TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

Prof. dr. ing. CÂMPU V. RĂZVAN

 2. RESURSA DE MASĂ LEMNOASĂ

În pezent fondul forestier mondial însumează 3,8 mld. ha, de pe care se

recoltează anual cca 4,1 mld. m3, însemnând o medie de 1,1 m3/an/ha.
Pădurile României, cu o suprafaţă de 6,3 (7,038) mil. ha, oferă anual spre
exploatare cca 16 (18) mil. m3, însemnând în medie o cantitate recoltată de 2,5 (2,6)
m3/an/ha.
Suprafaţa fondului forestier naţional reprezintă cca. 27 % din suprafaţa României
şi este alcătuit din: păduri, terenuri pentru împăduriri şi administraţie silvică, căi
permanente de transport, cursuri de apă, pepiniere şi poieni.
Distribuţia geografică a pădurilor ţării este următoarea: 10% la câmpie, 30% la
deal şi 60% la munte.
Ponderea speciilor şi a grupelor de specii importante pe suprafaţa fondului
forestier este: 30% răşinoase, 30% fag, 20% cvercinee, 15% diverse tari şi 5%
diverse moi.
Creşterea medie a pădurilor ţării este de 4,6 (8,46) m3/an/ha. Pentru principalele
specii şi grupe de specii creşterile anuale au următoarele valori: 6,2 (10,86) m3/an/ha
pentru răşinoase, 4,8 (8,98) m3/an/ha pentru fag, 2,9 (7,24) m3/an/ha pentru
cvercinee, 3,9 (6,03) m3/an/ha pentru foioase tari şi 4,4 (7,38) m3/an/ha pentru
foioase moi.
Volumul de masă lemnoasă pe picior în pădurile din ţara noastră este estimat la
1,3 (2,355) mld. m3, din care: 38 (32)% răşinoase şi 62 (68)% foioase.
Fondul forestier dispune de 42,2 mii km căi permanente de transport, ceea ce
corespunde unui indice mediu de desime de 6,7 m/ha. În ceea ce priveşte
accesibilitatea pădurilor, se constată că pentru o distanţă maximă de colectare de 2
km, din totalul de 6,3 mil. ha, pot fi considerare accesibile 4,1 mil. ha (65%), restul de
2,2 mil. ha (35%) fiind considerate inaccesibile. 2
 Posibilitatea pădurilor din ţara noastră este de 16 mil. m3/an, situându-
se sub nivelul creşterilor curente anuale (58,623) mil. m3/an şi se justifică în
primul rând prin necesitatea realizării unei echilibrări a repartiţiei pădurilor pe
clase de vârstă.
Volumele ce urmează a fi exploatate anual sunt constituite din: 57%
produse principale, 28% produse secundare şi 15% produse accidentale
neprecomtabile.
Calitatea masei lemnoase ce se pune în valoare anual depinde de specie,
de starea de sănătate a arborilor marcaţi, de vârsta arboretelor şi natura
produselor.
Valoarea economică a speciilor forestiere depinde, în primul rând, de
calitatea lemnului, dar şi de posibilităţiile de valorificare ale industriei de
prelucrare.
Resursa de masă lemnoasă disponibilă la un moment dat depinde de
creşterile curente ale arboretelor din fondul forestier şi de posibilitatea
stabilită ca rezultat al acestor creşteri şi a politicii forestiere promovată într-o
anumită perioadă.
Masa lemnoasă acumulată prin creşterile anuale se repartizează
diferit într-un arbore:
- răşinoase: 73% în trunchi; 4% în crăci; 7% în coajă; 16% în cioată şi
rădăcini;
- foioase: 62% în trunchi; 12% în crăci; 6% în coajă; 20 % în cioată 3 şi
rădăcini.
 În general, dintr-un arbore se utilizează partea aeriană, situată deasupra
nivelului de doborâre. Acest volum, înscris în actul de punere în valoare
(A.P.V.) include volumul trunchiului şi volumul crăcilor (cu Ø > 5 cm la
răşinoase, Ø > 3 cm la foioase), ceea ce reprezintă, din volumul total al unui
arbore, cca. 81% pentru răşinoase şi 79% pentru foioase.

Grupa de Repartizarea masei lemnoase din A.P.V., în %

specii Sortimente Coaja Pierderi de Resturi de
de lemn lemnului exploatare exploatare
de lucru
Răşinoase 85 10 3 2
Foioase 89 7 2 2

Volumul înscris în A.P.V. este pus în valoare prin activitatea de

exploatare a pădurilor sub formă de sortimente de lemn brut. Datorită
condiţiilor specifice de desfăşurare a acestui proces, masa lemnoasă din
A.P.V. nu este transformată integral în sortimente de lemn brut, o parte din
aceasta regăsindu-se la sfârşitul procesului de producţie în resturi şi pierderi
de exploatare.
Resursa de masă lemnoasă pentru industria de prelucrare, cunoscută
sub denumirea de sortimente de lemn de lucru, este inclusă în categoria
sortimente de lemn şi reprezintă din acestea cca. 95% la răşinoase şi 80% la
foioase.
 2. SORTAREA LEMNULUI

Sortarea constă în analiza vizuală a fiecărei piese de lemn rotund,

stabilindu-se astfel defectele lemnului şi proporţia acestora, precum şi în
măsurarea dimensiunilor (lungime, diametru) porţiunilor analizate. Sortarea
se finalizează prin însemnarea porţiunilor corespunzătoare diferitelor
sortimente ce se vor realiza din piesa iniţială.
Prin sortarea lemnului trebuie să se asigure obţinerea unor sortimente
de lemn cât mai valoroase într-o proporţie cât mai mare.
 2.1. SORTIMENTE DE LEMN

Prin punerea în valoare a masei lemnoase rezultă sortimente de lemn

care reprezintă produsele finale ale activităţii de exploatare a pădurilor şi
care se împart în două categorii importante:
- sortimente de lemn de lucru, destinate industriei de prelucrare a lemnului
sau altor sectoare ale economiei;
- sortimente de lemn de foc, destinate consumului casnic, drept combustibil.

Prin sortiment de lemn se înţelege o piesă de lemn sau un produs

rezultat din prelucrarea lemnului în activitatea de exploatare a pădurilor care
corespunde ca specie, stare, dimensiuni şi calitate condiţiilor impuse de
domeniul de utilizare a acestuia.

Încadrarea unei piese de lemn într-un sortiment se face luându-se în

considerare:
- domeniul de utilizare;
- specia sau grupa de specii;
- starea;
- dimensiunile;
- calitatea.
 Pentru prelucrări industriale
Sortimente Sortimente
de lemn brut de lemn
rotund Pentru utilizări speciale
Sortimente
de lemn de
lucru Sortimente Pentru construcţii
de lemn de
steri Pentru prelucrări mecanice

Sortimente
de lemn din Pentru prelucrări chimice
crăci
Sortimente Crăci în snopi
de lemn
Tocătură
Crăci pentru tocătură
Sortimente
Mangal
de lemn
prelucrat
Cozi de unelte

Lemn de steri şi dublu steri CLASIFICAREA

Sortimente SORTIMENTELOR DE
de lemn de Crăci în snopi sau în grămezi LEMN
foc

Buturi, capete, rupturi

 Domeniul de utilizare – se referă la sectorul din economie (din industria
de prelucrare a lemnului) în care se va folosi sortimentul respectiv. În acest
sistem de sortare, caracteristicile dimensionale şi calitative ale sortimentelor
de lemn brut, pentru fiecare specie, sunt corelate cu cerinţele de prelucrare
sau utilizare din diverse domenii.
Se deosebesc următoarele domenii de utilizare:
- lemn pentru industrializare (rezonanţă, claviatură, furnire, cherestea,
chibrituri, creioane, calapoade, şanuri);
- lemn pentru construcţii;
- lemn pentru utilizări speciale (lemn de mină, stâlpi, piloţi, bile, manele,
prăjini, araci, tutori);
- lemn pentru celuloză şi hârtie;
- lemn pentru plăci din aşchii şi fibre;
- lemn pentru distilare uscată;
- lemn pentru extracte tanante şi vegetale;
- lemn pentru doage;
- lemn pentru dulăpaşi;
- lemn pentru talaş industrial;
- lemn pentru traverse;
- lemn pentru mangalizare;
- lemn pentru tocătură;
- lemn de foc.
 Specia sau grupa de specii luate în considerare sunt: răşinoase, fag,
stejar, diverse tari, diverse moi.
Starea lemnului se referă la gradul de prelucrare a acestuia, raportată
la starea naturală a lemnului, deosebindu-se:
- lemn brut, constituit din piese rezultate în urma fasonării prin operaţiile de
secţionare, cojire, despicare;
- lemn prelucrat în tocătură, mangal, cherestea colaterală sau alte produse.
Dimensiunile pieselor, respectiv:
- lungimea şi diametrul, pentru lemnul rotund;
- lungimea şi lăţimea feţelor (sau diametrul) pentru lemnul de steri;
- lungimea, lăţimea şi grosimea, pentru aşchiile tocăturii;
- lungimea pentru mangal.
Calitatea, în funcţie de mărimea, frecvenţa, poziţia şi gravitatea
defectelor.
Aceste caracteristici sunt analizate în procesul de sortare şi în funcţie de
cerinţele de livrare, se stabileşte sortimentul de lemn cel mai valoros ce
poate fi obţinut din piesa respectivă.

Activitatea de sortare reprezinză o operaţie deosebit de importantă prin

care se asigură valorificarea corespunzătoare a calităţii masei lemnoase.
 SORTAREA CALITATIVĂ

După calitate, sortimentele de lemn brut se clasifică în:

Clasa A - lemnul sănătos, cu calităţi specifice superioare, fără defecte

sau având defecte de aşa natură încât nu i se limitează domeniile de
utilizare.

Clasa B - lemnul de calitate standard, incluzând lemnul într-un stadiu

incipient de uscare pe picior, având într-un cuantum nesemnificativ
următoarele categorii de defecte: curbura, fibra răsucită, conicitate, noduri,
excentricitate, neregularităţi ale conturului sau alte defecte izolate.

Clasa C - lemnul care, din cauza defectelor, nu poate fi clasificat în clasa

A sau clasa B, dar care poate fi utilizat în industrializare.

