2curs Lemn - Merged

Universitatea Politehnica Timișoara
Facultatea de Arhitectura si Urbanism
Proiectarea structurilor
Caracteristici fizico-mecanice ale lemnului
Prof. Dr. Ing. Marius Mosoarca

Cuprins
• Introducere
• Avantaje si dezavantaje
• Caracteristici fizice
• Caracteristici mecanice
• Principalele specii de lemn
Introducere
• Lemnul este folosit ca material de constructive din cele mai vechi
timpuri datorita:
- rezistenței la solicitări mecanice
- rezistenței la diverși agenți agresivi
- ușurinței de prelucrare
- calității sale decorative
Introducere
• Lemnul este caracterizat de o serie de
proprietăți specifice și anume:
- compoziția chimică variază în
funcție de specia lemnului, iar pentru
același cilindru lemnos de la centru spre
periferie
- substanțele care alcătuiesc 1 Duramen
2 Alburn Lemn propriu-zis
materialul lemnos sunt în proporție de 3 Cambiu
99% de natură organică, motiv pentru 4 Liber
care nu este stabil la temperaturi mai 5 Ritidorm (Scoarta)
mari de 100 °C
Introducere
- lemnul neprotejat poate fi
distrus de microorganisme și insecte în
cel mult 10 ani
- umiditatea lemnului variază în
funcție de umiditatea mediului ambiant
fiind un factor care influențează
proprietățile mecanice și durabilitatea
- fibrele lemnului, dirijate, în
general, după axa cilindrului lemnos
conferă o structură neomogenă acestui
material
Introducere
• Lemnul este de două esențe:
- lemnul de foioase, cu frunze late și
căzătoare, compactitate și rezistențe
mecanice ridicate, clasificat după masa
volumică în lemn moale și lemn tare
- lemnul de rășinoase, cu frunze
aciculare și necăzătoare, compactitate și
rezistențe mecanice mai mici
Avantaje si dezavantaje
• Avantaje:
- Densitatea aparentă rezistență relativ mare
- Prelucrarea și fasonarea ușoară a lemnului
- Asamblare ușoara cu posibilitate de refolosire
- Proprietăți termice favorabile
- Durabilitatea mare
- Caracteristicile arhitecturale deosebite
- Posibilitate de asociere cu alte materiale
Avantaje si dezavantaje
• Dezavantaje:
- Variabilitatea foarte mare a caracteristicilor
- Variația caracteristicilor mecanice și fizice pe diferite direcții
- Influenta negative a umidității asupra caracteristicelor mecanice
- Sortiment limitat de material lemnos (dimensiuni, secțiuni)
- Defecte natural ale lemnului
Caracteristici fizice
• Culoarea lemnului variază de la o specie la alta, de la alb la negru
• La operațiile de identificare a speciei se ia în considerare culoarea
lemnului netratat
• Lemnele fără diferență de culoare între alburn și lemnul matur sunt
denumite și unicolore, iar cele cu alburn și duramen distinct, lemne
bicolore
• Culoarea lemnului poate fi uniformă sau variată, în zone sau benzi de
diferite nuanțe sau chiar culori de bază deosebite
• În general, lemnele se pot grupa după următoarele culori de bază:
alb, galben, brun, roșu, cenușiu, verde, violet și negru
• Luciul lemnului este determinat de proprietatea sa de a reflecta
lumina, paltinul, platanul și bradul prezintă un luciu mătăsos,
mesteacănul un luciu argintiu, salcâmul un luciu auriu
• Desenul lemnului rezultă din combinarea elementelor structurale
vizibile precum: inelele de creștere anuală, razele medulare, fibrele,
nodurile, culoarea și sunt puse în evidentă prin modul de debitare.
• În general, speciile de rășinoase, datorită constituției mai regulate și
mai omogene, au desenul simplu, iar cele de foioase, mult mai variat,
datorită structurii neomogene
• Textura poate fi: foarte fină (tisă, mahon), fină (nuc, paltin), semifină
(mesteacăn, anin) sau aspră (stejar, ulm, frasin).
• La taiere lemnul poate avea pana la 50% apa, aceasta poate fi:
- apă liberă
- apă de higroscopicitate
- apă legată chimic
• Umiditatea lemnului tăiat scade în timp, până se stabilește un
echilibru cu umiditatea mediului
• Umiditatea relativă a lemnului uscat în aer, pentru Romania, variază
între 12 și 15%.
• Valorile caracteristicilor lemnului sunt date pentru umiditatea de 12%,
• Densitatea reală a substanței lemnoase este de 1,55 g/cm3 și este
aceeași pentru toate esențele:
• Porozitatea lemnului ne da densitatea caracteristica
• Variația densității lemnului influențează caracteristicile mecanice ale
acestuia
• Pentru rășinoase scăderea desistații caracteristice de la 500 kg/m3 la
400 kg/m3 duce la duce la scăderea rezistenței la compresiune cu
până la 30%
• Densitatea aparentă depinde de specia lemnului, de conținutul de
umiditate și de zona din trunchi de unde este prelevată proba
• Dilatarea termică a lemnului este redusă. Coeficientul de dilatare
termică la lemn este de 2-4 ori mai mic decât la oțel.
• Conductibilitatea termică este în general mica, coeficientul de
conductivitate termica fiind intre 0,10-0,28 W/mK, coeficientul de
conductibilitate termică este de două ori mai mare în direcția paralelă
cu fibrele decât perpendicular pe fibre
• Conductibilitatea electrică a lemnului depinde de umiditatea sa.
Astfel, lemnul verde sau umed este un bun conducător de
electricitate, lemnul uscat, vopsit, lăcuit este un bun izolator
• Conductibilitatea acustică a lemnului depinde de specie, de umiditate,
de direcția de propagare a undelor acustice și de grosimea obiectelor
din lemn
Caracteristici mecanice
• Rezistențele mecanice ale lemnului sunt
influențate de unghiul dintre direcția forței și
fibrele longitudinale, de umiditate și de prezenta
defectelor.
• În funcție de unghiul format de direcția solicitării
cu fibrele, se disting rezistența la compresiune
longitudinală (paralelă cu fibrele) și rezistența la
compresiune transversală (perpendicular pe
fibre)
• La lemnul folosit în structuri, rezistența la
compresiune paralelă cu fibrele este influențată
de umiditate, zveltețea barelor și de prezenta
defectelor, ajungând la valori de 25…40 N/mm2
• Rezistența la compresiune perpendiculară pe
fibre este de circa 5…10 ori mai mică decât
rezistența paralelă cu fibrele și are valori curente
de 2…4 N/mm2
• Solicitarea lemnului la compresiune – moduri de rupere
• Solicitarea lemnului la compresiune paralel cu fibrele – mod de rupere
• Solicitarea lemnului la compresiune perpendicular pe fibre – mod de rupere
• Rezistența la întindere este influențată mai puțin de umiditate decât
rezistența la compresiune.
• Slăbirile secțiunii, neomogenitățile și defectele lemnului (noduri, fibre
înclinate, fisuri, etc.) duc la micșorarea simțitoare a rezistenței la
întindere
• Rezistența la întindere paralelă cu fibrele este superioară de 2 până la
2,5 ori rezistenței la compresiune și are valori de 60..150 N/mm2
pentru rășinoase (valorile curente fiind de 80…100 N/mm2 )
• Rezistența la tracțiune perpendicular pe fibre este cu mult mai mică
decât cea paralelă cu fibrele fiind aproximativ de 2…2,5% din
rezistența la întindere paralelă cu fibrele fiind 1,5…4,0 N/mm2 (în
mod curent ea este de 1..2 N/mm2 )
• Solicitarea lemnului la intindere – moduri de rupere
• Solicitarea lemnului la intindere
• Rezistența la încovoiere este influențată de
umiditate , de prezenta nodurilor , de
direcția fibrelor, de raportul dintre
înălțimea și lungime grinzii precum și de
forma secțiunii transversale.
• La elementele structurale rezistența la
încovoiere poate fi influențată de
fenomenul de instabilitate laterală a grinzii,
care duce la scăderea capacității portante
• Ruperea barelor încovoiate se produce în
urma ruperii fibrelor întinse, cu formarea în
prealabil pe fata comprimată a unor cute, la
început mici și puțin remarcate, care se
extind apoi treptat de-a lungul fetelor zonei
comprimate și a secțiuni
• Solicitarea lemnului la incovoiere – moduri de rupere
• Solicitarea lemnului la incovoiere
• In funcție de planul de forfecare și de
direcția fibrelor, se determină:
- rezistența la forfecare longitudinală
paralelă cu fibrele, cu planul forțelor aplicat
radial sau tangențial la inelele anuale
- rezistența la forfecare transversală
la fibre, cu planul forțelor aplicat radial sau
tangențial la inelele anuale
• Diferențele dintre rezistențele la forfecare
în plan radial și tangențial sunt, în toate
cazurile, neînsemnat
• Forfecarea perpendicular pe fibre poate
apărea la reazeme și în zonele de aplicare
a unor forte concentrate.
• Solicitarea lemnului la forfecare – moduri de rupere
Specii de lemn
Specii autohtone:
- Fagul are un lemn de culoare alb-roșiatică, prezintă o textură fină. Din
punct de vedere al proprietăților fizico-mecanice, lemnul de fag este un lemn
omogen, tare și greu, prezentând contrageri mari. Este dens, cu fibra scurtă, cu
elasticitate și duritate medie
- Stejarul are un lemn cu alburn alb-gălbui-brun. Lemnul de stejar este tare,
greu, dens și cu contrageri mici. La uscare crapă și de aceea este supus unor
regimuri de uscare lentă
- Lemnul de nuc prezintă un alburn lat de culoare alb-cenușiu, Lemnul de
nuc este omogen, dens, tare și greu, cu contrageri mijlocii. Este un lemn flexibil și
durabil
Specii de lemn
- Frasinul are un lemn cu alburn lat, alb-gălbui și cu duramen brun-deschis
până la brun-cenușiu sau brun-roșcat. Lemnul de frasin este dens, tare și foarte
elastic, prezentând contrageri mijlocii. Se usucă greu, cu o tendință pronunțată de
crăpare, motiv pentru care se aleg regimuri lente de uscare.
- Carpenul prezintă un lemn fără duramen, alb-roșiatic, cu luciu de sidef pe
secțiune longitudinală, Este un lemn omogen, dens, moale, potrivit de greu,
rezistent la șocuri mecanice și uzură; se despică foarte greu datorită fibrelor foarte
încâlcite
- Mesteacănul are un lemn fără duramen, de culoare alb-gălbuie sau alb-
roșiatică, Lemnul de mesteacăn este foarte omogen, semigreu, moale, lucios și
elastic, prezentând contrageri mijlocii până la mari
Specii de lemn
- Bradul are un lemn fără duramen, de culoare alb-gălbuie cu nuanțe
albăstrui-cenușii, fără luciu, fără canale rezinifere, Lemnul de brad este ușor și
moale, se despică ușor, prezintă contrageri reduse. Se usucă repede, fără
deformări, dar cu tendința de crăpare.
- Molidul prezintă un lemn fără duramen, de culoare alb-gălbui deschis,
slab vărgat, Lemnul de molid este moale, ușor și elastic, cu contrageri reduse. Se
usucă ușor, repede și fără defecte
Specii exotice:
- Mahonul african prezintă un alburn albicios și un duramen roșu-brun
închis, lemnul său este dens, cu textură fină, lucios, greu, dur
- Mahonul american prezintă un alburn albicios până la gălbui și un
duramen roșiatic, este un lemn semigreu, semidur și foarte elastic
Specii de lemn
- Abanosul african are un lemn cu alburn lat, cenușiu sau alb-gălbui, care
prezintă frecvent dungi negricioase, Lemnul de abanos este foarte greu, dens,
foarte dur, cu contrageri mijlocii spre mari
- Santalul este originar din India și insulele din Pacific. Prezintă un alburn de
culoare albicioasă și un duramen gălbui-brun imediat după tăiere și brun-închis
până la roșu-brun închis, după expunere la aer. Santalul are un lemn cu textură
foarte fină, cu miros caracteristic, greu și semi dur
- Macore (părul african) este originar din Africa vestică, lemnul său este de
culoare roșie-brună până la roșie-cenușie, Lemnul de macore prezintă o textură
fină, fiind un lemn lucios, greu, dur, elastic, cu contrageri reduse.
Clase, defecte si produse din lemn
Dr. Ing. Mihai Fofiu

Cuprins
• Defectele lemnului
• Clase de exploatare
• Produse din lemn
Defectele lemnului
• În perioada de creştere şi dezvoltare a arborilor, cât şi în timpul tăierii
şi apoi ulterior, după tăiere, pot interveni diverşi factori în măsură să
afecteze structura, aspectul şi compoziţia chimică a materialului
lemnos
• Defectele lemnului sunt determinate de diferiţi factori cum ar fi:
modul de creştere, acţiunea agenţilor fizici exteriori, efectul
microorganismelor şi ciupercilor etc. Ele influenţează negativ
rezistenţele mecanice ale lemnului, lucru de care se ţine seama la
utilizarea lui.
Defectele lemnului
• defecte de formă :
- curbura,
- conicitatea anormală,
- lăbărţarea,
- ovalitatea,
- canelura,
- înfurcirea,
- scobitura;
Defectele lemnului
Defectele lemnului
• defecte de structură :
- excentricitatea,
- forma fibrelor
- excrescenţe,
- inimi concrescute,
- neregularitatea inelelor anuale;
Defectele lemnului
• Noduri
• Nod concrescut
• Nod partial concrescut
• Nod cazator
• Nod sanatos
• Nod vicios
• Nod putred
• Crăpături de inimă
• Crăpătură de ger (gelivură)
• Crăpătură inelară (rulură)
Defectele lemnului
• noduri
• Crengi ramase in
trunchiul principal
• Duc la reducerea
Nod concrescut rezistenti lemului
Nod cazator
Despicatura – crapatura ce
traverseaza toata sectiunea
Defectele lemnului
• Crapaturi, fisuri, despicaturi
Fisura - crapatura > 0.5 mm

Defectele lemnului
• Pungi de rasina
• Cavitati intre inelele
anuale
• Duc la reducerea
rezistenti lemului
Clasele de exploatare
• Din punct de vedere al condiţiilor în care funcţionează elementele de construcţii din lemn sunt incluse în
clase de exploatare :
• Clasa 1 de exploatare, se defineşte prin îndeplinirea simultană a condiţiilor:
- temperatură aer: t = (20±2) °C
- umiditate relativă a aerului: UR ≤ 65 %.
- umiditatea medie a lemnului: U ≤ 12 %.
- umiditate relativă a aerului: UR = 65 % – 80 %.
- umiditatea medie a lemnului: U ≤ 20 %.
- umiditate relativă a aerului: UR ≥ 80 %.
- umiditatea medie a lemnului: U ≥ 20 %.
Produse din lemn
• Materialele de construcţii din lemn se împart în două categorii:
- materiale care păstrează structura lemnului din care provin:
materiale lemnoase brute, produse de lemn ecarisat ( scânduri, dulapi, şipci,
rigle şi grinzi), produse semifinite din lemn, produse finite din lemn.
-materiale care nu mai păstrează structura lemnului din care provin ,
datorită unor operaţii de aşchiere, defibrare, încleiere etc., denumite
materiale moderne din lemn si care sunt semifinite: plăcile PAL, PFL, OSB,
lemnul lamelat încleiat
Material lemnoase brute
• Pentru obţinerea acestor materiale, asupra cilindrului lemnos se fac
retezări şi curăţiri de scoarţă.
• Lemn rotund
• Folosit direct in constructie sau pentru obtinerea altor produse
• Se folosesc la:
• Esafodaje
• Schele
• Piloti
• Stalpi de linii aeriene
• Constructii - popi, pane, grinzi
• Se folosesc la:
• Esafodaje si Schele
• Piloti
• Se folosesc la:
• Stalpi de linii aeriene
• Constructii - popi, pane, grinzi
Produse din lemn ecarisat
• Produsele semifinite din lemn sunt rezultatul unor operaţii de cioplire sau
tăiere aplicate asupra lemnului rotund.
• Diferite forme si sectiuni
• Folosit direct in constructie
• Produse obtinute:
• Scanduri
• Dulapi
• Sipci
• Grinzi
• Sistemul de debitare din a) are avantajul folosirii integrale a lemnului, dar
are dezavantajul că rezultă produse cu dimensiuni diferite şi deformaţii
mari la uscare.
• În sistemul de tăiere din b) se obţin elemente cu aceleaşi dimensiuni însă
deformaţiile de contracţie sunt mari şi se pierde mult material.
• Cea mai bună calitate se obţine prin tăierea pe sferturi c) deoarece
contracţiile sunt cele mai mici. Are dezavantajul unor deşeuri numeroase şi
al unei manopere costisitoarei
• faţa, considerată în general suprafaţa lată longitudinală a oricărei

piese cu secţiune dreptunghiulară, iar la cele cu secţiune pătrată oricare din
suprafeţele longitudinale;
• faţa exterioară. Este faţa cea mai depărtată de inima buşteanului;
• faţa interioară. Este faţa cea mai apropiată de inima buşteanului;
• cantul. Este suprafaţa îngustă longitudinală a unei piese de cherestea
tivită sau suprafaţa îngustă longitudinală rotunjită a unei piese de cherestea
netivită;
• capătul este secţiunea transversală de la extremitatea unei piese de
cherestea;
• muchia este linia de intersecţie a două suprafeţe învecinate ale unei
piese de cherestea.
• Cheresteaua poate fi clasificată:
• specia de lemn din care este obţinută
- cherestea de foioase, provenind din debitarea buştenilor de fag, stejar, arin,
salcie, plop
- cherestea de răşinoase, provenind din debitarea buştenilor de molid, brad, pin,
larice
• Dupa forma secţiunii şi gradul de prelucrare:

-cherestea netivită (ne-ecarisată), la care canturile păstrează forma buşteanului
-cherestea semitivită (semiecarisată), având un singur cant plan şi perpendicular
pe feţe
-cherestea tivită (ecarisată), cu ambele canturi plane, paralele şi perpendiculare
• umiditatea lemnului
- cherestea verde, cu umiditatea mai mare de 30 %
- zvântată, cu umiditate de 24% … 30%
- semiuscată, cu umiditate de 18% … 24%
- cherestea uscată, având umiditatea sub 18 %
• dimensiuni :
- cherestea lungă, având lungimea de 3 m la răşinoase şi 1,8 m la foioase
- cherestea scurtă, cu lungimea cuprinsă între 1-2,75 m la răşinoase respectiv 1-
1,70 m la foioase
- cherestea subscurtă, cu lungimi cuprinse între 0,45-0,95 m la foioase şi 0,50-0,90
m la răşinoase
• poziţia planului de debitare faţă de poziţia inelelor anuale
- cherestea radială, la care planul de debitare este orientat după raza secţiunii transversale
sau aproape de această direcţie, formând cu planul tangent la conturul inelelor anuale unghiuri
cuprinse între 61-90º
- cherestea semiradială, la care planul de debitare formează cu planul tangent la conturul
inelelor anuale unghiuri cuprinse între 45-60º
- cherestea tangenţială, la care planul de debitare formează cu planul tangent la conturul
inelelor anuale unghiuri mai mici de 45º
• clasa de calitate
- clasa A, marcată cu o linie de culoare verde
- clasa B, marcată cu două linii paralele de culoare albastră
- clasa C, marcată cu trei linii paralele de culoare roşie
- clasa D, marcată cu litera X de culoare neagră
Lemn ecarisat - dimensiuni
Produs de cherestea Grosime Latime

Rasinoase Foioase Rasinoase Foioase
Scanduri <24 mm <40 mm >80 mm
Dulapi 28-75 mm 50-90 mm 2xgrosime (min 100 mm)
Grinzi >100 mm >120 mm >100 mm >120 mm
Rigle >28 mm >50 mm <98 mm <100 mm
Sipci 12-24 mm 19-40 mm <48 mm <40 mm
Conform STAS 942-86

STAS 8689-86
Scanduri / Dulapi – dimensiuni nominale (rasinoase)
Conform STAS 942-86

Grinzi – dimensiuni nominale (rasinoase)
Produse de cherestea – dimensiuni nominale (foioase)
Produse semifinite din lemn
• Furnirul se obţine prin tăierea truchiului lemnos, de foioase tari sau moi,
răşinoase sau alte specii, în foi subţiri (0,08...7 mm) cu ajutorul unor utilaje
speciale. Tăierea se poate face în lungul trunchiului a) sau tangential b).
Produse semifinite din lemn
• Furnire estetice – pentru mobilier (STAS 5513-87)
• Furnire tehnice – pentru fabriarea: (STAS 9406-84)
• Placajelor
• Panelelor
• Lemnului stratificat
Lemn incleiat
• Material de constructire de intalta tehnologie
• Produs realizat prin incleierea mai multor piese de lemn
• Se realizeaza din scanduri sau dulapi
• Inaltime pana la 2,2 m
• Lungime 30-35 m
• Utilizare:
• Grinzi
• Stalpi
Moduri de realizare in secțiunea transversală a elementelor din lemn încleiat
t 30...35mm
2t
(1/5...1/6)t
3,5mm
b
b 200mm b 200mm 2/5b
b 200mm
A)
a) B) C)
b) c)
• A) din cherestea cu lăţime de maxim 20cm

Fig. 2.12 - Modul de realizare în secţiune transversală a
elementelor
• B) din cherestea cu lăţime mai mare de 20cm din lemn incleiat
a) - din cherestea cu lăţime de maxim 20cm ; b) - din cherestea
• C) detaliu şanţ pentru elemente
cu lăţimedemai
cherestea
mare decu20cm
lăţime; mai
c) - mare deşanţ
detaliu 20cmpentru elemente de
cherestea cu lăţime mai mare de 20cm .
Moduri de realizare in secțiunea transversală a elementelor din lemn încleiat
• a) se prelungesc prin încleiere pe o suprafaţă M Nt

Nc Nc
Nt M
dreaptă
h
• b) înclinată cu lungime de minimum 10 ori l 10 h
suprafaţă teşită
grosimea elementului a) b)
• c) prin joante de încleiere sub formă de dinţi l lt 50 50 50 50 50 50
• d) Îmbinările se decalează la distanţă de M p

N
b bt
N p M
50
minimum 50 cm de la o scândură la alta pe 50 50
h
înălţimea elementului
c) d) 50 50
Fig. 2.13 - Îmbinarea longitudinală de prelungire a elementelor

încleiate
Lemn incleiat - avantaje
• Dimensiuni nelimitate
• Forme complexe
• Rezistenta crescuta (omogenitate mare)
• Folosrea rationala a lemnului
• Precizie dimensionala
Lemn incleiat
Lemn incleiat - rapoarte
• înconvoiere raportul înălţime /deschidere este în general 1/3 … 1/8 şi nu este mai mic de 1/10.
• rin < 200 ti , pentru ti <30 mm
• Se urmăreşte:
• limitarea razei medie de curbură r;
• stabilirea unei corelaţii între grosimea elementelor componente (ti) şi raza minimă de curbură ( rin );
• reducerea eforturilor maxime admisibile longitudinale şi transversale funcţie de raportul între înălţimea
secţiunii (hap) şi raza de curbură medie ( r ).

