Prof.dr.ing. Gavril BUDĂU, Prof.dr.ing.

Mihaela CÂMPEAN

BIOMASS TRADE CENTRE II

PACHET DE LUCRU 2:

PROMOVAREA DE NOI INVESTIŢII ÎN PRODUCEREA DE BIOMASĂ DIN LEMN

(D 2.1)

RAPORT REGIONAL REFERITOR LA PROMOVAREA DE NOI INVESTIŢII ÎN PRODUCEREA DE

BIOMASĂ DIN LEMN

Ţara: Romania
Coordonator de pachet de lucru: Waldverband Steiermark GmbH Styrian Forest Owners
Association

Septembrie 2011, Bistriţa

1
www.biomasstradecentreII.eu
Cuprins

1. Aspecte generale………………………………………………………………………3
2. Piaţa de biomasă lemnoasă ................................................................................5
3. Producţia de biomasă din păduri .......................................................................9
4. Producţia de biomasă vegetală din plantaţii forestiere ........................................12
5. Producţia de biomasă vegetală din alte resurse .............................................15
6.Constrangeri socio-economice şi tehnice privind utilizarea biomasei
lemnoase .................................................................................................................17
7. Măsuri politice existente ....................................................................................19
8. Principale obstacole pentru dezvoltări viitoare ...............................................24
9. Bibliografie ..........................................................................................................26

2
1. ASPECTE GENERALE
Diversitatea resurselor energetice - în principal a celor regenerabile şi puţin poluante,
reprezintă o preocupare majoră şi constantă a Comisiei Europene, un element
fundamental al strategiilor privind dezvoltarea economică a statelor membre.
In ceea ce priveşte România, ca stat membru al Uniunii Europene, prin Acordul de
Asociere (Cap. 14. Energie) şi-a asumat următoarele direcţii de politici naţionale de
utilizare eficientă a energiei:
• creşterea eficienţei energetice în toate sectoarele economiei;
• promovarea introducerii tehnologiilor noi, cu eficienţă energetică ridicată etc.
In ceea ce priveşte utilizarea resurselor energetice regenerabile, respectiv
BIOMASA, energia apei (microhidrocentrale), energia geotermală, energia solară şi
eoliană, România îşi propune să dezvolte o serie de proiecte de implementare a
acestor resurse alternative de energie.
Ca resursă alternativă de energie, BIOMASA reprezintă un loc important, din cel
puţin două motive:
• este regenerabilă;
• este puţin poluantă (biomasă vegetală).
Când analizăm BIOMASA, în general se are în vedere atât biomasa de natură
animală cât, mai ales, biomasa vegetală.
In concordanţă cu strategia României privind utilizarea “energiei verzi” – resurse
energetice nepoluante, o situaţie comparativă privind producţia de astfel de energie
în trimestrul I – 2010 cu trimestrul I – 2011 este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1 - Situaţie comparativă privind producţia energiei nepoluante

Producţie [MWh]
Tip sursă energie
Trimestrul I – 2010 Trimestrul I – 2011
Eoliană 5.268 281.936
Fotovoltaică (solară) 0 198
Biomasă 11.522 44.803
Microhidrocentrale 60.196 49.242
[www.zf.ro]

De menţionat că atât dezvoltarea parcurilor eoliene, cât şi resursele de energie

solare (fotovoltaice), sunt limitate de evoluţiile climatice, iar costurile echipamentelor

3
sunt ridicate. In ceea ce priveşte construcţia de microhidrocentrale, din motive
ecologice şi de protecţie a ecosistemelor din zonele montane, se observă că
investiţiile în acest domeniu sunt limitate, în stagnare. Pe de altǎ parte, biomasa –
cea vegetală, în special – este şi va avea un potenţial de dezvoltare viitoare
semnificativ.
Biomasa vegetală cuprinde toate plantele verzi care, prin procesul de fotosinteză,
asigură formarea substanţelor organice din substanţe anorganice, cu ajutorul
energiei solare şi în prezenţa clorofilei, conform reacţiei chimice (Neamţu 1993):
h ⋅γ
6CO2 + 6 H 2 0 → C 6 H 12 O6 + 6O2 (1)
clorofila

Prin urmare, toate plantele verzi, inclusiv vegetaţia forestieră prin procesul de
fotosinteză, asigură producerea de poliglucide (C6H12O6) şi eliberează în atmosferă
şase molecule de oxygen, asigurând “reciclarea” dioxidului de carbon (CO2) în
prezenţa apei (H2O) şi a energiei solare. Principalii compuşi chimici ai biomasei
vegetale (inclusiv a celei lemnoase), care reprezintă 90 – 95% din aceasta, o
reprezintă celuloza, hemicelulozele şi lignina [Chiş 1991].
Prin urmare, ca resursă de energie regenerabilă şi puţin poluantă se poate lua în
considerare atât biomasa lemnoasă (din ecosistemele forestiere), cât şi biomasa
vegetală agricolă (din plante de cultură sau alte plante verzi).
Cercetările viitoare vor trebui extinse şi pe utilizarea acestor resurse, cum ar fi stuful
din Delta Dunării, o importantă resursă de energie renenerabilă şi puţin poluantă
[Budău ş.a. 2011].
In România însă, nici resursele din biomasă lemnoasă nu sunt, încă, pe deplin
valorificate, existând rezerve semnificative în acest domeniu.

4
2. PIAŢA DE BIOMASĂ LEMNOASĂ
Analiza pieţii biomasei lemnoase presupune cunoaşterea potenţialului productiv al
fondului forestier al României, precum şi modalităţile existente şi posibile de utilizare
a resurselor de biomasă lemnoasă pentru producţia de energie.

2.1. Fondul forestier al României – principala resursă de biomasă lemnoasă

Conform Institutului Naţional de Statistică pentru anul 2010, situaţia fondului forestier
al României este următoarea (tabelul 2):

Tabelul 2 - Situaţia fondului forestier al României în anul 2010

Nr.
Specificaţia U.M. Valoare Obs.
crt.

