CAPITOLUL 9

PRINCIPII ECOPRODUCTIVE ÎN TEHNOLOGIILE

DE EXPLOATARE FORESTIERE

9.1. Colectarea succesivă şi intercalată în exploatările din codrul

grădinărit
În condiţiile tratamentului tăierilor grădinărite se recoltează o
biomasă lemnoasă care cuprinde întreaga gamă de calităţi şi dimensiuni,
provenită din rărituri, cu diametrul minim de 5 cm şi până la arbori
seculari, cu înălţimi şi diametre maxime şi într-un număr nelimitat de
arbori deperisaţi şi deperisabili, astfel că după doborâre rezultă o
proporţie ridicată de lemn subţire şi mărunt, la care în arboretele de brad
şi molid se adaugă cetina valorificată industrial. În această situaţie,
tehnologia de exploatare optimă a biomasei forestiere trebuie să cuprindă
o sistemă specială de mijloace de muncă şi un sistem de metode de lucru
adecvate care, printr-o aplicare diversificată, să conducă la o integrare
unică în sistemul general 3 E – ecologic, ergonomie şi economic –
caracteristica fundamentală a exploatării forestiere grădinărite.
Prin observaţiile şi măsurătorile efectuate, s-a constatat că, în cazul
colectării concomitente sau „la rând“ a biomasei lemnoase doborâte în
pădurea grădinărită, mijloacele de muncă respective nu sunt utilizate la
capacitate, iar pe platformele primare se produc strangulări şi manipulări
suplimentare, din lipsa spaţiilor de depozitare a grupelor caracteristice de
lemn brut rotund, corespunzătoare sistemului integrat de sortare. Iarna,
lemnul subţire sau mărunt, acoperit cu zăpadă, nu poate fi colectat decât
după topirea acesteia, iar cetina, indiferent de sezon, dacă nu este
colectată imediat după doborâre îşi pierde iremediabil o proporţie foarte
ridicată din substanţa utilă. Pentru prezentarea de soluţii de rezolvare a
acestor situaţii complexe interdependente, experimentările organizate în
linii tehnologice s-au concretizat în:
 metoda de colectare succesivă a lemnului în arboretele de
foioase;
 metoda de colectare intercalată a lemnului şi a crăcilor cu cetină
în arboretele de răşinoase.
 Metoda de colectare susccesivă şi intercalată, caracteristică
exploatării forestiere grădinărite în arboretele de amestec.
Colectarea succesivă sau etapizată în prima variantă se realizează
cu acelaşi mijloc sau cu mijloace diferite, întâi etapa de adunat sau de
adunat – scos şi apoi etapa de scos – apropiat sau, respectiv, de apropiat,
şi în varianta a doua, întâi etapa de colectare a lemnului brut rotund, în
lungime naturală sau secţionat, cu diametrul de peste 10 cm, şi apoi etapa
de colectare, parţial sau total, cu alte mijloace de muncă, a lemnului brut

90
rotund subţie, cu diametrul sub 10 cm, format din crăci, vârfuri şi resturi
de exploatare.
Colectarea intercalată prezintă două variante tehnologice, funcţie
de utilajul conducător – funicular sau tractor: varianta cu adunat – scos
manual şi cu sănii tractate de atelaje şi apropiat cu funicular prevăzut cu
plasă specială şi varianta cu adunat şi scos-apropiat cu tractor echipat cu
un dispozitiv pentru purtarea sarcinii (fig. 9.1.).

Fig. 9.1. Colectarea succesivă şi intercalată

Practic şi concret, eficienţa ecosilvotehnologică a colectării

succesive şi intercalate în pădurea grădinărită se materializează prin:
 asigurarea măsurilor de igienizare şi de protecţie a arboretelui
restant;
 excluderea cazurilor de depreciere a lemnului brut rotund
recoltat;
 creşterea productivităţii muncii între 6 – 9 %;
 reducerea costurilor de producţie cu 7%;
 valorificarea optimă a cetinei.

9.2. Accesibilitatea tehnologică în rărituri

Şantierele de exploatare a lemnului din tăierile de rărituri,
caracteristice arboretelor tinere, cuprind unul sau mai multe parchete, cu
platformele primare, căile de colectare, forţa şi mijloacele de muncă
active, precum şi baza tehnico-materială a activităţilor auxiliare, de
deservire şi conexe, organizate, conduse şi gestionate managerial în mod
unitar.

91
 Poziţia parchetelor de rărituri faţă de calea de transport forestier,
respectiv faţă de platformele primare, constituie factorul primordial care
hotărăşte accesibilitatea la şi în interiorul acestora pentru recoltarea şi
colectarea biomasei lemnoase destinată exploatării.
Astfel, în raport de tipul, desimea şi modul de amplasare a căilor de
transport forestier, parchetele de rărituri pot avea următoarele poziţii
tipice (fig. 9.2.):

Fig. 9.2. Tipizarea poziţiei parchetelor

Integrate cu calea de transport, prin pătrunderea acesteia în

interiorul suprafeţei parchetelor respective (1);
Sprijinite pe calea de transport:
 complet, cu toate laturile (2) sau cu trei laturi (3), cazuri
întâlnite în parcelanul din zona de câmpie;
 cu două laturi, la ramificaţiile căilor de transport (4) sau când
acestea traversează parchetele (5);
 cu latura mare, în zonele de câmpie (6) sau de dealuri (7),
precum şi la munte, pe căile cu versanţi scurţi (8);

92
  cu latura mică, caracteristic versanţilor lungi, din zona de munte
(9);

Ating calea de transport într-un singur punct:

 la munte, bazinetele formate din văile secundare (10) şi
parcelele din fundul văilor principale (11), unde îşi au capătul căile de
transport forestier;
 la câmpie (12) şi la dealuri (13), porţiunile răzleţe de pădure
până unde s-au construit căi de transport;
În zonele de munte şi de dealuri, amplasate pe versanţii opuşi căii
de transport, unde materialul lemnos poate fi deplasat peste cursul de apă
cu instalaţii cu cablu (14) sau cu mijloace mobile, numai prin puncte
special amenajate (15).
Depărtate de calea de transport forestier, când apropiatul de la
parchete la platformele primare se poate realiza cu instalaţii cu cablu (16),
cu căi de tractor (17) sau prin relee, formate din două (18, 19) sau chiar
trei dintre aceste mijloace (20).
Organizarea terenului, tipul căii de transport forestier şi modul de
joncţionare a acesteia cu suprafaţa parchetelor sau cu căile de apropiat,
crează posibilităţi pentru amplasarea următoarelor tipuri de platformă
primare (fig. 9.3.):

Fig. 9.3. Tipizarea platformelor primare

93
  totale (1), când acestea pot fi construite pe toată linia de contact
dintre parchet şi calea de transport;
 parţiale (2), îndeosebi în regiunea de munte, unde profilul văii şi
modul de amplasare a căii de transport (în profil mixt, pe marginea
cursurilor de apă ş.a.) permit construirea platformelor numai pe anumite
porţiuni din linia de contact menţionată;
 obligatorii într-un singur punct sau numai în anumite puncte,
impuse de condiţiile de teren (3), locurile în care calea de transport atinge
parchetul (4), unde căile de apropiat joncţionează cu calea de transport
(5), în cazurile parchetelor amplasate pe versanţii opuşi (6) sau când
acestea sunt depărtate (7).
Un parchet poate avea una, două (8), trei (9) sau mai multe
platforme primare (10), de diferite tipuri, după cum o platformă poate
deservi unul (11), două (12), trei (13) şi mai multe parchete, formate din
unităţi amenajistice sau parcele răzleţe (14).
Având în vedere recomandările din normele tehnice silvice în
vigoare, în figura 9.4. se prezintă, schematic, accesibilitatea tehnologică
în arboretele tinere naturale destinate răriturilor, în care curăţirile s-au
efectuat la timp, corect şi sistematic.