Clasa D – porţiuni de lemn care nu pot fi încadrate în clase A, B, C, dar

din care cel puţin 40% poate fi utilizat.
 Caracteristicile lemnului rotund de stejar,
conform SR EN 1316-1
(parțial)
Caracteristica Clasa A Clasa B Clasa C Clasa D

Dimensiuni Lungimea minimă 2,5 m 3m 2m Fără limită

minime:
Diametrul minim 40 cm 35 cm 30 cm Fără limită

Lăţime inelelor anuale ≤4 mm Fără limită Fără limită Fără limită

N oduri exterioare N u se admit 100 mm/ 3m 50 mm/ 2m Fără limită

Fibra răsucită ≤5 cm/ m ≤9 cm/ m Fără limită Fără limită

Curbura ≤2 cm/ m ≤4 cm/ m ≤10 cm/ m Fără limită

Gelivura N u se admite N u se admite N u se admite Fără limită

Coloraţii N u se admit Fără limită Fără limită Fără limită

.......................... ............... ................ .............. ..............

 3. FABRICAREA CHERESTELEI
3.1. NOŢIUNI GENERALE

Sortimentele de lemn brut rotund destinate industriei cherestelei trebuie

să îndeplinească condiţiile dimensionale şi calitative indicate în standarde:

Diametrul
Specia Lungimea (cm) STANDARD
minim (cm)
≥ 250 cm (25/25)
Răşinoase 18 SR 1294
≥ 300 cm (50/50)
Fa 18 ≥ 240 cm (10/10) SR 2024
Go; St;
18 ≥ 240 cm (10/10) SR 1039
Gî; Ce
DT; DM 18 ≥ 240 cm (10/10) SR 3302

Lungimea efectivă a buştenilor trebuie să cuprindă lungimea

standardizată, la care se adaugă supradimensiunea pentru contragere şi
eventuale secţionări, de 1 cm/m, fără a depăşi 4 cm pe fiecare piesă.
Calitativ buştenii pentru cherestea trebuie să corespundă condiţiilor din
standarde privind: putregaiul, crăpăturile, coloraţiile, curbura, ovalitatea,
lăbărţările, noduri etc.
 Cheresteaua reprezintă o piesă de lemn obţinută în urma debitării
buştenilor şi prelucrării elementelor rezultate corespunzător condiţiilor de
livrare.
Pentru fabricarea cherestelei sunt necesare operaţii de debitare şi de
prelucrare.
Debitarea este operaţia de tăiere longitudinală a buştenilor.
Operaţiile specifice de prelucrare sunt:
- tivirea, operaţia de prelucrare a canturilor pieselor de cherestea;
- spintecarea, operaţia prin care se reduce lăţimea sau grosimea pieselor de
cherestea;
- retezarea, operaţia prin care se reduce lungimea pieselor de cherestea.
Părţile componente ale unei piese de cherestea sunt:

cant
faţă

muchii

capăt
 Cheresteaua poate fi clasificată după:
- gradul de prelucrare: netivită, semitivită, tivită;

netivită semitivită tivită

- gradul de umiditate: - verde (umiditatea ≥ 30%);
- uscată (umiditatea 22...24%);
- specia sau grupa de specii: răşinoase, fag, stejar, diverse moi, diverse tari;
- poziţia inelelor anuale la capătul piesei de cherestea: radială, semiradială,
tangenţială.
61...90o 45...60o < 45o

radială semiradială tangenţială

 Sortimentele de cherestea standardizate sunt:
- pentru foioase: scânduri, dulapi, şipci, rigle, frize, grinzi, margini, lăturoaie;
- pentru răşinoase: scânduri, dulapi, şipci, rigle, frize, grinzi, lăturoaie.
Debitarea şi prelucrarea cherestelei se realizează cu utilaje
specializate: gatere, ferăstraie panglică şi ferăstraie circulare.
Pe lângă debitare şi prelucrare cheresteaua mai este supusă şi unor
operaţii de protecţie, aburire şi uscare.
 3.2. UTILAJE PENTRU FABRICAREA CHERESTELEI
Gatere
Utilaje
pentru Ferăstraie
debitarea panglică
buştenilor Simple
Ferăstraie
circulare Multiple

De spintecat
Utilaje Ferăstraie
pentru panglică De tâmplărie
fabricarea
cherestelei
Simple
De tivit
Multiple Fixe
Utilaje
pentru Pendulare
prelucrarea Simple
cherestelei Ferăstraie De spintecat Basculante
circulare
Culisante
De retezat
Duble Fixe

Culisante
 3.2.1. GATERE
Sunt folosite pentru debitarea buştenilor.
Tăierea lemnului în gatere este realizată cu pânze tăietoare lamelare
prinse pe un cadru (ramă) care execută o mişcare alternativă într-un plan
vertical sau orizontal. Această mişcare a pânzelor combinată cu mişcarea
lineară, orizontală, de avans a buşteanului asigură condiţiile principale
necesare debitării.
După planul în care se mişcă cadrul cu pânzele gaterele pot fi clasificate
în gatere verticale (cele mai răspândite) şi gatere orizontale.
Gaterele verticale sunt alcătuite din:
- fundaţie;
- părţi fixe: placa de bază, batiul;
- părţi mobile: arborele principal, roata de acţionare, roata liberă, volant,
biele, cadru, pânze;
- mecanismul de avans;
- sistemul de acţionare: motor electric, transmisie prin curele, roţi de curea,
arbori secundari;
- mecanism de frânare;
- cărucioare de alimentare şi evacuare.
 ALCĂTUIREA GATERULUI VERTICAL
7
7

5
9
8
4
3
6 10
11
19
16 17 6
12
18
13
20
2 14 13

1 15

1 – fundaţie; 2 – placă de bază; 3 – batiu; 4 – cadru; 5 – patine şi glisiere; 6 – valţuri

de antrenere; 7 – valţuri de presare; 8 – pânze; 9 – buştean; 10 – bielă; 11 – roată de
antrenare; 12 – roată liberă; 13 – curea de transmisie; 14 – arbore secundar;
15 – motor electric; 16 – cărucior de fixare; 17 – cărucior de centrare; 18 – volant;
19 – frână cu bandă; 20 – arbore principal.
 Fundaţia, executată din beton, are rolul de a prelua şi transmite solului
sarcinile corespunzătoare greutăţii gaterului, precum şi de a asigura
stabilitatea acestuia în timpul funcţionării, de a anihila şocurile produse de
mişcarea alternativă a cadrului.
Placa de bază este elementul de legătură dintre fundaţie şi batiul
gaterului şi are rolul de a asigura un plan perfect orizontal de montare a
utilajului şi prinderea acestuia pe fundaţie.
Batiul reprezintă scheletul sau cadrul de rezistenţă, alcătuit din
montanţi (pereţi laterali) şi traverse de rigidizare (superioară şi inferioară) şi
are rolul de a susţine şi ghida părţile în mişcare ale gaterului.
Arborele principal transmite mişcarea de la sursa de acţionare la biele
şi prin aceasta la cadru. Poate fi rectiliniu sau cotit şi poate acţiona una sau
două biele.
Roata de acţionare face legătura între sursa de acţionare şi arborele
principal. Este pusă în mişcare prin intermediul unei curele late. Lăţimea
obezii roţii trebuie să fie cu 2...4 cm mai mare decât lăţimea curelei.
Roata liberă are aceleaşi dimensiuni cu roata de acţionare şi are rolul
de a întrerupe transmiterea mişcării de la sursa de acţionare la cadru.
Volantul, organ de transmitere a forţei de la arborele principal la cadrul
gaterului, cu diametre de 600...1200 mm, are rolul de a ceda arborelui
principal energia cinetică acumulată în momentul schimbării sensului de
mişcare a cadrului.
 Bielele, fac legătura între volanţi şi cadru şi, datorită solicitărilor la care sunt supuse se
execută din oţel special laminat. La montarea bielelor trebuie să se respecte cu stricteţe condiţiile:
- perpendicularitatea bielelor pe arborele principal;
- lungimi egale ale celor două biele.
Verificarea lungimilor bielelor se face periodic, iar eventualele diferenţe constatate nu trebuie
să depăşească 1 mm.

1 2 2 1 2 1

a b
a b cc
Transmiterea mişcării la cadru: a – cu arbore principal rectiliniu, cu două
biele; b – cu arbore principal cotit, cu două biele; c – cu arbore principal cotit
cu o singuă bielă; 1 – roata de acţionare; 2 – roata liberă.
 Cadrul, subansamblu de formă dreptunghiulară pe care sunt montate pânzele,
este alcătuit din doi montanţi verticali şi două traverse metalice.
Traversele metalice sunt astfel realizate încât să permită montarea pânzelor.
Ghidarea cadrului în timpul mişcării lineare alternative se face cu ajutorul patinelor şi
glisierelor. Feţele de contact ale glisierelor cu patinele sunt lustruite şi prevăzute cu
canale de ungere umplute cu ulei sau vaselină. Patinele sunt realizate din lemn de
carpen fiert în ulei, lemn presat (lignoston), textolit, bachelită sau bronz.

2
4
8
9 L
6 4
1
7

1 2
3 3
5
Cadru (rama) gaterului: 1 – montanţi; Sistemul de ghidare a cadrului:
2 – traversa superioară; 3 – traversa 1 – patină; 2 – glisieră; 3 – cadru;
inferioară; 4 – patină; 5 – bolţul bielei; 4 - batiu
6 – pânze; 7 – registru inferior;
8 – registru superior; 9 - distanţiere
 Mărimea unui gater este dată de deschiderea cadrului, respectiv de
distanţa dintre cei doi montanţi ai acestuia.

