CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Exploatările forestiere cel mai fin act de cultură al pădurilor

Oamenii rămân în amintirea urmaşilor şi trăiesc printre aceştia prin
ideile pe care le-au promovat şi căror le-au închinat viaţa. Uneori activitatea şi
perenitatea unei idei enunţate fiind definitorie pentru întreaga activitate
profesională a unui om.
Pentru profesorul universitar Dr. ing. Vasile Andreescu, cal care a
construit cu tenacitate o concepţie originală referitoare la activitatea de
explotare a pădurilor pe care sub aspect ştiiţific a patronat-o circa 25 de ani
(1951 – 1976), idea prin care acesta şi-a creat o punte permanentă de legătură
cu viitorul este conţinută în fraza „pe drept cuvânt se poate afirma că
exploatarea trebuie să constituie un act fin de cultură“ idee care, în sectorul
forestier devine tot mai actuală odată cu trecerea timpului, şi care poate deveni
un moto permanent pentru activitatea de exploatare a pădurilor.
Acest moto semnificativ pentru activitatea de exploatare forestieră
poate fi explicitat prin următoarele teze specifice activităţii mai sus
menţionate:
 prin exploatările forestiere (extragerea arborilor marcaţi) se dă efect
concepţiei silvicultorului care se ocupă de cultura pădurilor privind aplicarea
răriturilor, tăierilor de regenerare (aplicarea tratamentelor), tăierilor de igienă
şi recoltarea produselor accidentale;
 efectele acestor lucrări în pădure încep să apară nu când se execută
marcarea arborilor ci când aceştia sunt extraşi realizându-se spaţiul de nutriţie
necesar arborilor, se facilitează pătrunderea în pădure a cantităţii de căldură,
lumină şi apă necasară dezvoltării arborilor în cazul răriturii, germinării
semânţei, instalarii seminţişului şi dezvoltării acestuia în cazul tăierilor de
regenerare şi de ce nu îmbunătăţeşte starea de sănătate a pădurii prin
extragerea arborilor bolnavi;
 începând cu aplicarea răriturilor (cca. 30 – 40 ani) şi până la
îndepărtarea generaţiei bătrâne (cca. 130 ani) pădurea primeşte periodic cu
continuitate îngrăşământul complex cel mai valoros, resturile de exploatare,
menţinând potenţialul solului forestier la parametrii normali. Fie numai din
acest motiv resturile de exploatare în fiecare parchet trebuie să rămână
uniform împrăştiate pe suprafaţa acestuia chiar dacă sunt executate tăieri de
regenerare pentru că în mod natural sămânţa încolţeşte, iar seminţişul se
dezvoltă în spaţii acoperite (ierburi, rugi, exemplare tinere, rupturi etc.). Din
acest punct de vedere specialiştii aşezaţi la masa deciziei trebuie să corecteze
normele tehnice din acest domeniu;

1
  având în vedere că exploatarea pădurilor reprezintă o intervenţie
radicală în ecosistemul forestier afirmaţiile de mai sus sunt acoperite în
realitate dacă activitatea se desfăşoară cu impact până la nivelul
suportabilităţii pădurii. Acest lucru se realizează cu succes prin aplicarea
tehnologiilor ecoproductive de exploatare forestieră, obiectul prezentului curs
de specialitate.

1.2. Structura procesului de producţie în exploatările forestiere

Ca activitate productivă exploatările forestiere reprezintă ansamblul
activităţilor prin care se extrage şi se pune în valoare masa lemnoasă pentru
atingerea celor două scopuri esenţiale : cultural şi economic.
Ca ştiinţă exploatările forestiere sunt definite prin totalitatea
cunoştinţelor teoretice privind principiile, metodele, procedeele şi tehnicile de
lucru prin care se asigură extragerea şi punerea în valoare a masei lemnoase
destinată tăierii în concordanţă cu cerinţele silviculturale de gospodărire a
pădurilor. Prezentul curs se ocupă de exploatarile forestiere ca ştiinţă silvică.
Ideea de bază în organizarea procesului de producţie pleacă de la
necesitatea îndeplinirii celor două scopuri mai sus menţionate şi se
concretizează prin mecanizarea cât mai mare a lucrărilor de exploatare
forestieră şi de rentabilizare a acestora cu producerea de prejudicii cât mai
mici pădurii pe baza unor procese tehnologice bine determinate.
Procesele tehnologice prin care se realizează exploatarea lemnului sunt:
 recoltarea;
 colectarea;
 fasonarea primară;
 transportul tehnologic;
 sortarea şi fasonarea definitivă.
Recoltarea, este procesul tehnologic prin care se realizează
fragmentarea arborilor marcaţi. Se desfăşoară integral în parchet, iar
fragmentarea se realizează în aşa fel încât să se asigure deplasarea masei
lemnoase.
Colectarea, defineşte procesul tehnologic prin care se asigură
deplasarea pieselor de lemn de la cioată până lângă o cale permanentă de
transport. Se realizează printr-o concentrare progresivă a masei lemnoase pe
suprafaţa parchetului.
Fasonarea primară, reprezintă procesul tehnologic prin care masa
lemnoasă colectată se pregăteşte în vederea transportului tehnologic. Se
realizează în platforma primară.

