unitatea de învăŃare I.3. Teoria cubajului fusului şi al tronsoanelor considerate drept
corpuri de rotaŃie ................................................................................................................. 46
I.3.1. Introducere ........................................................................................... 46
I.3.2. CompetenŃe .......................................................................................... 46
I.3.3. Formula volumului fusului în funcŃie de secŃiunea de la bază şi de lungime.
............................................................................................................................................. 47
I.3.4. Determinarea exponentului formei r ..................................................... 49
10
I.3.5. Formula volumului fusului în funcŃie de lungime şi de secŃiunea
transversală de la mijloc ....................................................................................................... 51
transversală situată la o distanŃă oarecare de bază ................................................................. 52
Rezumat ........................................................................................................ 54
Temă de control.................................................................................................... 55
Introducere
Prezentul modul cuprinde aspecte privind istoricul dendrometriei,
descrierea formei fusului prin indicatori sintetici şi stabilirea unor relaŃii între
aceştia, modalităŃi de exprimare a ecuaŃiei de regresie a curbei de contur a fusului,
precum şi consideraŃii privind teoria cubajului fusului şi al tronsoanelor
considerate drept corpuri de rotaŃie.
CompetenŃe
După parcurgerea prezentului modul studenŃii vor fi capabili să:
• enumere principalele lucrări ştiinŃifice elaborate în domeniul
dendrometriei;
• definească coeficienŃii de descreştere şi coeficienŃii de formă;
• realizeze calculul şi interpretarea valorilor indicatorilor formei fusului;
• exprime curba de contur a fusului;
• stabilească volumul procentual al unor tronsoane în funcŃie de poziŃia
acestora de-a lungul fusului;
• exprime volumul fusului în funcŃie de lungime şi de secŃiunea de la bază
sau secŃiunea transversală de la mijloc sau situată la o distanŃă oarecare faŃă
de bază.
11
Unitatea de învăŃare I.1. Indicatorii sintetici ai formei fusului
Cuprins
I.1.1. Introducere ....................................................................................................... 12
I.1.2. CompetenŃe ...................................................................................................... 12
I.1.3. Scurt istoric al dendrometriei............................................................................ 12
I.1.4. Aspecte generale privind forma trunchiului arborilor ........................................ 15
I.1.5. CoeficienŃi de descreştere ................................................................................. 19
I.1.6. CoeficienŃi de formă ......................................................................................... 22
I.1.7. CoeficienŃi ai suprafeŃei laterale a fusului ......................................................... 27
I.1.8. RelaŃii între diferiŃi indicatori ai formei fusului................................................. 29
Rezumat.................................................................................................................... 31
Test de evaluare a cunoştinŃelor ................................................................................ 32
I.1.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezintă aspecte privind istoricul
dendrometriei, descrierea formei fusului prin indicatori sintetici şi stabilirea unor
relaŃii matematice între aceştia.
I.1.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare

După parcurgerea materialului corespunzător acestei unităŃi de învăŃare,
studentul va fi capabil să:
• enumere principalele lucrări ştiinŃifice elaborate în domeniul

dendrometriei;
• definească coeficienŃii de descreştere şi coeficienŃii de formă;
• realizeze calculul şi interpretarea valorilor indicatorilor formei fusului.
Durata medie de parcurgere a primei unităŃi de învăŃare este de 3 ore.
I.1.3. Scurt istoric al dendrometriei

Dendrometria reprezintă ramura ştiinŃelor silvice al cărei obiect îl constituie activitatea
practică de măsurare şi modelare biometrică a arborilor şi arboretelor, un domeniu distinct al
practicii silvice.
12
Pădurea, ca ansamblu cenopopulaŃional de arbori poate fi asimilată cu o colectivitate
statistică generală, care poate fi descrisă cantitativ ca o mulŃime de elemente şi caracterizată prin
anumiŃi parametri biostatistici, posibil de stabilit mai ales prin cercetări complexe de biometrie
ecosistemică.
Metodele de investigaŃie proprii dendrometriei sunt:
metoda experimentală care stă la baza raŃionamentului inductiv (metoda modelării sau
chiar “experimentul mintal”, metoda prognozării);
raŃionamentul deductiv pentru formularea unor ipoteze teoretice care urmează apoi să fie
verificate pe cale experimentală.
RaŃionamentul deductiv este permanent controlat şi corectat de raŃionamentul inductiv.
Primele menŃiuni privind tehnica măsurării lemnului există încă din secolul al XIII-lea,
însă ca ştiinŃă, dendrometria s-a constituit abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
(primele lucrări de dendrometrie au apărut în FranŃa în anul 1764, autor Duhamel du Monceau
iar în Germania în anul 1758, autori Kästner şi Krünitz, urmate de lucrările autorilor Cotta,
Huber, Smalian).
În secolul al XIX-lea s-a apelat la metoda experimentală, care prin recoltarea unui vast
material de pe teren a permis să se elaboreze atât tabele de cubaj şi tabele de producŃie, cât şi
metode de cubaj adecvate. Rămân clasice contribuŃiile aduse de Schiffel, Pressler, Hartig, Urich,
Müller etc.
Începând cu ultimele două decenii ale secolului al XX-lea dendrometria a luat contact
prin intermediul statisticii matematice cu teoria probabilitaŃilor şi teoria informaŃiei.
În România cunoştinŃele de dendrometrie au apărut prin intermediul şcolii franceze,
împrumutându-se însă metode şi din Ńările de limbă germană. Manualele de dendrometrie
elaborate în perioada 1920-1923 de către profesorul P. Antonescu reprezintă primele lucrări
româneşti, iar cercetările biometrice s-au desfăşurat mai susŃinut după anul 1933 în cadrul
Institutului de Cercetări şi ExperimentaŃie Forestieră, devenit apoi Institutul de Cercetări şi
Amenajări Silvice, iar din 2015 Institutul NaŃional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură
„Marin Drăcea‟.
Remarcabile contribuŃii au adus I. Popescu-Zeletin, V. Giurgiu, G.T. Toma, I. Decei, S.
Armăşescu, Tr. Popovici, R. Dissescu etc. prin lucrările:
Tabele dendrometrice (1957), autori I. Popescu-Zeletin împreună cu alŃi 8 coautori;
Dendrometrie (1958), autori V.N. Stinghe şi G.T. Toma;
Dendrometrie (1969), autor V. Giurgiu;
13
Biometria arborilor şi arboretelor din România (1972), autori V. Giurgiu. I. Decei şi S.
Armăşescu (figura 1.1. a);
a) b) c)
Figura 1.1. Tabele dendrometrice utilizate în producŃie - a) 1972; b), c) 2004
Dendrometrie şi auxologie forestieră (1979), autor V. Giurgiu (figura 1.2. a);

Dendrometrie (1994), autor I. Leahu (figura 1.2. b);
a) b)
Figura 1.2. Tratate de dendrometrie - a) 1979; b) 1994
Metode şi modele biometrice aplicate în dendrometrie (1994), autor I. Leahu;

Metode şi tabele dendrometrice (2004), autori V. Giurgiu, I. Decei, D. Drăghiciu (figura 1.1. b);
Modele matematico-auxologice şi tabele de producŃie pentru arborete (2004), autori V. Giurgiu,
D. Drăghiciu (figura 1.1. c).
Lucrările menŃionate au adus importante contribuŃii teoretice româneşti.
14
I.1.4. Aspecte generale privind forma trunchiului arborilor
Arborele, prin aparatul său foliar capabil de fontosinteză, converteşte energia solară în
energie chimică, acumulată în principal sub formă de biomasă lemnoasă, frunze, fructe, coajă
etc.
În general, forma secŃiunii transversale prin trunchi depinde de modul cum se depune la
periferia ei învelişul de biomasă asimilată în fiecare an. DirecŃia minimă sau maximă de creştere
în grosime variază de-a lungul fusului arborelui. Asupra formei secŃiunii transversale a arborilor
îşi pun amprenta influenŃele poziŃiei cenotice a arborelui şi ale structurii arboretului, direcŃia şi
intensitatea vânturilor dominante, expoziŃia, panta terenului etc. Fie că sunt factori endogeni sau
exogeni, aceştia nu acŃionează în mod independent.
Cunoaşterea formei secŃiunii transversale se poate urmări pe rondele prin estimarea
deficitului de convexitate şi a deficitului izoperimetric. Defecitul de convexitate este expresia
diferenŃei dintre aria adevărată a secŃiunii transversale şi cea determinată prin măsurarea
diametrelor sau a circumferinŃei. Deficitul izoperimetric este expresia abaterilor de la forma
circulară. Aria suprafeŃelor orbiforme cu închideri convexe, diferite de cerc, înregistrează un
deficit faŃă de aria cercului de egală circumferinŃă. De aici derivă concluzia că circumferinŃa
unei suprafeŃe orbiforme este mai mare decât circumferinŃa cercului de aceeaşi arie. Aşadar,
dacă aria secŃiunii transversale orbiforme este determinată după formula cercului, în funcŃie de
diametru sau circumferinŃă, atunci mărimea acestei arii este mai mare decât cea adevărată.
Forma secŃiunii transversale se apropie şi se deosebeşte în acelaşi timp de forma cercului,
elipsei, combinaŃiei cerc-elipsă, cerc-parabolă, dar în practica uzuală se consideră drept cerc.
Referitor la forma secŃiunii longitudinale a fusului s-a constatat că aceasta variază de la
specie la specie şi de la arbore la arbore în cadrul aceleiaşi specii. Trăsăturile tipice ale formei
secŃiunii longitudinale a fusului arborelui pot fi urmărite în figura 1.3. Astfel, în partea inferioară
a trunchiului curba este concavă până la un anumit punct de inflexiune, pentru ca în partea
superioară curba să devină convexă. Ca urmare, curba de contur a unor părŃi din trunchi s-a
asimilat cu diferite curbe generatoare ale unor corpuri geometrice de rotaŃie (figura 1.4)
cunoscute: cilindru, con, paraboloid apolonic, trunchi de neiloid etc.
15
Figura 1.3. Curba de contur a fusului unui arbore
Figura 1.4. Corpuri geometrice de rotaŃie
EcuaŃia generală care exprimă curba generatoare a conoidelor fundamentale este de tipul
y2 = p ⋅ xr (1.1)
în care:
y este raza unei secŃiuni transversale oarecare;
x este distanŃa secŃiunii respective faŃă de vârful curbei (situat în originea sistemului);
p este un parametru ce determină raportul de mărime dintre x şi y;
r este exponentul formei curbei.
Asimilarea curbei de contur a trunchiului arborelui numai cu una din formele geometrice
simple nu poate fi acceptată, fiind prea rigidă.
16
Figura 1.5. Curbe generatoare ale unor corpuri geometrice de rotaŃie
EcuaŃia numai cu o singură valoare a lui r este prea puŃin fidelă pentru exprimarea curbei
de contur a fusului arborelui (figura 1.5). Cel mai adesea, valorile exponentului formei curbei
prezintă valori în intervalul 0,9 - 1,5.
EcuaŃia 1.1 poate fi utilizată cu bune rezultate pentru exprimarea curbei de contur a
fusului numai pe anumite porŃiuni de trunchi.
Trunchiul arborelui se formează ca o „grindă‟ de secŃiune circulară de egală rezistenŃă
împotriva presiunii de încovoiere a vântului, conform teoriei mecanice exprimate de Metzeger
(1893). Pe de altă parte, explicarea formei fusului Ńinând seama de acŃiunea combinată a
presiunii vântului şi a greutăŃii proprii a arborelui a condus la exprimarea curbei de contur cu
ajutorul ecuaŃiei logoritmice 1.2
di c + li %
= C ⋅ log (1.2)
d c
în care:
di este diametrul fusului la distanŃa li măsurată pe fusul arborelui, începând de la vârf;
li% este distanŃa de la vârful arborelui până la diametrul di, exprimată în procente în
raport cu înălŃimea h-1,3 m (ecuaŃia 1.3);
d este diametrul de bază;
C, c sunt parametrii variabili cu specia şi condiŃiile staŃionale.
17
li
li % = ⋅100 (1.3)
h − 1,3
Conform studiilor privind forma trunchiului elaborate prin metode statistice, se dovedesc
a fi satisfăcătoare în practica silvică ecuaŃia parabolei cubice şi polinomul de gradul patru
(ecuaŃiile 1.4, 1.5)
y = a + bx + cx2 + dx3 (1.4)
y = a + bx + cx2 + dx3 + ex4 (1.5)

unde:
y este diametrul în valori absolute la diferite înălŃimi x pe fus;
a, b, c, d, e sunt coeficienŃi stabiliŃi prin metode statistico-matematice.
Ecuatia 1.5 asigură rezultate satisfăcătoare pentru partea de fus cuprinsă între 1/8 şi 3/4
din înălŃimea x considerată de la colet.
În Ńara noastră, după cercetările lui V. Giurgiu (1963, 1965, 1968, 1972) s-a stabilit
ecuaŃia de regresie
 d 0, 5   d 0 , 5  l i   d 0,5  li  2 

d i = d 0,1  A0 + B0  
+ A1 + B1  
  + A2 + B2   + ⋅ ⋅ ⋅ (1.6)
 d 0,1   d 0,1  h   d 0,1  h  
în care:
h este înălŃimea totală a arborelui;
l i este înălŃimea de-a lungul fusului, de la baza arborelui până la punctul de măsurare a
diametrului di;
d 0 ,1h este diametrul situat la 0,1 din înălŃimea totală a arborelui;
d 0 , 5 h este diametrul măsurat la jumătatea înălŃimii arborelui;
A i , B i sunt coeficienŃi determinaŃi pe cale experimentală folosind metode ale statisticii

matematice (variază cu specia sau grupa de specii).
Cu valoarea medie stabilită pentru o specie, în aceleaşi condiŃii staŃionale, se pot face
notaŃile
d 0 ,5
A0 + B0 = C0 (1.7)
d 0 ,1
18
d 0 ,5
A1 + B1 = C1 (1.8)
d 0,1
şi aşa mai departe până la termenul n al ecuaŃiei 1.6, rezultând astfel o formă simplificată a
expresiei curbei de contur (ecuaŃia 1.9).
  li   li 
2
 li  
n
di = d0,1 C0 + C1  + C2   + ⋅ ⋅ ⋅ + Cn    (1.9)
 h h  h  
Pentru a ajunge la ecuaŃiile de regresie ale curbei de contur este necesar ca în prealabil să
se studieze distribuŃia arborilor în raport cu unii indicatori naturali ai formei arborilor.
I.1.5. CoeficienŃi de descreştere

NumiŃi şi indici de formă, coeficienŃii de descreştere sunt indicatori ai formei care
reflectă descreşterea diametrului fusului de la bază către vârful arborelui. Aceştia se exprimă
prin raportul între un diametru di situat la distanŃa i faŃă de baza arborelui şi un diametru de
referinŃă. Ca diametru de referinŃă se poate considera diametrul de bază al arborelui (diametrul
măsurat la înălŃimea 1,30 m faŃă de baza arborelui) sau diametrul măsurat la înălŃimea relativă
faŃă de baza arborelui. În funcŃie de diametrul de referinŃă adoptat se pot defini
coeficienŃi de descreştere artificiali şi coeficienŃi de descreştere naturali.
CoeficienŃii de descreştere artificiali au ca diametru de referinŃă diametrul de bază al
arborelui (d1,30) şi pot indica descreşterea diametrelor măsurate la distanŃa i (1,30 m; 3,30 m;
5,30 m; 7,30 m; 9,30 m etc.) faŃă de baza arborelui. RelaŃia care exprimă mărimea coeficienŃilor
de descreştere artificiali este ecuaŃia 1.10.
di
ki = (1.10)
d 1, 30
Schiffel (1899) a propus ca măsurarea diametrelor di să se realizeze la înălŃimile relative
, şi , iar Belyea (1931) a generalizat acest sistem, luând în calcul
diametrele măsurate la înălŃimi relative din în .
Pentru caracterizarea formei fusului individual şi a formei medii se utilizează
coeficientul de descreştere clasic (ecuaŃia 1.11). O valoare mai mare a acestuia indică o formă a
fusului mai plină.
d 0 ,5 ⋅h
k 0 ,5 ⋅h = (1.11)
d 1, 30
19
Exemplu:
În urma doborârii unui exemplar de fag având diametrul de bază d1,30 =
57,1 cm şi înălŃimea h = 30 m, prin împărŃirea imaginară a fusului în tronsoane cu
lungimea absolută egală cu 2 m, au rezultat diametrele măsurate la mijlocul
lungimii fiecărui tronson redate în tabelul 1.1.
Se cere să se calculeze coeficienŃii de descreştere artificiali în cadrul
aceluiaşi tabel şi să se interpreteze valorile găsite.
Tabelul 1.1. Calculul coeficienŃilor de descreştere artificiali

Nivelul de Diametrul măsurat la CoeficienŃii de descreştere artificiali
măsurare, i nivelul i
(m) Simbol Mărime (cm) Formulă de calcul Mărime
1,30 d1,30 57,1 1,000

3,30 d3,30 52,0 0,910
5,30 d5,30 50,4 0,882
7,30 d7,30 48,4 0,847
9,30 d9,30 46,0 0,805
11,30 d11,30 43,2 0,756
13,30 d13,30 40,4 0,707
15,30 d15,30 38,2 0,669
17,30 d17,30 34,8 0,609
19,30 d19,30 31,2 0,546
21,30 d21,30 26,6 0,465
23,30 d23,30 22,0 0,385
25,30 d25,30 18,0 0,315
27,30 d27,30 13,0 0,227
29,30 d29,30 6,0 0,105
În vederea determinării coeficienŃilor de descreştere artificiali a fost

particularizată ecuaŃia 1.10 pentru fiecare nivel de măsurare. Mărimea
coeficienŃilor de descreştere artificiali este adimensională şi a fost exprimată cu
trei zecimale.
Interpretarea rezultatelor: la înălŃimea de 17,30 m diametrul măsurat
reprezintă 60,9 % din mărimea diametrului de bază.
20
CoeficienŃii de descreştere naturali au ca diametru de referinŃă diametrul măsurat la
înălŃimea relativă faŃă de baza arborelui ( ) şi pot indica după Hohenadl (1936)
descreşterea diametrelor măsurate la înălŃimea relativă i ( , , şi
) faŃă de baza arborelui. RelaŃia care exprimă mărimea coeficienŃilor de descreştere
naturali este ecuaŃia 1.12.
di
k i / 0 ,10 ⋅h = (1.12)
d 0 ,10 ⋅h
Giurgiu (1969) menŃionează posibilitatea determinării a 9 indici de formă naturali, luând
în calcul diametrele măsurate la înălŃimi relative din în sau a 10 indici de formă
naturali prin împărŃirea ipotetică a fusului în 10 tronsoane cu lungimea egală şi considerarea
diametrelor măsurate la mijlocul fiecărui tronson ( , , , , …, ).
Exemplu:
În urma doborârii unui exemplar de fag având diametrul de bază d1,30 =
57,1 cm şi înălŃimea h = 30 m, prin împărŃirea imaginară a fusului în tronsoane cu
lungimea relativă egală cu , au rezultat diametrele măsurate din în
redate în tabelul 1.2.
Se cere să se calculeze coeficienŃii de descreştere naturali în cadrul
aceluiaşi tabel şi să se interpreteze valorile găsite.
Tabelul 1.2. Calculul coeficienŃilor de descreştere naturali

Nivelul de Diametrul măsurat CoeficienŃii de descreştere naturali
măsurare, i la nivelul i
(m) Simbol Mărime Formulă de calcul Mărime
(cm)
52,2 1,000
49,5 0,948
46,6 0,892
41,6 0,796
38,6 0,739
33,5 0,641
27,6 0,528
19,7 0,377
13,5 0,258
21
În vederea determinării coeficienŃilor de descreştere naturali a fost
particularizată ecuaŃia 1.12 pentru fiecare nivel de măsurare. Mărimea
coeficienŃilor de descreştere naturali este adimensională şi a fost exprimată cu trei
zecimale.
Interpretarea rezultatelor: la jumătatea înălŃimii arborelui diametrul
măsurat reprezintă 73,9 % din mărimea diametrului măsurat la înălŃimea relativă
faŃă de baza arborelui.
Dittmar (1958) a propus ca diametru de referinŃă pentru calculul coeficienŃilor de

descreştere naturali diametrul măsurat la nivelul ( ).
VariaŃia coeficienŃilor de descreştere naturali este mai restrânsă decât a celor artificiali
(tabelul 1.3).
Tabelul 1.3. VariaŃia coeficienŃilor de descreştere

Coeficientul de variaŃie (s%) determinat pentru
coeficienŃii de coeficienŃii de
descreştere naturali descreştere artificiali
5-8 % 6-10 %
Valorile medii ale coeficienŃilor de descreştere naturali au fost calculate în miimi la un

număr de 18 specii forestiere, pentru 19 înălŃimi relative de-a lungul fusului şi publicate în
lucrarea Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004). Cel mai important pentru
caracterizarea formei fusului la arbori este coeficientul de descreştere natural
mediu, k0,50⋅h / 0,10⋅h . Conform datelor publicate, valoarea coeficientului de descreştere natural
mediu este la specia fag egală cu 0,685. Valoarea mai mare determinată prin calcul în exemplul
de mai sus conduce la concluzia că în cazul individual analizat, forma arborelui este mai plină
comparativ cu forma medie a arborilor din specia fag.
I.1.6. CoeficienŃi de formă

Coeficientul de formă al unui arbore (f) reprezintă raportul între volumul real al arborelui
(v) şi volumul unui cilindru de referinŃă (vcilindru). În mod uzual cilindrul de referinŃă are
înălŃimea egală cu a arborelui (h) şi secŃiunea transversală (gi) identică cu cea a arborelui de la
22
nivelul 1,30 m sau (ecuaŃia 1.13). În acest fel, întotdeauna coeficientul de formă va avea
o valoare subunitară.
v v
f = = (1.13)
vcilindru gi ⋅ h
Cunoaşterea coeficientului de formă permite posibilitatea de a calcula volumul arborelui
(ecuaŃia 1.14), iar de aici importanŃa acestui indicator al formei.
(1.14)
În raport de volumul real care se ia în calcul, se pot defini:
coeficientul de formă al arborelui întreg (fa)
va
fa = (1.15)
gi ⋅h
în care va este volumul arborelui întreg (fus şi crăci);
coeficientul de formă al fusului (ff)
vf
ff = (1.16)
gi ⋅ h
în care vf este volumul fusului;
coeficientul de formă al crăcilor (fc)
vc
fc = (1.17)
gi ⋅ h
în care vc este volumul crăcilor;
coeficientul de formă al lemnului mare (fL)
vL
fL = (1.18)
gi ⋅ h
în care vL este volumul lemnului mare cu coajă (diametrul >5 cm);
coeficientul de formă al lemnului mărunt (fl)
vl
fl = (1.19)
gi ⋅ h
în care vl este volumul lemnului mărunt.
CoeficienŃii de formă ai crăcilor şi ai lemnului mărunt se determină, de regulă, cu
ecuaŃiile 1.20 şi 1.21.
fc = fa − f f (1.20)
fl = f a − f L (1.21)
23
În raport cu înălŃimea secŃiunii transversale de referinŃă, se deosebesc coeficienŃi de
formă artificiali şi coeficienŃi de formă naturali (figura 1.6).
a) b)
Figura 1.6. CoeficienŃi de formă - a) artificial; b) natural
Coeficienul de formă artificial (f sau f1,30) se mai numeşte şi obişnuit sau neveritabil şi
se calculează prin particularizarea ecuaŃiei 1.13 (figura 1.6. a) în care se înlocuieşte suprafaŃa
secŃiunii transversale gi cu suprafaŃa de bază a arborelui g1,30 (ecuaŃia 1.22).
v
f1,30 = (1.22)
g1,30 ⋅ h
Cercetările au arătat că valoarea coeficientului de formă artificial variază în funcŃie de

diametru la brad, în funcŃie de înălŃime la stejar, cer, fag, tei etc. şi în funcŃie de ambele
caracteristici dimensionale la molid, mesteacăn, plop, salcâm etc. Legătura dintre coeficientul de
formă artificial şi înălŃimea arborelui este relativ slabă, iar legătura dintre coeficientul de formă
24
artificial şi diametrul de bază este mai strânsă. Coeficientul de corelaŃie multiplă relevă influenŃa
comună a ambelor caracteristici dimensionale.
Arborii de o anumită specie, în limitele unui anumit spaŃiu geografic, supuşi aceluiaşi
regim şi tratament, au o formă medie tipică în raport cu diametrul şi înălŃimea (la molid, în
raport de diametrul de bază şi înălŃimea arborelui, coeficientul de formă artificial variază în
intervalul 0,325-0,580, iar la fag coeficientul de formă artificial al arborelui întreg variază în
intervalul 0,481-0,637).
Cel mai adesea valorile coeficientului de formă artificial urmează curbe continue
descrescătoare în raport cu diametrul.
VariaŃia coeficientului de formă artificial este mai mare decât cea înregistrată în cazul
coeficienŃilor de descreştere artificiali şi poate fi exprimată prin relaŃia matematică
s f % = 1,35 ⋅ sk % (1.23)
în care:
sf % este coeficientul de variaŃie al coeficientului de formă artificial;
sk % este coeficientul de variaŃie al coeficienŃilor de descreştere artificiali.
În general, repartiŃia procentuală a arborilor pe categorii de coeficienŃi de formă urmează
o distribuŃie normală în cazul arboretelor echiene (sf % = 8 - 13 %). În cazul arboretelor pluriene
se înregistrează o variaŃie mai mare, coeficientul de variaŃie al coeficientului de formă artificial
se încadrează în intervalul 12 - 20 %. Cercetările au arătat că există o influenŃă a condiŃiilor
staŃionale dar şi a operaŃiunilor culturale.
Pentru fiecare specie dintr-un anumit spaŃiu ecologic, arborii cu aceeaşi înălŃime şi
acelaşi diametru de bază au o formă medie exprimată prin ecuaŃiile 1.24 – 1.26
b0
f = (1.24)
b1 + b2 ⋅ d
a0
f = (1.25)
a1 + a2 ⋅ h
log f = b0 + b1 ⋅ log d + b 2 ⋅ log 2 d + b3 ⋅ log h + b4 ⋅ log 2 h (1.26)

în care:
d este diametrul de bază al arborelui;
h este înălŃimea arborelui;
, , , , , etc. sunt coeficienŃi ai ecuaŃiilor de regresie determinaŃi prin
metode ale statisticii matematice.
25
Sistemele moderne de prelucrare a datelor permit folosirea unor ecuaŃii de regresie
multiplă pentru stabilirea coeficientului de formă artificial în funcŃie de caracteristicile
biometrice ale arborilor şi pentru arboretele pluriene.
Exemplu:
Cunoscând diametrul de bază, înălŃimea arborelui şi volumul fusului
determinat după doborârea arborelui se poate calcula valoarea coeficientului de
formă artificial aplicând ecuaŃia 1.22. Pentru un exemplar de molid cu diametrul
de bază 42 cm, înălŃimea de 32 m şi volumul fusului 1,802 m3 valoarea
coeficientului de formă artificial este 0,406 (ecuaŃia 1.27).
v 1,802
f1,30 = = = 0,406
g1,30 ⋅ h 0,7854 ⋅ 0,42 2 ⋅ 32
(1.27)
Avantajul utilizării coeficientului de formă artificial este dat de modul comod de a

determina valoarea acestuia în cazul arborilor în picioare, mod care implică identificarea speciei,
măsurarea diametrului de bază şi a înălŃimii. Valorile medii ale coeficientului de formă artificial
au fost calculate pentru un număr de 23 specii forestiere şi publicate în lucrarea Biometria
arborilor şi arboretelor din România (Giurgiu et al., 1972).
Exemplu:
Cunoscând specia, diametrul de bază şi înălŃimea arborelui se poate
extrage valoarea coeficientului de formă artificial din Biometria arborilor şi
arboretelor din România (Giurgiu et al., 1972), tabela 1 a lucrării. Pentru un
exemplar de molid cu diametrul de bază 42 cm şi înălŃimea de 32 m valoarea
medie a coeficientului de formă artificial este 0,426, conform tabelei 1.1, pagina
131.
ÎnălŃimea de 1,30 m la care se determină aria secŃiunii gi are o influenŃă artificială şi
împiedică astfel o corectă comparaŃie a arborilor din punct de vedere al formei lor.
Coeficienul de formă natural (f0,10h, f0,15h sau f0,20h) se calculează prin particularizarea
ecuaŃiei 1.13 (figura 1.6. b) în care se înlocuieşte suprafaŃa secŃiunii transversale gi cu suprafaŃa
secŃiunii transversale g0,10h, g0,15h sau g0,20h (ecuaŃiile 1.28 - 1.30).
v
f 0,10 h = (1.28)
h ⋅ g 0,10 h
v
f 0,15h = (1.29)
h ⋅ g0,15h
26
v
f 0, 20 h = (1.30)
h ⋅ g 0, 20 h
Coeficientul de formă natural prezintă mare independenŃă faŃă de dimensiunile arborelui

şi de condiŃiile de vegetaŃie (coeficienŃii de corelaŃie au valori mici şi nesemnificative). Foarte
puternică este corelaŃia între coeficientul de formă natural şi coeficientul de descreştere natural
k0,50⋅h / 0,10⋅h .
Şi în cazul lui coeficientului de formă artificial arboretele echiene sunt structurate
potrivit legii distribuŃiei normale. Coeficientul de variaŃie al coeficientului de formă natural
variază în limite mai restrânse, situându-se în intervalul 6 - 9 %, fiind cu circa 20% mai mare
decât coeficientul de variaŃie al coeficientului de descreştere natural k0,50⋅h / 0,10⋅h .