1. Suprafaţa totală a fondului forestier,

din care: păduri mii ha. 6.515
mii ha. 6.354
2. Distribuţia pădurilor pe zone de relief:
munte
deal % 30
câmpie % 37
% 33
3. Distribuţia pădurilor după specii:
răşinoase şi fag % zona de
stejar şi fag % 51,9 munte
păduri de şleau şi luncă % 37,2 zona de deal
10,9 zona de
câmpie
4. Suprafaţa pădurilor pe locuitor ha/loc 0,30
5. Masa lemnoasă pe picior, total mil.m3 1.413
- din care: volum mediu/ha m3/ha 218
6. Creştere medie anuală m3/ha 5,6
7. Posibilitatea de exploatare anuală mil.m3 22,3
8. Volum masă lemnoasă pe picior
(pondere pe grupe de specii):
răşinoase % 39
fag % 37
stejar % 13
diverse specii foioase % 11
[I.N.S. 2010]

O hartă a distribuţiei vegetaţiei în România (inclusive a fondului forestier) este

prezentată în figura 1.

5
 Figura 1. Harta vegetaţiei în România [ASFOR 2011]

Din analiza distribuţiei vegetaţiei forestiere şi a suprafeţei fondului forestier al

României, la nivelul anului 2011 acesta reprezintă 27% din suprafaţa ţării, distribuit
relativ uniform pe cele trei forme de relief: munte (30%), deal (37%) şi câmpie
(≈33%). Din totalul de 22,3 mil. m3 posibilitate anuală de exploatare, prin cotele
anuale de exploatare se asigură 16÷17 mil. m3 exploatată anual, deci sub
posibilităţile de exploatare anuală. De precizat şi faptul că, după 1991,
schimbându-se forma de proprietate a pădurilor (54% proprietate de stat,
administrate de Regia ROMSILVA şi 46% proprietate privată), este dificil de controlat
cantităţile exploatate, mai ales de către micii proprietari privaţi. Variaţia cotei de
exploatare se poate observa, pentru perioada 1990 – 2009, în tabelul 3.
In ceea ce priveşte modul de utilizare a masei lemnoase exploatate (16.520 mii
m3/an), o bună parte este destinată pentru lemn de foc, având în vedere structura
populaţiei/locuinţelor din România, adică a “consumatorilor” de lemn de foc.

6
 Tabelul 3 - Evoluţia fondului forestier şi a cotei anuale de exploatare în perioada
1990 – 2009
Suprafaţa fondului Suprafaţa pădurilor Cota anuală de
Anul
forestier [ mii ha] [mii ha] exploatare [mii m3]
1990 6.371 6.252 16.649
1995 6.369 6.245 13.813
2000 6.366 6.223 14.285
2005 6.391 6.233 15.671
2009 6.495 6.334 16.520
2010 6.515 6.354 16.992

După estimări recente, peste 2,4 mil. m3 lemn rotund brut (în coajă) se consumă în
mediul rural şi urban, ca lemn de foc [Abrudan 2011]. Situaţia reală este însă greu de
estimat datorită exploatărilor mai puţin controlabile la proprietarii privaţi.
In utlimii ani, piaţa biomasei lemnoase a cunoscut o serie de transformări, în sensul
că tot mai multe companii private din domeniul prelucrării lemnului au trecut la
producţie de energie prin cogenerare, utilizând resturi de prelucrare pentru producţia
de brichete şi peleţi utilizaţi pentru încălzire (în general).
Producţia de energie obţinută din diverse surse la data de 01.08.2011 este
prezentată în tabelul 4.

Tabelul 4 - Capacitatea totală de producţie instalată şi disponibilă, din diverse surse,

la data de 01.08.2011
Nr. Putere instalată Capacitate Putere disponibilă
Tip combustibil
crt. (brută) [MW] instalată(brută) [MW] (brută) [MW]
1 Cărbune 386,200 386,200 343,700

2 Hidrocarburi 1117,610 724,535 675,348

3 Apă (Hidrocentrale) 339,439 324,288 291,387

4 Eolian 54,955 54,670 54,670

5 Biomasă 25,344 25,344 25,344

6 Energie solară 1,002 1,002 1,002

TOTAL 1924,550 1516,039 1391,451

[Transelectrica 10/01.08.2011]

7
Din analiza tabelului 4 se observă că, la nivelul anului 2011, păstrând proporţiile din
data de 01.08.2011, producţia de energie electrică din biomasă reprezenta mai puţin
de 2% din puterea totală disponibilă, deşi resursele de biomasă – în special biomasă
lemnoasă – sunt semnificative, existând, deci, rezerve serioase în utilizarea biomasei
lemnoase, în special şi a biomasei vegetale, în general.

8
3. PRODUCŢIA DE BIOMASĂ DIN PĂDURI
Cea mai comună utilizare a biomasei lemnoase pentru producerea de energie
termică o constituie lemnul de foc (lemn rotund, cu coajă). In ultimii 10 ani, în
România a crescut ponderea utilizării biomasei lemnoase sub formă de brichete şi
peleţi, în principal datorită legislaţiei de protecţia mediului care obligă societăţile
comerciale să valorifice deşeurile lemnoase de la prelucrarea lemnului.
Astfel, din cele 8,328 milioane locuinţe din România, 4,519 milioane se găsesc în
mediul urban şi 3,809 milioane se regăsesc în mediul rural [Anuarul Statistic al
României, 2010].
La nivelul anului 2011, aproape 15% din locuinţele din mediul urban şi peste 60% din
locuinţele din mediul rural (aproape 3 milioane de locuinţe în total) utilizează biomasa
lemnoasă ca sursă de energie termică. Conform estimărilor recente, peste
2,4 milioane m3 lemn (lemn rotund, în coajă) este destinat exclusiv producerii de
energie termică.
Cercetări recente [Budău ş.a., 2004; Budău ş.a., 2011] au evidenţiat faptul că
rezervele de biomasă lemnoasă care pot fi brichetate sau peletizate şi utilizate ca
surse de energie termică sunt semnificative. Şi ne referim numai la cantităţile de
resturi de prelucrare şi rumeguş rezultate la debitarea cherestelei.
Astfel, în România, în anul 2010, s-au prelucrat 2.700.000 m3 cherestea de răşinoase
şi 1.600.000 m3 cherestea foioase, deci, un total de 4.300.000 m3 cherestea.
[Meridiane Forestiere 13(3)-2011].
Pentru a determina cât mai corect şi realist cantităţile de resturi de prelucrare şi
deşeuri disponibile pentru obţinerea de energie termică, în tabelul 5 sunt prezentate
pierderile tehnologice pentru obţinerea acestei cantităţi de cherestea [Budău, 2004].

