Principalele proprietați ale lemnului

Principalele proprietați ale lemnului

A - Proprietațile fizice

      - DENSITATEA APARENTA – este raportul, exprimat in g/cm³, dintre masa aparenta și
volumul lemnului.  Ea variaza de la o specie la alta. Poate varia și la aceeași specie funcție de
condițiile de creștere, de lațimea inelelor anuale, proporția de lemn tarziu sau timpuriu, existența
unor substanțe de incrustare și umiditate.

      In funcție de specie, densitatea variaza de la cca 0,04 g/cm³ (balsa) pana la 1,40 g/cm³
(guaiac).

            - specii foarte ușoare – pana la 0,40 g/cm³;

            - specii ușoare – de la 0,40 – 0,50 g/cm³;

            - specii semiușoare – de la 0,50 – 0,60 g/cm³;

            - specii semigrele – de la 0,60 – 0,70 g/cm³;

            - specii grele – de la 0,70 – 0,80 g/cm³;

            - specii foarte grele – peste 0,80 g/cm³.

      Funcție de densitatea aparenta putem clasifica lemnul astfel:

       ușor: anin, brad, castan, duglas, ienupar, molid, nuc american, pin, plop, salcie, tei
etc.;

       potrivit de greu: alun, arțar, cireș, dud, larice, mesteacan, paltin, platan;

       greu: anin de munte, carpen, corn, fag, frasin, jugastru, paltin, prun, salcam, stejar,
ulm, tisa etc.

      Densitatea aparenta a speciilor de la noi din țara este cuprinsa intre 0,35 și 0,98 g/m³.

      Un rol important il joaca și in prelucrarea lemnului in semifabricate, a caror densitate este
mai mare decat a lemnului masiv (placaj de plop – 0,40-0,50 g/cm³, placaj de fag – 0,75 g/cm³,
PAL din plop – 0,43-0,70 g/cm³, PAL din fag – 0,66-0,82 g/cm³, PFL placi moi – 0,22-0,40
g/cm³-poros, PFL densitate medie – 0,60-0,73 g/cm³,  PFL placi dure – 1,00-1,10 g/cm³-MDF).

      - UMIDITATEA este conținutul de apa, exprimat in procente, din greutatea lemnului. Ea
influențeaza mai toate proprietațile mecanice și fizice ale lemnului: durabilitatea, uscarea,
impregnarea și prelucrarea mecanica și chimica. Datorita structurii și compoziției chimice
complexe, lemnul se comporta ca un material coloidal capilar, avand capacitatea de a absorbi și
reține apa din atmosfera (higroscopicitate). Datorita higroscopicitații, lemnul tinde permanent sa
realizeze o umiditate corespunzatoare condițiilor de pastrare sau de folosința. Funcție de
umiditate, lemnul iși modifica dimensiunile, ceea ce produce deformarea sau craparea lemnului.
O umiditate de echilibru pentru realizarea mobilei și a obiectelor de interior este 10 ± 2%.

      - UMFLAREA ȘI CONTRAGEREA reprezinta marirea dimensiunilor respectiv, micșorarea

volumului lemnului datorita creșterii sau scaderii umiditații. Acest fenomen se produce in limita
absorbției sau pierderii apei legate (umiditate 0-30%). Patrunderea sau pierderea apei lichide in
sau din golurile celulare nu influențeaza variațiile dimensionale ale lemnului. Acestea sunt
influențate și de alte lichide sau substanțe chimice.

      Marimea umflarii și contragerii lemnului se exprima prin coeficienți, funcție de variația

dimensiunilor pe direcțiile de masurare, in raport cu poziția inelelor anuale și a fibrelor – radiala,
tangențiala, longitudinala.

      Umflarea și contragerea lemnului difera de la o specie la alta și chiar la aceeași specie pot fi
valori diferite. Marimea coeficienților depinde de proporția de lemn timpuriu și tarziu și de
substanțele lichide cu care lemnul vine in contact. In general, raportul intre coeficienții de
umflare sau contragere este urmatorul: (longitudinal) αl=1; (radial) αr=10; (tangențial) αt=20.