Caracteristici mecanice ale lemnului încleiat
Caracteristica Notaţie Valoare ( conf. EN11949)

Rezistenţa la încovoiere ( N/mm2) fm,g,k 1,2 + ft,0,l,k
Rezistenţa la întindere ( N/mm2)
− paralelă cu fibrele ft,0,g,k 9 + 0.5 ft,0,l,k
− perpendiculară pe fibre ft,90,g,k 1.15 ft,90,l,k
Rezistenţa la compresiune paralelă cu

fibrele ( N/mm2) fc,0,g,k (1,5 – 0.01 fc,0,l,k) ft,0,l,k
Densitate ( kg/m3 ) ρ g,k 0.95 ρ l,med
Clase de rezistentă a lemnului din elemente încleiate
Caracteristica Notaţie Clase de rezistenţă

GL20 GL24 GL28 GL32 GL36
Rezistenţa la încovoiere (N/mm2) fm,g,k 20 24 28 32 36
Rezistenţa la întindere (N/mm2)

− Pa - paralelă cu fibrele ft,0,g,k 15 18 21 24 27
- perpendiculară pe fibre ft,90,g,k 0.35 0.35 0.45 0.45 0.45
Rezistenţa la compresiune(N/mm2)
− pa - paralelă cu fibrele fc,0,g,k 21 24 27 29 31
− - p - perpendiculară pe fibre fc,90,g,k 5.0 5.5 6.0 6.0 6.3
−
Rezistenţa la forfecare (N/mm2) fν,g,k 2.8 2.8 3.0 3.5 3.5

Modulul de elasticitate (N/mm2)
− - mediu x 103 E0,me,k 10 11 12 13.5 14.5
− - minim x 103 E0,05,k 8 8.8 9.6 10.8 11.6
Densitatea ( kg/m3 ) ρ g,k 360 380 410 440 480

Placaje
• Placajele ( STAS 1245-90 ) sunt panouri de diferite dimensiuni, realizate dintr-un număr impar (minimum trei) de straturi de
furnir, încleiate prin presare la cald la o temperatură de 90oC … 150oC cu diverse tipuri de adezivi
• Fibrele foilor exterioare sunt dispuse în acelaşi sens, iar
fibrele foilor intermediare în sensuri alternative simetric
faţă de axa mediană. În mod obişnuit fibrele sunt dispuse
perpendicular unele pe altele la două foi alăturate
t
d5 d3 d1
d4 d2
x z
Placaje
• Caracteristicile placajelor sunt influenţate de:
• parametrii geometrici (compoziţie, numărul şi grosimea elementelor componente);
• caracteristicile materialului (esenţa, utilizarea diferitelor tipuri de materiale într-un panou, conţinut de umiditate);
• cantitatea şi proprietăţile adezivilor
• condiţiile de solicitare (direcţia eforturilor faţă de direcţia fibrelor elementelor de faţă, durata încărcării, etc.
Placaje
La solicitarea de încovoiere trebuie să se aibă în vedere încovoierea după faţa perpendiculară
pe planul panoului şi cea după cant, paralelă cu planul panourilor.
Placajele se împart în:
- placaje obișnuite sau de uz general, folosite în industria mobilei;
- placaje de exterior sau cu utilizări speciale, folosite în construcţii, aviaţie, construcţii de nave
etc.( STAS 1245-90, STAS 7004-86).
a) b)
Fig. 2.16 - Încovoiere perpendiculară pe planul panourilor a) b)

Încovoiere
a) - paralel perpendiculară
cu fibrele plăcilor exterioarepe
; b)planul panourilor
- perpendicular la fibrele
plăcilora)exterioare
– paralel . cu fibrele plăcilor exterioare; b) – Încovoiere
Fig. 2.17 după
- Încovoiere cant
după cant
direcţia fibrelor
perpendicular la fibrele a) paralel
a) – paralel cu cufibrele
fibrele plăcilor
plăcilorexterioare ; b) perpendicular
exterioare; pe fibrele
b) – perpendicular pe
plăcilor exterioare .
plăcilor exterioare fibrele plăcilor exterioare
direcţia fibrelor
F(încleiat cu filme de răşină fenolformaldehidrică
Caracteristici mecanice ale placajelor de exterior S (încleiat cu soluție de rășină formaldehidică)
Nr. Tipul de placaj 6 Rezistenţa la încovoiere la încărcare
crt. Caracteristica F S perpendiculară pe straturi, axa longitudinală a
epruvetei fiind paralelă cu direcţia fibrelor
1 Densitatea aparentă ρa ( kg/ m3) min. 680 650 – 740 straturilor exterioare (N / mm2 ):
- în stare uscată ( U =7% ) 73.0 78.0
2 Conductibilitatea termică (W / m. grd ) 0.20 0.20
- în stare umedă (după 24 h imersie în apă) 39.5 43.0
3 Modulul de elasticitate la încovoiere la 7 Rezistenţa la încovoiere la încărcare paralelă
încărcare perpendiculară pe straturi, axa cu straturile, axa longitudinală a epruvetei
longitudinală a epruvetei fiind paralelă cu fiind paralelă sau perpendiculară cu direcţia
direcţia fibrelor straturilor exterioare ( N / fibrelor straturilor exterioare (N / mm2 ) :
mm2 ) : 7 700 8 370 - în stare uscată ( U =7% )
- în stare uscată ( U =7% ) 4 600 5 000 - în stare umedă (după 24 h imersie în apă) - 56.0
- în stare umedă (după 24 h imersie în apă) - 32.5 -
4 Modulul de elasticitate la încovoiere la 36.0
încărcare paralelă cu straturile, axa 8 Rezistenţa la întindere paralelă cu straturile
longitudinală a epruvetei fiind paralelă cu (N / mm2 ), axa longitudinală a epruvetei
direcţia fibrelor straturilor exterioare (N / fiind: 43.5 57.0
mm2 ) : -paralelă cu direcţia straturilor exterioare (U 38.5 45.0
- în stare uscată ( U =7% ) 11 100 =7% );
- în stare umedă (după 24 h imersie în apă) 2 897 -perpendiculară pe direcţia straturilor
exterioare (U =7% )
5 Rezistenţa la compresiune paralelă cu 9 Rezistenţa la forfecare perpendicular pe
straturile, axa longitudinală a epruvetei fiind 2
straturi (N / mm ), cu direcţia forţei:
paralelă cu direcţia fibrelor straturilor - paralelă cu direcţia fibrelor straturilor
exterioare (N / mm2 ) : exterioare, în stare umedă; - 11.5
- în stare uscată (U =7% ) 40.0 43.5 - pendiculară pe direcţia fibrelor straturilor
- în stare umedă (după 24 h imersie în apă) 12.0 15.5 exterioare, în stare umedă. - 14.0
Panel
• Panelul (STAS 1575-88) este un produs alcătuit dintr-un miez de şipci de lemn masiv lipite sau nu între ele şi acoperite pe
ambele feţe cu foi de furnir sau placaj. Fibrele foilor de furnir sunt perpendiculare pe direcţia fibrelor şipcilor. Orientarea
fibrelor şipcilor de lemn este considerată ca fiind sensul de rezistenţă principal
Fig.(placaj);
1 – furnir 2.21 - Panel
2 – şipci de lemn
1 - furnir (placaj) ; 2 - şipci de lemn .
Lemn stratificat
• Lemnul stratificat sau lamelat, făcând parte din produsele de lemn reconstituit, a apărut în anii 1960 şi s-a dezvoltat mult în
anii 1980. El a fost realizat din necesitatea reducerii efectelor negative a defectelor asupra rezistenţelor produsului final.
• marca de Micro - Lam LVL în America
• Kerto LVL în Europa.
Lemn stratificat – avantaje fata de lemnul natural
- durabilitate comparabilă,
- umiditate de echilibru în serviciu cu 2% mai mică,
- caracteristici mecanice superioare,
- variaţii dimensionale în funcţie de umiditate mai
mici
Valorile caracteristicilor pentru lemn laminat Kreto – LVL (EUROPA)
Caracteristica Notaţie Valoare
( N/ mm2)
Încovoiere fm,k
- pe cant 51
- pe suprafaţă 48
Întindere
- paralelă cu fibrele ft,0,k 42
- perpendicular pe fibre ft,90,k 0.6
Compresiune paralelă cu fibrele fc,0,k 42
Compresiune perpendiculară pe fibre fc,90,k
- paralelă la planul de încleiere 9
- perpendiculară la planul de încleiere 6
Forfecare
- pe cant fν,0,k 5.1
- pe suprafaţă fν,90,k 3.0
- între plăci din încovoiere cu încărcare fr,k 1.5
- perpendiculară pe suprafaţă
Modulul de elasticitate
- minim E0.05 12400
- mediu E0.mediu 14000
Modulul de forfecare
- minim G0.05 820
- mediu G 960
60
N/mm2
Valorile caracteristicilor
lemnului masiv (C24), C24
lemnului încleiat (Gl32) 50
lemnului laminat (LVL) GL32
LVL
40
30
20
10
1 1 1 1 1
E 103 fm ft fc f
160 120 75
h h h
a) b) c)
Secţiuni cu aceeaşi capacitate de rezistenţă la încovoiere
Fig. 2.20 masiv
a) – lemn - Secţiuni
(C24);cu
b) aceeaşi capacitate
– lemn încleiat (GL32);dec)rezistenţă la (LVL)
- lemn laminat
încovoiere .
a) - lemn masiv (C24) ; b) - lemn încleiat (GL32) ; c) - lemn
Solicitări în elementele de lemn
S.L. Dr. Ing. Mihai Fofiu

Cuprins
• Elementele șarpantelor
• Tipuri de sarpante
• Distributia incarcarilor
• Deformatii ale lemnului
• Solicitări la întindere
• Solicitari la compresiune
• Solicitari la forfecare
• Solicitari la încovoiere
Elementele
șarpantelor
• Componente șarpantă
• 1 - popi;
• 2 - pana de creasta;
• 3 - pana curenta;
• 4 - pana de strașină
(cosoroaba);
• 5 - căprior;
• 6 - contrafișă;
• 7 - talpa;
• 8 - clești;
• 9 - astereala;
• 10 - șipci transversale;
• 11 - șipci longitudinale.
Tipuri de șarpante
• Șarpante simple
Tipuri de șarpante
• Șarpante pe scaune
Tipuri de șarpante
• Șarpante cu frângere
de panta
Tipuri de șarpante
• Șarpante pe grinzi cu
zabrele
Tipuri de șarpante
• Grinzile cu zăbrele plane sunt formate din bare drepte, articulate in noduri
(fiecare bara este articulata la ambele sale extremităţi), structura fiind in
acelaşi timp indeformabilă geometric
• Grinzile cu zăbrele sunt încărcate in mod obişnuit numai in noduri, cu forte
concentrate, de aceea singurele eforturi care apar in bare sunt forţele axiale
N, de întindere sau compresiune
Tipuri de grinzi cu zabrele
Distribuția încărcărilor
Solicitări din
greutate
proprie
Solicitări la
acțiunea
zăpezii
Solicitări la
acțiunea
vantului
Stabilirea deschiderilor de calcul
• Pentru grinzile simplu rezemate pe zidărie sau centuri din beton
lungimea de rezemare se ia minimum 200mm și minimum valoarea
rezultată din condiția de strivire perpendicular pe fibre. Deschiderea
de calcul, în aceste condiții se consideră lumina majorată cu 5%.
• Pentru grinzi simplu rezemate pe alte grinzi din lemn sau stâlpi și
pentru grinzi continui lungimea de calcul este distanta dintre axele
reazemelor. La elementele de șarpantă se poate considera ca
deschidere de calcul lumina majorată cu 10% dar maximum distanţa
dintre axele reazemelor.
• La grinzi sau cadre cu contrafişe deschiderea de calcul se consideră
lumina dintre capetele contrafişelor majorată cu deschiderea pe
orizontală a contrafişei, în câmpurile intermediare şi cu 1,5 ori
deschiderea contrfişei în câmpurile de capăt
Deformaţiile lemnului sub încărcări de
scurtă durată
• Sub încărcări continue de
scurtă durată, aplicate
longitudinal paralel cu
fibrele, lemnul are o
deformaţie elastică până la o
anumită limită a încărcării.
Dacă se depăşeşte limita de
elasticitate, deformaţiile
plastice devin importante şi
cresc progresiv până la
rupere
scurtă durată
• În practică este important modulul de elasticitate paralel cu fibrele EII
dar pot fi întâlnite şi situaţii când se foloseşte modulul de elasticitate
perpendicular pe fibre E┴
• În mod curent modulul de elasticitate paralel cu fibrele (EII) are valori de
11000…15000 N/mm2 iar modulul de elasticitate perpendicular pe fibre
(E┴) are valori de 400…500 N/mm2
scurtă durată
• Dacă sarcina este aplicată cu un unghi α faţă de direcţia fibrelor modulul
de elasticitate scade cu creşterea unghiului α.
• Unele încercări experimentale au pus în evidenţă faptul ca modulul de

elasticitate mediu perpendicular pe fibre (E90,med) poate fi determinat ca
fiind 1/30 din modul de elasticitate mediu paralel cu fibrele (E0,med).
lungă durată
• Lemnul, considerat în general ca fiind un material vâsco-elastic, are în
timp deformaţii de fluaj sub efectul unei încărcări constante.
• Deformaţiile de fluaj apar după deformaţiile instantanee şi se
caracterizează printr-o zonă cu creştere rapidă a deformaţiei în prima
perioadă de timp şi printr-un domeniu de stabilizare, în care creşterea
deformaţiilor se realizează cu o viteză constantă.
• Deformaţiile plastice sub încărcări constante (fluaj) variază în funcţie de
mărimea şi durata încărcării, de umiditate şi de temperatură.
Deformaţiile includ atât deformaţiile propriu-zise ale lemnului cît şi
deformaţiile din elementele de asamblare, atunci când elementele fac
parte dintr-o structura compusă
lungă durată
• În realitate există o interacţiune între factorii menţionaţi anterior şi
influenţa lor asupra fluajului, dar normele de calcul iau în considerare
doar combinaţia între modul de aplicare a încărcării şi conţinutul de
umiditate.
lungă durată
• La concepţia elementelor structurale trebuie să se aibă în vedere
atingerea unor eforturi maxime pentru ca fluajul să rămână limitat în
domeniul de stabilitate, caracterizat printr-o viteză de deformaţie mică
şi stabilă pe durata de viaţă a construcţiei.
• Pentru majoritatea esenţelor, limita de fluaj poate fi considerată 50% -
60% din rezistenţa de rupere sub încărcări de scurtă durată, iar pentru a
realiza stabilitatea fluajului se recomandă o mărime a eforturilor sub
35% din rezistenţa instantanee. Încercările experimentale au arătat o
legătură aproape lineară între deformaţia de fluaj şi efort pentru valori
ale efortului care nu depăşesc 35% - 40% din efortul de rupere.
lungă durată
• O situaţie specifică apare în cazul în care la punerea în operă lemnul
masiv are o umiditate apropiată de cea de saturaţie (25…30%) când
variaţia umidităţii poate să ducă la o accelerare foarte importantă a
fluajului.
• Din punct de vedere a temperaturilor se poate constata că atât
creşterea temperaturii cât şi variaţia acesteia duce la creşterea fluajului
şi accelerează fenomenul. Din punct de vedere practic însă se consideră
că până la temperaturi ce nu depăşesc 50°C influenţa acestora asupra
fluajului este practic neglijabilă.
Acțiuni si grupe de acțiuni
• Normele EUROCODE clasifică acțiunile din punctul de vedere al duratei în 5
clase şi anume:
- încărcări permanente
- încărcări de lungă durată
- încărcări de durată medie
- încărcări de scurtă durată
- încărcări instantanee
Rezistenţele caracteristice şi de calcul ale
lemnului
• Valorile caracteristice ale rezistenţelor se determină aplicând funcţia
de distribuţie normală şi luând în considerare o valoare minimă (Ro,o5)
care exclude 5% din valorile inferioare dintr-o mulţime determinată
experimental.
• Valorile experimentale sunt determinate pentru lemnul ideal, la o
umiditate de 12%, sub încărcare de scurtă durată.
• Determinarea rezistenţelor caracteristice ale lemnului natural se face
în următoarele etape:
- determinarea rezistenţelor caracteristice ale lemnului ideal;
- corectarea rezistențelor lemnului ideal;
Rezistenţele caracteristice şi de calcul ale
lemnului
• Pe baza rezistențelor caracteristice ale lemnului natural se determină
rezistențele de calcul luând în considerare:
• - coeficienții parțiali de siguranță pentru diferite proprietăți mecanice
ale materialului;
• - influenta umidității și a duratei de acțiune a încărcării asupra
caracteristicilor mecanice
Rezistenţele lemnului conform normei
NP 005-03
• Relația de calcul are forma :
• Ric = mu,i x md,i x Ri / γi
• Rezistenţele de calcul (Ric) pentru o anumită solicitare ,,i” determinata
funcţie de:
• - rezistenţa caracteristică ( Ri) la solicitarea ,,i”;
• - coeficienţii condiţiilor de lucru care iau în considerare durata
de acţiunii (md,i);
• - coeficienţii condiţiilor de lucru care introduc în calcul clasa de
exploatare a elementelor de construcţii şi implicit umiditatea de
echilibru a materialului şi influenţa ei asupra caracteristicii (mu,i);
• - coeficienţii parţiali de siguranţă (γi).
Rezistenţele lemnului conform normei
EUROCODE 5
• Relația de calcul are forma :
• Xd = kmod Xk / γM
• Rezistenţa de calcul pentru un parametru mecanic (Xd) se determină

plecând de la valoarea caracteristică (Xk) modificată cu un coeficient
care ţine seama de variaţia rezistenţei cu durata de încărcare şi cu
umiditatea elementului (kmod) şi un coeficient parţial de siguranţă
pentru material (γM).
Solicitarile in elementele structurale din lemn
• Intindere – elemente de tip tirant (talpa sarpanta)
• Incovoiere – grinzi
• Compresiune – stalpi, popi
• Compresiune si încovoiere – stalpi
• Forfecare – talpi
Solicitări la întindere
Epruvete pentru determinarea rezistenţei la întindere

a) – pentru întindere paralelă cu fibrele;
b) – pentru întindere perpendiculară pe fibre
Solicitări la întindere EUROCODE 5
• Pentru elementele din lemn masiv şi din lemn încleiat solicitate la întindere
paralel cu fibrele se impune satisfacerea condiţiei
σt,o,d ≤ ft,o,d
• Unde:
σt,o,d - efortul normal de calcul la întindere paralel cu fibrele
σ t,o,d, = ( γG FG + γQ FQ ) / An
• FG, FQ - forţele axiale din acţiuni permanente (G) respectiv variabile (Q);
• γG, γQ - coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni;
• An - secţiunea netă a barei.
ft,o,d -rezistența de calcul a lemnului la întindere paralelă cu fibrele,