9
 Tabelul 5 - Producţia de cherestea şi resturile de prelucrare

Realizat 2000 Prognoză 2010 Realizat 2010

Specificaţie milioane milioane

% % milioane m3 %
m3 m3

Cherestea tivită (total) 3,9 56 4,7 56 4,3 56

Rumeguş (debitare
gater, retezare şi 0,8 12 1,0 12 0,9 12
spintecare cherestea)

Resturi de prelucrare
(margini, lăturoaie, capete 2,3 32 2,7 32 2,5 32
de la retezare)

TOTAL 7,0 100 8,4 100 7,7 100

[Budău ş.a., 2004; Meridiane Forestiere 13(3)-2011]

Potrivit studiului realizat de Organizaţia Europeană a Producătorilor de Cherestea

(EOS), publicat în Meridiane Forestiere (2011), pentru consumul intern a fost
destinată numai cantitatea de 950 mii m3 cherestea răşinoase şi 750 mii m3
cherestea de foioase. La prelucrarea acestor cantităţi de cherestea, a rezultat, însă,
o cantitate de 900.000 m3 rumeguş şi 2,5 mil.m3 resturi de prelucrare. Aceste
cantităţi semnificative de biomasă lemnoasă pot fi – şi sunt – valorificate, în cea mai
mare măsură, direct la procesatorii de cherestea.
Dacă se iau în considerare şi resturile de prelucrare şi rumeguşul rezultat la
prelucrarea în fabricile de mobilă şi produse finite din lemn a celor 950 mii m3
cherestea de răşinoase şi a celor 750 mii m3 cherestea de foioase (consumul intern
de cherestea), se pot obţine cantităţi semnificative de resturi de prelucrare şi
rumeguş uscat (estimate pentru 2010 la aproximativ 850.000 m3).
Studii recente [Abrudan, 2011] estimează potenţialul energetic din biomasa
lemnoasă la 88.000 GWh pe an, cu menţiunea că 95% din biomasa lemnoasă
utilizată este destinată arderii în diverse tipuri de centrale termice, cu capacităţi de la
0,8 kW la 4 KW, cu randamente relativ mici (între 15 ÷50%).
Celelalte 5% se regăsesc în domeniul utilizării în regim industrial, în fabricile de
cherestea (aprox. 3,3 MW/an) şi alte fabrici de prelucrare a lemnului (4,7 MW/an).

10
In 2004, peste 550 de societăţi comerciale din domeniu utilizau resursele de biomasă
lemnoasă în regim de cogenerare, obţinându-se aproximativ 4,1 MW.
In concluzie, conform celor prezentate, în România, la nivelul anului 2011, rezervele
de biomasă lemnoasă destinate producţiei de energie puţin poluantă, din resurse
regenerabile, sunt semnificative şi insuficient utilizate. Ecxepţie fac marile companii
de prelucrare a lemnului (companii cu capital privat, european), care folosesc în
cogenerare resturile de prelucrare pentru producţia de energie termică (Kronospan,
Egger, Schweighofer).

11
4. PRODUCŢIA DE BIOMASĂ VEGETALĂ DIN PLANTAŢII FORESTIERE
Preocuparea pentru obţinerea de biomasă forestieră din plantaţii forestiere cu specii
repede crescătoare datează încă din deceniile şase şi şapte ale secolului trecut (anii
1960 – 1970). In acea perioadă, pentru dezvoltarea producţiei de celuloză şi hârtie,
s-a considerat că o soluţie optimă ar fi cultura de hibrizi de plop repede crescător, în
Lunca Dunării, inclusiv în zone din Delta Dunării. Astfel, la nivelul anului 1964,
volumul de lemn brut de plop şi salcie exploatat a fost de circa 1.200.000 m3, din
care jumătate lemn de plop, iar aprox. 80.000 m3 lemnul de plop hibrid, plopul
“euramerican”. Studiile şi cercetările silvicultorilor din acea perioadă au condus la
selectarea şi cultivarea a şapte varietăţi de plopi euramericani (canadieni) care,
funcţie de vârstă şi zona unde au fost cultivaţi, au asigurat creşteri medii anuale de la
14 ÷17 m3/haxan până la 30 m3/haxan pentru culturile la vârsta de 20 de ani.
In acea perioadă (1970) au fost cultivate cu plopi euramericani peste 50.000 ha
terenuri inundabile din Lunca Dunării, de la Cetate (Calafat) până la Tulcea. De
menţionat că aceste culturi de plopi au fost destinate, în principal, prelucrării masei
lemnoase pentru celuloză şi hârtie în Combinatul de la Brăila [Simionescu, 1973]. La
ora actuală, datorită lucrărilor de îndiguiri/desecări, cât şi datorită închiderii
Combinatului de Celuloză şi Hârtie Brăila, lemnul de plop este tot mai puţin căutat,
culturile din anii ’70 ÷ 80 au fost exploatate şi nerefăcute, iar importanţa acestuia
pentru lemn de foc este relativ mică, datorită densităţii scăzute şi a puterii calorice
mici. Poate rămâne totuşi, ca variantă de utilizare, brichetarea (peletizarea), dar la
producţii mai mici (10÷15 tone biomasă/ha), respectiv 8 – 9 tone peleţi/ha şi costuri
de producţie de 380 €/ha, respective 120 €/t peleţi [Abrudran 2011].
O alternativă importantă în producţia de energie din resurse de biomasă vegetală
regenerabilă o reprezintă, pentru România, stuful din Delta Dunării [Budău ş.a.,
2011].
Stuful sau trestia (Phragmites comunis) a făcut obiectul unor studii pentru specialiştii
din domeniul materialelor compozite şi ingineriei chimice. Ca şi plopul, în anii 1970 ÷
1990 a fost intens folosit pentru producţia de celuloză, la Combinatul Chimic Brăila.
Principala sursă de stuf din România o reprezintă Delta Dunării. Suprafaţa Deltei
Dunării – a II-a ca mărime din Europa – se întinde pe teritoriul României pe
4.340 km2 (434.000 ha), din care stuful ocupă o suprafaţă de aproximativ
290.000 ha; din aceasta, suprafaţa maximă exploatată a fost de 200.000 ha, cu o
producţie maximă de 220.000 tone/an [Budău ş.a., 2011].