Fig. 9.4. Accesibilitatea tehnologică interioară

În zonele de câmpie şi de dealuri joase, în parchetele de exploatare

a lemnului din tăierile de rărituri, se aplică, generalizat, accesibilitatea

94
tehnologică cu tractoare cu troliu, caracterizată prin următoarele metode
de colectare (fig. 9.5.):

Fig. 9.5. Accesibilitatea tehnologică cu tractoare

 adunat cu troliu, cu tractorul staţionat în platformele primare

(1);
 accesul tractoarelor pe căile perimetrale (2) sau existente în
interiorul parchetului (3), cu adunatul lateral cu troliu;
 deschiderea de căi de acces, amplasate relativ schematic, la
distanţe între ele determinate de posibilităţile de adunat lateral cu troliu,
diferenţiat în raport cu tipul (4) şi numărul platformelor primare (5) şi
prelungite în afara parchetelor, când acestea nu ating calea de transport
forestier (6).
Accesibilitatea tehnologică cu instalaţii cu cablu este caracteristică
zonelor de munte şi de coline înalte, în parchete cu geomorfologia
reprezentată din versanţi sau bazinete cu declivitate pronunţată, dintre
care se evidenţiază următoarele cazuri tipice de linii de funicular (fig.
9.6.):

95
 Fig. 9.6. Accesibilitate tehnologică cu instalaţii cu cablu

 relativ paralele, pe versanţi cu configuraţie plană sau ondulată,

când platformele primare pot fi amplasate în punctele de joncţiune cu
calea de transport forestier (1);
 montate în evantai, situaţia caracteristică parchetelor formate
din bazinete (2);
 orientate faţă de văile secundare ce brăzdează versantul, unde
gravitează materialul lemnos (3);
 orientate faţă de punctul obligatoriu de amplasare a platformei
primare (4);
 cu orientare diferită, în raport cu configuraţia terenului şi tipul şi
locul de amplasare a platformei primare (5);
 care deservesc versanţii opuşi căii de transport forestier, peste
cursuri de apă (6);
 amplasate în parchete situate pe acelaşi versant (7) sau pe
versantul opus căii de transport forestier (8), la distanţe ce permit legătura
cu platformele primare.

96
 În regiunile de munte şi de dealuri, pe terenuri cu geomorfologie
diversificată şi multiplă, se justifică accesibilitatea tehnologică mixtă,
concretizată în diferite parchete de rărituri, cu trasee de legătură
obligatorii, ce impun anumite căi de acces, de multe ori în releu (fig.
9.7.):

Fig. 9.7. Accesibilitate tehnologică mixtă

 amplasate la capătul căii de transport forestier, pe care o ating

într-un punct (1) sau sunt depărtate, în continuarea văii (2);
 de pe văi secundare, care se sprijină parţial (3) sau total (4) pe o
cale de acces pentru tractor;
 sprijinite pe drumurile de tractor, care în viitor vor fi înlocuite
cu drumuri de transport auto (5, 6);
 cu o porţiune din suprafaţă accesibilă tractoarelor (7) sau
compuse din versant şi platou (8);
 amplasate depărtat de calea de transport forestier şi care se
leagă cu acestea prin relee, formate din două (9) sau trei (10) căi de acces
diferite.

97
9.3. Tehnologii de exploatare a lemnului în condiţii de accesibilitate
redusă
Întrucât, cel puţin în viitorul apropiat, nu se întrevede o dezvoltarea
rapidă a reţelei de drumuri auto, pentru a efectua o exploatare normală a
pădurii şi în aceste situaţii, trebuie acţionat în direcţia ameliorării
performanţelor tehnico – economice la colectarea lemnului. În acest sens,
în cadrul unei cercetări desfăşurate sub egida Institutului Naţional al
Lemnului, s-a întreprins un studiu tehnico – economic privind liniile
tehnologice utilizate actualmente în exploatările forestiere din ţara
noastră, bazate pe tractorul skidder la apropiat, comparativ cu linii
tehnologice ameliorate, bazate pe tractorul forwarder la apropiat, ambele
variante fiind testate pentru distanţe lungi de apropiat, de 1000 – 2000 m,
specifice exploatărilor în condiţii de accesibilitate redusă.
La exploatarea lemnului în condiţii de accesibilitate redusă se pot
utiliza, în general, aceleaşi tipuri de procese tehnologice ca şi în condiţii
de accesibilitate nomală, cu deosebirea că distanţele mai lungi de
colectare, în cazul acesibilităţii reduse, determină fragmentarea curentă a
colectării în adunat, scos şi apropiat, ceea ce înseamnă o succesiune de
mai multe mijloace de colectare într-un parchet.
În raport cu tehnica actuală de lucru în exploatările forestiere din
ţara noastră, în condiţii dificile de accesibilitate, sunt aplicabile
următoarele tipuri de linii tehnologice:
Linie tehnologică de exploatare a lemnului cu tractor skidder la
apropiat. Operaţii: recoltare, adunat cu ţapina, adunat - scos cu atelaje,
apropiat cu tractor de tip skidder, lucrări pe platforma primară. Condiţii
de teren: traseu de acces la parchet şi traseu de penetrare în parchet cu
declivităţi sub 25%, propice utilizării tractorului.
Linie tehnologică de exploatare a lemnului cu funicular la scos şi
tractor skidder la apropiat. Operaţii: recoltare, adunat cu ţapina şi cu
atelaje, scos cu funicular FP – 2 (distanţe lungi) sau funicular FPU 500
(distanţe medii), apropiat cu tractor de tip skidder, lucrări pe platforma
primară. Condiţii de teren: traseu de apropiat cu panta sub 25 %, traseu de
scos cu panta predominantă peste 25 %.
Implementarea unor tehnologii ameliorate porneşte de la
considerentul că distanţele lungi de apropiat, mai ales datorită traseului de
acces la parchet, impun utilizarea unui mijloc de mare productivitate, cum
ar fi tractorul de tip forwarder, respectiv tractorul cu braţ hidraulic pentru
încărcare - descărcare şi platformă sau remorcă pentru colectarea
lemnului prin „purtare“. Aceste tractoare sunt specializate pentru
apropatul lemnului scurt, în sortimente cu lungimi de până la 6 m. Au o
capacitate de încărcare de 80 – 150 kN, iar braţul hidraulic, o rază de
acţiune de până la 10 – 15 m.

98
 În tandem cu tractorul forwarder la apropiat, în raport cu panta
terenului, se pot utiliza la scos din interiorul parchetului, tractorul de tip
skidder, respectiv tractorul cu troliu, sau funiculare, după caz, de medie
sau lungă distanţă. Aceste mijloace de scos, în limita razei de acţiune, vor
aduna lemnul de la cioată sub formă lungă, de trunchi sau catarg, şi îl vor
deplasa până la traseul pe care circulă tractorul forwarder.
La joncţiunea traseului de scos cu cel de apropiat, se va proceda la
secţionarea trunchiurilor sau catargelor în sortimente, pentru a fi posibil
apropiatul cu tractorul forwarder.
La adunatul lemnului de la cioată, complementar, se va recurge şi
la mijloace nemecanizate, în speţă corhănirea şi trasul cu atelaje.
Sistema de maşini în exploatările forestiere din ţara noastră nu
cuprinde în mod curent şi tractorul forwarder, dar acesta este utilizat pe
scară largă în exploatările forestiere din ţările cu înaltă tehnicitate a
lucrărilor forestiere. În acest sens, se apreciază a fi oportună utilizarea
tractorului forwarder în condiţii de accesibilitate redusă.
În raport cu consideraţiile anterioare, s-au luat în studiu şi
experimentat, două tipuri de linii tehnologice ameliorate, adecvate
specificului condiţiilor de accesibilitate redusă, şi anume:
Linie tehnologică de exploatare a lemnului cu tractor skidder la
scos şi tractor forwarder la apropiat (fig. 9.8.). Operaţii: recoltare, adunat
cu troliu montat pe tractor şi după caz, parţial cu ţapina şi atelaje, scos cu
tractor skidder trunchiuri şi catarge, secţionare în sortimente, apropiat
sortimente cu tractor forwarder, transbordare sortimente din forwarder în
autotren sau autoplatformă. Condiţii de teren: traseu de acces la parchet şi
trasee de penetrare în parchet cu declivităţi sub 25%.