Valorile medii pe specii, de la forme pline spre forme trase, sunt 0,544 la molid, 0,536 la
brad, 0,508 la gorun, 0,491 la fag şi 0,430 la salcie.
Prodan (1965) a stabilit că se poate aprecia că au formă plină arborii cu o valoare a
coeficientului de formă natural mai mare de 0,520. Valorile mai mici de 0,520 ale aceluiaşi
coeficient indică arbori cu formă trasă.
Dezavantajul utilizării coeficientului de formă natural este dat de înălŃimea diametrului
de referinŃă care poate să conducă la un nivel prea sus sau prea jos şi ca urmare la erori la
măsurarea diametrului.
Utile în aprecierea formei fusului unui arbore sunt şi mărimile coeficienŃilor de
descreştere naturali şi valoarea coeficientului de formă natural determinate pentru cilindru, con,
paraboloid apolonic şi neiloid.
Tabelul 1.4. Valorile indicatorilor de formă calculate pentru conoide fundamentale

Conoide k0,10h/0,10h k0,30h/0,10h k0,50h/0,10h k0,70h/0,10h k0,90h/0,10h f0,10h
fundamentale
Cilindru 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000
Paraboloid apolonic 0,882 0,745 0,577 0,333 0,555
Con 0,778 0,556 0,333 0,111 0,407
Neiloid 0,686 0,414 0,192 0,037 0,336
I.1.7. CoeficienŃi ai suprafeŃei laterale a fusului

În mod similar, dacă în locul volumului se consideră aria suprafeŃei laterale a fusului (s),
respectiv aria suprafeŃei laterale a unui cilindru de referinŃă descris ca în cazul coeficientului de
formă, rezultă expresia coeficienŃilor suprafeŃei laterale a fusului (ecuaŃiile 1.31 şi 1.32).
27
CoeficienŃii artificiali ai suprafeŃei laterale a fusului (R) se calculează în funcŃie de
circumferinŃa arborelui măsurată la înălŃimea 1,30 m.
s
R=
π ⋅ d1,30 ⋅ h
(1.31)
CoeficienŃii naturali ai suprafeŃei laterale a fusului (Ri) se determină în funcŃie de
circumferinŃa arborelui măsurată la o înălŃime relativă i (cel mai adesea sau ).
s
Ri =
π ⋅ di ⋅ h
(1.32)
Dacă se notează cu Q raportul între diametrul măsurat la înălŃimea relativă şi
diametrul de bază (ecuaŃia 1.33), atunci prin egalarea expresiilor care reflectă aria suprafeŃei
laterale a fusului ce rezultă din ecuaŃiile 1.31 şi 1.32, se poate obŃine legătura matematică între
cei doi coeficienŃi ai suprafeŃei laterale a fusului sub forma ecuaŃiilor 1.34 şi 1.35.
d 0 ,10 ⋅ h
Q =
d 1 , 30
(1.33)
R = Q ⋅ Ri
(1.34)
R
Ri =
Q
(1.35)
Cel mai studiat este coeficientul natural al suprafeŃei laterale a fusului exprimat în
funcŃie de circumferinŃa fusului de la înălŃimea (ecuaŃia 1.36).
s
R0 ,10 ⋅ h =
π ⋅ d 0 ,10 ⋅ h ⋅ h
(1.36)
Aria suprafeŃei laterale a fusului se poate calcula prin însumarea ariilor suprafeŃei
laterale a 10 tronsoane cu lungimea relativă egală cu stabilite în funcŃie de diametrul
măsurat la mijlocul lungimii tronsoanelor (ecuaŃia 1.37).
s = π ⋅ 0,10 ⋅ h ⋅ (d 0,05⋅h + d 0,15⋅h + d 0, 25⋅h + ⋅ ⋅ ⋅ + d 0,95⋅h )
(1.37)
În continuare, dacă se introduce noua expresie a suprafeŃei laterale a fusului în ecuaŃia
1.36, se obŃin relaŃia matematică 1.38 în care se pot identifica termenii care descriu coeficienŃii
de descreştere naturali (ecuaŃia 1.39) şi varianta restrânsă a acesteia (ecuaŃia 1.40).
d d d d 
R0,10 ⋅h = 0,10 ⋅  0,05⋅ h + 0 ,15⋅ h + 0, 25 ⋅h + ⋅ ⋅ ⋅ + 0,95 ⋅h 
d 
 0,10 ⋅ h d 0,10 ⋅h d 0,10 ⋅h d 0,10 ⋅h  (1.38)
28
R0,10⋅h = 0,10 ⋅ (k 0,05⋅h / 0,10⋅h + k 0,15⋅h / 0,10⋅h + k 0, 25⋅h / 0,10⋅h + ⋅ ⋅ ⋅ + k 0,95⋅h / 0,10⋅h )
(1.39)
10
R0,10 ⋅ h = 0,10 ⋅ ∑k
i =1
i / 0 ,10 ⋅h
(1.40)
Având în vedere că se poate stabili o legătură liniară de dependenŃă (ecuaŃia 1.41) a
coeficienŃilor de descreştere naturali în funcŃie de coeficientul de descreştere natural
, se pot scrie ecuaŃiile 1.42 şi 1.43 care indică posibilitatea de exprimare a

coeficientului natural al suprafeŃei laterale a fusului în funcŃie de coeficientul de descreştere
natural calculat la jumătatea înălŃimii arborelui.
ki / 0,10⋅h = ai + bi ⋅ k 0,50⋅h / 0,10⋅h
(1.41)
10
R0,10⋅h = 0,10 ⋅ ∑ (a
i =1
i + bi ⋅ k 0,50⋅h / 0,10⋅h )
(1.42)
10 10
R0,10 ⋅ h = 0,10 ⋅ ∑i =1
ai + 0,10 ⋅ k 0 ,50 ⋅ h / 0,10 ⋅ h ⋅ ∑b
i =1
i
(1.43)
Giurgiu (1969) a arătat că există o corelaŃie liniară intensă de tipul
R0 ,10 ⋅ h = a 0 + a1 ⋅ k 0 , 50 ⋅ h / 0 ,10 ⋅ h
(1.44)
în care:
şi sunt coeficienŃi care variază de la o specie la alta.
Există şi alte mijloace de a analiza forma fusului arborelui. Dintre acestea se pot
menŃiona Tabelele generale de descreştere a diametrului fusului publicate în partea a IV-a a
lucrării Tabele dendrometrice (Popescu-Zeletin et al., 1957). În aceste tabele sunt redate
diametrele fusului cu coajă şi fără coajă la înălŃimile 1 m, 3 m, 5 m, 7 m, 9 m etc. la un număr de
12 specii forestiere.
I.1.8. RelaŃii între diferiŃi indicatori ai formei fusului

În scopul determinării unor indicatori mai valoroşi sub aspectul puterii de caracterizare a
formei fusului, în raport de indicatori mai uşor determinabili sunt interes relaŃiile care se pot
stabili între coeficientul de formă artificial şi coeficientul de formă natural dar şi între
coeficientul de formă natural şi coeficientul de descreştere natural determinat la jumătatea
înălŃimii arborelui.
RelaŃii între coeficientul de formă artificial şi coeficientul de formă natural
29
Dacă din ecuaŃiile 1.22 şi 1.28 se extrage expresia volumului arborelui, rezultă egalitatea
redată prin relaŃia matematică 1.45, respectiv forma retrânsă a acesteia (ecuaŃia 1.46).
π π
v= ⋅ d12,30 ⋅ h ⋅ f1,30 = ⋅ d 02,10 ⋅ h ⋅ h ⋅ f 0 ,10 ⋅ h
4 4 (1.45)
d12,30 ⋅ f1,30 = d 02,10 ⋅h ⋅ f 0,10 ⋅h

(1.46)
Din egalitatea de mai sus se pot scrie ecuaŃiile 1.47 şi 1.48 care indică posibilitatea
exprimării coeficientului de formă artificial în funcŃie de coeficientul de formă natural, dar şi
invers.
f 0,10⋅h
f1,30 = 2 (1.47)
 d1,30 
 
 d 0,10⋅h 
 
2
 d1,30 
f 0,10⋅h = f1,30 ⋅  
 d 0,10⋅h 
  (1.48)
Totodată, dacă se Ńine cont de notaŃia Q (ecuaŃia 1.33), se ajunge uşor la variantele
simplificate (ecuaŃiile 1.49 şi 1.50) care redau relaŃia matematică dintre coficientul natural de
formă şi cel artificial.
f1,30 = Q2 ⋅ f 0,10⋅h
(1.49)
f1,30
f 0,10⋅h =
Q2
(1.50)
RelaŃia între coeficientul de formă natural şi coeficientul de descreştere natural
determinat la jumătatea înălŃimii arborelui
Încă din anul 1944 Krenn şi Prodan au arătat că există o legătură liniară între coeficientul
de formă natural f0,10h şi coeficientul de descreştere natural k0,50h/0,10h (ecuaŃia 1.51). RelaŃia
matematică propusă de cei doi autori are caracter general, fiind unică pentru toate speciile.
f 0,10⋅h = 0,894 ⋅ k 0,50⋅h / 0,10⋅h − 0,126 (1.51)
Mai târziu, Giurgiu (1965, 1972) a arătat că regresia curbilinie exprimată prin ecuaŃia de
gradul doi conduce la rezultate mai bune (ecuaŃiile 1.52 şi 1.53).
f 0,10⋅h = a0 + a1 ⋅ k 0,50⋅h / 0,10⋅h + a2 ⋅ k 20,50⋅h / 0,10⋅h

(1.52)
30
(
f1,30 = Q 2 a0 + a1k 0 , 50⋅h / 0 ,10⋅h + a 2 k 02, 50⋅h / 0 ,10⋅h ) (1.53)
Rezumat
Lucrările din domeniul dendrometriei utilizate pentru rezolvarea
aplicaŃiilor practice sunt:
• Tabele dendrometrice (1957), autori I. Popescu-Zeletin împreună cu alŃi 8
coautori;
• Biometria arborilor şi arboretelor din România (1972), autori V. Giurgiu. I.
Decei şi S. Armăşescu;
• Metode şi tabele dendrometrice (2004), autori V. Giurgiu, I. Decei, D.
Drăghiciu;
• Modele matematico-auxologice şi tabele de producŃie pentru arborete
(2004), autori V. Giurgiu, D. Drăghiciu.
SecŃiunile transversale ale fusului arborelui sunt suprafeŃe orbiforme care

se apropie şi se deosebesc în acelaşi timp de forma cercului, elipsei, combinaŃiei
cerc-elipsă, cerc-parabolă, dar în practica uzuală se consideră drept cerc.
SecŃiunea longitudinală a fusului variază de la specie la specie şi de la

arbore la arbore în cadrul aceleiaşi specii. Curba de contur a unor părŃi din trunchi s-
a asimilat cu diferite curbe generatoare ale unor corpuri geometrice de rotaŃie
cunoscute: cilindru, con, paraboloid apolonic, trunchi de neiloid etc. Ca urmare,
ecuaŃia conoidelor fundamentale poate fi utilizată pentru exprimarea curbei de
contur a unor porŃiuni ale fusului arborelui. Cel mai adesea valoarea exponentului
formei curbei este cuprinsă în intervalul 0,9-1,5. Se dovedesc a fi satisfăcătoare în
practica silvică şi ecuaŃia parabolei cubice şi polinomul de gradul patru pentru a
exprima forma trunchiului prin metode statistice.
Indicii de formă sau coeficienŃii de descreştere sunt indicatori ai formei

care reflectă descreşterea diametrului fusului de la bază către vârful arborelui.
Aceştia se exprimă prin raportul între un diametru di situat la distanŃa i faŃă de baza
arborelui şi un diametru de referinŃă. Ca diametru de referinŃă se poate considera
diametrul de bază al arborelui (diametrul măsurat la înălŃimea 1,30 m faŃă de baza
arborelui) sau diametrul măsurat la înălŃimea relativă faŃă de baza arborelui.
În funcŃie de diametrul de referinŃă adoptat se pot defini coeficienŃi de descreştere
artificiali şi coeficienŃi de descreştere naturali.
Coeficientul de formă al unui arbore (f) reprezintă raportul între volumul

31
real al arborelui (v) şi volumul unui cilindru de referinŃă (vcilindru). În mod uzual
cilindrul de referinŃă are înălŃimea egală cu a arborelui (h) şi secŃiunea transversală
(gi) identică cu cea a arborelui de la nivelul 1,30 m sau . Întotdeauna
coeficientul de formă va avea o valoare subunitară.
În mod similar, dacă în locul volumului se consideră aria suprafeŃei laterale a

fusului (s), respectiv aria suprafeŃei laterale a unui cilindru de referinŃă descris ca în
cazul coeficientului de formă, rezultă expresia coeficienŃilor suprafeŃei laterale a
fusului.
În scopul determinării unor indicatori mai valoroşi sub aspectul puterii de

caracterizare a formei fusului, în raport de indicatori mai uşor determinabili sunt
interes relaŃiile care se pot stabili între coeficientul de formă artificial şi coeficientul
de formă natural dar şi între coeficientul de formă natural şi coeficientul de
descreştere natural determinat la jumătatea înălŃimii arborelui.
Test de evaluare a cunoştinŃelor

1. PrecizaŃi lucrările dendrometrice (titlul, anul apariŃiei şi autorii) de referinŃă
pentru activităŃile practice din silvicultură.
2. EnumeraŃi conoidele fundamentale care se pot identifica de-a lungul fusului, de
la bază către vârful arborelui.
3. IndicaŃi prin reprezentare grafică trăsăturile tipice ale formei secŃiunii
longitudinale a fusului arborelui.
4. PrecizaŃi forma cu care se asimilează în practică secŃiunile transversale ale
fusului arborelui.
5. EcuaŃia conoidelor fundamentale (formulă, explicitarea termenilor, reprezentarea
grafică a curbelor generatoare pentru , şi ).
6. DefiniŃi coeficienŃii de descreştere artificiali (indicii de formă artificiali).
7. PrecizaŃi formula de calcul a coeficienŃilor de descreştere artificiali (indici de
formă artificiali), explicaŃi termenii şi calculaŃi valoarea corespunzătoare
nivelului 19,30 m ştiind că diametrul de bază este 46,5 cm, iar diametrul la
nivelul 19,30 m este 18,7 cm.
8. DefiniŃi coeficienŃii de descreştere naturali (indicii de formă naturali).
32
9. PrecizaŃi formula de calcul a coeficienŃilor de descreştere naturali (indici de
formă naturali), explicaŃi termenii şi calculaŃi valoarea corespunzătoare
mijlocului înălŃimii fusului ştiind că diametrul la nivelul 0,5h este 28,7 cm, iar la
nivelul 0,1h este 40,3 cm.
10. DefiniŃi coeficienŃii de formă artificiali, precizaŃi formula de calcul şi explicaŃi
termenii.
11. Să se extragă din tabele valoarea coeficientului de formă artificial pentru un
exemplar de molid cu diametrul de bază 38 cm şi înălŃimea de 26 m.
12. DefiniŃi coeficienŃii de formă naturali, precizaŃi formula de calcul şi explicaŃi
termenii.
33
Unitatea de învăŃare I.2. EcuaŃia de regresie a curbei de contur a
fusului
Cuprins
I.2.1. Introducere ....................................................................................................... 34
I.2.2. CompetenŃe ...................................................................................................... 34
I.2.3. EcuaŃii de bază ale curbei de contur a fusului ................................................... 35
I.2.4. Diametrele la diferite înălŃimi pe fus................................................................. 37
I.2.5. Aria secŃiunilor transversale la diferite înălŃimi pe fus ...................................... 37
I.2.6. Aria laterală a fusului sau a anumitor porŃiuni de fus ........................................ 37
I.2.7. Volumul fusului sau al anumitor porŃiuni din fus .............................................. 38
I.2.8. Volumul pe sortimente dimensionale................................................................ 40
I.2.9. RelaŃia între volumul diferitelor porŃiuni ale fusului şi poziŃia acestora de-a lungul
fusului .................................................................................................................................. 41
Rezumat .................................................................................................................... 44
Test de evaluare a cunoştinŃelor................................................................................. 45
I.2.1. Introducere
Prezenta unitate de învăŃare reliefează posibilităŃile de exprimare a ecuaŃiei
curbei de contur a fusului şi modul de corelare a volumului diferitelor porŃiuni ale
fusului arborelui cu poziŃia acestora de-a lungul fusului.

După parcurgerea materialului corespunzător acestei unităŃi de învăŃare
• exprime diametrele la diferite înălŃimi pe fusul arborelui;
• indice modul de calcul al ariei secŃiunii transversale la diferite înălŃimi pe
fusul arborelui;
• calculeze aria laterală a fusului şi a anumitor porŃiuni de fus;
• stabilească volumul pe sortimente dimensionale;
• să coreleze volumul diferitelor porŃiuni ale fusului cu poziŃia acestora de-a
lungul fusului.
Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare este de 3 ore.
34
I.2.3. EcuaŃii de bază ale curbei de contur a fusului
Cea mai simplă formă de scriere a ecuaŃiei de regresie a curbei de contur a fusului derivă
din expresia coeficienŃilor de descreştere naturali (ecuaŃia 1.12). Adoptând în continuare un mod
simbolic de notare a indicilor (de exemplu d0,1 în loc de d0,10h, k0,i în loc de ki/0,10h, sau k0,5 în loc
de k0,50h/0,10h etc.) se poate exprima curba de contur a fusului prin redarea diametrului la diferite
înălŃimi pe fusul arborelui în raport cu diametrul măsurat la înălŃimea relativă şi valoarea
coeficientului de descreştere natural (ecuaŃia 1.54).
d 0,i = k 0,i ⋅ d 0,1 (1.54)
Având în vedere legătura liniară (ecuaŃia 1.55) a coeficienŃilor de descreştere naturali

faŃă de k0,5, se poate înlocui expresia acestora în ecuaŃia 1.54, obŃinându-se astfel un nou model
(Giurgiu, 1972) pentru curba de contur a fusului (ecuaŃia 1.56 ).
k0,i = a0,i + b0,i ⋅ k0,5 (1.55)
d0,i = (a0,i + b0,i ⋅ k0,5 ) ⋅ d0,1 (1.56)
CoeficienŃii şi se pot stabili pe specii prin măsurători efectuate la cel puŃin 150-
200 arbori cu ajutorul ecuaŃiilor 1.57 şi 1.58 în funcŃie de înălŃimea relativă a secŃiunii (li/h).
2 10
l  l  l 
a0,i = A0 + A1  i  + A2  i  + ⋅ ⋅ ⋅ + A10  i  (1.57)
h h h
2 10
l  l  l 
b0,i = B0 + B1  i  + B2  i  + ⋅ ⋅ ⋅ + B10  i  (1.58)
h h h
Se ajunge astfel la determinarea diametrului fusului în funcŃie de specie, înălŃimea totală
a arborelui (h), înălŃimea li a secŃiunii de-a lungul fusului, diametrul măsurat la înălŃimea relativă
, coeficientul de descreştere natural k0,5, respectiv raportul între diametrele măsurate la
şi .
 10 l 
j 10
l 
j 
∑
d 0,i =  Aj  i  +
 j =0  h 
∑
j =0
B j  i  k 0,5  d 0,1
h 
(1.59)
CoeficienŃii Ai şi Bi se determină pe cale experimentală folosind metode moderne ale

statisticii matematice.
Conform cercetărilor lui Giurgiu evidenŃiate în Unitatea de învăŃare I1, se poate scrie
ecuaŃia 1.60.
 10  d 0,5  l  j 
∑
d 0,i =   A j +
 j =0  d 0,1
B j  i   d 0,1
 h  

(1.60)

35
Numărul mare de coeficienŃi permite adaptarea la diferite situaŃii concrete. Pentru
fusurile de aceeaşi specie, raportul diametrelor poate fi considerat ca având o anumită valoare
medie stabilă (ecuaŃia 1.61).
 d 
 A j + B j 0,5  = C j (1.61)
 d 0,1 

Cu această notaŃie se poate restrânge forma ecuaŃiei 1.60.
j
10
l 
d 0 ,i = d 0 ,1 ∑ C j  i  (1.62)
j =0 h
Din relaŃiile matematice ale curbei de contur a fusului redate prin ecuaŃiile 1.60 şi 1.62 se
poate identifica expresia coeficientului de descreştere natural (ecuaŃia 1.63).
10  d 0,5  li 
j 10
 li 
j
∑  A +
 j d
j =0 
B j   = ∑ C j   = k 0 ,i

 h  h
(1.63)
0,1  j =0
Dacă în aceleaşi două relaŃii se înlocuieşte d0,10h cu expresia ce rezultă din notaŃia Q
(ecuaŃia 1.64) şi în continuare Q este substituit cu expresia unui polinom de gradul al doilea,
dependenŃa stabilindu-se în funcŃie de înălŃimea arborelui,
(
d 0,1 = Q ⋅ d1,3 = α 0 + α1 ⋅ h + α 2 ⋅ h 2 ⋅ d1,3 ) (1.64)
atunci, se pot deduce alte trei ecuaŃii (1.65, 1.66, 1.67) ale curbei de contur a fusului.
10  d  l  j
d 0 ,i = d 1,3 Q ∑  A j + 0 , 5 B j  i  (1.65)
j =0  d 0 ,1  h 
j
( )
l 
10
d 0 ,i = d1,3 α 0 + α1h + α 2 h 2 ⋅ ∑ C j  i  (1.66)
j =0 h
j
10
l 
d 0,i = d1,3 Q ∑ C j  i  (1.67)
j =0 h
Aceste trei ecuaŃii au stat la baza elaborării unor procedee practice pentru determinarea
volumului total şi pe sortimente la arbori şi arborete.
Rezultă că valoarea coeficientului de descreştere natural poate fi determinată prin
măsurarea de fiecare dată a diametrelor d0,10h şi d0,50h cu relaŃia 1.60 sau prin considerarea unei
valori medii pe specii, independent de înălŃimea şi diametrul de bază al arborilor (ecuaŃia 1.62).
Giurgiu (1965) a arătat că este posibil să se exprime coeficientul de descreştere natural
k0,50h/0,10h fie în funcŃie de înălŃimea arborelui (ecuaŃia 1.68), fie în funcŃie de diametrul de bază
(ecuaŃia 1.69), fie după o ecuaŃie de regresie multiplă în funcŃie de cele două caracteristici
dendrometrice (ecuaŃia1.70).
36
k0,5 = a0 + a1 ⋅ h + a2 ⋅ h 2 (1.68)
k0,5 = a0 + a1 ⋅ d + a2 ⋅ d 2 (1.69)
k 0 , 5 = f (h, d ) (1.70)
EcuaŃiile de regresie ale curbei de contur prezentate au o importanŃă ştiinŃifică şi practică

deosebită deoarece permit determinarea pe cale analitică a principalelor caracteristici biometrice
ale fusului.
I.2.4. Diametrele la diferite înălŃimi pe fus

Diametrele situate la diferite înălŃimi pe fusul arborelui se determină cu relaŃiile
anterioare, în funcŃie de diametrul de bază, înălŃimea arborilor şi de înălŃimea secŃiunii de-a
lungul fusului (de exemplu prin aplicarea ecuaŃiilor 1.66, 1.67). Totodataă, acestea îndeplinesc
funcŃiile tabelelor de descreştere a diametrelor fusului. Cu ajutorul acestor relaŃii matematice se
pot stabili porŃiunile de fus cu descreştere minimă pe metru liniar (cilindricitate ridicată).
I.2.5. Aria secŃiunilor transversale la diferite înălŃimi pe fus

Se determină diametrele după ecuaŃiile 1.65, 1.66, 1.67 şi pe baza lor, aria secŃiunilor
transversale, aplicând formula pentru aria cercului (ecuaŃia 1.71)
g 0 ,i = 0, 7854 ⋅ d 02,i (1.71)
în care 0,7854 reprezintă raportul π/4, adică 3,14/4.
I.2.6. Aria laterală a fusului sau a anumitor porŃiuni de fus

În cazul fusului întreg aria laterală (s) se obŃine prin integrarea curbei de contur a fusului
între limitele l1 = 0 şi l2 = h (ecuaŃia 1.72), iar pentru porŃiuni de fus prin integrarea între anumite
limite (l1 şi l2).
h
s = π ∫ d 0 ,i ∂ l (1.72)
0
După integrarea expresiei diametrului la diferite înălŃimi pe fus conform ecuaŃiei 1.59 se
obŃine ecuaŃia 1.73
 10 h j +1 10
h j +1 
s = π ∑ A j
( j + 1)h j 0,5 ∑
+
( j + 1)h j  0,1
k B j d (1.73)
 j =0 j =0
sau, într-o formă mai restrânsă, ecuaŃia 1.74.
37
 10 A 10 B 
s = π ∑ j + k0 , 5 ∑ j  hd 0 ,1 (1.74)
 j =0 j + 1 j = 0 j + 1
În continuare, dacă se aplică notaŃiile şi corespunzător ecuaŃiilor 1.75 şi 1.76,

10 Aj
∑ j +1 = a
j =0
0 (1.75)
10 Bj
∑ j +1 = a
j =0
1 (1.76)
atunci se obŃine varianta simplificată a relaŃiei 1.74.

s = π ⋅ d0,1 ⋅ h ⋅ (a0 + a1 ⋅ k0,5 ) (1.77)
Dar, cum R 0 ,1 = a 0 + a 1 ⋅ k 0 , 5 (conform celor prezentate la Unitatea de învăŃare I1) şi
cum diametrul d0,10h se poate substitui cu diametrul de bază şi notaŃia Q (conform ecuaŃiei 1.64),
expresia ariei laterale a fusului capătă o nouă formă (ecuaŃia 1.78).
s = π ⋅ Q ⋅ R 0 ,1 ⋅d 1 , 3 ⋅ h (1.78)
Această relaŃie matematică permite determinarea creşterii curente în volum la arbori în

raport cu aria laterală a fusului.
Aria laterală a fusului reprezintă un indicator important pentru stabilirea intensităŃii
operaŃiunilor culturale (este mult mai stabil).
I.2.7. Volumul fusului sau al anumitor porŃiuni din fus

Prin integrarea ariei secŃiunii transversale (g0,i), având expresia (0,7854d0,i2) stabilită
conform ecuaŃiei 1.71 se poate determina volumul fusului sau al anumitor porŃiuni de fus
(ecuaŃia 1.79).
h
v = 0,7854⋅ ∫ d 02,i ∂l (1.79)
0
Volumul fusului întreg poate fi calculat prin exprimarea acestuia în funcŃie de

coeficientul de formă natural (ecuaŃia 1.80),
v = 0,7854 ⋅ d02,1 ⋅ h ⋅ f 0,1 (1.80)

relaŃie în care prin înlocuirea coeficientului de formă natural cu expresia matematică din ecuaŃia
1.81 ce rezultă din considerarea arborelui cubat pe tronsoane, se obŃine o nouă posibilitate de
determinare a volumului (ecuaŃia 1.82).
(
f 0,1 = 0,1 ⋅ k 02,05 + k 02,15 + ⋅ ⋅ ⋅ + k 02,95 ) (1.81)
38
(
v = 0,7854 ⋅ d02,1 ⋅ h ⋅ 0,1 ⋅ k02,05 + k02,15 + ⋅ ⋅ ⋅ + k02,95 ) (1.82)
Expresia volumului din ecuaŃia 1.82 poate fi scrisă şi într-o formă mai restrânsă (ecuaŃia
1.83).
10
v = g 0,1 ⋅ h ⋅ 0,1 ⋅ ∑k i =1
2
0 ,i (1.83)
Cercetările au arătat că există egalitatea
k0,i = a0,i + b0,i ⋅ k0,5 + c0,i k02,5 (1.84)

care permite dezvoltarea relaŃiei matematice a volumului din ecuaŃia 1.83 sub forma
 10 10 10 10 10 10 
 ∑
 i=1
∑i =1 i=1
∑ i =1
∑
i=1
∑ i=1
∑
v = g0,1h 0,1 a02,i + 0,1k02,5 b02,i + 0,1k04,5 c02,i + 0,2k0,5 a0,i b0,i + 0,2k02,5 a0,i c0,i + 0,2k03,5 b0,i c0,i 


(1.85)
în care se pot stabili notaŃiile prezentate în ecuaŃiile 1.86 - 1.90.

10
0,1 ∑a
i =1
2
0, i = b0 (1.86)
10
0,2 ∑a
i =1
0 , i b0 , i = b1 (1.87)
10 10
0,1 ∑ i =1
b02,i + 0,2 ∑a
i =1
0,i c0,i = b2 (1.88)
10
0,2 ∑b
i =1
0 , i c0 , i = b3 (1.89)
10
0,1 ∑c
i =1
2
0, i = b4 (1.90)
Cu aceste notaŃii se obŃine ecuaŃia 1.91 care indică posibilitatea calculării volumului şi în
funcŃie de coeficientul de descreştere natural determinat la jumătatea înălŃimii arborelui care, în
general are o valoare mai stabilă.
(
v = g 0,1 ⋅ h ⋅ b0 + b1k 0,5 + b2 k 02,5 + b3 k 03,5 + b4 k 04,5 ) (1.91)
Dacă în această ecuaŃie se renunŃă la ultimii 2 termeni, rezultă varianta simplificată
prezentată în ecuaŃia 1.92, relaŃie în care se poate identifica expresia coeficientului de formă
natural (ecuaŃia 1.93).
(
v = g0,1 ⋅ h ⋅ b0 + b1k0,5 + b2k02,5 ) (1.92)
f 0,1 = b0 + b1k0,5 + b2 k02,5 (1.93)
39
Această relaŃia dintre coeficientul de formă natural şi coeficientul de descreştere natural
a fost indicată în cadrul UnităŃii de învăŃare I1 (ecuaŃia 1.52).
CoeficienŃii de regresie ai ecuaŃiei 1.93 au fost stabiliŃi de Giurgiu (1972) pentru
principalele specii, astfel încât se poate determina volumul arborilor în funcŃie înălŃime şi de
două diametre măsurate pe fusul arborelui la distanŃele , şi faŃă de baza arborelui.
Având în vedere că diametrul d0,10h se poate substitui cu diametrul de bază şi notaŃia Q
(conform ecuaŃiei 1.64) rezultă că volumul fusului arborelui se poate determina şi cu relaŃia
matematică 1.94.
v=
π
4
( ) (
2
d12,3h α 0 + α1h + α 2 h 2 ⋅ b0 + b1k0,5 + b2 k02,5 ) (1.94)
Dacă, în plus, se exprimă coeficientul de descreştere în funcŃie de înălŃimea arborelui,

ecuaŃia se poate dezvolta după numai două caracteristici dendrometrice (diametrul de bază şi
înălŃimea arborelui).
v=
π
4
( ) 2


( ) ( )
d12,3 h α 0 + α1h + α 2 h 2 b0 + b1 a0 + a1h + a2 h 2 + b2 a0 + a1h + a2 h 2 
2
 (1.95)
În ideea că se cunosc valorile parametrilor ecuaŃiei de regresie, relaŃia 1.95 poate fi

folosită pentru întocmirea pe cale analitică a tabelelor de cubaj în funcŃie de diametrul de bază şi
înălŃimea arborelui.
I.2.8. Volumul pe sortimente dimensionale

Pentru diferite sortimente dimensionale volumul rezultă prin integrarea între limitele l1 şi
l2 a ecuaŃiei care exprimă aria secŃiunilor transversale la diferite înălŃimi pe fus (ecuaŃia 1.96)
l2
∫
v = 0,7854 d 02,i ∂l
l1
(1.96)
în care:
l1 este distanŃa de la baza fusului până la secŃiunea care corespunde cu capătul gros al
sortimentului;
l2 este distanŃa de la baza fusului până la secŃiunea care corespunde cu capătul subŃire al
sortimentului.
ImportanŃa ecuaŃiei 1.96 este dată de utilitatea formulei în elaborarea tabelelor de sortare
dimensională.
40
I.2.9. RelaŃia între volumul diferitelor porŃiuni ale fusului şi poziŃia
acestora de-a lungul fusului
Analog expresiei generale a volumului fusului redat prin ecuaŃia 1.79, se poate imagina
stabilirea volumului arborelui prin împărŃirea acestuia în 10 tronsoane cu lungimea relativă
egală cu . Pe baza acestui raŃionament volumul fiecărui tronson se poate scrie după
ecuaŃiile 1.97 şi 1.98.
v = 0,7854 ⋅ d02,i ⋅ 0,1⋅ h (1.97)
v = 0,7854 ⋅ d 02,1 ⋅ 0,1⋅ h ⋅ k o2,i (1.98)

Volumul cumulat al unui număr de n tronsoane (ecuaŃia 1.99) defineşte volumul unei
porŃiuni din fusul arborelui.
n
v= 0,7854 d 02,1 ⋅ 0,1h ∑k
i =1
2
0 ,i (1.99)
Volumul procentual al unei porŃiuni din fusul arborelui se poate stabili prin raportarea
volumului a n tronsoane la volumul total al fusului, conform ecuaŃiilor 1.100 şi 1.101.
n n
0,7854d 02,1 ⋅ 0,1h ∑
i =1
k02,i ∑k
i =1
2
0, i
v% = 100 = 10 (1.100)
0,7854d 0,1 ⋅ h ⋅ f 0,1
2
f 0,1
∑k
i =1
2
0, i
v% = 10 (1.101)
a0 + a1k0,5 + a2 k02,5
Rezultă că proporŃia volumului cumulat pentru aceeaşi lungime din fus variază în raport
de forma fusului, ponderea părŃii inferioare este cu atât mai mare cu cât forma acestuia este mai
trasă, caracterizându-se printr-un coeficient de descreştere natural k 0,5 mai mic.
Valorile medii ale volumului cumulat în procente de-a lungul fusului au fost calculate şi
sunt redate în raport cu înălŃimea relativă la un număr de 8 specii forestiere în tabela 5.1 a
lucrării Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004). Pentru specia molid, în figura 1.7
au fost reprezentate grafic variaŃia volumului tronsoanelor (%) în raport cu poziŃia relativă a
acestora pe fusul arborelui (a) şi variaŃia volumului cumulat al tronsoanelor (%) în funcŃie de
înălŃimea relativă hr (b).
41
100
25 99,7 100
97,9
Volumul cumulat al tronsoanelor (%)

90
93,9
21,1
80 87,5
Volumul tronsoanelor (%)

20
17,5 78,8
70
15,6 67,6
60
15 13,4
50 54,2
11,2
10 8,7 40
38,6
6,4 30
5 4 20 21,1
1,8 10
0,3
0 0
0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1 0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1
Inaltimea relativa, hr Inaltimea relativa, hr
a) b)
Figura 1.7. VariaŃia volumului tronsoanelor (%) şi al volumului cumulat al acestora (%) în
funcŃie de înălŃimea relativă
În cadrul aceleiaşi lucrări este prezentat şi volumul cumulat în procente de-a lungul
fusului în raport cu înălŃimea arborelui la numai 10 specii forestiere (tabela 5.2) faŃă de 22 specii
pentru care s-au întocmit aceste tabele în lucrarea Biometria arborilor şi arboretelor din
România (Giurgiu et al., 1972). Mult mai dezvoltate sunt însă Tabelele generale de descreştere a
diametrului fusului publicate în lucrarea Tabele dendrometrice (Popescu-Zeletin et al., 1957) în
care, din cauza prelucrării incomplete a datelor experimentale, sunt redate valorile pentru
volumul cumulat în procente de-a lungul fusului în raport cu diametrul de bază şi înălŃimea
arborelui la 12 specii forestiere.
Valorile medii ale volumului cumulat de-a lungul fusului (Giurgiu et al., 2004) au fost
reprezentate grafic în figura 1.8 pentru molid, fag şi salcie albă pentru a indica variaŃia acestora
în funcŃie de specie.
Se poate aprecia că peste 80% din volumul arborelui este concentrat în jumătatea
inferioară. În treimea inferioară a arborelui este concentraă de 10 ori mai multă masă lemnoasă
decât în treimea superioară a acestuia.
42
100
Volumul cumulat de-a lungul fusului (%)

90
80
70
60
50
40
30 Molid
Fag
20
Salcie alba
10
0
0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1
Inaltimea relativa, hr
Figura 1.8. VariaŃia volumului cumulat al tronsoanelor (%) în funcŃie de înălŃimea relativă şi
specia forestieră
Exemplu:
Se poate estima volumul fusului cumulat până la înălŃimea 16 m la care s-
a identificat un defect al lemnului pentru un exemplar de molid cu înălŃimea de
26 m, cu ajutorul tabelei 5.2 din lucrarea Metode şi tabele dendrometrice
(Giurgiu et al., 2004). Valoarea se extrage din tabela 5.2.1, conform speciei,
înălŃimii arborelui şi înălŃimii pe fus a secŃiunii. Prin citirea valorii, corespunzător
înălŃimilor indicate, rezultă că de la baza arborelui până la înălŃimea de 16 m se
concentrează 91 % din volumul total al fusului.
Să se estimeze volumul fusului cumulat până la înălŃimea 16 m la care s-a

identificat un defect al lemnului pentru un exemplar de brad cu înălŃimea de 30
m, cu ajutorul tabelei 5.2 din lucrarea Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et
al., 2004).
Exemplu:
Dacă, însă, se cunoaşte şi diametrul de bază arborelui, atunci pentru arbori
individuali se pot aplica Tabelele generale de descreştere a fusului publicate în
lucrarea Tabele dendrometrice (Popescu-Zeletin et al., 1957). Se poate estima
volumul fusului cumulat până la înălŃimea 16 m la care s-a identificat un defect al
lemnului pentru un exemplar de molid cu diametrul de bază 34 cm şi înălŃimea de
43
26 m, cu ajutorul tabelei 57 din lucrarea precizată anterior. Valoarea se extrage
conform speciei, diametrului de bază, înălŃimii arborelui şi înălŃimii pe fus a
secŃiunii. Prin citirea valorii, corespunzător înălŃimilor indicate, rezultă că de la
baza arborelui până la înălŃimea de 16 m se concentrează 90 % din volumul total
al fusului.
Să se estimeze volumul fusului cumulat până la înălŃimea 16 m la care s-a

identificat un defect al lemnului pentru un exemplar de brad cu diametrul de bază
38 cm, înălŃimea de 30 m, cu ajutorul tabelei 58 din lucrarea Tabele
dendrometrice (Popescu-Zeletin et al., 1957).
Rezumat
Cea mai simplă formă de scriere a ecuaŃiei de regresie a curbei de contur a
fusului derivă din expresia coeficienŃilor de descreştere naturali.
EcuaŃiile de regresie ale curbei de contur au o importanŃă ştiinŃifică şi
practică deosebită deoarece permit determinarea pe cale analitică a principalelor
caracteristici biometrice ale fusului.
Diametrele situate la diferite înălŃimi pe fusul arborelui se pot stabili cu
ajutorul ecuaŃiilor curbei de contur, în funcŃie de diametrul de bază, înălŃimea
arborilor şi de înălŃimea secŃiunii de-a lungul fusului.
Aria secŃiunilor transversale rezultă aplicând formula pentru aria cercului în
care se înlocuieşte raza cu jumătatea diametrului, iar valoarea raportului π/4 se
înlocuieşte cu 0,7854.
În cazul fusului întreg aria laterală se obŃine prin integrarea curbei de contur
a fusului între limitele l1 = 0 şi l2 = h, iar pentru porŃiuni de fus prin integrarea între
anumite limite (l1 şi l2).
Prin integrarea ariei secŃiunii transversale (g0,i), având expresia (0,7854d0,i2)
se poate stabili volumul fusului sau al anumitor porŃiuni de fus, formule de calcul
utile pentru întocmirea pe cale analitică a tabelelor de cubaj în funcŃie de diametrul
de bază şi înălŃimea arborelui.
Pentru diferite sortimente dimensionale volumul rezultă prin integrarea între
limitele l1 şi l2 a ecuaŃiei care exprimă aria secŃiunilor transversale la diferite înălŃimi
pe fus.
ProporŃia volumului cumulat pentru aceeaşi lungime din fus variază în raport
de forma fusului, iar ponderea părŃii inferioare este cu atât mai mare cu cât forma
44
acestuia este mai trasă.
Valorile medii ale volumului cumulat în procente de-a lungul fusului au fost
calculate şi sunt redate tabelele 5.1 şi 5.2 ale lucrării Metode şi tabele dendrometrice
(Giurgiu et al., 2004), tabelele 8.1 – 8.22 din lucrarea Biometria arborilor şi
arboretelor din România (Giurgiu et al., 1972) precum şi în Tabelele generale de
descreştere a diametrului fusului publicate în lucrarea Tabele dendrometrice
(Popescu-Zeletin et al., 1957).