12
La ora actuală, datorită statutului de arie protejată, posibilităţile de recoltare a stufului
sunt mai limitate, iar suprafaţa deltei este împărţită în 12 zone stuficole de interes
public. În aceste zone, firme specializate pot efectua lucrări de exploatare/colectare a
stufului uscat (mai ales iarna) şi valorificarea acestuia sub formă de snopi (moldare)
cu înălţimea de 1,5 ÷ 2 m şi diametre (grosimi) de 60 … 100 cm.
Se poate estima că resursa de biomasă vegetală din stuf poate ajunge la
200.000 tone anual.
Prin compoziţia chimică, prin structura lingo-celulozică apropiată de cea a masei
lemnoase, stuful se poate bricheta şi utiliza, sub formă de brichete, ca sursă de
energie termică. Acest lucru este determinat şi de faptul că el se recoltează numai
iarna, când este uscat (umiditate sub 15%) şi deci nu necesită – ca operaţii
tehnologice – decât tocare (mărunţire) şi brichetare. Se impune, deci, continuarea
cercetărilor în vederea găsirii celor mai adecvate tehnologii şi echipamente pentru
prelucrarea stufului şi utilizarea brichetelor pentru producţia de energie termică.
Cercetările din ultimii ani privind găsirea de resurse de biomasă vegetală repede
crescătoare şi obţinută cu costuri mici au relevant potenţialul energetic al unei
varietăţi de salcie - Salix viminalis, numită şi “salcia energetică”. In ultimii 20 de ani,
firma suedeză LANTMÄNNEN AGROENERGI a omologat mai multe soiuri de salcie
energetică, care sunt comercializate şi în România prin KONTRASTWEGE SRL, în
calitate de distribuitor de butaşi şi tehnologie de utilizare (www.Kontrastwege.ro).

Principalele caracteristici ale salciei energetice sunt:

- este o plantă lemnoasă cu o creştere rapidă (3 – 3,5 cm/zi) ajungând în primul an la
2-3 m înălţime şi 4-6 lăstari;
- întreţinerea culturii este simplă (o arătură pentru combaterea mecanică a
buruienilor);
- se poate recolta începând cu al doilea an de viaţă (când lăstarii ating 3 – 4 cm în
diametru şi 6 – 7 m înălţime);
- recoltarea se poate face mecanizat, cu maşini specializate de diferite capacităţi
(funcţie de suprafaţa cultivată);
- putere calorică mare: 18.000 ÷ 19.000 KJ/kg;
- producţie medie de 30 tone/ha.an;
- perioada de exploatare a unei plantaţii este de 25 ÷ 30 ani care, începând cu anul al
doilea, în afară de recoltare, nu mai necesită nici o altă intervenţie.

13
Avantajul major al utilizării acestei plante utilizate drept sursă de energie regenerabilă
îl reprezintă faptul că se poate cultiva pe terenuri improprii altor culturi, cum ar fi:
lunci inundabile, în jurul staţiilor de epurare a apelor reziduale, zone mlăştinoase etc.
De asemenea, datorită conţinutului ridicat de acid salicilic, salcia tocată nu necesită
uscare nici silozuri speciale de depozitare. Tocătura nu mucegăieşte chiar la umidităţi
de 30 - 40%, datorită acidului salicilic care acţionează ca un conservant.
În ceea ce priveşte economicitatea acestei plante, este de menţionat faptul că
investiţia necesită pentru înfiinţarea 1 ha plantaţie este de 1.650 ÷ 1.800 €, iar
începând cu al doilea an, cheltuielile de întreţinere/recoltare sunt minime
(aprox. 300 € / ha.an). La un preţ mediu anual al salciei tocate de 40 €/tonă, pentru o
producţie medie de 30 tone/an se obţine un venit de circa 1.200 €/an. Amortizarea
investiţiei este posibilă, deci, din anul trei de cultură, iar următorii 22 ÷ 27 ani se
poate menţine fără investiţii suplimentare.
La nivelul României se estimează că o suprafaţă cultivată de 20.000 ha cu salcie
energetică poate asigura energia necesară încălzirii a 145.000 apartamente
(www.Kontrastwege.ro).
Un studiu realizat la S.C. Modern Color – Botoşani [Adevărul, 2011], pentru
reducerea cu 60% a preţului gigacaloriei pentru consumatorii casnici din Botoşani,
evidenţiază faptul că, prin achiziţia a 2.000 ha. teren mlăştinos plantat cu salcie
energetică, s-ar putea produce suplimentar şi curentul electric necesar iluminatului
public şi alimentarea cu energie a investiţiilor publice subordonate Consiliului Local.
Alte plante energetice, experimentate în Austria, sunt cele din familia Miscanthus:
giganteus, sineusis, stuful chinezesc etc. Aceste plante sunt ierburi cu creştere foarte
rapidă, rezistente la ierni, pot fi cultivate manual sau mecanizat pe terenuri
mlăştinoase, improprii altor culturi, nefiind pretenţioase la condiţii de climă şi sol.
Asigură capacităţi de producţie de 10 - 15 tone substanţă uscată/an/ha. Sunt mai
sensibile în condiţiile climatice decât salcia energetică, dar în anumite zone, pot
reprezenta soluţii avantajoase [www.energiepflanzen.at/ro].
În concluzie, ca alternativă la utilizarea biomasei lemnoase, considerăm că o resursă
importantă, actuală – care trebuie doar recoltată şi procesată – este stuful
(Phragmites comunis), iar în viitorul apropiat, datorită avantajelor şi economicităţii, va
fi salcia energetică (Salix viminalis).

