Ecologie Forestieră

Ecologie forestieră
MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Activitate
Se ocupa cu studiul tipologiei, structurii, diversitatii biologice si a dinamicii ecosistemelor forestiere
în vederea îmbunatatirii masurilor de conservare a diversitatii biologice a padurilor si fundamentarii
masurilor de gestionare durabila a acestora.
Obiective
Resurse
Proiecte relevante
Galerie Foto
Domeniul : Silvicultură
Calificarea : Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere
Căutare
Broşura INCDS "Marin Drăcea"
Vezi broşura
Proiecte
»
«
Operationalizarea conceptelor de capi...
Recunoastere internationala si Premii
ANELIS PLUS 2020
Program Nucleu DESFOR 2016 - 2017
LIFE+ 11NAT/RO/825
Creșterea competitivității economice ...
GENCLIM
Designing Trees for the Future - Tree...
Operationalizarea conceptelor de capi...
Recunoastere internationala si Premii
ANELIS PLUS 2020
Program Nucleu DESFOR 2016 - 2017
LIFE+ 11NAT/RO/825
Vezi toate proiectele

Proiectul Phare TVET RO 2005/017-553.04.01.02.04.01.03
MATERIAL DE ÎNVĂŢARE
pentru clasa a XIII a
DOMENIUL: Silvicultură
CALIFICAREA: Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere
NIVELUL: 3
MODULUL: ECOLOGIE FORESTIERĂ
Acest material a fost elaborat prin finanțare Phare în proiectul de Dezvoltare instituțională a
sistemului de învățământ profesional și tehnic
Noiembrie 2008
AUTORI:
ing. Cuciurean Alina, prof.gr. def- Colegiul Silvic „Bucovina” Câmpulung
Moldovenesc
ing. Eross Daniela, prof.gr.II - Colegiul Silvic “Bucovina” Câmpulung Moldovenesc
teh. Frunză Daniela, ms.gr.I -Colegiul Silvic „Bucovina” Câmpulung Moldovenesc
CONSULTANŢĂ :
Catinca Scrioşteanu – expert CNDIPT
Ivan Mykytyn- expert asistenţă tehnică
Claudia Călinescu- expert CNDIPT
Cuprins
Nr.
Specificaţii Pag.
crt.
Introducere 5
1. Competenţe 7
2. Obiective 8
3. Materiale de referinţă pentru elevi 9
3.1. Cuvinte cheie/glosar 9
3.2. Fişe de documentare 12
Fişa nr.1 - Ecosistemul forestier 12
Fişa nr.2 - Constituirea stării de masiv 13
Fişa nr.3 - Elagajul natural 14
Fişa nr.4 - Diferenţierea arborilor în pădure 15
Fişa nr.5 - Zonarea funcţională a pădurilor din ţara noastră 16
3.3. Fişe de lucru 17
Fişa nr.1 - Etajarea vegetaţiei 17
Fişa nr.2 - Zone geografice cu specii forestiere 18
Fişa nr.3 - Identificarea elementelor componente ale
fitocenozei într-un amestec de răşinoase cu fag 19
3.4. Fişe de evaluare 20
Fişa nr.1 - Procese biologice specifice pădurii 20
Fişa nr.2 - Factorii climatici şi pădurea 21
Fişa nr.3 - Factorii orografici şi pădurea 23
Fişa nr.4 - Relaţiile dintre factorii biotici şi pădure 25
3.5. Întocmirea unui portofoliu 28
4. Materiale de referinţă pentru profesori 30

4.1.Fişa de descriere a activităţilor 30
4.2.Fişa de progres şcolar 31
4.3.Fişe de conspect 32
Fişa nr.1 Suprafaţa ocupată cu vegetaţie forestieră 32
Fişa nr.2 Factorii abiotici şi influienţa lor asupra pădurii 33
Fişa nr.3 Grupe funcţionale 34
4.5.Folii pentru retroproiector 35
Folia nr.1 Ecosistemul forestier 35
Folia nr.2 Etajarea vegetaţiei 36
Folia nr.3 Eliminarea naturală 37
Folia nr.4 Factorii abiotici şi pădurea 38
Folia nr.5 Fitocenoza forestieră 40
Folia nr.6 Zoocenoza forestieră 41
4.6.Importanţa întocmirii unui portofoliu 42
5. Soluţiile activităţilor 44
5.1.Fişe de lucru 44
Fişa nr.1 - Etajarea vegetaţiei
Fişa nr.2 - Zone geografice cu specii forestiere 46
Fişa nr. 3 - Identificarea elementelor componente ale 46
fitocenozei într-un amestec de răşinoase cu fag
Domeniul : Silvicultură 7
5.2.Fişe de evaluare
Fişa nr.1 - Constituirea stării de masiv 47
Fişa nr.2 - Factorii climatici şi pădurea 48
Fişa nr.3 - Factorii orografici şi pădurea 50
Fişa nr.4 - Relaţiile dintre factorii biotici şi pădure 51
5.3. Portofoliul de grup 54
6. Site-uri Internet 55
7. Bibliografie 57
Introducere
Acest material de învăţare este un sprijin necesar în desfăşurarea activităţii

profesorului şi elevilor pentru însuşirea competenţelor prevăzute în modulul Ecologie
forestieră, studiat pe parcursul nivelului 3 de calificare, Tehnician în silvicultură şi
exploatări forestiere, liceu, ruta progresivă.
Modulul Ecologie forestieră are o importanţă deosebită în pregătirea viitorului
tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere deoarece desfăşurarea activităţilor
silvice implică în majoritatea cazurilor cunoaşterea destul de amănunţită a
ecosistemului forestier şi a factorilor ecologici care intervin în ecosistemul forestier .
Desfăşurarea acestor activităţi necesită cunoştinţe de ecologie, analize a relaţiilor
dintre factorii biotici şi abiotici. Fără aceste date nu se poate interveni corect în
gospodărirea unei păduri. Ca dovadă, modulul Ecologie forestieră face parte din
modulele selectate în vederea susţinerii examenului de bacalaureat.
Modulul pentru care s-a întocmit acest material auxiliar se parcurge în cadrul celor
36 de ore, din care 24 de ore repartizate pentru laborator tehnologic şi 12 de ore
pentru instruire practică.
Numărul de credite alocate pentru competenţele ce pot fi dobândite prin
parcurgerea acestui modul este de 1,0.
Modelele de fişe de lucru, evaluare, exerciţiile etc. prezentate pentru activitatea
elevului şi a profesorului au fost elaborate astfel încât să fie specifice pentru fiecare
competenţă în parte, iar în unele cazuri se asigură continuitatea temei prezentate în
acest modul. Astfel, pentru aceeaşi temă sunt prezentate modele de fişă de
documentare, fişă de lucru, exerciţiu etc.
În prima parte a materialului se regăsesc competenţele vizate în modul şi
obiectivele urmărite prin fiecare competenţă.
Materialul auxiliar cuprinde în continuare informaţii pentru elevi şi profesori, sub
formă de fişe de lucru, de documentare, fişe de evaluare, folii pentru retroproiector,
fişe conspect, etc.
Activităţile de consolidare şi verificare pot fi aplicate individual, frontal sau pe
grupe de câte doi sau mai mulţi elevi, având în vedere, pe cât posibil, toate cele 3
stiluri de învăţare.
Persoanele implicate în parcurgerea nivelului trei de calificare sunt responsabile
de execuţia propriei activităţi, dar şi de realizarea sarcinilor încredinţate la nivelul
grupului din care face parte, având atribuţii de coordonare şi control. Munca pe care o
depune, presupune o gamă largă de acţiuni complexe, nerutiniere, realizate în
contexte variate.
În urma celor precizate mai sus, este necesar, ca şi în procesul de învăţare să se
utilizeze metode şi mijloace de învăţare într-un format mai complex, pe o arie mai
extinsă de activităţi. Toate materialele prezentate în acest auxiliar curricular, pot fi
folosite la orele de curs, în formatul prezentat, dar se şi pot adapta la cerinţele elevilor
şi la temele prevăzute în celelalte module ce trebuie parcurse prin planul de
învăţământ .
 Auxiliarul nu acoperă toate cerinţele din Standardul de Pregătire Profesională.