      - PROPRIETAȚILE TERMICE cele mai importante sunt:

       dilatarea termica – reprezinta schimbarea dimensiunii unei piese de lemn sub acțiunea
caldurii. Coeficientul de dilatare termica depinde de specia lemnoasa, densitatea și
umiditatea lemnului.

       difuzibilitatea termica – indica viteza de conducere a caldurii. Este un indice important in

practica uscarii, impregnarii, incleierii și presarii lemnului.

       conductivitatea termica – este proprietatea de a conduce caldura. Avand o conductivitate

termica redusa, lemnul este utilizat ca material de izolare termica.

      - PROPRIETAȚILE ELECTRICE ȘI MAGNETICE – depind de umiditatea lemnului și de

direcția fibrelor. In general lemnul este un bun izolator electric, in special cand este uscat.
Crescand umiditatea, scade rezistența electrica. La aceeași umiditate dar temperatura mai mare,
scade și mai mult rezistența electrica.

      - PROPRIETAȚILE ACUSTICE ale lemnului sunt:

       viteza de propagare a sunetelor, care depinde de lațimea inelului anual, marimea și

distribuția porilor, fibrelor, densitatea aparenta, temperatura, umiditatea și frecvența
sunetelor.

       rezistența acustica  este cea pe care o opune lemnul raspandirii sunetelor și este
proporționala cu modulul de elasticitate si densitatea aparenta.

       Amortizarea sunetelor prin radiația energiei sonore este capacitatea lemnului de a

amortiza sunetele prin frecari interne. Este determinanta in alegerea materialelor pentru
instrumente muzicale. Depinde de viteza de propagare a sunetelor in lemn și de densitatea
aparenta.

       Izolația sonora a lemnului este un indice redus. Absorbția sonora este mai mare la lemnul
cu densitate aparenta mare, umiditate ridicata și cu suprafețe neregulate.

       Rezonanța lemnului este proprietatea lui de a propaga sunetele. Aceasta capacitate l-a

recomandat ca material valoros pentru fabricarea instrumentelor muzicale, in special
lemnul cu inele anuale regulate. Cel cu inele anuale inguste (1-2mm) este apreciat pentru
realizarea viorilor iar cel cu inele anuale late este recomandat instrumentelor ce produc
sunete joase (violoncel, contravas etc.).

      B - Proprietațile mecanice

      - ELASTICITATEA este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea sarcinilor

exterioare și de a-și reveni la forma inițiala dupa indepartarea lor. Pentru aceasta exista insa o
limita de elasticitate ce nu trebuie depașita altfel, deformarile devin remanente.

      - PLASTICITATEA este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea sarcinilor

exterioare și de a-și menține noua forma dupa indepartarea lor. Dupa natura solicitarii, deosebim
plasticitate la compresiune, intindere și incovoiere. In cazul mobilei curbate, mai importanta este
plasticitatea la incovoiere, cea mai buna esența pentru realizarea mobilei curbate fiind fagul.

      - REZISTENȚA LA COMPRESIUNE reprezinta efortul unitar la care materialul solicitat la

compresiune se rupe, pentru lemn intereseaza in special rezistența la compresiune perpendiculara
pe fibre. Ea este influențata de densitatea aparenta, umiditatea și temperatura lemnului.
Rezistența la compresiune paralela cu fibrele este influențata de densitatea aparenta, umiditatea,
temperatura și defectele lemnului.

      - REZISTENȚA LA TRACȚIUNE este influențata de densitatea aparenta, umiditatea,

temperatura și defectele lemnului. El poate fi solicitat la tracțiune in sens paralel sau
perpendicular pe fibre. Rezistența la tracțiune paralel cu fibrele crește cu greutatea specifica și
scade cu creșterea umiditații și temperaturii. Rezistența la tracțiune perpendicular cu fibrele
crește odata cu creșterea densitații aparente și scade cu creșterea umiditații și temperaturii. 

      - REZISTENȚA LA INCOVOIERE STATICA apare la lemnul solicitat in special in lucrari

de construcții și industrie. Ea depinde de densitatea aparenta, umiditatea, temperatura
și  defectele lemnului.