Deschiderile uzuale ale gaterelor sunt:

În
14 16 18 22 24 28 30 32 34 36 42
ţoli
În
350 400 450 560 600 700 750 800 850 900 1050
mm

Diametrul maxim al buşteanului ce poate fi debitat într-un gater se

calculează cu relaţiile:
Dmax = L – 100 mm
În care: Dmax este diametrul maxim al buşteanului, în mm;
L – deschiderea gaterului, în mm:

Dmax = I – (H + 450 mm)

În care: I este înălţimea cadrului, în mm;
H – mărimea cursei cadrului, în mm.
Deschiderea gaterului este un parametru important al acestor
utilaje pentru că limitează diametrul maxim al buşteanului ce poate fi
 Pânzele sunt sculele tăietoare ale gaterului, au formă lamelară, dinţată
pe un cant.
Fixarea pânzelor pe cadru se face cu ajutorul unor tije şi excentrice, într-
o anumită ordine, la distanţe unele faţă de altele, care să corespundă
grosimii sortimentelor debitate şi aşezate astfel încât pânzele laterale să
execute tăierea înaintea celor centrale.
6 5
2
7 8
1
4
11 b
1

10 Prinderea pânzelor pe ramă: a – modul de fixare a unei

pânze; b – aşezarea pânzelor în plan orizontal; 1 – pânze; 2
– traversa superioară a ramei; 3 – traversa inferioară a
ramei; 4 – montanţii ramei; 5 – excentric pentru întinderea
3 pânzei; 6 – pană pentru fixarea pânzei; 7 – tijă; 8 – biglă;
9 a 9 – bolţul bielei; 10 – distanţiere; 11 – şablon pentru
aşezarea pânzelor.
 Întreţinerea pânzelor constă din:
- ascuţirea dinţilor tăietori;
- ceaprăzuirea dinţilor;
- tensionarea pânzelor.
Ascuţirea pânzelor se face în funcţie de tipul dintelui, după 3 ore de
funcţionare, iar schimbarea pânzelor durează 30...60 min.

 = 43o  = 30o
β = 35o β = 45o
γ = 12o γ = 150

Dinţi cu profil triunghiular Dinţi cu ceafă

înclinat
 - unghiul de aşezare; β - unghiul de ascuţire; γ – unghiul de degajare

Ceaprăzuirea dinţilor se face cu scopul de a reduce frecările dintre pânză

şi lemn (feţele nou create), fenomen ce apare datorită elasticităţii lemnului.
Ceaprazul se realizează prin îndoirea şi turtirea dinţilor şi are valori de
0,5...0,7 mm (0,5 mm pentru foioase tari, lemn îngheţat, uscat şi 0,7 mm
pentru răşinoase şi foioase moi).
 0,5...0,7 mm 0,5...0,7 mm

0,5...0,7 mm
0,5...0,7 mm

a b
Ceaprăzuirea dinţilor pânzelor de gater:
a – prin îndoire; b – prin turtire.
Tensionarea pânzelor se face cu scopul de a uniformiza tensiunile
interne ca apar în timpul lucrului ca urmare a întinderii pânzelor şi a încălzirii
zonei dinţate în procesul de tăiere.
Pânza se tensionează manual – prin batere cu ciocanul în zona treimii
mijlocii, fără a o deteriora, sau mecanic, cu dispozitive cu valţuri.
 Dimensiunile pânzelor la gater au următoarele valori:
- lungimea între 1000...2200 mm cu trepte din 100 în 100 mm.
Lungimea pânzei trebuie să satisfacă relaţia:
Lp = dmax + H + 300 mm
în care:
Lp este lungimea pânzei, în mm;
dmax – diametrul maxim al buşteanului ce poate fi debitat, în mm;
H – mărimea cursei cadrului, în mm.
- lăţimea de 160 sau 180 mm;
- grosimea poate fi de 1,4; 1,6; 1,8; 2,0; şi 2,2 mm pentru pânzele cu
lungimi de 1600...2200 mm şi lăţimi de 180 mm.
Mecanismul de avans are rolul de a asigura mişcarea longitudinală a
buşteanului în timpul debitării.
Pentru ca înaintarea buşteanului să se desfăşoare în condiţii normale
mecanismul de avans trebuie să asigure contactul buşteanului cu pânzele
numai în timpul cursei descendente a cadrului.
Mecanismele de avans se clasifică după modul în care se realizează
avansul buşteanului în raport cu mişcarea ramei:
- mecanisme de avans continuu;
- mecanisme de avans intermitent simplu, respectiv numai la cursa
ascendentă sau descendentă a cadrului;
- mecanisme de avans intermitent dublu, respectiv la începutul cursei
ascendente şi la începutul cursei descendente.

3 4
2

Modul de acţionare a mecanismului de avans: 1 – valţuri de acţionare;

2 – valţuri de presare; 3 – pânză tăietoare; 4 – buştean.
 În funcţie de mărimea avansului şi de modul în care acesta se
realizează, apare necesitatea înclinării pânzelor în ramă sau a ramei cu
pânzele faţă de verticală.

a b

Modalităţi de realizare a înclinării pânzelor:

a – prin prindere excentrică; b – prin înclinarea cadrului
 Prin înclinarea pânzelor se urmăreşte:
- eliminarea frecărilor dintre vârful dinţilor şi fundul tăieturii, la cursa
ascendentă;
- reducerea şi uniformizarea efortului de tăiere la cursa descendentă, adică
aşchiile să aibă aceiaşi grosime.

Sistemul de acţionare a gaterului are rolul de a asigura antrenarea

gaterului în procesul de tăiere.

7
6
5

2
3 Sistemul de antrenare a gaterului:
1 1 – motor electric; 2 – curele late;
3 – roţi de curea; 4 – arbore
4 secundar; 5 – roata de antrenare;
6 – roata liberă; 7 – arborele
principal.
 Mecanismul de frânare are rolul de a opri rapid cadrul cu pânzele,
după trecerea curelei de transmisie de pe roata de acţionare pe roata liberă.
Este o frână cu bandă ce acţionează pe volanţi.
Cărucioarele de alimentare şi evacuare au rolul de a fixa, centra şi
aduce buşteanul până la valţurile de antrenare din faţa gaterului, precum şi
de a evacua buşteanul debitat. Căruciorul de alimentare are sisteme de
antrenare independente.

Caracteristici tehnice ale gaterelor

Deschiderea, Lungimea Numărul Turaţia Viteza Viteza Lungimea Puterea Masa,
mm cursei, maxim rot/min de de minimă a instalată, t
mm de pânze avans, tăiere, buşteanului, kW
m/s m

450...1050 400...600 16...20 250...350 0...20 4...6 2,50 30...60 6...8

 3.2.2. FERĂSTRAIE PANGLICĂ
Ferăstraiele panglică sunt utilaje pentru debitarea şi prelucrarea
cherestelei.
În principiu un ferăstrău panglică este alcătuit din doi volanţi care
antrenează o pânză tăietoare fără sfârşit şi un sistem de antrenare a
buşteanului, ce-i imprimă acestuia o mişcare liniară. Unul dintre volanţi este
motor, iar celălalt este liber, servind la ghidarea, întinderea şi înclinarea
pânzei.
Pentru ghidarea şi evitarea deplasării pânzei pe volanţi, aceştia au un
profil convex.
Ferăstraiele panglică pot fi orizontale sau verticale şi au pentru mărirea
stabilităţii pânzei în tăietură, pe ramura activă a acesteia, două ghidaje.
Mărimea jocurilor dintre pânză şi suprafeţele interioare ale ghidajelor trebuie
să fie mai mică de 0,15 mm.
Pentru o bună funcţionare a utilajului sunt necesare dispozitive de
curăţire a volanţilor şi de curăţire şi ungere a pânzei. Aceste dispozitive
împiedică pătrunderea rumeguşului între volantul inferior şi panglică, precum
şi aruncarea rumeguşului de către acest volant pe ramura pasivă a pânzei.

După domeniul de utilizare ferăstraiele panglică pot fi:

- ferăstraie panglică de debitat;
- ferăstraie panglică de spintecat;
- ferăstraie panglică de tâmplărie.
 3
16...18’

8 4
9
5
2

1
a b c

Ferăstraie panglică: a – schema funcţională; b – înclinarea pânzelor; c – profilul

volantului; 1 – volant de antrenare; 2 – pânza tăietoare; 3 – volant de întindere şi
înclinare a pânzei; 4 – buştean; 5 – dispozitiv de curăţire a volantului de antrenare;
6 – dispozitiv de curăţire a volantului de întindere; 7 – dispozitiv de curăţire şi ungere
a pânzei; 8 – rezervoare de ulei sau petrol; 9 – dispozitive de ghidare a pânzei.
 3.2.2.1. FERĂSTRAIE PANGLICĂ DE DEBITAT
Ferăstraiele panglică de debitat sunt recomandate, fiind mai
avantajoase, la debitarea buştenilor de foioase.

Avantajele folosirii ferăstraielor panglică la debitare sunt:

- Utilizarea mai bună a calităţii materialului lemnos debitat (debitarea se face

piesă cu piesă, buşteanul este trecut, printr-o mişcare liniară alternativă, de
mai multe ori prin pânză şi după fiecare trecere în funcţie de defectele
lemnului ce se ivesc pe faţa nou creată se stabileşte sortimentul de cherestea
cel mai favorabil:

- Reducerea cu cca 20% a pierderilor de lemn în rumeguş, datorită lăţimii

mai mici a tăieturii;

- Viteza de tăiere mare (60...70 m/s) care influenţează favorabil calitatea

tăierii;

- Mişcarea pânzei tăietoare este continuă, fără şocuri, rezultând o solicitare

dinamică redusă a utilajului;

- Montare şi demontare rapidă a pânzelor (cca 5 minute, faţă de cca 45

minute la gater);
 Dintre dezavantaje menţionăm:
- Coeficient de utilizare a timpului de lucru mic (0,3...0,5) faţă de cel de la
gatere (0,8...0,9);

- Întreţinerea ferăstraielor panglică necesită o specializare mai înaltă decât la

gatere;

- Uzura mai rapidă şi ruperea mai frecventă a pânzelor;

Principalele părţi componente ale ferăstrăului panglică de debitat sunt:

- părţi fixe: batiul cu elementele de prindere pe fundaţie;

- părţi mobile: volanţi, pânză, dispozitive de întindere a volanţilor, sistemul

de transmitere a mişcării la volantul motor, dispozitive de ghidare a pânzei şi
de curăţire;

- mecanismul de avans longitudinal şi transversal al buşteanului;

- instalaţii de încărcare a buşteanului pe căruciorul ferăstrăului;

- dispozitiv de comandă;

- dispozitiv de protecţie.
 ALCĂTUIREA FERĂSTRĂULUI PANGLICĂ DE DEBITAT

14
5
13

12
6

1 2
11
7

8 9 10
3

1 – motor electric; 2 – transmisie curele trapezoidale; 3 – volant motor; 4 – volant de

întindere; 5 – dispozitiv de curăţire a pânzei; 6 – dispozitive de curăţire a volanţilor;
7 – dispoziţive de ghidare; 8 – motor electric de acţionare a vagonetului platformă; 9
– variator de turaţie, 10 – transmisie cu roţi dinţate; 11 – cremalieră; 12 – vagonet
plaformă; 13 – montant; 14 – grifă.
 Batiul reprezintă scheletul de rezistenţă al utilajului pe care se
montează celelalte părţi componente ale acestuia şi prin intermediul căruia
ferăstrăul panglică se fixează pe fundaţie.
Volanţii au rolul de a antrena, ghida, susţine şi întinde pânza în timpul
tăierii. Diametrul volanţilor variază, în general, între 1000...1600 mm, iar
lăţimea corespunde lăţimii maxime a pânzelor.
Distanţa dintre cei doi volanţi este reglabilă permiţând utilizarea unor
pânze a căror lungime poate diferi cu 0,5...1,5 m. Turaţia volantului motor
este de 500...600 rot/min.
Între diametrul maxim al buştenilor ce pot fi debitaţi şi diametru
volanţilor trebuie să existe relaţia:
Db  1,2...1,4 Dv
unde:
Db este diametrul maxim al buşteanului, în mm;
Dv – diametrul volanţilor, în mm.