Pentru obţinerea certificatului de calificare este necesară validarea integrală a
competenţelor, conform cerinţelor de validare din acest standard.
 Profesorii nu trebuie să se limiteze la mijloacele de învăţare prezentate în

auxiliar. Acestea constituie doar un exemplu pentru materialele didactice pe care
le puteţi concepe şi folosi la orele de curs.
 Nu aveţi în faţă un manual, ci un material de învăţare.
1. COMPETENŢE:
13.1 Identifică ecosistemul forestier
13.2 Analizează factorii ecologici
13.3 Prezintă zonarea funcţională a pădurilor din ţara noastră
Atingerea acestor competenţe va fi stabilită în urma aplicării următoarelor probe

de evaluare:
 Probe orale, prin care elevul este capabil să caracterizeze ecosistemul forestier
conform precizărilor criteriului de performanţă 13.1.1, să identifice procesele
specifice pădurii ca sistem biologic deschis, conform criteriului 13.1.2, să
identifice zonele de vegetaţie din ţara noastră, conform criteriului13.1.3, să
analizeze relaţiile dintre factorii abiotici şi pădure, conform criteriului de
performanţă 13.2.1, să analizeze relaţiile dintre factorii biotici şi pădure, conform
criteriului 13.2.2 şi să explice funcţiile de protecţie şi producţie atribuite pădurilor,
conform criteriului 13.3.3.
 Probe scrise, prin care elevul demonstrează că este capabil să caracterizeze

influenţa pădurii asupra factorilor ecologici, conform criteriului de performanţă
13.2.3 şi prin care dovedeşte că este capabil să identifice grupele şi subgrupele
funcţionale, conform precizărilor criteriilor de performanţă 13.3.1, respectiv
13.3.2.
2. OBIECTIVE:
13.1.1. Caracterizarea ecosistemului forestier
13.1.2. Identificarea proceselor specifice pădurii ca sistem biologic deschis
13.1.3. Identificarea zonelor de vegetaţie din ţara noastră
13.2.1. Analizarea relaţiilor dintre factorii abiotici şi pădure
13.2.2. Analizarea relaţiilor dintre factorii biotici şi pădure
13.2.3. Caracterizarea influenţei pădurii asupra factorilor ecologici
13.3.1. Identificarea grupelor funcţionale
13.3.2. Identificarea subgrupelor funcţionale
13.3.3. Explicarea funcţiilor de protecţie şi producţie atribuite pădurilor
Pentru atingerea obiectivelor, se va ţine cont de următoarele condiţii de

aplicabilitate
 Ecosistemul forestier: biotop, biocenoză

 Procesele biologice specifice pădurii: stare de masiv, elagaj natural, etajarea
vegetaţiei, diferenţierea arborilor, eliminarea naturală
 Zonele de vegetaţie: suprafaţă, repartiţie pe specii, creşteri medii, repartiţie pe
zone geografice
 Factorii abiotici: factorii climatici, edafici, orografici
 Factorii biotici: fitocenoza , zoocenoza , factorul antropic
 Influenţa pădurii asupra factorilor climatici, edafici, orografici, fitocenozei ,
zoocenozei, factorului antropic
 Grupe funcţionale: grupa I de protecţie şi grupa a II de producţie şi protecţie
 Subgrupe funcţionale: păduri de protecţie a apelor , de protecţie a solului contra
eroziunii , de protecţie contra factorilor climatici dăunători , de interes social,
monumente ale naturii şi rezervaţii
3. MATERIALE DE REFERINŢĂ PENTRU ELEVI
3.1.Cuvinte cheie/glosar
altitudine – înălţimea unui punct de pe suprafaţa terestră, raportată la nivelul mării

sau la alt punct de referinţă ales convenţional
 fr. (l′) altitude
 engl. altitude
amenajament - document ce fixează obiectivele pe care o pădure trebuie să le
atingă şi planifică intervenţiile pe o durată de 10 ani
 fr. (l′) aménagement
 engl. forest management, sustained yield forestry
arbore - plantă lemnoasă cu înălţimea totală de cel puţin 7 m
 fr. (l′) arbre
 engl. tree
arboret - grupare de arbori; porţiune de pădure omogenă(minim 0,25 ha)
 fr. (le) peuplement
 engl. crop, stand
biotop – mediul biologic, delimitat ca întindere prin condiţii relativ uniforme, în care
trăiesc anumite organisme
 fr. (le) biotope
 engl. biotope; habitat
biocenoza – este constituită din organismele care trăiesc în cuprinsul unui biotop
 fr. biocoenose
 engl. biocoenosis
coroană - ansamblul ramificaţiilor unui arbore
 fr. (la) cime, (le) houppier
 engl. crown
coronament - ansamblul coroanelor arborilor; acoperiş de crengi şi frunziş
 fr. (le) étage des cimes, la voûte foliacée
 engl. canopy, crown layer
ecologie – ştiinţa care studiază interacţiunea dintre organisme şi mediul lor de viaţă
 fr. (l′) écologie
 engl. ecology; science of the environment
ecosistem – ansamblu format din organismele vii ce populează un biotop şi condiţiile
mediului în care trăiesc
 fr. (l′) écosistème
 engl. ecosystem
elagaj - căderea crăcilor uscate, moarte; tăierea ramurilor unui arbore în partea de
jos
 fr. (le) élagage
 engl. pruning
etaj în arboret – totalitatea arborilor dintr-un arboret ale căror coroane se

situează relativ la acelaşi nivel, formând un strat distinct pe verticală
 fr. étage en peuplement
 engl. (layer in stand) stand layer
expoziţie – orientarea unui loc în raport cu punctele cardinale
 fr. (l′) exposition
 engl. exhibition
factori ecologici – totalitatea componentelor mediului fizic, care influienţează
viaţa plantelor şi implicit a pădurii
 fr. (les) facteurs écologiques
 engl. ecological factors
fitocenoză – asociaţie de plante care trăieşte în concordanţă cu mediul pe care şi l-
au creat
 fr. phytocoenose
 engl. phytocoenosis
foios - nume sub care se grupează arborii cu frunza lată, moale, căzătoare, din
familia dicotiledonate. Prin extensie, lemnul speciilor din această grupă.
 fr. feuillu
 engl. broad-leaved tree
fotosinteză – proces desfăşurat în prezenţa luminii, prin care plantele consumă
dioxid de carbon şi elimină oxigen
 fr. (la) photosynthèse
 engl. photosynthesis
gelivură - crăpătură de ger manifestându-se în lemn şi scoarţă pe direcţia radială a
trunchiului
 fr. gélivure
 engl. frost-shake, frost-crack
litieră - stratul de frunze, de ramuri, resturi vegetale care acoperă solul forestier
 fr. litière
 engl. litter
masiv - pădure formând un ansamblu, un tot
 fr. massif
 engl. massif
pătura erbacee – vegetaţie de ierburi, muşchi şi licheni, care creşte pe solul
pădurii
 fr. (l′) herbage
 engl. herbaceous stratum
răşinos - numele curent al arborilor din grupa coniferelor, multe dintre specii având
în lemn canale rezinifere. Arbori cu ace persistente, de regulă
 fr. résineux
 engl. resinous, pitchy
seminţiş – arbori tineri proveniţi din sămânţă, sub 0,40 cm
 fr. (le) semis

 engl. seedling stage, seedlings
specie – unitate fundamentală în clasificarea taxonomică
 fr. (l′) espèce
 engl. species
specii de protecţie şi de ameliorare a solului – specii forestiere cu rol pentru
protecţia solului , în special arbuşti
 fr. (les) especes de protection et d′ amelioration du sole
 engl. the species of protection and amelioration of the soil
staţiune – intindere de teren, variabilă ca suprafaţă, cu condiţii fizice şi biologice
omogene: microclimat, topografie, compoziţie floristică, structura vegetaţiei
spontane
 fr. (la) station
 engl. resort
subarboret – totalitatea vegetaţiei arbustive dintr-un arboret
 fr. (le) sous- bois
 engl. underbrush; undergrowth
subetaj – strat arborescent situat sub etaul superior al arboretului, constituit fie
din arbori de mărimea a doua care suportă deficitul de lumină, fie din arbori de
aceeaşi specie, care formează etajul superior
 fr. (le) sous- étage
 engl. sub- stage
temperament – modul de comportare a speciilor forestiere faţă de lumină
 fr. (le) tempérament
 engl. temperament
zoocenoza – mediul animal din pădure, care trăieşte în relaţii ecologice strânse cu
vegetaţia forestieră, cât şi între speciile ce îl compun
 fr. zoocénose
 engl. zoocenosis
3.2.Fişe de documentare
☺Fişa nr.1 Ecosistemul forestier (UC13,C1)
Ecosistemul forestier -comunitate de organisme (plante + animale = biocenoză)

adaptate la viaţa terestră care ocupă biotopuri formate pe suprafaţa uscatului.
Biotop - suportul vieţii

- factorul orografic-altitudine,expoziţia,panta,configuraţia terenului
- factorul climatic -temperatură,umiditate,lumină,aer(O 2,CO2)
- factorul edafic-solul
- factorul biotic-plante şi animale
- factorul antropic
Biocenoză - sistem deschis,supraindividual,cu autoreglare proprie

- schimb permanent de materie şi energie cu biotopul
- diferenţiere verticală şi orizontală
- relaţii intraspecifice şi interspecifice
- piramida trofic-producători primari,consumatori,descompunători
Funcţiile ecosistemului - energetică

- circulaţie
- autoreglare
Succesiunea ecologică - primară

- secundară
Grupe de ecosisteme - păduri de stejar pufos

- păduri de cer şi gârniţă
- păduri de gorun
- păduri de gorun şi fag
- păduri de fag
- păduri de molid,brad şi fag
- păduri de molid
☺Fişa nr.2 Constituirea stării de masiv (UC13,C1)
Vegetaţia lemnoasă de pe o suprafaţă de teren se constituie ca pădure.
- Coroanele arborilor se întrepătrund