      - REZISTENȚA LA INCOVOIERE PRIN ȘOC este o insușire care permite clasificarea
lemnului pentru utilizari la care intervin solicitari dinamice și identificarea unor alterații,
imbatraniri sau influența unor tratamente fizice sau chimice forțate.

      Specii cu rezistența buna: frasin, hicori, molid, brad (construcții de avioane, schiuri, piese de
mașini etc.).

      Specii cu rezistența mijlocie la șoc: stejar, fag (vagoane, traverse etc.).

      Specii cu rezistența mica la șoc: rașinoase, castan, plop, oțetar etc. (utilizari limitate).

      - REZISTENȚA LA FORFECARE intervine in construcții la asamblare prin scobituri sau

buloane, grinzi supuse efortului de incovoiere etc. Ea crește cu densitatea aparenta și scade pe
masura ce crește umiditatea lemnului.

      - REZISTENȚA LA DESPICARE apare datorita proprietații lemnului de a se diviza sub

acțiunea unor unelte taietoare in forma de pana. Rezistența depinde de densitatea aparenta,
structura lemnului și defectele lui (fibra rasucita, inclinata, noduri).

      - DURITATEA este proprietatea lemnului de a rezista patrunderii unor corpuri mai tari. Ea
clasifica lemnul in 'tare' sau 'moale', indicand și posibilitațile de prelucrare a lemnului cu sculele
taietoare.

      C - Proprietați tehnologice

      - UZURA este fenomenul de distrugere a lemnului in timp prin contactul sau frecarea lui cu
alte corpuri sau prin modificari ale formelor, dimensiunilor, densitații aparente etc. Cel mai mult
se uzeaza lemnul folosit la pardoseli.

      - CURBAREA este o proprietate a lemnului de care depinde utilizarea lemnului in

construcții, aviație, mobila, ambarcațiuni etc. Cel mai bine se comporta speciile precum fagul,
stejarul, frasinul, ulmul. Raza minima de curbura depinde de specia lemnoasa, de densitatea
aparenta, lațimea inelelor anuale, umiditatea, temperatura și unghiul de inclinare al fibrelor fața
de direcția longitudinala. Mai bine se realizeaza cu piese cu secțiuni reduse, densitatea aparenta
mica, umiditatea și temperatura mai ridicate.
      Raza minima pentru un element din lemn de 25mm grosime:   - fag = 40-100mm

                                                                                                  - stejar = 50mm

                                                                                                  - frasin = 65mm

      - REZISTENȚA LA SMULGEREA CUIELOR ȘI ȘURUBURILOR apare la utilizarea

lemnului in construcții, mobila, vagoane, ambarcațiuni etc. Asamblarea elementelor din lemn
prin cuie sau șuruburi se bazeaza pe forța de frecare dintre lemn și suprafața laterala a cuiului sau
șurubului. Rezistența la smulgere depinde de densitatea aparenta, direcția de batere a cuielor fața
de inelele anuale, forma secțiunii cuiului și asperitatea suprafeței acestuia, scazand pe masura ce
crește umiditatea.

      - DURABILITATEA este aptitudinea lemnului de a-și pastra nealterate caracteristicile sale
naturale și insușirile de lemn sanatos in mediile in care este intrebuințat. Ea depinde de specie, de
natura mediului in care este folosit, rezistența la acțiunea bacteriilor și ciupercilor xilofage.

      Lemnul poate fi folosit in aer liber, incaperi inchise, pamant, apa etc. Cel mai bine se
pastreaza cel scufundat in apa, evitandu-se și atacul ciupercilor xilofage. Cel utilizat in aer liber,
in contact cu solul sau ingropat, are o durabilitate mai redusa.

      Durabilitatea medie a speciilor: - in aer liber: stejar (80 ani), larice (60 ani), pin, nuc (50 ani)
etc.

                                                      - sub șopron: stejar (150 ani), larice (120 ani), pin, salcam (100
ani) etc.

                                                      - scufundat: stejar, larice (500 ani), pin (400 ani), salcam (300
ani) etc.