Pânza tăietoare fără sfârşit are ca elemente caracteristice importante:

dimensiunile, profilul, unghiurile dinţilor şi ceaprazul.
Lungimea pânzei se calculează cu relaţia:
L  7,5...8,2Dv
Lăţimile uzuale ale pânzelor variază între 100...250 mm, iar grosimile
între 0,8...2,0 mm (grosimea optimă la debitare este de 1,2...1,8 mm).
 Profilul dinţilor la pânzele ferăstraielor panglică poate fi:

α
α
α
β
β
β
γ γ γ

Dinţi boltiţi Dinţi triunghiulari Dinţi cu ceafă

Valori, în grade, pentru:

Caracteristica Simbol
lemn tare lemn moale
Unghiul de aşezare  10...15 10...15
Unghiul de ascuţire β 60 46...50
Unghiul de degajare γ 15...20 25...34
Mărimea ceaprazului trebuie să fie de 0,2...0,3 mm pentru lemnul tare şi
de 0,3...0,4 mm pentru lemnul moale. În general valoarea totală a
ceaprazului să fie 1/2...2/3 din grosimea pânzei.
Ascuţirea pânzei se face după 3...5 ore, iar la o exploatare normală de 4
ore/zi durata medie de folosire este de 12 luni.
Viteza de tăiere a dinţilor poate atinge la ferăstraiele panglică 30...70
m/s.
Dispozitivele de întindere a pânzei şi înclinare a volanţilor acţionează
prin deplasarea volantului condus, cu sisteme mecanice, hidraulice sau
pneumatice, astfel încât să asigure o tensiune în panglică de 6...7 daN/mm 2
şi o înclinare a pânzei de 16...18’.
Sistemul de transmitere a mişcării la volantul motor are ca părţi
principale: motorul electric de acţionare, transmisia cu curele trapezoidale şi
o roată de antrenare ataşată volantului conducător.
Dispozitivul de curăţire a pânzei curăţă pânza de taninul şi răşina ce
se depun în procesul de tăiere, cu ajutorul unui dispozitiv cu pâslă îmbibată
în motorină sau petrol, pâslă ce atinge în permanenţă panglica.
Mecanismul de avans al buşteanului are rolul de a asigura
deplasarea longitudinală şi transversală a piesei ce se debitează şi este
alcătuit din:
- cărucior, care asigură avansul longitudinal al buşteanului;
- grife şi montanţi, au rolul de a fixa, susţine şi a asigura avansul transversal
al buşteanului;
- sistem de antrenare al căruciorului, ce acţionează prin intermediul unui
cablu de tracţiune sau al unei cremaliere.

Viteza de avans longitudinal a căruciorului variază între 10...120 m/min

la tăiere şi 30...160 m/min la retragerea buşteanului.
 Instalaţia de încărcare a buşteanului deplasează buşteanul până la
cărucior, unde acesta este centrat şi prins în grife.

1 – transportor transversal; 2 – dispozitiv de separare şi încărcare al

buştenilor; 3 – vagonet platformă; 4 – montanţi; 5 - grife
 Dispozitivele de comandă sunt necesare pentru pornirea – oprirea
ferăstrăului panglică şi pentru încărcarea – centrarea – fixarea buşteanului pe
cărucior.
Dispozitivele de protecţie acoperă toate părţile în mişcare, cu
excepţia ramurei active a pânzei.

Caracteristici tehnice
Diametrul Turaţia Viteza de Viteza de Lăţimea Sistemul Puterea
volantului volantului avans recul pânzei de motorului
mm rot/min m/min m/min mm acţionare kW
al grifelor
1100...1800 480...645 1...106 1...168 140...229 Pneumatic 45...125
Electro-
hidraulic
 3.2.2.2. FERĂSTRAIE PANGLICĂ DE SPINTECAT

Se folosesc pentru prelucrarea porţiunii de buştean ce este prinsă între

grife la debitare, pentru debitarea unor buşteni de mici dimensiuni
(Ø<30 cm), pentru spintecarea dulapilor şi a marginilor sau pentru tivirea
pieselor de cherestea.

Alcătuirea acestor utilaje este asemănătoare cu cea a ferăstraielor

panglică de debitat. Deosebit este sistemul de antrenare a pieselor la tăiere.

Ferăstraiele panglică de spintecat însoţesc pe liniile tehnologice

ferăstraiele panglică de debitat.
 SCHEMA FUNCŢIONALĂ A FERĂSTRAIELOR PANGLICĂ DE SPINTECAT

3
4

1 – pânza tăietoare; 2 – valţuri de antrenare; 3 – masa de lucru; 4 – piesa

de spintecat.
 3.2.2.3. FERĂSTRAIE PANGLICĂ DE TÂMPLĂRIE
Folosite pentru tăierea rectilinie sau curbilinie, normală sau înclinată, cât
şi pentru croirea după şablon a pieselor de cherestea.
Aceste utilaje au aceeaşi alcătuire ca şi ferăstraiele panglică de debitat.
Avansul pieselor, pe masa de lucru rabatabilă, se face manual.
Înclinarea mesei se poate face cu 30...40o şi este necesară pentru tăieri
oblice.

30...40o

1 – pânza tăietoare;
2 – masa de lucru
 3.2.3. FERĂSTRAIE CIRCULARE
Ferăstraiele circulare sunt utilizate pentru debitarea buştenilor şi prelucrarea
cherestelei rezultate prin:
- tivire
- retezare
- spintecare
Organul activ este reprezentat de o pânză circulară tăietoare.
Ferăstraiele circulare se caracterizează prin: viteza de tăiere între 60...100 m/s,
viteză de avans de 0...100 m/min şi o turaţie a pânzei tăietoare de 1000...3000
rot/min.

Schema funcţională a unui ferăstrău circular: 1 - pânza circulară; 2 - cuţit

divizor; 3 – dispozitiv de antrenare a piesei de cherestea; 4 – dispozitiv de presare;
5 – dispozitiv de reglare a poziţiei cuţitului divizor; 6 – transmisie cu curele
trapezoidale; 7 – motor electric de acţionare; 8 – masa de lucru; 9 – flanşa de
prindere a pânzei tăietoare.
 Caracteristici ale pânzelor tăietoare:
1 - grosimea pânzei tăietoare este de 1,2...6 mm (cu trepte din 0,2 în 0,2 mm);
g(mm) = (0,07…0,14)D
unde: g reprezintă grosimea pânzei, exprimată în mm;
D – diametrul pânzei, în mm.
2 - diametrul pânzei tăietoare este de 300...700 mm.
D (mm) = 2(h + r + e)
unde: h reprezintă înălţimea maximă a tăieturii, în mm;
r – raza flanşelor, în mm;
e – supradimensiune pentru uzura pânzei în procesul de tăiere (50...70 mm).
3 – forma pânzelor circulare în secţiune transversală a – dreaptă;
b – conică stânga;
c – conică dreapta;
d – biconică;
e – geluitoare;
da – diametrul axului
de antrenare;
df – diametrul flanşei
dp – diametrul pânzei
4 – Dantura pânzelor circulare

 = 30o  = 15o
β = 40o β = 40o
γ = 20o γ = 350

Dinţi cu profil triunghiular Dinţi cu ceafă

înclinat

 = 65o  = 50o

β = 50o β = 40o

γ = -25o γ = 0o

Dinţi cu profil triunghiular Dinţi cu profil triunghiular

simetric asimetric
 - unghiul de aşezare; β - unghiul de ascuţire; γ – unghiul de degajare

5 – Ceaprazul dinţilor este de 1,0...2,0 mm

Clasificarea ferăstraielor circulare
1 – după numărul de pânze: simple, duble, multiple;
2 – după operaţia pe care o execută: de debitat, de tivit, de retezat, de spintecat;
3 – după modul de antrenare a piesei: manual, cu valţuri, cu şenile, cu lanţ cu
racleţi, cu cărucior.

Manual Cu valţuri Cu şenilă

Cu lanţ cu racleţi
Cu cărucior
 Calculul înălţimii maxime de tăiere
1 - cazul ferăstraielor circulare simple

h = 0,5(Dp – Df)

2 – cazul ferăstraielor circulare cu două pânze ce acţionează în acelaşi plan

vertical

h = (Dp – Df) - a
unde:
h reprezintă înălţimea maximă a piesei;
Dp – diametrul pânzei;
Df – diametrul flanşei;
a – înălţimea zonei de suprapunere a
celor două pânze
 3.2.3.1 FERĂSTRAIE CIRCULARE DE DEBITAT
Debitarea cu ferăstraie circulare se recomandă pentru buşteni cu diametre mai mici
de 40 cm şi în special pentru obţinerea traverselor, grinzilor sau dulăpaşilor.
Limitarea domeniului recomandat de folosire se explică prin pierderile mari în
rumeguş la tăiere (lăţimea tăieturii circa 4 mm, faţă de 3 mm la gatere şi 2 mm la
ferăstraiele panglică) şi prin diametrul mare al pânzei (800...900 mm).
După modul de antrenare al buşteanului se deosebesc:

Cu valţuri de antrenare Cu cărucior de antrenare

Cu lanţ cu racleţi
 3.2.3.2 FIERĂSTRAIE CIRCULARE DE TIVIT
Prin tivire se realizează îndreptarea marginilor pieselor de cherestea, pentru a le da
o formă paralelipipedică regulată.
Importante în realizarea acestei operaţii sunt: realizarea paralelismilui celor două
canturi, perpendicularitatea canturilor pe feţe şi uneori asigurarea unei lăţimi impuse a
pieselor de cherestea.
Din punct de vedere constructiv şi funcţional aceste maşini pot fi clasificate în trei
grupe:
- fierăstraie circulare de tivit cu avans manual, cu o singură pânză;
- fierăstraie circulare de tivit cu avans mecanic, cu o singură pânză;
- Fierăstraie de tivit, cu avans mecanic, cu două pânze sau cu două grupuri de câte
două pânze.