- Se formează coronamentul arboretului
- Arborii se influenţează reciproc în ceea ce priveşte creşterea şi dezvoltarea
- Se formează mediul forestier
- Constituirea şi menţinerea stării de masiv încheiată reprezintă condiţia de
bază şi calea indispensabilă pentru punerea în valoare, intensiv şi cu
continuitate, a funcţiilor productive şi protectoare a fondului forestier
- Lăstarii de salcâm încheie starea de masiv în primul an, puieţii de salcâm
după 4-6 ani, iar puieţii de fag şi brad după 7-15 ani.
- Destrămarea stării de masiv conduce la destrămarea şi întreruperea parţială
sau integrală a mediului intern şi a funcţiilor pădurii.
☺Fişa nr.3 Elagajul natural (UC13,C1)
Arborii îşi pierd crăcile de pe o porţiune din trunchi datorită lipsei de lumină
laterală în interiorul masivului:
- începe numai după constituirea stării de masiv
- coroanele se dezvoltă în partea superioară a trunchiului
- se intensifică creşterea în înălţime
- are loc îndreptarea trunchiurilor arborilor
☺Fişa nr.4 Diferenţierea arborilor în pădure (UC13,C1)
Deosebirile ce se realizează cu timpul între arborii ce-şi duc existenţa în

comunitatea de viaţă a pădurii.
Diferenţieri morfologice:
- Forma trunchiului
- Forma coroanei
- Dimensiunile trunchiului
Diferenţieri fiziologice:
- Cerinţele faţă de lumină, apă şi substanţe minerale
- Rezistenţa la boli şi dăunători
Diferenţierea arborilor este susţinută de factorii:

- endogeni ( însuşiri ereditare)
- exogeni (factorii mediului biotic şi abiotic)
☺Fişa nr. 5 Zonarea funcţională a pădurilor din ţara noastră (UC13,C3)
1.Necesitatea zonării funcţionale

 gospodărirea funcţională diferenţiată
 asigurarea ritmică cu materii prime a industriei
 valorificarea superioară a produselor pădurii
 menţinerea echilibrului între factorii naturali ai mediului cu ajutorul
pădurii
2.Codul silvic împarte pădurile (6210 mii ha) în 2 grupe:
Grupa a I-a funcţională - păduri cu rol de protecţie- 3380 mii ha
Subgrupe funcţionale:
1. Păduri cu rol de protecţie a apelor
2. Păduri cu rol de protecţie a solului contra eroziunii
3. Păduri cu rol de protecţie împotriva factorilor climatici dăunători
4. Păduri de interes social
5. Păduri monumente ale naturii şi rezervaţii
Grupa a II-a funcţională -păduri cu rol de producţie şi protecţie-2830 mii ha
 arborete destinate acoperirii nevoilor de lemn sau de alte bunuri materiale,

dar şi îndeplinirii funcţiei de protecţie (hidrologică, climatică, a
solului,turistică)
3.3. Fişe de lucru
Fişa nr.1 Etajarea vegetaţiei (UC13,C1)
Sarcini de lucru:
1.Priviţi cu atenţie cele două imagini.
2.Descoperiţi etajul de vegetaţie care lipseşte dintr-o imagine şi precizaţi
rolul său în arboret.
3.Enumeraţi 3 specii forestiere principale, 2 specii forestiere secundare şi 4
specii de arbuşti observate în pădurile din apropierea zonei de unde locuiţi.
Imaginea 1 Imaginea 2
1.
2.
3.
Fişa nr.2 Zone geografice cu specii forestiere(UC13,C1)
Sarcini de lucru:
1. Notaţi cu majuscule zonele de vegetaţie corespunzătoare din punct de vedere altitudin
2. Notaţi în spaţiile punctate, subzonele de vegetaţie din cadrul celor 3 zone de
vegetaţie principale.

Subzona....... ZONA......................
1500m Subzona........
Subzona......................
Subzona......................
Subzona......................
Subzona...................... ZONA......................
Subzona......................
Subzona......................
200m Subzona......................
Subzona......................
0m Subzona...................... ZONA.............
Fişa nr.3 Identificarea elementelor componente ale

fitocenozei într-un amestec de răşinoase cu fag (UC13,C2)
Sarcini de lucru:
1. Priviţi imaginile de mai jos.
2. Realizaţi, prin săgeţi, corespondenţa între etajele de vegetaţie şi speciile
corespunzătoare, luând ca exemplu un arboret de amestec de răşinoase cu fag.
ARIN
NEGRU
MOLID F
I
T
PALTIN DE MUNTE
BRAD O
ARBORI C
E
N
FAG
TEI
JUGASTRU
O
Z
A
FESTUCA LYCHOPODIUM
F
ARBUŞTI
POA ASPERULLA
O
R
E
S
T
OXALIS CAREX
I
E
SÂNGER LEMN CÂINESC
R
Ă
ZMEUR PĂTURA PĂDUCEL
ERBACEE
MUR SALCIE CĂPREASCĂ
3.4.Fişe de evaluare
Fişa nr.1 Procese biologice specifice pădurii (UC13,C1)
I.Notaţi cu A-adevărat sau F-fals următoarele afirmaţii. 3p

Vegetaţia lemnoasă de pe o suprafaţă de teren se constituie ca pădure,
coroanele arborilor se întrepătrund şi se formează coronamentul arboretului.
Elagarea arborilor se produce datorită creşterii temperaturii din interiorul
arboretului.
Eliminarea naturală apare înainte de realizarea stării de masiv.
II.Rezolvaţi următorul aritmogrif. 4,5p

1. Specie cu temperament pronunţat de umbră.
2. Comunitate de arbori.
3. Molid, brad, pin, larice, zâmbru =.........................
4. Fenomen ce se manifestă la arbori după constituirea stării de masiv în lipsa
luminii.
5. Își încheie starea de masiv în primul an în cazul regenerării vegetative şi după
4-6 ani dacă se recurge la cea generativă.
6. Totalitatea plantelor care au aproximativ aceeaşi înălţime, cu talie, port şi
comportament asemănătoare, constituie ........... de vegetaţie.
7. Momentul individualizării ca pădure, prin aproprierea coroanelor şi
intercondiţionare reciprocă, reprezintă stare de ........
8. Consecinţă a luptei pentru existenţă dusă între plante cu necesităţi de viaţă
diferite.
9. Umbreşte, protejează şi ameliorează solul, situat între arboret şi seminţiş.
1 F
2 O
3 R
4 E
5 S
6 T
7 I
8 E
9 R
III.Realizaţi asociaţii corecte între cele 2 coloane. 1,5p

Fag Pătură erbacee
Soc Arboret
Afin Subarboret
Notă:Se acordă un punct din oficiu.
Fişa nr.2 Factorii climatici şi pădurea (UC13,C2)
I.Alegeţi varianta corectă........................................................................................2p

1. Din categoria speciilor forestiere exigente faţă de căldură fac parte:
a. stejarul pufos şi brumăriu, gârniţa;
b. molidul, aninul negru, afinul;
c. mesteacănul, pinul silvestru, ulmul de munte;
d. zâmbrul, paltinul de munte, jneapănul.
2. Din lumina totală, coronamentul pădurii lasă să pătrundă în interior:
a. 5-40 %;
b. 40-65 %;
c. 50-80 %;
d. 90-100 %.
3. Umiditatea atmosferică mare are influenţe pozitive asupra vegetaţiei
forestiere prin:
a. grăbirea înfloririi;
b. stimularea polenizării;
c. stimularea fructificaţiei;
d. condiţionarea transpiraţiei şi stimularea activităţii biologice.
4. Fotosinteza devine optimă la:
a. 0 – 5 °C
b. 20 – 30 °C
c. 40 – 50 °C
d. 5 – 15 °C
II.Notaţi cu A-adevărat sau F-fals următoarele afirmaţii:........................2p
1. Speciile termofile sunt specii forestiere cu rezistenţă foarte scăzută faţă
de căldură.
2. Gelivurile sunt provocate de temperaturile ridicate din timpul iernii.
3. Lujerii sunt distruşi de gerurile timpurii.
4. Bradul, tisa si fagul sunt specii cu temperament de umbră .
III.Completaţi spaţiile libere:.................................................................................3p

1. Modul de comportare a fiecărei specii faţă de lumină, poartă numele
de.........................
2. Căldura este un factor .....................pentru pădure.
3. Deasupra pădurii, cade o cantitate ............................de precipitaţii decât în
teren descoperit.
4. Concentraţia dioxidului de carbon în aer la suprafaţa solului este............
......................în pădure decât în teren descoperit.
5. Speciile cele mai sensibile la doborâturi de vânt sunt...............................
6. Din lumina totală, coronamentul pădurii absoarbe...............................
Domeniul :Silvicultură 25
CalificareaTehnician în silvicultură şi exploatări forestiere
IV.Realizaţi asociaţii corecte între cele două coloane:................................2p

A. Factori climatici B. Importanţă
1. căldura a. formarea la arbori a coroanelor de
tip forestier
2. precipitaţiile sub formă de zăpadă b. înlesneşte polenizarea şi
răspândirea seminţelor uşoare
3. aerul c. protejează solul şi seminţele căzute
contra îngeţului
4. lumina d. oxigenul este absorbit prin
respiraţie, iar CO2 folosit în
5. vântul ce nu depăşeşte 3-4m/s procesul de fotosinteză
e. zonarea speciilor forestiere
NOTĂ: Timp de lucru 30 de minute.