LEMNUL SI MATERIALE PE BAZA DE LEMN UTILIZATE IN

CONSTRUCTII

LEMNUL SI MATERIALE PE BAZA DE LEMN UTILIZATE IN CONSTRUCTII

LEMNUL . GENERALITATI
Compozitia chimica

Lemnul este un material de natura organica, cu compozitie chimica

complexa, dependenta de specie (esenta), de varsta arborelui si de locul din
cilindrul lemnos din care a provenit.
 Lemnul absolut uscat, indiferent de esenta din care provine, contine in
medie 49,4 % C, 6,3 % H2, 44,2 % O2, N2 etc., legate in combinatii complexe, in
majoritate macromoleculare.

Tabelul XI-1. Compozitia chimica a lemnului

Substanta organic Continut in substante organice (%)

rasinoase foioase
Celuloza (C6H10O5)n 48 – 56 46 – 48
Lignina (C14H24O10)n 26 – 30 19 – 28
Hemiceluloza 23 – 26 26 – 35
a) pentoze (C5H8O4)n 10 – 12 23 – 29

b) hexoze (C6H8O4)n 13 3–6

Substantele ce alcatuiesc lemnul pot fi impartite in compusi care formeaza

membrana celulei lemnoase (celuloza, hemiceluloza, lignina) si care prezinta 90 –
95 % din masa lemnoasa si compusi ce pot fi extrasi cu solventi specifici, fara a
afecta practic compozitia lemnului.

Substantele organice reprezinta aproximativ 97 – 99 % din masa lemnoasa

(uscata), restul fiind format din compusi anorganici (saruri ale metalelor alcaline),
care la ardere formeaza cenusa.

În compozitia lemnului intra o mare cantitate de apa, ce se prezinta ca apa

legata chimic, apa adsorbita (legata fizic) si apa libera. Cantitatea de apa adsorbita
variaza cu umiditatea atmosferica, lemnul fiind un material higroscopic.

Compozitia chimica a lemnului determina proprietatile lui fizico-chimice.

XI.1.2. Structura fizica

Lemnul se caracterizeaza prin microstructura si macrostructura.

 Prin microstructura se intelege structura microscopica a lemnului, formata
din celule lemnoase, care alcatuiesc tesuturile vii (parenchim) sau moarte (de
sustinere, de conducere si mixte). Microstructura depinde de esenta lemnoasa.

Structura macroscopica se observa in sectiunile practicate in cilindrul

lemnos, in care se vad inelele anuale, fibrele lemnoase si zone deosebite  prin
structura, rol si proprietati.

Se numesc defecte, neomogenitatile de structura cauzate de specificul de

crestere al arborelui, de diferitele boli suferite de aceasta, precum si de atacul
microorganismelor, insectelor etc.

Defectele influenteaza negativ proprietatile mecanice ale lemnului.

Influenta lor se apreciaza in functie de tipul de defect, de distributia in materialul
lemnos, de zona afectata etc.

Figura. XI.1. Sectiuni in cilindrul lemnos

Structura eterogena, fibroasa, face din lemn un material cu proprietati

fizico-mecanice specifice, anizotrope, ce sunt influentate de defectele de structura.

Defectele, reprezinta un criteriu eliminatoriu in alegerea lemnului utilizat

ca material de constructie.

PROPRIETATILE FIZICE ALE LEMNULUI

 Higroscopicitatea este proprietatea lemnului de a absorbi apa din mediul
ambiant. Din cauza higroscopicitatii apa continuta in lemn variaza in functie de
temperatura, de umiditatea mediului inconjurator, de felul arborelui.

Umiditatea lemnului influenteaza proprietatile fizice, mecanice si

durabilitatea lemnului (rezistenta la putrezire).

Umiditatea lemnului este apreciata cu pierderea in masa suferita de lemn prin

incalzire la 105°C, ce se poate raporta procentual la masa lemnului brut  (umiditate
relativa) sau la masa lemnului uscat (umiditate absoluta);

Umiditatea nu este distribuita uniform in masa materialului, fiind mai

ridicata in tesaturile tinere, si mai redusa in tesaturile lignificate (duramen).

Umiditatea de echilibru, atinsa de lemn in momentul in care tensiunea

vaporilor de apa din acest material egaleaza pe cea a vaporilor din atmosfera, este
considerata umiditate standard sau normala. Pentru conditiile atmosferice ale tarii
noastre, este considerata standard, umiditatea relativa de 15 %.