Solicitări la compresiune
• Capacitatea de rezistență a unei bare comprimate este influențată de
mai mulți factori care pot fi grupați în două grupe și anume :
- factori legați de geometria inițială a elementului ( secțiune
transversală şi lungime), de condițiile de rezemare și de proprietățile
materialului, legate de clasa de rezistență, de clasa de serviciu și de
durata de încărcare;
- factori legați de imperfecțiunile geometrice ale elementului și
ale materialului precum și de variația lor.
Calculul elementelor din lemn la compresiune centrică se face
asemănător ca şi în cazul întinderii centrice.
Solicitări la compresiune EUROCODE 5
• Pentru barele comprimate solicitate la compresiune centrică paralelă cu
fibrele verificarea se face cu relaţiile
-când nu intervine flambajul ( λrel ≤ 0,5 )
σc,o,d ≤ fc,o,d
când intervine flambajul
σc,0,d /(kc x fc,0,d) ≤ 1,0
• Unde:
σc,o,d - efortul normal de calcul la compresiune paralela cu fibrele
ft,o,d - rezistenţa de calcul a lemnului la compresiune paralelă cu fibrele,
kc - coeficient care ţine seama de flambaj
λrel - zvelteţea relativă
• O bară își pierde stabilitatea în urma fenomenului de flambaj când forţa care
realizează comprimarea depășește o anumită valoare limită, numită sarcină critică de
flambaj ( Ncr), respectiv când efortul de compresiune atinge valoarea critică (σcr)
chiar dacă eforturile normale rămân mai mici decât rezistența de rupere la
compresiune a lemnului.
• Forţa critică de flambaj respectiv efortul de compresiune critic se determină pentru
bare perfect elastice, cu relaţiile:
Ncr=π2xE0,05 xI/lf2
σcr=π2xE0,05/λ2
Unde:
E0,05 – modul de elasticitate minim;
I – momentul de inerţie al secţiunii;
lf – lungimea de flambaj
λ - coeficientul de zvelteţe maxim
• Lungimile de flambaj ale barelor
• Coeficienti de zveltete maxim admisi

Tipuri de elemente solicitate la compresiune
Solicitări la forfecare
Determinarea rezistentei la forfecare

a) – forfecare paralelă cu fibrele (radial sau tangenţial la inelele anuale);
b) – forfecare perpendicular pe fibre
Solicitări la forfecare EUROCOD 5
• Efortul tangenţial de calcul (τ d ) trebuie să îndeplinească condiţia :
τd = (γG xTG + γQ xTQ ). Sx / (bxIx)≤ fv,d
unde:
- TG, TQ sunt forţele tăietoare din încărcări permanente respectiv
variabile;
Sx, Ix – momentul static, respectiv momentul de inerție al secțiunii
transversale în raport cu axa neutră;
b - lățimea secțiunii transversale;
fv,d – rezistența de calcul a lemnului la forfecare, funcție de rezistența
caracteristica
Solicitări la forfecare
Solicitarea de forfecare la îmbinări

a) - îmbinare prin chertare frontală (forfecare unilaterală);
b) - îmbinare cu pene prismatice (forfecare bilaterala).
Solicitări la încovoiere
• Calculul elementelor încovoiate din lemn are ca scop satisfacerea
următoarelor condiţii:
• capacitatea portantă la încovoiere să nu fie mai mare decât solicitarea
iar compresiunea produsă prin încovoiere să nu provoace ruperea
prematură datorită instabilităţii laterale;
• săgeata grinzii trebuie să fie mai mică decât valoarea maximă
admisibilă funcţie de domeniul de folosire a elementului;
• să nu se producă în timpul utilizării fenomenul de vibraţii.
Determinarea rezistenţei la încovoiere
a) - epruvete şi mod de încercare ;
b) - diagrama de eforturi în stadiul elastic ;
c) - diagrama de eforturi
Grinzile încovoiate au, în general, secţiunea transversală caracterizată
printr-o rigiditate mult mai mare în plan vertical decât în plan orizontal.
Această alcătuire face ca uneori sub acţiunea încovoierii grinda să cedeze
printr-o pierdere de stabilitate în plan orizontal (flambaj lateral),
asemănător cu cedarea stâlpilor prin pierderea stabilităţii.
• Normele româneşti nu precizează metoda de verificare a stabilităţii
laterale dar impun condiţii constructive pentru evitarea pierderii
stabilităţii laterale.
Nr.crt. Condiţii de asigurare la flambaj lateral Raportul maxim
h/b
1 Când nu există reazeme intermediare pe latura 4/1
comprimată
2 Când se asigură rigidizarea laturii comprimate cu 5/1
pene sau tiranţi
3 Când se asigură rigidizarea laturii comprimate prin 6/1
platelajul elementului de planşeu
4 Când se asigură rigidizarea elementului în planul 9/1
flambajului atât în zona comprimată cât şi în zona
întinsă
Solicitări la încovoiere EUROCOD 5
Ca și în celelate cazuri ale fenomenelor de flambaj, Eurocod 5 propune
utilizarea unui factor de reducere care să se aplice rezistenței sectiunii.
σm,d ≤ kcrit x fm,d
Unde:
σm,d - efortul de calcul la incovoiere
fm,d - rezistenta de calcul la incovoiere
kcrit - este un factor care ia în considerare rezistența redusă la încovoiere
datorată flambajului
Solicitări la încovoiere EUROCOD 5
Când dimensiunile grinzilor şi condiţiile de rezemare sunt corespunzătoare
pentru a preveni fenomenul de instabilitate laterală, verificarea la
încovoiere simplă se face cu o relaţie.
σm,d ≤ fm,d
Unde:
σm,d - efortul de calcul la incovoiere
fm,d - rezistenta de calcul la incovoiere
În anumite situaţii pentru elementele încovoiate, rezistenta de calcul la

incovoiere poate fi corectată.
Starea limită de deformaţie
Norma EUROCODE 5 recomandă valori maxime admisibile pentru
deformaţii instantanee din încărcările variabile (u2,inst), pentru deformaţiile
finale datorită încărcărilor variabile (u2,fin)
Astfel sunt recomandate valorile:

- pentru deformaţii instantanee
u2,inst ≤ l/300 la grinzi şi l/150 la console.
- pentru deformaţii finale
u2,fin ≤ l/200 la grinzi şi l/100 la console
Îmbinări in elementele de lemn
Dr. Ing. Mihai Fofiu

Cuprins
• Imbinari din lemn
Imbinari de lemn
• Sunt realizate pentru a asigura transferal solicitarilor, produse de actiuni

exterioare, intre elemente
• Rolul imbinarilor de lemn:

• Realizarea unor sectiuni compuse
• Prelungirea unor elemente de lemn
• Realizarea transmiterii eforturilor intre elemente (transferul solictarilor)
• Conditii ce influenteaza alegerea unui tip de imbinare:

• Slabirea minima posibila a elementelor
• Mentinerea axialitatii eforturilor si evitarea excentricitatiilor
• Asigurarea repartizarii uniforme a eforturilor
• Uniformizarea eforturilor intre legaturi
• evitarea efectelor defavorabile ale contracţiei şi umflării precum şi a
fenomenelor de biodegradare
Imbinari de lemn
• Îmbinări în structuri din lemn pot fi clasificate în unul din următoarele grupuri:
Imbinarile tradiționale de lemn

Imbinari cu dibluri
Imbinari lipite
După rolul pe care îl au, îmbinările se pot clasifica în:
• Imbinari de prelungire
• Se folosesc in zone cu eforturi de compresiune sau intindere
• Eforturile pe care le transmit sunt mici
Imbinari traditionale de prelungire

Imbinari de lemn – clasificare (dupa rolul imbinarilor)
• Imbinari de solidarizare
• Au ca scop principal marirea dimensiunilor sectiunii transversale
eclise buloane zbanturi

Solidarizarea imbinarii de prelungire
• Imbinari in noduri
• Intre elemente care fac un unghi α intre ele
• Asigura transmiterea de eforturi intre elemente
Imbinari de lemn – clasificare (dupa mijloacele de imbinare)
• Imbinari prin chertare

• Sunt solicitate la strivire si forfecare
• Asigura transmiterea de eforturi de la o piesa la alta
• Transmiterea de eforturi se face in zona de contact
Îmbinări prin chertare la piese dispuse perpendicular




• Imbinari prin chertare – realizarea chertarii la imbinari cu lamba si uluc (nut si

feder)
• Imbinari prin chertarela un unghi α

• Imbinari cu pene
• Sunt solicitate la strivire si forfecare
• Tipuri de pene:
• Rigide
• Prismatice
• Inelare
• Inelare cu dinti
• Inelare cu gheare
• Lamelare flexibile
• Otel, mase plastic, lemn
• Solicitate la incovoiere
• Imbinari cu piese metalice

• Tiranti
• Elemente de reazem
• Articulatii
• Preiau diferite solicitari
• Asigura legaturi intre elemente
Tiranti metalici
Articulatii metalice
Reazeme
Saboti metalici
Imbinari ascunse pentru grinzi
Imbinari de continuitate
Imbinari pentru pereti
Imbinari pentru pereti
Imbinari pentru exterior
• Imbinari folosind cuie sau suruburi pentru lemn
Cui de lemn Surub

Cui de lemn, a) rotund, neted b) canelat, neted
Exemple de suruburi a) Șurubul pentru lemn cu cap hexagonal necesită pre-forare și este adesea înlocuite de
b) șurub de lemn cu cap încrucișat, sau c) șurub de lemn dublu filetat
Exemplu de cep
a) Placa pentru cuie b) placa metalica
Suruburi cu cap hexagonal, acestea necesita pregaurire, dimaterele folosite sunt cel putin 6mm. Se folosesc cu
piulita si saiba.
Capacitatea incastrarii
Dispozitivul de incastrare este montat într-un unghi față

de direcția forței, cel mai adesea perpendicular pe
aceeași direcție. Atunci când se încarcă, cepul va presa
pe elementele din lemn care le înconjoară.
Capacitatea incastrarii
Rezistenta de incastrare în sine este afectată de mai mulți parametri:
Densitatea lemnului
Unghiul α între fibre și direcția sarcinii
Frecarea dintre diblu și cherestea
Conținutul de umiditate din lemn
Dacă gaura este pre-forata sau nu
• Situația incarcarilor într-o gaură pre-forată și lemnul in stare bruta. Fibrele sunt taiate in
gaura pre-forata în timp ce acestea se îndoaie atunci când gaura nu este pre-forata
Capacitatea de curgere
• Momentul de curgere face referire la capacitatea plastica a otelului. Este momentul necesar
producerii unuei articulatii plastice in element si se determina folosid testul standard de
incovoiere in 4 puncte
Cedarea imbinarilor
• Atunci când o imbinare este supusa la forfecare, aceasta poate ceda în diferite moduri, în
funcție de relatia dintre capacitatea incastrarii, capacitatea de curgere a elementelor de
imbinare si grosimea elemenetelor de lemmn.
Cedarea imbinarilor
• Cedarea incastrarii, modul I de cedare

Cedarea imbinarilor
Cel mai favorabil mod de cedare din

punct de vedere al ductiliattii este
modul III, mod in care elemental de
conectare se indoaie in ambele
elemenete de lemn
modul II de cedare
modul III de cedare
Cedarea imbinarilor
Cedarea imbinarilor
Sisteme imbinare
Sisteme imbinare
Sisteme imbinare
Elemente mixte lemn
S.L. Dr. Ing. MIHAI FOFIU

Cuprins
• Elemenet hibride otel si lemn si beton si lemn
• Elemente compuse FRP si lemn
Avatajele structurilor hibride
• Deși sunt materiale cu proprietăți diferite, prin combinarea acestora intr-un

sistem hibrid se pot folosi avantajele fiecărui material. Otelul este un material
rezistent la tensiune in timp ce lemnul rezita mult mai bine la compresiune, cu
rezistente intre 20 si 40 Mpa, rezistente apropriate de ale betonului. Așadar o
parte din principiile betonului armat sunt folosite la structurile hibride din otel
si lemn.
• Astfel in termini generali la o structura hibrida vom folosi lemnul sa preia

eforturile de compresiune si otelul sa preia eforturile de întindere.
• Desigur lemnul are o anumita rezistenta la întindere pe care putem conta

atâta timp cat folosim principiul ierarhizării capacitații de rezistenta, pentru a
evita cedarea fragila.
Avatajele structurilor hibride
• Greutate redusa
• Ductilitate ridicata
• Rezistenta la foc
• Sustenabilitate (dezvoltarea care să răspundă nevoilor prezentului, fără a

compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi)
• În prezent, in Romania nu există standard de proiectare pentru structurile

hibride din lemn
Tipuri de hibridizare
• Hibridizarea la nivel de element există atunci când se utilizează o combinație

de oțel și lemn într – un element structural. Aceasta este similară cu o
construcție compozită în care sunt două materiale diferite legate între ele
astfel încât să acționeze împreună ca o singură unitate din punct de vedere
structural.
• Exemple de astfel de hibridizare includ: punți hibride de poduri, plăci /

diafragme hibride, grinzi hibride, stalpi hibrizi și contravantuiri hibride. Un alt
mod posibil avea hibridizare la nivel de element este de a tensiona elementul
din lemn cu tije de oțel.
Hibridizare la nivel
de element
Hibridizare la nivel de
element
Flitch beam
• O grinda “flitch” este compusa dintr-o placa de otel plasata intre doi dulapi de
lemn.
• Astfel de grinzi sunt folosite in locul unde un element din lemn ecarisat nu ar
fi viabil.
• Sunt mai eficiente din puct de vedere al costului in comparative cu elemnetel

de lemn compuse
Elemente din lemn cu profile de oțel introduse in interior
• Elementele din lemn cu profile metalice in interior sunt un alt tip de elemente
hibride. Profilele inglobate pot fi in forma de H, bare din oțel pătrat sau plăci
de oțel.
Elemente din lemn cu profile de oțel introduse in interior
• Într-o hibridizare a sistemului structural, o cladire este construită folosind

elemente de lemn, beton și/sau oțel. Există numeroase moduri de utilizare a
hibridării sistemelor structurale. Printre exemple se numără un sistem mixt pe
verticala, grinzi cu zabrele hibride pentru acoperisuri, cadre hibride. La astfel
de structure hibride, detaliile de imbinare sunt esentiale.
Grinzi cu zabrele hibride
• Combinația de lemn și materiale de oțel poate produce element cu aspecte estetice

deosebite
Grinzi cu zabrele hibride
Cadre de otel
plansee si diafragme
de lemn
• 1. Se instalează pereții • 1. Se montează pereții • 1. se ridica pereții • 1 se instalează grinzile
interiori ai nucleului exterior ai nucleului exteriori de otel conectând
nucleul de pereții
• 2. Se montează schela • 2. Se ancorează pereții • 2. Se ancorează pereții exteriori
interioara cu acces la exterior nucleului exterior
îmbinări, se pot monta • 2. Se înlătură ancorele
si sinele pentru lift • 3. Se instalează plăcile pereților exteriori
si se înlătura ancorele
• 3. Se ancorează pereții
nucleului
• 1. Se instalează pereții • 1. Se monteaza peretii • 1. se ridica pereții • 1. Se monteaza peretii
exterior pe celelate interior ai nucleului exteriori exterior
doua fatade ale cladirii pentru liftul 2
• 2. Se ancorează pereții • 2. Se ancoreaza
• 2. se monteaza • 2. Se ancorează pereții exterior
planseul de lemn interior ai nucleului • Se repeat pasii 4,5 si 6
• 3. Se instaleaza
• 3. Se acnocreaza planseul nucleului
peretii exteriori
• 1. Se instaleaza peretii
interior ai nucleului
• 2. se ancoreaza
• 3. se repeat pasii
Tipuri de FRP
• Exista diferite tipuri de fibre polimerice:

▪ Aramid Fibre Reinforced Polymer (AFRP)
▪ Basalt Fibre Reinforced Polymers (BFRP).
▪ Glass Fibre Reinforced Polymers (GFRP)
▪ Carbon Fibre Reinforced Polymers (CFRP)
(AFRP)
• Rezistenta materialelor polimerice de aramida nu este afectate de ciclurile îngheț

dezghet
(BFRP)
• Fibrele de bazat au fost dezvoltate de institutul de cercetare al sticlei si plasticului de

la Moscova în 1950 prin topirea rocilor bazaltice
• Prima îngrijorarea legata de acest material a fost de siguranță deoarece prezintă o
compoziție similară cu cea a azbestosului
• proprietățile mecanice ale acestor fibre sunt similare cu cele ale fibrelor de sticlă
când vine vorba de restanțe la întindere
(GFRP)
• Fibrele de sticlă așa cum sugerează și numele sunt făcute din fibre de sticlă
conținând o matrice polimerică
• Unul din avantajele princilae sunt usurinta cu care se produc
• Nu sufera deformații permanente până nu atinge cu 80 din capacitatea ei
• Dezavantujul este ca energia disipata este mai mică comparativ armătura de oțel
(CFRP)
• Comparativ cu alte sisteme fibra de carbon are cel mai mare modul de elasticitate și
cea mai mare rezistență la întindere
• Singurul dezavantaj al acestei fibre polimerice este costul, aceasta e simțitor mai
scumpă ca material decât alte sisteme cu fibre polimerice
• Pentru fibra de carbon legătura asigurată de rășina epoxidica intre lemn și materialul
de reabilitare este foarte importanta
PROIECTAREA STRUCTURILOR
METALICE
PS 2: ELEMENTE DIN METAL
S.L.Dr.ing. MIHAI FOFIU
Avantajele structurilor metalice
• Greutate proprie redusa in comparație cu celelalte materiale : piatra, zidărie cărămidă,
beton armat si beton precomprimat;
• Rezistență ridicată in raport cu greutatea;
• Sunt structuri elegante, suple, care acoperă deschideri mari cu secțiuni mici ale
elementelor;
• Material omogen, izotrop si elastic, deci putem prevedea comportarea sub diferite
acțiuni;
• Sunt ductile, având o mare capacitare de disipare a energiei seismice.