Se acordă un punct din oficiu.
Fişa nr.3 Factorii orografici şi pădurea (UC13,C2)
I.Încercuiţi varianta corectă..........................................................................................2p

1. Din categoria factorilor orografici fac parte:
a. solul
b. temperatura
c. altitudinea, expoziţia, panta si configuraţia terenului
d. acţiunea omului
2. Factorii orografici influenţează vegetaţia forestieră :
a. în mod direct prin modificări ale pantei;
b în mod direct prin modificarea factorilor climatici;
c. în mod direct prin modificarea factorilor edafici;
d. în mod indirect prin modificarea calitativă și cantitativă a factorilor
climatici si edafici;
3. Orientarea unui loc în raport cu punctele cardinale poartă denumirea de :
a. panta terenului
b. altitudinea terenului
c. orografia terenului
d. expoziţie
4. Expoziţia terenului reprezintă :
a. orientarea faţă de punctele cardinale
b. diferenţa faţă de nivelul mării
c. înclinarea terenului
d. configuraţia terenului
II. În coloana A sunt prezentaţi factorii orografici, iar în coloana B specificări

privind aceşti factori. Realizaţi asocierile corecte dintre cele două coloane........2p
A (factori orografici) B ( specificări )
1. altitudinea a. nordica, sudica
2. expoziţia b. înclinarea terenului
3. panta c. modificări ale climatului
4. configuraţia terenului d. munţi, dealuri, câmpii
III. Completaţi spaţiile libere cu cuvântul potrivit.................................................3p

Producţia pădurii……………………… odată cu creşterea altitudinii.
Altitudinea influienţează procesal de …………… a pădurii.
Pe versanţii sudici, perioada de vegetaţie este mai………………………
Limita naturală a pădurii este mai ridicată pe versanţii sudici cu………………
decât pe cei nordici.
Pe pante repezi, însorite şi uscate, cu soluri superficiale, arboretele se
situează în clase de producţie………………
În terenuri accidentale, pe vîrfuri şi culmi sărace în apă, se instalează

specii rezistente la…………………
IV. Precizaţi modificările pe care le determină altitudinea în regimul factorilor
climatici şi edafici………………………………………………………………………………………………………2p

Se acordă 1 punct din oficiu.
Fişa nr.4 Relaţiile dintre factorii biotici şi pădure (UC13,C2)

1. Mediul animal poartă denumirea de:
a. fitocenoză;
b. antropogeni;
c. zoocenoză;
d. fotosinteză.
2. Calitatea humusului influenţează:
a. creşterea rădăcinilor;
b. dezvoltarea coronamentelor;
c. asimilaţia clorofiliană;
d. productivitatea pădurilor.
3. Factorul antropic se refera la :
a. păşunat
b. influenta omului asupra pădurii
c. defrişarea pădurii
d. intervenţiile personalului silvic in pădure
4. Fitocenoza :
a. constituie mediul vegetal
b. este mediul animal
c. cuprinde totalitatea organismelor din pădure
d. cuprinde organismele de natură vegetală
II. Completaţi spaţiile libere..........................................................................................2p
1. Fitocenoza pădurii este alcătuită din plante foarte diferite, începând cu…………
…………………… care au cele mai mari dimensiuni şi terminând cu plante unicelulare
din microfloră .
2. Factorul antropic are influenţe ……………………………………………………… asupra pădurii.
3. Mamiferele, păsările, insectele şi animalele inferioare ce trăiesc în pădure,
Formează ……………………………
4. Factorii biotici sunt reprezentaţi de …………………………………………………………………………
III. Notaţi cu A-adevărat sau F-fals, următoarele enunturi:………………………2,5p
1. Arboretele naturale au luat naştere fără intervenţia omului.
2. Subarboretul este constituit mai ales din specii de lumină.
3. Microfauna este alcătuită din ciuperci şi bacterii ce acţionează la nivelul solului.
4. Factorul antropic se referă la influenţa vegetaţiei asupra pădurii.
5. Animalele pădurii nu produc pagube vegetaţiei lemnoase.
IV.Descrieţi influeenţa pădurii asupra mediului animal……………………………………2,5p
Notă: Timp de lucru 30 minute.

Fişa nr.5 Zonarea funcţională a pădurilor

din ţara noastră (UC13,C3)
1. Pădurile seculare de valoare deosebită precum şi porţiunile de pădure cu specii

rare fac parte din grupa I funcţională, subgrupa pădurilor:
a. de interes social şi recreere;
b. de protecţie a apelor;
c. monumente ale naturii şi rezervaţii;
d. de protecţie a solului contra eroziunii.
2. Din grupa funcţională a I-a, subgrupa a III-a fac parte :
a. pădurile cu rol de producţie;
b. pădurile cu rol de protecţie contra factorilor climatici dăunători;
c. pădurile cu rol de producţie şi protecţie;
d. pădurile cu rol de protejare a malurilor;
3. Zonarea funcţionala a pădurilor se refera la :
a. clasificarea pădurilor;
b. răspândirea pădurilor;
c. împărţirea pădurilor pe grupe funcţionale;
d. gruparea pădurilor in funcţie de habitat;
4. Pădurile cu funcţii speciale de protecţie fac parte din:
a. grupa I funcţională;
b. grupa a II-a funcţională;
c. amenajamentele silvice;
d. fondul forestier proprietate privată.
II. Notaţi cu A-adevărat sau F-fals, următoarele enunţuri:……………………………3p

1. Grupa a II-a funcţională cuprinde pădurile cu funcţii speciale de protecţie.
2. Pădurile pot îndeplini funcţia de protecţie a solurilor împotriva eroziunii .
3. Pădurile din jurul oraşelor intră în categoria rezervaţiilor naturale.
4. Una din funcţiile pădurilor din grupa a II-a este de a produce masă lemnoasă.
5. Grupa I funcţională cuprinde la rândul ei, trei subgrupe, în raport cu
obiectivele de protejat.
6. Ponderea cea mai mare din suprafaţa fondului forestier, o au pădurile din
grupa a II a funcţională.
III.În coloana A sunt exemplificate funcţiile speciale de protecţie ale pădurii,

iar în coloana B detalieri ale acestora. Stabiliţi asocierile corecte dintre
cele două coloane……………………………………………………………………………………………………2,5p
A (funcţiile de protecţie ale pădurii) B (detalieri)

1. protecţie hidrologică a. fixarea nisipurilor mobile
2. protecţia solului b. atenuarea extremelor de
temperatură
3. climatică c. oxigenarea aerului
4. igienico sanitară d. reţinerea apei din precipitaţii
5. estetică şi recreativă e. starea psihică a oamenilor
IV. Enumeraţi trei subgrupe funcţionale din cadrul pădurilor din grupa I
Funcţională …………………………………………………………………………………………………………… 1,5p
1. __________________________________________________
2. __________________________________________________
3. __________________________________________________
Notă: Timp de lucru 30 de minute.

3.5.Întocmirea unui portofoliu
Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate

să-i urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o
anumită disciplină, de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un
an şcolar). Reprezintă un pact între elev şi profesorul care trebuie să-l ajute pe
elev să se autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să ştie şi ce
trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare.
Ce conţine un portofoliu?
Portofoliul cuprinde:
􀂾 lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări/fişe, etc.
şi numărul paginii la care se găseşte);
􀂾 argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este
importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a
elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;
􀂾 lucrările pe care le face elevul individual sau în grup;
􀂾 rezumate;
􀂾 eseuri;
􀂾 articole, referate, comunicări;
􀂾 fişe individuale de studiu;
􀂾 proiecte şi experimente;
􀂾 temele de zi de zi ;
􀂾 probleme rezolvate;
􀂾 rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
􀂾 teste şi lucrări semestriale;
􀂾 chestionare de atitudini;
􀂾 înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual
sau împreună cu colegii săi;
􀂾 observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii;
􀂾 reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
􀂾 autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
􀂾 interviuri de evaluare;
􀂾 alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea
elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date;
􀂾 viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe baza
intereselor şi a progreselor înregistrate;
􀂾 comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de învăţare
şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii;
Portofoliul se întocmeşte în mod normal pentru modulele obligatorii şi
opţionale, selectate de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse
obiective şi strategii cognitive. Aşa cum afirmă profesorul Ioan Cerghit, portofoliul
cuprinde “o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului,
cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care permit
aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale. Alcătuirea
portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi descoperi
valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un
instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă, progresivă şi multilaterală
a procesului de activitate şi a produsului final.
Tipuri de portofolii:
• Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai

importante lucrări);
• Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe
parcursul activităţii);
• Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare,
tabele de rezultate, etc.)
Evaluarea portofoliului începe de obicei prin explicarea de către profesor, la
începutul perioadei, a obiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota.
Profesorul şi elevii cad de acord asupra produselor pe care trebuie să le conţină
portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea obiectivelor învăţării (mulţi profesori
le reamintesc aproape zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le
amintească mai târziu de munca depusă).
Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul, profesorul realizează de obicei un
interviu cu acesta, trecând în revistă lucrările anexate, analizând atitudinea lui fată
de munca depusă, lăudându-l pentru lucrurile bune, şi ajutându-l să se concentreze
asupra aspectelor care trebuie îmbunătăţite.
Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate
să includă şi alte elemente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care
doreşte să le aprofundeze. Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecărui
elev posibilitatea de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile
de lucru şi dezvoltând capacitatea de autoevaluare.
4. MATERIALE DE REFERINŢĂ PENTRU PROFESORI
4.1. Fişa de descriere a activităţilor
Tabelul de jos prezintă exerciţiile propuse pentru modulul Ecologie forestieră