14
5. PRODUCŢIA DE BIOMASĂ VEGETALĂ DIN ALTE RESURSE
În România, ca de altfel şi în alte ţări europene, în afara biomasei lemnoase pot fi
utilizate şi alte resurse energetice pe bază de biomasă vegetală.
O importantă pondere o pot constitui corzile de viţă de vie şi resturile (tulpinile) de la
culturile de plante oleaginoase (rapiţă, floarea soarelui) sau graminee (grâu, secară,
orz etc). Astfel, conform INS (2010), în România erau cultivate 200.000 ha cu viţă de
vie. De pe această suprafaţă, anual, la tăierile de primăvară, se pot recolta peste
40.000 tone de biomasă (considerând o medie de 200 kg corzi tăiate la un hectar
cultivat). Tăierile de primăvară se realizează în perioada de repaus vegetativ, când
umiditatea biomasei este redusă, iar printr-o prelucrare sumară (tocare şi brichetare)
acestea pot fi transformate în brichete şi utilizate în centrale termice de puteri mici
(0,8 ÷ 4 KW).
In ceea ce priveşte celelalte culturi agricole, o situaţie reală, conform Anuarului
Statistic al României, pentru perioada 2002 – 2007, situaţia suprafeţelor cultivate cu
cereale este prezentată în tabelul 6.

Tabelul 6 - Suprafeţele agricole cultivate în România

Suprafaţa cultivată [ha]
Nr
Specificaţie 2002 2005 2007
crt.
1 Grâu comun 1.028.040 1.247.546 1.037.846

2 Secară 40.187 45.521 33.364

3 Orz 190.086 159.688 111.461

4 Orzoaică 75.277 108.556 84.520

5 Porumb 2.644.017 2.611.294 2.390.933

6 Floarea soarelui 391.141 413.360 286.905

7 Rapiţă 2.109 3.000 8.016

[INS – Anuarul Statistic, 2009]

Studii recente [Abrudan, 2011] evidenţiază care sunt estimările legate de producţia
de biomasă la ha şi costurile de producţie pentru principalele culturi agricole. In
tabelul 7 sunt prezentate aceste valori.

15
 Tabelul 7 - Producţia de biomasă din plante agricole
Producţia de
Costuri de producţie
biomasă
Nr
Tip cultură
crt. [tone s.u./ha]* €/ha €/tonă s.u.

1 Grâu (cultură irigată) 3÷4 300 75 ÷ 100

2 Grâu (cultură neirigată) 1÷2 350 ÷ 400 100 ÷ 200

3 Porumb (cultură neirigată) 10 ÷ 11 500 50

4 Porumb (cultură irigată) 13 ÷ 15 600 40

5 Sorg (sweet sorghum) 20 ÷ 25 380 30

6 Sorg Sudan 25 ÷ 35 550 ÷ 600 20 ÷ 25

7 (Popular) 10 ÷ 15 380 32 ÷ 38

8 (Arundo donax) 15 ÷ 18 780 47 ÷ 52

9 Mischanthus (Mischanthus gigantus)

10 Salcie energetică (Salix vimindis) 30 ÷ 40 300 8 ÷ 10

11 (Cynara cardinculus) 10 ÷ 12 435 36 ÷ 43

12 (Panicum virgatum) 12 ÷ 14 562 40 ÷ 47

13 (Brassica carinata) 10 ÷ 15 400 27 ÷ 40

Notă * = s.u. = substanţă uscată (plantă uscată)

[Abrudan, 2011]

Transformarea biomasei vegetale agricole provenită din aceste culturi în peleţi, se

poate realize la costuri relative rezonabile, respectiv la costuri total între
110 ÷ 205 €/tonă s.u.
În categoria culturilor agricole am inclus şi salcia energetică (cultivată deja la noi în
ţară) şi exotica plantă Mischanthus gigantus, care, se pare, va deveni o importantă
cultură agricolă şi la noi. Comparând suprafeţele cultivate (tabelul 6) cu producţiile de
biomasă vegetală posibil de realizat (tabelul 7) se poate aprecia importanta rezervă
de resursă existentă.

16
6. CONSTRANGERI SOCIO-ECONOMICE ŞI TEHNICE PRIVIND UTILIZAREA
BIOMASEI LEMNOASE
Creşterea cererii de resurse noi, regenerabile şi puţin poluante pentru producţia de
energie va fi şi în viitor o cerinţă imperativă, determinată atât de politicile de
dezvoltare ale UE, cât şi de angajamentele României referitor la dezvoltarea
resurselor energetice.
Exploatarea neraţională a resurselor forestiere poate fi o ameninţare la adresa
echilibrului ecosistemelor forestiere, cu afectarea rolului de protecţie a solului – şi a
mediului, în general – pe care îl au pădurile. De aceea, principalele restricţii legate de
utilizarea biomasei lemnoase, în viitor, în România, se pot încadra în două direcţii:
• accesul restrâns la resurse;
• legislaţia de mediu.
Referitor la accesul restrâns la resurse, este important de menţionat că, la nivelul
anului 2011, 53% din pădurile României sunt incluse în reţeaua de protecţie a
pădurilor. Reţeaua naţională a ariilor protejate (Natura 2000) acoperă peste 13% din
teritoriul României (inclusiv fond firestier), limitând – prin restricţii selective – accesul
la resursele forestiere. O sumară prezentare a listei ariilor protejate în România este
prezentată în tabelul 8.