Avantajele structurilor metalice
• Utilizează secțiuni raționale in concordanta cu eforturile din elemente;
• Permit o proiectare ușoară cu ajutorul programelor de calcul;
• Ușor de fabricat in uzine;
• Durata de execuție redusa a construcției;
• Permit recuperarea integrala a materialelor după demolarea construcției;
• Se pot monta in orice anotimp daca sunt îmbinate cu șuruburi;
• Elementele metalice pot fi consolidate ușor;

Dezavantajele structurilor metalice
• sensibile la coroziune;
• costuri de întreținere ridicate ;
• pierderea rapida a rezistenței la temperatură ridicată, necesita costuri de ignifugare ridicate;
• rezistenta redusa la compresiune: cedează prin pierderea locala a stabilității: voalare sau
flambaj;
• cedează casant la solicitări ciclice alternante produse in termen scurt (rezistenta la oboseala);
• rigiditate redusa (se deformează mai mult decât elementele din b.a. )
• necesita mana de lucru calificata in execuție si montaj, (preț de execuție mai ridicat);
1892 CHICAGO MONADNOCK BUILDING, 16 ETAJE
ZIDARIE DE CARAMIDA, 1.85 M LA PARTER
1885, HOME INSURANCE
BUILDING, 12 NIVELURI
MOMENTELE IMPORTANTE IN EVOLUTIA CLADIRILOR
INALTE
• Poduri metalice
Podul Beipanjiang, China
-lungime de 1.341 de metri
- 138 milioane de euro
- 2011 - septembrie 2016
• Constructii industriale:
• Fatade speciale metalice – Templu Bahai, Chile,
2013-2016
• Fatade speciale metalice
• Fatade speciale metalice – Musee du
Confluence, Lyon, Franta, 2011-2015
Clasificarea oţelurilor pentru construcţii
• aliajele fierului cu carbonul, cu un procent sub 2.1% carbon se numesc oţeluri - carbon;
• acestea au o plasticitate ridicată şi un grad înalt de deformabilitate;
• procentul de carbon din oţel are o importanţă majoră în comportamentul materialului, cu efecte
asupra plasticităţii şi rezistenţei, dar şi asupra proprietăţilor tehnologice, cum ar fi sudabilitatea,
prelucrarea prin deformare sau tăiere.
• Clasele de oţel se definesc în funcţie de compoziţia lor chimică şi de proprietăţile lor
fizice;
• Unele ţări au propriile lor standarde pentru oţeluri, cum ar fi Japonia, Marea Britanie,
China, Rusia şi Statele Unite ale Americii;
• in Europa pentru fabricarea şi prelucrarea oţelurilor structurale se folosesc în general
normele date de Comitetul European pentru Standardizare (CEN), iar normativul în
vigoare este EN – 10025 şi pentru construcţiile din oţeluri structurale Eurocodul 3
• O clasă tipică de oţel se notează de exemplu
S275J2 , unde
• - S denotă oţelul structural;
• - 275 denotă limita de curgere în N/mm2 sau
MPa;
• - J2 rezistenţa materialului referitor la testul
de impact Charpy;
• - se pot adăuga şi alte litere în funcţie de
metodele de prelucrare ale oţelului.
• Valori normale ale limitei de curgere ale

oţelurilor în Europa sunt 195, 235, 275, 355,
420, 460. Există şi oţeluri de înaltă rezistenţă
500, 550, 620, 690, 890, 960
Diagrama caracteristică σ-ε( Tensiune-deformaţie)
• Domeniul elastic - deformaţiile au o variaţie liniară pe înălţimea secţiunii. Deoarece eforturile sunt
proporţionale cu deformaţiile, variaţia lor pe secţiune rezultă teoretic liniară ;
• Domeniul plastic - modul de repartizare a tensiunilor pe secţiune se modifică în funcţie de diagrama σ – ε.
Pentru oţelul cu palier de curgere, se poate adopta în calculele practice diagrama materialului elasto-plastic
ideal, sau diagrama Prandtl.
• Curba caracteristică
• Imaginea grafică a dependenţei dintre
mărimile relative σ şi ε este specifică fiecărei clase de
materiale, fiind numită curbă caracteristică a
materialului (în acest caz – la tracţiune).
• În cazul unui material din categoria oţelurilor moi, pe curba
caracteristică se pot deosebi mai multe zone, cărora le
corespund o serie de mărimi importante.
• Punctul O corespunde situaţiei iniţiale, în care în epruvetă
nu există tensiuni (σ=0) şi nici deformaţii (ε=0).
• În prima porţiune a curbei, cele două mărimi cresc
simultan, dar viteza de creştere a lui σ este mai mare
(graficul este mai apropiat de axa tensiunilor). În plus,
dependenţa dintre cele două mărimi este liniară până în
punctul A, care corespunde limitei de proporţionalitate a
materialului (σp).
• Punctul B, limita pina la care materialul se comportă perfect
elastic, adică după descărcare (îndepărtarea forţei)
epruveta îşi recapătă lungimea iniţială L0, se numeşte limită
de elasticitate (σe).
• Începând din punctul C curba capătă tendinţa de a continua
pe o direcţie aproximativ paralelă cu axa absciselor,
deoarece se produce creşterea deformaţiei fără ca forţa să
crească în mod sensibil (se spune că materialul “curge”).;
• Această zonă marchează intrarea în zona deformării plastice
a materialului, iar tensiunea corespunzătoare punctului C se
numeşte limită de curgere (σc).
• Urmează o porţiune crescătoare a curbei, fără

proporţionalitate între cele două mărimi, care se
termină în punctul de maxim D, considerat a fi limita
de rupere (σr) sau rezistenţa la (rupere prin) tracţiune
a materialuilui testat.
• Dacă se opreşte încercarea într-un punct oarecare

P cuprins intre C-D şi se urmăreşte evoluţia epruvetei
pe parcursul scăderii forţei către zero, se constată că
descreşterea celor două mărimi nu se face nici pe
drumul urmat la încărcare şi nici pe direcţia normală la
axa absciselor (PP’), ci după o linie (PO’), aproximativ
paralelă cu zona elastică (OB) a curbei.
• Aceasta arată că deformaţiile înregistrate pe epruvetă

nu sunt în totalitate reversibile, pentru că din
deformaţia specifică (εt), existentă în starea de
încărcare din punctul P, dispare cantitatea (εe),
numită deformaţie elastică, dar epruveta rămâne cu
deformaţia (εp) – deformaţie plastică (permanentă),
adică are o lungime mai mare cu (εp×L0) decât
lungimea iniţială.
• Dacă această epruvetă se montează din nou în maşina
pentru încercări şi se reia solicitarea ei, se observă o
evoluţie σ(ε) mergând, cu aproximaţie, după
segmentul (O’P). Acest lucru indică o zonă cu
deformare proporţională (elastică) a materialului, zonă
de lungime mai mare decât porţiunea iniţială (OA).
Acest fenomen, marcând o modificare favorabilă a
calităţilor materialului, se numeşte ecruisare şi este
specific metalelor cu proprietăţi mecanice moderate.
• Când se ajunge cu încărcarea epruvetei în apropierea

punctului D, adică la valoarea maximă a forţei (Fmax),
se constată că într-o anumită porţiune a epruvetei
secţiunea ei transversală se micşorează (“gâtuire”),
fenomen care se accentuează apoi până când se
produce ruperea.
• În acest timp forţa aplicată se micşorează, conducând

la un traseu descendent (D-G) al curbei caracteristice.
• Momentul apariţiei gâtuirii reprezinta pierderea

caracterului omogen al solicitării, datorită creşterii
valorilor locale ale tensiunilor şi deformaţiilor specifice
în zona respectivă a epruvetei.
• Caracteristica cea mai importantă a oțelurilor structurale este ductilitatea, ce diferă în funcție de calitatea
(marca) materialului, fiind mai scăzută în cazul oțelurilor de înaltă rezistență. Scăderea ductilității face ca
oțelul să fie mai sensibil la prezența tensiunilor reziduale și să crească riscul ruperilor casante (fragile).
Ruperea epruvetelor la încercarea de tracţiune :
a) Rupere ductilă; b) Rupere casanta (fragilă ).
• Caracteristicile comune ale oţelurilor:
• Există numeroase tipuri de profile metalice din oţel, acestea clasificându-se în funcţie:
• de modul de prelucrare :
- astfel există profile din tablă sudată, profile laminate la rece sau la cald, profile din tablă ambutisată.
• de geometria secţiunii:
- profile dublu T, profile T, profile U, profile corniere, profile de ţeavă (rotunde, dreptunghiulare, cu gol sau
fără),
• Secţiuni transversale:
Profile laminate: sunt produse prin trecerea oţelului printr-o serie de laminoare
- la rece : plăci subţiri de oţel pot fi formate într-o varietate de secţiuni
- la cald:
Secţiuni sudate
• Secţiuni transversale:
Profile ambutisate :
Ambutisarea este procesul de deformare plastică a unui corp de grosime mică, în comparație cu celelate
dimensiuni, pentru obținerea unui corp care să prezinte o cavitate.
Deformarea fără încălzirea prealabilă a corpului se numește ambutisare la rece, folosită în special pentru
corpuri de grosime relativ mică (table, platbande, etc.).
În cazul în care corpul este prealabil încălzit, deformarea se numește ambutisare la cald, metodă folosită
mai ales pentru corpuri cu grosimi mari sau având duritatea ridicată, în vederea obținerii unor corpuri cu
formă simplă, fără unghiuri ascuțite.
Alte configuraţii de secţiuni compuse:
Secţiuni nituite: Secţiuni compuse oţel - beton:
Clasa secţiunii profilelor metalice din oţel
• Proiectarea în funcţie de rezistenţa şi stabilitatea structurilor din oţel este strâns legată de clasa secţiunii . Conform
Eurocodului 3
• Valoarea în proiectare a rezistenţei de calcul este strâns legată de clasa secţiunii!

Clasa secţiunii profilelor metalice din oţel
• Relaţia dintre tipul de analiză şi clasa secţiunii:
• Evaluarea eforturilor interne în elementele structurale pot să se bazeze pe o analiză globală elastică sau
plastică
• În cazul în care se utilizează analiza globală elastică, comportamentul materialului este elastic (legea lui
Hooke este valabilă) pe întregul domeniu de încărcare. În conformitate cu EN 1993-1-1, eforturile
interne trebuie să se limiteze la rezistențele plastice ale secțiunii transversale (pentru clasa 1 și 2), sau
rezistențe elastice (pentru clasa 3 și 4)
• Concluzii:
- în cazul oţelurilor cu palier de curgere, repartizarea tensiunilor în secţiune au o variaţie liniară
pană la atingerea limitei de curgere;
- după aceasta valoare, tensiunile rămân constante, dar în fibrele plastificate se dezvoltă în
continuare deformaţii ;
- deformaţiile fibrelor au valori mult mai reduse decât cele rezultate la întindere pura, deoarece
miezul elastic împiedica deformaţiile mari ale fibrelor exterioare deja plastificate.
• In analiza globală elastică materialul se comporta elastic (este valabilă legea lui Hooke) pe tot
domeniul de încărcare.
• conform EN 1993-1-1, eforturile interne trebuie limitate la rezistentele plastice ale secţiunilor
(pentru secţiuni de clasa 1 si 2) sau elastice (secţiuni de clasa 3 si 4)!
• in analiza globală plastică, după atingerea limitei de curgere se permite redistribuţia
eforturilor pe secţiune dar şi între diferite secţiuni, ceea ce conduce la formarea articulaţiilor
plastice până când se atinge mecanismul de cedare (daca nu se formează mecanisme plastice
locale – ex. mecanism de bară, mecanism de nod, mecanism de nivel)
Bibliografie
1.Ductility of seismic resistant steel structures – V. Gioncu, F.M. Mazzolani 2002
2.Standard European Eurocod 3: EN 1993 – Proiectarea structurilor de oţel
3.The Materials Information Society, Atlas of Stress-Strain Curves
4. Universitatea Politehnica Timisoara, Dan Dubina, Curs de constructii metalice,
http://www.ct.upt.ro/users/DanDubina/Curs_metal_12.pdf
5. Universitatea Politehnica Timisoara, Pavel Tripa, Rezistenta Materialelor,
http://mec.upt.ro/rezi/TRIPA%20-%20Rezistenta%20materialelor%20-%20Curs%20_%20Vol%20_1.pdf
6. Universitatea Tehnica din Iasi , Curs Rezistenta Materialelor,
http://www.mec.tuiasi.ro/rm/incercari/2.htm
7. Universitatea Politehnica Timisoara, Dumitru I., Neguţ N., - Elemente de Elasticitate, Plasticitate şi Rezistenţa Materialelor
8. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/INCERCAREA-LA-TRACTIUNE22.php
9. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/Oteluri-aliaje-neferoase86.php
10. https://www.scribd.com/document/57688075/materiale-actiuni-EUROCODE
11. https://ro.wikipedia.org
12. http://www.runet-software.com/documents/SteelSectionsEC3ENG.pdf
13. http://www.materialeconstructiiploiesti.ro/materiale-constructii/produse-metalurgice/profile-inp
14. http://pawaratech.com/product/light-steel-structures/
15. http://www.lileservice.ro/servicii/debitare-ambutisare.html
16. Fan Wang, Leon M. Keer, Numerical Simulation for Three Dimensional Elastic-Plastic Contact with Hardening Behavior,
17. http://www.mecatel.ro/produse.html
METALICE
PS 2: STRUCTURI SPATIALE
RETICULATE
S.L. Dr.ing. MIHAI FOFIU
METALICE
PS 2: ELEMENTE DIN METAL
SL.Dr.ing. MIHAI FOFIU
1. Comportarea oţelului la solicitări repetate
Aspecte generale. Factori care influențează rezistența la oboseală.
• Fenomenul de oboseală a oțelului a fost studiat inițial de August Wöhler, un inginer de

căi ferate german, care a observat că deși osiile vagoanelor erau corect dimensionate
din punct de vedere al rezistenței, cedau după o anumită perioadă de funcționare.
• Acest fenomen de scădere a rezistenței oțelului

(şi a materialelor în general) în cazul unor solicitări
repetate poartă denumirea de oboseală.
• Wöhler a continuat să studieze fenomenul, elaborând

așa numita curba a lui Wöhler, curbă ce prezintă
rezistența oțelului la oboseală, luând în considerare
numărul de cicluri de încărcare.
Aspecte generale. Factori care influențează rezistența la oboseală.
• Rezistența la oboseală a oțelului poate fi influențată de următorii factori:
• Numărul ciclurilor de încărcare N;

Curba lui Wöhler permite determinarea pt un anumit nr. de cicluri a efortului unitar la care
se produce ruperea, acest efort fiind numit rezistență la oboseală. Pt oțelul pentru construcții
se lucrează cu un număr de n=2x106 repetiții
• Forma elementului – Factorul de încrestare;

Forma constructivă a elementului solicitat la oboseală influențează rezistența la oboseală,
deoarece în cazul unor elemente cu schimbări bruște ale secțiunii transversale apar vârfuri
de solicitări (concentrări ale eforturilor).
• Calitatea materialului;
Oțeluri de calități diferite au rezistențe la oboseală diferite.
• Cedarea la oboseală apare din cauza microfisurilor ce apar în material.
• Exista patru stagii ale cedării prin oboseala:
• - Inițierea fisurii in punctele cu concentrații de tensiuni
• - Creșterea fisurii
• - Propagarea fisurii
• - Cedarea finala
Cedarea la oboseală apare din cauza microfisurilor ce apar în material. Exemple:
Cedare grinda pod de sosea din otel respectiv din beton armat
Aspecte generale. Cicluri de solicitari variabile.
• Ciclul de solicitare variabilă este definit prin următoarele mărimi:

- tensiunea maximă σmax şi σmin tensiunea minimă
- tensiunea medie
- amplitudinea tensiunii
- caracteristica ciclului (coeficient de asimetrie)
Aspecte generale. Factori care influenţează rezistenţa la oboseală.
• Felul ciclului de încărcare;

a) Cicluri alternante simetric (când )
b) Ciclul asimetric la care R≠-1.
Acesta se numește ciclu oscilant dacă tensiunile rămân de același semn (poate fi pozitiv sau negativ), iar
cazul particular când una din valorile extreme ale tensiunii este zero poartă denumirea de ciclu pulsant.
Ciclul pulsant pozitiv are caracteristica R=0.
c) Cicluri alternante simetrice sau antisimetrice
(când )
• Felul solicitării;
Comportarea la oboseală a oţelului este diferită în funcţie de felul
solicitării: încovoiere, tăiere, forţă axială sau răsucire.
• Comportarea la oboseală a oţelului este mai bună la încovoiere, decât

la forţă axială, deoarece eforturi maxime apar doar în extermităţile
secţiunii.
2. Influenţa temperaturii asupra comportamentului
oţelului
Comportamentul oţelului la temperaturi înalte
• Oţelul este un material ale cărui proprietăţi se modifică în funcţie de temperatură. Partea a
doua a fiecărui Eurocod se ocupă cu proiectarea la temperaturi înalte. Pentru structuri
metalice din oțel normativul corespunzător este Eurocodul 3: Proiectarea structurilor din oţel.
Partea 1-2: Reguli generale. Calculul structurilor la foc.
• Oțelul carbon laminat la cald începe să-și piardă rezistența la temperaturi de peste 300 °C și
scade în rezistența la viteză constantă până la 800 °C. Rezistența reziduală mică se reduce
treptat, până la temperatura de topire la aproximativ 1500 °C. Acest comportament este
similar pentru oțeluri de armare laminate la cald.
• Pentru oțelurile laminate la rece se constată o scădere mai rapidă a rezistenței la 300 °C. În
plus față de reducerea rezistenței materialului și a rigidității, oțelul prezintă un fenomen
semnificativ de fluaj la temperaturi de peste 450 °C. Fenomenul de fluaj rezultă intr-o creștere
a deformației cu timpul, chiar dacă temperatura și încărcarea aplicată rămân neschimbate.
oţelului
In cazul proiectării la
foc se lucrează cu alți Deoarece de multe ori încărcările accidentale
coeficienți și factori de
siguranță decât în cazul
vin urmate de alte încărcări accidentale, ca de
temperaturii exemplu în cazul unei structuri afectate de un
ambientale. cutremur urmat de un incediu sau o explozie
urmată de un incendiu, rezistenţa la foc a
structurilor din oţel şi a elementelor structurale
din oţel este un aspect foarte important, ce
trebuie luat în considerare.
Rezistența la foc este capacitatea structurii sau a

unei părți din aceasta să-și păstreze funcțiile
cerute pentru o anumită perioadă de timp.
oţelului
Protejarea oţelului la temperaturi înalte
Pentru a proteja unele elemente structurale la acțiunea focului în execuție se folosesc

diferite protecții la foc, în general materiale ce împiedică pentru o perioadă de timp ca
focul și căldura să ajungă la elementul protejat.
Vopselele intumescente sunt cel mai utilizat sistem, deoarece:
- reprezintă cea mai ieftină alternativă de protecție
împotriva incendiilor;
- se aplică în strat subțire;
- păstrează aspectul original al structurii de oțel;
- sunt estetice.;
oţelului
- umplerea elementelor din oțel cu beton pentru protejarea fețelor interioare ale
pofilelor din oțel sau acoperirea completă a lor. Această metodă se aplică în general la
stâlpi din profil H sau compus. Principalele avantaje sunt durabilitatea și rezistența la
impact.
oţelului
- protejarea prin mascarea elementelor structurale cu plăci rezistente la foc, se pot aplica pe
elemente din oțel care nu sunt vopsite în prealabil, sunt ușor de finisat și astfel se pot folosi în
orice tip de clădire, fixarea lor se face ușor
in plus față de placarea directă, sunt posibile și alte opțiuni cu plăcile anti-incendiu. În practică,
se poate întâmpla adesea ca placarea structurii plafonului să fie prea complexă sau prea scumpă.
În astfel de cazuri, în funcție de situația dată, se poate realiza o membrană anti-incendiu
oţelului
- sisteme flexibile tip patură. Sunt o variantă ieftină, rapidă si se aplică la uscat,
deci ușor de realizat, dar sunt inestetice și nu se folosesc acolo unde oțelul este
vizibil;
oţelului
- Spray-urile anti-incendiu constau din fibrociment, vermiculită și ipsos. Ele sunt adecvate în
special pentru structurile la care aspectul estetic nu este atât de important, deși aspectul poate fi
corectat opțional cu un strat final de fațadă.
oţelului
3. Influenţa vitezei de încărcare asupra
comportamentului oţelului
• Viteza de încărcare a unei structuri din oțel poate influența semnificativ comportamentul
acesteia într-un mod negativ;
• Cu creșterea deformației se poate observa o creștere a tensiunii la curgere, pentru rate mai
mari de 10-1/sec.;
• De asemenea se poate observa o scădere a ductilității pentru aceleași valori;
• Modulul de elasticitate nu este influențat de variația ratei de deformație.