Fig. 9.8. Schema liniei tehnologice cu tractor skidder la scos şi tractor

forwarder la apropiat

99
 Linie tehnologică de exploatare a lemnului cu funicular la scos şi
tractor forwader la apropiat (fig. 9.9.). Operaţii: recoltare, adunat lateral
cu funicularul, adunat cu ţapina şi atelaje, scos trunchiuri şi catarge cu
instalaţie cu pilon sau funicular de medie şi lungă distanţă, secţionare în
sortimente, apropiat sortimente cu tractor forwarder, transbordare
sortimente din forwarder în autotren sau autoplatformă. Condiţii de teren:
traseu de apropiat cu panta sub 25 %, traseu de scos cu panta
predominantă peste 25 %.

Fig. 9.9. Schema liniei tehnologice cu funicular la scos şi tractor

forwarder la apropiat

Faţă de această linie tehnologică de exploatare se pot concluziona

următoarele:
 folosirea tractorului de tip skidder numai la adunat cu troliul
montat pe tractor, precum şi la scos prin semitârâre, trunchiuri şi catarge,
pe distanţe scurte şi pe trasee dificile în interiorul parchetului, operaţii
pentru care este dealtfel specializat acest tractor. Mai departe, la apropiat,
tractorul skidder este în inferioritate ca productivitate faţă de tractorul
forwarder şi, în plus, datorită semitârârii sarcinilor, distruge traseele pe
care circulă. Soluţia de apropiat cu forwarder permite, în consecinţă, şi
reducerea costurilor exploatării;
 funicularul este, de asemenea, utilizat numai în interiorul
parchetului, pe trasee cu pante inaccesibile tractorului, iar pe distanţa de
apropiat, care excede suprafaţa parchetului, se recurge la tractorul
forwarder;

100
  deplasarea tractoarelor forwarder trebuie să se facă pe trasee
amenajate, pentru a se asigura o circulaţie fără dificultăţi. Construcţia
drumurilor de tractor implică astfel lucrări de terasamente;
 tractorul forwarder se poate deplasa şi pe drumurile auto
forestiere, dacă autovehiculele de transport al lemnului sunt în dificultate
la urcarea spre parchet (declivităţi mai mari, care ar limita încărcarea la
capacitate; starea suprafeţei de rulare dificilă etc).
Studiile şi experimentările întreprinse au relevat următoarele
diferenţe între liniile tehnologice bazate pe tehnica actuală de lucru în
exploatările forestiere din ţara noastră, respectiv cu tractor skidder la
apropiat, şi liniile tehnologice îmbunătăţite (propuse), bazate pe tractorul
forwarder la apropiat:
 creşteri de productivitate a muncii prin introducerea liniilor
tehnologice îmbunătăţite, de 20 – 53 %;
 productivităţi ale tractorului forwarder de până la 2 ori mai mari
decât ale tractorului skidder, pentru aceleaşi distanţe de apropiat, ca
urmare a sarcinii şi vitezelor de deplasare superioare la tractoarele
forwarder;
 diminuări ale costului forţei de muncă prin introducerea liniilor
tehnologice îmbunătăţite, de 28 – 34 %, ca urmare a randamentului
productiv superior al tractorului forwarder faţă de tractorul skidder;
 cheltuieli de întreţinere – funcţionare pe m3 lemn colectat la
tractorul forwarder faţă de tractorul skidder, cu 15 – 23 % mai mici la
distanţele de 1000 – 2000 m. Deşi costul de cumpărare al tractorului
forwarder este mai mare decât al unui tractor skidder, datorită
productivităţii superioare a forwarderului, cheltuielile de întreţinere -
funcţionare ce revin pe m3 (inclusiv amortismentul), sunt mai reduse la
forwarder.
La şantierele de exploatare unde s-au efectuat observaţiile,
tractoarele utilizate au fost tractorul skidder de producţie românească
TAF – 650 şi tractorul forwarder John Deere 1410D.
Datele prezentate anterior relevă superioritatea tehnico –
economică a liniilor tehnologice bazate pe tractor forwarder, faţă de cele
cu tractor skidder. Aceste constatări pot servi operatorilor de exploatare a
lemnului la evaluarea posibilităţilor de desfăşurare în limitele de eficienţă
tehnico – economică necesară a exploatărilor forestiere în condiţii de
accesibilitate redusă.

9.4. Exploatarea pădurilor în contextul privatizării

Dacă, în conformitate cu prevederilor legale, toate pădurile din ţara
noastră trebuie să fie gospodărite în regim silvic, atunci exploatarea
pădurilor, ca parte a activităţii de gospodărire a fondului forestier, trebuie

101
să se supună aceloraşi restricţii, indiferent de forma de proprietate şi de
mărimea suprafeţelor în care se intervine la un moment dat.
Îndeplinirea acestei cerinţe va fi cu atât mai dificil de realizat şi de
supravegheat, cu cât numărul de proprietăţi va fi mai mare şi structura
numerică a proprietăţilor va fi dominată de proprietăţile cu suprafeţe
mici.
De aceea se impun acţiuni coordonate la nivel naţional, prin care să
se asigure adaptarea rapidă şi permanentă a activităţii de exploatare a
pădurilor, la condiţiile de lucru foarte diverse create prin privatizare,
precum şi la restricţiile tot mai mari impuse de gospodărirea durabilă a
fondului forestier.
Urmărind evoluţia din ultima perioadă a formelor de organizare din
domeniul exploatării pădurilor din ţara noastră, dar şi sistemele de
organizare din alte ţări europene, se poate constata că au apărut, se
dezvoltă şi se vor consolida structurile specifice prezentate în tabelul 9.1.

Forme de organizare din domeniul exploatării pădurilor

Tabel 9.1.
Forma de Volumul estimat Obiectul de activitate
organizare de exploatat
(m3/an
Exploatarea, achiziţia şi
Companii forestiere > 100.000 prelucrarea lemnului în
produse semifinite şi
finite din lemn
Agenţi economici 10.000 – 100.000 Exploatarea şi achiziţia
forestieri lemnului, precum şi
fabricarea cherestelei
Agenţi economici de 1.000 – 10.000 Exploatarea şi prestarea
exploatare de servicii în domeniul
exploatării lemnului
Exploatarea lemnului şi
Asociaţii de 100-1.000 valorificarea
proprietari sortimentelor de lemn
brut
Exploatarea şi utilizarea,
Agenţi individuali < 100 în primul rând pentru
nevoi casnice, a masei
lemnoase proprii

Companiile forestiere, agenţii economici forestieri şi agenţii de

exploatare vor acţiona preponderent în pădurile statului şi ale marilor
proprietari de păduri fiind interesaţi în „acapararea“ unor categorii de

102
produse lemnoase pe picior, sau chiar a întregii oferte de masă lemnoasă
dintr-o anumită zonă, în timp ce asociaţiile de proprietari şi agenţii
individuali vor acţiona în pădurile proprii.
Dacă pentru companiile forestiere şi agenţii economici forestieri
necesitatea creşterii eficienţei economice, impusă de legile concurenţei,
restricţiile ecologice, precum şi necesitatea de a-şi elimina concurenţa
într-o anumită zonă, vor impune folosirea unor mijloace moderne de
exploatare de mare productivitate (fig. 9.10.), adecvate condiţiilor de
lucru din ţara noastră, existente pe piaţa europeană, în celelalte cazuri,

Fig. 9.10. Maşini multifuncţionale pentru exploatarea lemnului

a – maşină multifuncţională, pe pneuri, pentru recoltare; b – maşină
multifuncţională, pe şenile, pentru recoltare; c – maşină multifuncţională,
pe pneuri, pentru colectare; d – maşină multifuncţională cu cabluri, pentru
colectare.

respectiv pentru agenţii economici de exploatare, asociaţiile de proprietari

şi agenţii individuali, este necesară o acţiune coordonată de proiectare,
realizare, promovare şi ofertă a unei game de mijloace, dispozitive şi