Tabelul 8 - Ariile protejate în România

Nr. Suprafaţa [ha]

Specificaţie
crt.
Rezervele Biosferei (Delta Dunării, Munţii Retezat şi
1 664.446
Rodnei)

2 Parcuri naturale/naţionale (28 locaţii) 316.271

3 Rezervaţii ştiinţifice 310.232

4 Monumente naturale/rezervaţii naturale 404.259

[Abrudan, 2011]

Prin urmare, aproape 2 milioane ha din suprafaţa fondului forestier are un regim
special de administrare.
În acelaşi context trebuie amintit şi faptul că, din cele 6,45 mil. ha. fond forestier,
numai 53% sunt proprietatede stat şi administrate de Regia Naţională a Pădurilor,

17
restul de 47% fiind în proprietate privată (persoane fizice, entităţi juridice:
municipalităţi, asociaţii, composesorate etc).
In ceea ce priveşte legislaţia de mediu, în România principalul document este
Ordonanţa de Urgenţă 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată şi amendată
prin Legea Protecţiei Mediului nr. 265/2006, care a înlocuit Legea 137/29 Decembrie
1975).
În anul 2008, Ordonanţa de Urgenţă 164/2008 a completat prevederile Ordonanţei de
Urgenţă 195/2005, introducând un document suplimentar, respectiv Natura 2000.
În acelaşi context se încadrează şi normele privind calitatea aerului, în concordanţă
cu Directiva Europeană 2000/69/E.
La nivel guvernamental, putem menţiona interes şi preocupare pentru respectarea
angajamentelor privind utilizarea resurselor de biomasă materializate prin:
• Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei din Surse Regenerabile
(PNAER), elaborat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri –
2010;
• Master Plan pentru Biomasă, elaborat de Ministerul Economiei, Comerţului şi
Mediului de Afaceri – iunie 2010.
Deşi la nivel naţional există interes pentru utilizarea biomasei lemnoase, pot fi
menţionate o serie de restricţii:
• din punct de vedere tehnologic – consumatorii, populaţia rurală şi urbană, în
principal potenţialii utilizatori, nu sunt, încă, familiarizaţi cu noile posibilităţi;
• din punct de vedere economic – implementarea noilor tehnologii este relativ
costisitoare (în special producţia de peleţi), iar prelucrarea şi transportul de la
sursă (din pădure) la procesator este, de asemenea, costisitoare;
• din punct de vedere al pieţii – echipamentele oferite de piaţă sunt, încă, limitate
(ca diversitate şi mai ales capacităţi), iar produsele din biomasă lemnoasă –
brichete şi peleţi – nu au dezvoltate, încă, servicii specializate de depozitare şi
distribuţie.

18
7. MASURI POLITICE EXISTENTE
Sursele regenerabile de energie din România au un potenţial teoretic important, insa
potenţialul utilizabil al acestor surse este deocamdata mai mic, datorită limitărilor
tehnologice, de mediu si economice. Bionergia va avea inevitabil o contributie
esentiala la SRE, iar valoarea contributiei bioenergiei provenind din biomasa este
estimata la 4690 mii tep (196 PJ), pornind de la aprox. 3350 mii tep/an (140 PJ/an) in
2010. Biomasa (inclusiv biocombustibilii pentru transport) va fi principalul contribuitor
la cota de SRE, mai mult de 65% din total (Master Plan Biomasa pentru Romania,
2010).
Potentialul energetic din SRE in Romania este estimat la 14718 ktep, dar acesta nu
ia in consideratie si limitarile de natura economica, de mediu si cele de piata. Pentru
atingerea cotei de 24% stabilita pentru 2020 prin Directiva 2009/28/EC, Romania va
trebui sa foloseasca cca. 50% din valoarea acestui potential.
Valoare totala a consumului de energie finala bruta in 2020 este estimata la
30278 ktep, iar energia provenind din SER corespunzatoare anului 2020 este de
7267 ktep (PNAER). Romania a declarat ca va putea realiza la termenul limita
obiectivul global stabilit exclusiv prin productia interna, fara sa faca apel la transfer
din alte state membre (Rugina, 2010).
Până la intrarea României în UE (ianuarie 2007), principalul document relevant
pentru protecţia mediului cu impact asupra producţiei şi utilizării biomasei lemnoase a
fost Ordonanţa de Urgenţă 195/2005, aprobată şi amendată prin Legea Protecţiei
Mediului 265/2006.
Preocupările pentru bioenergie şi cele referitoare la biomasă sunt mai vechi, iar
principalele decizii politice au fost precizate prin hotărâri de guvern, ordine de
ministru şi chiar legi organice. Sintetic, aceste reglementări sunt prezentate în tabelul 9.

19
 Tabelul 9 - Principalele reglementări legale privind bioenergia (2003-2010)
Denumire act
HG 443/2003 – Promovarea de
energie electrică produsă din
energii regenerabile (amendată de
HG 958/2005)
HG 1535/2003 – Strategia pentru
utilizarea energiei regenerabile
HG 1892/2004
HG 958/2005
HG 1395/2005
Specificaţie
- stabileşte cadrul legal pentru creşterea ponderii resurselor
regenerabile de energie în producţia de electricitate
- stabileşte ţinta de 33% din consumul national total de
energie electrică pentru electricitatea produsă din surse
regenrabile (E-RES) în anul 2010
- stabileşte criteriile conform cărora tarifele să nu fie
discriminatorii comparativ cu energia convenţională
- stabileşte ca legătura să fie bazată pe o reglementare
specială care included stabilirea costurilor
- prevede prioritate pentru E-RES
- solicită evaluarea cadrului reglementator şi propuneri
pentru înlăturarea obstacolelor şi simplificarea procedurilor
- integrarea surselor regenerabile de energie în structura
sistemului naţional de energie
- diminuarea barierelor de ordin funcţional şi tehnic, precum
şi psiho-sociale pentru valorificarea resurselor regenerabile
şi identificarea eficienţei economice
- promovarea instrumentelor private
- asigurarea independenţei conumului de energie la nivelul
economiei naţionale
- asigurarea aportului de energie pentru comunităţi izolate
- crearea condiţiilor de participare a României pe pieţele
europene cu certificat verde
- stabileşte sistemul de promovare a producţiei de
electricitate din resurse regenerabile
- pentru amendamentul la HG 443/2003 referitor la
promovarea energiei electrice din resurse regenerabile
(RES) şi pentru amendamentul la HG 1892/2004 stabilind
sistemul pentru producţia de E-RES
- se referă la aprobarea măsurilor-plan existente şi
planificate pentru promovarea producţiei şi consumului de
energie din resurse regenerabile
20
 - tranpune directiva 2003/30/EC (5,75% - la sfârşitul anului
HG 1844/2005
2010)