2
 Transportul tehnologic, constituie procesul prin care masa lemnoasă
fasonată este deplasată pe căi permanente de transport cu mijloace specializate
din platforma primară la beneficiari.
Sortarea şi fasonarea definitivă, este procesul tehnologic prin care se
realizează obţinerea sortimentelor de lemn brut – produsul final al
exploatărilor forestiere (fig. 1.1.).

Fig. 1.1. Structura procesului de producţie

1.3. Elemente caracteristice ale procesului de producţie

Obiectivul exploatării are două laturi:
 să pună la dispoziţia societăţii cantităţi de lemn rezultate din arborii
marcaţi sub forma unor sortimente de lemn brut cu prejudicii minime;
 să contribuie la crearea unor condiţii optime de dezvoltare şi
regenerare a arboretelor.
Obiectul muncii îl reprezintă la recoltare arborele marcat, iar la celelalte
procese tehnologice, piesele de lemn.
Procesele de bază în exploatările forestiere sunt:
 procese de muncă (tăierea şi transportul lemnului);
 procese naturale (uscarea, crăparea, alterarea).

3
 Caracteristicile materiei prime, se deosebesc în funcţie de momentul
intervenţiei în viaţa arboretului şi de scopul urmărit, următoarele produse:
 produse principale constituite din arbori la vârsta exploatabilităţii;
 produse secundare constituite din arbori ce se extrag cu scopul
executării răriturilor;
 produse accidentale (precomptabile) reprezintă masa lemnoasă ce
trebuie extrasă datorită unor evenimente deosebite (calamităţi naturale) şi sunt
de două feluri : produse accidentale I (vârsta > 60 ani), produse accidentale II
(vârsta < 60 ani);
 produse de igienă (neprecomptabile) reprezintă masa lemnoasă din
arbori izolaţi, afectaţi de fenomene de uscare, etc.
Condiţiile de lucru, se caracterizează prin :
 caracterul pasager al lucrărilor de exploatare;
 suprafeţe mari pe care se execută lucrările de exploatare;
 influenţa directă a factorilor naturali.
Produsele exploatării, sunt constituite din sortimentele de lemn brut ce
reprezintă produsul final şi serviciile aduse arboretului prin intervenţia în viaţa
lui prin lucrările de exploatare forestieră.

1.4. Principiile organizării activităţii de exploatare forestieră

Pentru a răspunde scopului definit mai sus trebuie respectate
următoarele principii :
Principiul conservării şi dezvoltării fondului forestier
Exploatările forestiere reprezintă un mijloc esenţial pentru dezvoltarea
şi conservarea fondului forestier atunci când se execută oportun şi cât este
necesar pe baza regulilor ştiinţei silvice şi a tehnicilor ecoprotective prevăzute
de practica acestei activităţi.
Altfel acţiunea care se rezumă doar la tăierea de lemn din pădure fără
respectarea principiilor mai sus enunţate devine o activitate din domeniul
jafului care nu trebuie confundată cu exploatările forestiere din domeniul
culturii pădurilor.
Acest principiu, se realizează prin următoarele :
 sporirea calităţii continue a arboretelor prin intervenţii în vederea
realizării răriturilor concomitent cu reducerea la maxim a prejudiciilor;
 dobândirea de regenerări naturale viabile pe suprafeţe cât mai mari
prin executarea corectă şi la timp a lucrărilor de expl. forest.;
 menţinerea fondului forestier în limitele actuale prin reducerea
pierderilor în procesul de producţie.

