Auxologie forestier

n sens larg, auxologia forestier studiaz influena vrstei, a condiiilor

staionale, a structurii arboretelor, msurilor gospodreti i a factorilor perturbatori
asupra creterii arborilor, arboretelor i a pdurii n ansamblul ei. Creterea se refer la
biomasa lemnoas sau total acumulat de biocenoza forestier.
Scopul auxologiei forestiere este de a gsi mijloace pentru creterea produciei de
biomas att cantitativ dar i calitativ i de a evita reducerea biomasei forestiere ca
urmare a aciunii factorilor dereglatori naturali i antropici (vnt, secet, zpad, vnat,
atacuri de insecte, poluarea industrial, punatul, turismul necontrolat, lucrrile
hidrotehnice).
Metoda de baz a auxologiei este experimentul, care apeleaz la amplasarea de
suprafee de prob permanente i la procedee statistico-matematice de prelucrare i
analiz a datelor. Sunt folosite i metode clasice ale dendrometriei, aceasta devenind o
disciplin ajuttoare a auxologiei.
Cile de sporire a produciei forestiere intr n sfera preocuprilor auxologiei
forestiere i pot fi grupate astfel:
- ci ale silviculturii ecologice (clasice) prin care silvicultura are ca instrumente
de aciune:
- reglarea compoziiei arboretelor prin alegerea adecvat a speciilor i
efectuarea corespunztoare a operaiunilor culturale;
- reglarea structurii verticale i a structurii pe vrste prin alegerea i
aplicarea celor mai intensive tratamente silviculturale;
- reglarea consistenei prin intermediul operaiunilor culturale (rrituri).
- ci ale silviculturii moderne clonale, de tip agricol, care prin ameliorri
genetice i pedologice tinde s formeze o nou ramur economic
lignicultura.
Folosind aceste mijloace, auxologia forestier nu poate s ncalce principiul
conservrii i ameliorrii biodiversitii n vederea asigurrii stabilitii ecosistemelor
forestiere. Este tiut faptul c producii superioare pot fi obinute doar n condiiile unei
stabiliti ridicate a ecosistemelor forestiere. Orice dezechilibre duc la pierderea
sporurilor de cretere prognozate prin anumite modele structurale alese. De aceea,
pentru a beneficia de o stabilitate maxim, trebuie asigurat o biodiversitate optim
ecosistemelor forestiere, att n plan structural ct i funcional.