Competenţa Sarcini de Realizat /
Exerciţiul Subiectul
lucru Nerealizat
U.C. 13 ECOLOGIE FORESTIERĂ
13.1 Fd 1; Fr 1 Caracterizarea  componentele
Identifică ecosistemului biotopului şi biocenozei
forestier forestiere
ecosistemul
forestier Fd 2; Fd 3;
Identificarea
Fd 4; Fr 2; proceselor  starea de masiv,
Fr 3; Fl 1; specifice pădurii elagajul natural, etajarea
ca sistem biologic vegetaţiei, diferenţierea
Fe 1 deschis arborilor, eliminarea naturală
Identificarea
zonelor de  suprafaţa, repartiţia pe
Fl 2; Fc 1 vegetaţie din ţara specii, creşteri medii,
noastră repartiţia pe zone geografice
13.2 Fc 2; Fr 4; Analizarea  factorii climatici, edafici,
Analizează relaţiilor dintre orografici
Fe 2; Fe 3 factorii abiotici şi
factorii pădure
ecologici
Analizarea  fitocenoza, zoocenoza,

Fr 5; Fr 6; relaţiilor dintre factorul antropic
factorii biotici şi
Fl 3; Fe 4 pădure
 influenţa pădurii asupra
Caracterizarea factorilor climatici, edafici,
influenţei pădurii orografici, fitocenozei,
asupra factorilor zoocenozei, factorului
ecologici antropic
13.3 Prezintă Fd 5 Identificarea

zonarea grupelor  grupa I de protecţie
funcţionale  grupa II de protecţie şi
funcţională a
producţie
pădurilor din Identificarea
ţara noastră subgrupelor
funcţionale
 păduri de protecţie a apelor,
Explicarea de protecţie a solului contra
Fc 3; Fe 5 funcţiilor de eroziunii, de protecţie contra
protecţie şi factorilor climatici dăunători,
producţie de interes social,
atribuite pădurilor monumente ale naturii,
rezervaţii
Fd- fişă documentare; Fc- fişă conspect; Fr- folie retroproiector;

Fl- fişă de lucru ; Fe- fişă evaluare
4.2.Fişă de progres şcolar
Modulul: Ecologie forestieră

Numele elevului: …………………………
Profesor: ……………………….…………
Competenţe tehnice Evaluare

Lucrări efectuate
urmărite B S NS
13.1 Identifică ecosistemul Caracterizarea ecosistemului
forestier forestier
Identificarea proceselor
specifice pădurii ca sistem
biologic deschis
Identificarea zonelor de
vegetaţie din ţara noastră
13.2 Analizează factorii Analizarea relaţiilor dintre
ecologici factorii abiotici şi pădure
Analizarea relaţiilor dintre

factorii biotici şi pădure
Caracterizarea influenţei
pădurii asupra factorilor
ecologici
13.3 Prezintă zonarea Identificarea grupelor
funcţională a pădurilor din funcţionale
Identificarea grupelor
ţara noastră funcţionale
Identificarea subgrupelor
funcţionale
Explicarea funcţiilor de
protecţie şi producţie atribuite
pădurilor
4.3. Fişe de conspect

Fişa nr.1 Suprafaţa ocupată cu vegetaţie forestieră

- repartizarea pe specii (UC13,C1)
Situaţia actuală a fondului forestier naţional comparativ cu anul 1929
Anul 1929 Anul 2005

Grupe de specii
Mii ha % Mii ha %
1. FOIOASE - TOTAL 4834 75 4360 70
fag 2453 38 2023 32
stejari 1543 24 1084 17
diverse specii tari 603 9 941 15

diverse specii moi 235 4 312 5
2. RĂŞINOASE - TOTAL 1615 25 1873 30
molid 1188 19 1429 23
brad 409 6 304 5
diverse răşinoase 18 - 8 1
TOTAL 6449 100 6233 100
Repartiţia pădurilor pe zone geografice şi etaje fitoclimatice.
Nr.crt Etaje fitoclimatice % Zone geografice %

.
1 Subalpin 1.2
2 Montan de molidişuri 13.6
Munte 51.9
Amestecuri de răşinoase cu foioase 20.1
3 Montan si premontan de făgete 17.0
4 Deluros de gorunete 16.1
Cvercete (Go, Ce, Ga) 16.4 37.2
Cvercete cu St.p. 4.7 Deal

5 Câmpie forestieră 6.0
6 Silvostepă 2.5
7 Lunca şi Delta Dunării 2.4 Câmpie 10.9
8 Total 100 100
Fişa nr. 2 Factorii abiotici şi influenţa lor asupra pădurii (UC13,C2)
Factori climatici:
■lumina
●sursă de energie înprocesul de fotosinteză
●influenţează forma coroanei şi tulpinii
●impune un anumit temperament-lumină,semiumbră,umbră
●pretenţiile faţă de lumină variază funcţie de vârstă
■temperatura
●factor limitativ pentru procesele fiziologice
●determină speciilor funcţie de exigenţele faţă de căldură
■apa
●indispensabilă pentru orice formă de viaţă
●împarte speciile funcţie de cerinţe :higrofite,mezofite,xerofite
■aerul
●absorbţia condiţionată de lumină,căldură şi umiditate
●exercită influenţe favorabile şi nefavorabile
Factori edafici:
■solul
●împreună cu clima definesc staţiunea forestieră
●determină producţia de biomasă a pădurii
●impune distribuţia vegetaţiei pe zone mari
Factori orografici:
■altitudinea
●accentuează zonalitatea vegetaţiei forestiere
●creşterea acesteia determină scăderea temperaturii şi creşterea
cantităţii de precipitaţii
●influenţează regenerarea pădurii
■expoziţia
●modifică regimul de lumină şi căldură,umiditatea din sol şi atmosferă
●la altitudini joase,versanţii însoriţi sunt mai neprielnici vegetaţiei
din cauza uscăciunii,situaţie ce se inversează în regiunile înalte
■panta
●modifică o serie de însuşiri ale solului
●accentuarea acesteia grăbeşte scurgerea apelor şi intensifică eroziunea
■configuraţia terenului
●influenţează distribuţia speciilor
STAŢIUNE FORESTIERĂ =factori climatici+ factori edafici+ factori orografici
Fişa nr. 3 Grupe funcţionale (UC13,C3)
Funcţiile pădurii
Pădurea îndeplineşte în principal funcţia de protecţie, dar şi multiple funcţii economice.

În raport cu funcţiile prioritare, potrivit prevederilor Codului Silvic, pădurile se împart în
două grupe:
 -grupa I –a păduri cu funcţii speciale de protecţie;

 -grupa II-a păduri cu funcţii de producţie şi protecţie;
A Funcţia de protecţie
 Pădurea participă la procesul de formare, de evoluţie şi conservare a solului, prin

concentrarea în fitomasa arborilor a atomilor veniţi din atmosferă, din apă, din
roca dezagregată şi alterată. Din această fitomasă, ulterior s-a format solul.
Astfel cu excepţia zonei de stepă, solul s-a format sub pădure.
 Pădurea favorizează înmagazinarea apei, împiedicând formarea scurgerilor de
suprafaţă şi a viiturilor de apă în urma ploilor torenţiale şi a topirii zăpezilor,
împiedicând producerea inundaţiilor.
 Apără solul împotriva eroziunii, contribuind la evitarea colmatării lacurilor şi a
terenurilor din lunci.
 Este un generator de gaze şi regulator al compoziţiei aerului atmosferic. Sub
acest aspect , pădurea prin procesul de fotosinteză are o contribuţie deosebit de
importantă în reglarea rezervei de oxigen la nivel local şi global, eliberând oxigen
şi consumând bioxid de carbon.
 Pădurea are un important rol antipoluant în cazul poluării fonice şi chimice.
 În raport de natura funcţiei atribuite, pădurile din grupa I-a se împart în
următoarele subgrupe funcţionale:
o păduri cu funcţii de protecţie a apelor;
o păduri cu funcţii de protecţie a solului şi terenului;
o păduri cu funcţii de protecţie contra factorilor climatici şi industriali
dăunători;
o păduri cu funcţii de recreere;
o păduri cu funcţii de interes ştiinţific şi de ocrotire a genofondului forestier;
B Funcţia de producţie
 Pădurile produc bunuri materiale deosebit de utile cum ar fi:

o lemn pentru construcţii, industrie ş combustibil ( lemn de foc);
o fauna pădurii contribue la păstrarea echilibrelor biocenotice, iar unele
specii au şi o valoare economică, fiind valorificate pentru blană şi carne;
o fructele de pădure şi ciupercile sunt apreciate pentru valoarea lor nutritivă
şi unele principii active;
o plante medicinale cu rol deosebit în prepararea unor ceaiuri, tincturi sau la
sinteza unor medicamente;
4.5. Folii pentru retroproiector
Folia nr.1 Ecosistemul forestier (UC13.C1)
OCBI
OTBI
Folia nr.2 Etajarea vegetaţiei (UC13,C1)
ARBORETUL
 arbori
SUBARBORETUL
 arbuşti
SEMINŢIŞUL
 puieţi din specii
arborescente
PĂTURA ERBACEE
 ierburi
 muşchi
 licheni
Totalitatea plantelor care se ridică la acelaşi nivel deasupra solului:
Folia nr. 3 Eliminarea naturală (UC13,C1)
Uscarea şi dispariţia unor arbori datorită:
- Luptei pentru lumină
- Luptei pentru substanţe minerale din sol
- Dăunătorilor biotici
- Factorilor climatici nefavorabili
Folia nr.4 Factorii abiotici şi pădurea (UC13,C2)
Lumina
FACTORII CLIMATICI
Căldura
Apa
Aerul
CTFA
Solul
Altitudinea
FACTORII OROGRAFICI
Expoziţia
Panta
Configuraţia terenului
Folia nr. 5 Fitocenoza forestieră (UC13.C2)
Mediul vegetalF I T O C E N O Z A
Arbori
Arbuşti
Plante ierboase
Licheni
Muşchi
Ciuperci
Folia nr. 6 Zoocenoza forestieră (UC13,C2)
Bacterii
O O C E N O Z A
Mamifere
Păsări
Reptile
Batracieni
Insecte
Mediul animalZ
Arahnide
Viermi din sol
4.6. Importanţa întocmirii unui portofoliu
Aplicarea metodelor bazate pe activitatea individuală sau de grup care

stimulează creativitatea şi permit evaluarea se înscrie pe linia modernizării procesului
instructiv – educativ.
O problemă a sistemului de învăţământ actual este tendinţa de notare imediată a
activităţii elevilor. Verificarea sistematică este motivată de nevoia feed-back-ului,
perceput ca o certificare a eficienţei actului didactic. Pe de altă parte, nota este privită
ca un instrument de constrângere care substituie motivaţia reală de a învăţa.
Cuantificarea răspunsului şi notarea imediată inhibă gândirea creativă şi determină un
control riguros al inteligenţei asupra imaginaţiei. Procedeul evaluării amânate
stimulează creativitatea, eliberând-o de constrângerea criticii. Feed-back-ul se poate
realiza eficient fără a nota elevii de fiecare dată, iar cartea de vizită a absolventului se
poate contura pe baza cunoaşterii de ansamblu, a pregătirii şi a performanţelor sale.
Portofoliul poate fi folosit la orice vârstă, la studenţi, elevi chiar şi la

grădiniţă.
Scopul nu este neapărat cel al evaluării, ci mai ales cel de stimulare a învăţării,
prin directa implicare a participanţilor la activitate. Subiecţii reflectă continuu asupra a
ceea ce învaţă, existând o permanentă corelaţie cu obiectivele. Îndrumătorul trebuie să
fie deschis şi să sprijine căutările copiilor.
Avantajele folosirii portofoliului:

♦ portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi
condiţiilor concrete ale activităţii;
♦ permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului
care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea
personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative,
diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
♦ evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv
negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel
motivantă şi nu stresantă pentru elev;
♦ dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra
propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
♦ implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l
reprezinte cel mai bine;
Autoevaluarea este un proces de învăţare, elevii asumându-şi responsabilitatea
asupra activităţii desfăşurate, regândindu-şi propriul proces de învăţare, de gândire şi
de evaluare. Metaevaluarea reprezintă propria reflecţie asupra instrumentelor şi
procedurilor de autoevaluare.
Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi repede şi uşor de evaluat.

Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi
originalitatea elevului.
Ca metodă alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere

calitativă decât cantitativă şi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul îl
poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru
autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării.
Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin
materiale pe care le conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii,
folosit fiind ca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu
reprezentativ al activităţii şi al performanţelor cursanţilor unei şcoli”. Instituţia şcolară

respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine în rândul viitorilor cursanţi ori în rândul
părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate de elevi în şcoala
respectivă.
Poate fi considerat în acelaşi timp un instrument complementar folosit de
profesor în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea
de proiecte ample de cercetare şi învăţare. De asemenea, portofoliul este compatibil cu
instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurile diferite de învăţare.
Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând
activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an şcolar sau ciclu de
învăţământ), portofoliul poate constitui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a
unei examinări.
5. SOLUŢIILE ACTIVITĂŢILOR
5.1. Fişe de lucru

Fişa nr.1 Etajarea vegetaţiei(UC13,C1)
Sarcini de lucru:
1.Priviţi cu atenţie cele două imagini.
2.Descoperiţi etajul de vegetaţie care lipseşte dintr-o imagine şi precizaţi
rolul său în arboret.
3.Enumeraţi 3 specii forestiere principale, 2 specii forestiere secundare şi 4
specii de arbuşti observate în pădurile din apropierea zonei de unde locuiţi.
Imaginea 1 Imaginea 2
1. În arboretul din imaginea 2 lipseşte subarboretul.

2. Cauza lipsei subarboretului este consistenţa ridicată din arboret.Subarboretul joacă
un rol foarte important în viaţa pădurii, datorită frunzişului bogat ,care umbreşte,
protejează şi ameliorează solul.
3...........................................
Fişa nr.1 Zone geografice cu specii forestiere(UC13,C1)
Sarcini de lucru:
1.Notaţi cu majuscule zonele de vegetaţie corespunzătoare din punct de vedere altitudinal.
2.Notaţi în spaţiile punctate, subzonele de vegetaţie din cadrul celor 3 zone de
vegetaţie principale.

Subzona.... alpină ZONA ALPINĂ
1500m Subzona.... subalpină
Subzona.... molidului
Subzona…. amestecurilor de fag
şi răşinoase
Subzona..... fagului
Subzona.... amestec de fag şi ZONA
gorun FORESTIERĂ
Subzona.... gorunului
Subzona... stejar pedunculat
200m Subzona.... cer şi gârniţă
Subzona.... silvostepei.....
ZONA
0m Subzona...... stepei....... STEPEI
Fişa nr.1 Identificarea elementelor componente ale

fitocenozei într-un amestec de răşinoase cu fag (UC13,C2)
Sarcini de lucru:
1. Priviţi imaginile de mai jos.
2. Realizaţi, prin săgeţi, corespondenţa între etajele de vegetaţie şi speciile

corespunzătoare, luînd ca exemplu un arboret de amestec de răşinoase cu fag.
F
ARIN MOLID
NEGRU
I
T
O
PALTIN DE MUNTE
BRAD
ARBORI
C
TEI
FAG E
JUGASTRU
N
O
Z
FESTUCA LYCHOPODIUM
A
POA ARBUŞTI ASPERULLA

F
O
R
E
OXALIS CAREX S
T
I
E
SÂNGER LEMN CÂINESC
R
Ă
ZMEUR PĂTURA PĂDUCEL
ERBACEE
MUR SALCIE CĂPREASCĂ
5.2. Fişe de evaluare
Fişa nr.1 Procese biologice specifice pădurii (UC13,C1)
I.Notaţi cu A-adevărat sau F-fals următoarele afirmaţii. 3p

Vegetaţia lemnoasă de pe o suprafaţă de teren se constituie ca pădure,coroanele
arborilor se întrepătrund şi se formează coronamentul arboretului. A
Elagarea arborilor se produce datorită creşterii temperaturii din interiorul
arboretului. F
Eliminarea naturală apare înainte de realizarea stării de masiv. F
II.Rezolvaţi următorul aritmogrif. 4,5p
1 F A G
2 A R B O R E T
3 R Ă Ş I N O A S E
4 E L A G A J
5 S A L C Â M
6 E T A J
7 M A S I V
8 E L I M I N A R E
9 S U B A R B E T
III.Realizaţi asociaţii corecte între cele 2 coloane. 1,5p
Fag Pătură erbacee