Legea Serviciilor Publice privind - impune acces nediscriminatoriu la utilizarea RES pentru
Furnizarea de Căldură Nr. 325 din producţia de energie
14 iulie 2006 - impune obligativitatea analizei prin studii a dezvoltării RES

- prevede investiţii pentru:

- producţia şi utilizarea sustenabilă de energii regenerabile

la ferme

Programul Naţional pentru - realizarea de culuri forestiere cu creştere rapidă (măsura

Dezvoltare Rurală pentru perioada 121)
2007-2013
- sisteme de producţie şi aprovizionare de E-RES (Măsura
322)

- producţia şi utilizarea de RES şi combustibili bio (Măsura

123)

HG 219/2007 – privind promovarea - solicită garanţia originii

şi co-generarea bazată pe cererea
de căldură utilă

- marketing-ul gazolinei diesel în amestec cu bioetanol sau

HG 456/2007
biodiesel

- transpune în legislaţia românească Directiva 2004/9/EC

HG 219/2007 privind promovarea co-generării bazată pe aplicaţii utile ale
căldurii

- masuri de condiţii favorabile agriculturii şi protecţiei

OM Nr. 15/2008
mediului în România

HG 22/2008 - eficienţa energetică şi promovarea E-RES

21
 - stabileşte ţinte pentru consumul final de E-RES: 33% până
în 2010, 35% până în 2015, 38% până în 2020 (incluzând
hidrocentralele mari)

- cotele în 2021-2030 sunt estimate mai mari

- acoperă energia hidro până la 10MW, eoliană, solară,

geotermală, biomasă, biogaz

- stabileşte cote obligatorii cu preţ fix la certificat verde.

Limitele sunt:

- 1 GC/1MWh pentru hidrocentrale mici retehnologizate

- 1 GC/2MWh pentru hidrocentrale mici ne-ehnologizate

Legea 220/2008 – de stabilire a - 2GC/1MWh - pentru micro-hidrocentrale de până la 1MW

sistemului de promovare a
producţiei de energie din resurse - 2 GC/1MWh - pentru energie eoliană până în 2015
regenerabile
- 1GC/1MWh - pentru energie eoliană din 2016

- 3GC/1MWh - din bio-energie sau energie geotermală

- furnizorii de energie electrică au obligativitatea de a-şi

procura certificatul verde (GC)

- pentru perioada 2008-2014 valoarea tranzacţiilor cu GC

sunt stabilite la minim 27 Euro/GC şi max. 55 Euro/GC (Art.
10)

- valoarea minimă pentru 2015-2030 nu poate fi mai mică

decât pe 2014

- dacă furnizorul nu îndeplineşte obligaţiile, i se va aplica o

amendă de 70 Euro pentru pierderea certificatului verde.

De menţionat şi faptul că, pentru implementarea Directivei UE 2001/77/EC privind

promovarea producerii de energie din surse regenerabile pe piaţa internă de
electricitate, România a ales să promoveze sistemul bazat pe “Certificatele Verzi”
conform HG 443/2003 şi HG 1892/2004. Obiectivele stabilite de Guvernul României
privind utilizarea resurselor regenerabile, inclusiv utilizarea biomasei lemnoase, sunt
stipulate în Legea 22/2008, cu prognoze până în 2020 (se estimează ca până la acel
moment, 38% din energia consumată în România să fie produsă din resurse
regenerabile).
In ceea ce priveste subventiile, se pot mentiona:

22
- Masura 121 - „Modernizarea exploatatiilor agricole”) din Programul National de
Dezvoltare Rurala (PNDR) 2007-2013, ce permite, printre altele, acordarea de sprijin
pentru înfiintarea de culturi de specii forestiere cu ciclu de productie scurt (pâna la 5
ani) si regenerare pe cale vegetativa (lastari, drajoni etc.), cum ar fi culturile de plopi,
salcii, salcâmi, etc., în scopul producerii de energie regenerabila.
- Referitor la împadurirea terenurilor agricole degradate, în cadrul Fondului de Mediu
exista „Programul de îmbunatatire a calitatii mediului prin împadurirea terenurilor
agricole degradate”, însa proiectele care vizeaza împadurirea acestor terenuri nu au
destinatie strict energetica;
- Schema de ajutor de stat „Stimularea dezvoltarii regionale prin realizarea de
investitii pentru procesarea produselor agricole si forestiere în vederea obtinerii de
produse neagricole”. Scopul schemei îl reprezinta dezvoltarea regionala a României
prin sprijinirea dezvoltarii întreprinderilor care îsi desfasoara activitatea în orice sector
economic sau regiune de dezvoltare si care realizeaza investitii pentru procesarea de
produse agricole prevazute în Anexa 1 a Tratatului CE în vederea obtinerii de
produse neagricole, procesarea primara a produselor forestiere lemnoase ai
nelemnoase si procesarea produselor agricole în vederea obtinerii de
biocombustibili. Autoritatea responsabila pentru administrarea acestei scheme este
Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR), prin Directia Generala Dezvoltare
Rurala - Autoritate de Management pentru Programul National de Dezvoltare Rurala
(AM PNDR). Proiectele finantate prin aceasta schema sunt garantate prin PNDR
2007-2013, prin aplicarea Masurii 123 („Cresterea valorii adaugate a produselor
agricole si forestiere”).
Alte scheme de sprijin pentru promovarea energiei din surse regenerabile pentru
energie electrica si/sau termica aplicate de catre Romania sunt urmatoarele:

Sprijin financiar pe parcursul functionarii unei centrale: schema se aplica pe
parcursul functionarii unei centrale si prevede acordarea de sprijin producatorilor
care livreaza E-SRE in retelele publice (exclusiv pentru energie electrica);

Sprijin financiar pentru investitii:
- schema de ajutor de stat regional privind valorificarea resurselor regenerabile de
energie; schema se adreseaza operatorilor economici (intreprinderi mici, mijlocii si
mari);