Cu o pânză Cu două pânze Cu două grupuri de

două pânze
 3.2.3.3. FERĂSTRAIE CIRCULARE DE SPINTECAT
Spintecarea este operaţia executată cu scopul de a obţine mai multe piese de
cherestea, se face prin reducerea lăţimii sau grosimii unei piese iniţiale.
Se deosebesc:
- Spintecări pe feţe sau pe lăţime, când tăierea este perpendiculară pe feţele piesei
de cherestea (ferăstraiele circulare au aceleaşi caracteristici ca şi ferăstraiele de
tivit);
- Spintecări pe cant sau la grosime, când tăierea este paralelă cu feţele piesei.
Ferăstraiele de spintecat la grosime lucrează cu o singură pânză şi au un avans
manual sau mecanic.

1 – pânza circulară;
2 – valţuri de antrenare;
3 – masa de lucru;
4 – piesa de spintecat.
 3.2.3.4. FIERĂSTRAIE CIRCULARE DE RETEZAT
Utilizate pentru a obţine piese de cherestea cu lungime fixă, pentru a îndrepta
capetele sau pentru a elimina unele defecte ale cherestelei.
După modul în care avansează pânza circulară, se clasifică în:

fixe pendulare

basculante culisante
Cele fixe şi cele culisante pot fi şi cu mai multe pânze.
Fierăstraiele circulare de retezat nu au cuţit divizor.
ASPECTE PRIVIND SIGURANŢA ÎN MUNCA CU FIERĂSTRAIE
CIRCULARE
Statistica accidentelor

- Din 1000 accidente provocate de utilaje din industria lemnului, 35% reprezintă
accidentele produse cu fierăstraie circulare, majoritatea soldate cu amputări de
degete.

- 83% din acccidente s-au produs cu fierăstraie circulare de spintecat şi retezat.

În majoritatea cazurilor carcasa de protecţie lipsea sau nu era ajustată
corespunzător.

- Cele mai multe accidente puteau fi evitate prin ajustarea corespunzătoare a

carcasei de protecţie şi prin folosirea unui băţ împingător.
 Evaluarea riscului de accidentare

Pentru reducerea riscului de accidentare, prin atingerea pânzei în timpul

funcţionării şi pentru ca munca să se desfăşoare în condiţii de siguranţă, fierăstrăul
circular trebuie echipat cu următoarele dispozitive:

- un dispozitiv de frânare, care să oprească pânza în mai puţin de 10 secunde.

- carcasă (capotă) de protecţie;
- băţ împingător;
- cuţit divizor;
- dispozitive de ghidare şi susţinere a piesei de lemn;
- instalaţie de exhaustare.

Pentru ca tăierea să se realizeze în condiţii de siguranţă şi eficienţă, pânza trebuie

să fie ascuţită corespunzător şi să aibă un diametru optim.

O pânză neascuţită sau instalată necorespunzător conduce la o calitate redusă a

lucrării şi măreşte efortul necesar pentru alimentarea fierăstrăului, precum şi riscul
de accidentare.

Diametrul celei mai mici pânze care poate fi folosită în siguranţă trebuie marcat
pe utilaj. Un diametru mai mic conduce la o viteză periferică mai mică a pânzei şi la
o tăiere ineficientă.
 1
2

7
3 8

Echiparea unui fierăstrău circular cu dispozitive de

protecţie
1 – sistem de exhaustare, 2 – extensie a masei de
lucru; 3 – cuţit divizor; 4 – carcasă de protecţie;
5,8 – dispozitive de ghidare; 6 – băţ împingător;
7 – masa de lucru
 Băţul împingător se foloseşte întotdeauna când
distanţa dintre mâna operatorului şi pânză este
mai mică de 30 cm. Mâna operatorului nu
trebuie să se apropie mai mult decât este
necesar de pânza în mişcare şi niciodată nu
trebuie să fie în acelaşi plan cu pânza. De
asemenea, se foloseşte pentru îndepărtarea
piesei tăiate dintre pânză şi rigla de ghidare 1
când lăţimea piesei este mai mică de 15 cm.

 Carcasa de protecţie trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:
- va avea o construcţie cât mai simplă şi mai
solidă pentru a nu ceda la vibraţii sau eforturi la
care este supusă (oţel cu grosimea de 2 mm şi
2
o rezistenţă la rupere de 350 N/mm2 sau 5 mm
şi o rezistenţă la rupere de 180 N/mm 2;
policarbonat cu grosimea de cel puţin 3 mm);
- montarea şi demontarea să se facă cu
uşurinţă; 1 – băţ împingător;
- să aibă o lăţime şi înălţime astfel calculată 2 – carcasă de protecţie.
încât în timpul lucrului să nu vină în contact cu
pânza;
- să nu îngreuneze sau să împiedice evacuarea
şi manipularea materialului prelucrat,
 Cuţitul divizor are rolul de a diminua
forţele de frecare dintre pânză şi piesele
de cherestea rezultate. Trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:

- Cuţitul divizor trebuie să fie mai gros

cu cca 10% decât corpul pânzei şi puţin
mai subţire decât lăţimea tăieturii;

- Trebuie să fie rigid, fixat sub nivelul

masei de lucru, poziţionat în spatele şi în A – grosimea cuţitului divizor;
acelaşi plan cu pânza;
B – lăţimea tăieturii;

- Forma lui trebuie să urmeze C – grosimea corpului pânzei.

îndeaproape conturul celei mai mari
pânze ale fierăstrăului;

- Distanţa măsurată, la nivelul masei de

lucru, între cuţitul divizor şi vârful
dinţilor pânzei nu trebuie să depăşească
8...10 mm.

- Înălţimea cuţitului divizor trebuie să fie

la nivelul dinţilor din partea superioară a
pânzei. D – distanţa dintre cuţitul divizor şi
vârful dinţilor pânzei;
E – nivelul înălţimii cuţitului divizor
Dispozitivele de ghidare, au rol în asigurarea susţinerii piesei de lemn în timpul
tăierii, precum şi în asigurarea unei lăţimi impuse a pieselor rezultate.

Spintecare normală la 900 Spintecare înclinată

Dispozitiv de ghidare cu Dispozitiv de ghidare cu
înălţime normală înălţime redusă

Sistemele de exhaustare, conectate la o instalaţie de exhaustare, au rolul de

aspirare a prafului de lemn şi rumeguşului rezultat în timpul tăierii. Acestea sunt
poziţionate atît deasupra masei de lucru, cât şi sub aceasta.
 Normele de protecţia muncii, referitoare la prelucrarea lemnului cu fierăstraie
circulare mai prevăd următoarele:

- Pânzele tăietoare trebuie să se fixeze pe ax cu piuliţe filetate în sens invers sensului

de rotire a pânzei, iar flanşele de prindere a pânzei vor acoperi 1/3 din diametrul
acesteia;

-Este interzisă folosirea pânzelor fisurate, crăpate, neplane şi cu mai mult de 3 dinţi
rupţi din totalul danturii sau cu 2 dinţi consecutivi rupţi.

- Este interzisă spintecarea, retezarea pieselor suprapuse, chiar dacă sunt de aceleaşi
dimensiuni;

- Este interzisă frânarea pânzei cu diferite obiecte după deconectarea motorului de la

reţea, cât şi începerea lucrului înainte ca pânza să ajungă la turaţia de regim;

- Este interzisa depozitarea materialului lemnos pe masa de lucru a maşinii;

- Este interzisă manipularea pieselor de lemn pe deasupra organelor în mişcare a

fierăstrăului;
- Este interzisă ungerea pânzei cu parafină, grăsimi sau lubrifianţi;

- În timpul tăierii se interzice prinderea cu mâna a pieselor de lemn la o distanţă

mai mică de 15 cm de planul pânzei;

- Tăierea unei noi piese este interzisă până când deşeul rămas de la piesa
anterioară şi piesa debitată nu au fost îndepărtate de pe masa maşinii;

- Este interzisă montarea carcasei de protecţie pe cuţitul divizor sau pe

dispozitivele de ghidare;

- Este interzisă întreţinerea, reglarea şi curăţirea maşinii în timpul funcţionării sau

în timpul cât are organe în mişcare;
 3.3. ORGANIZAREA UNEI FABRICI DE CHERESTEA
3.3.1. ALCĂTUIREA UNEI FABRICI DE CHERESTEA
Desfăşurarea corespunzătoare a activităţilor în fabricile de cherestea
impune organizarea lucrărilor în compartimente distincte care cuprind:
- depozitul de buşteni;
- hala de fabricaţie;
- depozitul de cherestea;
- secţii anexe;
- atelier de întreţinere şi reparaţii.
Esenţiale în funcţionarea unei fabrici de cherestea sunt depozitul de
buşteni, hala de fabricaţie şi depozitul de cherestea.
Secţiile anexe cuprind activităţiile prin care se valorifică în produse finite
din lemn sortimente inferioare de cherestea sau se realizează produse finite
de complexitate mai mică (ambalaje, parchete, calupuri din lemn, tocătură,
talaj industrial).
Atelierele de întreţinere şi reparaţii au menirea de a asigura întreţinerea
şi ascuţirea organelor tăietoare, precum şi întreţinerea şi repararea utilajelor
şi instalaţilor din fabrică.
 Descărcare
Recepţie
Activităţile din depozitul de Activităţile din hala de Activităţile din depozitul de

Retezare - secţionare
materialului lemnos

Detectarea incluziunilor metalice

Pregătirea
buşteni

Cojire
ACTIVITĂŢILE DINTR-O FABRICĂ DE CHERESTEA

Sortare
Prismuire
Stocare
Debitare
Retezare
fabricaţie

Prelucrarea
cherestelei

Tivire
Spintecare
Sortarea
Inventariere
a
Protecţia chimică
cherestea

Aburirea
Stivuirea
Uscarea
Pachetizarea
Expediţia
 3.3.2. DEPOZITUL DE BUŞTENI
În depozitul de buşteni se desfăşoară următoarele grupe de activităţi:
descărcarea, recepţia, pregătirea materialului lemnos în vederea prelucrării şi
stocarea.
Descărcarea se realizează cu mijloace mecanice (instalaţii cu cabluri,
macarale portal, macarale capră, poduri rulante, încărcătoare frontale etc.),
pe rampe de descărcare.

lonjeroane

1...3% 1,0...1,2 m

10...15 cm
1,10 m
0,60 m

Umplutură
(balast)
15…20 m
 Recepţia
Masa lemnoasă se recepţionează prin măsurarea şi stabilirea calităţii
fiecărui buştean.
Se măsoară lungimea şi diametrul.
Lungimea se măsoară în metri, cu două zecimale, între capetele
buşteanului pe generatoarea cea mai scurtă. Teşitura de la baza arborelui
rezultată din extragerea tapei se măsoară de la jumătate, iar porţiunea
olărită nu se măsoară.
Diametrele se măsoară cu clupa şi se exprimă în centimetri întregi.
Diametrele se consideră fără coajă. Dacă buştenii sunt necojiţi atunci se
scade grosimea dublă a cojii (1 cm pentru Ø<40 cm şi 2 cm pentru Ø>40
cm).
Volumul brut se stabileşte cu ajutorul tabelelor de cubaj şi se exprimă în
metri cubi cu trei zecimale.