1. PrecizaŃi formula de calcul pentru suprafaŃa de bază a arborelui, explicaŃi
termenii şi determinaŃi suprafaŃa de bază a unui arbore (m2) ştiind că
diametrul de bază este 40 cm.
2. PrecizaŃi formula de calcul pentru aria secŃiunilor transversale la diferite
înălŃimi pe fus şi explicaŃi termenii.
3. PrecizaŃi principiul, formula de calcul pentru volumul fusului şi explicaŃi
termenii.
4. PrecizaŃi principiul, utilitatea, formula de calcul pentru volumul pe sortimente
dimensionale şi explicaŃi termenii.
45
Unitatea de învăŃare I.3. Teoria cubajului fusului şi al tronsoanelor
considerate drept corpuri de rotaŃie
Cuprins
I.3.1. Introducere ....................................................................................................... 46
I.3.2. CompetenŃe ...................................................................................................... 46
I.3.3. Formula volumului fusului în funcŃie de secŃiunea de la bază şi de lungime ..... 47
I.3.4. Determinarea exponentului formei r ................................................................. 49
I.3.5. Formula volumului fusului în funcŃie de lungime şi de secŃiunea transversală de la
mijloc................................................................................................................................... 51
I.3.6. Formula volumului fusului în funcŃie de lungime şi de secŃiunea transversală situată
la o distanŃă oarecare de bază................................................................................................ 52
Rezumat .................................................................................................................... 54
Test de evaluare a cunoştinŃelor................................................................................. 55
Temă de control................................................................................................................... 55
I.3.1. Introducere
Prezenta unitate de învăŃare reliefează posibilităŃile de exprimare a
volumului fusului în funcŃie de lungime şi de o secŃiune (secŃiunea de la bază,
secŃiunea transversală de la mijloc, secŃiunea transversală situată la o distanŃă
oarecare de bază) şi modul de determinare a exponentului formei r.

După parcurgerea materialului corespunzător acestei unităŃi de învăŃare
• indice modul de calcul al exponentului formei r într-un caz dat;
• exprime volumul fusului în funcŃie de lungime şi de secŃiunea de la bază;
• exprime volumul fusului în funcŃie de lungime şi de secŃiunea transversală
de la mijloc;
• exprime volumul fusului în funcŃie de lungime şi de secŃiunea transversală
situată la o distanŃă oarecare de bază.
46
I.3.3. Formula volumului fusului în funcŃie de secŃiunea de la bază şi de
lungime
Aşa cum s-a arătat în cadrul UnităŃii de învăŃare I1, ecuaŃia curbei care prin rotire în jurul
axei Oy generează conoidele fundamentale care au importanŃă în descrierea formei fusului
arborelui, se poate reda prin expresia generală 1.1 sau prin ecuaŃia 1.102
y2 = p ⋅ x2r (1.102)
în care:
y este raza secŃiunii transversale;
x este distanŃa acestei secŃiuni faŃă de vârful curbei fixat în originea sistemului de axe;
p este un parametru ce determină raportul de mărime dintre x şi y;
r este exponentul formei curbei.
În acest context, cilindrul, paraboloidul apolonic, conul şi neiloidul, considerate
conoidele fundamentale de interes dendrometric, se obŃin pentru valori ale lui r egale cu 0, 0,5, 1
şi 1,5, aşa cum este indicat în figura 1.9.
Figura 1.9. Corpuri de rotaŃie de interes dendrometric
Dacă ecuaŃia 1.102 se multiplică cu valoarea π, atunci se obŃine o nouă ecuaŃie care
reflectă expresia ariei secŃiunii transversale (g).
π ⋅ y2 = π ⋅ p ⋅ x2r = g (1.103)
47
În continuare, prin integrarea acestei expresii între limitele 0 şi L (lungimea întregului
corp de rotaŃie), corespunzător principiului de stabilire a volumului indicat în cadrul UnităŃii de
învăŃare I2, rezultă ecuaŃia 1.104.
L
v =π ⋅ ∫ p⋅x
2r
dx
0 (1.104)
Rezolvarea integralei conduce la o nouă posibilitate de exprimare a volumului.
L L
px2r +1 px2r ⋅ x
v =π ⋅ =π ⋅
2r +1 2r +1
0 0 (1.105)
Prin înlocuirea lui p cu expresia ce rezultă din ecuaŃia 1.102, se obŃine
L L
y2 x 2r ⋅ x y2 ⋅ x
v =π ⋅ =π
x 2r 2r + 1 2r + 1
0 0 (1.106)
şi prin trecerea la limită rezultă relaŃia generală care permite stabilirea volumului conoidelor
fundamentale prin particularizarea valorii lui r (ecuaŃia 1.107).
1
v= ⋅ π ⋅ y L2 ⋅ L
2r + 1 (1.107)
Termenii yL şi L se pot identifica în figura 1.10 care indică ipoteza stabilirii volumului
fusului în funcŃie de secŃiunea de la bază cu diametrul dL şi de lungime.
Figura 1.10. Ipoteza stabilirii volumului fusului în funcŃie de secŃiunea de la bază şi de lungime
Dacă în egalitatea exprimată prin relaŃia 1.103 se notează

π ⋅ p = p1 (1.108)
şi aria secŃiunii transversale se scrie conform ecuaŃiei 1.109, rezultă că volumul fusului se poate
determina în funcŃie de exponentul formei curbei r, secŃiunea de la bază gL şi lungimea L a
fusului (ecuaŃia 1.110).
g = p1 ⋅ x 2 r (1.109)
48
L L
p x 2r +1
L
x 1
v= ∫ p1 x dx = 1 = g = gL ⋅ L
2r
2r + 1 2r + 1 0 2r + 1
0 0 (1.110)
Această modalitate de stabilire a volumului permite identificarea raportului
drept coeficientul de formă absolut ( ) al arborelui şi scrierea volumului fusului în
varianta restrânsă (ecuaŃia 1.111)
v = f absolut ⋅ g L ⋅ L
(1.111)
Se poate aprecia că volumul unui corp de rotaŃie având aria bazei gL şi lungimea L este
egal produsul între volumul unui cilindru cu aceleaşi dimensiuni şi fracŃia . În cazul
unor porŃiuni ale fusului arborelui exponentul formei r are valori cuprinse între 0 şi 3/2, variind
în raport cu specia, condiŃiile de creştere, poziŃia de-a lungul fusului.
EcuaŃia 1.110 a fost particularizată pentru cilindru, paraboloid apolonic, con şi neiloid
corespunzător valorilor lui r, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 1.5.
Tabelul 1.5. Caracteristici ale conoidelor de interes dendrometric

Corpul de Exponentul EcuaŃia curbei Aria bazei Volumul corpului
rotaŃie formei curbei r generatoare gL v
Cilindru 0
y2 = p g L = p1 v = π ⋅ y L2 ⋅ L
Paraboloid 1/2 y2 = p ⋅ x g L = p1 ⋅ x 1
v= ⋅ π ⋅ y L2 ⋅ L
apolonic 2
Con 1
y2 = p ⋅ x2 g L = p1 ⋅ x 2 1
v = ⋅ π ⋅ yL2 ⋅ L
3
Neiloid 3/2 g L = p1 ⋅ x 3
y2 = p ⋅ x3 1
v = ⋅ π ⋅ y L2 ⋅ L
4
I.3.4. Determinarea exponentului formei r

În cazul fusului arborelui s-a stabilit, că cel mai adesea, exponentul formei curbei r are
valori cuprinse între 0,45 şi 0,75. Această valoare poate fi determinată pentru o anumită porŃiune
din trunchi, cunoscând 2 semidiametre extreme y1 şi y2 situate la distanŃele x1 şi x2 măsurate faŃă
de vârful fusului amplasat în originea sistemului de axe (figura 1.11).
49
Figura 1.11. Ipoteza determinării exponentului formei r
Pentru cele două secŃiuni de rază y1 şi y2, ecuaŃia curbei de contur poate fi particularizată
prin ecuaŃiile 1.112 şi 1.113.
y12 = px12 r (1.112)
y22 = px22r (1.113)

Prin scrierea raportului între ecuaŃia 1.113 şi ecuaŃia 1.112 se obŃine egalitatea
2 2r
 y2  x 
  =  2 
 y1   x1 
(1.114)
care, prin logaritmare, conduce la ecuaŃia 1.115 din care se poate deduce expresia exponentului
formei r în funcŃie de razele celor două secŃiuni şi distanŃele la care sunt poziŃionate cele două
secŃiuni, distanŃe măsurate faŃă de vârful curbei.
2r (log x2 − log x1 ) = 2(log y2 − log y1 ) (1.115)
log y2 − log y1
r=
log x2 − log x1
(1.116)
Dacă se notează proporŃia din ecuaŃia 1.114 prin inversarea termenilor
2 2r
 y1  x 
  =  1 
 y2   x2 
(1.117)
şi având în vedere că razele y1 şi y2 pot fi substituite prin considerarea diametrelor d1 şi d2 ale
aceloraşi secŃiuni, rezultă ecuaŃia 1.120.
d1
= y1
2 (1.118)
d2
= y2
2 (1.119)
50
2 2r
 d 2   x2 
  =  
 d1   x1 
(1.120)
În continuare, considerând d2 egal cu diametrul de bază (d1,30) şi x2 egal cu diferenŃa h -
1,30 m, se poate obŃine ecuaŃia de regresie a curbei de contur a fusului elaborată de Bitterllich.

transversală de la mijloc
SecŃiunea transversală a fusului poate fi evidenŃiată prin adăugarea valorii π în ecuaŃia
1.114 sub forma
2 2r
 y2  π  x2 
  ⋅ =  
 y1  π  x1 
(1.121)
urmată de efectuarea notaŃiilor de mai jos.
g1 = π ⋅ y12
(1.122)
g 2 = π ⋅ y 22
(1.123)
Rezultă astfel ecuaŃia 1.124 care permite posibilitatea înlocuirii secŃiunii transversale de
arie g1 cu o alta, situată la o distanŃă diferită faŃă de vârf.
2r
g 2  x2 
= 
g1  x1 
(1.124)
Dacă cele două secŃiuni sunt situate la mijlocul lungimii fusului (gL/2) şi la baza acestuia
(gL), conform figurii 1.12, atunci ecuaŃia 1.124 se poate rescrie, iar raportul ariilor celor două
secŃiuni se poate obŃine în funcŃie de mărimea exponentului formei curbei r (ecuaŃia 1.125).
2r
 
gL  L 
=  = 2 2r = 4 r
gL  L 
 
2 2 (1.125)
EcuaŃia 1.125 oferă totodată şi posibilitatea exprimării ariei secŃiunii de la baza fusului în
funcŃie de aria secŃiunii transversale de la mijloc.
g L = 2 2 r ⋅ g L = 4 r ⋅ g 0,5 L
2 (1.126)
51
Figura 1.12. Cubajul fusului în funcŃie de secŃiunea transversală de la mijloc şi de lungime
În continuare, înlocuind aria secŃiunii de la baza fusului în formula de cubaj exprimată

prin ecuaŃia 1.110, rezultă că volumul fusului poate fi calculat în funcŃie de exponentul formei
curbei r, lungimea fusului şi aria secŃiunii transversale de la mijloc.
1
v= 4 r g 0,5 L ⋅ L (1.127)
2r + 1
Prin particularizarea ecuaŃiei 1.127 pentru conoidele de interes dendrometric se obŃine
expresia volumului în funcŃie de lungime şi aria secŃiunii transversale de la mijloc (tabelul 1.6).
Tabelul 1.6. Volumul corpurilor de rotaŃie de interes dendrometric în funcŃie de L şi g0,5L
Corpul de Exponentul Aria secŃiunii de Volumul corpului
rotaŃie formei curbei r la mijloc g0,5L v
Cilindru 0 g0,5L = gL v = g0,5L ⋅ L
Paraboloid 1/2 1
g0,5L = ⋅ gL
v = g0,5L ⋅ L
apolonic 2
Con 1 1 4
g0,5L = ⋅ g L v= g 0 ,5 L ⋅ L
4 3
Neiloid 3/2 1
g0,5L = ⋅ g L
v = 2g0,5L ⋅ L
8

transversală situată la o distanŃă oarecare de bază
În ipoteza cunoaşterii unei secŃiuni oarecare ga de rază ya, secŃiune situată la distanŃa a
faŃă de baza fusului sau L – a faŃă de originea sistemului de axe (figura 1.13), se poate aplica
ecuaŃia 1.124 în funcŃie de secŃiunea de la bază (gL) şi secŃiunea dată (ga) aşa cum este indicat în
ecuaŃia 1.128.
52
Figura 1.13. Cubajul fusului în funcŃie de o secŃiune transversală oarecare şi de lungime
2r
gL  L 
= 
ga  L − a  (1.128)
Pe baza acestui raŃionament, se poate deduce aria secŃiunii de la baza fusului în funcŃie
de aria unei secŃiuni oarecare pe fus, poziŃia acestei secŃiuni pe fus şi lungimea fusului.
2r
 L 
gL = ga  
L−a (1.129)
În continuare, dacă se înlocuieşte aria secŃiunii de la bază din ecuaŃia 1.110 cu expresia
din ecuaŃia 1.129, rezultă că volumul fusului se poate obŃine în funcŃie de exponentul formei r,
aria unei secŃiuni oarecare pe fus, poziŃia acestei secŃiuni de-a lungul fusului şi lungimea fusului.
2r
1  L 
v=   ga ⋅ L
2r + 1  L − a 
(1.130)
Prin efectuarea notaŃiei
2r
1  L 
fa =  
2r + 1  L − a 
(1.131)
ecuaŃia 1.130 se poate reda mai concis.
v = fa ⋅ ga ⋅ L
(1.132)
Particularizând ecuaŃia 1.131 pentru a = 1,3 m şi L = h, rezultă relaŃia coeficientului de
formă artificial în funcŃie de exponentul formei curbei şi de înălŃimea arborelui.
53
2r
 
1  1 
f 1, 3 =  
2 r + 1  1 − 1, 3 
 
 h 
(1.133)
Interpretarea ecuaŃiei 1.133 conduce la concluzia că mărimea coeficientului de formă
artificial variază invers proporŃional cu înălŃimea arborelui şi cu exponentul formei.
Rezumat
În ipoteza că se consideră curba care generează conoidele fundamentale
importante pentru descrierea formei fusului arborelui, o ecuaŃie de tipul
y2 = p ⋅ x2r
atunci cilindrul, paraboloidul apolonic, conul şi neiloidul se obŃin pentru
valori ale lui r egale cu 0, 0,5, 1 şi 1,5.
Substituirea ariei secŃiunii transversale cu expresia dată de ecuaŃia conoidelor
fundamentale şi integrarea între limitele 0 şi L conduce la volumul fusului. Se poate
aprecia că volumul unui corp de rotaŃie având aria bazei gL şi lungimea L este egal
produsul între volumul unui cilindru cu aceleaşi dimensiuni şi fracŃia 1/(2r + 1).
În cazul fusului arborelui s-a stabilit, că cel mai adesea, exponentul formei
curbei r are valori cuprinse între 0,45 şi 0,75. Această valoare poate fi determinată
pentru o anumită porŃiune din trunchi, cunoscând 2 semidiametre extreme y1 şi y2
situate la distanŃele x1 şi x2 măsurate faŃă de vârful fusului amplasat în originea
sistemului de axe.
Dacă se consideră două secŃiuni situate la mijlocul lungimii fusului (gL/2) şi la
baza acestuia (gL), raportul ariilor celor două secŃiuni se poate obŃine în funcŃie de
mărimea exponentului formei curbei r. În aceeaşi ipoteză, volumul fusului poate fi
calculat în funcŃie de exponentul formei curbei r, lungimea fusului şi aria secŃiunii
1
transversale de la mijloc, aplicând formula v= 4 r g 0,5 L ⋅ L .
2r + 1
În mod similar, volumul fusului se poate obŃine în funcŃie de exponentul

formei r, aria unei secŃiuni oarecare pe fus ( ), poziŃia acestei secŃiuni de-a lungul
2r
1  L 
fusului şi lungimea fusului cu formula de calcul v=   g a ⋅ L.
2r + 1  L − a 
Această ecuaŃie poate fi particularizată pentru a = 1,3 m şi L = h şi rezultă

astfel relaŃia de calcul a volumului fusului în funcŃie de coeficientul de formă
artificial (f1,30), suprafaŃa de bază a arborelui (g1,30) şi înălŃimea arborelui (h).
54
1. StabiliŃi volumul unui corp de rotaŃie cu aria bazei gL şi lungimea L,
exponentul formei curbei r, având ca ipoteză de plecare ecuaŃia generală a
conoidelor fundamentale.
2. PrecizaŃi principiul de determinare a exponentului formei curbei r dacă se
cunosc două secŃiuni cu razele y1 şi y2 situate la distanŃele x1 şi x2 măsurate
faŃă de vârful fusului amplasat în originea sistemului de axe.
1
3. ParticularizaŃi pentru cilindru şi con ecuaŃia v = 4 r g 0,5 L ⋅ L.
2r + 1
2r
1  L 
4. ParticularizaŃi pentru a = 1,3 m şi L = h ecuaŃia v =   g a ⋅ L.
2r + 1  L − a 
Temă de control
1. Să se elaboreze profilul longitudinal al fusului unui exemplar de fag
cu diametrul de bază egal cu 53,1 cm şi înălŃimea 27,8 m, cunoscând
diametrele măsurate de-a lungul fusului d0,00 = 68,4 cm, d0,30 = 66,7
cm, d1,30 = 53,1 cm, d0,10h = 48,1 cm, d0,20h = 45,6 cm, d0,30h = 42,4 cm,
d0,40h = 37,6 cm, d0,50h = 34,2 cm, d0,60h = 29,4 cm, d0,70h = 23,6 cm,
d0,80h = 15,7 cm, d0,90h = 10,4 cm, d1,00h = 0 cm.
2. CalculaŃi coeficienŃii de descreştere artificiali şi naturali pentru
exemplarul de fag având dimensiunile indicate la punctul 1.
3. CalculaŃi coeficientul de formă artificial şi coeficientul de formă
natural pentru exemplarul de fag având dimensiunile indicate la
punctul 1, ştiind că volumul fusului determinat prin metode precise de
cubaj este 2,710 m3.
Tema se va realiza în mod individual şi se va preda la întâlnirea din luna

aprilie.
Are o pondere de 10 % din nota finală.
55
Modulul II. TEORIA MĂSURĂRII ARBORELUI ŞI A
PĂRłILOR SALE CONSTITUTIVE
Cuprins
Introducere ............................................................................................................... 57
CompetenŃele modulului........................................................................................... 57
Unitatea de învăŃare II.1. Măsurarea diametrelor.................................................... 58
II.1.1. Introducere .......................................................................................... 58
II.1.2. CompetenŃe ......................................................................................... 58
II.1.3. Instrumente utilizate pentru măsurarea diametrelor.............................. 58
II.1.4. Erori ce pot interveni la măsurarea diametrelor şi a secŃiunilor transversale
............................................................................................................................................. 64
Rezumat ........................................................................................................ 72
Unitatea de învăŃare II.2. Măsurarea înălŃimilor ..................................................... 74
II.2.1. Introducere .......................................................................................... 74
II.2.2. CompetenŃe ......................................................................................... 74
II.2.3. Principii care stau la baza măsurării înălŃimii arborilor ........................ 74
II.2.4. Instrumente utilizate pentru măsurarea înălŃimii .................................. 78
II.2.5. Surse de erori la măsurarea înălŃimilor................................................. 87
Rezumat ........................................................................................................ 91
Unitatea de învăŃare II.3. Metode de cubare a arborelui .......................................... 93
II.3.1. Introducere .......................................................................................... 93
II.3.2. CompetenŃe ......................................................................................... 93
II.3.3. Stabilirea volumului lemnului rotund .................................................. 94
II.3.4. Cubarea lemnului aşezat în figuri geometrice ...................................... 97
II.3.5. Cubarea sortimentelor de forme neregulate........................................ 102
II.3.6. Cubajul lemnului prelucrat ................................................................ 103
II.3.7. Determinarea volumului arborelui în funcŃie de diametrul de bază şi de
înălŃime ............................................................................................................................. 104
II.3.8. Determinarea volumului arborelui în funcŃie de diametrul de bază..... 106
II.3.9. Stabilirea volumului prin măsurarea masei ........................................ 106
Rezumat ...................................................................................................... 107
Unitatea de învăŃare II.4. Măsurarea cojii. Biometria coroanei, ramurilor şi
rădăcinilor ......................................................................................................................... 110
56
II.4.1. Introducere ........................................................................................ 110
II.4.2. CompetenŃe ....................................................................................... 110
II.4.3. Măsurarea cojii.................................................................................. 110
II.4.4. Biometria coroanei ............................................................................ 112
II.4.5. Măsurarea aparatului foliar................................................................ 113
II.4.6. Cubarea crăcilor ................................................................................ 113
II.4.7. Cubarea cioatei şi a rădăcinilor.......................................................... 114
Rezumat ...................................................................................................... 116
Temă de control ...................................................................................................... 117
Introducere
În cadrul acestui modul se prezintă metodele de măsurare a arborelui şi a
părŃilor sale constitutive. Sunt prezentale principalele instrumente care sunt
utilizate pentru măsurarea diametrelor şi înălŃimii arborilor, metodele de cubare a
arborelui doborât şi nedoborât precum şi metode de estimare a cojii, a ramurilor, a
cioatei şi a rădăcinilor.
CompetenŃe
• utilizeze clupele forestiere;
• explice principiile care stau la baza măsurării înălŃimii arborilor;
• utilizeze diferite instrumente pentru măsurarea înălŃimii arborilor;
• calculeze volumul arborilor doborâŃi şi nedoborâŃi;
• calculeze volumul lemnului rotund, al lemnului aşezat în figuri geometrice,
al sortimentelor de forme neregulate, al lemnului prelucrat;
• estimeze coaja, ramurile, cioata şi rădăcinile prin diferite metode.
57
Unitatea de învăŃare II.1. Măsurarea diametrelor
Cuprins
II.1.1. Introducere ................................................................................................... 58
II.1.2. CompetenŃe .................................................................................................. 58
II.1.3. Instrumente utilizate pentru măsurarea diametrelor....................................... 58
II.1.4. Erori ce pot interveni la măsurarea diametrelor şi a secŃiunilor transversale .. 64
Rezumat ................................................................................................................. 72
Test de evaluare a cunoştinŃelor .............................................................................. 73
II.1.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezintă aspecte generale privind
utilizarea instrumentelor pentru măsurarea diametrelor şi erorile ce pot interveni în
practică la măsurarea diametrelor şi a secŃiunilor transversale.
II.1.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare

• utilizeze clupele forestiere;

• evite greşelile care pot interveni în practică la măsurarea diametrelor;
• cuantifice erorile care pot interveni la măsurarea diametrelor;
• stabilească impactul erorilor înregistrate la măsurarea diametrelor asupra
ariilor secŃiunilor transversale.
II.1.3. Instrumente utilizate pentru măsurarea diametrelor

Grosimea arborilor se poate cuantifica prin intermediul a două caracteristici
dendrometrice, diametrul şi circumferinŃa secŃiunii transversale considerate. În general, se
preferă măsurarea pe cale directă a diametrelor. Sunt unele cazuri, însă, când diametrul se
deduce prin măsurarea circumferinŃei (lucrările se desfăşoară pe teren accidentat, arborii au
dimensiuni excepŃionale, iar instrumentele folosite în mod curent pentru măsurarea diametrelor
nu permit citirea unor valori mari, arborii prezintă neregularităŃi ale formei secŃiunii
transversale).
58
Pentru măsurarea circumferinŃei se utilizează panglica gradată în centimetri cu
subdiviziuni milimetrice. Dacă se doreşte stabilirea diametrului (d) în urma măsurării
circumferinŃei (C), atunci se aplică relaŃia de calcul 2.1 care rezultă din formula care exprimă
perimetrul cercului în funcŃie de produsul .
(2.1)
În scopul evitării calculelor în urma măsurării circumferinŃei, pentru citirea directă a

diametrelor de pe panglică, gradaŃiile pot fi realizate din 3,14 cm în 3,14 cm.
În activităŃile practice curente pentru măsurarea diametrelor se utilizează clupa
forestieră. Cea mai răspândită clupă forestieră este cea bazată pe un sistem constituit din două
braŃe paralele (braŃul fix şi braŃul mobil), braŃul mobil culisând pe o riglă gradată (figura 2.1).
Figura 2.1. Elementele componente ale unei clupe forestiere
Modelele de clupe forestiere comercializate astăzi sunt fabricate din materiale uşoare şi
rezistente la uzură (aluminiu, duraluminiu). Din construcŃie, clupele trebuie să prezinte
următoarele caracteristici:
braŃul fix şi braŃul mobil trebuie să fie paralele şi în acelaşi timp perpendiculare pe rigla
gradată;
lungimea braŃelor clupei trebuie să fie mai mare decât jumătatea diametrului maxim
măsurat;
rigla gradată trebuie să fie rectilinie şi cu o lungime mai mare decât diametrul maxim
măsurat;
inscripŃiile de pe rigla gradată trebuie să fie precise şi durabile;
centrul de greutate al clupei să se stabilească înspre operator.
Mărimea diametrului maxim ce poate fi măsurat variază în funcŃie de modelul clupei şi
de firma producătoare (46 cm, 50 cm, 60 cm, 70 cm, 80 cm, 95 cm, 100 cm, 102 cm etc.).
59
Măsurarea unui diametru cu ajutorul clupei forestiere presupune cuprinderea arborelui
sau piesei de lemn rotund cu feŃele interioare ale braŃelor clupei, respectiv cu rigla gradată până
la realizarea a trei puncte de tangenŃă ca în figura 2.2.
Figura 2.2. Măsurarea diametrului cu ajutorul clupei forestiere - 1 punctele de tangenŃă; 2

mărimea diametrului măsurat
Diametrul se citeşte când clupa este fixată pe arbore sau piesa de lemn rotund,
realizându-se perpendicularitatea între planul clupei şi axa longitudinală a arborelui/piesei.
Cel mai des, în activităŃile practice se determină diametrul de bază (d1,30). Acesta este
diametrul măsurat la înălŃimea de 1,30 m faŃă de sol sau baza arborelui. Nivelul de 1,30 m a fost
stabilit pentru a asigura condiŃii ergonomice de lucru şi totodată pentru evitarea porŃiunii de la
baza arborelui unde neregularităŃile formei fusului sunt mai evidente. ÎnălŃimea de măsurare a
diametrului de bază reprezintă aşadar un nivel artificial de referinŃă (în alte Ńări a fost stabilit la
1,20 m sau 1,37 m).
În cazul în care terenul este înclinat (forma de relief este versant), întotdeauna nivelul de
1,30 m faŃă de sol la care se măsoară diametrul de bază, se va stabili din amonte.
Figura 2.3. Măsurarea diametrului de bază când arborele este poziŃionat pe versant
Citirea diametrului de bază este urmată de încadrarea mărimii în clase de diametre cu

amplitudinea de 2 cm sau 4 cm. De regulă, în practică se lucrează cu categorii de diametre
exprimate prin centrul claselor de diametre cu amplitudinea egală cu 2 cm, valori pare. Limita
60
inferioară şi cea superioară a claselor de diametre se stabilesc prin scăderea sau adăugarea faŃă
de centrul clasei a jumătate din amplitudine (tabelul 2.1). Încadrarea diametrelor în clase cu
amplitudinea de 4 cm se adoptă în cazul unui şir de date caracterizat printr-o amplitudine mare
de variaŃie.
Tabelul 2.1. Stablilirea categoriei după citirea mărimii diametrului

Centrul clasei (categoria) Limita inferioară a clasei Limita superioară a
de diametre (cm) de diametre (cm) clasei de diametre (cm)
Amplitudinea clasei de diametre 2 cm
22 21 23
24 23 25
26 25 27
28 27 29
30 29 31
Amplitudinea clasei de diametre 4 cm
20 18 22
24 22 26
28 26 30
32 30 34
36 34 38
Exemple:
Încadrarea în clase de diametre cu amplitudinea 2 cm
Dacă după fixarea corectă a clupei forestiere pe arbore, operatorul citeşte
pe rigla gradată mărimea 41,4 cm, atunci clasa de diametre care corespunde
acestei valori este 42 cm (sunt încadrate valorile cuprinse între 41 cm şi 43 cm).
În cazul în care mărimea citită pe rigla gradată a clupei este 28,6 cm, clasa
de diametre care corespunde acestei valori este 28 cm (sunt încadrate valorile
cuprinse între 27 cm şi 29 cm).
Când operatorul citeşte pe rigla gradată valoarea unei limite de clasă,
atunci categoria de diametre se stabileşte alternativ. Prima citire a mărimii 27 cm
conduce la încadrarea în clasa de diametre 26 cm, a doua citire a valorii 27 cm
impune stabilirea categoriei 28 cm.
61
Exemple:
Încadrarea în clase de diametre cu amplitudinea 4 cm
Dacă după fixarea corectă a clupei forestiere pe arbore, operatorul citeşte
pe rigla gradată mărimea 41,4 cm, atunci clasa de diametre care corespunde
acestei valori este 40 cm (sunt încadrate valorile cuprinse între 38 cm şi 42 cm).
În cazul în care mărimea citită pe rigla gradată a clupei este 28,6 cm, clasa
de diametre care corespunde acestei valori este 28 cm (sunt încadrate valorile
cuprinse între 26 cm şi 30 cm).
Se observă că în funcŃie de amplitudinea ce se adoptă pentru clasele de diametre, şirul de

date rezultat în urma inventarierii unui număr mare de arbori capătă unele diferenŃieri. Desigur
că precizia la prelucrarea datelor este mai bună în cazul în care amplitudinea claselor cu care se
lucrează este mai mică. Din acest motiv, în activităŃile de cercetare (mai ales când se elaborează
studii privind creşterea) se preferă să se înregistreze valorile diametrelor aşa cum sunt citite, fără
a se realiza încadrarea în clase de diametre. Metodele moderne de prelucrare a datelor permit
realizarea cu uşurinŃă a studiilor de analiză statistică chiar şi în cazul unui volum mare de date.
Să se stabilească clasele de diametre cu amplitudinea de 2 cm în cazul

următoarelor valori citite cu ajutorul clupei forestiere: 16,8 cm, 21,7 cm, 38,5 cm,
49,2 cm.
Să se stabilească clasele de diametre cu amplitudinea de 4 cm în cazul

următoarelor valori citite cu ajutorul clupei forestiere: 16,8 cm, 21,7 cm, 38,5 cm,
49,2 cm.
Uneori, atât în activităŃile specifice sectorului de producŃie cât şi în cercetare devine

oportună măsurarea diametrelor la alte înălŃimi de-a lungul fusului decât cea corespunzătoare
diametrului de bază. În astfel de situaŃii se respectă atât nivelul de măsurare cât şi regulile
specificate pentru măsurarea diametrului de bază.
O variantă îmbunătăŃită a clupei forestiere este clupa electronică. Acest instrument este
util pentru măsurarea diametrelor în lucrări ample de inventariere datorită sistemului de
înregistrare a datelor amplasat fie pe braŃul fix, fie pe braŃul mobil care permite stocarea şi
transferul datelor precum şi renunŃarea la carnetul de teren (figura 2.4 a, b). Clupele
înregistratoare de acest tip sunt construite după formatul clupelor obişnuite, sunt ergonomice,
uşoare. OpŃional se pot încorpora GPS, port USB şi Bluetooth pentru transferul de date
corespunzător programului descărcat iniŃial.
62
a) b)
c) d)
Figura 2.4. Clupe electronice în diferite variante constructive - a), c), d) produse în Finlanda;
b) produsă în Suedia (http://www.masser.fi, http://www.haglofcg.com)
Alte variante constructive pentru instrumentele folosite la măsurarea diametrelor sunt

clupele finlandeze cu braŃe curbe şi 2 sau 3 role pentru asigurarea tangenŃei (figura 2.4 c, d).
Varianta cu 3 role şi un sistem de pârghii suplimentar permite măsurarea diametrelor de
dimensiuni mai mari (până la 2,6 m). Astfel de clupe sunt uşoare, la utilizare solicită o singură
mână, şi pot avea ataşate receptoare GPS şi port USB care facilitează transferul de date către un
calculator. Puterea procesorului şi memoria oferă posibilitatea stocării unor date variate rezultate
din măsurători.
În ultimul deceniu s-a dezvoltat producŃia de clupe electronice, de instrumente care
măsoară diferite caracteristici dendrometrice precum şi de aparate electronice care înlocuiesc
carnetele de inventariere.
Există unele situaŃii speciale de măsurare a diametrelor pentru care s-au impus reguli
specifice (figura 2.5).
Când arborele este înclinat, clupa se menŃine într-un plan perpendicular pe axa
trunchiului, iar distanŃa de 1,30 m se stabileşte ca lungime, pe direcŃia axei trunchiului
(figura 2.5 a).
Când trunchiul prezintă ovalitate (figura 2.5 b), se măsoară două diametre pe direcŃii
perpendiculare (diametrul maxim şi diametrul minim), iar în carnetul de inventariere se
înregistrează media aritmetică a celor două diametre.
63
(2.2)
a) b)
c) d)
Figura 2.5. Măsurarea diametrului în cazuri speciale
Când nu se poate măsura diametrul la înălŃimea de 1,30 m din cauza apariŃiei unor
defecte ale formei fusului (figura 2.5 c), se vor măsura două diametre la nivelul superior
1,30 m + a (dsuperior) şi la nivelul inferior 1,30 m - a (dinferior), iar în carnetul de teren se
va înregistra media aritmetică a celor două diametre. Mărimea lui a se stabileşte în urma
analizării defectului.
(2.3)
Când arborele este înfurcit, iar bifurcarea se produce sub nivelul de 1,30 m, fiecare furcă
se inventariază ca exemplar distinct (figura 2.5 d).
II.1.4. Erori ce pot interveni la măsurarea diametrelor şi a secŃiunilor

transversale
64
În practică, la măsurarea diametrelor şi a secŃiunilor transversale pot interveni erori
întâmplătoare şi erori sistematice. Sursele acestor erori pot fi abaterea secŃiunii transversale faŃă
de forma circulară, imperfecŃiunea clupei, nerespectarea nivelului de măsurare sau a
perpendicularităŃii clupei pe axa trunchiului arborilor, rotunjirea valorilor citite.
Abaterea secŃiunii transversale faŃă de forma circulară poate fi cuantificată prin
deficitul de convexitate (în general cu valori de 1-2%) şi prin deficitul izoperimetric.
Să ne reamintim...
• Deficitul de convexitate este exprimat prin diferenŃa dintre aria reală a
secŃiunii transversale obŃinută prin măsurători de precizie (planimetrare) şi
aria secŃiunii transversale determinată prin măsurarea diametrelor sau a
circumferinŃei.
• Deficitul izoperimetric exprimă abaterile secŃiunii transversale de la forma
circulară. Aria secŃiunilor transversale ale fusului prezintă totdeauna un
deficit faŃă de aria cercului de egală circumferinŃă. Rezultă că circumferinŃa
acestor secŃiuni este mai mare decât cea a cercului de aceeaşi arie.
Prin măsurarea unui singur diametru (d) în cazul suprafeŃelor orbiforme, eroarea de
determinare a diametrului (ed) se poate scrie
(2.4)
în care dg este diametrul care corespunde suprafeŃei de bază medii ( ) (ecuaŃia 2.5) şi care se
poate determina prin măsurarea unui număr mare de diametre la aceeaşi secŃiune transversală
urmată de calculul diametrului mediu aritmetic ( ) şi al abaterii standard a diametrelor (s),
aplicând ecuaŃia 2.6.
− π
g= d g2 (2.5)
4
−2
d g2 = d + s 2 (2.6)
Eroarea ariei secŃiunii transversale determinată prin măsurarea unui diametru se poate
exprima în valori absolute cu ajutorul relaŃiei 2.7.
(2.7)
Utilă pentru discutarea acestui subiect este eroarea procentuală a ariei secŃiunii
transversale (eg%) când se măsoară un diametru, determinată cu relaŃia
(2.8)
iar prin trecerea la diametru se obŃine o nouă expresie (ecuaŃia 2.9).