23
- schema de cofinantare fara aplicarea regulilor de ajutor de stat - schema se
adreseaza autoritatilor administratiei publice locale si asociatiilor de dezvoltare
intercomunitara.
Schemele mai sus mentionate sunt integrate in POS CCE - Axa 4: Creşterea
eficienţei energetice şi a securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor
climatice DMI 2 - “Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea
energiei verzi”. Schemele prevad acordarea unui sprijin financiar nerambursabil din
fonduri structurale autoritatilor in perioada de implementare a proiectului.
- Schema oferita de “Programul national pentru cresterea eficientei energetice si
utilizarea surselor regenerabile de energie in sectorul public pentru anii 2009-2010” -
schema este finantata de la buget;
- Schema oferita de “Programul privind producerea energiei din surse regenerabile:
eoliana, geotermala, solara, biomasa si hidro” - schema este finantata din Fondul de
Mediu si se adreseaza operatorilor economici (intreprinderi mici, mijlocii si mari);
- Scheme oferite de POS Regional - Axa 1: Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor,
POS DRU si POS Mediu – Axa 3: Reducerea poluarii prin restructurarea si
reabilitarea sistemelor de incalzire urbana.

Mecanismele de sprijin adoptate isi dovedesc eficienta si se constata un interes

sporit al investitorilor pentru realizarea de instalatii de valorificare a E-SRE. Desi
este probabil ca pentru perioada 2010-2012 tintele procentuale stabilite prin Legea
220/2008 sa nu fie indeplinite, conform prognozei ele vor fi, insa, depasite dupa anul
2013.
Este oportuna insa realizarea unei noi strategii de valorificare a energiei din SRE, in
perspectiva anilor 2020-2030 (Rugina, 2010).

8. PRINCIPALE OBSTACOLE PENTRU DEZVOLTĂRI VIITOARE

Aşa cum s-a prezentat anterior, oportunităţile şi posibilităţile utilizării biomasei
vegetale (şi a celei lemnoase) ca sursă de energie regenerabilă sunt importante atât
din punct de vedere cantitativ, cât şi ca sortimente.
Faptul că în România aceste resurse sunt, încă, puţin valorificate, considerăm că se
datorează unor factori subiectivi şi obiectivi.
In categoria factorilor subiectivi, putem menţiona:

24
- mentalitatea consumatorilor, în special cei casnici, care preferă comoditatea
utilizării gazului metan sau direct a lemnului de foc, obţinut, încă, la preţuri mici;
- mentalitatea investitorilor în ceea ce privește investișiile în echipamente şi
tehnologii pentru producerea de brichete sau peleţi din biomasă vegetală,
dorindu-se profituri imediate şi cât mai rapida recuperare a investiţiilor;
- necunoaşterea de către proprietarii privaţi ai pădurilor (47% din fondul forestier al
României) a posibilităţilor de valorificare integrală a biomasei lemnoase.
Din categoria factorilor obiectivi, putem menţiona:
- costuri relative ridicate ale exploatărilor forestiere, din cauza drumurilor forestiere
insuficiente şi neîntreţinute în ultimii 15 ani (în România, există între
4,7 ÷ 6,1 m/ha drum forestier pe ha pădure, faţă de 36 m/ha în Austria, 45 m/ha în
Germania etc);
- noile tehnologii de recoltare şi procesare primară a resturilor de la exploatare şi
debitare a buştenilor în cherestea nu sunt bine cunoscute în România;
- biomasa vegetală agricolă, din cauza fragmentării proprietăţii agrare (loturi mici de
producţie), nu a fost şi nici nu este, încă, valorificabilă;
- alte resurse de biomasă vegetală (stuful, salcia energetică, corzi de viţă de vie
etc.) sunt doar în faza de testare în vederea utilizării lor viitoare.
Considerăm că, împotriva tuturor obstacolelor, rezervele de biomasă vegetală în
România sunt semnificative şi, prin dezvoltări de studii şi proiecte viitoare, inclusiv
prin acţiuni de promovare a valorificării biomasei vegetale, se vor putea îndeplini
cerinţele directivelor UE referitor la obţinerea de energie (nu numai termică) din
resurse regenerabile, în principal din biomasă vegetală.

25
9. Bibliografie
ABRUDAN, I.V. (2011). Comunicare privată. Universitatea “Transilvania” din Braşov.
BUDĂU, G., CISMARU, I. (2004). Biomasa lemnoasă, sursă complementară de
energie regenerabilă şi puţin poluantă. În «Buletinul Simpozionului “Cadrul
organizatoric, probleme şi metode de soluţionare pentru aplicaţii energetice eficiente
în diferite tipuri de clădiri din România” », Editura Universităţii ″Transilvania″ din
Braşov, ISBN – 973-635-282-x.
BUDĂU, G, CÂMPEAN, M., LICA, D. (2011). Reed-plant biomass – as renewable
and low-polluting energy resource. În revista “Environmental Engineering and
Management Journal”, Iaşi.
CHIŞ, E. (1991). Chimie vegetală. Biochimie. Universitatea “Transilvania” din Braşov.
SIMIONESCU, C., GRIGORAŞ, M., CERNĂTESCU-ASANDEI, A., ROZMARIN, Gh.
(1973). Chimia lemnului din România. Plopul şi Salcia. Editura Academiei RSR,
Bucureşti.
RUGINA, V. (2010) - Planul National de Actiune in domeniul Energiei din surse
Regenerabile, International Conference „Opportunities for RES utilisation: case study
Alba County”, Alba Iulia, 25 September 2010.
*** (2010) Anuarul Statistic al României (www.INS.ro)
*** (2011). Acordul European de asociere a României la Comunităţile Europene.
Guvernul României, 13.12.2001.
*** (2011). Salcia energetică, pusă pe foc la Modern Color Botoşani. Ziarul Adevărul
din 04.10.2011.
*** (2011) - Planul National de Actiune in domeniul Energiei din surse Regenerabile,
Bucuresti.
*** (2010) - Biomass Master Plan pentru Romania.

Surse Internet:
www. Energiepflanzen.at/ro
www. Kontrastwege.ro
www. Salix – viminalis.ro
www.transelectrica.ro

26
The sole responsibility for the content of this publication lies with the authors. It does not
necessarily reflect the opinion of the European Communities. The European Commission is not
responsible for any use that may be made of the information contained therein.

www.biomasstradecentreII.eu

27