Pregătirea materialului lemnos în vederea debitării constă din

următoarele activităţi: retezare, secţionare, detectarea incluziunilor metalice,
cojire, sortare, prismuire şi manipulare.
Retezarea constă în îndreptarea capetelor buşteanului în aşa fel încât
tăieturile să fie plane şi perpendiculare pe axa longitudinală a piesei
(abaterea maximă admisă este de 10% din diametru)
 Secţionarea se face cu scopul de a obţine buşteni cu o anumită lungime
sau pentru a elimina sau reduce unele defecte.
Detectarea incluziunilor metalice se face cu scopul de a proteja pânzele
tăietoare şi pentru aceasta se folosesc detectoare fixe sau portabile.
Cojirea buştenilor se face pentru a proteja pânzele tăietoare, pentru
înlăturarea pericolului de infestare cu agenţi xilofagi dăunători şi pentru a
elimina cojirea resturilor de fabricaţie destinate obţinerii celulozei.
Sortarea tehnologică a buştenilor se face în situaţiile în care pentru
debitare se folosesc gatere. Pentru ferăstraie panglică se impune doar o
separare a buştenilor pe specii.
Sortarea buştenilor se face după:
- specie;
- dimensiuni (lungime, diametru);
- calitate (asigurarea unor zone de calitate cât mai asemănătoare pe
secţiunea transversală a buştenilor);
- comenzi
La capătul fiecărui buştean (de obicei cel gros) se înscrie, cu creta
forestieră, clasa de calitate, lungimea şi diametrul (la capătul subţire pentru
răşinoase şi la mijloc pentru foioase) sub forma: II/4,5/40.
Prismuirea buştenilor este necesară numai la debitarea în gatere şi
constă în transformarea buştenilor în prisme cu secţiune pătrată. Se
prismuiesc buştenii a căror diametre sunt mai mari decât deschiderea
maximă a gaterelor.
Manipularea buştenilor în depozit, în vederea stocării, se face cu încărcătoare
frontale, macarale, transportoare.
Stocarea buştenilor se face pe lagăre de depozitare alcătuite din podvale de
beton şi grinzi de lemn.

3 2 1

1,25 m

2,70 m
1…3%
40 cm
35 cm

13,50 m

1 – grinzi transversale; 2 – grinzi de rigidizare; 3 – podvale din beton

 3.3.3. HALA DE FABRICAŢIE
Debitarea şi prelucrarea cherestelei necesită pentru obţinerea unor
randamente optime, o organizare diferenţiată a fluxului tehnologic în funcţie
de utilajele folosite la debitare.
Se deosebesc astfel:
- linii tehnologice pentru debitarea cu gatere verticale;
- linii tehnologice pentru debitarea cu ferăstraie panglică;
- linii tehnologice pentru debitarea cu ferăstraie circulare.
Într-o hală de fabricaţie se foloseşte pentru debitare o singură categorie
de utilaje, organizarea activităţii fiind specifică acestui utilaj.

3.3.3.1. DEBITAREA BUŞTENILOR CU GATERE VERTICALE

a. Metode de debitare
Metoda de debitare reprezintă modalitatea în care se realizează
debitarea.
Debitarea pe plin se face printr-o singură trecere a buşteanului prin
gater, asigurând o productivitate sporită a utilajului. Cheresteaua rezultată
fiind netivită necesită operaţii ulterioare de prelucrare mai laborioase. Acest
sistem se practică pentru debitarea buştenilor de foioase şi a buştenilor de
răşinoase subţiri sau calitativ inferiori.
 Debitarea pe prismă constă din trecerea buşteanului de două ori prin
gater: la prima trecere se obţine, din partea centrală, o prismă care este în
continuare debitată printr-o a doua trecere. Avantajul acestui sistem, aplicat
la răşinoase şi foioase de calitate superioară, este dat de faptul că la a doua
trecere, din prismă, se obţine, în cea mai mare măsură cherestea tivită.
 Debitarea pe calote sau debitarea nordică este o variantă a debitării pe
prismă aplicată la răşinoase. Diferenţa constă din faptul că părţile laterale ale
buşteanului (calotele) sunt livrate, în stare brută sau tocate, pentru industria
de celuloză, fără a mai fi debitate în cherestea.

Debitarea pe sferturi, practicată în cazul debitării buştenilor de

rezonanţă şi a buştenilor de stejar în doage, constă din spintecarea
buşteanului în două jumătăţi, apoi a jumătăţilor în sferturi şi în final în
debitarea separată a fiecărui sfert. Se obţine astfel un număr maxim de piese
debitate radial sau semiradial.
 Debitarea slavonă, constă din două treceri succesive ale buşteanului prin
gater astfel încât la prima trecere să se debiteze partea centrală (prisma) iar
la a doua calotele. Se obţine prin această metodă un număr maxim de piese
de cherestea debitată radial şi semiradial. Metoda se recomandă pentru
debitarea buştenilor de stejar în doage.

În condiţiile de lucru din ţara noastră se utilizează metodele de debitare

pe prismă şi pe plin.
 b. Debitarea pe prismă
Pentru o valorificare corespunzătoare a lemnului în cherestea este
necesar să se stabilească volumul maxim al paralelipipedului ce poate fi
obţinut din buşteanul respectiv.
La răşinoase buştenii au o formă tronconică şi cuprind două zone
distincte: zona cilindrică centrală (70...80% din volum), având diametrul egal
cu cel al capătului subţire şi zona conică exterioară.

Zona conică

Zona cilindrică

Stabilirea volumului maxim al paralelipipedului înscris în zona cilindrică

se face luând în considerare faptul că acest volum corespunde ariei maxime
a patrulaterului înscris în cercul corespunzător zonei cilindrice.
 b S=b·h
b = d · cos α S = d2 · cos  · sin 
d h = d · sin α sin 2 = 2cos  · sin 
h


d2
S= · sin 2
2
Mărimea suprafeţei va fi maximă când sin 2 = 1, respectiv când
 = 45o. Aceasta înseamnă că patrulaterul trebuie să fie un pătrat cu latura:

2
bh d  0,71d
2
În vederea obţinerii unei cantităţi maxime de cherestea se urmăreşte şi
debitarea în cherestea a celor patru calote exterioare prismei, într-o proporţie
cât mai mare. Pentru aceasta trebuie stabilită aria maximă a patrulaterului ce
poate fi înscris într-un segment de cerc.
 S  m g

B m
2

A r 2     a  g 
2
2

m r 2 
2
r 2
O I m r 2       g 
a r 2 2  2 
a
D 2
C
2 2

g  2   2 
m  2 r 2   g  r  S  2 g r 2   g  r 
 2  2
 

Suprafaţa va fi maximă când derivata relaţiei suprafeţei, în funcţie de

valorile lui g, va fi egală cu zero, adică:

S g   0 4 g 2  3 2rg  r 2  0 g  0,2  r  0,1  d m  0,43  d

Aceste două valori (m = 0,43d şi g = 0,1d) dau defapt secţiunea prismei cu

volum maxim ce poate fi înscrisă într-o calotă.
 La fag dimensiunile prismei se calculează în funcţie de diametrul mediu
al buşteanului şi de diametrul inimii roşii.

d b

h
R g b g R

În cazul fagului se recomandă pentru calculul dimensiunilor prismelor,

centrală şi din calote, relaţiile:
b = 0,43 · d;
g = 0,14 · d;
R = 0,1 · d;
h = 0,91 · d
Pe lângă necesitatea obţinerii unui randament cantitativ maxim, la
debitarea în gatere se impune şi valorificarea corespunzătoare a calităţii
lemnului.
 În secţiune transversală se pot deosebi următoarele zone de calitate ale
lemnului:

c b a a b c Zona a – lemn de calitate mijlocie;

Zona b – lemn de calitate superioară;
Zona c – lemn de calitate inferioară.
r/3 r/3 r/3

Valorificarea corespunzătoare a lemnului se face prin stabilirea

numărului de piese de cherestea ce se pot înscrie în secţiunea transversală a
buşteanului, aşezate într-o ordine care să corespundă calităţii în secţiunea
transversală.
Stabilirea numărului de piese se face prin aşa numita acoperire a
modelului de debitare (2A), cu relaţiile:

2A = 0,71 · d – la debitarea pe prismă a răşinoaselor;

2A = 0,91 · d – la debitarea pe prismă a foioaselor.