103
anexe care, corelate cu acţiuni de educare şi specializare în domeniul
forestier, să asigure eficienţă economică, condiţii sigure de lucru şi un
nivel al prejudiciilor acceptat în cazul exploatării unor cantităţi reduse de
masă lemnoasă.
Puterea financiară redusă, comparativ cu preţul de achiziţie, a
majorităţii mijloacelor de exploatare, a agenţilor economici de exploatare,
a asociaţilor de proprietari şi a agenţilor individuali, impune realizarea
unor mijloace, dispozitive şi anexe care să poată fi achiziţionate cu preţuri
reduse sau care să poată fi realizate direct de utilizatori.
În acest sens pot fi menţionate (fig. 9.11.):
 dispozitive ataşabile la tractorul universal, trolii, scuturi,
remorci, cărucioare, braţe hidraulice, instalaţii cu cabluri (TF 401),
despicătoare, cojitoare, tocătoare;
 instalaţii cu cabluri : fir simplu, Lasso, FUC 401;
 instalaţii de alunecare din materiale plastice;
 dispozitive anexe pentru atelaje : atelaje, cărucioare, sancluri,
sănii, scuturi, remorci, braţe hidraulice, graifăre;
 dispozitive de pachetizare pentru lemn subţire, lemn mărunt,
resturi de exploatare;
 instalaţii portabile de prelucrare a lemnului brut.

Fig. 9.11. Mijloace şi dispozitive pentru exploatarea lemnului

a – troliu detaşabil; b – cărucior pentru colectarea cu atelaje; c – jgheab,
din material plastic, pentru colectare; d – remorcă, cu braţ hidraulic
pentru colectarea cu atelaje; e – cărucior pentru colectarea manuală.

104
 Condiţiile specifice de lucru din domeniul exploatării pădurilor, fac
ca în prezent, ca şi în viitorul previzibil, omul să fie elementul de bază,
indispensabil pentru orişice gen de activitate, indiferent de gradul de
complexitate al mijloacelor folosite. De altfel, eficienţa economică şi
ecologică a fiecărui mijloc de muncă folosit în domeniul exploatării
pădurilor depinde, în primul rând de nivelul general de calificare şi de
specializare a deservantului.
Educaţia deservanţilor şi nivelul de perfecţionare a mijloacelor de
muncă, trebuie să constituie pârghiile de bază cu care se ating obiectivele
genrale – eonomice şi ecologice – ale activităţii de exploatare.
Din păcate, în exploatarea pădurilor lucrează efectiv oameni
necalificaţi care nu au nici măcar un nivel elementar de înţelegere a
procesului de producţie în care se implică. Tehnicile şi procedeele de
lucru uzuale, prevederile legale privind nivelul prejudiciilor, noţiuni
practice de ergonomie şi protecţia muncii, noţiuni de silvicultură, le sunt,
de cele mai multe ori, complet necunoscute. În aceste condiţii şi
rezultatele muncii lor sunt pe măsura cunoştinţelor. Toate eforturile
făcute pentru modernizarea dotării tehnice, pentru conceperea de noi
tehnici şi procedee de lucru, pentru stabilirea unor criterii de evaluare a
rezultatelor activităţii de exploatare sau pentru valorificarea superioară a
calităţii masei lemnoase, sunt sortite eşecului.
De aceea, pentru viitor trebuie să se impună asigurarea unui nivel
de calificare minimal pentru toţi lucrătorii din domeniul exploatării
pădurilor, conform responsabilităţilor acordate fiecăruia. Această
calificare trebuie să cuprindă trei componente esenţiale:
 calificare de bază, care va include cunoştinţe generale despre
pădure şi gospodărirea pădurii;
 calificare de specialitate, care va include cunoştinţele specifice
meseriei practicate;
 actualizarea periodică a cunoştinţelor de bază şi de specialitate.
Numai prin acţiuni conjugate pe cele două direcţii: dotare şi
educaţie, se pot atinge obiectivele economice şi ecologie ale activităţii de
exploatare şi pot fi transpuse în practică multe din principiile gospodăririi
durabile a pădurilor.

9.5. Metode ecologice de conservare a lemnului fasonat

Lemnul fiind un material regenerabil foarte valoros, cu calităţi
unice – de exemplu, un eficace captor al bioxidului de carbon, gazul
răspunzător pentru efectul de seră – atunci când este pregătit pentru
consum, trebuie să se ţină seama de vulnerabilitatea lui faţă de vitregiile
vremurilor, protejându-l, în special în timpul sezonului cald şi umed, când
ciupercile şi insectele devin deosebit de active.

105
9.5.1. Împachetarea ermetică a lemnului în folii
Pornind de la constatarea că, în lipsa aerului, organismele care
atacă lemnul, nu se mai pot dezvolta, s-a ajuns la ideea ambalării etanşe a
stivelor de lemn în folii de plastic, cu sau fără extragerea aerului din
interior, sau cu introducerea unor gaze precum bioxidul de carbon sau
azotul.
Metoda a fost concepută şi testată în cadrul Institutului de
Experimentare şi Cercetare Forestieră Baden – Würtenberg din Freiburg
şi a Institutului de Silvicultură şi Tehnică Forestieră a Universităţii din
Dresda.
La forma brevetată s-a ajuns după ce au fost experimentate mai
multe variante, concluzia fiind că metoda cea mai simplă este şi cea mai
eficace, şi anume, ambalarea etanşă în folie a lemnului stivuit – fără
contactul cu aerul înconjurător, în interior ciupercile şi insectele mor, iar
lemnul pierde foarte puţin din umiditatea cu care s-a introdus în stivă şi
îşi păstrează calităţile iniţiale.
Determinările periodice ale compoziţiei aerului în interiorul
pachetelor, au arătat că după trei zile, conţinutul de oxigen este practic
nul, iar în perioada de vară, conţinutul de bioxid de carbon ajunge între
25 şi 80 % (fig 9.12.).

Fig. 9.12. Determinarea compoziţiei aerului din interiorul stivei

Cercetările efectuate în Cehia, au confirmat determinările din

Germania privind conţinutul de oxigen şi bioxid de carbon din aerul din
interiorul pachetului, fiind comunicate următoarele rezultate:
 la ora ambalării: Oxigen – 20,95 %; C02 – 0,03 %;
 după 24 de ore: Oxigen – 10 %; C02 – 10 %;
 după 24 de ore: Oxigen – 0 %; C02 – 10 – 20 %.

106
 Până în prezent, metoda s-a aplicat în Germania, Franţa, Austria,
Cehia şi SUA, stocându-se lemn rotund şi molid pe o perioadă de 2 ani şi
lemn rotund de fag pentru un timp de 18 – 21 de luni.
Din practică s-a dedus că pentru reuşita conservării, trebuie
respectate următoarele condiţii (fig. 9.13.):
 pe cât posibil, să se stocheze lemn din exploatări curente,
doborât în perioada octombrie până în martie;
 durata de timp de la doborâre până la conservare, să fie cât mai
scurtă, în special la foioase, în zile însorite de primăvară;
 stivele să fie compacte şi fără muchii ascuţite care ar putea
deteriora folia;
 atenţie deosebită trebuie acordată sudurii foliei pentru a realiza
închiderea ermetică a stivei. În cazul deteriorării foliei, din diverse cauze
(şoareci, vânt, neatenţie, vandalizare), defecţiunea trebuie urgent
remediată;
 materialul lemnos trebuie stivuit în aşa fel, încât să fie asigurat
împotriva vântului, a rozătoarelor şi a altor posibile deteriorări;
 periodic trebuie făcute determinări privind compoziţia aerului
din interior, înscriind datele în carnetul de control spre a fi ulterior
analizate, iar în cazul unor anomalii, să se poată lua imediat măsuri în
consecinţă;
 la sfârşitul perioadei de conservare, lemnul despachetat trebuie
prelucrat fără întârziere, în special pe timp de vară cel din specii sensibile
de foioase.
Costurile de depozitare prin această metodă, depind de mai mulţi
factori, şi anume:
 modul de împachetare ales;
 volumul total al lemnului stocat;
 dimensiunile stivei;
 costul transportului intermediar;
 execuţia operaţiilor în regie proprie sau de către terţi;
 perioada de amortizare a investiţiei (durata conservării).
În Germania, în anii 2001 – 2002, consturile conservării lemnului
rotund în folie, fără transport intermediar, se cifrau la 6 până la 17
euro/m3, cu o medie de 10 euro/m3.
În Austria, o societate forestieră din Waldvirtel, pentru conservarea
în regie proprie a unui volum de 600 m 3 lemn rotund de molid, a calculat
un cost de 13,36 euro/m3.