65
(2.9)
Măsurarea unui diametru şi calculul ariei secŃiunii transversale după formula cercului
determină erori procentuale ale ariei (tabelul 2.2) care sunt mai mari în cazul arborilor de
dimensiuni mici, respectiv în cazul în care abaterea diametrului este mai mare (diametrul
măsurat este cel minim sau cel maxim).
Tabelul 2.2. Eroarea procentuală a ariei secŃiunii aplicând formula cercului

Diametrul arborelui (cm)
(cm) 10 20 30 40 50
Eroarea procentuală a ariei secŃiunii (%)
1 21,0 10,2 6,8 5,1 4,0
2 44,0 21,0 13,8 10,2 8,2
3 32,2 21,0 15,5 12,4
4 44,0 28,4 21,0 16,6
5 26,6 21,0
Eroarea eg% poate fi anihilată substanŃial în cazul secŃiunilor cu forma mai apropiată de
cea a elipsei dacă se măsoară nu unul, ci două diametre perpendiculare între ele (d1 şi d2).
Calcularea ariei se poate realiza folosind formula care stabileşte aria elipsei (ecuaŃia 2.10), fapt
care permite înlăturarea deficitului izoperimetric.
π
g= d1 ⋅ d 2 (2.10)
4
În practică, însă, în astfel de situaŃii aria secŃiunii transversale (g’) se obŃine cu formula
ariei cercului aplicată la diametrul rezultat ca medie aritmetică a celor diametre măsurate
(ecuaŃia 2.11).
π  d1 + d 2 
2
g = '
  (2.11)
4 2 
În lucrările generale de statistică este demonstrat că există relaŃia de ordine între medii,
definită prin inegalitatea
d1 + d2
> d1 ⋅ d2 (2.12)
2
care multiplicată cu valoarea lui π conduce la inegalitatea redată mai jos.
π  d1 + d2  π
2
  > d1 ⋅ d2 (2.13)
4 2  4
66
Aşadar, rezultatul din practică este ceva mai mare decât cel obŃinut cu formula elipsei.
Eroarea ce se comite la determinarea ariei secŃiunii transversale în astfel de situaŃii este egală cu
aria unui cerc având raza egală cu jumătate din diferenŃa celor două diametre măsurate (ecuaŃia
2.14).
π d +d  π
2
π  d −d 
2
eg = g' − g =  1 2  − d1d2 =  1 2  (2.14)
4 2  4 4 2 
În mod similar, eroarea procentuală se poate scrie în funcŃie de cele două diametre
măsurate (ecuaŃia 2.15).
eg % =
eg
⋅100 = 25
(d1 − d 2 )2
(2.15)
g d1d 2
Tabelul 2.3. Eroarea procentuală a ariei secŃiunii rezultată din două diametre şi formula
cercului faŃă de aria elipsei
Diametrul arborelui (cm)
(cm)
10 20 30 40 50
Eroarea procentuală a ariei secŃiunii (%)
1 0,25 0,06 0,03 0,02 0,01
2 1,00 0,25 0,11 0,06 0,04
3 2,25 0,56 0,25 0,14 0,09
5 6,25 1,56 0,70 0,39 0,25
Uneori, în practică s-a calculat aria secŃiunii transversale ca semisumă a ariilor cercurilor
de diametre d1 şi d2 (ecuaŃia 2.16).
π π
d 12 + d 22
g = 4
' 4 (2.16)
2
În acest caz eroarea absolută şi cea procentuală dintre aria cercului şi aria elipsei se
dublează (ecuaŃiile 2.17 şi 2.18).
π π
d12 + d22
eg = g − g =
' 4 4 − π d d = π (d − d )2 (2.17)
1 2 1 2
2 4 8
π
eg (d1 − d 2 )2 (d1 − d 2 )2
eg % = ⋅ 100 = 8 ⋅ 100 = 50 (2.18)
g π d1d 2
d1d 2
4
Rezultate mai bune în ceea ce proveşte determinarea diametrului şi a ariei secŃiunii
transversale se obŃin prin măsurarea circumferinŃei.
67
Erorile sistematice generate de imperfecŃiunea clupei (neparalelismul braŃului
mobil faŃă de braŃul fix)
Figura 2.6. Eroarea generată de neperpendicularitatea braŃului mobil pe rigla gradată
Conform figurii 2.6 eroarea înregistrată la măsurarea diametrului (ed) este, în aceste
condiŃii, egală cu mărimea segmentului AB care se poate scrie în funcŃie de unghiul α (abaterea
braŃului mobil de la perpendicularitatea pe rigla gradată).
d
e d = AB = tg α
2 (2.19)
Exprimarea procentuală a acestei erori (ed%) conduce la concluzia că mărimea acestei
erori este dependentă de mărimea ungiului α şi independentă de mărimea diametrului măsurat
(ecuaŃia 2.20).
ed
ed % = ⋅100 = 50 ⋅ tgα
d (2.20)
Dacă se are în vedere relaŃia dintre eroarea măsurării diametrului şi a determinării ariei
secŃiunii transversale
g ± eg =
π
(d ± ed )2 = π (d 2 ± 2d ⋅ ed + ed2 )
4 4 (2.21)
şi se consideră
π
g= d2
4 (2.22)
ed2 = 0
(2.23)
atunci rezultă că eroarea de determinare a ariei secŃiunii transversale se poate calcula cu ajutorul
ecuaŃiei 2.24.
π
eg = d ⋅ ed
2 (2.24)
68
În aceste condiŃii, eroarea de determinare a ariei secŃiunii transversale se poate exprima
în procente (eg%) cu relaŃia matematică 2.25.
π
eg d ⋅ ed
ed
eg % = ⋅100 = 2 ⋅100 = ⋅ 200
g π d
d2
4
(2.25)
Dacă în ecuaŃia 2.25 se substituie cu eroarea procentuală la determinarea
diametrului, atunci se poate scrie că

e g % = 2 ⋅ ed %
(2.26)
sau
eg % = 100 ⋅ tgα
(2.27)
prin luarea în considerare a expresiei 2.20.
Rezultă că erorile procentuale la determinarea ariei secŃiunii transversale sunt
independente de diametrul măsurat, ele depind doar de unghiul α.
Tabelul 2.4. Mărimea erorii procentuale eg% în funcŃie de unghiul α

α (°) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
tg α 0,017 0,035 0,052 0,070 0,087 0,105 0,123 0,141 0,150 0,176
eg% -1,7 -3,5 -5,2 -7,0 -8,7 -10,5 -12,3 -14,1 -15,0 -17,6
Alegerea nepotrivită a locului de măsurare a diametrului arborelui

În cazul în care clupa se fixează pe arbore la o altă înălŃime decât cea convenită (figura
2.7), în loc să se măsoare diametrul d, se va stabili un diametru inferior d’ măsurat la distanŃa eh
sub nivelul dorit sau, invers, un diametru superior d”. În ambele cazuri diametrul citit este
afectat de erori (ed).
69
Figura 2.7. Eroarea generată de aşezarea clupei pe fusul arborelui la o altă înălŃime decât cea
convenită
Eroarea la măsurarea diametrului se poate determina în acest caz după ecuaŃia 2.28.
ed = 2 ⋅ ed
2 (2.28)
În continuare, dacă se înlocuieşte ed/2 din ecuaŃia 2.28 cu expresia 2.29, rezultă că
eroarea efectuată la măsurarea diametrului se poate calcula în funcŃie de abaterea faŃă de nivelul
de măsurare eh şi de conicitatea trunchiului (ecuaŃia 2.30).
ed = eh ⋅ tgα
2 (2.29)
ed = 2⋅ eh ⋅ tgα
(2.30)
Deoarece unghiul α care descrie conicitatea trunchiului este de cel mult un grad, se poate
spune că eroarea procentuală înregistrată la determinarea ariei secŃiunii transversale variază în
funcŃie de eh (ecuaŃia 2.33).
Considerând
1 eh
ed = 2 ⋅ eh ⋅ =
100 50 (2.31)
şi eroarea procentuală comisă la determinarea diametrului conform ecuaŃiei 2.32,
ed 2 ⋅ eh
ed % = ⋅100 =
d d (2.32)
rezultă relaŃia matematică 2.33.
70
4 ⋅ eh
eg % = 2 ⋅ ed % =
d (2.33)
Aplicarea ecuaŃiei 2.33 pentru diferite valori ale abarerii faŃă de nivelul de măsurare a
diametrului, conduce la rezultatele indicate în tabelul 2.5.
Tabelul 2.5. Mărimea erorii procentuale eg% în funcŃie de eh şi diametrul arborelui

eh ed eg% (%) pentru diametrul
(cm) (cm) 10 cm 30 cm 50 cm
2 0,04 0,8 0,3 0,2
6 0,12 2,4 0,8 0,5
10 0,20 4,1 1,4 0,8
De aici şi concluzia că, în cazul măsurării diametrului de bază, este important ca

înălŃimea de 1,30 m să fie respectată.
Aşezarea înclinată a clupei faŃă de axa trunchiului
În cazul în care nu se realizează perpendicularitatea între planul clupei şi axa trunchiului
(figura 2.8), eroarea ce se înregistrează la măsurarea diametrului se poate determina cu ecuaŃia
2.34 în care α reprezintă abaterea unghiului între planul clupei şi axa trunchiului faŃă de 90°.
Figura 2.8. Aşezarea înclinată a clupei faŃă de axa trunchiului
ed = d '− d = d '− d '⋅ cos α = d '⋅(1 − cos α )

(2.34)
În procente, eroarea ce se înregistrează la măsurarea diametrelor prin nerespectarea
perpendicularităŃii între planul clupei şi axa trunchiului se poate exprima prin relaŃia 2.35.
ed % = 100 ⋅ (1 − cos α )
(2.35)
71
Se observă că aceste erori sunt întotdeauna pozitive şi se transmit la determinarea ariei
secŃiunii transversale (ecuaŃia 2.36).
eg % = 200 ⋅ (1 − cos α )
(2.36)
Tabelul 2.6. Mărimea erorii procentuale eg% în funcŃie de unghiul α

α (°) 1 2 3 4 5 6 10
eg% (%) 0,03 0,12 0,27 0,49 0,76 1,10 3,04
Eroarea de rotunjire
Prin încadrarea în clase (categorii) de diametre se înregistrează erori de rotunjire a
valorilor diametrelor citite. Mărimea acestora este dată de diferenŃa între valoarea rotunjită
(centrul clasei de diametre) şi mărimea reală. Valorile erorilor determinate de încadrarea în clase
variază între 0 şi jumătatea amplitudinii clasei de diametre.
Rezumat
În general, se preferă măsurarea pe cale directă a diametrelor. Sunt unele
cazuri când diametrul se deduce prin măsurarea circumferinŃei (lucrările se
desfăşoară pe teren accidentat, arborii au dimensiuni excepŃionale, arborii prezintă
neregularităŃi ale formei secŃiunii transversale).
Pentru măsurarea circumferinŃei se utilizează panglica gradată. Diametrul se
poate determina prin împărŃirea mărimii circumferinŃei la valoarea .
În scopul evitării calculelor în urma măsurării circumferinŃei, pentru citirea
directă a diametrelor de pe panglică, gradaŃiile pot fi realizate din 3,14 cm în 3,14
cm.
În activităŃile practice curente pentru măsurarea diametrelor se utilizează
clupa forestieră. Cea mai răspândită clupă forestieră este cea bazată pe un sistem
constituit din două braŃe paralele şi o riglă gradată.
Cel mai des, în activităŃile practice se determină diametrul de bază (d1,30).
Acesta este diametrul măsurat la înălŃimea de 1,30 m faŃă de sol sau baza arborelui.
Nivelul de 1,30 m a fost stabilit pentru a asigura condiŃii ergonomice de lucru şi
totodată pentru evitarea porŃiunii de la baza arborelui unde neregularităŃile formei
fusului sunt mai evidente.
În cazul în care terenul este înclinat, întotdeauna nivelul de 1,30 m faŃă de sol
la care se măsoară diametrul de bază, se va stabili din amonte.
72
În practică, la măsurarea diametrelor şi a secŃiunilor transversale pot
interveni erori întâmplătoare şi erori sistematice. Sursele acestor erori pot fi:
abaterea secŃiunii transversale faŃă de forma circulară;
imperfecŃiunea clupei;
nerespectarea nivelului de măsurare;
neperpendicularitatea între planul clupei şi axa trunchiului arborilor;
rotunjirea valorilor citite.
În toate aceste situaŃii erorile comise se pot determina prin calcularea erorii
înregistrate la măsurarea diametrelor în valori absolute ed sau în procente ed%. Erorile
înregistrate la măsurarea diametrelor se transmit la determinarea ariei secŃiunii
transversale. În toate cazurile în care diametrul s-a măsurat în mod eronat, se pot
stabili erorile comise la determinarea ariei secŃiunii transversale calculând eg sau
valoarea procentuală eg%. Cercetările au arătat că eroarea procentuală de determinare
a ariei secŃiunii transversale este dublă faŃă de eroarea procentuală înregistrată la
măsurarea diametrelor.

1. CalculaŃi diametrul de bază al unui arbore ştiind că circumferinŃa arborelui
măsurată la înălŃimea de 1,30 m faŃă de sol are valoarea 148,6 cm.
2. Deficitul izoperimetric: explicaŃia noŃiunii, posibilităŃi de înlăturare a
acestuia.
3. EnumeraŃi sursele de erori la măsurarea diametrelor.
4. CalculaŃi eroarea procentuală de determinare a ariei secŃiunii transversale eg%,
ştiind că operatorul a măsurat diametrul mai sus cu 6 cm faŃă de nivelul de
1,30 m, iar diametrul de bază real al arborelui este 48 cm.
73
Unitatea de învăŃare II.2. Măsurarea înălŃimilor
Cuprins
II.2.1. Introducere ................................................................................................... 74
II.2.2. CompetenŃe .................................................................................................. 74
II.2.3. Principii care stau la baza măsurării înălŃimii arborilor ................................. 74
II.2.4. Instrumente utilizate pentru măsurarea înălŃimii............................................ 78
II.2.5. Surse de erori la măsurarea înălŃimilor.......................................................... 87
Rezumat ................................................................................................................. 91
Test de evaluare a cunoştinŃelor .............................................................................. 92
II.2.1. Introducere
măsurarea înălŃimii arborilor.

• explice principiile care stau la baza măsurării înălŃimii arborilor;

• utilizeze principalele instrumente folosite la măsurarea înălŃimii;
• evite unele erori specifice la măsurarea înălŃimii arborilor;
• utilizeze intrumentele şi pentru alte determinări (înclinarea terenului, panta
terenului, distanŃe).
II.2.3. Principii care stau la baza măsurării înălŃimii arborilor

Instrumentele utilizate la măsurarea înălŃimii arborilor au la bază principiul geometric şi
principiul trigonometric. În ultimul deceniu, ca urmare a dezvoltării tehnologiei, au devenit
uzuale pe lângă instrumentele optice şi instrumentele laser precum şi cele cu ultrasunete.
La început, măsurarea înălŃimii arborilor s-a efectuat cu ajutorul instrumentelor bazate pe
principiul geometric.
74
Principiul geometric
Fie O poziŃia ochiului operatorului, A vârful arborelui, B baza arborelui, C punctul în
care orizontala ce trece prin ochiul operatorului intersectează axa fusului arborelui, D distanŃa
operator-arbore, h înălŃimea arborelui (segmentul AB), h1 înălŃimea cuprinsă între nivelul
ochiului operatorului şi vârful arborelui (segmentul AC), h2 înălŃimea cuprinsă între nivelul
ochiului operatorului şi baza arborelui (segmentul BC), iar a, b, c punctele în care vizele
construite la vârful arborelui, baza arborelui, respectiv orizontala ce trece prin ochiul
operatorului intersectează rigla instrumentului bazat pe principiul geometric (figura 2.9).
a) b)
Figura 2.9. Principiul geometric – a) teren plan; b) teren înclinat
Dacă terenul este plan (figura 2.9 a), se pot scrie următoarele trei egalităŃi, care constituie un
sistem de trei ecuaŃii în care necunoscuta este înălŃimea arborelui (segmentul AB).
(2.37)
În continuare, dacă în prima ecuaŃie a sistemului se face substituirea înălŃimilor parŃiale AC şi
BC cu expresiile acestora din celelalte două ecuaŃii ale sistemului, rezultă că înălŃimea totală a
arborelui se poate calcula cu relaŃia matematică 2.38.
(2.38)
EcuaŃia 2.38 permite determinarea înălŃimii arborelui prin măsurarea de fiecare dată a distanŃei
operator-arbore şi efectuarea citirilor ac şi bc.
În cazul în care terenul este înclinat (figura 2.9 b), iar operatorul este amplasat în amonte faŃă
75
de poziŃia arborelui (orizontala ce trece prin ochiul operatorului intersectează prelungirea axei fusului,
deasupra vârfului arborelui), se poate scrie în mod similar sistemul de ecuaŃii 2.39.
(2.39)
ÎnălŃimea totală a arborelui se poate calcula în această situaŃie în funcŃie de diferenŃa celor două
citiri, cu relaŃia matematică 2.40.
(2.40)
Cele mai multe instrumente utilizate pentru măsurarea înălŃimii arborilor se bazează pe
principiul trigonometric.
Principiul trigonometric
Fie O poziŃia ochiului operatorului, A vârful arborelui, B baza arborelui, C punctul în
care orizontala ce trece prin ochiul operatorului intersectează axa fusului arborelui, D distanŃa
operator-arbore, h înălŃimea arborelui, h1 înălŃimea cuprinsă între nivelul ochiului operatorului şi
vârful arborelui, h2 înălŃimea cuprinsă între nivelul ochiului operatorului şi baza arborelui, iar α
şi β unghiurile realizate între viza construită la vârful arborelui şi orizontala ce trece prin ochiul
operatorului, respectiv între viza construită la baza arborelui şi orizontala ce trece prin ochiul
operatorului (figurile 2.10, 2.11).
În triunghiurile AOC şi BOC există relaŃiile 2.41 şi 2.42 care permit calcularea
înălŃimilor parŃiale h1 şi h2 în funcŃie de distanŃa operator-arbore şi unghiurile α şi β.
(2.41)
(2.42)
Dacă terenul este plan (figura 2.10), înălŃimea totală a arborelui rezultă aplicând ecuaŃia
(2.43)
sau, ecuaŃia 2.44 prin substituirea înălŃimilor parŃiale din ecuaŃiile 2.41 şi 2.42.
(2.44)
76
Figura 2.10. Principiul trigonometric în cazul terenului plan
În cazul în care terenul este înclinat, iar nivelul ochiului operatorului este deasupra
vârfului arborelui (figura 2.11 a), înălŃimea arborelui se poate determina cu ecuaŃiile 2.45 sau
2.46.
(2.45)
(2.46)
a) b)
Figura 2.11. Principiul trigonometric în cazul terenului înclinat – a) ochiul operatorului

deasupra vârfului arborelui; b) ochiul operatorului sub baza arborelui
Mai rar, în sitaŃia în care terenul este înclinat, iar nivelul ochiului operatorului este sub
baza arborelui (figura 2.11 b), înălŃimea arborelui se poate calcula cu ajutorul ecuaŃiilor 2.47 sau
2.48.
(2.47)
(2.48)
77
II.2.4. Instrumente utilizate pentru măsurarea înălŃimii
De-a lungul timpului au fost concepute diferite instrumente bazate pe principiul
geometric. Dintre acestea se pot menŃiona hipsometrul cu oglindă (Faustmann), hipsometrul cu
pendul (Weise), hipsometrul Christen, hipsometrul Ciurileanu. Totodată s-a imaginat utilizarea
clupei forestiere drept hipsometru. Pentru înlăturarea dezavantajului creat măsurarea distanŃei
operator-arbore pe cale directă, în cazul hipsometrului Ciurileanu poziŃia operatorului se
determina prin realizarea unor coincidenŃe între gradaŃiile de pe rigla instrumentului şi capetele
unei prăjini confecŃionate cu lungimea de 2 m sau 3 m (figura 2.12). Instrumentele bazate pe
principiul geometric nu se mai folosesc astăzi, însă principiul geometric a fost încorporat în
modul de stabilire a locului de vizare cand se utilizează instrumentele clasice bazate pe
principiul trigonometric.
Figura 2.12. Măsurarea înălŃimii cu hipsometrul Ciurileanu
Dendrometrul românesc cu pendul este instrumentul clasic bazat pe principiul

trigonometric, utilizat pentru măsurarea înălŃimii arborelui în ultimele decenii. Acest instrument
a fost proiectat similar hipsometrului Blume-Leiss, prin înlocuirea sistemului de vizare format
dintr-un ocular şi obiectiv cu o lunetă de vizare (figura 2.13).
Indiferent de varianta produsă, dendrometrul românesc prezintă o lunetă de vizare
prevăzută cu şurub pentru reglarea imaginii, buton de blocare a pendulului, buton pentru
deblocarea pendulului, scări pentu citirea înălŃimilor şi a înclinării terenului, respectiv o plăcuŃă
pe care sunt notate corecŃiile ce trebuie aplicate înălŃimilor citite atunci când se măsoară pe teren
înclinat (unghiul mai mare de 4 grade). Ca anexă dendrometrul are o miră pliantă. Scările pentru
citirea înălŃimilor corespund unor distanŃe operator-arbore de 15 m, 20 m, 25 m sau 35 m.
78
a) b) c)
Figura 2.13. Dendrometrul românesc cu pendul – a) şi b) instrumentul; c) mira pliantă
Dendrometrul românesc a fost construit în prima variantă cu un reticul prevăzut cu mai

multe fire reticulare (figura 2.14 b) şi o miră având lungimea de 1,5 m cu două repere albe,
marcate la capete (figura 2.14 a).
a) b)
Figura 2.14. Dendrometrul românesc prima variantă – a) mira pliantă; b) reticul
După implementarea în producŃie a acŃiunii de măsurarea a înălŃimilor cu acest

instrument, s-a constatat că lungimea prea mare a mirei creează greutăŃi în stabilirea distanŃei
operator-arbore (vegetaŃia ierboasă înaltă acoperă reperul inferior al mirei). Pentru a înlătura
acest neajuns s-a construit o variantă îmbunătăŃită a dendrometrului românesc care prezintă un
reticul cu numai două fire reticulare, iar mira pliantă este mai scurtă şi are are marcate repere
notate cu 0, 15, 20, 25 şi 35 (figura 2.15).
79
a) b)
Figura 2.15. Dendrometrul românesc varianta îmbunătăŃită – a) mira pliantă; b) reticul
Pentru a măsura înălŃimea unui arbore cu ajutorul dendrometrului se parcurg două etape,
stabilirea locului de vizare şi măsurarea înălŃimilor parŃiale.
Stabilirea locului de vizare presupune găsirea poziŃiei operatorului în care distanŃa
operator-arbore este aproximativ egală cu înălŃimea arborelui. În acest sens, operatorul fixează
mira pe arbore cu reperul superior la nivelul ochiului operatorului şi se depărtează de arbore
pentru a aprecia vizual înălŃimea arborelui. În continuare, locul de vizare în care se alege
prin realizarea a două coincidenŃe.
În cazul dendrometrului românesc prima variantă cele două coincidenŃe se realizează
astfel (figura 2.16 a):
- firul reticular inferior notat cu ∞ trebuie să se suprapună cu reperul inferior al mirei;
- firul reticular căruia îi corespunde valoarea apreciată a înălŃimii arborelui (de exemplu
firul reticular notat cu 25 dacă operatorul a apreciat înălŃimea arborelui ca fiind 23 m)
trebuie să se suprapună cu reperul superior al mirei.
Dacă operatorul utilizează dendrometrul românesc varianta îmbunătăŃită, atunci cele
două coincidenŃe se realizează după cum urmează (figura 2.16 b):
- firul reticular superior trebuie să se suprapună cu reperul de pe miră notat cu zero;
- firul reticular inferior trebuie să se suprapună cu reperul de pe miră căruia îi corespunde
valoarea apreciată a înălŃimii arborelui (de expemplu reperul de pe miră notat cu 25 dacă
operatorul a apreciat înălŃimea arborelui ca fiind 23 m).
Pentru efectuarea simultană a acestor suprapuneri de fire reticulare si repere de pe miră,
operatorul trebuie să se apropie sau să se depărteze de arbore.
80
Locul de vizare este ales corect dacă se verifică simultan coincidenŃele, iar distanŃa
operator-arbore stabilită corespunde cu una din scările de citire ale instrumentului.
a) b)
Figura 2.16. Stabilirea locului de vizare cu dendrometrul românesc – a) prima variantă; b)
varianta îmbunătăŃită
Măsurarea înălŃimilor parŃiale (h1 şi h2, conform principiului trigonometric) se

efectuează prin construirea vizelor la vârful, respectiv baza arborelui.
Astfel, având aparatul deblocat, operatorul vizează cu firul median notat cu 30 (prima
variantă) la vârful arborelui (mugurele terminal). Operatorul blochează pendulul şi citeşte
înălŃimea parŃială h1 pe scara corespunzătoare distanŃei operator-arbore realizate în prima etapă
(scara de 25 m în exemplul dat). Operatorul deblochează pendulul, vizează la baza arborelui şi
citeşte înălŃimea parŃială h2 pe aceeaşi scară.
ÎnălŃimea totală a arborelui rezultă prin însumarea celor două înălŃimi parŃiale în toate
cazurile în care orizontala ce trece prin ochiul operatorului intersectează axa trunchiului între
vârful şi baza arborelui.
În cazul utilizării variantei îmbunătăŃite a dendrometrului românesc, construirea vizelor
se realizează cu oricare dintre cele două fire reticulare (întotdeauna acelaşi) sau cu ajutorul unui
fir reticular median imaginar.
Dacă terenul este înclinat (pe versanŃi), în vederea măsurării înălŃimii arborelui
operatorul trebuie să se poziŃioneze pe aceeaşi curbă de nivel, iar modul de măsurare urmează
cele două etape expuse pentru cazul în care terenul este plan. În situaŃia în care din diferite
motive (vârful arborelui nu este vizibil, apariŃia unor obstacole) operatorul nu se poate poziŃiona
81
pe curba de nivel, se preferă măsurarea înălŃimii arborelui din amonte, mai ales în cazul
măsurării înălŃimii la foioase (figura 2.17).
Figura 2.17. Amplasarea operatorului în cazul măsurării înălŃimii pe teren înclinat
Amplasarea operatorului în amonte faŃă de arborele a cărui înălŃime se determină,

impune aplicarea unor corecŃii care sunt înscrise pe o plăcuŃă fixată pe spatele instrumentului
(figura 2.13 b). ÎnălŃimea corectată se calculează cu relaŃia
(2.49)
în care:
h este înălŃimea rezultată ca sumă sau ca diferenŃă a înălŃimilor parŃiale h1 şi h2 după
ecuaŃiile 2.43, 2.45, 2.47;
c este o corecŃie ce se extrage de pe plăcuŃa cu corecŃii în funcŃie de înclinarea terenului.
Dendrometrul românesc permite şi măsurarea înclinării terenului prin construirea unei
vize paralele cu linia terenului şi citirea unghiului de înclinare a terenului pe ultima scară a
instrumentului (figura 2.18).
Figura 2.18. Construirea vizelor pentru măsurarea înclinării terenului
82
Instrumentele bazate pe principiul trigonometric se comercializează astăzi în diferite
variante constructive. Dintre acestea, în continuare sunt prezentate două modele de instrumente
optice, Suunto şi Silva (figura 2.19). Acestea prezintă dezavantajul că nu permit măsurarea
distanŃei operator-arbore.
a) b)
Figura 2.19. Instrumente optice bazate pe principiul trigonometric - a) Suunto; b) Silva
Instrumentul Suunto are două scări de citire, cea din stânga redă mărimea unghiului între
orizontala ce trece prin ochiul operatorului şi o viză construită de operator cu ajutorul liniei
mediane, în grade sexagesimale (°), iar cea din dreapta permite citirea pantei (%)
corespunzătoare aceluiaşi unghi (figura 2.20 a). Cunoaşterea pantei p (ecuaŃia 2.50) face posibilă
calcularea înălŃimii între nivelul ochiului operatorului şi nivelul elementului la care se vizează
cu ajutorul relaŃiilor 2.41 şi 2.42 indicate la principiul trigonometric.
(2.50)
(2.51)
(2.52)
a) b)
Figura 2.20. Măsurarea înălŃimii cu Suunto – a) scările de citire; b) construirea vizei la vârful
arborelui
Pentru a determina înălŃimea unui arbore cu instrumentul Suunto operatorul se
amplasează la o distanŃă de 10 m, 20 m, 30 m sau 40 m stabilită cu un alt instrument (ruletă,
83
telemetru), vizează cu linia mediană la vârful arborelui şi citeşte panta pe scara din dreapta. În
continuare operatorul calculează înălŃimea parŃială h1 cu relaŃia
(2.53)
şi apoi adună nivelul ochiului operatorului (h2). Desigur că operatorul se poate amplasa şi la alte
distanŃe faŃă de arbore, mărimile indicate fiind propuse pentru a realiza mai uşor calculul
înălŃimii h1.
Exemplu:
Când operatorul apreciază înălŃimea unui arbore ca fiind 28 m, se
amplasează la distanŃa de 30 m faŃă de arbore (distanŃă măsurată cu ruleta sau cu
un telemetru) şi vizează la vârful arborelui. Dacă citeşte pe scara din dreapta 85,
atunci înălŃimea h1 este 30·0,85 m sau 25,5 m. În continuare adună nivelul
ochiului operatorului 1,7 m (la înălŃimea operatorului de 1,8 m), iar înălŃimea
totală este 25,5 m + 1,7 m sau 27,2 m.
Măsurarea înălŃimii prin amplasarea operatorului în amonte faŃă de arbore este urmată de
aplicarea corecŃiilor ca în situaŃia utilizării dendrometrului românesc.
Instrumetul Silva este similar, însă prezintă avantajul că are şi scări pentru citirea
înălŃimilor (figura 2.20).
a) b)
Figura 2.20. Măsurarea înălŃimii cu Silva – a) scările de citire; b) construirea vizei la vârful
arborelui
În vederea măsurării înălŃimii cu instrumentul Silva operatorul trebuie să se amplaseze la

o distanŃă faŃă de arbore pentru care există scară de citire sau la o distanŃă dublă care va obliga
operatorul să multiplice cu 2 valoarea citită. În modelul indicat scările de citire sunt pentru
distanŃa operator-arbore egală cu 15 m (scara din mijloc) sau 20 m (scara din stânga). Operatorul
poate măsura şi arbori care au o înălŃime mai mare, prin amplasarea la distanŃa de 30 m, caz în
84
care citeşte valoarea pe scara din mijloc şi o înmulŃeşte cu 2 sau la distanŃa de 40 m, situaŃie în
care se citeşte valoarea de pe scara din stânga şi se dublează.
Scara de citire din dreapta redă mărimea pantei în procente, însă, din lipsă de spaŃiu pe
rola pe care sunt marcate scările (lăŃimea rolei este de 3-4 milimetri), valorile pantei au fost
trunchiate şi trebuie înmulŃite cu 10.
Exemplu:
un telemetru) şi vizează la vârful arborelui. Dacă citeşte pe scara din stânga 17,5
m, atunci înălŃimea h1 este 17,5 m. În continuare adună nivelul ochiului
operatorului 1,7 m (la înălŃimea operatorului de 1,8 m), iar înălŃimea totală este
17,5 m + 1,7 m sau 19,2 m.
Exemplu:
un telemetru) şi vizează la vârful arborelui. Dacă citeşte pe scara din mijloc 12,5
m, atunci înălŃimea h1 este 2·12,5 m sau 25,0 m. În continuare adună nivelul
ochiului operatorului 1,7 m (la înălŃimea operatorului de 1,8 m), iar înălŃimea
totală este 25,0 m + 1,7 m sau 26,7 m.
Cel mai simplu de utilizat în vederea măsurării înălŃimii arborilor este instrumentul
Vertex. Bazat fie pe tehnologia laser, fie pe transmiterea-recepŃionarea de ultrasunete sau pe
ambele tehnologii, instrumentul Vertex are încorporat principiul trigonometric. Posibilitatea de
citire directă a înălŃimii totale a arborelui reprezintă un avantaj oferit de utilizarea acestui
instrument. În practică s-a dovedit a fi mai eficient modelul bazat pe ultrasunete (figura 2.21)
pentru că în pădure apar obstacole, iar construirea corectă a vizei la vârful arborelui nu poate fi
asigurată.
85
a) b)
Figura 2.21. Vertex - a) aparat; b) transmiŃător de ultrasunete
Instrumentul Vertex cu ultrasunete are un ecran care permite afişarea informaŃiilor, un

senzor de temperatură, un receptor de ultrasunete, un buton „săgeată stânga‟ notat cu DME
(◄), un buton „săgeată dreapta‟ notat cu IR (►), un buton rotund notat cu ON şi un orificiu de
vizare (figura 2.21 a). Pentru măsurarea distanŃei operator-arbore este necesară utilizarea
transmiŃătorului de ultrasunete (figura 2.21 b).
Pentru a măsura înălŃimea unui arbore cu instrumentul Vertex operatorul porneşte
transmiŃătorul de ultrasunete prin alinierea transmiŃătorului şi a receptorului de ultrasunete
urmată de apăsarea butonului ◄ până când se emit două sunete scurte. În continuare operatorul
fixează transmiŃătorul pe arbore la înălŃimea setată (de regulă la 1,30 m) şi se amplasează la o
distanŃă operator-arbore mai mare decât înălŃimea arborelui care să ofere vizibilitate la vârful
arborelui şi la transmiŃătorul de ultrasunete. Cele două etape de determinare a distanŃei operator-
arbore, respectiv măsurarea înălŃimii totale se realizează după cum urmează:
Operatorul apasă butonul ON, acŃiune care are ca efect deschiderea instrumentului
Vertex chiar în meniul înălŃimii (HEIGHT). Activarea acestui meniu se face prin
apăsarea butonului ON. Operatorul vizează la transmiŃător cu centrul semnului reticular
┼ şi apasă butonul ON până când semnul reticular ┼ dispare, eliberează butonul, iar
semnul reticular ┼ reapare clipind. În acest moment, pe ecran sunt afişate distanŃa
înclinată între ochiul operatorului şi transmiŃătorul de ultrasunete (SD), respectiv distanŃa
operator-arbore redusă la orizont (HD).
Operatorul vizează la vârful arborelui realizând tangenŃa cu linia orizontală a semnului
reticular ┼, apasă butonul ON până când semnul reticular ┼ dispare, eliberează butonul
ON şi semnul reticular ┼ reapare clipind. Această operaŃie poate fi repetată, iar pe
ecranul instrumentului se pot citi ultimele 6 înălŃimi măsurate. ÎnălŃimea afişată este
înălŃimea totală a arborelui.
86
Butoanele săgeŃi ◄ şi ► se utilizează pentru a naviga în meniul intrumentului şi pentru
oprirea aparatului. Prin apăsarea simultană a butoanelor ◄ şi ► instrumentul poate fi oprit.
Oprirea transmiŃătorului de ultrasunete se realizează similar pornirii, operaŃia fiind
confirmată de emiterea a patru sunete scurte.
În cazul în care operatorul doreşte să măsoare înclinarea terenului sau să determine
panta, trebuie ca după pornirea aparatului să identifice meniul ANGLE cu ajutorul unuia dintre
butoanele ◄ şi ►, să activeze acest meniu prin apăsarea butonului ON şi să construiască o viză
paralelă cu linia terenului. Validarea vizei se realizează prin apăsarea butonului ON până când
semnul reticular ┼ dispare. Pe ecran vor fi afişate valorile pentru unghiul de înclinare a terenului
în grade sexagesimale (DEG), în grade centesimale (GRAD) şi panta corespunzătoare unghiului
măsurat (%).
Periodic este necesar să se efectueze calibrarea instrumentului prin amplasarea aparatului
şi a transmiŃătorului de ultrasunete la distanŃa de 10 m cu ajutorul unei rulete şi validarea acestei
distanŃe în meniul CALIBRATE.
Utilizarea instrumentului Vertex necalibrat sau în condiŃii de zgomot (în apropierea unui
pârâu, unui drum public cu trafic intens) conduce la apariŃia unor erori semnificative.
Un bun hipsometru trebuie să răspundă următoarelor condiŃii:
să asigure precizia teoretică şi practică măsurătorilor (eh = 0,1- 0,5 m);
să permită operatorului să aleagă după nevoie locul de vizare;
să ofere posibilităŃi uşoare de vizare şi de citire;
să nu necesite operaŃiuni intermediare de calcul, permiŃând citirea directă a înălŃimilor;
să nu necesite măsurarea directă a distanŃelor de la operator la arbore, operaŃie ce se
dovedeşte răpitoare de timp, iar uneori poate constitui o sursă de erori la stabilirea
înălŃimilor;
pe cât posibil să nu necesite operatori în plus la măsurare;
să aibă un preŃ de achiziŃionare mic;
să poată fi folosit şi la alte determinări, în afară de înălŃime.
II.2.5. Surse de erori la măsurarea înălŃimilor