Soc Arboret
Afin Subarboret
Notă: Se acordă un punct din oficiu.
Fişa nr.2 Factorii climatici şi pădurea (UC13,C2)
I.Alegeţi varianta corectă........................................................................................2p
1. Din categoria speciilor forestiere exigente faţă de căldură fac parte:

a. stejarul pufos şi brumăriu, gârniţa;
b. molidul, aninul negru, afinul;
c. mesteacănul, pinul silvestru, ulmul de munte;
d. zâmbrul, paltinul de munte, jneapănul.
2. Din lumina totală, coronamentul pădurii lasă să pătrundă în interior:
a. 5-40 %;
b. 40-65 %;
c. 50-80 %;
d. 90-100 %.
3. Umiditatea atmosferică mare are influenţe pozitive asupra vegetaţiei
forestiere prin:
a. grăbirea înfloririi;
b. stimularea polenizării;
c. stimularea fructificaţiei;
d. condiţionarea transpiraţiei şi stimularea activităţii biologice.
4. Fotosinteza devine optimă la:
a. 0 – 5 °C
b. 20 – 30 °C
c. 40 – 50 °C
d. 5 – 15 °C
II.Notaţi cu A-adevărat sau F-fals următoarele afirmaţii:......................................2p
1. Speciile termofile sunt specii forestiere cu rezistenţă foarte scăzută faţă de

căldură. F
2. Gelivurile sunt provocate de temperaturile ridicate din timpul iernii. F
3. Lujerii sunt distruşi de gerurile timpurii. A
4. Bradul, tisa si fagul sunt specii cu temperament de umbră. A
III.Completaţi spaţiile libere:....................................................................................3p

1. Modul de comportare a fiecărei specii faţă de lumină, poartă numele
de temperament.
2. Căldura este un factor limitativ pentru pădure.
3. Deasupra pădurii, cade o cantitate mai mare de precipitaţii decât în
teren descoperit.
4. Concentraţia dioxidului de carbon în aer la suprafaţa solului este mai mare
în pădure decât în teren descoperit.
5. Speciile cele mai sensibile la doborâturi de vânt sunt răşinoasele.
6. Din lumina totală, coronamentul pădurii absoarbe 40- 70%
IV.Realizaţi asociaţii corecte între cele două coloane:........................................2p

A. Factori climatici B. Importanţă
1. căldura a. formarea la arbori a coroanelor de
tip forestier
2. precipitaţiile sub formă de zăpadă b. înlesneşte polenizarea şi
răspândirea seminţelor uşoare
3. aerul c. protejează solul şi seminţele căzute
contra îngeţului
4. lumina d. oxigenul este absorbit prin
respiraţie, iar CO2 folosit în
5. vântul ce nu depăşeşte 3-4m/s procesul de fotosinteză
e. zonarea speciilor forestiere
1. - e ; 2. - c ; 3. - d ; 4. - a ; 5. - b

Fişa nr. 3 Factorii orografici şi pădurea (UC13,C2)
I.Încercuiţi varianta corectă.....................................................................................2p

1. Din categoria factorilor orografici fac parte :
a. solul
b. temperatura
c. altitudinea, expoziţia, panta si configuraţia terenului
d. acţiunea omului
2. Factorii orografici influenţează vegetaţia forestieră :
a. în mod direct prin modificări ale pantei;
b în mod direct prin modificarea factorilor climatici;
c. în mod direct prin modificarea factorilor edafici;
d. în mod indirect prin modificarea calitativă si cantitativă a factorilor
climatici si edafici;
3. Orientarea unui loc în raport cu punctele cardinale poartă de numirea de :
a. panta terenului
b. altitudinea terenului
c. orografia terenului
d. expoziţie
4. Expoziţia terenului reprezintă :
a. orientarea faţă de punctele cardinale
b. diferenţa faţă de nivelul mării
c. înclinarea terenului
d. configuraţia terenului
II. În coloana A sunt prezentaţi factorii orografici, iar în coloana B specificări privind
aceşti factori. Realizaţi asocierile corecte dintre cele două
coloane...........................2p
A (factori orografici) B ( specificări )
1. altitudinea a. nordica, sudica
2. expoziţia b. înclinarea terenului
3. panta c. modificări ale climatului
4. configuraţia terenului d. munţi, dealuri, câmpii
III. Completaţi spaţiile libere cu cuvântul potrivit.................................................3p

Producţia pădurii scade odată cu creşterea altitudinii.
Altitudinea influienţează procesul de zonare a pădurii.
Pe versanţii sudici, perioada de vegetaţie este mai lungă.
Limita naturală a pădurii este mai ridicată pe versanţii sudici cu 100 – 200m
decât pe cei nordici.
Pe pante repezi, însorite şi uscate, cu soluri superficiale, arboretele se
situează în clase de producţie inferioare.
În terenuri accidentale, pe vîrfuri şi culmi sărace în apă, se instalează
specii rezistente la uscăciune.
IV. Precizaţi modificările pe care le determină altitudinea în regimul factorilor
climatici şi edafici………………………………………………………….……………2p
O dată cu creşterea altitudinii, cantitatea de căldură se reduce, precipitaţiile
sunt mai abundente, peritada de vegetaţie se scurtează, vânturile se intensifică,
tipurile genetice de sol se modifică.
Fişa nr.4 Relaţiile dintre factorii biotici şi pădure (UC13,C2)

1. Mediul animal poartă denumirea de:
a. fitocenoză;
b. antropogeni;
c. zoocenoză;
d. fotosinteză.
2. Calitatea humusului influenţează:
a. creşterea rădăcinilor;
b. dezvoltarea coronamentelor;
c. asimilaţia clorofiliană;
d. productivitatea pădurilor.
3. Factorul antropic se refera la :
a. păşunat
b. influenta omului asupra pădurii
c. defrişarea pădurii
d. intervenţiile personalului silvic in pădure
4. Fitocenoza :
a. constituie mediul vegetal
b. este mediul animal
c. cuprinde totalitatea organismelor din pădure
d. cuprinde organismele de natură vegetală
II. Completaţi spaţiile libere.....................................................................................2p
1. Fitocenoza pădurii este alcătuită din plante foarte diferite , începând cu plantele
lemnoase care au cele mai mari dimensiuni şi terminând cu plante unicelulare
din microfloră .
2. Factorul antropic are influienţe pozitive, dar şi negative asupra pădurii.
3. Mamiferele, păsările, insectele şi animalele inferioare ce trăiesc în pădure,
formează zoocenoza pădurii.
4. Factorii biotici sunt reprezentaţi de fitocenoză, zoocenoză şi factorul antropic.
III. Notaţi cu A-adevărat sau F-fals, următoarele enunturi:……………………2,5p

1. Arboretele naturale au luat naştere fără intervenţia omului. A
2. Subarboretul este constituit mai ales din specii de lumină. F
3. Microfauna este alcătuită din ciuperci şi bacterii ce acţionează la nivelul solului. A
4. Factorul antropic se referă la influenţa vegetaţiei asupra pădurii. F
5. Animalele pădurii nu produc pagube vegetaţiei lemnoase. F
IV.Descrieţi influienţa pădurii asupra mediului animal…………………………2,5p

Pădurea asigură hrana şi adăpostul necesare animalelor. Felul speciilor de
animale şi numărul de exemplare din fiecare specie sunt o consecinţă a compoziţiei,
structurii şi stării de dezvoltare a pădurii. Cele mai numeroase specii de animale se
găsesc în pădurile de amestec şi cu subarboret bogat.
Notă: Timp de lucru 30 minute.

Fişa nr.5 Zonarea funcţională a pădurilor

din ţara noastră (UC13,C3)
1. Pădurile seculare de valoare deosebită precum şi porţiunile de pădure cu specii

rare fac parte din grupa I funcţională, subgrupa pădurilor:
a. de interes social şi recreere;
b. de protecţie a apelor;
c. monumente ale naturii şi rezervaţii;
d. de protecţie a solului contra eroziunii.
2. Din grupa funcţională a I-a, subgrupa a III-a fac parte :
a. pădurile cu rol de producţie
b. pădurile cu rol de protecţie contra factorilor climatici dăunători
c. pădurile cu rol de producţie şi protecţie
d. pădurile cu rol de protejare a malurilor
3. Zonarea funcţională a pădurilor se referă la :
a. clasificarea pădurilor
b. răspândirea pădurilor
c. împărţirea pădurilor pe grupe funcţionale
d. gruparea pădurilor in funcţie de habitat
4. Pădurile cu funcţii speciale de protecţie fac parte din:
a. grupa I funcţională;
b. grupa a II-a funcţională;
c. amenajamentele silvice;
d. fondul forestier proprietate privată.
II. Notaţi cu A-adevărat sau F-fals, următoarele enunţuri:…………………………3p
1. Grupa a II-a funcţională cuprinde pădurile cu funcţii speciale de protecţie. F

2. Pădurile pot îndeplini funcţia de protecţie a solurilor împotriva eroziunii. A
3. Pădurile din jurul oraşelor intră în categoria rezervaţiilor naturale. F
4. Una din funcţiile pădurilor din grupa a II-a este de a produce masă lemnoasă. A
5. Grupa I funcţională cuprinde la rândul ei, trei subgrupe, în raport cu obiectivele
de protejat. F
6. Ponderea cea mai mare din suprafaţa fondului forestier, o au pădurile din
grupa a II a funcţională. A
III.În coloana A sunt exemplificate funcţiile speciale de protecţie ale pădurii, iar în
coloana B detalieri ale acestora. Stabiliţi asocierile corecte dintre cele două
coloane…………………………………………………………………………………2,5p
A (funcţiile de protecţie ale pădurii) B (detalieri)

1. protecţie hidrologică a. fixarea nisipurilor mobile
2. protecţia solului b. atenuarea extremelor de
temperatură
3. climatică c. oxigenarea aerului
4. igienico sanitară d. reţinerea apei din precipitaţii
5. estetică şi recreativă e. starea psihică a oamenilor
IV. Enumeraţi trei subgrupe funcţionale din cadrul pădurilor din grupa I
funcţională……………………………………………………………………………1,5p
1. Subgrupa I- păduri de protecţie a apelor
2. Subgrupa a II a- păduri de protecţie a solului contra eroziunii
3. Subgrupa a V a- păduri “monumente ale naturii” şi rezervaţii
Notă: Timp de lucru 30 de minute.