107
 Fig. 9.13. Stive de lemn rotund de fag împachetate în folie cu plasă
protectoare

Recomandări privind stocarea lemnului în folie

 pentru a permite accesul maşinilor între stive, se recomandă
amenajarea incintelor cu spaţii corespunzătoare;
 volumul stivelor trebuie stabilit în funcţie de condiţiile de teren
şi de comenzile beneficiarilor. Din practică, se recomandă ca o stivă de
lemn să aibe până la 300 m3;
 determinarea periodică a compoziţiei aerului din interiorul stivei
(pachetului), trebuie efectuată de personal instruit;
 stocarea lemnului împachetat ermetic în folie, este o metodă
ecologică, fără consum de preparate chimice sau de apă şi nu necesită
obţinerea de aprobări birocratice;
 permite depozitarea oricăror specii de lemn, pe timp îndelungat,
chiar şi ani, fără pierderi cantitative sau calitative, cu condiţia menţinerii
etanşeităţii pachetului;
 metoda poate fi aplicată pe orice suprafaţă de teren amenajată
sumar pentru acces, atât în pădure, cât şi în depozitele intermediare sau
finale;
 cercetările au demonstrat că poate fi stocat şi lemn necojit, cu
albăstreală sau chiar atacat de insecte, deoarece după câteva săptămâni de
la împachetare, în lipsa oxigenului din aer, ciupercile şi insectele, larvele
şi ouăle, pier şi astfel nu mai este necesară aplicarea insecticidelor pentru
protecţia arborilor pe picior;
 permite menţinerea preţurilor pe piaţă, întrucât indiferent de
durata depozitării, calităţile lemnului se menţin – aspect important în
cazul doborâturilor masive de vânt.
Aşadar, conservarea lemnului prin împachetare etanşă în folie,
iniţiată de domnul dr. Thomas Maier, deţinător al brevetului european,
este o metodă ecologică simplă şi eficientă, care se poate aplica pentru
stocarea pe timp îndelungat, atât a lemnului provenit din exploatări
curente, cât şi a celui din doborâturi de vânt (fig. 9.14.).

108
 Fig. 9.14. Lemn de fag debitat după 14 luni

9.5.2. Stocarea lemnului sub argilă

Iniţiatorul acestui procedeu, dl. Philippe Magnenat a constatat, cu
ocazia unor lucrări de restaurare că, în terenuri mlăştinoase, infrastructura
drumurilor de transport construite cu câteva decenii în urmă, era formată
din lemn rotund, care, scos de sub stratul de pământ, în afara unei
coloraţii periferice, practic nu suferise nici o alterare. Ca atare, a propus
conservarea lemnului depozitându-l provizoriu sub un strat de argilă.
Autorităţile din Lausanne, prin serviciul pădurilor, domeniilor şi
viilor, după examinarea mai multor tehnici – stropirea, imersia,
depozitarea sub prelate, au optat pentru conservarea lemnului sub argilă.
Locul ales pentru experimentare, cu dimensiunile de 60 x 70 m, era în
apropierea unei cariere de pământ argilos cu acces pentru autovehiculele
de transport. În perioada aprilie 2000 – 2001, au fost stocate sortimente
de lemn lung, de calitate medie şi superioară, în volum total de 2800 m 3
de argilă.

9.6. Funicularele: o soluţie pentru accesibilitatea fondului forestier

Ultimele două decade au fost marcate de exploatarea intensă a
zonelor forestiere uşor accesibile cu mijloace terestre de colectare a
lemnului, gen TAF sau tractoare agricole adaptate exploatărilor forestiere.
Două urmări imediate au rezultat din aceasta:
 pe de o parte, un volum important de masă lemnoasă a rămas
neexploatat în zonele inaccesibile cu utilajele mai sus menţionat;

109
  iar pe de altă parte, preţul lemnului din zonele accesibile a
crescut simţitor, la valori nejustificate pe piaţa reală a lemnului.
Instalaţiile cu cablu (odată acceptate şi folosite de o parte a
forestierilor din anumite zone montane cu tradiţie de la noi din ţară) oferă
o posibilă soluţie pentru accesibilizarea fondului forestier oarecum evitat
în ultimii 20 de ani, cu costuri şi productivităţi competitive.
Producători elveţieni, austrieci, germani, italieni sau români oferă o
gamă complexă de instalaţii, de la tradiţionalele funiculare pasagere
pentru distanţe de până la 2000 de metri, până la instalaţiile cu cărucior
cu motor de autotractare, sau instalaţiile cu pilon.
Oferta de utilaje este generoasă, dar din păcate serviciile asociate
nu sunt întotdeauna la înălţimea numelor producătorilor, în special la
pregătirea operatorilor în ceea ce priveşte proiectarea şi montarea, precum
şi a lucrului în sine dar şi la lipsa sprijinului real în cazul defecţiunilor,
precum şi a furnizării de piese de schimb şi materiale auxiliare necesare.
Aceste neajunsuri pot fi eliminate, dar pentru aceasta este necesar
concursul reciproc al celor interesaţi să vândă, precum şi al celor
interesaţi să achiziţioneze şi să folosească instalaţiile cu cablu în
activităţile lor.
Unul din motivele care grevează în acest moment adoptarea pe o
scară mai largă a funicularelor în exploatările forestiere, este lipsa
personalului calificat să lucreze cu acest tip de utilaje, de la pregătirea
teoretică cu privire la securitatea muncii în cazul folosirii acestor utilaje şi
până la cea practică a lucrului efectiv. La acest inconvenient s-a găsit
soluţia de către firmele producătoare de a realiza pregătirea practică pe
teren dar şi teoretică pe costul inerent al firmei cumpărătoare, care altfel
îşi asumă riscul de a lucra cu personal neinstruit în mod adecvat. Iar acest
cost poate fi unul mare, dacă stăm să ne gândim că un cablu purtător
poate costa 15000 de euro, iar unul trăgător 6000 de euro.
A doua barieră în calea transferului de tehnologie modernă de
exploatare a lemnului, este de natură financiară. Instalaţiile cu cabluri
sunt echipamente costisitoare la achiziţie, deşi folosirea lor ulterioară este
una net avantajoasă comparativ cu orice altă tehnologie de extragere a
lemnului din pădure. Lipsa fondurilor proprii şi birocraţia excesivă în
cazul folosirii fondurilor structurale sau a finanţărilor prin leasing sau
împrumut bancar ca să nu mai vorbim de dobânzile practicate de aceste
instituţii în România.
Al treilea factor restrictiv este legat de normele silvice învechite, în
special referitoare la marcările masei lemnoase, care nu ţin cont de
principiul economic, esenţial desfăşurării oricărei activităţi. Instalaţiile cu
cablu se justifică doar dacă sunt folosite pentru parchete de minim 1000
de metri cubi. Altfel, instalarea şi dezinstalarea frecventă, sau alergatul
prin pădure cu cablul în spate pentru colectarea unor buşteni disparaţi şi