Pentru ca rezultatele să fie cât mai bune, deci erorile de măsurare să fie cât mai mici,
trebuie respectate anumite reguli la măsurarea înălŃimii arborilor.
Locul de vizare trebuie să se stabilească astfel încât vârful cât şi baza arborelui să fie
vizibile.
87
DistanŃa de la operator la arbore trebuie să fie aproximativ egală cu înălŃimea arborelui
deoarece în asemenea condiŃii unghiul de înclinare a vizei dusă la vârf este aproximativ egal cu
45º, iar erorile ce se produc sunt minime. Pentru terenuri în pantă este indicat ca măsurarea să se
facă de pe aceeaşi curbă de nivel cu baza arborelui. Ca regulă generală se recomandă ca ochiul
operatorului să fie situat între baza arborelui şi mugurele terminal deoarece în acest caz erorile
comise la măsurare sunt reduse.
Măsurarea distanŃelor trebuie să se efectueze cât mai exact deoarece o eroare comisă se
transmite integral asupra înălŃimii.
Dacă terenul este înclinat distanŃele se vor reduce la orizont.
În cazul arborilor înclinaŃi distanŃa se va măsura perpendicular pe direcŃia planului
înclinării (figura 2.22). Totodată, se va determina şi unghiul de înclinare a arborelui (α). În
funcŃie de distanŃă şi unghi se va corecta înălŃimea (ecuaŃiile 2.54 şi 2.55).
Figura 2.22. Măsurarea înălŃimii din direcŃia perpendiculară pe planul înclinării arborelui
AB = AB'2 + B' B 2 (2.54)
AB '
AB =
cos α (2.55)
În timpul vizării poziŃia operatorului trebuie să fie cât mai apropiată de verticală. Unii
operatori, în mod inconştient se apleacă înainte sau se lasă pe spate, spre a vedea mai bine baza
sau vârful arborelui.
Mira trebuie fixată corect, în poziŃie verticală paralel cu axa arborelui, lateral, lipit de
acesta. Dacă se aşează înclinat sau în faŃa arborelui, se obŃine o înălŃime mai mare decât cea
88
reală. Folosirea unei mire cu alte dimensiuni duce la erori însemnate, ce se transmit asupra
înălŃimii.
La foioasele cu coroana globulară trebuie să se evite măsurarea înălŃimii din aval.
Nerespectarea acestor recomandări generează erori la măsurarea înălŃimilor. Din punct
de vedere matematic dacă se determină diferenŃiala expresiei generale a înălŃimii
corespunzătoare principiului trigonometric,
h = D ⋅ tan α (2.56)
atunci se obŃine
1
dh = tan α ⋅ dD + D dα (2.57)
cos 2 α
şi pentru că dh este eroarea la măsurarea înălŃimii (eh), dD este eroarea la măsurarea distanŃei
operator-arbore (eD), dα este eroarea la construirea vizei la vârful arborelui (eα), rezultă ecuaŃia
2.58.
1
eh = tan α ⋅ eD + D eα (2.58)
cos 2 α
În continuare, prin înmulŃirea ecuaŃiei 2.58 cu raportul 100/h se obŃine relaŃia matematică
a erorii procentuale ce se înregistrează la măsurarea înălŃimii.
tan α ⋅ eD D e
eh % = 100 + ⋅ α2 100 (2.59)
h h cos α
Dacă se Ńine cont că
sinα
tanα = (2.60)
cosα
sin 2α = 2 sin α ⋅ cos α (2.61)
rezultă că eroarea procentuală ce se comite la măsurarea înălŃimii arborilor (eh%) depinde de
eroarea procentuală ce se înregistrează la măsurarea distanŃei operator-arbore (eD%) şi de eroarea
la stabilirea unghiului de vizare (ecuaŃia 2.62).
2eα
eh % = eD % + 100 ⋅ (2.62)
sin 2α
Aceasta este explicaŃia pentru atenŃia ce trebuie acordată la măsurarea distanŃei operator-
arbore şi la construirea vizei la vârful arborelui. În plus, teremenul al doilea din ecuaŃia 2.62 are
valoarea minimă atunci când sin2α este maxim, adică atunci când sin2α = 1. Ca urmare, eroarea
la măsurarea înălŃimii este minimă la un unghi α de 45º care se realizează când distanŃa
operator-arbore este aproximativ egală cu înălŃimea arborelui.
Erorile produse la măsurarea înălŃimii pot fi:
89
erori sistematice care sunt de acelaşi sens (determinabile ca mărime şi eliminabile prin
înlăturarea cauzelor care le generează);
erori întâmplătoare (care în cazul unui număr mare de măsurători se compensează).
Prin măsurători repetate la acelaşi arbore se poate determina eroarea medie pătratică (sh)
cu relaŃia 2.63
2
 h − h− 
∑  i



sh = ± (2.63)
N −1
în care:
hi sunt înălŃimi măsurate la acelaşi arbore;
este media aritmetică a înălŃimilor măsurate;
N este numărul de măsurători (N < 30).
Să se calculeze eroarea ce se produce la măsurarea înălŃimii eh cu ajutorul

ecuaŃiei 2.58 dacă operatorul a construit corect viza la vârful arborelui (eα = 0)
determinând unghiul α de 43°, dar a greşit la stabilirea distanŃei operator-arbore (eD
= 1,26 m).
Să ne reamintim...
Pentru măsurarea înălŃimii se aleg arbori cu vârful şi baza vizibile. În funcŃie
de instrument, măsurarea distanŃei operator-arbore se poate realiza direct cu ruleta,
sau indirect pe baza principiului geometric prin realizarea de coincidenŃe între
reperele instrumentului şi ale mirei (dendrometru cu pendul) sau cu tehnologia laser
(telemetru, Vertex) precum şi prin transmiterea – recepŃionarea de ultrasunete
(Vertex).
Utilizând instrumentele clasice sau instrumentele optice operatorul trebuie să
adune înălŃimile parŃiale rezultate din construirea vizei la vârful şi la baza arborelui
de fiecare dată când orizontala ce trece prin ochiul operatorului intersectează
arborele între vârful şi baza arborelui. În celelalte situaŃii valorile citite se scad.
Măsurarea înălŃimii pe teren înclinat impune aplicarea unor corecŃii (se
micşorează înălŃimea totală stabilită iniŃial prin reducerea la orizont a distanŃei
operator-arbore).
90
Rezumat
Instrumentele utilizate la măsurarea înălŃimii arborilor au la bază principiul
geometric sau principiul trigonometric. În ultimul deceniu, ca urmare a dezvoltării
tehnologiei, au devenit uzuale pe lângă instrumentele optice şi instrumentele laser
precum şi cele cu ultrasunete.
Premisele principiului geometric sunt O poziŃia ochiului operatorului, A
vârful arborelui, B baza arborelui, C punctul în care orizontala ce trece prin
ochiul operatorului intersectează axa fusului arborelui, D distanŃa operator-
arbore, h înălŃimea arborelui (segmentul AB), h1 înălŃimea cuprinsă între
nivelul ochiului operatorului şi vârful arborelui (segmentul AC), h2 înălŃimea
cuprinsă între nivelul ochiului operatorului şi baza arborelui (segmentul BC),
iar a, b, c punctele în care vizele construite la vârful arborelui, baza arborelui,
respectiv orizontala ce trece prin ochiul operatorului intersectează rigla
instrumentului bazat pe principiul geometric.
Premisele principiului trigonometric sunt O poziŃia ochiului operatorului,
A vârful arborelui, B baza arborelui, C punctul în care orizontala ce trece prin
ochiul operatorului intersectează axa fusului arborelui, D distanŃa operator-
arbore, h înălŃimea arborelui, h1 înălŃimea cuprinsă între nivelul ochiului
operatorului şi vârful arborelui, h2 înălŃimea cuprinsă între nivelul ochiului
operatorului şi baza arborelui, iar α şi β unghiurile realizate între viza
construită la vârful arborelui şi orizontala ce trece prin ochiul operatorului,
respectiv între viza construită la baza arborelui şi orizontala ce trece prin
ochiul operatorului.
Pentru a măsura înălŃimea unui arbore cu ajutorul dendrometrului se parcurg
două etape, stabilirea locului de vizare şi măsurarea înălŃimilor parŃiale.
Stabilirea locului de vizare presupune găsirea poziŃiei operatorului în care
distanŃa operator-arbore este aproximativ egală cu înălŃimea arborelui. DistanŃa
operator-arbore de determină indirect prin realizarea a două coincidenŃe.
Dacă operatorul utilizează dendrometrul românesc varianta îmbunătăŃită,
atunci cele două coincidenŃe se realizează după cum urmează:
- firul reticular superior trebuie să se suprapună cu reperul de pe miră notat cu
zero;
- firul reticular inferior trebuie să se suprapună cu reperul de pe miră căruia îi
corespunde valoarea apreciată a înălŃimii arborelui.
91
Măsurarea înălŃimilor parŃiale se efectuează prin construirea vizelor la
vârful, respectiv baza arborelui şi citirea pe scara corespunzătoare distanŃei operator-
arbore realizate.
ÎnălŃimea totală a arborelui rezultă prin însumarea celor două înălŃimi parŃiale
în toate cazurile în care orizontala ce trece prin ochiul operatorului intersectează axa
trunchiului între vârful şi baza arborelui.
Instrumentele bazate pe principiul trigonometric se comercializează în
diferite variante constructive. Instrumentele optice Suunto şi Silva prezintă
dezavantajul că nu permit măsurarea distanŃei operator-arbore.
Cel mai simplu de utilizat în vederea măsurării înălŃimii arborilor este
instrumentul Vertex. Bazat fie pe tehnologia laser, fie pe transmiterea-recepŃionarea
de ultrasunete sau pe ambele tehnologii, instrumentul Vertex are încorporat
principiul trigonometric. Posibilitatea de citire directă a înălŃimii totale a arborelui
reprezintă un avantaj oferit de utilizarea acestui instrument. În practică s-a dovedit a
fi mai eficient modelul bazat pe ultrasunete.
Erorile la măsurarea înălŃimilor sunt determinate în principal de poziŃionarea
greşită a operatorului faŃă de arbore precum şi de construirea vizei la vârful arborelui
în mod incorect.

1. Principiul geometric la măsurarea înălŃimilor: schemă, relaŃii matematice
pentru cazul în care terenul este plan.
2. Principiul trigonometric la măsurarea înălŃimilor: schemă, relaŃii
matematice pentru cazul în care terenul este plan.
3. Cum se realizează coincidenŃele dacă operatorul a apreciat înălŃimea
arborelui ca fiind 14 m şi utilizează dendrometrul românesc varianta
îmbunătăŃită?
4. ExplicaŃi modul de lucru pentru măsurarea înălŃimilor cu VERTEX III.
5. PrecizaŃi sursele de erori la măsurarea înălŃimilor.
92
Unitatea de învăŃare II.3. Metode de cubare a arborelui
Cuprins
II.3.1. Introducere ................................................................................................... 93
II.3.2. CompetenŃe .................................................................................................. 93
II.3.3. Stabilirea volumului lemnului rotund............................................................ 94
II.3.4. Cubarea lemnului aşezat în figuri geometrice ............................................... 97
II.3.5. Cubarea sortimentelor de forme neregulate................................................. 102
II.3.6. Cubajul lemnului prelucrat ......................................................................... 103
II.3.7. Determinarea volumului arborelui în funcŃie de diametrul de bază şi de înălŃime
........................................................................................................................................... 104
II.3.8. Determinarea volumului arborelui în funcŃie de diametrul de bază.............. 106
II.3.9. Stabilirea volumului prin măsurarea masei ................................................. 106
Rezumat ............................................................................................................... 107
Test de evaluare a cunoştinŃelor ............................................................................ 108
II.3.1. Introducere
cubarea arborelui doborât şi a arborelui nedoborât, precum şi unele aspecte privind
stabilirea volumului prin măsurarea masei.

• calculeze volumul lemnului rotund;

• stabilească volumul lemnului aşezat în figuri geometrice;
• stabilească volumul sortimentelor neregulate;
• calculeze volumul lemnului prelucrat;
• aplice metode bazate pe diametrul de bază şi înălŃimea arborelui pentru a
stabili volumul arborelui nedoborât;
• aplice metode bazate pe diametrul de bază pentru a stabili volumul
arborelui nedoborât;
• stabilească volumul în funcŃie de masa lemnului.
93
II.3.3. Stabilirea volumului lemnului rotund

Cubajul lemnului rotund are la bază teoria indicată în cadrul unităŃii de învăŃare I2
privind determinarea ariei secŃiunii transversale la diferite înălŃimi pe fusul arborelui, a
volumului fusului şi a volumului sortimentelor dimensionale. Aşa cum s-a arătat, aria
secŃiunii transversale se poate determina cu ecuaŃia 1.71 în funcŃie de diametrul secŃiunii
considerate. Prin integrarea ariei secŃiunii transversale rezultă volumul fusului (ecuaŃia 1.79)
sau volumul unor sortimente (ecuaŃia 1.96), relaŃie care se poate rescrie sub forma
(2.64)
în care:
l1, l2 sunt limitele de integrare (pentru fus l1 = 0 şi l2 = h iar pentru piese de lemn
rotund l1 este distanŃa de la baza arborelui la capătul gros al piesei şi l2 este distanŃa de la baza
arborelui la capătul subŃire al piesei).
Dacă se consideră x distanŃa secŃiunii g0,i faŃă de baza arborelui, atunci
(2.65)
iar prin înlocuirea în ecuaŃia 2.64 se obŃine expresia volumului unei piese de lemn rotund
(ecuaŃia 2.66) sau a fusului întreg (ecuaŃia 2.67).
(2.66)
(2.67)
Prin integrare şi trecerea la limite rezultă ecuaŃiile 2.68 şi 2.69 a căror particularizare
creează posibilitatea demonstrării formulei de cubaj în funcŃie de aria secŃiunii de la mijloc.
(2.68)
(2.69)
Formula secŃiunii de la mijloc a fost indicată mai întâi de Kästner în 1785 şi mai târziu
de Huber (1828), însă s-a răspândit ca metodă de cubaj a lemnului rotund sub denumirea de
formula lui Huber.
Dacă se admite ecuaŃia curbei de contur după relaŃia matematică 2.70,
(2.70)
94
atunci poate fi acceptată ecuaŃia 2.65 cu numai doi coeficienŃi.
(2.71)
Figura 2.23. Ipoteza determinării volumului prin aplicarea formulei secŃiunii de la mijloc
Integrarea expresiei ariei secŃiunii transversale după ecuaŃia 2.71 şi rezolvarea

înegralei conduc la relaŃia matematică 2.74 care reprezintă o variantă intermediară de redare a
volumului în funcŃie de aria secŃiunii de la mijloc.
(2.72)
(2.73)
(2.74)
Dacă se particularizează ecuaŃia 2.71 pentru cazul în care atunci rezultă că aria
secŃiunii transversale de la mijlocul lungimii fusului se poate exprima cu relaŃia 2.75, expresie
ce se poate identifica în ecuaŃia 2.74.
(2.75)
În continuare, dacă se face substituirea corespunzătoare relaŃiei matematice 2.75 în

ecuaŃia 2.74, rezultă o formă mai restrânsă a acesteia, formulă de calcul pentru volumul
lemnului rotund cunoscută sub numele de formula secŃiunii de la mijloc.
(2.76)
Această ecuaŃie stă la baza tabelelor de cubaj pentru lemn rotund. Astfel de tabele au
fost publicate în diferite formate, fie ca „tabele de buzunar‟, fie ca tabele incluse în Metode şi
tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004) sub denumirea Tabelă de cubaj pentru lemnul
rotund după secŃiunea la mijlocul lungimii piesei (Tabela 14.1 a lucrării). Astfel Giurgiu et al.
(2004) pentru a menŃine rigoarea lucrării au prezentat volumul exprimat în m3 (cu trei
zecimale) pentru piese de lemn rotund având lungimea de 2,0 m, 2,5 m, 3,0 m, 3,5 m, ..., 8,0
m şi diametrul la mijlocul lungimii piesei de 8 cm, 9 cm, 10 cm, 11 cm, ..., 100 cm. Limitarea
95
lungimii pieselor la 8 m este justificată de precizia mai bună de determinare a volumului ce se
obŃine în acest caz.
Pe de altă parte, ecuaŃia 2.76 poate fi utilizată pentru a genera volumul lemnului
rotund în programul EXCEL în funcŃie de caracteristicile dimensionale ale pieselor (tabelul
2.7).
Tabelul 2.7. Calcularea volumului lemnului rotund prin aplicarea formulei secŃiunii de la mijloc
Lungimea piesei (m)
Diametrul la 2 3 4 5 6
mijlocul Volumul lemnului rotund (m3)
lungimii (cm)
20 0,062832 0,094248 0,125664 0,15708 0,188496

21 0,069272 0,103908 0,138545 0,173181 0,207817
22 0,076027 0,11404 0,152053 0,190067 0,22808
23 0,083095 0,124643 0,166191 0,207738 0,249286
24 0,090478 0,135717 0,180956 0,226195 0,271434
25 0,098175 0,147263 0,19635 0,245438 0,294525
26 0,106186 0,159279 0,212372 0,265465 0,318558
27 0,114511 0,171767 0,229023 0,286278 0,343534
28 0,123151 0,184726 0,246301 0,307877 0,369452
29 0,132104 0,198156 0,264209 0,330261 0,396313
30 0,141372 0,212058 0,282744 0,35343 0,424116
31 0,150954 0,226431 0,301908 0,377385 0,452862
32 0,16085 0,241275 0,3217 0,402125 0,48255
33 0,17106 0,25659 0,34212 0,42765 0,51318
34 0,181584 0,272377 0,363169 0,453961 0,544753
35 0,192423 0,288635 0,384846 0,481058 0,577269
35 0,192423 0,288635 0,384846 0,481058 0,577269
37 0,215043 0,322564 0,430085 0,537606 0,645128
38 0,226824 0,340235 0,453647 0,567059 0,680471
39 0,238919 0,358378 0,477837 0,597297 0,716756
40 0,251328 0,376992 0,502656 0,62832 0,753984
Exemplu:
O piesă de lemn rotund cu lungimea de 2 m şi diametrul la mijlocul
lungimii piesei de 31 cm are volumul egal cu 0,151 m3 (volum extras din tabelul
2.7).
Exemplu:
O piesă de lemn rotund cu lungimea de 4 m şi diametrul la mijlocul
lungimii piesei de 40 cm are volumul egal cu 0,503 m 3 (volum extras din tabelul
2.7).
96
Să se extragă volumul unei piese de lemn rotund din lucrarea Metode
şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004), ştiind că lungimea piesei este 4,5
m şi diametrul la mijlocul lungimii piesei este 54 cm.
Să se calculeze volumul unei piese de lemn rotund aplicând ecuaŃia

2.76, ştiind că lungimea piesei este 5,4 m şi diametrul la mijlocul lungimii
piesei este 36 cm.
II.3.4. Cubarea lemnului aşezat în figuri geometrice

Pentru numeroase sortimente de lemn (lemn de foc fasonat sub formă de steri, crăci,
lemn pentru distilare uscată, tananŃi, celuloză, plăci din aşchii de lemn - P.A.L., plăci din fibre
de lemn - P.F.L.) volumul se determină prin aşezarea lemnului în figuri geometrice,
determinarea volumului de lemn spaŃiat şi aplicarea unui factor de transformare (factor de
cubaj sau factor de aşezare).
Metrul ster este unitatea de măsură pentru volumul de lemn spaŃiat şi corespunde
volumului aparent al unei figuri geometrice cu dimensiunile 1m x 1m x 1m.
În general, lemnul de foc se fasonează sub formă de steri, lemn rotund şi lobde (lemn
despicat) cu lungimea de 1 metru şi se aşază în figuri geometrice (figura 2.24).
Alte sortimente, precum vârfurile, crăcile, ramurile, nuielele se aşază în grămezi. De
regulă se formează grămezi tip. O grămadă tip are 2 m lăŃime, 1,5 m înălŃime şi 3 m lungime şi
un volum aparent egal cu 9 metri steri.
Lemnul pentru mangalizare se aşază în figuri de formă paraboloidală numite bocşe.
Figura 2.24. Figură geometrică constituită din lemn de foc fasonat în steri
Volumul aparent al unei figuri geometrice de formă paralelipipedică se determină prin

înmulŃirea celor trei dimensiuni ale figurii geometrice (lungime, lăŃime şi înălŃime), rezultând
astfel volumul lemnului stivuit în metri steri.
97
În cazul bocşelor volumul aparent este mai greu de stabilit aplicând ecuaŃia 2.77 care
permite calculul volumului unui paraboloid în funcŃie de înălŃimea acestuia ( h) şi aria bazei
(g). Prin evidenŃierea diametrului la baza paraboloidului (d) şi substituirea produsului π·d cu
circumferinŃa se ajunge la o nouă expresie a volumului paraboloidului. În practică se poate
măsura mai uşor circumferinŃa bazei paraboloidului (c) şi de aceea ecuaŃia 2.78 este mai utilă.
(2.77)
(2.78)
În practică se poate lucra cu oricare dintre cei doi factori de transformare, factorul de
cubaj şi factorul de aşezare.
Factorul de cubaj (µc) este definit ca raportul între volumul real al lemnului aşezat în
figura geometrică (vr) şi volumul spaŃiat (aparent) al lemnului aşezat în figura geometrică (vs).
(2.79)
Factorul de cubaj are întotdeauna valoare subunitară şi poate fi utilizat, în funcŃie de

situaŃie, fie pentru determinarea volumului real (cel mai adesea), fie pentru stabilirea
volumului spaŃiat.
(2.80)
(2.81)
Factorul de aşezare (µa) este inversul factorului de cubaj, fiind definit ca raportul
între volumul spaŃiat (aparent) al lemnului aşezat în figura geometrică (vs) şi volumul real al
lemnului aşezat în figura geometrică (vr).
(2.82)
(2.83)
Factorul de aşezare are întotdeauna valoare supraunitară şi poate fi utilizat, după caz,
fie pentru determinarea volumului real, fie pentru stabilirea volumului spaŃiat.
(2.84)
(2.85)
Valorile celor doi factori de transformare a volumului din metri cubi în metri steri şi
invers variază în funcŃie de sortiment, dimensiunile piseselor de lemn care constituie
sortimentul, defectele pieselor, specie, modul de aşezare în figura geometrică (figura 2.25).
98
a) b) c)
Figura 2.25. InfluenŃa caracteristicilor dimensionale ale pieselor asupra factorului de cubaj – a)
lobde şi lemn rotund; b) lemn rotund cu o variaŃie mică a diametrului; c) lemn rotund cu
variaŃie semnificativă a diametrului
Determinarea din punct de vedere teoretic a mărimii factorului de cubaj se poate

realiza în ipoteza aşezării în pătrat a unor piese cilindrice cu diametrul egal cu lăŃimea prismei
(figura 2.26).
Figura 2.26. Stabilirea factorului de cubaj prin stivuirea în pătrat a pieselor
O astfel de ipoteză conduce la o mărime a factorului de cubaj de 0,785 (ecuaŃia 2.86),

însă, în practică este imposibilă o astfel de aşezare a pieselor.
(2.86)
Mai mult, dacă spaŃiile goale lăsate între piesele groase aşezate în pătrat se ocupă cu
piese rotunde de diametre mai mici (d’) atunci mărimea factorului de cubaj este de 0,920
(figura 2.27).
Cercetările au indicat că mărimea factorului de cubaj este influenŃată de lungimea
pieselor stivuite (l), cele două variabile fiind corelate indirect pentru că o lungime mai mare a
pieselor majorează probabilitatea de apariŃie a defectelor.
(2.87)
99
Figura 2.27. Stabilirea factorului de cubaj prin stivuirea în pătrat a pieselor de diametre
diferite
Totodată s-a arătat că în cazul unor piese cu diametrul mai mare se obŃine o valoare
mai mare a factorului de cubaj, ceea ce înseamnă că între factorul de cubaj şi diametrul
pieselor (d) se stabileşte o legătură directă (ecuaŃia 2.88), deşi ipoteza teoretică exprimată prin
relaŃia 2.86 nu evidenŃiază acest lucru.
(2.88)
În ceea ce priveşte influenŃa determinată de numărul de piese (n), s-a constatat că un
număr mai mare de piese în cadrul unui metru ster implică, de fapt, constituirea stivei din
pisese cu diemensiuni mai mici. Aşadar, între factorul de cubaj şi numărul de piese se
stabileşte o legătură indirectă ce poate fi redată printr-o ecuaŃie liniară, dar cu un coeficient a1
negativ.
(2.89)
În lucrarea Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004) sunt prezentate
valori medii ale factorului de cubaj pentru diferite sortimente (tabela 15.1 a lucrării). Pentru
activitatea practică pot fi reŃinute valorile factorului de cubaj redate în tabelul 2.8.
Tabelul 2.8. Valoarea factorului de cubaj în funcŃie de sortiment
Sortiment ObservaŃii Factorul de cubaj
Lemn de foc - steri Foioase (piese rotunde şi lobde) 0,62
Răşinoase (piese rotunde şi lobde) 0,70
Lemn de foc - crăci Grămezi 0,10 (0,08-0,13)
Snopi 0,43
Distilare uscată Fag 0,66
TananŃi Cvercinee 0,65
Celuloză Fag cojit 0,70
P.A.L. Salcie, plop, mesteacăn 0,68
P.F.L. Fag, diverse tari
100
Pentru determinarea factorului de cubaj au fost propuse metode exacte, dar şi
metode aproximative.
Metodele exacte presupun o atentă stratificare a datelor. Aplicând
metode stereometrice se poate proceda astfel:
buştenii se cubează înaintea fasonării lor în stive iar volumul pieselor se determină aşa
cum s-a indicat la cubajul lemnului rotund;
se determină întâi volumul spaŃiat şi apoi volumul real prin cubarea individuală a
pieselor, cu formula secŃiunii de la mijloc sau prin considerarea drept prisme a
lemnului despicat cu volumul v exprimat cu ecuaŃia
(2.90)
în care:
l este lungimea fiecărei piese;
s1 şi s2 sunt ariile bazelor prismei determinate prin planimetrare.
Volumul real al pieselor se poate determina şi prin metode fizice de cubare (metodele
xilometrică, gravimetrică, hidrostatică). Aceste metode vor fi explicate la punctul următor al
acestei unităŃi de învăŃare.
Metodele aproximative se sprijină pe măsurători realizate numai pe faŃa stivei
(metoda diagonalelor, metoda reŃelei, metoda fotografică, metoda Bitterlich).
Metoda diagonalelor se poate aplica cel mai uşor în practică în cazul în care nu se
acceptă utilizarea valorilor medii indicate în lucrările de specialitate. Astfel, pe o faŃă a
stivei se stabileşte un patrulater şi se vor trasa cu cretă diagonalele acestuia. Factorul de
cubaj se calculează cu relaŃia
(2.91)
în care:
li reprezintă segmentele de diagonală desenate pe capătul pieselor;
L1 şi L2 sunt lungimile diagonalelor patrulatelului stabilit.
Erorile de determinare a factorului de cubaj prin această metodă se încadrează între 1
şi 3% conform cercetărilor efectuate în anul 1968 de Decei şi Anca (Leahu, 1994).
Metoda reŃelei presupune utilizarea unei rame cu 400 sau 100 de ochiuri/m2 (N).
Astfel de rame se pot obŃine prin fixarea unor fire de sârmă din 5 în 5 sau din 10 în 10 cm.
Ramele se aşază pe faŃa stivei şi se determină numărul de noduri care se poziŃionează pe
capătul pieselor (n). Mărimea factorului de cubaj rezultă aplicând ecuaŃia 2.92.
101
(2.92)
Metoda fotografică impune ca faŃa stivei să fie fotografiată la o anumită scară. La

birou, se înŃeapă fotografia cu 400 ace (N) dispuse în reŃea pătratică şi se numără înŃepăturile
care se poziŃionează în golurile dintre piese, rezultând astfel n’. Factorul de cubaj se
determină similar metodei reŃelei, cu relaŃia 2.93.
(2.93)
Metoda Bitterlich presupune utilizarea unui dispozitiv bazat pe principiul probei de

numărare cu ajutorul unghiului Bitterlich.
Exemplu:
Volumul real (m3 ) al lemnului de foc de răşinoase fasonat sub formă de
steri şi aşezat într-o figură geometrică având 4,5 m lungime, 1,4 m înălŃime şi
1 m lăŃime poate fi calculat utilizând mărimea medie a factorului de cubaj din
tabelul 2.8 şi ecuaŃia 2.80 astfel: m3 = 4,410 m3.
Exemplu:
Volumul real (m3 ) al lemnului de foc de foioase fasonat sub formă de
steri şi aşezat într-o figură geometrică având 6,5 m lungime, 1,3 m înălŃime şi
1 m lăŃime poate fi calculat utilizând mărimea medie a factorului de cubaj din
tabelul 2.8 şi ecuaŃia 2.80 astfel: m3 = 5,239 m3.
Să se calculeze volumul real (m 3) al lemnului de foc de răşinoase

fasonat sub formă de steri şi aşezat într-o figură geometrică având 6,0 m
lungime, 1,3 m înălŃime şi 1 m lăŃime cu ajutorul valorii medii a factorului de
cubaj.
Să se calculeze volumul real (m3 ) al lemnului de foc de foioase fasonat

sub formă de steri şi aşezat într-o figură geometrică având 5,0 m lungime, 1,4
m înălŃime şi 1 m lăŃime cu ajutorul valorii medii a factorului de cubaj.
II.3.5. Cubarea sortimentelor de forme neregulate