Proprietatile chimice, fizice si mecanice sunt afectate de umiditatea de

higroscopicitate (de absorbtie).

Variatiile de volum sunt determinate de modificarea continutului in apa de

higroscopicitate.

Scaderea umiditatii duce la micsorarea dimensiunilor membranelor celulare

si implicit la reducerea dimensiunilor si volumului materialului lemnos
(contragere).

Contragerile cele mai mari le dau esentele cu membrane celulare groase

(lemnul de densitate mare); lemnul cu structura afanata, cu pereti celulari subtiri,
are variatii de volum mai mici la modificarea continutului in apa de
higroscopicitate.

La reumezirea lemnului, variatia de umiditate, in limitele apei de

higroscopicitate, produce umflarea membranelor celulelor lemnoase si cresterea
volumului materialului lemnos.

Jocul de volum duce la craparea materialului lemnos si deci la degradarea

lui.
 Din cauza structurii neomogene a lemnului, contragerea si umflarea are loc
diferentiat in functie de directie.

Variatia neomogena de volum duce la curbarea materialelor debitate din

cilindrul lemnos, diferentiat, in functie de pozitia inelelor anuale fata de fetele
cherestelei.

De asemenea, prin variatiile de volum, in materialele lemnoase se pot

produce crapaturi sau pot apare in timp rosturi intre produsele din lemn puse in
lucrare.

Din aceasta cauza lemnul trebuie pus in lucrare cu umiditatea

corespunzatoare conditiilor de exploatare, iar bustenii si materialele obtinute din
acestea trebuiesc protejati impotriva pierderilor de umiditate (sub punctul de
saturatie) pentru a se impiedica fisurarea lor.

Densitatea lemnului

            Densitatea absoluta a substantei lemnoase este practic aceeasi - circa 1500

kg/m3 pentru toate esentele lemnoase.

Densitatea aparenta a lemnului variaza in functie de esenta (care determina

structura) si de umiditatea la care se face determinarea. Din aceasta cauza
densitatile se determina la umiditate standard.

Densitatea lemnului la diferite umiditati

Felul arborelui Densitatea aparenta kg/m3

lemn verde lemn cu 15 % H2O lemn absolut uscat
Brad 1.000 450 410
Molid 740 480 430
Pin 700 520 490
Stejar 1.110 740 650
Fag 1.010 750 690
Frasin 920 760 680
Salcam 880 750 730
Tei 740 460 490
 

Conductivitatea termica a lemnului depinde de densitatea aparenta (esenta),

de umiditate, de temperatura si de directia pe care se propaga caldura.

Coeficientul de conductivitate termica in lungul fibrei lemnoase este in

medie de 1,8 - 2 ori mai mare decat in directia perpendiculara pe fibra.

Proprietati mecanice ale lemnului sunt determinate de esenta, de defecte,

de umiditate, de directia pe care este solicitat si de conditiile de crestere a efortului
la care este supus materialul.

Avand in vedere multitudinea de factori ce influenteaza comportarea

lemnului sub actiunea diferitelor incarcari, rezistentele mecanice se determina la
umiditate standard (15 %), pe epruvete lipsite de efecte si in conditii de actionare a
fortei perpendicular si paralel cu fibra lemnoasa.

Rezistentele admisibile ale lemnului ce se iau in consideratie in

dimensionarea constructiilor sunt mai mici, avand in vedere ca in materialele de
constructie pot exista si defecte, iar umiditatea reala poate fi diferita de cea
standard.

Rezistentele mecanice ale lemnului pentru diferite umiditati

Tip Rezistentea la: (daN/cm2)

compresiune II cu tractiune din incovoiere statica

fibra incovoiere II cu fibra
umiditatea (%)
15 30 15 30 15 30
Molidul 415 210 1010 790 760 495
Brad 390 195 1005 790 705 440
Stejar 510 310 – – 945 680
Fag 475 260 1180 955 645
Plop 345 180 870 685 610 405
 

 Actiuni agresive asupra lemnului si mijloace de protectie

Stabilitatea chimica este determinata de esenta lemnoasa, de conditiile de

exploatare si de natura mediului agresiv.