110
răspândiţi pe zeci de hectare, îngroapă orice speranţă de profit şi rămâne
o soluţie viabilă doar în normele tehnice care nu mai sunt justificate de
realitatea din pădure. De cele mai multe ori, personalul silvic nu are
pregătire şi experienţă pentru marcarea masei lemnoase în vederea
extragerii cu instalaţiile cu cablu.
Câteva din argumentele folosirii funicularelor stabilite la condiţiile
concrete din România sunt:
 în general, masa lemnoasă adjudecată în vederea exploatării
folosind instalaţiile cu cablu, este obţinută la un preţ mediu pe picior
cuprins între 50 şi 60 ron/m3. Acest lucru este important, dacă ne gândim
că se poate extrage în special molidul a cărui piaţa nu a fost atât de sever
afectată, şi nici nu va fi în viitor, dacă luăm în considerare că cele mai
mari investiţii în procesarea lemnului din România se bazează pe
folosirea a circa 3 milioane de metri cubi de molid anual;
 productivitatea lucrului cu instalaţiile cu cablu, este cuprinsă
între 50 si 100 m3/zi, în funcţie de volumul arborilor extraşi, distanţa de
apropiat lateral, distanţa de colectat şi, mai ales, în funcţie de vreme.
Oricum, acest ultim factor, vremea, este clar în avantajul funicularelor,
comparativ cu tractoarele forestiere: munca se sistează pe timpul ploii sau
ninsorii, dar poate fi reluată imediat după oprirea precipitaţiilor,
nemaifiind nevoie să se aştepte uscarea parţială a vreunui drum forestier
sau scăderea debitului vreunui pârâu pe care se face accesul în parchet,
aşa cum se întâmplă atât de des în exploatările cu TAF-ul sau tractorul
agricol şi în consecinţă productivitatea lunară a funicularelor poate fi de
800 până la 1200 m3;
 costurile de exploatare ale unei instalaţii cu cablu sunt în medie
de 30 – 50 ron/m3, provenind în proporţie de 50 % din plata manoperei.
Consumurile efective ale instalaţiilor sunt mici, iar robusteţea lor le face
funcţionale pe cel puţin 10 ani de la achiziţionare.
Cele mai sus menţionate sunt observaţii din teren, urmare a analizei
lucrului cu instalaţii elveţiene Wyssen şi austriece Gantner şi Konrad.
Plecând de la realităţile în domeniul construcţiei de instalaţii cu
cablu la noi în ţară ca şi în străinătate, putem distinge în principal
următoarele tipuri constructiv – funcţonale:
 instalatii fără cablu purtător distinct (fig. 9.15.);
 instalaţii cu cablu purtător distinct (fig 9.16.).

111
 Fig. 9.15. Tipuri constructive de instalaţii fără cablu purtător distinct
a – deplasarea sarcinii de la deal la vale prin semitârâre: grupul de
acţionare în staţia de jos; b – deplasarea sarcinii de la deal la vale prin
semitârâre: grupul de acţionare în staţia de sus; c – deplasarea suspendată
a sarcinii de la deal la vale: grupul de acţionare în staţia de sus;
d – deplasarea sarcinii prin semitârâre de la deal la vale: în cazul unei
deschideri cu grupul de acţionare în staţia de jos; e – deplasarea sarcinii
prin semitârâre în deschideri cu staţia de acţionare jos;
f – deplasarea gravitaţională a sarcinilor.

112
 Fig. 9.16. Instalaţii cu cablu pentru colectarea lemnului
a – cu grupul de acţionare în staţia de jos; b – cu grupul de acţionare în
staţia de sus.

Instalaţiile fără cablu purtător distinct (fig. 9.15.) dispun de un

singur cablu în circuit închis care are dublă funcţiune, de susţinere şi
tracţiune a sarcinii. Aceste instalaţii se folosesc pentru deplasarea
lemnului la deal sau la vale, pe distanţe scurte de 200 – 300 şi chiar 400
m, în funcţie de configuraţia terenului, întrucât ele se montează şi
funcţionează în cazul unei singure deschideri sau a unui număr redus de
deschideri.
Deplasarea sarcinilor prinse direct de cablu sau cu ajutorul unui
cărucior de construcţie simplă, se face, în raport cu profilul terenului, prin
târâre, semitârâre şi chiar suspendat, în cazul terenurilor concave sau
atunci când se folosesc role de suspendare auxiliare.

113
 Cablurile purtătoare, trăgătoare şi ajutătoare sunt dimensionate
corespunzător sarcinii de transport şi aranjate în raport cu cerinţele
impuse de condiţiile de teren, poziţia grupului de acţionare (sus sau jos) şi
a direcţiei de deplasare a sarcinilor.
O astfel de instalaţie poate fi staţionară, când trebuie să funcţioneze
o perioadă mai lungă de timp, având în vedere existenţa unor cantităţi mai
mari de lemn şi mobilă, la care grupul de antrenare este amplasat pe
platforma unui autovehicul. Evident, în ultimul caz mobilitatea instalaţiei
este mai mare, iar posibilităţile de colectare a lemnului în cantităţi mai
mici sunt evidente, dar şi necesitatea unei reţele de drumuri în pădure mai
dese şi cu caracteristici geometrice şi de portanţă corespunzătoare
deplasării în deplină siguranţă a acestor mijloace.
De menţionat că această instalaţie este prevăzută şi cu mijloace
mecanice de manipulare a sarcinilor în depozitul de jos, de tip macarale
acţionate de regulă hidraulic. În acest fel materialul lemnos ce soseşte în
depozitul de jos poate fi sortat, depozitat şi încărcat în mijloacele de
transport pe distanţă lungă. În acest fel se asigură o mecanizare aproape
completă a lucrărilor în depozit, cu consecinţe favorabile asupra
productivităţii şi eficienţei economice a muncii.
O altă instalaţie cu cablu asemănătoare precedentei, este cea a
firmei Konrad Forsttechnik tipul Mounty 4000 (fig 9.17.), care poate
funcţiona în terenuri înclinate de până la 30 %. Instalaţia foloseşte un
cărucior tip Woodliner, cu o capacitate de la 0,8 tone la 2 tone.
Sunt şi alte tipuri de instalaţii cu cablu cu caracteristici tehnice şi
economice performante, cum ar fi Koller, Wyssen, Valentini ş.a.

Fig. 9.17. Instalaţie cu cablu tip Mounty GH 4000

Aceste instalaţii fiind acţionate şi antrenate de grupuri de acţionare

fixate în staţii sau pe mijloace de transport prezintă o mobilitate mare, cu

114
posibilităţi de montare şi demontare uşoare şi în timp scurt, datorită lipsei
cablului purtător, dar solicită o accesibilitate foarte bună în pădure cu
instalaţii permanente de transport.
Instalaţiile cu cablu purtător şi cărucior (fig. 9.16.) dispun de un
cablu purtător distinct, ancorat la ambele capete, pe care se deplasează
căruciorul gol şi cu sarcină. În funcţie de poziţia grupului de antrenare,
sus sau jos, şi de înclinarea terenului, cablul trăgător poate fi în circuit
deschis sau închis.
Aceste instalaţii se pot monta pe distanţe de la cele scurte de câteva
sute de metri până la distanţe lungi de 1,5 – 2 km şi chiar mai mult.
Cablul purtător ancorat la ambele capete este susţinut pe traseu pe suporţi
intermediari sau piloni, executaţi din lemn sau din ancoraje pe arbori în
picioare.
Pentru acţionarea şi antrenarea cablurilor de tracţiune se folosesc
grupuri mobile (fixate pe platforma antrenată de vehicule) sau fixate pe
teren.
Generaţia actuală de instalatii cu cablu ce se folosesc la colectarea
şi transportul lemnului se caracterizează prin următoarele elemente:
 mobilitate mare cu posibilităţi de pătrundere în terenuri
accidentate şi de deplasare a sarcinilor suspendat sau prin semitârâre în
ambele sensuri (la deal sau la vale);
 capacitate de transport variabilă, putându-se deplasa sarcini
uşoare, dar şi grele, cuprinse între 1 şi 3 tone, care se folosesc la
colectarea atât a produselor principale, cât şi a celor secundare;
 simplitate şi robusteţe, cu posibilitate de montare în timp scurt,
cu implicaţii notabile asupra eficienţei activităţii de producţie;
 posibilitatea adunării laterale a lemnului, ca şi a montării lor pe
trasee cu concentrare mare de material lemnos;
 folosirea de cărucioare simple adaptate specificului instalaţiilor,
unele cu oprire şi blocare în orice loc de pe traseu;
 acţionarea de la grupuri motoare independente sau de la
motoarele mijloacelor de tracţiune, constituind în acest ultim caz un
agregat complex, putând efectua şi alte lucrări, cum ar fi de manipulare a
lemnului aşa cum se întâmplă la instalaţia Forst – Seilgerat Syncrofalke –
produsă de firma Franz Mayr – Melnhof Saurau (Austria);
 folosirea de piloni la grupurile de acţionare şi de antrenare
pentru conducerea şi dirijarea cablurilor de tracţiune, care sunt de
construcţie simplă şi cu posibilităţi de modificare a lungimii lor prin
telescopare, adaptându-se cu uşurinţă la condiţiile variate de teren
existente în păduri;
 posibilitatea montării lor şi pe trasee în unghi sau poligonale,
pentru a aduna şi transporta materialul lemnos de pe o suprafaţă de
pădure cât mai mare ş.a.