 La acoperirea modelului trebuie să se aibă în vedere şi respectarea
condiţiei:
2 A   g n   s  n  1g t
în care:
∑gn este suma grosimilor nominale ale pieselor de cherestea, în mm;
∑s – suma supradimensiunilor acordate pentru contragerea prin uscare, în
mm;
n – numărul de piese prevăzute a se obţine la debitare;
gt – lăţimea unei tăieturi, în mm.
Supradimensiuni pentru contragerea prin uscare a cherestelei
Supradimensiuni pentru contragerea Supradimensiuni pentru contragerea
cherestelei de răşinoase şi diverse moi cherestelei de fag şi stejar
Grosimea Supradimensiunea Grosimea Grosimea Supradimensiunea Grosimea
nominală pentru contragere reală nominală pentru contragere reală
mm mm mm mm mm mm
12 0,6 12,6 20 1,5 21,5
18 0,9 18,9 25 1,8 26,8
24 1,2 25,2 30 2,1 32,1
25,4 1,2 26,6 40 2,7 42,7
28 1,3 29,3 50 3,2 53,2
38 1,6 39,6 60 3,8 63,8
 Valori recomandate, nominale şi reale, ale prismei în funcţie de diametrul
buşteanului
Diametrul buşteanului la capătul Înălţimea nominală a Înălţimea reală a
subţire prismei prismei
cm cm cm
14-16 10 10,40
17-21 12 12,47
22-23 15 15,59
..................................................... .............................. ..........................
41-45 28 29,4
46-50 30 31,10

Debitarea buştenilor în gatere verticale se face pe baza unui model de

debitare prin care se precizează poziţia fiecărei piese de cherestea în
secţiunea transversală a buşteanului.
Notarea modelului de debitare constă în înşiruirea numerelor ce
reprezintă grosimea nominală a pieselor de cherestea, în mm, în ordinea
aşezării pânzelor în rama gaterului (de la stânga la dreapta).

- pentru debitarea buşteanului în prismă: R/24;38;24;280;24;38;R/24;

- pentru debitarea prismei: R/24;24;24;38;48;24;24;48;38;24;24;R/24.

R reprezintă grosimea pieselor de cherestea obţinute din extremităţile

secţiunii transversale.
 c. Debitarea pe plin

La debitarea pe plin acoperirea modelului de debitare trebuie să se facă

cu respectarea condiţiei:

2A ≤ 0,91 · d;
unde:

d este diametrul mediu minim al buştenilor ce se vor debita cu un

anumit model.

Având în vedere neregularităţile buştenilor de foioase, se recomandă ca

acoperirea efectivă să nu se facă exact pe dimensiunea rezultată din calcul, ci
pe una mai redusă, lăsându-se un rest mai mare.
Modelul de debitare poate fi de forma:

R/25;32;40;40;50;80;80;90;80;80;50;40;40;32;R/2

R/25;1/32;2/40;1/50;2/80;1/90;2/80;1/50;2/40;1/32;R/25

1/90;2/80;1/50;2/40;1/32;R/25
 3.3.3.2. DEBITAREA BUŞTENILOR CU FERĂSTRAIE PANGLICĂ
La debitarea buştenilor de foioase cu ferăstraie panglică nu se foloseşte
un model de tăiere stabilit anterior. Datorită proporţiei mari a defectelor
interioare ale lemnului se recomandă folosirea unor scheme de debitare în
care grosimea, pentru fiecare piesă ce se va extrage, se stabileşte în funcţie
de defectele interioare ce apar pe faţa nou creată a buşteanului.
Schemele de debitare cu ferăstraie panglică sunt:
Debitarea pe plin, utilizată la fag (Ø<40 cm), constă dintr-o singură prindere
a buşteanului în grife şi desprinderea succesivă a pieselor de cherestea. Se
recomandă ca inima roşie să fie cuprinsă într-o singură piesă de cherestea de
60, 70, 80 sau 90 mm.
 Debitarea cu întoarcere la 90o, constă din două părinderi succesive ale
buşteanului în grife. La prima prindere se debitează piese de cherestea până
în apropierea inimii roşii, iar la a doua prindere se debitează porţiunea
rămasă. Schema se recomandă pentru buşteni cu diametrul de 50...65 cm.

Debitare cu întoarceri succesive la 90o, asemănătoare celei anterioare,

necesită mai multe prinderi succesive ale buşteanului în grife. Are avantajul
unei mai bune valorificări a zonelor de calitate a lemnului. Se recomandă
pentru debitarea buştenilor groşi (Ø = 45...60 cm).
 Debitarea cu întoarcere la 180o, constă din mai multe prinderi succesive
ale buşteanului în grife. Se recomandă pentru debitarea buştenilor cu
diametrul de 30...55 cm sau când se urmăreşte obţinerea de taverse de fag
sau grinzi de stejar.

Debitarea pe sferturi, se aplică atunci când se urmăreşte obţinerea cu

prioritate a cherestelei radiale sau semiradiale.
 Debitarea pe zone urmăreşte o valorificare mai bună a zonelor de calitate a
buşteanului prin efectuarea unor tăieturi de bază urmate de debitarea separată a
fiecărei zone. Se recomandă buştenilor cu diametre mai mari de 65 cm.
 3.3.3.3. DEBITAREA BUŞTENILOR CU FERĂSTRAIE CIRCULARE
Ferăstraiele circulare se recomandă pentru debitarea buştenilor de fag în
traverse sau dulăpaşi şi a buştenilor de stejar în grinzi. Deşi cu această
categorie de utilaje se pot debita şi celelalte sortimente de cherestea,
utilizarea lor nu este recomandată din cauza pierderilor mari de lemn în
rumeguş (peste 20%).
Debitarea cu ferăstraie circulare se face folosind scheme de tăiere
diverse, alese în funcţie de numărul de pânze ale utilajului, de numărul de
utilaje de pe fluxul tehnologic şi de sortimentele de cherestea ce se
debitează.
 3.3.3.4. PRELUCRAREA CHERESTELEI CU FERĂSTRAIE CIRCULARE

Prelucrarea cherestelei în hala de fabricaţie (tivire, retezare, spintecare)

are drept scop asigurarea unor condiţii impuse la livrare şi de a valorifica cât
mai bine calitatea lemnului.
La prelucrarea cherestelei se au în vedere următoarele:
- respectarea cu stricteţe a dimensiunilor standardizate ale pieselor de
cherestea, inclusiv a supradimensiunilor pentru contragere;
- obţinerea cu prioritate a pieselor cu lăţimi mari (la răşinoase cu lăţimi mai
mari de 16 cm);
- canturile să fie paralele şi perpendiculare pe feţe;
- retezarea cherestelei să se facă perpendicular pe axa longitudinală a piesei;
- să se obţină piese cu lungimi mari (mai mari de 3,0 m la răşinoase,
respectiv 1,80 m la foioase);
- pentru prelucrarea corespunzătoare a cherestelei de fag şi stejar trebuie
făcută o desenare (croire) optimă a pieselor după debitare. Se înseamnă pe
faţa fiecărei piese de cherestea, cu creta, locurile în care se vor face tăieturile
pentru tivire, spintecare şi retezare;
- defectele vor fi eliminate astfel încât să se găsească în sortimentele de
cherestea în proporţia maximă admisă de standarde.
Variante de croire a unei piese de cherestea
 3.3.4. DEPOZITUL DE CHERESTEA
După debitare şi prelucrare cheresteaua este evacuată din hala de
fabricaţie în depozitul de cherestea. În acest compartiment se desfăşoară
activităţi specifice, necesare pentru asigurarea condiţiilor de livrare a
sortimentelor, activităţi care constau din: sortarea, inventarierea, protecţia,
aburirea, uscarea, pachetizarea şi expediţia cherestelei.

3.3.4.1. SORTAREA CHERESTELEI

Sortarea se face într-un spaţiu destinat acestei activităţi, numit rampa
de sortare sau rampa verde.
Criteriile după care se face sortarea sunt: specia, sortimentul de
cherestea, gradul de prelucrare, dimensiuni, calitate, destinaţie.
a. Sortarea dimensională se face în funcţie de specia sau grupa de
specii, astfel:
La răşinoase, pentru scânduri şi dulapi:
- după grosime;
- după grupe de lungimi: 1,00...1,25 m;1,50...1,75 m; 2,00...2,25 m;
2,50...2,75 m; 3,00...3,50 m; 4,00 m; 4,50...5,00 m; 5,50...6,00 m.
- după lăţime: 6,0...15 cm şi 16...30 cm.
Grinzile, şipcile şi riglele se sortează după dimensiunile de execuţie.
 La fag şi stejar, pentru scânduri şi dulapi:
- după grosime;
- pe grupe de lungimi: 0,40...0,95 m; 1,00...1,70 m; 1,80...4,00 m.
La aceste specii nu se face sortarea după lăţime.
Frizele se sortează după grosime şi categorii de lăţimi şi lungimi, iar
grinzile, şipcile şi riglele, după secţiuni şi categorii de lungimi.
La diverse tari şi diverse moi cheresteaua se sortează numai după
grosime.

b. Sortarea calitativă se face prin analiza vizuală, bucată cu bucată, a

cherestelei atât în rampa verde, cât şi în rampa de expediţie.
Se vor avea în vedere următoarele:
- piesa se analizează şi se încadrează calitativ după defectul cel mai mare de
pe fiecare faţă şi cant;
- dacă după defectele de pe fiecare faţă şi cant încadrarea calitativă diferă
mai mult de o clasă, atunci piesa de cherestea se va încadra în clasa imediat
superioară celei mai slabe;
- coaja din jurul nodurilor se include în dimensiunile acestora;
- dimensiunile admise penru crăpături se referă numai la cheresteaua uscată.
La fag, cheresteaua se va sorta, în plus, în două grupe: cherestea
pentru aburit şi cherestea neaburită.
 În sortarea cherestelei trebuie să se ia în considerare şi eventualitatea
apariţiei unor defecte de fabricaţie (brac tehnic). Aceste defecte pot avea
diverse forme.
Dacă mărimea acestor defecte depăşeşte anumite valori, atunci piesele
de cherestea trebuie să fie prelucrate în continuare pentru a putea fi
încadrate în sortimentele standardizate.

a1 a2 a3

b1 b2

b3 b4

c1 c2

a – neparalelism (a1 – canturi; a2 – capete; a3 – feţe); b – dimensiuni

necorespunzătoare (b1 – lungimi subdimensionate; b2 – lungimi supradimensionate; b3
– lăţimi subdimensionate; b4 – lăţimi supradimensionate); c – forme
 3.3.4.2. INVENTARIEREA CHERESTELEI
Inventarierea are drept scop stabilirea volumului de cherestea şi se
realizează prin măsurarea fiecărei piese (grosime, lăţime, lungime). Volumul,
exprimat în m3, se stabileşte cu ajutorul tabelelor de cubaj.
La piesele semitivite sau netivite lăţimea se stabileşte ca semisumă a
lăţimilor celor două feţe măsurate la jumătate, iar la margini şi lăturoaie
grosimea şi lăţimea se măsoară în porţiunea cea mai îngustă, pe faţa
complet prelucrată, scăzând grosimea cojii.