Solutiile acide devin agresive la pH = 2. Sub actiunea indelungata a

solutiilor acide sau bazice, lemnul se poate distruge, cu atat mai repede cu cat
aciditatea (concentratia in   sau bazicitatea (concentratia in OH–) este mai
mare.

Distrugerea lemnului sub actiunea chimica este accelerata de atacul

biologic.

Durabilitatea lemnului este rezistenta lui la putrezire.

Din cauza naturii lui organice lemnul este supus actiunii distructive al unor
bacterii si ciuperci de diferite tipuri.

Rezistenta la atacul biologic este determinata de esenta, de structura, de

temperatura si umiditate.

Dupa durabilitate lemnul se poate clasifica in:

– foarte putin durabil (fag, plop, mesteacan), care putrezeste in maximum 3 ani;

– putin durabil (brad, molid), care putrezeste intre 3 la 7 ani;

– durabil (salcam, pin), care putrezeste intre 7 la 10 ani;

– foarte durabil (stejar, nuc), care incepe sa putrezeasca dupa 10 ani.

Protectia lemnului impotriva putrezirii se realizeaza prin asigurarea unor

conditii optime de transport, depozitare si exploatare a materialelor lemnoase sau
prin tratare cu substante fungicide.
 Conditiile optime sunt asigurate daca materialul lemnos este mentinut fie
complet uscat, fie la umiditate mai mare de punctul de saturatie si fara a veni in
contact direct cu solul.

Daca nu se pot asigura conditii optime, materialele lemnoase trebuiesc

fungicizate fie in totalitate fie numai in partile vulnerabile la putrezire.

Ca fungicide se utilizeaza substante cu toxicitate mare fata de agentii

biologici ce provoaca putrezirea, dar netoxice pentru om si alte organisme. Se
utilizeaza substante anorganice solubile in apa (NaF, ZnCl2, Na2SiF6), substante
organice solubile (dinitrofenol C6H3(NO2)2OH, oxifenolat de sodiu C12HgO
Na.3H2O, creozot) sau uleioase (gudroane).

Prin tratare cu fungicide durabilitatea lemnului se mareste, diferentiat in

functie de natura substantei de tratare. Cresterea durabilitatii pentru traversele de
cale ferata prin fungicizare este data in tabelul XI-6.

Durabilitatea lemnului functie de metoda de tratament

Tratament Durabilitate (ani) Crestere fata de lemnul netratat

neimpregnat 2–3 –
impregnare cu ZnCl2 5–8 aprox. 2,5 ori
impregnare cu creozot 30 – 35 10 – 12 ori

Comportarea lemnului la incalzire si protectia contra focului

Lemnul este material combustibil si inflamabil. Încalzit progresiv, lemnul

pierde initial apa (pana la 105° C).

Începand cu 110° C din lemn incep sa se distile alaturi de vapori de apa si

gaze combustibile (H2, CO, CH4) care la 200° C pot produce, in prezenta unei
flacari, aprinderea lemnului (punct de aprindere).

La aproximativ 300° C este situat punctul de inflamabilitate, la care gazele

distilate din lemn se autoaprind.

Pe masura ce gazele ard lemnul se carbonizeaza. Carbunele fomat incepe sa

arda dupa epuizarea gazelor, ducand la transformarea in final a lemnului in CO2 si
cenusa.
 Cu ajutorul unor mijloace de protectie constructive sau prin tratare cu
substante ignifuge pot fi reduse (dar nu inlaturate) combustibilitatea si
inflamabilitatea lemnului.

Metodele constructive de protectie impotriva focului constau in acoperirea

elementelor de constructie cu tencuieli (simple sau pe placa de rabit), izolarea
elementelor mari (stalpi) cu zidarie izolatoare etc.

Ignifugarea se realizeaza prin tratarea superficiala sau prin impregnarea

materialelor lemnoase cu solutii de substante anorganice (Na2SiO3,
Na2B4O7.10H2O, NH4Cl, ZnCl2, Na2HPO4, (NH4)3 PO4, (NH4)2SO4), cu vopsea pe
baza de polimeri clorvinilici etc.