3. Influenţa tipului de încărcare asupra
• La fel ca în cazul încărcărilor monotone , în cazul celor ciclice se observă o creștere importantă
a tensiunilor la curgere în funcție de rata de deformație, având ca efect reducerea ductilității.
• În cazul încărcării ciclice un efect pozitiv asupra ductilității îl are creșterea temperaturii.
3. Influenţa tipului de încărcare asupra
• Influența tipului de încărcare asupra comportamentului oțelului este de asemenea importanta,
fiind un material ce se comporta diferit când este supus unor încărcări dinamice, față de cele
statice, ciclice față de monotone.
• Dacă de exemplu un specimen a suferit deformații plastice la întindere, este descărcat și apoi
încărcat la compresiune, curba de tensiune-deformaţie în noul ciclu de încărcare deviază de la
liniaritatea ciclului precedent. Acest fenomen se numește efectul Bauschinger şi depinde în
mare măsură de caracteristicile materialului (oțelului).
Comportarea otelului la solicitari seismice
ciclice
• Influența temperaturii asupra limitei de
curgere crește odată cu rata de încărcare ,
dar în intervalul +20 °C până la -20 °C nu
este semnificativă. Variația temperaturii
asupra limitei ultime este redusă. În cazul în
care structura se află în condiții unde pot
apărea temperaturi reduse, trebuie luat în
considerare un factor de creștere a limitei
de curgere.
• Influența variației tensiunilor trebuie considerată împreună cu influența temperaturii asupra
elementelor și structurilor. Cea mai importantă caracteristică în acest caz este limita de curgere
superioară, ce crește similar cu creșterea observată în cazul ratei de deformație
4. Influenţa coroziunii asupra comportamentului
oţelului
Coroziunea este un proces de distrugere a metalelor sub acțiunea unor agenți exteriori ca urmare
a unor reacții chimice sau electrochimice.
Cunoașterea fenomenului de coroziune, a modalităților de prevenire și înlăturare a efectelor
coroziunii este deosebit de importantă pentru realizarea construcțiilor metalice.
• afectează capacitatea portantă, durabilitatea și siguranța construcțiilor metalice

• crește semnificativ pericolul de modificare a caracteristicilor geometrice ale secțiunilor metalice
• cu toate măsurile de prevenire și combatere a coroziunii pagubele produse sunt foarte mari
• creează necesitatea modificării regulilor de proiectare pentru a include măsuri specifice pentru
limitarea efectelor coroziunii
• ca rezultat se compune oxidul metalului respectiv (metalul se oxidează). În cazul fierului acest
oxid este rugina.
oţelului
După sursa procesului de coroziune:
• Coroziune atmosferică:
-se datorează unor agenți agresivi (SO2, NO2, CL2, CO2,CO)
-reprezintă 80% din totalul distrugerilor prin coroziune
• Coroziune subterană:
-provocată de apele subterane care transportă electroliți
-afectează construcțiile îngropate precum conducte, rezervoare, stâlpi
• Coroziunea microbiologică:
-mai ales la construcțiile subterane
-microorganisme care prin metabolismul lor implică procese chimice ce produc degradarea
metalului
Coroziunea în apă de mare:
-apare la contactul dintre structurile metalice și apa de mare
-coroziune rapidă caracterizată prin localizarea punctiformă a distrugerilor
oţelului
Recomandări privind prevenirea şi protecția anticorozivă a structurilor metalice din oțel
• cuprind faza de proiectare, cea de construcție și cea de exploatare și de întreținere a structurilor
• În faza de proiectare se fac următoarele recomandări:

-o alcătuire simplă a structurilor metalice din oțel, cu număr redus de elemente, îmbinări și
superfață cât mai mică expusă coroziunii (grinzi cu inimă plină în loc de grinzi cu zăbrele, îmbinări sudate în
loc de cele cu șuruburi și secțiuni chesonate închise la capete)
-asigurarea accesului la toată suprafața pt a permite întreținerea
-respectarea unor dimensiuni minime pt secțiunea transversală şi pt grosimea elementelor
structurale
-respectarea distanțelor minime între șuruburi
-evitarea folosirii pofilelor cu pereți subțiri din cauza grosimii mici a peretelui secțiunii
oţelului
• În faza de exploatare se fac următoarele recomandări:
-controlul periodic al stării construcției metalice

-respectarea ciclurilor periodice de întreținere
-curățirea corectă şi respectarea tehnologiei de aplicare a protecției anticorozive de
întreținere
-se va acorda o importanță deosebită funcționării corecte a șuruburilor de înaltă rezistentă
oţelului
Protecția anticorozivă a structurilor metalice din oțel. Metode de acoperire a suprafețelor metalice
• Protecția prin învelișuri anticorozive se realizează prin acoperirea metalului cu un strat subțire de material protector. Stratul
protector trebuie să îndeplinească următoarele condiții :
- să fie compact si aderent;
- să fie suficient de elastic și plastic;
- să aibă grosime uniformă;
• Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic:

- Depunerile metalice se realizează pe cale galvanică sau termică prin imersie, pulverizare, placare, etc. Depunerile
metalice se execută in două variante:
1) Fara a ţine cont de aspectul depunerii, interesându-ne numai protectia anticorozivă (zincarea, cadmierea, cuprarea,
eloxarea)
2) Luând în considerare şi aspectul exterior (depunerile de straturi succesive din mai multe metale, combinate in asa fel
incat ultimul strat sa fie cel mai electronegativ si mai ieftin Cu+Ni, Cu+Ni+Cr)
• Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice folosind : lacuri, vopsele, emailuri sau folii de masă plastică.
oţelului
Grosimea depunerii variază de la 3 mm la 60 mm.
Rezistența anticorozivă crește cu grosimea stratului depus care este condiționată de lipsa de porozitate, uniformitate, aderență.
Pentru a asigura aceste condiții suprafețele se curăță de oxizi (decapare) şi se conferă o anumită rugozitate suprafeței pentru a
obține o bună aderență a primului strat depus.
Aceste depuneri se realizează prin pulverizare simplă sau în câmp electrostatic.
Procedee de acoperiri metalice:

1. Zincare – se aplică la protejarea oțelurilor.
2. Cadmiere este similară zincării din punct de vedere al etapelor tehnologice.
3. Cromare lucioasă decorativă se aplică la protejarea oțelurilor.
4. Eloxare este o metodă de protecție care se aplică aluminiului.
5. Aluminizare este operația de protejare şi asigurare a suprafeței reflectorizante de la oglinzile farurilor si lămpilor auto.
6. Metalizare prin pulverizare
7. Placarea se poate efectua prin prin turnare, deformare plastică (laminare), sudare, sinterizare;
oţelului
Procedee de acoperiri nemetalice:
1. Grunduire electroforetică. Reperele fosfatate se introduc în baie şi sunt legate de anod.
Particulele de vopsea, polarizate cu ajutorul curentului electric de la catod se depun şi formează un
strat compact aderent.
2. Vopsire electrostatică - se aplică peste stratul de grund depus electroforetic. Piesa metalică
se leagă la “pământ”, iar emailul special, polarizat cu ajutorul câmpului electrostatic de 10 kV, se
dirijeaza pe suprafeţele de vopsit.
3. Vopsire cu aer comprimat – se face cu ajutorul pistolului de pulverizat. Acest procedeu are un
randament de 60%.
oţelului
Coroziune galvanica
5. Ductilitatea structurilor metalice
Înainte de anii ‘60 noțiunea de ductilitate a fost utilizata pt a caracteriza comportamentului
materialului. După studiile lui Housner referitoare la problemele seismice si cercetările lui Baker
legate de proiectarea in domeniul plastic, acest concept a fost extins la nivel de structura si a
început sa fie asociat cu noțiunile de rezistenta si rigiditate a întregii structuri.
In practica uzuala a proiectării antiseismice termenul de ductilitate este utilizat pt a evalua

performanta structurala prin indicarea cantității de energie seismica ce poate fi disipata prin
intermediul deformațiilor plastice. Utilizarea conceptului de ductilitate permite reducerea forțelor
de proiectare seismica si producerea unor deformații/daune/cedări controlate in structura inclusiv
in cazul seismelor puternice.
In cazul proiectării structurilor in domeniul plastic, ductilitatea definește abilitatea unei

structuri de a suporta deformații după curgerea inițiala fără a suferi reduceri importante ale
rezistentei ultime. Ductilitatea unei structuri permite prezicerea capacitații ultime a unei structuri,
ceea ce reprezintă cel mai important criteriu de proiectare structurala sub acțiuni convenționale
• Factorii principali care influențează ductilitatea elementului structural
• Proprietățile mecanice obținute de la încercări de material statice si dinamice se mențin si

pentru elemente. Dar totuși exista anumite diferențe ce vor fi prezentate, după cum urmează:
• (i)Comportare la întindere si compresiune: La nivel de material nu apar diferențe
comportamentale importante la întindere si compresiune. In schimb, exista diferențe importante
care influențează ductilitatea:
-comportarea la întindere este dominata de variabilitatea proprietăților mecanice
-comportarea la compresiune este caracterizata de flambajul plastic sau de intervalele de ecruisare
• (ii) Tipul de element: Elementele cele mai utilizate pt structuri din otel sau profil T sau dublu T, C,
L sau cheson. Toate aceste secțiuni sunt compuse din doua tipuri de elemente:
-placa de margine sprijinita
-placa de margine libera
• (iii)Tipul de încărcare: Încărcarea elementului se întâmplă mereu in planul sau si poate fi:
-compresiune sau întindere axiala constanta
-încovoiere
-încovoiere si forță axiala.
Bibliografie
1.Ductility of seismic resistant steel structures – V. Gioncu, F.M. Mazzolani 2002

3. Universitatea Politehnica Timisoara, Dan Dubina, Curs de constructii metalice,
http://www.ct.upt.ro/users/DanDubina/Curs_metal_12.pdf
4. Tudor Petrina, CERCETĂRI NUMERICE ȘI ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND ANALIZA
STRUCTURILOR LA FOC, Teza de doctorat, UTCN
5. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/INCERCAREA-LA-TRACTIUNE22.php
6. http://www.norman-williamson.co.uk/metal_fatigue.htm
7. U.S. Department of Transportation, Federal Highway Administration, ACTION: Hoan Bridge
Investigation
8. Muhammad Ali Siddiqui – Fracture mechanics failure analysis - Fatigue
9. http://leancrew.com/all-this/2014/01/bridge-failure/
10. https://www.linkedin.com/pulse/what-fatigue-qaisar-abbas-pe-pgmp-pmi-rmp-pmp
11. Tarun Goel - Wöhler Fatique Curves (S-N) for Shearing Stress
12. www.solidmechanics.iei.liu.se/Examiners/Courses/Bachelor_Level/TMMI09/Fatigue_lecture_1.pdf
13. www.scritub.com/tehnica-mecanica/COROZIUNE-PROTECTIE-ANTICOROZI34731.php
14. www.betak.ro/ro/zincare-termica-betak-bistrita/zincare-termica-coroziunea.html
15. www.inoxsa.ro/ro/informatii-publice/73-curatarea-si-intretinerea-otelului-inoxidabil
16. www.anaz.ro/2_zincarea.html
Elemente solicitate la încovoiere
- Proiectarea grinzii încovoiate –
Prof. dr. ing. MARIUS MOSOARCA

S.l. dr. ing. MIHAI FOFIU
1. Tipuri de grinzi dublu T – Introducere
Grinzile sunt elemente de rezistență orizontale, care preiau acțiunile verticale gravitaționale şi le transmit
elementelor de rezistență verticale. Stâlpii sunt elemente de rezistență verticale, care preiau acțiunile verticale
gravitaționale sau orizontale (seism, vânt) şi le transmit către fundații.
Cele mai întrebuințate tipuri de profile pentru grinzile metalice sunt cele cu profil dublu T (sau I).
Metoda de producere a unei grinzi dublu T laminată dintr-o singură bucată de oțel a fost patentată de către Alphonse
Halbou de la firma Forges de la Providence în anul 1849.
Există două variante principale pentru producerea unor grinzi dublu T:

• Prin laminare: la cald, la rece, prin extrudare(în funcție de material)
• Din table sudate, cu șuruburi sau nituri
În mod uzual grinzile dublu T sunt produse din oțel structural, dar pot fi
şi din aluminiu sau alte materiale. Ele sunt utilizate intensiv
în domeniul construcțiilor și sunt disponibile într-o
varietate de dimensiuni standardizate
sau personalizate.
1. Tipuri de grinzi dublu T – Introducere
Performanța oricărei grinzi este dependentă nu numai de dimensiunile fizice ale elementului, ci și de
geometria secțiunii transversale, modul cum este sprijinită, proprietățile de material și tipul de încărcare.
Prin urmare pentru aceeași deschidere și încărcare, trei aspecte afectează performanța unei grinzi:
• modul în care grinda este rezemată
• proprietățile materialului
• geometria secțiunii transversale a grinzii
Încărcările nu acționează în mod izolat asupra construcțiilor, ci în grup, concomitent, sub forma unor
combinații de încărcări.
Ca urmare, calculul structurilor trebuie efectuat luând în considerare

combinațiile cele mai defavorabile posibile, corespunzătoare
tipului de construcție, condițiilor de lucru sau
tipul elementului de rezistență și rolul acestuia în
construcție (stâlp, grindă).
1. Tipuri de grinzi dublu T
Grinzile IPE şi HE sunt grinzi cu profil dublu T cu tălpile paralele de lungime egală sau diferită. Ele sunt
profile europene standardizate cu dimensiuni şi specificații în concordanță cu următoarele standarde
europene:
Euronorm 19-57 (Dimensiuni) ČSN 42 5550 (Standard Ceh)
EN 10163-3,C (Condiţii de suprafaţă) STN 42 5550 (Standard Slovac)
EN 10034: 1993 (Toleranţe) DIN 1025 (Standard german)
Aceste tipuri de profile permit o manevrare ușoară în timpul procesul de asamblare, o execuție rapidă și
“curată” și oferă flexibilitate design-ului final al structurii.
Grinzile cu profil I se fabrică de la secțiuni cu înălțimea de 80mm până la 600mm şi se pot găsi în tabele de profile.
Profilele IPE au un moment de inerție Iz (raportat la axa de încovoiere z-z) mic în raport cu
momentul de inerție Iy (raportat la axa de încovoiere y-y), de unde provine şi exprimarea uzuală
“axa slabă” și “axa tare”.
Acest fapt conferă importanță deosebită poziționării profilului în raport cu încărcarea.
Rezistența la încovoiere a unei secțiuni transversale creste în raport cu înălțimea acesteia.
Pofilele IPE sunt mult mai zvelte decât pofilele HE, dar din această cauză
sunt şi mai predispuse pierderii stabilității inimii.
Grinzile cu profil HE se fabrică de la secțiuni cu înălțimea de 100mm până la 1000mm şi se pot găsi în tabele de profile.
Profilele HE sunt profile mai compacte decât pofilele IPE, fiind mai puțin zvelte și cu tălpi mai
late. Ele se împart în mai multe categorii cu proprietăți diferite: HEA, HEB, HEM.
Formula de predimensionare:
h grinda = (1/12 ….1/15) x deschidere
Tipuri de solicitări şi desene: modul de acţiune a
momentului-încovoiere în plan şi oblică
Grinzile pot avea secțiuni constante sau variabile pentru a se adapta variației momentului încovoietor. Fiind bare solicitate
preponderent la încovoiere, grinzile se pot realiza din profile simple sau combinând profile simple și table sudate.
1. Tipuri de grinzi dublu T – Aplicații “tradiționale”
1. Tipuri de grinzi dublu T – Altfel de aplicaţii
1. Tipuri de grinzi dublu T – Altfel de aplicaţii
2. Calculul la starea limita de serviciu
Verificările se realizează pentru determinarea :
1. deformațiilor si săgeților care afectează aspectul sau exploatarea clădirii;

2. deformațiilor si săgeților care produc degradări ale finisajelor sau elementelor nestructurale;
3. vibrațiilor, oscilațiilor sau deplasărilor laterale ce produc o stare de inconfort ocupanților clădirii;
3. Tipuri de solicitări şi moduri de cedare ale
grinzilor cu profil dublu T
Proiectarea grinzilor dublu T trebuie efectuată considerând următoarele criterii:
•Deformaţia: rigiditatea grinzii se va alege astfel încât să minimizeze deformația
•Vibraţii: rigiditatea şi masa se aleg astfel încât să se evite vibrații inacceptabile
•Cedarea din încovoiere prin curgere: tensiunea în secțiunea transversală depășește limita de curgere
a otelului
•Cedarea din încovoiere prin pierderea stabilității din încovoiere-răsucire: talpa solicitată la
compresiune tinde să flambeze lateral sau întreaga secțiune tinde să flambeze din torsiune
•Cedarea din încovoiere prin pierderea stabilității locale: talpa sau inima sunt aşa de
zvelte încât îşi pierd stabilitatea şi flambează local;
•Atingerea locala a limitei de curgere: se produce din cauza încărcărilor concentrate, ca

de ex.în zona de reazem a grinzii;
•Cedarea din forfecare: se produce prin cedarea inimii grinzii; inimile zvelte vor ceda şi
vor flamba,
•Pierderea stabilității sau curgerea/plasticizarea unor componente: de ex. cedarea

rigidizărilor folosite pt a conferi stabilitate inimii grinzii.
În cazul grinzilor dublu T inima rezistă la tensiuni de forfecare, în timp ce tălpile preiau momentul
încovoietor M, la care este supusă grinda.
Secțiunea dublu T este prin urmare foarte eficientă când este vorba de preluarea eforturilor din încovoiere
și forță tăietoare când acestea acționează în planul inimii.
Pe de altă parte secțiunea transversală are o capacitate redusă pe direcție transversală și este de asemenea
ineficientă în cazul torsiunii, solicitare pt care se preferă de multe ori profile rectangulare tip cheson.
Tipuri de solicitări
Încovoiere pura – stadii de preluare a încărcărilor
Predimensionarea profilelor dublu T din oţel
Predimensionarea secțiunii transversale din condiții de rezistență
Predimensionarea corectă a unui element este condiționată de cerințele de rezistență și de o anume rigiditate a
elementelor sale. Chiar dacă rezistența este asigurată, deformațiile mari pot dăuna structurii și exploatării acesteia.
Condiția de rigiditate care se impune, urmărește limitarea săgeților. Pentru o situație dată se calculează săgeata maximă
posibilă și apoi se compară cu săgeata maximă admisă.
- depinde de funcțiunea grinzii: pt grindă secundară valori mai mici

(200-250), pt grinda principală valori mai mari (350-400)
- fmax depinde de tipul de încărcare şi rezemare a grinzii

(valori pt grinda simplu rezemată)
Predimensionarea profilelor dublu T din oţel
Nr. Soluţia constructivă Deschidere Observaţii
maximă [m]
1. Corniere simple 5 Se pot folosi rigle de susţinere a închiderilor, pt sarcini reduse
2. Profile simple formate la rece 6-7 -pane de acoperiş
-rigle de perete pt închideri
-rigle de planşee uşoare
-sarcini reduse şi moderate
3. Secţiuni U laminate la cald 6-8 -grinzi secundare pt planşee
- Rigle pt susţinerea închiderilor
-sarcini moderate
4. Secţiuni I-H laminate la cald 12-35 -grinzi principale
Secundare la construcţii grele
(de ex. antretoaze la poduri)
5. Grinzi din profile ajurate 5-35 -pt deschideri mai mari cu sarcini moderate, în principal pt a
obţine soluţii economice atunci când condiţia de rigiditate este
diminuată
6. Grinzi cu inima lată, cu <100 -pt acoperirea deschiderilor mari
rigidizări, (hale industriale)
obţinute prin sudarea tablelor -pt deschideri moderate cu sarcini mari (poduri)
7. Grinzi cu secţiuni chesonate <200 -deschideri mari; -încărcări mari
-atunci când există şi efecte sau solicitări de torsiune
-se obţin prin sudarea tablelor şi profilelor
-ex. Grinzi pt poduri rulante grele şi grinzi pt poduri
Grinzi din tabla sudată - Predimensionarea
profilelor dublu T din oţel
• Formule de predimensionare:
• a) grinzi simplu rezemate: deschiderea/înălțimea grinzii = 8…10
• b) grinzi continue cu încărcări mici : deschiderea/înălțimea grinzii = 15…20
• a) Alegerea dimensiunilor inimii :

- dimensiunile inimii trebuie să asigure un moment de inerție cât mai mare;
- nu are rol important in preluarea tensiunilor de încovoiere;
- grosimea inimii grinzii este in general de 6mm
• Aria talpa = (0,5-0,6) Aria grinda
- foarte periculoasa deoarece cedeaza prin voalare ( pierderea stabilității) !!!!!
Voalarea se produce cand valorile tensiunilor ating valori denumite rezistente critice. Nu se recomanda marirea grosimii
inimii ci introducerea unor nervuri de rigidizare
b) Alegerea talpilor :
- preiau 70-80% din M incovoietor;