115
 În ceea ce priveşte performanţele tehnice realizate în ultima vreme ele
se regăsesc atât în parametrii constructivi de fiabilitate, cât şi a celor
funcţionali, cu trimitere la eficienţa economică şi ecologică (tabelul 9.1.).

Caracteristici tehnice ale instalaţiilor cu cablu

Tabel 9.1
Syncrofalke Valentini SNC* Koller Wyssen** Owren Uni - Forstte
rappo chnisch
e

3t 4t V/550/3 V 1000/2 K 303 K 501 W – 30/72 400 Konrad

Tipul de - staţionară - mobil pe autovehicul

instalaţie - mobil pe autovehicul
Motorul de
acţionare
- putere
kW 113 140 55 132 64 84 44 134 73 44

- capacitatea
rezervorului 1 200 200

- forţa max.
de antrenare tf 3 4 2,1 – 3,2 3,7 – 6,01 1,8 3,7 5,5 6,0 1,6 – 2

- viteza de
deplasare a m/s
căruciorului
- gol
9,2 10 6,0 6,2 – 4,1 5 6,2 0 – 14,7 0–8 12

- plin
5,3 5,4 2,6 4,1 0 – 10,5 6

Tipul de
cărucior
SHERPA, U–3t U–4t KSA 2,5
MOT
Pilonul:
- înălţime
m 10,5 12 9 16 – 17,5 7,2 10 11 12

- acţionare hidraulică telescopică

Cabluri:
- purtător:
- lungime
m 800 – 900 900 550 1000 420 500 400 600 500

- diametru
mm 18 22 18 24 15 20 12 22 20

- trăgător:
- lungime
m 1600 - 1900 1900 550 1000 400 600 1900 800 650 700

- diametru
mm 11 12 10 13 9,5 12 9 11 12

- ajutător:
- lungime
m 1600 1900 1100 80 1200

- diametru
m 0 10 10 10 6,5

116
 În momentul de faţă, în Austria se găsesc cele mai multe şi
importante instalaţii cu cablu la colectarea lemnului, atât ca parametri cât
şi ca utilizatori.
În ceea ce priveşte utilizarea instalaţiilor cu cablu la noi în ţară,
trebuie să amintim că în practica productivă se întâlnesc atât instalaţiile
de construcţie românească de tipul FP – 2, FPU – 500, cât şi unele
străine, de tipul Wyssen, Koller, Konrad ş.a.

9.7. Maşini moderne de recoltare şi colectare a lemnului

Maşinile şi utilajele multifuncţionale sau procesoare (Harwester),
printr-un dispozitiv special (cap de tăiere), pot executa o gamă largă de
operaţii la arboretele de răşinoase, cum ar fi: doborârea arborilor,
curăţirea de crăci, secţionarea trunchiurilor la lungimile solicitate şi
cojirea (fig. 9.18., 9.19., 9.20.).

Fig. 9.18. Harverster FMG ÖSA 746/250

Fig. 9.19. Agregat de lucru – FMG 746

117
 Fig. 9.20. Harverster Valmet 901

În condiţii normale de lucru, cu aceste maşini se obţin rezultate

foarte bune tehnico – economice cu privire la valorificarea şi sortarea
superioară a lemnului, a productivităţii muncii şi costurilor de producţie.
Gama constructivă a acestora este foarte largă în ceea ce priveşte
capacitatea de lucru şi producţie, condiţiile de teren şi arboret ş.a.
Dacă în cazul folosirii ferăstraielor mecanice şi a tractoarelor
universale sau articulate forestiere, productivitatea muncii este de 2 – 4
m3/om/zi, la aceste maşini multifuncţionale, productivitatea muncii poate
ajunge la 15 şi chiar 20 m3/zi. Adesea este acreditată ideea că aceste
maşini pot lucra numai pe terenuri aşezate, însă în ultima vreme au apărut
şi asemenea maşini ce pot lucra pe terenuri înclinate chiar până la 60 %.
Deplasarea pe terenuri cu condiţii de relief diferite, este posibilă
datorită sistemului de deplasare care poate fi cu pneuri, şenile sau prin
păşire. În ceea ce priveşte echipamentul de lucru (capul de tăiere) acesta
este prevăzut cu sisteme de tăiere, formate de obicei din ferăstrău cu lanţ,
de cepuire format din cuţite ce înfăşoară circumferinţa buşteanului şi de
cuţite de cojire. De regulă, toate aceste sisteme sunt acţionate hidraulic şi
au posibilitatea ca împreună să se mişte în toate direcţiile. Pentru
deplasarea arborelui doborât, în vederea tăierii crăcilor şi secţionării
buşteanului, se folosesc transportoare cu roţi mobile şi basculante cu
striaţii de antrenare în exterior.

118
 Practica productivă ne oferă o multitudine de variante de astfel de
maşini, cu domenii şi performanţe tehnico – economice foarte variate. În
momentul de faţă nu putem considera ca încheiat acest domeniu, pentru
că noutăţile apar cu o repeziciune foarte mare pe piaţa industriei de
maşini forestiere (fig. 9.21., 9.22., 9.23.).

Fig. 9.21. Agregat Valmet 943

Fig. 9.22. Funicular cu pilon mobil VAM Turmfake – Steyr KP40

119
 Fig. 9.23. Procesor PATU 30

Astfel s-a ajuns, ce-i drept, experimental, la realizarea unui robot

pentru recoltarea lemnului, acţionat prin unde radio. Semnalăm acest
lucru, nu pentru extindere, ci ca o preocupare, şi, de ce nu, ca o dorinţă de
implementări şi chiar de generalizare într-un viitor mai mult sau mai
puţin îndelungat. De aici şi necesitatea abordării la înalt nivel a tehnicilor
şi tehnologiilor de execuţie şi utilizare a acestor mijloace de maximă
performanţă tehnică şi modalităţile de gestionare durabilă a pădurilor.
Aceste maşini multifuncţionale se deplasează în procesul de lucru
pe diferite trasee în pădure, recoltând arborii prevăzuţi a fi extraşi de pe o
fâşie determinată de lungimea braţului maşinii. Sortimentele realizate
sunt depozitate de-a lungul traseului, iar crăcile sunt aşezate pe fâşii pe
care se deplasează maşina, în faţa acesteia, formând un strat protector
pentru sol.

9.8. Colectarea lemnului prin purtare

Pentru transportul sortimentelor de la locul de tasonare până la un
depozit sau o cale de transport pe distanţă lungă, se folosesc tractoarele
forwarder. (fig. 9.24.). Acestea sunt de fapt nişte remorci cu răcoanţe,
prevăzute cu mijloace de tracţiune proprii sau ataşabile, echipate cu
macarale cu graifer pentru încărcarea şi descărcarea lemnului.
Dimensiunile acestora sunt corelate cu sortimentele de lemn ce se
transportă.