Volumul sortimentelor neregulate (crăci, aşchii, deşeuri mărunte, lemnul de rădăcină,
coaja şi chiar lemnul de foc despicat) poate fi stabilit prin metode fizice: metoda xilometrică,
metoda gravimetrică şi metoda hidrostatică.
102
Metoda xilometrică se bazează pe legea fizicii conform căreia un corp scufundat într-
un lichid dislocă un volum egal cu volumul corpului scufundat. Pentru aplicarea acestei
metode se confecŃionează dintr-un cilindru un xilometru care se gradează empiric. Rezultatele
sunt exacte dacă materialul lemnos care se cubează este verde.
Metoda gravimetrică are la bază relaŃia din fizică a densităŃii
(2.94)
în care:
ρ reprezintă densitatea corpului (g/cm3);
m este masa corului (g);
v este volumul corpului (cm3).
Densitatea lemnului poate fi exprimată şi în unităŃile de măsură kg/dm3 sau t/m3.
Densitatea unităŃii de volum a masei lemnoase cu pori se numeşte densitate aparentă a
lemnului şi variază în limite foarte largi (tabelul 2.9).
Tabelul 2.9. Densitatea aparentă medie a lemnului
Specia Densitatea aparentă medie a lemnului (kg/dm3)
Lemn verde Lemn uscat în aer liber
(min. 6 luni)
Molid 0,74 0,48
Brad 1,00 0,45
Fag 1,01 0,75
Gorun 1,02 0,75
Stejar pedunculat 1,11 0,76
Carpen 1,09 0,82
Salcâm 0,88 0,75
Metoda hidrostatică se bazează pe principiul lui Arhimede. Determinarea volumului

se face prin stabilirea masei piesei de lemn în aer liber şi după scufundare, sau prin stabilirea
masei lichidului înainte şi după imersionarea materialului lemnos. Se Ńine cont de faptul că la
4 C un dm3 de apă are o masă de 1 kg.
Din punct de vedere al preciziei, hidrostatică este superioară metodei xilometrice
pentru că permite determinarea cantităŃii de apă absorbită de lemn.
II.3.6. Cubajul lemnului prelucrat

Sortimentele obŃinute prin prelucrarea longitudinală a lemnului rotund (cherestea,
dulapi, grinzi etc.) se cubează cu ajutorul relaŃiei 2.95
(2.95)
în care:
103
s reprezintă aria secŃiunii transversale a piesei;
l reprezintă lungimea piesei.
Exemplu:
Volumul (m3 ) unei piese de lemn prelucrate la dimensiunile 4,0 m
lungime, 3 cm grosime şi 20 cm lăŃime poate fi calculat ecuaŃia 2.95 astfel:
m3 = 0,024 m3 .
Exemplu:
Volumul (m3 ) unei piese de lemn prelucrate la dimensiunile 3,0 m
lungime şi 10 cm latura secŃiunii transversale poate fi calculat ecuaŃia 2.95
astfel: m3 = 0,030 m3.
Să se calculeze volumul (m 3) unei piese de lemn prelucrate la

dimensiunile 3,0 m lungime, 2 cm grosime şi 20 cm lăŃime.
Să se calculeze volumul (m 3) unei piese de lemn prelucrate la

dimensiunile 4,0 m lungime şi 12 cm latura secŃiunii transversale.
II.3.7. Determinarea volumului arborelui în funcŃie de diametrul de

bază şi de înălŃime
Cunoaşterea diametrului de bază (d1,30) şi a înălŃimii (h) unui arbore, prin măsurarea
pe teren cu ajutorul instrumentelor specifice, creează posibilitatea estimării volumului (v)
(Avery şi Burkhart,1983, Giurgiu, 1979, Husch et al., 2003, Leahu, 2007, Philip, 1994, van
Laar şi Akça, 1997, 2007, West, 2009). Volumul arborelui poate fi estimat cu metode bazate
pe:
- valoarea medie a coeficientului de formă artificial (f1,30);
- ecuaŃii de regresie în care volumul este variabila dependentă, iar diametrul de bază şi
înălŃimea sunt variabile independente;
- tabele de cubaj pe specii cu „două intrări”.
Prima metodă presupune cunoaşterea coeficientului de formă sau extragerea acestuia
din lucrarea Biometria arborilor şi arboretelor din România (Giurgiu et. al, 1972) şi utilizarea
ecuaŃiei 2.96.
(2.96)
104
Metoda bazată pe ecuaŃii de regresie necesită cunoaşterea coeficienŃilor (tabelul 2.10)
pentru calcularea volumului. În România ecuaŃia 2.97 permite calcularea volumului pentru 43
specii forestiere (Giurgiu et al., 2004).
(2.97)
Tabelul 2.10. Valorile coeficienŃilor de regresie pentru molid şi fag (Giurgiu et al., 2004)
Specia CoeficienŃi de regresie
a0 a1 a2 a3 a4
Molid -4,18161 2,08131 -0,11819 0,70119 0,148181
Fag -4,11122 1,30216 0,23636 1,26562 -0,079661
Tabelele de cubaj pe specii prezintă direct volumele în funcŃie de specie pentru un

ecart larg în ceea ce priveşte diametrul de bază şi înălŃimea arborelui.
Tabelul 2.11. Extras din tabela de cubaj pentru molid (Giurgiu et al., 2004)
ÎnălŃimea, Diametrul de bază, d1,30 (cm)
h (m) 22 24 26 28 30 32 34 36
Volumul fusului, v (m3)
11 0,195 0,227 0,262
12 0,213 0,248 0,286 0,325 0,367
13 0,231 0,270 0,310 0,353 0,398 0,445
14 0,250 0,291 0,335 0,381 0,430 0,480 0,533
15 0,269 0,313 0,360 0,410 0,462 0,516 0,573 0,632
16 0,287 0,335 0,385 0,439 0,494 0,553 0,614 0,677
Utilizarea celor trei metode conduce la rezultate bune atunci când se aplică pentru un
număr mare de arbori (loturi de arbori). În cazul estimării volumului pentru arbori individuali,
eroarea standard este de ±14-20%.
Exemplu:
Volumul (m3 ) fusului unui exemplar de molid cu diametrul de bază
egal cu 36 cm şi înălŃimea de 28 m, iar coeficientul de formă stabilit la nivel
local egal cu 0,563 poate fi calculat ecuaŃia 2.96 astfel:
m3 = 1,604 m3 .
Exemplu:
Volumul (m3 ) fusului unui exemplar de molid cu diametrul de bază
egal cu 22 cm şi înălŃimea de 16 m poate fi extras din tabelul 2.11 la intersecŃia
liniei şi coloanei corespunzătoare celor două caracteristici dendrometrice. Rezultă
astfel că volumul estimat cu ajutorul tabelelor de cubaj este 0,287 m3 .
105
Să se calculeze volumul fusului (m3 ) unui exemplar de molid cu
diametrul de bază egal cu 22 cm şi înălŃimea de 20 m ştiind că valoarea
coeficientului de formă stabilit la nivel local este 0,548.
Să se extragă din tabela de cubaj pe specii volumul fusului (m 3) unui

exemplar de molid cu diametrul de bază egal cu 24 cm şi înălŃimea de 15 m.
II.3.8. Determinarea volumului arborelui în funcŃie de diametrul de

bază
Volumul arborilor poate fi determinat numai în prin măsurarea diametrului de bază,
dar cu erori mai mari decât cele amintite la subcapitolul anterior. EcuaŃii precum 2.98, 2.99,
2.100 pot fi folosite în acest scop.
(2.98)
(2.99)
(2.100)
II.3.9. Stabilirea volumului prin măsurarea masei

Măsurarea masei permite exprimarea în aceeaşi unitate de măsură a întregii producŃii
de fitomasă (lemn, frunze, coajă, fructe etc.). Trecerea la masă la volum se realizează prin
intermediul densităŃii. Această metodă permite automatizarea în depozitele mari şi prezintă,
avantaje în cazul măsurării materialului lemnos de forme neregulate. Totodată, pot fi aplicate
ecuaŃii de regresie în care volumul este stabilit în funcŃie de masă (m) ca variabilă
independentă.
(2.101)
Densitatea, însă, variază în funcŃie de umiditatea materialului pentru care se aplică
această metodă. Pentru câteva sortimente (foc – steri, distilare uscată, tananŃi, P.A.L. şi
P.F.L.) a fost determinată masa medie (kg) a unui ster, respectiv m3 în funcŃie de umiditatea
absolută (Giurgiu et al., 1972, Giurgiu et al., 2004).
Biomasa părŃii supraterane (biomasa lemnoasă, biomasa foliară, biomasa cojii,
biomasa florilor, fructelor, seminŃelor) şi biomasa părŃii subterane (biomasa rădăcinilor) se pot
estima prin metode indirecte (ecuaŃii de regresie în care diametrul de bază sau/şi înălŃimea
reprezintă variabile independente).
106
Să ne reamintim...
Formula secŃiunii de la mijloc, utilizată frecvent pentru cubajul lemnului
rotund, a fost indicată mai întâi de Kästner în 1785 şi mai târziu de Huber (1828),
însă s-a răspândit ca metodă de cubaj a lemnului rotund sub denumirea de formula
lui Huber.
În general, lemnul de foc se fasonează sub formă de steri, lemn rotund şi

lobde (lemn despicat) cu lungimea de 1 metru şi se aşază în figuri geometrice.
Metrul ster este unitatea de măsură pentru volumul de lemn spaŃiat şi
corespunde volumului aparent al unei figuri geometrice cu dimensiunile 1m x 1m x
1m. Volumul sortimentelor neregulate (crăci, aşchii, deşeuri mărunte, lemnul de
rădăcină, coaja şi chiar lemnul de foc despicat) poate fi stabilit prin metode fizice.
Volumul pieselor obŃinute prin prelucrarea longitudinală a lemnului rotund

(cherestea, dulapi, grinzi etc.) se calculează ca produs între aria secŃiunii transversale
şi lungimea piesei.
Volumul arborelui întreg la foioase şi volumul fusului la răşinoase pot fi

estimate pentru arborii nedoborâŃi prin metode care impun măsurarea diametrului de
bază şi a înălŃimii arborelui. Estimarea volumului după o singură caracteristică
dendrometrică este însoŃită de erori mari.
Măsurarea masei permite exprimarea în aceeaşi unitate de măsură a întregii

producŃii de fitomasă (lemn, frunze, coajă, fructe etc.).
Rezumat
Formula de calcul pentru volumul lemnului rotund, cunoscută sub
numele de formula secŃiunii de la mijloc, stă la baza elaborării
tabelelor de cubaj pentru lemn rotund.

În practică, pentru estimarea volumului pieselor de lemn aşezate în
figuri geometrice se poate lucra cu oricare factorii de transformare, factorul de
cubaj sau factorul de aşezare.
107
Factorul de cubaj (µc) este definit ca raportul între volumul real al
lemnului aşezat în figura geometrică (vr) şi volumul spaŃiat (aparent) al lemnului
aşezat în figura geometrică (vs). Valoarea medie a factorului de cubaj pentru lemnul
de foc fasonat sub formă de steri este 0,62 pentru foioase şi 0,70 pentru răşinoase.
Factorul de aşezare (µa) este inversul factorului de cubaj, fiind definit ca
raportul între volumul spaŃiat (aparent) al lemnului aşezat în figura geometrică (vs)
şi volumul real al lemnului aşezat în figura geometrică (vr).
Estimarea volumului sortimentelor neregulate se poate realiza cu o
precizie mai bună prin metode fizice: metoda xilometrică, metoda gravimetrică şi
metoda hidrostatică.
Volumul arborelui poate fi estimat prin metode care necesită măsurarea
diametrului de bază şi a înălŃimii arborelui precum şi:
- valoarea medie a coeficientului de formă artificial;
- ecuaŃii de regresie în care volumul este variabila dependentă, iar diametrul de
bază şi înălŃimea sunt variabile independente;
- tabele de cubaj pe specii cu „două intrări”.
Pentru sortimente precum lemn de foc – steri, lemn pentru distilare uscată,
tananŃi, P.A.L. şi P.F.L. au fost determinate valorile medii ale masei (kg) unităŃii
de volum (ster, respectiv m3) în funcŃie de umiditatea absolută.

1. Să se extragă volumul unei piese de lemn rotund (din lucrarea Metode
şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004) sau din tabelul 2.7 al
acestei unităŃi de învăŃare), ştiind că lungimea piesei este 4,0 m şi
diametrul la mijlocul lungimii piesei este 26 cm.
2. Să se calculeze volumul (m3 ) unei piese de lemn rotund aplicând
formula simplă a lui Huber, ştiind că lungimea piesei este 6,4 m şi
3. Să se calculeze volumul real (m3 ) al lemnului de foc de răşinoase
fasonat sub formă de steri şi aşezat într-o figură geometrică având 7,5
m lungime, 1,5 m înălŃime şi 1 m lăŃime cu ajutorul valorii medii a
factorului de cubaj.
108
4. Să se calculeze volumul (m 3 ) unei piese de lemn prelucrate la
5. Să se extragă din tabela de cubaj pe specii (din lucrarea Metode şi tabele
dendrometrice (Giurgiu et al., 2004) sau din tabelul 2.11 al acestei unităŃi
de învăŃare) volumul fusului (m3 ) unui exemplar de molid cu diametrul
de bază egal cu 24 cm şi înălŃimea de 16 m.
109
Unitatea de învăŃare II.4. Măsurarea cojii. Biometria coroanei,
ramurilor şi rădăcinilor
Cuprins
II.4.1. Introducere ................................................................................................. 110
II.4.2. CompetenŃe ................................................................................................ 110
II.4.3. Măsurarea cojii........................................................................................... 110
II.4.4. Biometria coroanei ..................................................................................... 112
II.4.5. Măsurarea aparatului foliar ......................................................................... 113
II.4.6. Cubarea crăcilor ......................................................................................... 113
II.4.7. Cubarea cioatei şi a rădăcinilor ................................................................... 114
Rezumat ............................................................................................................... 116
Test de evaluare a cunoştinŃelor ............................................................................ 116
II.4.1. Introducere
biometria coroanei, măsurarea cojii, cubarea crăcilor, cioatei şi rădăcinilor.

• estimeze grosimea şi volumul cojii;

• determine caracteristici biometrice ale coroanei;
• estimeze aparatul foliar;
• stabilească volumul crăcilor;
• estimeze volumul cioatei şi al rădăcinilor.
II.4.3. Măsurarea cojii

Grosimea cojii poate fi determinată în mod direct cu ajutorul unor instrumente
speciale (figura 2.28) numite dendrocojimetre.
110
Figura 2.28. Instrument pentru măsurarea grosimii cojii, sursa: http://fennerschool-
associated.anu.edu.au/mensuration/toolsb.htm
În cazul în care se pot măsura pe secŃiunea transversală diametrul cu coajă (d) şi

diametrul fără coajă (df), grosimea dublă a cojii (B) se calculează ca diferenŃă a celor două
diametre.
(2.102)
Utile sunt şi metodele indirecte, bazate pe ecuaŃii de regresie care permit determinarea
grosimii duble a cojii în funcŃie de diametrul de bază (ecuaŃiile 2.103 şi 2.104).
(2.103)
(2.104)
Un alt indicator pentru estimarea cojii este proporŃia cojii din volumul total (ecuaŃia
2.105) sau volumul cojii (%).
(2.105)
Pentru o estimare rapidă se pot utiliza fie Tabelele generale de descreştere a

diametrului a fusului din lucrarea Tabele dendrometrice (Popescu-Zeletin et al., 1957), fie
tabele pentru grosimea şi volumul cojii din lucrarea Biometria arborilor şi arboretelor din
România (Giurgiu et al., 1972) sau Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004).
Exemplu:
Grosimea dublă a cojii pentru un exemplar de molid cu diametrul de
bază egal cu 60 cm este 21 mm iar pentru un exemplar de gorun cu diametrul
de bază egal cu 60 cm este 33 mm conform Tabelei 9 din lucrarea Metode şi
tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004).
111
Exemplu:
Volumul cojii în procente pentru un exemplar de molid cu diametrul de
bază egal cu 60 cm este 8% iar pentru un exemplar de gorun cu diametrul de
bază egal cu 60 cm este 12% conform Tabelei 10 din lucrarea Metode şi
Să se estimeze grosimea dublă a cojii (mm) pentru un exemplar de fag

cu diametrul de bază egal cu 60 cm conform Tabelei 9 din lucrarea Metode şi
Să se estimeze volumul cojii în procente pentru un exemplar de fag cu

diametrul de bază egal cu 60 cm conform Tabelei 10 din lucrarea Metode şi
II.4.4. Biometria coroanei

Din punct de vedere biometric interesează lungimea coroanei (l), suprafaŃa proiecŃiei
coroanei (AC), diametrul coroanei (b), volumul aparent al coroanei (V) (figura 2.29).
Figura 2.29. Caracteristici biometrice ale coroanei arborelui
Lungimea coroanei se determină ca diferenŃă între înălŃimea totală a arborelui (h) şi

înălŃimea elagată (he), folosind instrumente pentru măsurarea înălŃimii. În unele cazuri se pot
diferenŃia lungimea coroanei de lumină (lo) şi lungimea coroanei de umbră (lu).
SuprafaŃa proiecŃiei coroanei se poate determina cu formula cercului (ecuaŃia 2.106 )
prin luarea în calcul a unui diametru mediu al coroanei stabilit prin măsurarea a 4-8 raze ale
coroanei.
112
(2.106)
Volumul aparent al coroanei poate fi estimat în cazul răşinoaselor cu formula conului

circular drept (ecuaŃia 2.107).
(2.107)
De-a lungul timpului au fost descrişi diferiŃi indicatori auxologici:

- gradul de încoronare l/h,
- gradul de lăbărŃare b/h,
- gradul de turtire b/l,
- indicele coroanei l/b,
- raportul de dezvoltare b/d (folosit în fotointerpretare),
- indicele suprafeŃei proiecŃiei coroanei b²/d²,
- proporŃia coroanei de umbră: lu/l,
- proporŃia coroanei de lumină lo/l.
II.4.5. Măsurarea aparatului foliar

Numărul de frunze (n) pe arbore poate fi estimat indirect, prin intermediul ecuaŃiilor
de regresie în funcŃie de diametru (d), înălŃime (h), vârstă (t).
log n = a0 + a1 ⋅ log d (2.108)
n = a0 + a1 ⋅ d + a2 ⋅ d 2 (2.109)
logn = a0 + a1 ⋅ logd + a2 ⋅ logh (2.110)
log n = a0 + a1 ⋅ log t + a 2 ⋅ log2 t

(2.111)
Numărul de frunze verzi sau uscate care intră într-un kg este un alt indicator al
numărului de frunze. Prin cercetări s-a estimat că la specia fag într-un kg intră 5700 frunze
verzi.
SuprafaŃa medie a unei frunze se poate stabili prin planimetrare sau prin ecuaŃii de
regresie în funcŃie de lungimea şi lăŃimea frunzei.
II.4.6. Cubarea crăcilor

În cazul arborelui doborât volumul crăcilor poate fi estimat prin metode fizice. În acest
scop, crăcile se aşează în grămezi şi se aplică factorul de cubaj care poate lua valori în
intervalul 0,08-0,13.
113
În cazul arborelui nedoborât volumul crăcilor poate fi apreciat indirect, cu ajutorul
ecuaŃiilor de regresie în funcŃie de diametrul de bază sau în funcŃie de diametrul de bază şi
înălŃimea arborelui sau în funcŃie de diametrul de bază şi lungimea relativă a coroanei.
În România există tabele pentru cubarea crăcilor în lucrarea Tabele dendrometrice
(Popescu-Zeletin et al., 1957) în funcŃie de diametrul de bază (tabelele 23 şi 24) sau în funcŃie
de înălŃime şi diametrul de bază (tabelele 25-31).
Totodată, tabele 4.1-4.16 din lucrarea Biometria arborilor şi arboretelor din România
(Giurgiu et al., 1972) permit estimarea volumului crăcilor (%) pentru 16 specii în funcŃie de
diametrul de bază şi înălŃime. Numărul speciilor pentru care se cunoaşte proporŃia crăcilor din
volumul arborelui este 35. Valorile sunt prezentate în tabela 8.1 din lucrarea Metode şi tabele
dendrometrice (Giurgiu et al., 2004).
Exemplu:
Volumul total al crăcilor (%) pentru un exemplar de molid cu diametrul
de bază egal cu 60 cm şi înălŃimea 34 m este 4,2% din volumul fusului
conform Tabelei 8.1.1 din lucrarea Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et
al., 2004).
Exemplu:
Volumul total al crăcilor (%) pentru un exemplar de fag cu diametrul de
bază egal cu 60 cm şi înălŃimea 34 m este 15% din volumul arborelui
(fus+crăci) conform Tabelei 8.1.4 din lucrarea Metode şi tabele dendrometrice
(Giurgiu et al., 2004).
Să se estimeze volumul total al crăcilor (%) pentru un exemplar de

molid cu diametrul de bază egal cu 28 cm şi înălŃimea 26 m conform Tabelei
8.1.1 din lucrarea Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004).
Să se estimeze volumul total al crăcilor (%) pentru un exemplar de fag

cu diametrul de bază egal cu 28 cm şi înălŃimea 26 m conform Tabelei 8.1.4
din lucrarea Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004).
II.4.7. Cubarea cioatei şi a rădăcinilor

În general proporŃia volumului sistemului radicular variază cu specia, vârsta, diametrul
şi înălŃimea arborelui, consistenŃa arboretului şi condiŃiile staŃionale.
114
Volumul aparent al sistemului subteran (v) se poate obŃine prin asimilarea cu un con
circular drept
(2.112)
în care:
b reprezintă diametrul sistemului subteran;
l reprezintă adâncimea sistemului subteran.
Pentru cubarea exactă a cioatei şi a rădăcinilor se pot utiliza metode fizice de cubaj.
Volumul sistemului radicular al unui arbore poate ajunge până la 20% din volumul
total sau 25% din volumul aerian al arborelui (figura 2.30, tabelul 2.12).
Figura 2.30. Principalele părŃi componente ale unui arbore de răşinoase (molid): 1, 2, 3 –
rădăcini subŃiri, medii şi groase; 4 – cioată; 5 – trunchi comerciabil (lemn gros, mijlociu,
subŃire); 6, 7 – crăci groase şi subŃiri; 8 – vârf (Leahu, 1994)
Tabelul 2.12. Structura volumului unui molid (Leahu, 1994)

Componente Volum (%) Volum cuprins în actele
de punere în valoare (%)
Crăci, diametrul <3 cm 2 -
Crăci, diametrul 3-5 cm 1 -
Crăci, diametrul >5 cm 1 1
Trunchi 73 73
Coajă 7 7
Cioată 1 -
Rădăcină principală 7 -
Rădăcină secundară 8 -
Volum total 100 81
115
Să ne reamintim...
Pentru o estimare rapidă a grosimii şi volumului cojii se pot utiliza tabele
elaborate în funcŃie de diametrul de bază.
Din punct de vedere biometric interesează lungimea coroanei, suprafaŃa
proiecŃiei coroanei, diametrul coroanei, volumul aparent al coroanei.
Numărul de frunze pe arbore poate fi estimat indirect.
În cazul arborelui doborât volumul crăcilor poate fi estimat prin metode
fizice, iar în cazul arborelui nedoborât volumul crăcilor poate fi apreciat indirect, cu
ajutorul ecuaŃiilor de regresie.
Pentru cubarea exactă a cioatei şi a rădăcinilor se pot utiliza metode fizice de
cubaj.
Rezumat
Grosimea cojii poate fi determinată direct utilizând dendrocojimetre. Când
situaŃia permite, grosimea dublă a cojii se calculează ca diferenŃă între diametrul cu
coajă şi diametrul fără coajă. Pentru estimarea indirectă a grosimii şi volumului cojii
se utilizază tabele.
Pentru sudiul coroanei se pot determina indicatori auxologici precum: gradul
de încoronare, gradul de lăbărŃare, gradul de turtire, indicele coroanei, raportul de
dezvoltare, indicele suprafeŃei proiecŃiei coroanei etc.
În cazul arborelui doborât volumul crăcilor poate fi estimat aşezarea acestora
în grămezi şi aplicarea factorului de cubaj (0,08-0,13).
În cazul arborelui nedoborât volumul crăcilor (%) poate fi estimat cu lucrarea
Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004) care prezintă proporŃia crăcilor
din volumul arborelui pentru 35 specii forestiere.
Volumul aparent al sistemului subteran se poate obŃine prin asimilarea cu un
con circular drept iar pentru cubarea exactă a cioatei şi a rădăcinilor se pot utiliza
metode fizice de cubaj.

1. Să se extragă din lucrarea Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et
al., 2004) volumul crăcilor (%) pentru un exemplar de molid, ştiind că
diametrul de bază este egal cu 32 cm şi înălŃimea 26 m.
116
al., 2004) grosimea dublă a cojii (mm) pentru un exemplar de molid,
ştiind că diametrul de bază este egal cu 32 cm şi înălŃimea 26 m.
al., 2004) volumul cojii (%) pentru un exemplar de molid, ştiind că
Temă de control
1. CalculaŃi diametrul de bază al unui arbore ştiind că circumferinŃa
arborelui măsurată la înălŃimea de 1,30 m faŃă de sol are valoarea
125,6 cm.
2. Cum se realizează coincidenŃele dacă operatorul a apreciat înălŃimea
arborelui ca fiind 23 m şi utilizează dendrometrul românesc varianta
îmbunătăŃită?
3. Să se extragă volumul (m3) unei piese de lemn rotund din lucrarea
Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu et al., 2004), ştiind că
lungimea piesei este 6,0 m şi diametrul la mijlocul lungimii piesei
este 34 cm.
4. Să se calculeze volumul (m 3) unei piese de lemn rotund aplicând
formula simplă a lui Huber, ştiind că lungimea piesei este 6,0 m şi
5. Să se calculeze volumul real (m3 ) al lemnului de foc de răşinoase
fasonat sub formă de steri şi aşezat într-o figură geometrică având
5,3 m lungime, 1,4 m înălŃime şi 1 m lăŃime cu ajutorul valorii medii
a factorului de cubaj.
6. Să se calculeze volumul (m3 ) unei piese de lemn prelucrate la
7. Să se extragă din lucrarea Metode şi tabele dendrometrice (Giurgiu
et al., 2004) volumul fusului (m3 ) unui exemplar de molid cu
diametrul de bază egal cu 38 cm şi înălŃimea 32 m.
et al., 2004) volumul crăcilor (%) pentru un exemplar de molid, ştiind
că diametrul de bază este egal cu 38 cm şi înălŃimea 32 m.
et al., 2004) grosimea dublă a cojii (mm) pentru un exemplar de
molid, ştiind că diametrul de bază este egal cu 38 cm şi înălŃimea 32
m.
117
et al., 2004) volumul cojii (%) pentru un exemplar de molid, ştiind că

mai.
118
Modulul III. STRUCTURA ARBORETELOR
Cuprins
Introducere ............................................................................................................. 119
CompetenŃele modulului ......................................................................................... 120
Unitatea de învăŃare III.1. Structura orizontală a arboretelor................................ 121
III.1.1. Introducere....................................................................................... 121
III.1.2. CompetenŃe...................................................................................... 121
III.1.3. Aspecte generale privind modelarea structurii arboretelor ................ 121
III.1.4. RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul......................................... 124
III.1.5. Diametre medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene.................. 128
III.1.6. SuprafaŃa de bază a arboretului......................................................... 133
Rezumat ...................................................................................................... 136
Unitatea de învăŃare III.2. Structura verticală a arboretelor .................................. 139
III.2.1. Introducere....................................................................................... 139
III.2.2. CompetenŃe...................................................................................... 139
III.2.3. RepartiŃia arborilor în raport cu înălŃimea ........................................ 139
III.2.4. ÎnălŃimi medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene.................... 143
Rezumat ...................................................................................................... 149
Unitatea de învăŃare III.3. RepartiŃia arborilor în raport cu diferite caracteristici
dendrometrice.................................................................................................................... 151
III.3.1. Introducere....................................................................................... 151
III.3.2. CompetenŃe...................................................................................... 151
III.3.3. RepartiŃia arborilor în raport cu înălŃimea redusă .............................. 152
III.3.4. RepartiŃia arborilor în raport cu volumul .......................................... 153
III.3.5. RepartiŃia arborilor în raport cu dimensiunile coroanei ..................... 156
III.3.6. RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul pe clase poziŃionale ........ 156
Rezumat ...................................................................................................... 157
Temă de control .................................................................................................. 159
Introducere
Prezentul modul cuprinde aspecte privind structura arboretului în plan
orizontal şi în plan vertical, cu o detaliere a repartiŃiei arborilor în raport cu
diametrul de bază şi înălŃimea precum şi aspecte privind calculul diametrelor şi
înălŃimilor medii care definesc arboretele echiene şi relativ echiene.
119
CompetenŃe
• definească tipurile de structuri ale arboretelor;
• indice structura unui arboret după repartiŃia numărului de arbori pe
categorii de diametre;
• stabilească un model teoretic al structurii în plan orizontal sau vertical;
• stabilească suprafaŃa de bază a arboretului prin calcule şi prin metode
expeditive;
• determine principalele diametre şi înălŃimi medii specifice arboretelor
echiene şi relativ echiene;
• studieze structura unui arboret în raport cu alte caracteristici dendrometrice.
120
Unitatea de învăŃare III.1. Structura orizontală a arboretelor
Cuprins
III.1.1. Introducere................................................................................................... 121
III.1.2. CompetenŃe.................................................................................................. 121
III.1.3. Aspecte generale privind modelarea structurii arboretelor ............................ 121
III.1.4. RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul .................................................... 124
III.1.5. Diametre medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene ............................. 128
III.1.6. SuprafaŃa de bază a arboretului..................................................................... 133
Rezumat.................................................................................................................. 136
Test de evaluare a cunoştinŃelor............................................................................... 137
III.1.1. Introducere
În cadrul acestei unităŃi de învăŃare se prezintă aspecte privind modelarea
structurii arboretelor, repartiŃia arborilor în raport cu diametrul, determinarea
diametrelor medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene precum şi a suprafaŃei
de bază a arboretului.
III.1.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare


categorii de diametre;
• stabilească un model teoretic al structurii în plan orizontal;
• determine principalele diametre medii specifice arboretelor echiene şi
relativ echiene;
• stabilească suprafaŃa de bază a arboretului prin calcule şi prin metode
expeditive.
III.1.3. Aspecte generale privind modelarea structurii arboretelor

Arboretul reprezintă o parte de pădure omogenă sub aspect staŃional şi biocenotic sau
un ansamblu cenopopulaŃional cu structură omogenă şi mediu propriu pentru a cărui
descifrare se recurge la simplificări şi sistematizări (figura 3.1).
121
Figura 3.1. Ansamblu cenopopulaŃional de arbori (Leahu, 1994)
Arboretele sunt ansambluri de arbori unitare, diferite prin natura speciilor componente
şi prin structură. Cunoaşterea structurii arboretelor oferă posibilitatea interpretării rezultatelor
prin prisma variabilităŃii. Structura este dată de modul de alcătuire a arboretelor (relaŃii
spaŃiale şi temporale). Structura nu are doar aspect spaŃial, ci şi cel esenŃial (sistemul de
interacŃiuni între elementele componente care dau consistenŃă şi capacitate funcŃională
întregului) prin relaŃii de apropiere, asociere, dominare etc.
Structura este sub controlul direct al mediului abiotic:
în plan vertical reflectată prin schimbarea poziŃiei cenotice a arborilor;
în plan orizontal reflectată de numărul de arbori pe categorii de diametre.
Figura 3.2. Reflectarea structurii orizontale în structura verticală a arboretului (Leahu,

1994)
122
În formarea structurii intervin raporturile intra şi interspecifice.
Raporturile intraspecifice determină structura arboretelor pure (raporturi de stânjenire,
raporturi de favorizare (biogrupe), competiŃia intraspecifică). Aceste raporturi sunt
subordonate funcŃiei de asigurare a existenŃei speciei (prin autoreglare şi autoorganizare).
În arboretele amestecate apar, în plus, raporturile interspecifice (competiŃia,
favorizarea şi cooperarea). Sunt considerate arborete stabile pădurile de amestec cu brad,
molid şi fag în cadrul cărora competiŃia interspecifică este redusă.
Pe staŃiuni cu puŃine resurse raportul biocenoză – mediu abiotic se exprimă printr-o
competiŃie mai intensă.
Pentru a crea structuri optime se folosesc modele de structură a biocenozelor naturale,
„optimizate ecologic‟. Pot fi considerate modele pădurile ajunse la climax, optim structurate
orizontal şi vertical.
În anumite condiŃii extreme optimul este oferit de arboretul pur. Pe măsură ce creşte
bonitatea staŃiunii, numărul speciilor care se pot instala este mai mare.
Studiul structurii unui arboret impune descompunerea acestuia în specii componente şi
analiza pe clase poziŃionale (cenotice). În evidenŃierea structurii arboretelor se studiază
„arborele mediu‟.
În raport cu vârsta se diferenŃiază arborete echiene, relativ echiene, relativ pluriene şi
pluriene (figura 3.3).
Arboretele echiene sunt constituite din arbori de aceeaşi vârstă sau cu diferenŃe de cel
mult 5 ani. RepartiŃia numărului de arbori pe categorii de diametre este apropiată de
cea gaussiană, înregistrându-se frecvenŃe mai mari în categoriile de diametre mijlocii.
Arboretele relativ echiene sunt constituite din arbori a căror vârstă variază în limita
unei perioade de regenerare. RepartiŃia numărului de arbori pe categorii de diametre
urmează ditribuŃia Charlier sau Pearson.
Arboretele relativ pluriene sunt constituite din arbori care se grupează în 2-3 straturi
de coroane ca urmare a aplicării unor tratamente cu perioadă lungă de regenerare.
Fiecare strat este expresia unei generaŃii. Se consideră etaj dacă înălŃimea lui medie
este sub 2/3 din înălŃimea stratului superior, iar volumul arborilor respectivi este cel
puŃin 10% din volumul arboretului. Fiecare generaŃie dintr-un etaj are caracterul unui
arboret echien.
Arboretele pluriene sunt constituite din arbori de diferite mărimi, răspândiŃi în mod
întâmplător. RepartiŃia arborilor pe categorii de diametre urmează o progresie
geometrică descrescătoare sau o funcŃie exponenŃială (descreşterea progresivă a
123
numărului de arbori începând de la cei subŃiri la cei groşi). În raport cu vârsta
arborilor, frecvenŃa arborilor în arboretele pluriene naturale se poate reda printr-o
curbă plurimodală (probleme în stabilirea generaŃiilor şi a vârstei medii pe arboret).
Figura 3.3. Structura unui arboret natural plurien (Leahu, 1994)
III.1.4. RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul

În arboretele echiene şi relativ echiene
Pentru a surprinde structura orizontală a unui arboret cel mai adesea se studiază
repartiŃia numărului de arbori pe categorii de diametre. În vederea stabilirii unor modele
teoretice se pot utiliza distribuŃia normală, distribuŃia Charlier, repartiŃiile Pearson, gamma,
Weibull.
Practic, puŃini de arbori ajung la diametru mare prin stânjenirea unui număr cu mult
mai mare de exemplare ceea ce creează asimetrie de stânga (pozitivă) şi aplatizare faŃă de
clopotul lui Gauss.
Odată cu diferenŃierea arborilor şi îmbătânirea arboretului, utilizarea distribuŃiei
normale este relativ nepotrivită, rezultate bune obŃinându-se cu repartiŃia asimetrică Charlier
(ecuaŃia 3.1)
y=
N
s
[ ]
f (u ) + a3 f (uIII) + a4 f (uIV) + ⋅ ⋅ ⋅ (3.1)
u2
−
f (u ) =
1 2 (3.2)
e
2π
−
x−x
u= (3.3)
s
în care:
124
N este numărul total de arbori;
s reprezintă abaterea standard a diametrelor;
u reprezintă abaterea normată obŃinută prin transformarea variabilei x (categorii de
diametre) cu ajutorul mediei aritmetice a diametrelor ( ) şi a abaterii standard;
III IV
f(u) reprezintă funcŃia distribuŃiei normale normate, iar f (u) şi f (u) reprezintă
derivatele de ordinul III şi IV ale funcŃiei f(u).
Cercetările au arătat că asimetria de stânga se accentuează pe măsură ce arboretul
înaintează în vârstă, iar curba este mai aplatizată cu cât arboretul e mai bătrân (figura 3.4).
Figura 3.4. Curba de frecvenŃă a diametrelor pentru diferite valori ale diametrului
mediu
Asimetria de stânga este un fenomen general în raport cu diametrul, invers faŃă de

înălŃime.
Cercetări realizate în Ńara noastră pentru speciile brad şi fag prin măsurarea
diametrelor şi gruparea acestora în clase de diametre cu amplitudinea h, urmate de aplicarea
ecuaŃiei 3.4
N ⋅h  a 
f (u ) − 3 f (uIII) + 4 f (uIV) 
a
nˆ =  (3.4)
s  6 24 
în care u, a3 (indicele de asimetrie), a4 (indicele de exces), s, (diametrul mediu), N variază
în raport cu specia şi clasa de producŃie, au arătat că există corelaŃii între s, a3, a4 şi diametrul
mediu dg calculat cu relaŃia 3.5.
(3.5)
125
Pentru aceeaşi specie parametrii s, a3, a4 variază în funcŃie de diametrul mediu al
arboretului (dg).
Studiul repartiŃiei procentuale a numărului de arbori pe clase de diametre relative (dr)
permite identificarea poziŃiei arborelui mediu pentru arboretele echiene şi relativ echiene.
Dacă se calculează diametrele relative cu expresia matematică (3.6) şi se consideră
clase de diametre relative cu amplitudinea h = 0,1, prin cumularea numărului de arbori se
poate găsi poziŃia arborelui mediu (tabelul 3.1).
d
dr = (3.6)
dg
Tabelul 3.1. RepartiŃia procentuală cumulată a arborilor pe categorii de diametre relative în

arborete echiene şi relativ echiene de fag (Leahu, 1994)
dr dg = 20 cm dg = 28 cm
n, % Σn, % n, % Σ n, %
0,45 3 3,0 0,1 0,1
0,55 3,5 6,5 3,7 3,8
0,65 6,3 12,8 6,7 10,5
0,75 9,8 22,6 10,3 20,8
0,85 15,2 37,8 15,4 36,2
0,95 17,2 55,0 17,3 53,5
1,05 16,1 71,1 16,2 69,7
1,15 11,7 82,8 12,0 81,7
1,25 7,8 90,6 8,3 90,0
1,35 5,3 95,9 5,5 95,5
1,45 2,4 98,3 2,5 98,0
1,55 0,9 99,2 1,2 99,2
1,65 0,4 99,6 0,4 99,6
1,75 0,2 99,8 0,3 99,9
1,85 0,1 99,9 0,1 100,0
1,95 0,1 100,0
Cercetările au arătat că frecvenŃele procentuale, n (%), pe categorii de diametre

relative, dr au curbe de frecvenŃă diferite. Curbe de frecvenŃe unice pe specii (repartiŃia
procentuală a numărului de arbori pe clase de diametre relative) se stabilesc numai în ipoteza
unor valori medii ale parametrilor s, a3, a4 (când influenŃa diametrului mediu al arboretului
este nesemnificativă).
Determinarea frecvenŃelor procentuale cumulate, Σn (%) în funcŃie de dr la speciile fag
şi brad creează posibilitatea stabilirii poziŃiei arborelui mediu la dr = 1,0. Totodată, s-a stabilit
ecuaŃia de regresie prin care se estimează Σn (%) în funcŃie de dg. Pentru specia fag
coeficienŃii sunt prezentaŃi în ecuaŃia 3.7.
126
∑n% = 66,67 − 0,18d g (3.7)
PoziŃia arborelui mediu depinde de specie, diametrul mediu dg, abaterea standard a
diametrelor, indicele de asimetrie şi indicele de exces.
Alte studii au fost realizate prin împărŃirea în clase cu număr egal de arbori, ajungând
la relaŃii între Σn (%) şi dr pentru arborete echiene.
Descompunerea unui arboret în speciile componente şi a acestora în clase de arbori
uşurează analiza speciilor. Studiul structurii arboretelor prin exprimarea în unităŃi relative
permite surprinderea unor legităŃi ale structurii, exprimate prin legături matematice între
diferite caracteristici biometrice.
Teoria structurii arboretelor arată că diametrul mediu al unui arboret reflectă
distribuŃia arborilor pe categorii de diametre. Pentru a evidenŃia relaŃia între structură şi
valorile relative ale caracteristicilor biometrice se determină un „arbore mediu‟ situat la 58-
60% din Σn, începând cu cei mai subŃiri arbori. PoziŃia arborelui mediu depinde de parametrii
funcŃiei de frecvenŃă Charlier (abaterea standard a diametrelor, indicele de asimetrie, indicele
de exces). Conform cercetărileor efectuate de Weise, arborele mediu ocupă poziŃia 57-58%
din Σn, iar după alŃi autori 58-60%.
Arborele mediu variază de la specie la specie. Cercetările din Ńara noastră au arătat că
poziŃia arborelui mediu este la brad 57,5% Σn iar la fag 59,8% Σn. În practică aceasta se
consideră 58% la brad şi 60% la fag. Rezultă că diametrul mediu al suprafeŃei de bază împarte
suprafaŃa curbei de frecvenŃă a numărului de arbori în două părŃi neegale (în partea din stânga
– 58-60% din arbori, începând cu cei mai subŃiri).
În arboretele pluriene
Arboretele pluriene se caracterizează printr-o descreşterea progresivă a numărului de
arbori pe categorii de diametre (figura 3.5). În vederea stabilirii unor modele teoretice se pot
utiliza progresia geometrică descrescătoare, funcŃia exponenŃială Meyer, dar şi distribuŃia
beta, modelul exponenŃial al lui Rollet, distribuŃia Weibull, distribuŃia gamma.
În cazul în care se utilizează progresia geometrică descrescătoare pentru a exprima
structura arboretelor pluriene în plan orizontal, termenii sunt descrişi de numărul de arbori din
categoria iniŃială (A) şi raŃia progresiei geometrice (q-1).
A A A A
A; ; 2 ; 3 ; ⋅ ⋅ ⋅; n −1 (3.8)
q q q q
127
Figura 3.5. Curba de frecvenŃă a diametrelor de tip hiperbolic în arboretele pluriene
FuncŃia exponenŃială (ecuaŃia 3.9) poate fi uşor transformată prin logaritmare într-o
ecuaŃie liniară (ecuaŃia 3.11) dacă se fac notaŃiile log e = 0,4343 = M , log y = Y , log k = a şi
α ⋅M = b.
y = k ⋅ e −α ⋅ x (3.9)
În ecuaŃia 3.9 y reprezintă numărul de arbori dintr-o categorie oarecare x, k şi α sunt
parametri care variază în funcŃie de caracteristicile arboretelor, iar e reprezintă baza
logaritmului natural (e = 2,7182).
log y = logk − α ⋅ x ⋅ loge (3.10)
Y = a − b⋅ x (3.11)
Cele două modele reprezintă aceeaşi legitate, lucru uşor de demonstrat prin
identificarea raŃiei ca raport al numărului de arbori pentru două categorii de diametre
succesive (ecuaŃiile 3.12 şi 3.13).
nd
q= (3.12)
nd + h
ke −αx
q = −α ( x + h ) = e αh (3.13)
ke
III.1.5. Diametre medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene

Diametrul mediu al unui arboret se poate calcula fie direct, pornind de la repartiŃia
numărului de arbori pe categorii de diametre, fie prin intermediul suprafeŃei de bază.
128
În dendrometrie prezintă interes următoarele diametre medii:
- diametrul mediu aritmetic,
- diametrul median (central) al numărului de arbori,
- diametrul frecvenŃei maxime,
- diametrul mediu al volumului,
- diametrul mediu Weise,
- diametrele arborilor medii Hohenadl,
- diametrul mediu al suprafeŃei de bază,
- diametrul median (central) al suprafeŃei de bază.
Diametrul mediu aritmetic ( ) se poate calcula cu relaŃia mediei aritmetice
cunoscută statistica matematică (ecuaŃia 3.14).
k
n1d1 + n2 d 2 + n3 d 3 + ⋅ ⋅ ⋅ + nk d k ∑n d i i
d = = i −1
(3.14)
n1 + n2 + n3 + ⋅ ⋅ ⋅ + nk N
Arborele mediu aritmetic este utilizat în studiile cu caracter biologic, iar în
dendrometrie este util la determinarea altor caracteristici dendrometrice (Giurgiu, 1972).
PoziŃia lui oscilează, fiind al 50%-lea în cazul repartiŃiilor simetrice, respectiv 57-58% în
arboretele echiene tinere şi 50-55% în arboretele mai bătrâne (Leahu, 1994).
Exemplu:
Tabelul 3.2. Calculul diametrului mediu aritmetic prin procedeul multiplicării,
Categorii de Număr de Produsul
diametre, di, cm arbori, ni ni x di Formule - calcule
24 8 192
26 10 260 −
28 18 504 d se calculează ca medie ponderată în
30 27 810 raport cu frecvenŃa arborilor
32 28 896 corespunzătoare diferitelor categorii de
34 33 1122 diametre;
36 37 1332
38 42 1596 −
d=
∑n d i i
=
14632
= 38,40 cm
40 37 1480 N 381
42 34 1428
44 33 1452 N = număr total de arbori;
46 29 1334 di = categorii de diametre i;
48 21 1008 ni = număr de arbori din categoria de
50 15 750 diametre di;
52 9 468
Total
∑n i = ∑n d i i =
N = 381 14632
129
Diametrul median (central) al numărului de arbori (dM) este diametrul care
corespunde medianei din punct de vedere statistic. Poate fi calculat cu relaŃia matematică 3.15
în care lM este limita inferioară a clasei mediane, a mărimea clasei de diametre, N numărul
total de arbori, nM frecvenŃa corespunzătoare clasei mediane, S frecvenŃele cumulate până la
limita inferioară a clasei mediane.
N 
a − S 
+  
2
d M = lM (3.15)
nM
Acest diametru ste folosit în special în lucrări de cercetare.

Diametrul cel mai frecvent sau al frecvenŃei maxime (df) corespunde modulului din
punct de vedere statistic. Poate fi calculat cu relaŃia matematică 3.16 în care lf este limita
inferioară a clasei modale, n0 reprezintă frecvenŃa clasei modale, iar n1 şi n2 frecvenŃele
corespunzătoare claselor inferioare şi superioare celei modale.
a (n0 − n1 )
d f = lf + (3.16)
2n0 − n1 − n 2
Aceste 3 diametre medii prezintă importanŃă pentru caracterizarea curbei de frecvenŃă.

Asimetria de stânga a distribuŃiei impune următoarea condiŃie de ordine a diametrelor
prezentate anterior:
d f < dM < d (3.17)
Diametrul mediu al volumului (dv) corespunde arborelui mediu al volumului stabilit
cu raportul V/N în care V este volumul arboretului şi N este numărul total de arbori.
În mod expeditiv, după Weise este al 58-60%-lea (numărând arborii de la cei subŃiri la
cei groşi). Calculul precis al acestui diametru nu se face în practică.
Diametrul mediu Weise (dW) corespunde arborelui care are poziŃia 60%N (o estimaŃie
a diametrului mediu al volumului).
Diametrele arborilor medii Hohenadl (d-, d+) sunt diametrele a doi arbori medii ale
căror diametre diferă faŃă de diametrul mediu aritmetic cu mărimea abaterii standard (s). După
poziŃie, reprezintă cel de al 16% -lea arbore de la extremităŃi.
d− = d − s (3.18)
d+ = d + s (3.19)
130
Exemplu:
Tabelul 3.3. Calculul diametrului mediu Weise, d W
Categorii de Număr de Numărul cumulat al
diametre, di, cm arbori, ni arborilor, ∑n i
Formule - calcule
24 8 8
26 10 18 d W → 60% N
28 18 36
60
30 27 63 dW → ⋅ 381 = 228,6 ≈ 229
32 28 91 100
34 33 124 arbori
36 37 161
38 42 203 39 cm ………….. 203 arbori
40 37 240 41 cm …………… 240 arbori
42 34 274 d W ………………. 229 arbori
44 33 307
⇒ 2 cm ……….37 arbori
46 29 336
48 21 357 d W -39 cm ……26 arbori
50 15 372 ⇒ d W = 40,40 cm
52 9 381
Total
∑n i =N
= 381
Diametrul mediu al suprafeŃei de bază sau diametrul mediei pătratice (dg) se

determină prin intermediul suprafeŃei de bază. IniŃial se calculează suprafaŃa de bază a
arboretului (G) şi cu ajutorul acesteia se stabileşte mărimea suprafeŃei de bază medii ( ).
g=
G
= ∑n gi i
=
π d12 n1 + d 22 n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + d k2 nk
⋅ (3.20)
N ∑n i 4 n1 + n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + nk
g=
g1 n1 + g 2 n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + g k nk
=
∑g n i i
=
G
(3.21)
n1 + n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + n k ∑n i N
După cum suprafaŃa de bază medie corespunde ariei cercului care are diametrul egal
cu dg (relaŃia 3.22), rezultă egalitatea exprimată prin ecuaŃia (3.23).
π
g= d g2 (3.22)
4
π π d12 n1 + d 22 n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + dk2 nk
d g2 = ⋅ (3.23)
4 4 n1 + n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + nk
Din ultima relaŃie de deduce că
d12 n1 + d 22 n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + d k2 nk
dg = (3.24)
n1 + n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + nk
sau, direct din ecuaŃia 3.22, rezultă expresia simplificată indicată în relaŃia matematică 3.25.
131
4g g (3.25)
dg = =2
π π
Arborele având diametrul egal cu dg se numeşte arbore mediu al suprafeŃei de bază.

Este diametrul cel mai des utilizat în practică.
O altă posibilitate de a calcula diametrul dg presupune cunoşterea diametrului mediu
aritmetic şi a abaterii standard a diametrelor.
d g = d 2 + sd2 (3.26)
Exemplu:
Tabelul 3.4. Calculul diametrului mediu al suprafeŃei de bază, dg
Categorii de Număr de SuprafaŃa de bază
diametre, di, cm arbori, ni multiplă, ni gi, m² Formule - calcule
24 8 0,3619
26 10 0,5309 − n1 g 1 + n2 g 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + n k g k
g= =
28 18 1,1083 n1 + n2 + ⋅ ⋅ ⋅ + nk
30 27 1,9085
32 28 2,2518 =
∑n gi i
=
G
N N
34 33 2,9961
36 37 3,7661
unde g i = π ⋅ d i
2
38 42 4,7632
40 37 4,6495 4
42 34 4,7105 −
−
44 33 5,0177 g = π ⋅ d g 2 ⇒ d g =2 g
46 29 4,8195 4 π
48 21 3,8000
50 15 2,9452 d g = 0,3901 m = 39,01 cm
52 9 1,9113
Total
∑n i =N ∑ ni gi = G =
45,5405
= 381
Diametrul median (central) al suprafeŃei de bază (dgM) este diametrul care împarte
şirul suprafeŃelor de bază cumulate în două părŃi egale. Prezintă o mai mare stabilitate decât dg
şi este mai puŃin influenŃat de gradul de răritură aplicat, motiv pentru care este preferat în
producŃie.
Acest diametru corespunde celui de al 30%-lea arbore, numărând arborii de la cei
groşi spre cei subŃiri.
132
Exemplu:
Tabelul 3.5. Calculul diametrului median al suprafeŃei de bază, dgM
Categorii de Număr SuprafaŃa de SuprafaŃa de
diametre, di, de arbori, bază multiplă, bază cumulată, Formule - calcule
cm ni ni gi, m² ∑ ni gi, m²
24 8 0,3619 0,3619
26 10 0,5309 0,8928 dgM → G
28 18 1,1083 2,0011 2
30 27 1,9085 3,9096 G = 22,7702 m²
32 28 2,2518 6,1614
2
34 33 2,9961 9,1575
36 37 3,7661 12,9236
41 cm…..……22,3363 m²
38 42 4,7632 17,6868 43 cm………..27,0468 m²
40 37 4,6495 22,3363
42 34 4,7105 27,0468 dgM ……..…..22,7702 m²
44 33 5,0177 32,0645 ⇒
46 29 4,8195 36,8840 2 cm ……………4,7105 m²
48 21 3,8000 40,6840 43 cm - dgM……. 4,2766 m²
50 15 2,9452 43,6292
52 9 1,9113 45,5405
Total ∑ ni = N ∑ ni g i = G = ⇒ dgM = 41,18 cm
= 381 45,5405
În general, diametrele medii menŃionate respectă inegalitatea:

d − < d f < d M < d < d g < > d v < > d W < d gM < d + (3.27)
III.1.6. SuprafaŃa de bază a arboretului

SuprafaŃa de bază a arboretului (G) reprezintă suma suprafeŃelor de bază a tuturor
arborilor care compun arboretul.
În practica silvică suprafaŃa de bază a arboretului de determină în mod uzual prin două
procedee:
- procedeul cumulării suprafeŃelor de bază ale arborilor;
- procedeul Bitterlich.
Determinarea suprafeŃei de bază a arboretului prin cumularea suprafeŃelor de bază a
arborilor necesită măsurarea tuturor diametrelor, calcularea suprafeŃei de bază pentru fiecare
categorie de diametre, calcularea suprafeŃei de bază multiple şi însumarea acestora (relaŃiile
matematice 3.28).
π π π π
G = n1
4
d12 + n2
4
d 22 + ⋅ ⋅ ⋅ + nk
4
d k2 = ⋅ ⋅ ⋅ =
4
∑n d
i i
2
= ∑ ni g i (3.28)
Procedeul Bitterlich permite determinarea expeditivă a suprafeŃei de bază a arboretului

şi necesită utilizarea unui instrument special (bastonul Bitterlich) ce poate fi confecŃionat
133
uşor, sau utilizarea unor instrumente folosite în general pentru măsurarea înălŃimilor şi care
prezintă o deschidere ce realizează un anumit raport (b/a).
Figura 3.6. Principiul metodei Bitterlich

Conform figurii 3.6 se poate scrie egalitatea dată de raportul între mărimea deschiderii
bastonului Bitterlich (b) şi lungimea bastonului (a):
di b
= (3.29)
Ri a
În cazul în care se particularizează relaŃia 3.29 pentru dimensiunile a = 100 cm şi b = 2
cm, rezultă că
b 1
= (3.30)
a 50
1 d
= (3.31)
50 R
R = 50 ⋅ d (3.32)
Dacă se Ńine cont că raza unei suprafeŃe de inventariere este R, exprimată cu ecuaŃia
3.33
a
R =  ⋅d (3.33)
b
atunci suprafaŃa arboretului (S) pe care se găsesc prin abstractizare N arbori cu suprafaŃa de
bază totală G1 se exprimă cu relaŃia matematică 3.34.
2
a
S = π ⋅ R = π ⋅  ⋅d 2
2
(3.34)
b
π
G1 = d2 ⋅N (3.35)
4
Rezultă astfel, că pentru o suprafaŃă de un hectar suprafaŃa de bază a arboretului G se
poate calcula cu expresiile matematice 3.37, 3.38 sau forma simplificată 3.40.
G G
4
= 1 (3.36)
10 S
134
π
d2N
G1 4
G = 10 4
= 10 4
2
(3.37)
S a
π  d2
b
2
b
G = 2500 ⋅   ⋅ N = K ⋅ N (3.38)
a
2
 b  b2
K = 2500 ⋅   = (3.39)
 100  4
G = K⋅N (3.40)
Acest raŃionament conduce la ideea că suprafaŃa de bază a arboretului poate fi
determinată expeditiv prin realizarea unui tur de orizont concomitent cu numărarea arborilor
al căror diametru depăşeşte deschiderea instrumentului folosit (figura 3.7). SuprafaŃa de bază
a arboretului rezultă prin multiplicarea numărului de arbori cu factorul K dat de relaŃia 3.39.
În cazul în care dimensiunile sunt a = 100 cm şi b = 2 cm, factorul de multiplicare K este egal
cu 1.
Figura 3.7. Numărarea arborilor după procedeul Bitterlich
La determinarea suprafeŃei de bază a arboretului pot interveni erori de

reprezentativitate, erori de măsurare şi erori de rotunjire.
Să ne reamintim...
Arboretul reprezintă o parte de pădure omogenă sub aspect staŃional şi
biocenotic sau un ansamblu cenopopulaŃional cu structură omogenă şi mediu propriu
pentru a cărui descifrare se recurge la simplificări şi sistematizări.
135
În vederea stabilirii unor modele teoretice pentru repartiŃia numărului de
arbori pe categorii de diametre în arboretele echiene şi relativ echiene se pot utiliza
distribuŃia normală, distribuŃia Charlier, repartiŃiile Pearson, gamma, Weibull. În
cadrul arboretelor pluriene prezintă interes progresia geometrică descrescătoare,
funcŃia exponenŃială Meyer, dar şi distribuŃia beta, modelul exponenŃial al lui Rollet,
distribuŃia Weibull, distribuŃia gamma.
Dintre diametrele medii care se pot calcula pentru arboretele echiene şi
relativ echiene, în practică se utilizează diametrul mediu al suprafeŃei de bază şi
diametrul median (central) al suprafeŃei de bază.
SuprafaŃa de bază a arboretului de determină în practica silvică în mod uzual
prin procedeul cumulării suprafeŃelor de bază ale arborilor şi procedeul Bitterlich.
Rezumat
În raport cu vârsta se diferenŃiază:
- arboretele echiene sunt constituite din arbori de aceeaşi vârstă sau cu
diferenŃe de cel mult 5 ani.
- arboretele relativ echiene sunt constituite din arbori a căror vârstă variază în
limita unei perioade de regenerare.
- arboretele relativ pluriene sunt constituite din arbori care se grupează în 2-
3 straturi de coroane ca urmare a aplicării unor tratamente cu perioadă lungă
de regenerare.
- arboretele pluriene sunt constituite din arbori de diferite mărimi, răspândiŃi
în mod întâmplător.
Curba care descrie repartiŃia numărului de arbori pe categorii de diametre în
arboretele echiene şi relativ echiene prezintă asimetrie de stânga care se accentuează
pe măsură ce arboretul înaintează în vârstă, şi este mai aplatizată cu cât arboretul e
mai bătrân. În arboretele pluriene, curba se caracterizează printr-o descreştere
progresivă a numărului de arbori pe categorii de diametre.
Diametrul mediu al suprafeŃei de bază (dg) se determină prin intermediul
suprafeŃei de bază. IniŃial se calculează suprafaŃa de bază a arboretului (G) şi cu
ajutorul acesteia se stabileşte mărimea suprafeŃei de bază medii ( ).
Diametrul median al suprafeŃei de bază (dgM) este diametrul care împarte
şirul suprafeŃelor de bază cumulate în două părŃi egale. Pentru a calcula acest
136
diametru este necesară cumularea suprafeŃelor de bază multiple şi stabilirea mărimii
G/2.
Determinarea suprafeŃei de bază a arboretului prin cumularea
suprafeŃelor de bază a arborilor necesită măsurarea tuturor diametrelor, calcularea
suprafeŃei de bază pentru fiecare categorie de diametre, calcularea suprafeŃei de bază
multiple şi însumarea acestora.
SuprafaŃa de bază a arboretului poate fi determinată expeditiv prin
realizarea unui tur de orizont concomitent cu numărarea arborilor al căror diametru
depăşeşte deschiderea instrumentului folosit. SuprafaŃa de bază a arboretului rezultă
prin multiplicarea numărului de arbori cu factorul K care este egal cu 1 pentru
raportul b/a = 1/50.

Prin inventarierea unei suprafeŃe de 1 ha a rezultat distribuŃia numărului
de arbori pe categorii de diametre, redată mai jos.
Tabelul 3.6. DistribuŃia numărului de arbori pe categorii de diametre într-un arboret
relativ echien de fag
Categorii de Număr de SuprafaŃa de bază
diametre, di, cm arbori, ni unitară, gi, m²
24 7 0,0452
26 11 0,053
28 18 0,0615
30 27 0,0706
32 28 0,0804
34 33 0,0907
36 37 0,1017
38 42 0,1134
40 37 0,1256
42 34 0,1385
44 33 0,152
46 29 0,1661
48 21 0,1809
50 15 0,1963
52 9 0,2123
54 3 0,229
56 1 0,2463
Total ∑ ni = N =
385
1. Să se reprezinte grafic (în Excel) repartiŃia numărului de arbori pe

categorii de diametre prezentată în tabelul 3.6.
137
2. Să se calculeze suprafaŃa de bază a arboretului, G (m2) prin procedeul
cumulării suprafeŃelor de bază utilizând datele din inventarierea prezentată
în tabelul 3.6.
3. Să se calculeze diametrul mediu al suprafeŃei de bază, dg (cm) utilizând
datele din inventarierea prezentată în tabelul 3.6.
4. Să se calculeze diametrul median al suprafeŃei de bază dgM (cm) utilizând
datele din inventarierea prezentată în tabelul 3.6.
138
Unitatea de învăŃare III.2. Structura verticală a arboretelor
Cuprins
III.2.1. Introducere................................................................................................... 139
III.2.2. CompetenŃe.................................................................................................. 139
III.2.3. RepartiŃia arborilor în raport cu înălŃimea..................................................... 139
III.2.4. ÎnălŃimi medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene ............................... 143
Rezumat.................................................................................................................. 149
structurii arboretelor în raport cu înălŃimea şi determinarea înălŃimilor medii ale
arboretelor echiene şi relativ echiene.


categorii de înălŃimi;
• stabilească un model teoretic al structurii în plan vertical;
• determine principalele înălŃimi medii specifice arboretelor echiene şi relativ
echiene.
III.2.3. RepartiŃia arborilor în raport cu înălŃimea

În arboretele echiene şi relativ echiene
Pentru a surprinde structura verticală a unui arboret cel mai adesea se studiază
repartiŃia numărului de arbori pe categorii de înălŃimi. În vederea stabilirii unor modele
teoretice se pot utiliza distribuŃia Charlier, funcŃia beta, funcŃia Weibull. Spre deosebire de
cazul diametrelor, curba de frecvenŃă asimetrică specifică înălŃimilor se caracterizează printr-o
prelungire în partea stângă (figura 3.8). Cercetările au arătat că asimetria de dreapta (negativă)
a curbei de repartiŃie a arborilor pe categorii de înălŃimi va fi cu atât mai mare cu cât va fi mai
139
pronunŃată asimetria de stânga (pozitivă) a curbei de frecvenŃă în raport cu diametrul (Leahu,
1994).
Figura 3.8. Curba de frecvenŃă a înălŃimilor pentru diferite mărimi ale arborelui mediu
Pentru compararea structurii diferitelor arborete mult mai utilă este prezentarea
numărului procentual de arbori raportat la categoriile de înălŃimi relative (tabelul 3.7).
ÎnălŃimile relative (hr) pot fi obŃinute cu relaŃia matematică 3.41 în funcŃie de înălŃimile
absolute şi înălŃimea medie a arboretului, hg.
h
hr = (3.41)
hg
Tabelul 3.7. RepartiŃia procentuală cumulată a arborilor pe categorii de înălŃimi relative în

arborete echiene şi relativ echiene de fag (Leahu, 1994)
hr dg = 20 cm dg = 28 cm dg = 40 cm
n, % Σn, % n, % Σn, % n, % Σn, %
0,55 1,5 1,5
0,60 1,7 3,2 0,5 0,5
0,65 2,0 5,2 0,6 1,1
0,70 2,9 8,1 1,2 2,3
0,75 4,0 12,1 3,2 5,5 2,1 2,1
0,80 6,0 18,1 5,0 10,5 2,8 4,9
0,85 9,4 27,5 8,0 18,5 6,4 11,3
0,90 13,2 40,7 11,7 30,2 10,7 22,0
0,95 17,5 58,2 19,3 49,5 19,5 41,5
1,00 18,7 76,9 23,1 72,6 26,3 67,8
1,05 14,1 91,0 17,9 90,5 23,1 90,9
1,10 6,4 97,4 7,6 98,1 8,0 98,9
1,15 2,5 99,9 1,9 100,0 1,1 100,0
1,20 0,1 100,0
140
Între înălŃimile relative şi diametrele relative există o legătură ce poate fi evidenŃiată
prin expresia matematică 3.42.
(3.42)
Pentru diferite faze de dezvoltare arborele mediu poate fi identificat în acelaşi punct,
determinat de perechea de valori dr = 1 şi hr = 1 (figura 3.9).
Figura 3.9. Curba înălŃimilor relative în raport cu diametrele relative pentru diferite mărimi
ale arborelui mediu
În cazul în care studiul structurii se se realizează pe baza categoriilor de diametre în

valori absolute (cm) şi a categoriilor de înălŃimi în valori absolute (m), curbele care reflectă
variaŃia înălŃimii în raport cu diametrul se numesc curbe de structură. Dacă pentru diferite faze
de dezvoltare a arboretului se poziŃionează pe curba de structură arborele mediu caracterizat
de dg şi hg, se găseşte curba de dezvoltare care marchează variaŃia în timp a dimensiunilor
arborelui mediu (figura 3.10).
Figura 3.10. Curbe de structură şi curba de dezvoltare într-un arboret relativ echien
141
Pentru modelarea matematică a curbelor de structură în studiile de specialitate au fost
utilizate şi sunt recomandate diferite ecuaŃii de regresie (3.43-3.56).
h = a 0 + a1d + a 2 d 2 (3.43)
d2
h= (3.44)
a 0 + a1d + a 2 d 2
1
log h = a0 + a1 (3.45)
d
1
h = a0 + a1 (3.46)
d2
h = a 0 + a1 d a2 (3.47)
h = a 0 + a1 log d (3.48)
h = a0 + a1 d + a 2 log d (3.49)
log h = a 0 + a1 log d + a 2 log 2 d (3.50)
(
h = a 0 1 − e − a1d ) (3.51)
a2
h − 1,3 = (3.52)
(a0 + a1 d )a 3
a1
 d 
h − 1,3 = a 0   (3.53)
1+ d 
log(h − 1,3) = log a 0 − a1

1
log e (3.54)
d
h = a 0(a1 ln d − a2 ln d )
2
(3.55)
h = a 0 + a1 d + a 2 d 2 + a3 d 3 (3.56)
În arboretele pluriene
Curba de frecvenŃă a numărului de arbori pe categorii de înălŃimi se caracterizează, în
cazul arboretelor pluriene, printr-o descreştere progresivă, mai mult sau mai puŃin uniformă.
În vederea stabilirii unor modele teoretice se pot utiliza repartiŃia beta, ecuaŃia exponenŃială de
gradul doi (3.57), ecuaŃia logaritmică (3.58).
log n = a 0 + a1 h + a 2 h 2 (3.57)
142
n = a 0 + a1 log h + a 2 log 2 h (3.58)
Sudiile au demonstrat că valoarea coeficientului de variaŃie a înălŃimii arborilor scade
de la categoriile inferioare spre cele superioare. Aşa se explică alegerea înălŃimii arborilor
situaŃi la limita dintre 2 clase de arbori (48-52 cm) ca indicator al bonităŃii staŃionale.
Pentru arboretele cu structură de codru grădinărit Prodan a propus ecuaŃia 3.59 pentru
a exprima curba de înălŃimi.
d2
h − 1,3 = (3.59)
a 0 + a1 d + a 2 d 2
Giurgiu a recomandat utilizarea ecuaŃiei 3.60 în care H reprezintă înălŃimea
indicatoare a arboretului, corespunzătoare diametrului d = 50 cm.
(
h = a 0 + a1 d + ⋅ ⋅ ⋅ + a n d n ⋅ H ) (3.60)
Totodată, înălŃimea indicatoare a arboretului poate fi utilizată pentru calcularea
înălŃimilor relative (hr) ale arborilor din arborete pluriene.
h
hr = (3.61)
H
Prin împărŃirea ecuaŃiei 3.60 la H şi particularizarea pentru n = 7 se obŃine ecuaŃia 3.62
prin care înălŃimile relative se exprimă în funcŃie de diametrul absolut.
hr = A0 + A1d + ⋅ ⋅ ⋅ + A7 d 7 (3.62)
III.2.4. ÎnălŃimi medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene

În raport cu scopul urmărit, ca şi în cazul diametrelor, pentru a sintetiza repartiŃia
numărului de arbori pe categorii de înălŃimi în arboretele echiene şi relativ echiene se pot
calcula următoarele înălŃimi medii:
- înălŃimea medie aritmetică,
- înălŃimea centrală a numărului de arbori,
- înălŃimile medii Hohenadl,
- înălŃimea medie Lorey,
- înălŃimea medie Hirata – Essed,
- înălŃimea arborelui mediu aritmetic,
- înălŃimea arborelui median al numărului de arbori,
- înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază,
- înălŃimea arborelui mediu Weise,
143
- înălŃimea arborelui median (central) al suprafeŃei de bază,
- înălŃimea arborelui de frecvenŃă maximă,
- înălŃimea dominantă (înălŃime superioară).
ÎnălŃimea medie aritmetică ( ) se poate calcula cu relaŃia matematică 3.63 numai
dacă s-a măsurat înălŃimea tuturor arborilor din arboret (inventariere totală). De obicei este
cea mai mică înălŃime medie dintr-un arboret.
h=
n1h1 + n2 h2 + ⋅ ⋅ ⋅ + nm hm
=
∑n h i i
n1 + n2 + ⋅ ⋅ ⋅nm N (3.63)
ÎnălŃimea medie aritmetică mai poate fi estimată şi în funcŃie de înălŃimile arborilor
medii Hohenadl ( şi ), înălŃimi citite pe curba înălŃimilor în dreptul diametrelor şi
sau obŃinute prin măsurători directe.
h− + h+
h= (3.64)
2
ÎnălŃimea centrală a numărului de arbori (hc) corespunde medianei, ca indicator al
tendinŃei centrale din statistica matematică.
ÎnălŃimea medie Lorey (hL) este considerată înălŃimea care verifică relaŃia 3.65.
V = GHF (3.65)
Prin descompunerea volumului arboretului (V) în volumele arborilor pe categorii de
diametre (ecuaŃia 3.66) rezultă că înălŃimea H, asociată înălŃimii medii Lorey, poate fi
calculată cu ecuaŃia 3.67.
GHF = G1 h1 f 1 + G 2 h2 f 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + G m hm f m (3.66)
G1 h1 f 1 + G2 h2 f 2 + L + Gm hm f m
H= (3.67)
GF
Dacă se consideră egalitatea
f1 = f 2 = L = F = const. (3.68)
atunci, înălŃimea medie Lorey se poate calcula cu o expresie mai simplă, conform relaŃiei
matematice 3.69.
hL =
G1 h1 F + G2 h2 F + L + Gm hm F
=
∑G h i i
(3.69)
F (G1 + G2 + L + Gm ) G
Mai mult, prin gruparea arborilor în 5 clase de diametre cu suprafeŃe de bază egale
rezultă relaŃia de calcul
5
0,2G ⋅ (h1 + h2 + L + h5 ) h1 + h2 + L h5 ∑h gi
hL = = = i =1
(3.70)
G 5 5
144
iar prin gruparea arborilor în 5 clase de diametre cu număr egal de arbori rezultă că înălŃimea
medie Lorey se poate determina cu ecuaŃia 3.71.
0,2 N ⋅ ( g1h1 + g 2 h2 + L + g 5 h5 )
hL = (3.71)
G
ÎnălŃimea medie Hirata – Essed (hH) se poate stabili prin transpunerea în plan
vertical a principiului Bitterlich.
Alte înălŃimi medii se determină ca medii condiŃionate în raport cu diametrul de bază
al arborilor.
ÎnălŃimea arborelui mediu aritmetic ( ) este înălŃimea care corespunde diametrului
mediu aritmetic . Se poate determina cu ajutorul curbei înălŃimilor prin citirea pe axa
înălŃimilor a valorii corespunzătoare diametrului mediului aritmetic determinat prin calcul
(figura 3.11).
Exemplu:
ÎnălŃimea arborelui mediu aritmetic este 31,8 m pentru diametrul mediu
aritmetic calculat în cadrul unitaŃii de învăŃare anterioare. Pe curba înălŃimilor, în
dreptul cm se identifică m cu ajutorul liniilor de ordine
marcate cu roşu în figura 3.11.
Figura 3.11. Determinarea înălŃimii arborelui mediu aritmetic

ÎnălŃimea arborelui median al numărului de arbori (hM) este înălŃimea
corespunzătoare diametrului central al numărului de arbori, dM. Se determină similar înălŃimii
arborelui mediu aritmetic, cu ajutorul curbei înălŃimilor.
ÎnălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază (hg) este înălŃimea arborelui care
are diametrul egal cu diametrul mediu al suprafeŃei de bază, dg. Se poate determina fie cu
ajutorul curbei înălŃimilor (figura 3.12), în dreptul diametrului dg, fie ca medie a 10-15
145
înălŃimi măsurate la arbori care au diametrul apropiat de diametrul mediu al suprafeŃei de
bază.
ÎnălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază poate fi utilizată ca înlocuitor al
înălŃimii medii Lorey (se calculează mai uşor). Totodată, reprezintă element de intrare în
tabelele de producŃie româneşti (Giurgiu şi Drăghiciu, 2004), element de calcul în tabelele de
cubaj pe serii de înălŃimi relative, tabelele de cubaj pe serii de volume relative (Giurgiu et al.,
2004).
Exemplu:
ÎnălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază este 32,1 m pentru
diametrul mediu al suprafeŃei de bază calculat în cadrul unitaŃii de învăŃare
anterioare. Pe curba înălŃimilor, în dreptul cm se identifică
m cu ajutorul liniilor de ordine marcate cu roşu în figura 3.12.
Figura 3.12. Determinarea înălŃimii arborelui mediu al suprafeŃei de bază
ÎnălŃimea arborelui mediu Weise (hW) se determină fie indirect cu ajutoul curbei
înălŃimilor în dreptul diametrului mediu Weise, fie prin calcularea mediei a 10-15 înălŃimi
măsurate la arbori care au diametrul apropiat de dW determinat aşa cum s-a arătat în unitatea
de învăŃare anterioară.
ÎnălŃimea arborelui median (central) al suprafeŃei de bază (hgM) reprezintă
înălŃimea arborelui care are diametrul egal cu diametrul median al suprafeŃei de bază. Se
determină fie prin citire pe curba înălŃimilor în dreptul diametrului median al suprafeŃei de
bază (figura 3.13), fie prin calcularea mediei a 10-15 înălŃimi măsurate la arbori care au
diametrul apropiat de dgM determinat aşa cum s-a arătat în unitatea de învăŃare anterioară.
146
ÎnălŃimea arborelui median al suprafeŃei de bază reprezintă element de intrare în
tabelele de cubaj pe serii de volume, cât şi în tabelele dendrometrice cu serii normale de
înălŃimi sau de înălŃimi reduse. Valoarea acestei înălŃimi medii este mai puŃin influenŃată de
gradul de răritură şi nu diferă mult de înălŃimea Lorey. De aceea, este frecvent ultilizată în
practică.
Exemplu:
ÎnălŃimea arborelui median al suprafeŃei de bază este 32,6 m pentru
diametrul median al suprafeŃei de bază calculat în cadrul unitaŃii de învăŃare
anterioare. Pe curba înălŃimilor, în dreptul cm se identifică
m cu ajutorul liniilor de ordine marcate cu roşu în figura 3.13.
Figura 3.13. Determinarea înălŃimii arborelui median al suprafeŃei de bază
ÎnălŃimea arborelui de frecvenŃă maximă (hf) se citeşte pe curba înălŃimilor în

dreptul diametrului de frecvenŃă maximă. Această înălŃime este utilizată în studii de cercetare.
ÎnălŃimea dominantă (înălŃime superioară) (hdom) reprezintă înălŃimea medie a unui
anumit număr de arbori dintre cei mai groşi sau dintre cei mai înalŃi.
Din punct de vedere matematic, înălŃimea dominantă poate fi:
- determinată ca înălŃime medie a unui număr relativ constant, dar în valori absolute
foarte diferit de arbori dintre cei mai groşi;
- definită drept înălŃime medie a unui număr absolut constant (400), dar relativ foarte
diferit de arbori dintre cei mai groşi;
- considerată drept înălŃimea medie a unui număr dat de arbori dintre cei mai înalŃi (100
arbori/ha);
147
- considerată egală cu înălŃimea maximă, înălŃimea corespunzătoare arborilor care au
diametrul egal cu (sd reprezintă abaterea standard a diametrelor).
Decei şi Armăşescu au propus calcularea acestei înălŃimii dominante ca medie a 8-12
înălŃimi măsurate la arbori din ultimele 4-6 categorii de diametre (la arbori mai groşi de
) (Leahu, 1994).
Din punct de vedere biologic, înălŃimea dominantă poate fi considerată egală cu
înălŃimea medie a stratului dominant al coroanelor sau înălŃimea medie a arborilor dominanŃi
şi codominanŃi.
În general înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază şi înălŃimea arborelui
median al suprafeŃei de bază respectă relaŃia de ordine indicată prin inegalităŃile 3.72 şi 3.73
sub forma extinsă.
h < hd < hg < hgM < hdom
(3.72)
h− < h < hd < hH < > hg < > hW < hL < hgM < h+ < hdom < hmax
(3.73)
Să ne reamintim...
RepartiŃia numărului de arbori pe categorii de înălŃimi reflectă structura
verticală a unui arboret.
Pentru a sintetiza repartiŃia numărului de arbori pe categorii de înălŃimi în
arboretele echiene şi relativ echiene se pot calcula următoarele înălŃimi medii:
- înălŃimea medie aritmetică,
- înălŃimea centrală a numărului de arbori,
- înălŃimile medii Hohenadl,
- înălŃimea medie Lorey,
- înălŃimea medie Hirata – Essed,
- înălŃimea arborelui mediu aritmetic,
- înălŃimea arborelui median al numărului de arbori,
- înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază,
- înălŃimea arborelui mediu Weise,
- înălŃimea arborelui median (central) al suprafeŃei de bază,
- înălŃimea arborelui de frecvenŃă maximă,
- înălŃimea dominantă (înălŃime superioară).
148
Rezumat
În vederea stabilirii unor modele teoretice pentru repartiŃia numărului de
arbori pe categorii de înălŃimi în cadrul arboretelor echiene şi relativ echiene se
pot utiliza distribuŃia Charlier, funcŃia beta, funcŃia Weibull. Curba de frecvenŃă se
caracterizează printr-o asimetria de dreapta (negativă).
Curbele de structură reflectă variaŃia înălŃimii în raport cu diametrul.
În cazul arboretelor pluriene, curba de frecvenŃă a numărului de arbori
pe categorii de înălŃimi se caracterizează printr-o descreştere progresivă, mai mult
sau mai puŃin uniformă. În vederea modelării matematice se pot utiliza repartiŃia
beta, ecuaŃia exponenŃială de gradul doi, ecuaŃia logaritmică.
ÎnălŃimea indicatoare a arboretului reprezintă înălŃimea corespunzătoare
arborilor care au diametrul egal cu 50 cm.
În practica silvică, pentru arboretele echiene şi relativ echiene se determină
fie înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază, fie înălŃimea arborelui median al
suprafeŃei de bază.
ÎnălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază (hg) se poate determina
fie cu ajutorul curbei înălŃimilor, în dreptul diametrului dg, fie ca medie a 10-15
înălŃimi măsurate la arbori care au diametrul apropiat de diametrul mediu al
suprafeŃei de bază. Se utilizează la aplicarea metodelor de cubaj pentru arboret cu
tabele de producŃie româneşti, tabele pe serii de înălŃimi relative, tabele pe serii de
volume relative.
ÎnălŃimea arborelui median (central) al suprafeŃei de bază (hgM) se
determină fie prin citire pe curba înălŃimilor în dreptul diametrului median al
suprafeŃei de bază, fie prin calcularea mediei a 10-15 înălŃimi măsurate la arbori care
au diametrul apropiat de dgM. Se utilizează la aplicarea metodelor de cubaj pentru
arboret cu tabele de pe serii de volume.

1. Să se reprezinte grafic (în Excel) repartiŃia numărului de arbori pe
categorii de înălŃimi prezentată în tabelul 3.8. rezultată prin inventarierea
unei suprafeŃe de 1 ha.
2. Să se determine înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază, hg (m)
utilizând curba înălŃimilor din figura 3.14 cunoscând că diametrul mediu
al suprafeŃei de bază, rezultat din calcule este dg = 38,4 cm.
149
3. Să se determine înălŃimea arborelui median al suprafeŃei de bază, hgM (m)
utilizând curba înălŃimilor din figura 3.14 cunoscând că diametrul median
al suprafeŃei de bază, rezultat din calcule este dgM = 39,7 cm.
Tabelul 3.8. DistribuŃia numărului de arbori pe categorii de înălŃimi într-un arboret
relativ echien de fag
Categorii de Număr de
înălŃimi, hi, m arbori, ni
20 1
21 4
22 9
23 14
24 21
25 26
26 30
27 34
28 38
29 40
30 40
31 35
32 30
33 27
34 18
35 12
36 6
Total ∑ ni = N =
385
37
36
35
34
33
32
31
30
ÎnălŃimi, m
29
28
27
26
25
24
23
22
21
20
19
18
18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 52 54
Diametre, cm
Figura 3.14. Curba compensată a înălŃimii arborilor într-un arboret relativ

echien de fag
150
Unitatea de învăŃare III.3. RepartiŃia arborilor în raport cu
diferite caracteristici dendrometrice
Cuprins
III.3.1. Introducere................................................................................................... 151
III.3.2. CompetenŃe.................................................................................................. 151
III.3.3. RepartiŃia arborilor în raport cu înălŃimea redusă.......................................... 152
III.3.4. RepartiŃia arborilor în raport cu volumul ...................................................... 153
III.3.5. RepartiŃia arborilor în raport cu dimensiunile coroanei ................................. 156
III.3.6. RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul pe clase poziŃionale ..................... 156
Rezumat.................................................................................................................. 157
structurii arboretelor în raport cu alte caracteristici ale arborelui: înălŃimea redusă,
volumul, dimensiunile coroanei, clasele poziŃionale.

• definească înălŃimea redusă a arborelui mediu şi înălŃimea redusă a

arboretului;
• calculeze înălŃimea redusă a arborelui mediu şi înălŃimea redusă a
arboretului;
• definească volumul arborelui mediu;
• caracterizeze curba volumelor;
• explice modul în care pot fi utilizate dimensiunile coroanei pentru a descrie
structura arboretului;
• reprezinte grafic repartiŃia arborilor în raport cu diametrul pe clase
poziŃionale.
151
III.3.3. RepartiŃia arborilor în raport cu înălŃimea redusă
ÎnălŃimea redusă (hf) a arborilor reprezintă produsul între înălŃime şi coeficientul de
formă. Ca urmare, în arboretele echiene şi relativ echiene repartiŃia arborilor în raport cu
înălŃimea redusă urmează o curbă cu asimetrie de dreapta (negativă).
Legătura între înălŃimea redusă şi caracteristicile dendrometrice care sunt utilizate
frecvent în practica silvică, diametrul de bază (d) şi înălŃimea arborelui (h) poate fi descrisă de
ecuaŃia de regresie multiplă
log hf = a 0 + a1 log d + a 2 log 2 d + a 3 log h + a 4 log 2 h (3.74)

sau, în cazul arboretelor echiene numai în funcŃie de înălŃime (ecuaŃiile 3.75 şi 3.76).
hf = a 0 + a1 h + a 2 h 2 (3.75)
hf = a 0 + a1 h (3.76)
ÎnălŃimea redusă a arborelui mediu poate fi exprimată ca produs (hg fg) între înălŃimea
arborelui mediu al suprafeŃei de bază (hg) şi coefecientul de formă al arborelui mediu al
suprafeŃei de bază (fg). Coefecientul de formă al arborelui mediu al suprafeŃei de bază se poate
stabili în funcŃie de perechea de valori (dg; hg).
O altă formă de exprimare pentru înălŃimea redusă a arborelui mediu poate fi
considerată produsul (hgM fgM) între înălŃimea arborelui median al suprafeŃei de bază (hgM) şi
coefecientul de formă al arborelui median al suprafeŃei de bază (fgM). Coefecientul de formă al
arborelui median al suprafeŃei de bază se poate stabili în funcŃie de perechea de valori (dgM;
hgM).
ÎnălŃimea redusă medie a arboretului este produsul HF care respectă egalitatea
V
HF = (3.77)
G
în care V reprezintă volumul arboretului, iar G este suprafaŃa de bază a arboretului.
În vederea cubării arboretelor se pot construi curbe şi serii normale de înălŃimi reduse.
Mutarea sistemului de axe cu centrul în punctul definit de perechea de valori (dgM ; hgM fgM )
creează posibilitatea identificării corespondenŃei între diferenŃele de diametre şi
diferenŃele de înălŃimi .
Exemplu:
ÎnălŃimea redusă a unui arbore care are înălŃimea egală cu 27,5 m şi
coeficientul de formă egal cu 0,494 este
.
152
Să se calculeze înălŃimea redusă (hg fg) a arborelui mediu al suprafeŃei de
bază cunoscând că hg este egal cu 24,3 m şi coeficientul de formă al arborelui
mediu al suprafeŃei de bază, fg este egal cu 0,501.
III.3.4. RepartiŃia arborilor în raport cu volumul

RepartiŃia arborilor pe clase de volume se poate exprima în arboretele echiene şi
relativ echiene de regulă printr-o curbă unimodală cu asimetrie de stânga (pozitivă). Pentru
ajustarea unei astfel de distribuŃii experimentale se pot utiliza distribuŃiile teoretice Charlier
tip A şi beta. În cazul arboretelor pluriene, repartiŃia arborilor în raport cu volumul urmează o
curbă descrescătoare care poate fi ajustată cu distribuŃia Pearson.
Spre deosebire de diametre şi înălŃimi, volumele au o variaŃie mare, exprimată pentru
arboretele echiene şi relativ echiene printr-un coeficient de variaŃie a volumelor cuprins între
45% şi 85%. În arboretele pluriene coeficientul de variaŃie a volumelor este cuprins între 75%
şi 90%.
Dacă studiul se realizează la nivelul variaŃiei volumului în cadrul categoriilor de
diametre, coeficientul de variaŃie se reduce de la categoriile de diametre inferioare spre cele
superioare, ajungând la aproximativ 7-8% (Giurgiu, 1979).
Volumul arborelui mediu aritmetic ( ) (ecuaŃia 3.78) prezintă înteres pentru cubarea
arboretului. Acesta însă este diferit de produsul rezultat prin luarea în considerare a mediilor
aritmetice pentru suprafaŃa de bază, înălŃimea şi coeficientul de formă.
n1 g1 h1 f 1 + n2 g 2 h2 f 2 + L ∑ v V
v= = = (3.78)
N N N
v ≠ g ⋅h ⋅ f (3.79)
Volumul arborelui mediu al volumului ar putea fi calculat în funcŃie de dimensiunile
arborelui mediu al volumului şi coeficientul de formă al acestui arbore mediu (ecuaŃia 3.80),
dar în practică volumul arborelui mediu nu poate fi calculat uşor cu ecuaŃia 3.79 pentru că, în
general, ceea ce se caută să se detremine este volumul arboretului (V). Din acest motiv, în
practică, pentru estimarea volumului arborelui mediu aritmetic se utilizează ecuaŃia 3.81 în
care dg şi hg reprezintă diametrul mediu al suprafeŃei de bază, respectiv înălŃimea arborelui
mediu al suprafeŃei de bază, iar fg reprezintă coeficientul de formă al arborelui care are
diametrul de bază dg şi înălŃimea hg. Valorile pentru dg şi hg se stabilesc aşa cum s-a indicat în
153
unităŃile de învăŃare anterioare, iar fg se extrage în funcŃie de dg şi hg din tabela publicată în
lucrarea Biometria arborilor şi arboretelor din România (Giurgiu et al., 1972).
v = 0,785d v2 hv f v (3.80)
v = 0,785d g2 hg f g (3.81)
Din punct de vedere matematic arborele mediu al volumului poate fi determinat în

funcŃie de arborii medii Hohenadl care au volumul v-, respectiv v+ conform ecuaŃiei 3.82.
v− + v+
v= (3.82)
2
Exemplu:
Volumul arborelui mediu aritmetic în cazul unui arboret relativ echien de
molid, calculat în funcŃie de diametrul mediu al suprafeŃei de bază, dg = 32,3 cm,
înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază, hg = 27,8 m şi coeficientul de
formă fg = 0,453 este .
Să se calculeze volumul (m3) arborelui mediu aritmetic, în cazul unui

arboret relativ echien de molid, cunoscând diametrul mediu al suprafeŃei de bază,
dg = 26,2 cm, înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază, hg = 24,3 m şi
coeficientul de formă fg = 0,470.
Dacă se reprezintă volumele unitare ale arborilor dintr-un arboret în funcŃie de

diametrul de bază al arborilor, rezultă un nor de puncte pentru care compensarea se poate
realiza printr-un arc de parabolă (figura 3.15).
EcuaŃiile de regresie 3.83-3.86 pot fi utilizate pentru modelarea matematică a
volumului unitar (v) al arborilor dintr-un arboret în funcŃie de diametrul de bază al arborilor
(d). CorelaŃia puternică între cele două caracteristitici dendrometrice a fost demonstrată prin
valori ale coeficientului de corelaŃie cuprinse între 0,90 şi 0,99. CoeficienŃii ecuaŃiilor de
regresie propuse variază de la un arboret la altul.
a2
v = a0 d log a1d (3.83)
v = a 0 + a1 d a 2 + a3 log d (3.84)
v = a1 d a2 + a3 log d (3.85)
154
EcuaŃia 3.86 prezintă avantajul de a se liniariza prin logaritmare (ecuaŃia 3.87) şi
transformarea variabilelor.
v = kd a (3.86)
log v = log k + a log d (3.87)
Figura 3.15. Curba volumelor unitare ale arborilor în funcŃie de diametrul de bază
O soluŃie pentru cubarea arboretului poate fi cunoaşterea volumelor relative, vr

definite de raportul între volumul arborelui, v în valori absolute (m3) şi volumul arborelui
mediu al suprafeŃei de bază, vg exprimat în m3.
(3.88)
Exemplu:
Cunoscând volumul arborelui mediu al suprafeŃei de bază, vg = 0,934 m3
se poate determina volumul relativ al unui arbore care are volumul unitar egal cu
0,696 m3 astfel .
Să se calculeze volumul volumul relativ al unui arbore care are volumul

unitar egal cu 1,291 m3, cunoscând volumul arborelui mediu al suprafeŃei de
bază, vg = 0,934 m3.
155
Pentru un arboret vg poate fi exprimat ca volumul arborelui care are diametrul egal cu
diametrul mediu al suprafeŃei de bază, dg şi înălŃimea egală cu înălŃimea arborelui mediu al
suprafeŃei de bază hg.
În cazul în care volumele relative sunt cunoscute, de exemplu, prin extragerea acestora
din tabelele pe serii de volume relative publicate în lucrarea Metode şi tabele dendrometrice
(Giugiu et al., 2004), volumele unitare pot fi calculate cu ajutorul relaŃiei matematice 3.89.
v = vr ⋅ vg (3.89)
Volumul arboretului, V se poate estima în funcŃie de volumul arborelui mediu al

suprafeŃei de bază şi numărul de arbori din arboret, N, conform ecuaŃiei 3.90.
V = vg N (3.90)
III.3.5. RepartiŃia arborilor în raport cu dimensiunile coroanei

RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul coroanei urmează o curbă cu asimetrie de
stânga (pozitivă), mult mai accentuată decât în cazul repartiŃiei numărului de arbori pe
categorii de diametre.
În vederea aplicării metodelor de cubaj pentru arboret bazate pe imagini aeriene,
prezintă interes legătura între diametrul de bază al arborelui (d) şi diametrul coroanei (dcor).
Aceasta se poate exprima cu ecuaŃia de regresie
d = b0 + b1 d cor + b 2 d cor
2
(3.91)
sau prin ecuaŃii de regresie în funcŃie de două sau mai multe caracteristici dendrometrice
(înălŃimea arborelui, lungimea coroanei, vârsta arboretului, numărul de arbori/hectar etc.).
III.3.6. RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul pe clase

poziŃionale
În arborete are loc un proces continuu de trecere a arborilor dintr-o clasă cenotică în
alta. În general are loc un transfer dintr-o clasă superioară într-una inferioară (Leahu, 1994).
Dacă măsurarea diametrelor de bază este completată de încadrarea, după dominare, în clase
poziŃionale, atunci curba care indică repartiŃia arborilor în raport cu diametrul se scindează în
mai multe curbe (figura 3.16), numărul acestora fiind dat de numărul de clase ale sistemului
de clase poziŃionale (de exemplu 5 clase după sistemul Kraft).
156
Figura 3.16. DistribuŃia arborilor în funcŃie de diametrul de bază şi clasele poziŃionale (1-5)
Să ne reamintim...
Structura arboretului poate fi studiată şi sub aspectul altor caracteristici
dendrometrice decât cele măsurate frecvent în practică. Studiul structurii arboretelor
prin repartiŃia numărului de arbori în raport cu înălŃimea redusă a arborilor, volumul
arborilor, diametrul coroanei, diametrul de bază al arborilor pe clase poziŃionale
reprezintă alternative valoroase care au permis fundamentarea ştiinŃifică a unor
metode de cubaj ale arboretului.
Rezumat
ÎnălŃimea redusă (hf) a arborilor reprezintă produsul între înălŃime şi
coeficientul de formă.
Pentru arborele mediu se poate exprima înălŃimea redusă prin produsul hg fg
între înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază (hg) şi coefecientul de formă al
arborelui mediu al suprafeŃei de bază (fg) sau prin produsul hgM fgM între înălŃimea
arborelui median al suprafeŃei de bază (hgM) şi coefecientul de formă al arborelui
median al suprafeŃei de bază (fgM).
ÎnălŃimea redusă medie a arboretului este produsul HF egal cu raportul
între volumul arboretului, V şi suprafaŃa de bază a arboretului, G.
Volumul arborelui mediu, poate fi estimat prin volumul arborelui mediu
al suprafeŃei de bază, vg calculat în funcŃie de dg, hg şi fg.
În vederea cubării arboretului prezintă interes şi volumele relative, vr
157
definite de raportul între volumul arborelui, v în valori absolute (m3) şi volumul
arborelui mediu al suprafeŃei de bază, vg exprimat în m3.
Legătura între diametrul de bază al arborelui şi diametrul coroanei a câştigat
importanŃă în studiile biometrice recente prin fundamentarea metodelor de cubaj
pentru arboret bazate pe imagini aeriene.
RepartiŃia arborilor în raport cu diametrul de bază şi clasele poziŃionale
reflectă procesul de trecere a arborilor dintr-o clasă cenotică în alta.

1. Să se calculeze şirul înălŃimilor reduse cunoscând înălŃimea absolută şi
coeficientul de formă pentru arborii prezentaŃi în tabelul 3.9.
Tabelul 3.9. Calculul înălŃimii reduse a arborilor

Număr ÎnălŃimea Coeficientul de ÎnălŃimea redusă,
inventariere arborelui, hi, m formă al arborelui, fi hi f i, m
1. 21 0,491
2. 22 0,483
3. 23 0,487
4. 24 0,494
5. 25 0,495
6. 26 0,498
7. 27 0,501
8. 28 0,487
9. 29 0,495
10. 30 0,492
11. 31 0,494
12. 32 0,498
2. Să se calculeze şirul volumelor absolute pentru arborii prezentaŃi în

tabelul 3.10, cunoscând volumele relative şi volumul arborelui mediu al
suprafeŃei de bază, vg = 0,921 m3.
Tabelul 3.10. Calculul volumului unitar al arborelui în funcŃie de volumul relativ

Număr Volumul relativ, Volumul unitar,
inventariere vr vi = vr vg, m3
1. 0,782
2. 0,853
3. 0,901
4. 0,972
5. 1,035
6. 1,192
158
7. 1,230
8. 1,287
9. 1,343
10. 1,398
11. 1,440
12. 1,502
Temă de control
1. Să se reprezinte grafic variaŃia numărului de arbori pe categorii de
diametre cunscând datele de inventariere din tabelul 3.11.
2. Să se reprezinte grafic curba înălŃimilor cunscând datele de
inventariere din tabelul 3.11.
3. Să se calculeze diametrul mediu al suprafeŃei de bază, dg cunscând
datele de inventariere din tabelul 3.11.
4. Să se determine înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază, hg cu
ajutorul curbei înălŃimilor construită pe baza datelor de inventariere
din tabelul 3.11.
Tabelul 3.11. Diametre şi înălŃimi măsurate

Categorii de Număr de arbori, ÎnălŃimi măsurate, hi, m
diametre, di, cm ni,
18 5 19,5
20 11 22,5; 21
22 25 21,5; 22; 22
24 34 22,5; 23; 23,5; 23
26 42 24; 24,5; 25; 25; 24,5
28 37 25,5; 25; 26; 25,5
30 31 26; 25,5; 26
32 24 27; 26,6; 27
34 19 27,5; 28
36 12 28,5; 29
38 7 29,5; 29
40 3 30

iunie.
159
Bibliografie
Avery TE, Burkhart H (1983). Forest measurements. McGraw-Hill, New York, USA,
pp. 331.
Giurgiu V (1972). Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Ed. Ceres,
Bucharest, RO, pp. 556.
Giurgiu V (1979). Dendrometrie şi auxologie forestieră. Ed. Ceres, Bucharest, pp.
692.
Giurgiu V, Decei I, Armăşescu S (1972). Biometria arborilor şi arboretelor din
România. Ed. Ceres, Bucharest, RO, pp. 1155.
Giurgiu V, Decei I, Drăghiciu D (2004). Metode şi tabele dendrometrice. Ed. Ceres,
Bucharest, RO, pp. 575.
Giurgiu V, Drăghiciu D (2004). Modele matematico-auxologice şi tabele de producŃie
pentru arborete. Ed. Ceres, Bucharest, RO, pp. 607.
Husch B, Beers Th, Kershaw J (2003). Forest mensuration. John Wiley & Sons, New
Jersey, USA, pp. 433.
Leahu I (1994). Dendrometrie. EDP, Bucharest, RO, pp. 374.
Leahu I (2007). Dendrometrie. Transilvania University Press, Braşov, RO, pp. 130.
Philip M (1994). Measuring trees and forests. Cab International, London, UK, pp. 320.
Popescu-Zeletin I, Toma G, Armăşescu S, Decei I, Dissescu R, Petrescu L, Dorin T,
Stănescu M, Predescu Gh (1957). Tabele dendrometrice. Ed. Agro-silvică de Stat, Bucharest,
RO, pp. 1319.
van Laar A, Akça A (1997). Forest mensuration. Cuvillier Verlag, Göttingen, DE, pp.
418.
van Laar A, Akça A (2007). Forest mensuration. Springer, Dordrecht, NL, pp. 383.
West P W (2009). Tree and forest measurement. Springer-Verlag, Berlin, DE, pp. 191.
160

Curs DDM I ID 2017

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs DDM I ID 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Maria Magdalena VASILESCU

Cursul de faŃă prezintă aspecte reprezentative privind măsurarea şi cubarea arborilor şi a

Resurse şi mijloace de lucru

Durata medie de studiu individual

1. PrecizaŃi relaŃiile de calcul care permit determinarea volumului corpurilor de

4. SpecificaŃi distribuŃia teoretică ce permite cea mai bună ajustare a distribuŃiei

5. ComentaŃi legătura între variabilele X şi Y ştiind că pentru cele două variabile

I.1.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare

• enumere principalele lucrări ştiinŃifice elaborate în domeniul

Durata medie de parcurgere a primei unităŃi de învăŃare este de 3 ore.

I.1.3. Scurt istoric al dendrometriei

Dendrometrie şi auxologie forestieră (1979), autor V. Giurgiu (figura 1.2. a);

Metode şi modele biometrice aplicate în dendrometrie (1994), autor I. Leahu;

Figura 1.4. Corpuri geometrice de rotaŃie

y = a + bx + cx2 + dx3 (1.4)

y = a + bx + cx2 + dx3 + ex4 (1.5)

d 0 , 5 h este diametrul măsurat la jumătatea înălŃimii arborelui;

A i , B i sunt coeficienŃi determinaŃi pe cale experimentală folosind metode ale statisticii

I.1.5. CoeficienŃi de descreştere

Tabelul 1.1. Calculul coeficienŃilor de descreştere artificiali

1,30 d1,30 57,1 1,000

În vederea determinării coeficienŃilor de descreştere artificiali a fost

Tabelul 1.2. Calculul coeficienŃilor de descreştere naturali

Dittmar (1958) a propus ca diametru de referinŃă pentru calculul coeficienŃilor de

Tabelul 1.3. VariaŃia coeficienŃilor de descreştere

Valorile medii ale coeficienŃilor de descreştere naturali au fost calculate în miimi la un

I.1.6. CoeficienŃi de formă

Figura 1.6. CoeficienŃi de formă - a) artificial; b) natural

Cercetările au arătat că valoarea coeficientului de formă artificial variază în funcŃie de

log f = b0 + b1 ⋅ log d + b 2 ⋅ log 2 d + b3 ⋅ log h + b4 ⋅ log 2 h (1.26)

Avantajul utilizării coeficientului de formă artificial este dat de modul comod de a

Coeficientul de formă natural prezintă mare independenŃă faŃă de dimensiunile arborelui

decât coeficientul de variaŃie al coeficientului de descreştere natural k0,50⋅h / 0,10⋅h .

Tabelul 1.4. Valorile indicatorilor de formă calculate pentru conoide fundamentale

I.1.7. CoeficienŃi ai suprafeŃei laterale a fusului

, se pot scrie ecuaŃiile 1.42 şi 1.43 care indică posibilitatea de exprimare a

I.1.8. RelaŃii între diferiŃi indicatori ai formei fusului

d12,30 ⋅ f1,30 = d 02,10 ⋅h ⋅ f 0,10 ⋅h

f 0,10⋅h = a0 + a1 ⋅ k 0,50⋅h / 0,10⋅h + a2 ⋅ k 20,50⋅h / 0,10⋅h

SecŃiunile transversale ale fusului arborelui sunt suprafeŃe orbiforme care

SecŃiunea longitudinală a fusului variază de la specie la specie şi de la

Indicii de formă sau coeficienŃii de descreştere sunt indicatori ai formei

Coeficientul de formă al unui arbore (f) reprezintă raportul între volumul

În mod similar, dacă în locul volumului se consideră aria suprafeŃei laterale a

În scopul determinării unor indicatori mai valoroşi sub aspectul puterii de

Test de evaluare a cunoştinŃelor

I.2.2. CompetenŃele unităŃii de învăŃare

Durata medie de parcurgere a acestei unităŃi de învăŃare este de 3 ore.

Având în vedere legătura liniară (ecuaŃia 1.55) a coeficienŃilor de descreştere naturali

d0,i = (a0,i + b0,i ⋅ k0,5 ) ⋅ d0,1 (1.56)

CoeficienŃii Ai şi Bi se determină pe cale experimentală folosind metode moderne ale

EcuaŃiile de regresie ale curbei de contur prezentate au o importanŃă ştiinŃifică şi practică

I.2.4. Diametrele la diferite înălŃimi pe fus

I.2.5. Aria secŃiunilor transversale la diferite înălŃimi pe fus

I.2.6. Aria laterală a fusului sau a anumitor porŃiuni de fus

sau, într-o formă mai restrânsă, ecuaŃia 1.74.

În continuare, dacă se aplică notaŃiile şi corespunzător ecuaŃiilor 1.75 şi 1.76,

atunci se obŃine varianta simplificată a relaŃiei 1.74.

Dar, cum R 0 ,1 = a 0 + a 1 ⋅ k 0 , 5 (conform celor prezentate la Unitatea de învăŃare I1) şi

Această relaŃie matematică permite determinarea creşterii curente în volum la arbori în

I.2.7. Volumul fusului sau al anumitor porŃiuni din fus