- formula de predimensionare: latimea talpilor = (1/3…1/5) x inaltimea grinzii;
- folosirea platbandelor suprapuse prin sudare pe talpi nu sunt indicate deoarece introduc distributii de tensiuni neuniforme
in sectiune
- lăţimea tălpilor trebuie să asigure stabilitatea generală a grinzii.
Moduri de
Cedare prin flambaj
cedare produsa de talpa grinzii
Cedare prin
fjambaj in
planul grinzii
Cedare prin flambaj

produsa de inima grinzii
Cedare prin
flambaj in
afara planului
grinzii
Distribuţia tensiunilor pe secţiunea
transversală
Moduri de cedare – efectul grosimii inimii
Rezultatul analizelor numerice cu element finit considerând parametrizarea grosimii inimii profilului dublu T:
tensiunile maxime sunt indicate de culorile roşu (valori pozitive) şi albastru (valori negative)
Rolando Chacón, Mechanical behavior of the shear-patch loading interaction on transversally stiffened steel plate girders
Bibliografie
1.Ductility of seismic resistant steel structures – V. Gioncu, F.M. Mazzolani , 2002

3.Universitatea Politehnica Timisoara, Dan Dubina, Curs de constructii metalice,
4. http://www.h-metal.ro/blog/comportarea-grinzilor-din-otel/
5. Greenville Bridge US-82/US-278 Greenville, Mississippi, Picture by John A. Weeks III
6. https://www.aceironandsteel.com/projects/
7. P. C. G. da S. Vellasco , R.E.Hobbs, Local Web Buckling in Tapered Composite Beams - A
Parametric Study
8. Rolando Chacón, Mechanical behavior of the shear-patch loading interaction on
transversally stiffened steel plate girders
9. Constructii cu structura metalica – C. Dalban, E Chesaru, S. Dima, C. Serbescu, Ed.
Didactica si Pedagogica, 1997
10. Cladiri inalte cu schelet din Otel – Dan D. Mateescu, Editura Academiei Romane, 1997
11. www-mdp.eng.cam.ac.uk/web/library/enginfo/textbooks_dvd_only/DAN/SSS/loads/blocks.html
12. www.wisegeek.org/what-is-a-steel-i-beam.htm
13. www.hermanmiller.com/products/tables/occasional-tables/i-beam-tables.html
14. www.tatasteelconstruction.com
15. www.steel-sections.com/steelsections/a36-i-beam.html
Elemente solicitate la răsucire.
Grinzi cu zăbrele. Grinzi ajurate.
Prof.dr.ing. Marius MOŞOARCĂ

Sl.dr.ing. Mihai FOFIU
Facultatea de Arhitectură şi Urbanism Timişoara

1. Solicitarea la răsucire (torsiune)
Solicitările obişnuite de întindere, compresiune sau încovoiere pot fi însoţite de răsucirea
sau torsiunea elementului solicitat . Această răsucire poate duce la fenomene foarte
defavorabile de pierdere a stabilităţii locale sau globale a elementului sau structurii.
Torsiunea (răsucirea) este produsă de forţele care nu întâlnesc axa longitudinală a barei şi nu
sunt paralele cu aceasta. Solicitarea de torsiune este produsă de efortul moment de
torsiune, care are vectorul dirijat în lungul axei longitudinale a barei.
Studiul torsiunii este simplu pentru secţiunea circulară sau inelară, dar foarte complicat
pentru alte forme de secţiuni.
Barele cu secţiuni diferite de secţiunea circulară sau inelară solicitate la torsiune nu (mai)
respectă ipoteza secţiunilor plane a lui Bernoulli.
O secţiune plană normală pe axa barei înainte de deformare devine strâmbă după aplicarea
momentului de torsiune. În punctele secţiunii au loc deplasări inegale în lungul axei barei,
ceea ce cauzează deplanarea secţiunii.
Studiul torsiunii barelor cu secţiuni oarecare constituie una dintre problemele clasice ale
teoriei elasticităţii, rezolvarea acesteia fiind dată de Barré de Saint-Vénant în anul 1853 prin
Teoria Clasică a Torsiunii.
Răsucire cu deplanare liberă a unei bare cu

profil dublu T
Răsucire fără deplanarea secţiunii a

unei bare cu profil dublu T
Răsucire cu deplanare împiedicată a unei bare cu profil

dublu T: ansamblu, talpă superioară, talpă inferioară
În practică construcţiile metalice solicitate la răsucire nu satisfac integral condiţiile de
răsucire liberă, ci o combina ţie de răsucire liberă cu răsucire împiedicată.
Pentru barele solicitate preponderent la răsucire se recomandă profile cu moment de
inerţie la răsucire mare:
Dimensionarea elementelor metalice la solicitarea de răsucire este destul de laborioasa si

trebuie efectuată organizat, pe rând pentru fiecare solicitare şi la final pentru efectul
combinat al acestora.
Constanta de torsiune
J pt profile din
elemente rectangulare
se poate calcula:
Tipuri de solicitări
Efectul de răsucire produs de solicitarea la încovoiere combinată cu forţă tăietoare:
Efectul de răsucire - încovoiere : Flambaj lateral prin încovoiere – răsucire
poate apărea în cazul unei grinzi când talpa
comprimatăse poate deplasa şi roti lateral
neîmpiedicată.
Atunci când o încărcare produce simultan

deplasare alterala şi răsucirea unui
element, apare fenomenul de flambaj prin
încovoiere – răsucire.
Încărcarea aplicată vertical rezultă în compresiune şi întindere în

tălpile secţiunii. Talpa comprimată încearcă să se deplaseze
lateral, dar talpa întinsă încearcă să menţină elementul drept.
Suplimentar faţă de mişcarea secţiunii forţele din tălpi determină răsucirea secţiunii
în jurul axei longitudinale.
Acestei răsuciri i se opune rigiditatea torsională a secţiunii, care este dominată de
grosimea tălpii.
De aceea o secţiune cu tălpi mai groase are o rezistenţă la încovoiere superioară faţă
de aceeaşi secţiune dar cu tălpi subţiri.
https://www.youtube.com/watch?v=8IN544ZKzmQ
https://youtu.be/8vb-duSRZAI
https://www.youtube.com/watch?v=jHRCv6Bc0x8
În cazul grinzilor dublu T răsucirea este deseori Verificare la încovoiere - răsucire :
însoţită de încovoierea elementului.
Deoarece sunt profile suple, cu rezistenţă redusă

la răsucire, trebuie efectuate verificări ale
stabilităţii elementului.
Aceste verificări iau în considerare în special

caracteristicile secţionale ale elementului (W, Iw,
Iz,It), dar şi clasa de oţel (fy, E, G) şi tipul de
rezemare de la capetele elemntului (lungimea de
flambaj k*Lc,c1,c2 la calculul lui Mcr).
Daca condiţia de stabilitate nu este îndeplinită,

elementul trebuie rigidizat sau
create sprijiniri intermediare pt
a reduce lungimea de flambaj.
2. Grinzi ajurate
Grinzile celulare reprezintă versiunea moderna a tradiţionalelor grinzi castelate, ce
rezultă într-o grindă cu aproximativ 40–60% mai înaltă decât secţiunea iniţială. Înălţimea
finală, diametrul celulelor şi distanţa dintre celule sunt flexibile. O grindă celulară este de
până la 1.5 ori mai rezistentă decât secţiunea iniţială şi de aceea este utilizată pentru a
crea structuri spaţiale eficiente cu deschideri largi..
2. Grinzi ajurate
Grinzile celulare reprezintă elemente structurale ce pot fi personalizate în funcţie de
comportamentul sau estetica dorită şi utilizarea lor într-o structură poate duce la o
reducere a greutăţii a acesteia de 20%-50%, conducând la o optimizare a costurilor de
realizare a fundaţiei.
Prin creşterea înălţimii profilului se obţine şi o creştere importantă a momentului de
inerţie şi a modulului de rezistenţă, fără consum suplimentar de material, ci doar cu un
anumit volum de manoperă.
2. Grinzi ajurate- Tipologii diferite
Există numeroase configuraţii posibile pentru
grinzile ajurate, precum grinzi cu goluri de
diferite forme şi dimensiuni, grinzi ajurate
realizate din două profile diferite pentru talpa
superioară şi talpa inferioară şi grinzi ajurate
cu secţiune variabilă.
Forme de goluri pt grinzi ajurate oferite de
EC3-Anexa N:
Grinda ajurată asimetrică
Grinda ajurată tip Angelina de la Arcelor Mittal-Design Prize2007 la expozitia internationala Batimat Paris
2. Grinzi ajurate - Exemple
2. Grinzi ajurate - Moduri de cedare
2. Grinzi ajurate – Reguli de dimensionare şi
proiectare
În cazul tăierii inimii pentru
crearea golurilor trebuie să se
ia în considerare faptul că în
zonele cu goluri eforturile M şi
T trebuie să poată fi preluate
de secţiunea respectivă.
De aceea înălţimea h1 de
deasupra limitei golului se va
alege între limitele 0.25-0.4H.
Având în vedere variaţia

secţiunii pe lungimea
elementului calculul
deformaţiilor se va face luând
în considerare un moment de
inerţie Imed = (Iplin + Igol)/2,
unde Iplin si Igol reprezintă
momentele de inerţie din
secţiunile fără gol, respectiv
cu gol.
proiectare
Calculul grinzilor ajurate la
moment încovoietor şi forţă
tăietoare în zona
corespunzătoare mijlocului
unui gol se efectuează
considerând o secţiune fictivă
prin mijlocul golului respectiv,
iar eforturile vor fi aplicate în
centrul de greutate al secţiunii
formate din două profile T.
Momentul se înlocuieşte cu
un cuplu de forţe N*h2
aplicate în centrele de
greutate ale celor două profile
T, iar forţa tăietoare se
distribuie în mod egal T /2
între cele două profile.
proiectare
proiectare
proiectare
Datorită momentelor de inerţie mai mari ( de cca. 2.5 ori mai mari) decât ale profilelor
dublu T iniţiale din care au fost realizate, grinzile ajurate se comportă bine la încărcări
reduse şi deschideri mari. Ele nu sunt indicate la încovoiere oblică şi nici în cazul forţelor
tăietoare mari (grinzi cu lungime mică şi puternic încărcate).
Pentru a asigura preluarea forţelor tăietoare mari din zona reazemelor , golurile grinzilor
ajurate se umplu cu plăci, care se sudează pe contur, sau se evită dispunerea golurilor în
apropierea reazemelor.
În cazul grinzilor ajurate se pot observa 6 moduri de cedare principale. Acestea pot fi locale
sau globale.
Cedarea globală este similară cu cea a grinzilor cu inima plină, flambaj prin încovoiere-
răsucire, cedare prin forfecare sau încovoiere.
Modurile de cedare locale sunt în schimb, specifice grinzilor ajurate. Trei moduri de cedare
locale se pot observa: cedare tip Vierendeel (atingerea limitei de curgere) , flambajul
panoului de inimă şi fractura sudurii de pe panoul de inimă.
3. Grinzi cu zăbrele
Podul Forth of Firth

Grinzile cu zăbrele sunt structuri din bare şi pot fi bidimensionale (plane) sau
tridimensionale (spaţiale).
Domeniul de utilizare al grinzilor cu zăbrele este foarte vast. Sunt folosite ca grinzi
principale la poduri, grinzi pt susţinerea acoperişurilor clădirilor, grinzi orizontale sau
înclinate pentru platforme, conducte, benzi rulante, contravântuiri etc.
Comparativ cu grinzile cu inimă plină grinzile cu zăbrele prezintă un consum mult mai
redus de material, în special în cazul încărcărilor nu foarte mari.
Alt beneficiu al acestor structuri este faptul ca atunci când sunt amplasate în aer liber
încărcările din acţiunea vântului sunt mult reduse.
Din punct de vedere estetic de asemenea în multe cazuri grinzile cu zăbrele pot fi
preferate celor cu inimă plină.
Principiile de proiectare ale grinzii cu zăbrele:
•Barele longitudinale de conturi poartă denumirea de tălpi, cele normale la axa grinzii
se numesc montanţi, iar cele înclinate diagonale.
•Diagonalele şi montanţii constituie zăbrelele grinzii.
•Nodurile grinzii cu zăbrele se consideră a fi articulaţii.
•Încărcările trebuie să fie aplicate doar în noduri pentru a permite doar apariţia
forţelor axiale în bare.
•Dacă pe anumite bare se aplică încărcări , acestea vor fi solicitate şi la încovoiere.
•Deoarece nodurile nu sunt articulaţii perfecte în realitate, apar şi momente
încovoiertoare, care sunt neglijabile în majoritatea cazurilor, excepţie făcând grinzile cu
secţiuni rigide şi lungimi mici.
3. Grinzi cu zăbrele - Tipologii
3. Grinzi cu zăbrele - Tipologii
3. Grinzi cu zăbrele – Tipologii
Exemple de tipuri de secţiuni utilizate la grinzile cu zăbrele (simple sau compuse):
3. Grinzi cu zăbrele – Reguli de proiectare
• Grinzi cu zăbrele cu tălpile paralele:
• Grinzi cu zăbrele cu tălpile înclinate:
• Grinzi cu zăbrele triunghiulare:
• Grinzi continue cu zăbrele:
Tălpile in general se executa cu secţiune

constanta cu o lungime mai mică de 24m.
Din motive tehnologice lungimea

elementelor va fi mai mică de 12m (gabarit
maxim de transport).
Îmbinările barelor se pot executa: -cu şuruburi sau nituri;
-cu ajutorul cordoanelor de sudură (prin intermediul unui guseu sau prin prinderea directă)
Exemple de
imbinări sudate:
Modul de calcul al eforturilor din barele grinzii cu zăbrele poate fi de două feluri:
Metoda izolării nodurilor sau Metoda secţiunilor
•ambele se bazează pe teorema echilibrului părţilor indivizibile
•cele trei ecuaţii de echilibru sunt suficiente pentru calculul celor trei reacţiuni
•se respectă convenţia adoptată pentru sensul eforturilor necunoscute: totdeauna sunt
considerate pozitive, ca “ieşind” din nod
•se rezolvă sistemul de două ecuaţii cu cele două necunoscute
•se înţelege că o valoare negativă a unui efort calculat conduce la reprezentarea acestuia cu
sensul său de acţiune, adică “intrând” în nod sau bară
•se exprimă condiţia de echilibru prin scrierea celor două ecuaţii de proiecţie. Procedeul se
continuă din aproape în aproape până când se stabilesc toate eforturile.
Bibliografie
1.Ductility of seismic resistant steel structures – V. Gioncu, F.M. Mazzolani , 2002
2. Gadeanu L., Regep Z., Mercea G., Constructii Metalice, Universitatea Politehnica
Timişoara
3. https://wiki.csiamerica.com/display/kb/Flange+lateral+bending+stress
4. SteelConstruction.info
5. By Original uploader was Lzyvzl at en.wikipedia -
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=4209004
6. Nethercot, D. A. , Salter, P. R. and Malik, A. S., Design of members subjected to
Combined Bending and Torsion, The Steel Construction Institute, 1989.
7. http://www.steel-insdag.org/TeachingMaterial/Chapter17.pdf
8. https://www.kullabs.com/classes/subjects/units/lessons/notes/note-detail/3786
9. Civil Engineering RWTH Aachen University – Lateral torsional buckling test
10. drcrismoen - Lateral Torsional Buckling Specimen 800S162-97-GFC-1 (32x)
11. https://www.youtube.com/watch?v=jHRCv6Bc0x8 steel UPC- lateraltorsional1.avi
12. http://civildigital.com/lateral-torsional-buckling-beams-lateral-deflection-torsion/
13. https://basicmechanicalengineering.com/basics-of-mechanical-engineering-interview-
questions/
14. http://www.graitec.com/ro/ad_EC3_lateral_torsional_buckling_verification.asp
15. http://www.consteelsoftware.com/en/products/consteel/cross-sections
16. http://soliton.ae.gatech.edu/labs/windtunl/classes/dci/structur/dci08.html
17. http://pcb-robotic.blogspot.ro/
Bibliografie
18. http://forum.skyscraperpage.com/showthread.php?p=5510030
19.Joanna Nseir et al. Lateral Torsional Buckling of Cellular Steel Beams
20. www.arcelormittal.com
21. Standard European Eurocod 3: EN 1993 – Proiectarea structurilor de oţel
22. Vătăman A., Numerical analysis of cellular beams with sinusoidal openings in hot
conditions
23. Rodrigues F. et al. - Finite Element Modelling of Steel Beams with Web Openings
24. Durif S. et al, Validation of an analytical model for curved and tapered cellular beams at
normal and fire conditions
25. http://www.concrete.rock-systems.ro/site/proiecte/comtech/comtech.html
26. https://www.ct.upt.ro/users/AdrianDogariu/Grinda_zabrele.pdf
27. Dalban C. – Construcţii cu structura metalica – Ed. Didactica si Pedagogica 1997
28. Mateescu, D – Construcţii metalice – Calculul si proiectarea elementelor de otel – Ed.
Tehnica 1980;
29. http://www.ct.upt.ro/users/ViorelUngureanu/Curs6_MC.pdf
Grinzi cu zăbrele(continuare).
Stâlpi metalici din oţel.

SL.dr.ing. MIHAI FOFIU

Anul universitar 2019-2020
1. Grinzi cu zăbrele - Exemple
Robin Hood Airport, Doncaster

– by Tubecon
Manchester University-
Elland Steel Structures
Ltd
https://youtu.be/Rvt9Tj3EPqU
1. Grinzi cu zăbrele - Moduri de cedare
Grinzile cu zăbrele pot ceda în moduri diferite:
•Cedare prin flambaj în planul grinzii