120
 Maşinile multifuncţionale împreună cu aceste transportoare asigură
mecanizarea completă, a recoltării lemnului, folosind în principal doi
operatori. Având în vedere tehnicitatea şi complexitatea acestor mijloace
şi în special a maşinilor multifuncţionale, considerăm că prin folosirea lor
în tandem în procesul de producţie, se poate ajunge la un maxim de
eficienţă economică şi de protecţie a mediului în spaţiul forestier, cu
condiţia ca operatorii să fie perfect instruiţi în centrele specializate de
formare forestieră continuă, conectate la reţeaua europeană de pregătire
profesională în domeniu şi sprijinite de o solidă şcoală românească de
înalt nivel.

Fig. 9.24. Transportor FMG Bruunett 678 F Turbo

Având în vedere consideraţiile de mai sus, sumare de altfel, şi

necesităţile de exploatare a masei lemnoase ca act principal în
gospodărirea modernă a fondului forestier, ne permitem în finalul acestei
scurte prezentări să ne oprim şi asupra unor concluzii:
 exploatarea lemnului, ca şi a celorlalte produse ale pădurii,
reprezintă un act de mare însemnătate în existenţa unei păduri şi ca atare,
trebuie să i se accorde atenţia cuvenită din partea silvicultorilor;
 indiferent de natura proprietăţii, că sunt de stat sau private,
pădurile se gospodăresc unitar respectând regulile de gestionare durabilă
a acestora, conform Codului Silvic;
 agenţii economici de exploatare a lemnului, trebuie să execute
lucrările în pădure în concordanţă cu regulile silvice, având în vedere
importanţa acestui proces în viaţa pădurii;
 asigurarea unor cunoştinţe de specialitate a agenţilor economici
în ceea ce priveşte valorificarea masei lemnoase, recoltarea acesteia,

121
respectiv respectarea şi menţinerea intactă a factorilor de mediu, cum ar fi
solul, seminţisul şi arborii rămaşi în urma acestor operaţii;
 pentru ca utilajele forestiere să poată fi folosite cu succesul
scontat – economic şi ecologic, trebuie regândit modul de aplicare a
tratamentelor silviculturale. Încă din faza de formare a arboretelor, de la
primele intervenţii, să se ţină seama că trebuie create culoare de acces
pentru maşinile multifuncţionale. În acelaşi timp, aceste maşini trebuie să
ajungă la pădure, aşadar este nevoie de o reţea corespunzătoare de
drumuri forestiere funcţionale.
Sprijinirea de către factorii competenţi, a agenţilor economici de
exploatare a lemnului, în achiziţionarea tehnicii şi tehnologiei moderne de
lucru de mare eficienţă economică şi ecologică. Ne referim aici la
acordarea unor facilităţi financiare, având în vedere preţurile ridicate ale
combinelor de recoltare, ale transportoarelor, ale funicularelor de diverse
tipuri, inclusiv ale celor mobile cu pilon, facilităţi care ar putea fi asemeni
celor practicate pentru „prima casă“, sau credite pe termen lung cu
achitarea ratelor la vânzarea produselor.

9.9. Colectarea lemnului cu elicoptere

Exploatările forestiere situate în zone munttoase, accidentate,
continuă să pună probleme tehnice, dificil de rezolvat atât în cazul
folosirii tractoarelor cât şi a funicularelor. Tractoarele nu pot acţiona
decât limitat până la o anumită pantă, iar funicularele trebuie instalate
foarte aproape pentru a rezolva integral colectarea, ceea ce este dificil şi
de multe ori neeconomic.
Elicopterul este o soluţie tehnică care suplineşte lipsurile pe care le
prezintă tractorul şi funicularul adăugându-se şi avantajul silvicultural
deosebit de important, în sensul că acest mijloc dăunează cel mai puţin
pădurilor în special în cele unde se aplică tratamente intensive în zone
puternic accidentate (fig. 9.25.).

Fig. 9.25. Colectarea lemnului cu elicopterul

1 – parchet; 2 – lăsarea sarcinii la sol; 3 – depozit;
4 – zonă de aterizate.

122
 Experimentările încep după anul 1955, când Bauer H. din Austria
arată pentru prima dată în literatura de specialitate posibilităţile de
colectare a lemnului cu ajutorul elicopterului.
După anul 1959 se semnalează începutul unor experimentări în
majoritatea statelor cu posibilităţi după cum urmează:
 în fosta Uniune Sovietică (Vinogorov G.K) în Caucazul de
Nord;
 în SUA (Sloan L., Dinclei V.W., ş.a.) în Alaska şi Connecticut;
 în Canada (Reid E.S., Forbes R.H., Rogers D.R., ş.a.);
 în Anglia (Shav R.S);
 în Norvegia (Samset I.).
Cu ocazia acestor experimentări s-au urmărit în special stabilirea
posibilităţii concrete de realizare a colectării prin folosirea elicopterelor
create în alt scop precum şi realizarea unei tehnici de lucru specifice şi
economicitatea procedeului.
Pe baza experimentărilor făcute precum şi a rezultatelor obţinute
prin colectarea lemnului cu elicopterul putem concluziona următoarele:
 proporţia greutăţii elicopterului din greutatea elicopterului cu
sarcină variază între 60 – 45 %;
 motoarele cu turbină, care pot dezvolta puteri mari au un
consum ridicat de combustibil (228 l/h la elicopterul Bell 204 – B);
 în scopul colectării lemnului elicopterele sunt dotate cu utilaj
anexă necesar ridicării sarcinii (troliu instalat în interiorul fuselajului) şi
cablu cu dispozitiv special automatizat de declanşare a cârligului de prins
sarcina. Sarcina se prinde cu ajutorul unor ciochinare prevăzute la capăt
cu un inel de care se prinde cârligul cablului;
 sarcina în funcţie de densitatea lemnului şi de tipul elicopterului
poate fi cuprinsă între 2,3 – 8,5 mc;
 sarcinile pot fi transportate în poziţie orizontală în cazul
lemnului fasonat şi sub formă de arbore cu coroană în poziţie verticală;
 capacitatea de transport a elicopterului este de cca. 72 – 85 % în
funcţie de distanţa de transport, diferenţa de timp fiind consumată pentru
decolări şi aterizări (cca. 9 – 16 %) precum şi de timpii de aprovizionare
cu combustibil (cca. 6 – 12 %);
 descărcarea elicopterului se realizează cel mai bine în apa unui
lac de la distanţa de 10 m, iar cu cât aceasta creşte există riscul deprecierii
lemnului deşi se câştigă un timp important la fiecare cursă;
 acolo unde apa lipseşte este necesară descărcarea lemnului pe
tren solid care trebuie să aibă dimensiunile de minimum 30 x 30 m
datorită oscilaţiei sarcinii;
 pentru realizarea operaţiei de legare a sarcinii la cablu este
necesar în medie 1,5 minute, iar pentru dezlegarea sarcinii se consumă în

123
medie cca. 50 secunde în cazul sarcinii formate din lemn fasonat. Când
sarcina este formată din arborele cu coroană în acest timp se adaugă în
medie 5 minute pentru tăierea arborelui;
 distanţa optimă de zbor, sub aspectul costului orei de zbor şi al
regimului de zbor este de 3 – 8 km până la un drum magistral;
 costul colectării pentru un mc de lemn se calculează cu relaţia:

V1  V 2
Co60 L  t1  t 2
C V1V 2
60Q
în care:
Co – costul unei ore de zbor;
Q – sarcina la o cursă, în mc;
L – distanţa de deplasare, în km;
V1, V2 – viteza de zbor la cursa în plin şi la cursa goală, în km/h;
t1,t2 – timpi de legare şi dezlegare a sarcinii, în min.
 colectarea cu elicopterul reprezimtă un cost de 2 – 6 ori mai
scump faţă de alte mijloace de colectare.
Spre deosebire de elicoptere care şi-au găsit utilizarea în
exploatarea forestieră, experimentările cu baloane dirijabile realizate în
SUA şi URSS nu au condus încă la rezultate satisfăcătoare care să
confirme introducerea unei asemenea procedeu în prezent.

124