5.3. Portofoliul de grup
Ce este un grup de bază?

Un grup de bază este o formă de asociere eterogenă, de lungă durată, cu
membri stabili, în cadrul metodei de învăţare menţionate. Poate funcţiona pentru un
modul, un an, câţiva ani. Scopul acestuia este să asigure sprijinul, ajutorul, asistenţa,
încurajarea, necesare fiecărui membru pentru a putea progresa ştiinţific şi a se
dezvolta cognitiv şi social armonios.
Ce este portofoliul de grup?

Portofoliul de grup este o colecţie organizată de lucrări/mostre din activitatea
grupului, acumulate în timp, precum şi mostre din lucrările individuale ale membrilor
grupului.
Din ce este alcătuit portofoliul de grup?

Elementele ce se pot regăsi într-un portofoliu de grup sunt următoarele:
 Coperta, care reflectă în mod creativ personalitatea grupului;
 Cuprinsul;
 Prezentarea grupului şi a membrilor săi;
 Introducerea şi argumentaţia privind mostrele alese;
 Mostre care au necesitat cooperarea între membrii grupului pentru a fi realizate;
 Observaţii ale membrilor grupului privind modul lor de interacţiune în timpul
activităţii în comun;
 Autoevaluări ale membrilor grupului şi evaluarea grupului de către aceştia;
 Mostre individuale revizuite pe baza feed back-ului primit de la grup (compoziţii,
prezentări, etc.);
 Autoevaluări ale membrilor grupului cu privire la calităţile şi punctele slabe ale
interacţiunii sociale – modul în care au potenţat eficienţa grupului şi au ajutat alţi
colegi să înveţe;
 O listă a viitoarelor obiective de învăţare şi deprinderi sociale pe care şi le propun
membrii grupului;
 Comentarii şi feedback din partea profesorilor, metodiştilor şi a altor grupuri de
studiu;
Pregătirea pentru întocmirea portofoliului presupune răspunsul la următoarele

întrebări:
1. Cine alcătuieşte portofoliul:
◦ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.
◦ Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul grupurilor de studiu.
◦ Grupurile de bază (activitate individuală şi de grup) pe baza indicaţiilor şi cu
ajutorul profesorului.
2. Ce tip de portofoliu utilizăm?
◦ Portofoliu care cuprinde lucrările cele mai bune
◦ Portofoliu care demonstrează progresul
3. Care sunt scopurile şi obiectivele utilizării portofoliului?
◦
◦
4. Ce tipuri de mostre ar trebui să fie incluse în portofoliu?
◦
◦
5. Ce criterii vor folosi elevii sau grupul pentru a alege termenii-cheie?

◦
◦
6. Cine va alcătui formularele de evaluare şi notare a portofoliilor?
◦Profesorii
◦ Elevii
Forma pe care o poate îmbrăca portofoliul este fie o mapă cu documente, fie o
cutie de carton în care se pot aduna: casete video, materiale, desene, picturi,
fotografii ce reprezintă aspecte ale învăţării şi/sau pe cei implicaţi în activitate.
6. SITE-URI INTERNET
- www.edu.ro – Standard de Pregătire Profesională şi curriculum pentru domeniul

silvicultură, nivelul 3
- www.tvet.ro – Auxiliare curriculare nivelul 3, domeniul silvicultură
- http://www.apmcv.ro/html/body_starea_pădurilor_.html
- www.nrcan.gc.ca/cfs/pub/silvi_f.html - Dicţionar forestier canadian
- www.rfs.org.uk - A Glossary of Tree Terms (The Royal Forestry Society)
7. BIBLIOGRAFIE
1. Achimescu, R., (1999), Cartea pădurarului, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.
2. Bourdial I. -Viaţa şi ecologia, Editura Rao, 2007
3. Curriculum pentru nivelul 3, calificarea Tehnician în silvicultură şi exploatări
forestiere, ediţia 2005
4. Doboş V.,Vlad M.,Marian A.,Vlad V. -Silvicultură, Editură Didactică şi Pedagogică,
Pedagogică, Bucureşti 1997
5. Giurgiu V.-Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple, Editura Ceres, 1988
6. Mohan G.,Ardelean A.- Ecologie şi protecţia mediului, Editura Scaiul ,
Bucureşti,1993
7. Pârvu C.- Ecosistemele din România, Editura Ceres, 1980
8. Popescu, G., (2004), Pădurea şi omul, Editura Nord Carta.
9. Standardul de Pregătire profesională, nivelul 3, calificarea Tehnician în silvicultură
şi exploatări forestiere, ediţia revizuită, 2005
10. Sursa: "Pădurile României" RNP- Institutul de Statistică

Ecologie Forestieră

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecologie Forestieră

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecologie forestieră

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Broşura INCDS "Marin Drăcea"

Operationalizarea conceptelor de capi...

Recunoastere internationala si Premii

ANELIS PLUS 2020

Program Nucleu DESFOR 2016 - 2017

Creșterea competitivității economice ...

Designing Trees for the Future - Tree...

Operationalizarea conceptelor de capi...

Recunoastere internationala si Premii

ANELIS PLUS 2020

Program Nucleu DESFOR 2016 - 2017

Vezi toate proiectele

teh. Frunză Daniela, ms.gr.I -Colegiul Silvic „Bucovina” Câmpulung Moldovenesc

4. Materiale de referinţă pentru profesori 30

Acest material de învăţare este un sprijin necesar în desfăşurarea activităţii

 Auxiliarul nu acoperă toate cerinţele din Standardul de Pregătire Profesională.

 Profesorii nu trebuie să se limiteze la mijloacele de învăţare prezentate în

 Nu aveţi în faţă un manual, ci un material de învăţare.

13.1 Identifică ecosistemul forestier

13.2 Analizează factorii ecologici

13.3 Prezintă zonarea funcţională a pădurilor din ţara noastră

Atingerea acestor competenţe va fi stabilită în urma aplicării următoarelor probe

 Probe scrise, prin care elevul demonstrează că este capabil să caracterizeze

13.1.1. Caracterizarea ecosistemului forestier

13.1.2. Identificarea proceselor specifice pădurii ca sistem biologic deschis

13.1.3. Identificarea zonelor de vegetaţie din ţara noastră

13.2.1. Analizarea relaţiilor dintre factorii abiotici şi pădure

13.2.2. Analizarea relaţiilor dintre factorii biotici şi pădure

13.2.3. Caracterizarea influenţei pădurii asupra factorilor ecologici

13.3.1. Identificarea grupelor funcţionale

13.3.2. Identificarea subgrupelor funcţionale

13.3.3. Explicarea funcţiilor de protecţie şi producţie atribuite pădurilor

Pentru atingerea obiectivelor, se va ţine cont de următoarele condiţii de

 Ecosistemul forestier: biotop, biocenoză

3. MATERIALE DE REFERINŢĂ PENTRU ELEVI

altitudine – înălţimea unui punct de pe suprafaţa terestră, raportată la nivelul mării

etaj în arboret – totalitatea arborilor dintr-un arboret ale căror coroane se

 fr. (le) semis

☺Fişa nr.1 Ecosistemul forestier (UC13,C1)

Ecosistemul forestier -comunitate de organisme (plante + animale = biocenoză)

Biotop - suportul vieţii

Biocenoză - sistem deschis,supraindividual,cu autoreglare proprie

Funcţiile ecosistemului - energetică

Succesiunea ecologică - primară

Grupe de ecosisteme - păduri de stejar pufos

☺Fişa nr.2 Constituirea stării de masiv (UC13,C1)

Vegetaţia lemnoasă de pe o suprafaţă de teren se constituie ca pădure.

- Coroanele arborilor se întrepătrund

☺Fişa nr.3 Elagajul natural (UC13,C1)

- începe numai după constituirea stării de masiv

- coroanele se dezvoltă în partea superioară a trunchiului

- se intensifică creşterea în înălţime

- are loc îndreptarea trunchiurilor arborilor

☺Fişa nr.4 Diferenţierea arborilor în pădure (UC13,C1)

Deosebirile ce se realizează cu timpul între arborii ce-şi duc existenţa în

Diferenţierea arborilor este susţinută de factorii:

☺Fişa nr. 5 Zonarea funcţională a pădurilor din ţara noastră (UC13,C3)

1.Necesitatea zonării funcţionale

Grupa a I-a funcţională - păduri cu rol de protecţie- 3380 mii ha

Grupa a II-a funcţională -păduri cu rol de producţie şi protecţie-2830 mii ha

 arborete destinate acoperirii nevoilor de lemn sau de alte bunuri materiale,