•Cedare prin flambaj în afara planului grinzii
•Cedare prin formarea unei articulaţii plastice
•Cedarea îmbinării (sudate, cu şuruburi sau
nituri)
1. Grinzi cu zăbrele - Moduri de cedare
2. Stâlpi din oţel - Introducere
Un stâlp în arhitectură și inginerie structurală este definit ca fiind un element structural
vertical care transmite, prin compresiune, greutatea structurii de deasupra sa către
elementele structurale de la nivelul inferior. Cu alte cuvinte, un stâlp este un element
comprimat.
În cazul expunerii la condiţii de vânt sau a situaţiilor seismice stâlpii trebuie să fie proiectaţi
pentru a rezista forțelor laterale.
Stâlpii pot fi realizaţi în diferite soluţii constructive. Ei pot fi din profile laminate la cald (HE)
cu inimă plină, pot fi realizaţi din profile corniere (L) zăbreliţi, pot fi realizaţi sub forma unor
profile din tablă sudată cu inimă plină, din profile închise rectangulare sau circulare sau din
profile cu pereţi subţiri laminate la rece.
Pentru a calcula rezistenţa stâlpului trebuie în primul rând înţeles fenomenul de preluare a
eforturilor de către suprastructură şi transmiterea acestora către infrastructură.
Stâlpul va trebui sa preia toata încărcarea ce se află peste nivelul său, şi anume toate
încărcarile permanente şi cele utile ce se descarcă pe capătul stâlpului şi să posede
capacitatea de a le transmite mai departe către nivelul inferior sau către fundaţie.
Această capacitate este conferită de rezistenţa la încărcări combinată cu rezistenţa la

pierdere a stabilităţii (rezistenţa la flambaj).
În cazul stâlpilor din oţel trebuie efectuate următoarele verificări:
De rezistenţă:
•La forţă axială (preponderent compresiune)
•La forţă tăietoare
•La moment încovoietor
De stabilitate:
•La flambaj din compresiune
•La flambaj lateral din încovoiere
•La interacţiunea dintre forţă axială şi moment încovoietor
2. Stâlpi din oţel – Solicitarea la compresiune
În funcţie de caracteristicile secţiunii şi tipul de rezemare la

capete, ce se reflectă în lungimea de flambaj, stâlpul solicitat
la compresiune îşi poate pierde stabilitatea prin:
•Flambaj prin încovoiere
•Flambaj prin răsucire
•Flambaj prin încovoiere-răsucire
•Pierderea stabilităţii locale (flambaj local)
Flambajul elastic al elementelor comprimate poate apărea la o valoare redusă a forţei,
sub limita de curgere a oţelului, situaţie întâlnită des în cazul stâlpilor zvelţi. În acest caz
forţa ce produce pierderea stabilităţii elementului, se numeste forţă critică, Pcr şi se
poate calcula cu ajutorul formulei lui Leonhard Euler, elaborată încă din anul 1744:
E -modulul de elasticitate longitudinal al oţelului
I -momentul de ierţie minim (Iy sau Iz, în funcţie de
forma secţiunii)
L -lungime echivalentă a stâlpului=lungime de flambaj
Prin împărţirea forţei critice la aria secţiunii transversale

se obţine tensiunea critică sau efortul unitar critic de
flambaj:
,unde i este raza de giraţie a secţiunii şi λ este

coeficientul de zvelteţe al elementului.
Relaţiile de calcul prezentate anterior pleacă de la ipoteza barei ideale şi nu ţin seama de
abaterile de la ideal prezente în elementele structurale reale. Aceste abateri conduc la
scăderea forţei critice necesare pt pierderea stabilităţii elementului.
Ele pot fi de două feluri:
A.Imperfecţiuni geometrice :
1.Excentricitatea cu care se aplică forţa de compresiune
2.Abaterea formei barei de la axa dreaptă, încă dinainte de încărcare
3.Abateri dimensionale (toleranţe ce apar în cazul producţiei în masă)
B. Imperfecţiuni structurale:
1.Tensiuni remanente
2.Neomogenitatea caracteristicilor mecanice în secţiune sau în lungul elementului
În urma cercetărilor privind influenţa imperfecţiunilor asupra forţei critice de flambaj, există
două teorii pentru tratarea problemei (in)stabilităţii barelor:
Teoria flambajului prin bifurcarea echilibrului: admite existenţa a două forme de echilibru în
stadiul critic: bara dreaptă şi bara uşor deformată
Teoria flambajului prin limitarea echilibrului: consideră că cedarea se produce atunci când
echilibrul dintre solicitările exterioare şi eforturile interioare nu mai este posibil din cauza
reducerii capacităţii portante a elementului, iar bara este considerată comprimată excentric şi
cedează sub efectele unui complex de imperfecţiuni geometrice şi structurale.
Teoria flambajului prin limitarea echilibrului este considerată a fi mai aproape de realitate şi
constituie baza de calcul a verificărilor la flambaj din numeroase ţări. În urma unui studiu
amplu experimental şi teoretic al fenomenului de instabilitate s-au stabilit curbele de flambaj
europene a0,a,b,c,d în funcţie de forma secţiunii transversale a elementului analizat.
Aceste curbe de flambaj oferă valoarea pentru factorul de reducere χ a rezistenței stâlpului în
funcție de zveltețea tipurilor diferite de secțiuni transversale (valori diferite ale factorului de
imperfecțiune α).
Curba a: reprezintă forme perfecte cvasi-perfecte: secţiuni dublu T laminate la cald (h/b>
1,2) cu tălpi subțiri (tf≤40 mm), dacă flambajul apare perpendicular pe axa principală (tare);
ea reprezintă, de asemenea secțiuni tubulare laminate la cald.
Curba b: reprezintă forme cu imperfecțiuni medii: definește comportamentul majorităţii

secţiunilor închise sudate; secţiuni dublu T laminate la cald ce flambează după axa
secundară (slabă); secţiuni dublu T sudate cu tălpi subțiri (tf≤ 40 mm) și secţiuni dublu T
laminate la cald cu tălpi de grosime medie (40 <tf≤ 100mm) dacă flambajul apare după axa
principală; aceasta se referă, de asemenea la secțiuni tubulare laminate la rece pt care se
consideră rezistenţa medie dupa laminare.
Curba c: reprezintă forme cu multe imperfecțiuni: secțiuni în formă de U, L și T şi secţiuni

închise sudate cu grosimi mari, secțiuni tubulare laminate la rece pt care se consideră
rezistenţa foii iniţiale de oţel; secţiuni H laminate la cald (h/b≤ 1,2 și tf≤ 100mm) care
flambează după axa secundară; și unele secţiuni dublu T sudate (tf≤ 40mm cu flambaj după
axa secundară și tf> 40mm cu flambaj după axa principală).
Curba d: reprezintă forme cu imperfecțiuni maxime: este utilizat pentru secţiuni dublu T
laminate la cald cu tălpi foarte groase (tf>100mm) şi secţiuni dublu T sudate cu grosim mari
(tf > 40 mm), în cazul în care se produce flambajul după axa secundară.
Lungimea ce flambează, a elementului ce îşi pierde
stabilitatea, se numeşte lungime de flambaj Lf sau
lungime echivalentă Le . Aceasta se calculează înmulţind
lungimea elementului L cu factorul k, ce ţine seama de
tipul de rezemare de la capetele elementului.
Pe lângă modul de flambaj prezentat anterior, există numerioase alte moduri de flambaj mai
rar întâlnite deoarece necesită o încărcare mai mare pentru a se produce.
Modul 1 de flambaj - diferite tipuri de rezemări
Primele 3 moduri de flambaj

2. Stâlpi din oţel – Predimensionare elemente
comprimate
Dimensionarea elementelor solicitate la compresiune fără flambaj se poate calcula
simplu cunoscând rezistenţa de calcul a mărcii de oţel R (fyd) şi efortul axial de calcul N
(Ned):
Pentru ușurința construcției stâlpii sunt de obicei montaţi în două, sau uneori trei
secțiuni de etaj, adică aproximativ 8 m până la 12 m lungime. Secțiunile de stâlp sunt
unite cu suduri, în mod tipic de 300 mm la 600 mm deasupra nivelului podelei.
Valori admisibile ale coeficientului de zvelteţe λ pentru diferite elemente structurale

2. Stâlpi din oţel –Tipuri de secţiuni transversale
2. Stâlpi din oţel – Exemple de tipuri de secţiuni
2. Stâlpi din oţel – Moduri de cedare
Diferenţa dintre o compresiune centrică, excentrică şi încovoiere pură :
În imagine se pot observa

două moduri de cedare ->
Stâlpii cu secţiune în cruce realizaţi din două profile

dublu T sunt utilizaţi în cazul cadrelor metalice
spaţiale, în care eforturile interioare sunt aproape
egale pe ambele direcţii.
• prin formarea unui

• prin formarea unui mecanism plastic local
mecanism plastic local în afara planului
în planul elementului: elementului:
În imaginile alăturate se
pot observa cele două
moduri de cedare:
În cazul secţiunilor închise sudate, spre deosebire de cele laminate, colţurile sunt ascuţite
şi prezintă rugozităţi. Datorită rigidităţii mare la torsiune, flambajul prin încovoiere-
răsucire este în principiu evitat, modul principal de cedare fiind formarea unui mecanism
plastic în plan.
Moduri de cedare ale unui stâlp solicitat

axial:
•Flambaj local
•Strivire
•Flambaj global (din încovoiere, răsucire şi
încovoiere-răsucire)
Flambajul local al unui stâlp de la etajul al doilea al

unei clădiri din cauza acţiunii seismice
Bibliografie
1. Ductility of seismic resistant steel structures – V. Gioncu, F.M. Mazzolani , 2002
Timişoara
3. Dalban C., Dima S., Chesaru E., Serbescu C. – Construcţii cu structură metalică
4. http://www.steelconstruction.info/Trusses
5. http://www.zigmarks.com/6081/truss-building/truss-building-part-17-truss-building-
gallery/
6. https://www.slideshare.net/sabnabaiju/design-of-compression-members
7. https://noynek.me/2015/12/16/paper-bridge-at-the-big-bang-essex/
8. https://www.ecourses.ou.edu/cgi-
bin/ebook.cgi?doc=&topic=me&chap_sec=09.1&page=theory
9. http://engineering.myindialist.com/2015/twelve-viva-questions-on-columns-and-
struts/#.WOASlfmGN1s
10. http://www.casadex.ro/2016/03/solutia-ideala-pentru-zonele-inundabile-din-romania-
casa-amfibie/4-fundatie-din-beton-si-stalpi-de-sustinere-din-otel-casa-amfibie/
11. http://www.jindalsteelpower.com/products/parallel-flange-beams-columns.html
12. http://ecoursesonline.iasri.res.in/mod/page/view.php?id=127490
Stâlpi metalici din oţel
(continuare)

SL.dr.ing. Mihai FOFIU

1. Stâlpi metalici - Elementelor comprimate centric în cazul
solicitării prin încovoiere-răsucire
Fenomenul de flambaj prin încovoiere-răsucire se poate produce în cazul elementelor cu
secțiune transversală, pt care centrul de greutate G nu corespunde cu centrul de răsucire C.
Pt secțiuni de acest fel, atunci când se atinge forța critică de compresiune Ncr, se produce o
deformație laterală în afara planului ce este caracterizată de translații perpendiculare pe
planul de simetrie și rotații în jurul centrului de răsucire.
Acest Ncr ține cont de Ncr,î forța critică de flambaj independent prin încovoiere și de Ncr,t
forța critică de flambaj independent prin răsucire și de distanța dintre centrul de greutate al
secțiunii și centrul acesteia de răsucire.
Valori k1,k2 în funcţie de valoarea coeficientului λ pt marca de oţel S235

(Vezi cursul 11)

1. Stâlpi metalici - Calculul elementelor comprimate centric
în cazul flambajului prin încovoiere-răsucire
Deoarece răsucirea apare de obicei însoțind alte solicitări (întindere, compresiune,
încovoiere), aceasta accentuează fenomenele de instabilitate și în general se urmărește
reducerea răsucirii din cauza efectelor defavorabile ce le are asupra elementelor
obișnuite.
De aceea elementele supuse la răsucire pot avea ca moduri de rezemare:

• Încastrarea (rotirea și deplanarea secțiunii din reazmul respectiv sunt blocate)
• Rezemarea de tip furcă (rotirea secțiunii din reazem blocată, dar deplanarea liberă)
• Capăt liber ( rotirea și deplanarea secțiunii respective libere)
Verificarea la răsucire trebuie

efectuată considerând nu doar tipul
de rezemare, ci și tipul de răsucire
(liberă sau împiedicată ) și de
asemenea, tipul de secțiune
transversală analizat (secțiune
deschisă sau închisă).
Secțiune deschisă:
-pt a stabili modul de comportare la răsucire, se pornește
de la secțiunea dreptunghiulară cu lățime mică în raport
cu înălțimea
-valorile maxime ale tensiunilor tangențiale la mijlocul laturii

scurte τ1 și la mijlocul laturii lungi τr,max
Tensiunile tangențiale și ujnghiul de rotire specifică se calculează

cunoscând valoarea momentului și a proprietăților secționale ale
elementului solicitat:
Mr- moment de răsucire
Wr = khb2 - modul de rezistență
Ir = k1hb3 - moment de inerție la răsucire
Secțiune închisă:
Acestea sunt mult mai utile și capabile în preluarea eforturilor din răsucire, deoarece apar
două cupluri de forțe ce acționează în lungul secțiunii, acestea preluând efortul din
răsucire.
Tensiunile tangențiale τ se consideră uniforme pe secțiune. În cazul secțiunilor închise

sudate, se consideră doar porțiunile ce se încadrează în limita secțiunii dreptunghiulare.
Pentru a putea prelua astfel eforturile, secțiunea trebuie să rămână nedeformată. , de

aceea elementul trebuie rigidizat pe cel puțin trei laturi și în special în secțiunile cu
concentrări de forțe ce pot produce răsucirea secțiunii.
Ipoteza lui Bredt: fluxul tensiunilor tangențiale
constant pe linia mediană:
Valoarea momentelor de răsucire poate varia în lungul elementului:
Grindă cu două forțe excentrice P1 și P2 , ce produc

două momente de răsucire M1 și M2. Înmulțind
forța tăietoare P1 sau P2 cu excentricitatea e
obținem valoarea momentului.
Prin urmare obținem diagrama momentelor de

răsucire înmulțind diagrama de forță tăietoare cu
excentricitatea de aplicare a forțelor.
Răsucirea se produce în jurul unei axe ce trece prin

centrul de răsucire al secțiunii transversale.
Poziția centrului de răsucire este determinatț de

caracteristicile geometrice ale secțiunii.
Tensiunile ce apar în secțiunea transversală supusă la răsucire cu deplanare împiedicată
apar datorită faptului că secțiunea nu se poate deplana.
Acest fapt conduce la încovoierea diferențiată a tălpilor. În afară de tensiunile de
încovoiere pură τs, apar și tensiuni normale σw în tălpi și tensiuni de forfecare τw.
Distribuția eforturilor în stadiul

plastic
2. Stâlpi metalici - Solicitare combinată din moment
încovoietor și forță tăietoare
Deformațiile ε și rotirile φ
corespund celor două
solicitări N, M.
În cazul secțiunii
dreptunghiulare se
consideră diagrama de
tensiuni în stadiul plastic
formată dintr-un cuplu (M)
și o parte centrală (N).
În cazul secțiunii dublu T
fenomenul este similar.
1. Stâlpi metalici - Exemple în cazul solicitării prin
încovoiere-răsucire
Problema răsucirii este definitorie pentru o serie de fenomene de instabilitate generală
a elementelor metalice:
Deplasările diferitelor secțiuni solicitate la răsucire pură considerând deplanarea liberă,
respectiv împiedicată:
-valorile maxime (pozitive și negative) sunt redate cu roșu și albastru
2. Stâlpi metalici - Solicitare combinată din moment
încovoietor și forță tăietoare
Eforturile sunt repartizate în așa fel încât momentul încovoietor

plastifică zonele extreme, iar forța tăietoare este preluată de zona
centrală.
3. Stâlpi din oţel – Solicitarea de întindere axială
3. Stâlpi din oţel – Solicitarea de întindere axială
combinată cu încovoiere
4. Stâlpi metalici - Elemente solicitate la încărcări
combinate
Bineînțeles că numărul solicitărilor ce afectează un element metalic concomitent nu se
rezumă la două. Figura de jos prezintă secțiuni transversale solicitate combinat.
6. Îmbinări metalice - Introducere
Pentru a asigura transmiterea eforturilor de la un element structural către următorul
trebuie să existe o conexiune între acestea. Aceste conexiuni se numesc îmbinări.
Există numeroase tipuri de îmbinări și acestea se pot împărți în diferite categorii:
• În funcție de elementele îmbinate:

- îmbinare grindă-grindă
- îmbinare grindă-stâlp
- îmbinare stâlp-stâlp (între etaje)
- îmbinare stâlp-fundație
• În funcție de elementele utilizate pt îmbinare:

- îmbinare cu nituri
- îmbinare cu șuruburi
- îmbinare cu sudură
- alte îmbinări de ex. prin sprijinire simplă
• În funcție de demontabilitate:
- demontabile (cu șuruburi)
- nedemontabile (cu nituri, cu sudură)
Clasificare îmbinărilor în funcţie de a) rezistenţă; b)

rigiditate; c) ductilitate.
Valori standard a rigidităţii adimensionale k pentru

diferite tipuri de îmbinări
Moduri de cedare pentru diferite
tipuri de îmbinări
Ductilitatea componentelor
îmbinării: a) Ductilitate înaltă; b)
Ductilitate limitată; c) Ductilitate
redusă.
Bibliografie
Timişoara
4. Angus Ramsay, The Influence and Modelling of Warping Restraint on Beams
5. Bo Yang et al., Experimental and Numerical Studies on Lateral-Torsional Buckling of GJ
Structural Steel Beams Under a Concentrated Loading Condition
6. http://doktori.bme.hu/bme/kutato_muhely/kompozit/kompozit_en/index.html
7. http://www.learneasy.info/MDME/MEMmods/MEM09155A-CAE/070-Combined-
Stresses/Combined-Stresses.html
8. http://structureanalysis.weebly.com/bending-moment--shear-force.html
9. http://www.aboutcivil.org/steel-beam-design.html
10.https://www.researchgate.net/figure/278310202_fig8_Figure-7-Example-of-lateral-
torsional-buckling
11. Structural stability research council http://www.ssrcweb.org/
12. Davor Skejić , Reliability assessment of beam-to-column joints
with cleats
13. https://26at41.wordpress.com/2010/08/28/steel-bm-failure/
14. http://www.consteelsoftware.com/en/news/consteel-software-is-in-the-stahlbau-
journal
Îmbinări metalice

SL.dr.ing. Mihai FOFIU

2. Îmbinări metalice cu nituri – Introducere
Nituirea este o metoda de îmbinare ce a avut o aplicare largă în trecut
în domeniul construcțiilor metalice de orice tip: structuri de rezistență
Pentru clădiri, hale, poduri, rezervoare, construcții navale etc.
În ziua de astăzi nituirea se folosește rar la unele construcții metalice grele

supuse la solicitări repetate (nodurile grinzilor cu zăbrele ale podurilor rulante,
poduri de șosea și cale ferată), însă la majoritatea construcțiilor metalice se
folosesc alte proceduri de îmbinare, nituirea fiind înlocuită de sudură sau
utilizarea șuruburilor de înaltă rezistență.
Niturile sunt piese metalice ce se introduc în găurile preexistente din elementele metalice ce
urmează a fi prinse. Un nit nemontat se compune in mod obisnuit dintr-o tija cilindrica,
terminata cu un cap de o anumita forma geometrica (cap de așezare).
2. Îmbinări metalice cu nituri – Introducere
Nitul trebuie încălzit în prealabil la aproximativ 1000°C, iar apoi se introduce în gaura de
prindere, ce este cu circa 1mm mai mare ca diametru decât tija nitului. Capul nitului este
fixat într-o piesă numită contrabuterolă, iar capătul opus este acoperit cu o piesă numită
buterolă.
Nitul este apoi presat cu ajutorul unei prese sau a unui ciocan pneumatic, astfel materialul
umple gaura în care a fost introdus nitul, totodată formându-se cel de-al doilea cap al
nitului în partea cu buterola (capul de închidere). Prin răcire nitul se contractă să strânga
ansamblul de piese metalice. Este indicat ca nituirea să se finalizeze la o temperatură între
500 și 600°C.
2. Îmbinări metalice cu nituri
Niturile se execută dintr-un oțel cu rezistență mai mică decât a oțelului
pieselor ce urmează a fi îmbinate.
Lungimea tijei nitului trebuie sa asigure ieșirea tijei din pachetul de piese nituite și
suplimentar să asigure material necesar formării capului de închidere și umplerea găurii
în care se introduce nitul.
Diametre uzuale ale găurilor (reprezentând și diametrele nominale ale niturilor bătute)
sunt d=17, 20, 23, 26, 29 mm.Diametrele niturilor nebătute d1 sunt cu 1mm mai mici
decât d.
Niturile se așează în rânduri paralele la distanțe specifice, ce sunt impuse inclusiv din
condiții tehnologice de batere.
Îmbinărilor nituite se pot diferenția prin modul de așezare a pieselor și prin numărul și
modul de dispunere a niturilor.
Astfel, îmbinările pot fi: prin suprapunere, cu eclise, cu un singur rând de nituri sau cu mai
multe rânduri de nituri.
În funcție de destinația lor, îmbinările nituite pot fi: de rezistență, de rezistență-etanșare și
de etanșare; cerința impusă îmbinării se realizează prin alegerea unei forme
corespunzătoare a capului niturilor și prin stabilirea judicioasă a numărului de rânduri și a
numărului de nituri dintr-un rând.
2. Îmbinări metalice cu nituri - Solicitări
Un nit care a intrat în lucru, după ce s-a realizat contactul dintre tijă și peretele găurii,
este supus unei solicitări foarte complexe. Pe suprafețele de contact se produc eforturi
de compresiune ce variază, valoarea maximă fiind paralelă cu efortul și minimă
perpendicular cu efortul.
Nitul suferă în același timp și o încovoiere, ce este cu atât mai mare cu cât grosimea
pachetului de piese ce trebuie strâns este mai mare.
Ruperea îmbinării nituite se produce de obicei, dupa deformații plastice accentuate ale
pieselor și o alungire pronunțată a găurilor. Se poate produce o despicare a platbandei
la ultimul nit sau o forfecare a nitului, uneori poate apărea un fenomen mixt.
Există o metodă simplificată de verificare a unui nit supus unei solicitări Nn:
- dacă solicitarea se află în planul îmbinării (perpendicular planului nitului) ea este preluată
și transmisă prin forfecarea tijei nitului și strivirea materialului pieselor pe pereții găurii:
𝑁𝑛 ≤ 𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛𝑚𝑖𝑛
𝑚𝑖𝑛 𝑓 𝑝
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 =𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚 𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 , 𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 = capacitatea portantă minimă sau efortul capabil al unui nit
𝑓
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 = efort capabil al nitului la forfecare
𝑝
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 = efort capabil al nitului la strivire sau presiune pe pereții găurii
𝑓 𝜋 ∙ 𝑑2 𝑛
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 = 𝑛𝑓 ∙ ∙ 𝑅𝑓
4
𝑝
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 = 𝑑 ∙ σ𝑚𝑖𝑛 𝑡 ∙ 𝑅𝑝𝑛
d =diametrul final al nitului

nf = numărul de secțiuni în care nitul e solicitat
la forfecare
෍ 𝑡 =suma minimă a grosimilor pieselor cu
min tendinţă de alunecare în aceeaşi direcţie
- dacă solicitarea se află într-un plan perpendicular pe planul îmbinării (paralel cu axa tijei
nitului) ea este preluată și transmisă prin întinderea tijei nitului:
𝑖
𝑁𝑛 ≤ 𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛
𝑖
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 = capacitatea portantă sau efortul capabil al nitului la întindere în tijă
𝑖
𝜋 ∙ 𝑑2 𝑛
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 = ∙ 𝑅𝑖
4
- Verificarea ce ține seama de starea complexă de solicitare se poate face cu relația:
2 𝑓 2
𝑁𝑛𝑖 12 𝑁𝑛
+ ≤1
𝑖
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 𝑛𝑓2 𝑓
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛
𝑖
𝑁𝑐𝑎𝑝,𝑛 = capacitatea portantă sau efortul capabil al nitului la întindere în tijă
2. Îmbinări metalice cu nituri - Exemple
2. Îmbinări metalice cu nituri – Exemple de cedări
1. Îmbinări metalice cu şuruburi
Îmbinările cu șuruburi sunt îmbinări demontabile a două sau mai multe piese. Ele au
înlocuit în mare parte îmbinările cu nituri datorită faptului că asamblarea prin șuruburi este
mai simplă și se execută în condiții de lucru mult mai bune decât asamblarea prin nituire.
Șuruburile sunt alcătuite dintr-o tijă filetată la un capăt și un capăt cu cap hexagonal. O
îmbinare cu șuruburi se realizează prin introducerea în găurile existente în piese a
șuruburilor și înșurubarea piulițelor la capetele filetate ale tijelor acestora.
La capătul tijei se înșurubează o piuliță cu ajutorul căreia

se realizează strângerea pachetului de elemente îmbinate.
Piulița se reazemă pe o șaibă pentru ca porțiunea filetată să se
afle în afara pachetului asamblat. Asigurarea piulițelor contra
deșurubării se face folosind piulițe suplimentare (contrapiulițe),
inele de siguranță (Grower).
La alcătuirea construcțiilor metalice se folosesc două tipuri de șuruburi:

-șuruburi obișnuite fabricate din oțel carbon, de calitate sau oțel slab aliat (grupele 4.6, 5.6,
6.6)
-șuruburi de înaltă rezistență fabricate din oțeluri aliate cu caracteristici mecanice
superioare, supuse unor tratamente termice în scopul îmbunătățirii acestor caracteristici
(grupele 8.8, 10.9, 12.9)
Diametrul șurubului se alege în funcție de grosimea minimă a piesei din îmbinare.

l=ls+m+10...15mm, unde ls este lungimea de strâns a pachetului de piese m=0,8dl =
înălțimea piuliței
Șuruburile în Europa sunt standardizate după sistemul metric și se notează cu litera M, după
care urmează diametrul tijei în milimetri. Diametre uzuale pentru șuruburi sunt M12, M14,
M16, M18, M20, M22, M24, M27. După diametru mai poate urma lungimea l a tijei tot în
milimetri (M20x70). Denumirile șuruburilor de înaltă rezistență sunt urmate de notația
grupei de calitate 8.8, 10.9 (rar 12.9 sau 14.9).
Șaibele așezate sub piulițe au diametre ale găurii cu 1,5-2mm mai mari decât diametrul tijei
șurubului. Ele se dispun atât sub capul șurubului, cât și sub piuliță și au rolul de a transmite
forțele de pretensionare a tijei șurubului unei suprafețe inelare mai mari din piesele
îmbinate. Grosimea lor este de obicei de 4mm.
Există și șuruburi speciale, ca de exemplu, șuruburile conice, utilizate la îmbinările

pachetelor de grosime mare, șuruburi de ancoraj.
Șuruburile obișnuite pot fi utilizate la două tipuri de îmbinări în funcție de diferența dintre
diametrele șuruburilor și diametrele găurilor în care sunt introduse:
• Îmbinări nepăsuite: diametrul găurilor este cu 1-2mm mai mare decât al tijelor
șuruburilor, nu împiedică alunecarea pieselor până se stabilește contactul dintre tijă și
pereții găurilor
• Îmbinări păsuite: diametrul găurilor este cu 0,3mm mai mare decât al tijelor
șuruburilor, asigură un contact bun și o comportare similară cu cea
a niturilor
Îmbinarea stâlp-fundaţie poate fi articulată, semi-rigida sau încastrată.
La proiectarea îmbinărilor stâlp-fundaţie se recomandă alegerea șuruburilor de ancoraj,

astfel încât în zona nefiletată să se atingă limita de curgere înainte ca în zona filetată să se
atingă rezistența la rupere.
Soluția constructivă de îmbinare trebuie să permită toleranțe suficient de mari pentru a se

putea realiza un montaj corect al stâlpilor, chiar și în condițiile în care șuruburile sunt
montate cu abateri faţă de proiect.
Îmbinările încastrate se plasează sub nivelul pardoselii, iar cele de tip articulații se scot
deasupra pardoselii cu 50 – 100mm sau, dacă se așază sub nivelul pardoselii, se închid în
cutii cu capace pentru a se putea efectua controlul lor.
Pentru a se reduce lungimile de ancorare se folosesc plăci sudate sau prinse prin înșurubare
la partea inferioară sau ancorând capetele inferioare ale șuruburilor de ancoraj de grinzi
introduse în fundație. Se recomandă următoarele dimensiuni maxime: 40 mm grosime
pentru placa de bază şi 80 mm diametru pentru șuruburile de ancoraj.
1. Îmbinări metalice cu șuruburi
Ancorajele stâlpilor în fundații se dimensionează pe baza eforturilor produse de
încărcările de calcul care conduc la solicitările de întindere maxime (P100).
Stâlpii I cu baza articulata sunt destul de des întâlniți in structurile metalice curente. Ei
sunt rezemați pe fundații prin intermediul unor placi de baza care distribuie încărcarea de
la elementul metalic la fundația din beton armat, fără a depăși capacitatea portanta a
betonului.
De regula, la stâlpii solicitați axial, este suficient ca prinderea de fundație sa se realizeze

cu doua buloane de ancoraj.
Baza stâlpului trebuie să posede dimensiunea, rezistența și rigiditatea necesară pt a
putea transmite forțele axiale, momentele de încovoiere și forțele tăietoare din stâlpi
către fundații fără a depăși capacitatea portantă a acestora.
Presiunea de calcul dintre placa de bază și suportul acesteia poate fi determinată ținând
seama de o distribuție uniformă a forței de compresiune pe toată suprafața de contact.
Distribuția presiunii dintre placa de bază și suport, la baza stâlpului, sub efectul combinat
al forței axiale și a momentului încovoietor depinde de amplitudinea relativă a acestora și
poate fi:
-în cazul unei forțe de compresiune dominante, eforturi de compresiune se dezvoltă sub ambele tălpi
ale stâlpului
-în cazul unei forțe de întindere dominantă, eforturi de întindere se dezvoltă sub ambele tălpi ale
stâlpului
-în cazul unui moment de încovoiere dominant, sub una din tălpile stâlpului se dezvoltă eforturi de
compresiune iar sub cealaltă eforturi de întindere
Pentru a prelua forța tăietoare dintre placa de bază și suport se poate utiliza una dintre
următoarele forțe capabile:
-forța capabilă la forfecare a îmbinării dintre placa de bază și suportul acesteia
-forța capabilă la forfecare a tijei de ancoraj
-forța capabilă la forfecare a elementelor componente ale fundației
Daca tijele de ancoraj sunt folosite pentru a prelua forțele de forfecare dintre placa de
bază și suportul acesteia, ruperea betonului sub placa de bază la presiunea tijei se
determină conform EN1992.
1. Îmbinări metalice cu şuruburi - Solicitări
Calculul la forfecare și presiune pe gaură se face la fel ca în cazul îmbinărilor nituite cu
precizarea că în calcule se ia în considerare diametrul tijei șurubului.
Verificarea la întindere în tijă se face cu formula:
As =aria netă a șurubului în dreptul filetului

Atfel, efortul capabil la întindere a șuruburilor Ni:
În cazul unei îmbinări cu o stare de solicitare complexă, în planul îmbinării (T) și în plan
perpendicular pe planul îmbinării (M,N) , ca de exemplu în cazul prinderii unei console de un
stâlp, solicitările se vor stabili în centrul de greutate al îmbinării.
1. Îmbinări metalice cu şuruburi - Exemple
https://www.youtube.com/watch?v=VWr_nH_0D7I
https://www.youtube.com/watch?v=KQEDlqvPmO8
https://www.youtube.com/watch?v=NULtvdoq1rQ
1. Îmbinări metalice cu şuruburi – Exemple de cedări
https://www.youtube.com/watch?v=5EjQUEBQyuY
https://www.youtube.com/watch?v=8mbm2RFfrjc
https://www.youtube.com/watch?v=SPBh7g5ruOM
https://www.youtube.com/watch?v=mNB2WKmlW3Q
https://www.youtube.com/watch?v=bpZ026n9YlI
https://www.youtube.com/watch?v=vrA0ttxNmr0
2. Îmbinări metalice sudate
Sudarea este tehnica actuală cea mai importantă de îmbinare a metalelor. Structurile
metalice se realizează în prezent aproape în totalitate cu ajutorul sudurii, indiferent de
domeniu: construcții de clădiri, poduri, recipienți, utilaje etc.
O structură sudată este un ansamblu de elemente îmbinate între ele prin sudare. O
caracteristică principală a acestui tip de îmbinare este asigurarea continuității elementelor,
precum și efectele ce rezultă din acțiunile termice specifice procesului de sudare (modificări
mecanice ale metalului de bază, tensiuni remanente, deformări).
Procedeele de sudare se pot împărți după natura lor în două grupe principale:
• Sudare prin topire: marginile pieselor de sudat sunt

aduse în stare lichidă prin încălzirea locală (cu sau fără
adaos de material)
• Sudare prin presiune: îmbinarea se obține sub acțiunea

unei forțe de presiune transmisă pieselor de sudat
(cu sau fără încălzirea locală a acestora)
2. Îmbinări metalice sudate - Exemple
Îmbinările metalice sudate se pot grupa în funcție de modul de realizare după cum urmează:
• Îmbinări cap la cap: elementele sunt așezate unul în prelungirea celuilalt
• Îmbinări prin suprapunere: elementele se suprapun pe o anumită porțiune
• Îmbinări sub un unghi oarecare: elementele se întălnesc sub un unghi oarecare
2. Îmbinări metalice sudate - Avantaje
Îmbinările realizate prin sudură prezintă anumite avantaje față de celelalte
modalități de îmbinare:
• Posibilitatea realizării unor secțiuni variate ca formă

• Aspect estetic
• Cheltuieli de întreținere mici
• Consum mic de material și manoperă
• Secțiunile elementelor sudate au forme raționale specifice fiecărui tip de
solicitare
• Rigiditate crescută
• Comportare mai bună la coroziune
• Posibilitatea automatizării operațiunii de sudare
Îmbinările sudate se clasifică în funcție de poziția sudorului față de îmbinare și poziția
îmbinării în spațiu, precum și în funcție de poziția pieselor una față de cealaltă.
Sudarea piselor subțiri (1-3mm) se execută într-o singură trecere, iar a pieselor mai groase
din mai multe treceri, cordonul de sudură obținându-se în final prin depunerea mai multor
straturi succesive.
Legătura între piesele ce se sudează se realizează prin crearea unor cusături sau cordoane
de sudură. În funcție de tipul îmbinării și de forma cordonului de sudură pot fi distinse:
Cusături în adâncime: cu precădere la îmbinări cap la cap, pot să necesite (sau nu)
prelucrarea marginilor ce vor fi sudate, se disting cusături în I, V, Y, X, U.
-la îmbinări prin suprapunere , în T sau în cruce (se prelucreaza una din piese), se disting
cusături ½ V, ½ U, K.
Cusături în colț: se depun în colțul format de două piese, se folosesc la îmbinările prin
suprapunere, în T, în cruce
-pot fi normale, concave, convexe sau alungite
2. Îmbinări metalice sudate – Tensiuni remanente
În timpul procedurii de sudare piesele sudate se topesc în zona de depunere a sudurii și se
încălzesc puternic în zonele învecinate. Datorită căldurii se produc o serie de modificări
structurale. Zona în care apar aceste modificări se numește zonă influențată termic (Z.I.T.)
și reprezintă 3-6 mm în cazul sudurii electrice și 25-35 mm în cazul sudurii oxigaz.
Fiind încălzite piesele în această zonă au tendința de a se dilata, dar materialul din zonele
mai reci ale piesei se opun acestei dilatări, rezultând o ”îndesare” a materialului în zona
sudurii, producându-se tensiuni ce depășesc limita de curgere a materialului. În momentul
răcirii sudurii materialul se contractă.
Tensiuni remanente mari se produc la piesele sudate ce nu permit deformarea liberă.

Același fenomen apare când nu se respectă ordinea de sudare a elementelor, când se
sudează întâi elemente ce împiedică deformațiile sudurilor următoare.
Cu cât deformațiile din contracție sunt mai mari , cu atât tensiunile reziduale sunt mai
mari.
2. Îmbinări metalice sudate – Tensiuni remanente
Tensiunile remanente se pot diminua prin anumite
procedee tehnologice, cum ar fi preîncălzirea,
ordinea de sudare corespunzătoare, tratamente
termice ulterioare (pt piese mici).
Există anumite metode pentru reducerea deformațiilor din contracția sudurii, cum ar fi:
• Dispunerea simetrică a cordoanelor de sudură față de centrul de greutate al secțiunii

• Executarea alternativă a cordoanelor de sudură
• Montarea pieselor ținându-se cont în avans de deformații, astfel încât după sudură să se
ajungă la poziția dorită
• Deformarea plastică la rece a pieselor în sens contrar deformațiilor din sudare înaintea
sudării
• Încălzirea materialului în partea opusă cordonului de sudură
• Îndreptarea la rece prin deformare plastică a elementului (poate introduce tensiuni
suplimentare în element)
2. Îmbinări metalice sudate – Exemple de suduri
2. Îmbinări metalice sudate - Solicitări
Sudurile laterale din îmbinările supuse la forțe axiale sunt solicitate la forfecare.
Repartizarea tensiunilor tangențiale este neuniformă în lungul cordonului de sudură și
se accentuează cu cât raportul dintre lungimea și grosimea cordonului crește. În
domeniul plastic deformațiile cresc, iar tensiunile se uniformizeaza.
Sudurile frontale ale pieselor suprapuse se comportă diferit după natura solicitărilor ce
acționează asupra elementelor. Dacă efortul este de întindere ruperea se produce după
planuri înclinate prin metalul depus, care are deformații plastice mai mici decât
sudurile laterale.
Cordoanele de sudură ale îmbinărilor în T supuse la întindere cedează similar.

Când efortul este de compresiune, înainte de rupere se produc deformații plastice
importante și cordonul de sudură refulează. Ruperea se produce într-un plan paralel cu
solicitarea prin metalul depus sau prin metalul de bază.
Sudurile combinate (laterale și frontale) supuse la întindere se rup după planuri

înclinate prin metalul depus. Ruperea la compresiune se produce cu deformații plastice
de ansamblu importante.
2. Îmbinări metalice sudate - Solicitări
2. Îmbinări metalice sudate – Solicitări
2. Îmbinări metalice sudate – Exemple de cedări
Bibliografie
Timişoara
4. www.meadinfo.org/2009/04/weld-types-edge-preparations.html
5. www.scrigroup.com/tehnologie/tehnica-mecanica/FORFECAREA-PIESELOR-DE-
GROSIME82668.php
6. Gheorghe I. , Voicu M. , Paraschiv I. - Tehnologia asamblarilor si montajului
7. www.scrigroup.com/tehnologie/tehnica-mecanica/FORFECAREA-PIESELOR-DE-
GROSIME82668.php
8. Icusca Florica – Îmbinări prin nituire
9. Eurocode 3- Partea 1-8: SR EN 1993-1-8-2006 Proiectarea imbinarilor
10. Metallurgical Technologies - Analysis Of A Fractured Crane Frame Weldment
11. www.mig-welding.co.uk/tig-butt-weld.htm
12. David French – Poor Welding Failure
13. Bailey N.S. , Tan W., Shin Y.C. - A Parametric Study on Laser Welding of Magnesium Alloy
AZ31 by a Fiber Laser
14. www.apcmr.ro/Ghid%20de%20proiectare%20Hale%20metalice/normativ_hale.pdf

2curs Lemn - Merged

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2curs Lemn - Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Politehnica Timișoara

Facultatea de Arhitectura si Urbanism

Prof. Dr. Ing. Marius Mosoarca

Dr. Ing. Mihai Fofiu

Fisura - crapatura > 0.5 mm

• faţa, considerată în general suprafaţa lată longitudinală a oricărei

• Dupa forma secţiunii şi gradul de prelucrare:

Produs de cherestea Grosime Latime

Conform STAS 942-86

Conform STAS 942-86

• Furnire estetice – pentru mobilier (STAS 5513-87)

• Furnire tehnice – pentru fabriarea: (STAS 9406-84)

• Material de constructire de intalta tehnologie

• Produs realizat prin incleierea mai multor piese de lemn

• Se realizeaza din scanduri sau dulapi

• Inaltime pana la 2,2 m

• A) din cherestea cu lăţime de maxim 20cm

• a) se prelungesc prin încleiere pe o suprafaţă M Nt

• c) prin joante de încleiere sub formă de dinţi l lt 50 50 50 50 50 50

• d) Îmbinările se decalează la distanţă de M p

Fig. 2.13 - Îmbinarea longitudinală de prelungire a elementelor

• Rezistenta crescuta (omogenitate mare)

• Folosrea rationala a lemnului

• rin < 200 ti , pentru ti <30 mm

• limitarea razei medie de curbură r;

secţiunii (hap) şi raza de curbură medie ( r ).

Caracteristica Notaţie Valoare ( conf. EN11949)

Rezistenţa la compresiune paralelă cu

Caracteristica Notaţie Clase de rezistenţă

Rezistenţa la întindere (N/mm2)

Rezistenţa la forfecare (N/mm2) fν,g,k 2.8 2.8 3.0 3.5 3.5

Densitatea ( kg/m3 ) ρ g,k 360 380 410 440 480

• Fibrele foilor exterioare sunt dispuse în acelaşi sens, iar

fibrele foilor intermediare în sensuri alternative simetric

faţă de axa mediană. În mod obişnuit fibrele sunt dispuse

perpendicular unele pe altele la două foi alăturate

• Caracteristicile placajelor sunt influenţate de:

• parametrii geometrici (compoziţie, numărul şi grosimea elementelor componente);

• cantitatea şi proprietăţile adezivilor

Fig. 2.16 - Încovoiere perpendiculară pe planul panourilor a) b)

fibrelor şipcilor de lemn este considerată ca fiind sensul de rezistenţă principal

• marca de Micro - Lam LVL în America

• Kerto LVL în Europa.

Lemn stratificat – avantaje fata de lemnul natural

S.L. Dr. Ing. Mihai Fofiu

• Unele încercări experimentale au pus în evidenţă faptul ca modulul de

• Rezistenţa de calcul pentru un parametru mecanic (Xd) se determină

• Intindere – elemente de tip tirant (talpa sarpanta)

• Compresiune – stalpi, popi

• Compresiune si încovoiere – stalpi

Epruvete pentru determinarea rezistenţei la întindere

ft,o,d -rezistența de calcul a lemnului la întindere paralelă cu fibrele,

• Coeficienti de zveltete maxim admisi

Determinarea rezistentei la forfecare

Solicitarea de forfecare la îmbinări

σm,d ≤ kcrit x fm,d

În anumite situaţii pentru elementele încovoiate, rezistenta de calcul la

Astfel sunt recomandate valorile:

Dr. Ing. Mihai Fofiu

• Sunt realizate pentru a asigura transferal solicitarilor, produse de actiuni

• Rolul imbinarilor de lemn:

• Conditii ce influenteaza alegerea unui tip de imbinare:

Imbinarile tradiționale de lemn