4
 Principiul integrării lucrărilor de exploatare în cerinţele de
gospodărire a pădurilor
Răriturile prin care se asigură o selecţie pozitivă creându-se condiţii de
dezvoltare optimă a arborilor de viitor precum şi aplicarea tratamentelor
silvice nu se pot realiza decât prin intervenţii în arboret pe principiile şi
tehnicile exploatărilor forestiere.
Cele două mari grupe de lucrări privind conservarea şi dezvoltarea
pădurilor depind şi de calitatea intervenţiilor realizate prin exploatările
forestiere.
Principiul valorificării integrale şi superioare a lemnului
Prin lucrările de exploatare forestieră inevitabil se realizează pierderi de
lemn.Acestea sunt obiective deoarece reprezintă consumuri tehnologice dar cu
condiţia să se încadreze între anumite limite (2 % la foioase, 3 % la răşinoase).
Când aceste pierderi depăşesc limitele mai sus menţionate înseamnă că
exploatările forestiere nu realizează principiul mai sus enunţat urmându-se a
se lua măsuri de normalizare şi recuperare a pierderilor nejustificate.
Prin exploatările forestiere, lemnul rezultat în urma extragerii arborilor
de pădure se sortează pe principii calitative bine definite din punct de vedere
ştiinţific, astfel că acesta se valorifică superior, rezultând în final o valoare de
piaţă maximă a lemnului exploatat.
Principiul respectării cerinţelor economice, ergonomice şi ecologice
(sistemul 3 E.)
Lucrările de exploatări forestiere trebuie să se realizeze respectând
principiul economic, de rentabilitate a acestora, deci cu profit. Acest lucru este
posibil printr-o organizare foarte bună a lucrărilor bazate pe principii, tehnici
şi tehnologii aplicate de specialişti bine pregătiţi pe baza cunoaşterii foarte
bine a condiţiilor de exploatare, a costurilor de exploatare, a volumului
sortimentelor de lemn brut ce rezultă, precum şi a valorii de piaţă a acestor
sortimente în fiecare moment al derulării procesului de exploatare a lemnului
din parchet.
În ţările cu economie forestieră având un înalt grad de organizare,
exploatările neeficiente din punct de vedere economic, dar necesare din punct
de vedere silvotehnic se susţin prin subvenţii. În felul acesta se evită
fenomenul de subexploatare a pădurii mai ales în cazul tăierilor de îngrijire
(rărituri), dar şi în cazul arboretelor ajunse la vârsta regenerării sau a celor
care trebuie refăcute sau substituite. Acest principiu s-a aplicat în perioada
1998 – 2000 şi la noi în ţară la Direcţia Silvică Reşiţa, în cazul executării
răriturilor în arborete tinere inaccesibile (la prima răritură când lemnul era de
mici dimensiuni).

5
 Cerinţele privind ergonomizarea lucrărilor de exploatări forestiere se
referă la faptul că pe parcursul acestora trebuie să se respecte toate regulile de
protecţia muncii a muncitorilor exploatanţi, dar şi organizarea activităţilor
unde efortul fizic este preponderent în aşa fel încât să nu dăuneze acestora (ex:
adunatul manual cu braţele prin târâre, semitârâre sau purtare, să se
organizeze pe distanţe mici sub 50 m pe terenuri cu sensul de deplasare spre
vale).
Scopul ecologic al lucrărilor de exploatări forestiere constă în faptul că
indubitabil prin lemnul rezultat şi folosit în construcţii de orice fel se
stochează carbonul pe pământ iar arboretele îmbătrânite care nu mai cresc şi
absorb o cantitatea foarte mică de carbon din atmosferă, se exploatează şi sunt
înlocuite prin procesul de regenerare cu generaţia tânără mare absorbantă a
bioxidului de carbon folosit în creştere şi dezvoltare. Astfel prin asemenea
practici în timp se reduce bioxidul de carbon din atmosferă, normalizându-se
cantitatea acestuia.
Principiul peisager al lucrărilor de exploatare forestieră
Indiferent în ce parte se află parchetul, fie izolat sau aproape de zonele
frecventate de oameni, lucrările de exploatare din parchet trebuie să se
desfăşoare în aşa fel încât aspectul general al şantierului să fie îngrijit
permanent (să placă ochiului). Dezordinea, lipsa de organizare şi planificare a
fazelor şi operaţiilor în parchet aduce grave prejudicii solului, seminţişului şi
arboretului, din punct de vedere economic diminuează producţia şi
productivitatea iar din punct de vedere al silvoturismului degradează peisajul
locurilor unde se execută lucrări de exploatare forestieră. Acest aspect poate fi
îmbunătăţit iar principiul peisager respectat dacă se îndeplinesc următoarele:
 masa lemnoasă din parchet să se exploateze pe postaţe la rând şi nu pe
toată suprafaţa parchetului;
 concomitent cu doborârea arborilor să se realizeze imediat colectarea
lemnului şi curăţirea parchetului precum şi toate celelalte lucrări specifice:
receparea seminţişului vătămat, extragerea seminţişului neutilizabil,
extragerea arborilor vătămaţi, cu respectarea normelor tehnice în vigoare;
 în aproprierea căilor de transport (drumuri auto forestiere, drumuri
judeţene, naţionale sau europene) să se delimiteze o zonă de protecţie care se
va exploata în ultima perioadă a lucrărilor din parchet.