3.3.4.3. PROTECŢIA CHERESTELEI

Protecţia cherestelei se realizează în general prin antiseptizare şi
ignifugare.
Antiseptizarea, făcută cu scopul de a preveni mucezirea sau colorarea
anormală a lemnului, se realizează prin imersia cherestelei într-o soluţie de
pentaclorfenolat de sodiu. Se aplică cherestelei de fag neaburite, în depozite
amplasate în condiţii nefavorabile uscării naturale. Antiseptizarea trebuie
făcută în maxim 24 de ore de la debitare.
Ignifugarea se face cu scopul de a proteja cheresteaua contra focului.
Protecţia se realizează prin acoperirea cherestelei, cu umiditatea 8...12%, cu
pelicule de vopsea (pe bază de praf de aluminiu sau sticlă solubilă) sau prin
impregnare (cu fosfat de amoniu).
 3 3.4.4. ABURIREA CHERESTELEI
Aburirea, tratament hidrotermic aplicat cherestelei de fag, uneori de
nuc, cireş şi păr, constă din menţinerea acesteia într-un mediu suprasaturat
cu vapori de apă, la temperatura de 99...100oC, o anumită perioadă de timp.
Prin aceasta se obţin următoarele avantaje:
- uniformizarea culorii lemnului, în roşu cărămiziu;
- distrugerea agenţilor biologici vătămători existenţi în lemn;
- înlăturarea fenomenului de răscoacere a lemnului;
- uniformizarea tensiunilor interioare;
- reducerea crăpărilor şi a jocurilor prin uscare;
- îmbunătăţirea proprietăţilor fizico-mecanice ale lemnului.
Pentru aburire cheresteaua se stivuieşte pe vagoneţi speciali şi se
introduce apoi în camera de aburire. Pe un vagonet se vor stivui una sau
două grosimi de piese, dar pe un rând va fi cherestea de aceeaşi grosime. În
partea superioară se vor stivui, pe 1-2 rânduri, dulapi groşi pentru a preveni
deformarea cherestelei. Consolidarea stivei pe vagonet se va face aşezând
transversal piese de cherestea de la 0,6...0,8 m distanţă pe orizontală şi la
0,5 m pe verticală.
Aburirea trebuie să se facă imediat după debitare: maximum 24 de ore
vara şi maximum 48 de ore în celelalte sezoane.
 Procesul de aburire parcurge următoarele etape:
- încălzirea camerei de aburire şi parţial a cherestelei; durata 4...6 ore, cu un
consum de abur de 30 kg/h/m3;
- încălzirea completă a cherestelei, până la temperatura de 99...100 oC;
durata 6...10 ore cu un consum de abur de 15 kg/h/m3;
- aburirea propriu-zisă; durata depinde de grosimea cherestelei, iar consumul
de abur este de 5...7 kg/h/m3;
- perioada de răcire, în camera de aburire, cu durata de 4...6 ore.

Durata procesului de aburire a cherestelei de fag

Grosimea cherestelei, 20 25 32 40 50 60 70 80 90
mm
Durata aburirii, în ore 12 15 19 24 30 36 42 48 54

3.3.4.5. STIVUIREA CHERESTELEI

Depozitarea cherestelei în vederea uscării, stocării şi a expediţiei, se
face în stive organizate diferenţiat pentru răşinoase şi foioase, cu respectarea
următoarelor reguli:
- piesele se stivuiesc conform sortării calitative şi dimensionale;
- piesele mai lungi se stivuiesc la margine, iar cele mai scurte la mijloc;
- stivele se vor aşeza pe suporţi special amenajaţi;
- şipcile distanţiere se vor aşeza unele sub altele;
- în prima şi ultima treime a lăţimii stivei spaţiile dintre piesele de cherestea
vor fi egale cu grosimea acesteia, iar în treimea mijlocie spaţiile vor fi de 1,5
ori mai mari decât grosimea cherestelei;
- piesele se vor aşeza cu faţa interioară (dinspre inima lemnului) în sus.
Între rândurile de cherestea, se aşează şipci distanţiere cu grosimea de
18...24 mm, la răşinoase şi 25,32 sau 40 mm, la foioase. Grosimea şipcilor
se alege în funcţie de circulaţia aerului în zonă. Lăţimea şipcilor va fi de
24...60 mm. Stivele se acoperă cu panouri aşezate transversal pe stivă, cu o
înclinare de 10...12% către partea laterală exterioară a stivei.
Distanţa dintre şipcile folosite la stivuirea cherestelei

Grupa de specii Grosimea pieselor stivuite, în mm:

< 30 31…60 > 60
Distanţa aproximativă dintre şipci, îm cm:
Răşinoase 50 100 150

Foioase 30...40 40...60 60...80

 3.3.4.6. USCAREA CHERESTELEI
Reducerea umidităţii se face cu scopul de a asigura: stabilitate
dimensională, reducerea masei şi îmbunătăţirea condiţiilor de prelucrare şi
protecţie a pieselor de cherestea.
Cheresteaua verde are umiditatea de 40...80%, umiditate care trebuie
redusă la cca 22...24% la livrarea din fabrică.
În funcţie de utilizările cherestelei umiditatea se reduce în continuare
pâna la valoarea: 6% la instrumente muzicale; 8...10 % la mobilă, 12% la
binale şi 15...18% la ambalaje.
Uscarea cherestelei se poate face în aer liber, uscarea naturală sau în
instalaţii speciale (camere sau tunele de uscare), uscare artificială.
De obicei uscarea artificială se face în completarea uscării naturale sau
pentru reducerea timpului de uscare.
Prin uscare naturală umiditate se reduce până la 22...24% (în condiţii
ideale până la 4%).
Uscarea în aer liber este influenţată de: temperatura mediului ambiant,
umiditatea şi condiţiile de circulaţie ale aerului, intensitatea radiaţilor solare,
caracteristicile solului pe care este amplasat depozitul, specia, grosimea
sortimentelor, modul de stivuire.
Durata de uscare la aer a cherestelei, în zile, de la umiditatea de 60% la
umiditatea de 25%

Specia sau Grosimea Data (luna) stivuirii cherestelei Media

grupa de cherestelei anuală
Februarie Mai August Noiembrie
specii mm

Depozite amplasate în partea centrală şi vestică a ţării

Cherestea 24 14 8 9 52 21
de 38 21 14 19 78 32
răşinoase
58 33 22 29 109 48
75 47 34 59 134 69
media 19 12 15 70 29
Cherestea 25 27 15 23 89 39
de fag 40 44 26 50 119 60
60 68 46 116 146 94
80 101 93 206 169 142
media 54 38 83 124 75
 3.3.4.7. PACHETIZAREA CHERESTELEI
Pentru reducerea timpilor de manipulare, încărcare, descărcare sau ca o
condiţie de livrare, cheresteaua tivită de răşinoase şi foioase poate fi livrată
în pachete.
Un pachet trebuie să fie format din cherestea cu aceeaşi grosime,
lungime, lăţime, clasă de calitate, la umiditatea maximă de 22%. Pachetele
pot fi formate şi din piese de cherestea cu două sau trei lungimi apropiate, de
lăţimi diferite, dar cu condiţia respectării egalităţii rândurilor din pachet.
Cheresteaua din pachet se aşează strâns pe rânduri, cu capetele aliniate
în acelaşi plan la unul din capetele pachetului.
Şipcile distanţiere se plasează la 1/3 şi 2/3 din înălţime, pentru pachete
cu înălţimea mai mare de 750 mm şi la 1/2 din înălţime mpentru pachete de
500 sau 600 mm.
Pe un rând se vor aşeza:
- două şipci pentru pachete cu lungimea mai mică de 3 m;
- trei şipci pentru pachete cu lungimea de 3,0...5,5 m;
- patru şipci pentru pachete mai lungi de 5,5 m;
Grosimea şipcilor trebuie să fie de maximum 25 mm.
Pachetele se leagă cu bezi laminate de 60 x 0,6 mm sau cu benzi de
material plastic.
 Dimensiunile standardizate ale unui pachet de cherestea

Lăţimea, mm Înălţimea, mm
1200 1250 800 600 -
1000 1000 800 600 -
800 - 800 600 500
600 - - 600 500
500 - - - 500

a – cherestea cu aceeaşi lungime; b – cherestea cu mai multe lungimi;

1 – şipci de stivuire; 2 - suporţi
 3.3.4.8. EXPEDIȚIA CHERESTELEI

În vederea expedierii la beneficiari se face, mai întâi, o pregătire a

cherestelei prin desfacerea stivelor și alegerea pieselor în concordanță cu
condițiile de livrare. Dacă se cer lungimi fixe, atunci se face o retezare a
pieselor de cherestea sau a pachetelor, fără a lăsa supralungimi. Se
recomandă folosirea unor ferăstraie circulare duble, cu pânze geluitoare, care
fac o tăiere netedă, fără smulgeri de fibre.
Marcarea cherestelei se face cu vopsea sau ciocane de marcat, pentru
cel puțin 10% din piesele lotului. Semnele folosite sunt:
- pentru clasa A, un punct roșu;
- pentru clasa B, două puncte roșii;
- pentru clasa C, litera X de culoare roșie.
Cheresteaua pentru export se marchează conform specificațiilor
contractuale.
După inventarierea făcută cu scopul de a stabili volumul lotului de
cherestea, aceasta se încarcă în vederea expedierii la beneficiari.
La inventariere nu se iau în considerare supralungimi, deoarece
cheresteaua se livrează uscată.
4. RANDAMENTE LA DEBITAREA BUȘTENILOR ÎN CHERESTEA
5. PRODUSELE SECUNDARE ȘI BALANȚA PRODUCȚIEI LA DEBITAREA ÎN
CHERESTEA A BUȘTENILOR

Produsele secundare rezultate la debitarea în cherestea

Proporția produselor secundare (%)
Produsele
secundare
rezultate Debitare Spintecare Tivire Retezare Total

Rumeguș 11,5 1,0 0,5 - 13

Rămășițe 3,0 - 9,5 0,5 13
Lăturoaie, margini 1,0 - - - 1
Supradimensiuni
5,0 - - - 5
pentru contragere
TOTAL 20,5 1 10 0,5 32
 Balanța de producție pentru cheresteaua debitată cu gaterul

Materia primă Randament Producția

(m3) Consum specific Sortimentul Proporția (%) Volumul
(m3 )
Bușteni de 0,68 Clasa A 10,0
rășinoase 1,47 Clasa B 30,5
(V = ; dm = ) Clasa C 27,0
Clasa D 20,0
Grinzi 10,0
Șipci 2,5
Total 100