Substantele ignifuge actioneaza prin formarea unor pelicule necombustibile si

neinflamabile (Na2SiO3, Na2B4O7.10H2O) pe suprafata lemnului, sau de gaze
necombustibile si acizi tari, care carbonizeaza superficial lemnul:
(NH4)2SO4 NH3 + H2SO4.

Substantele ignifuge se utilizeaza simple sau in amestecuri. Metoda de

protectie se alege in functie de pericolul de incendiu.

Tipuri de esente utilizate pentru obtinerea materialelor de constructie din lemn

Pentru obtinerea materialelor si elementelor de constructie din lemn pot fi

utilizati numai arborii, care prin compozitie si structura asigura rezistentele
mecanice si durabilitatea ceruta de conditiile de exploatare.

Esentele principale utilizate pentru fabricarea materialelor de constructie

sunt cele de rasinoase si foioase.

Esentele de rasinoase sunt de larga utilizare, ce se explica prin raspandirea

si modul de crestere (trunchiuri drepte) al arborilor rasinosi.

Dintre arborii rasinosi se utilizeaza mai ales molidul si bradul, mai

raspanditi in tara noastra.

Molidul are rezistente mecanice bune, densitate mica, se prelucreaza usor,

iar cantitatea mare de rasina ii asigura o durabilitate mai mare.
 Bradul este un lemn mai alb, cu rasina mai putina ceea ce il face mai putin
durabil decat molidul.

Esentele de foioase au proprietati variate, ce determina utilizarea lor

diferentiata in functie de caracteristicile tehnice.

Esentele tari se utilizeaza pentru obtinerea materialelor si elementelor de

constructie. Dintre acestea mai importante sunt stejarul (lemn dens, cu rezistente
mecanice mari, cu contragere mare la uscare, dar cu umiditate mare) si fagul cu
rezistente mecanice bune, dar mai putin durabil decat stejarul.

Esentele moi (plopul, salcia) se utilizeaza ca materii prime pentru obtinerea

de materiale eficiente, moderne ce nu mai pastreaza structura initiala a lemnului si
care in unele cazuri au proprietati superioare tari.

Din prelucrarea esentelor mentionate rezulta deseurile lemnoase care se pot utiliza
in fabricarea de materiale eficiente pe baza de lemn. Arborii foiosi dau deseuri mai
numeroase (25 – 40 %) decat cei rasinosi (23 – 35 %).

MATERIALE LEMNOASE UTILIZATE IN CONSTRUCTII

În domeniul constructiilor se utilizeaza doua categorii mari de materiale

lemnoase:

-  materiale care pastreaza structura si proprietatile lemnului brut;

- materiale eficiente, moderne, obtinute din esente moi sau din deseuri cu ajutorul
unor lianti din polimeri organici si prin procedee tehnologice adecvate si care nu
mai pastreaza structura si au proprietati diferite de cele ale lemnului brut.

MATERIALE DE CONSTRUCTIE DIN LEMN CARE PASTREAZA

STRUCTURA SI PROPRIETATILE LEMNULUI BRUT.
Produsele brute

Produsele brute se obtin din arbori prin curatirea ramurilor, decojirea si

taierea lor la lungimi convenabile. Aceste materiale pastreaza conicitatea naturala a
lemnului.

Produse brute din lemn

Nr Produs Dimensiuni Esenta Aspect Utilizari

1. BUSTENI do 14 cm foioase -materie prima
pentru produse
min. 2,5 m rasinoase semifabricate
si finite
l
– piloti
min.
– batardouri

– stalpi de
sustinere
2. STALPI l 5-14 m foioase sustinerea
PENTRU rasinoase liniilor aeriene,
LINII electrice,
AERIENE telefonice
3. BILE do 12-16
cm
l
9m
MANELE do 8-11 cm rasinoase – schelarie

l 3-6 m
PRAJINI do 4-7 cm – lemne de
sustinere
l 2-4 m

Produsele semifabricate

Produsele semifabricate au forme geometrice bine determinate si se obtin

prin prelucrarea bustenilor.

Cheresteaua se obtine prin debitare (taiere)

 Traversele de cale ferata se fabrica numai din lemn de foioase prin taiere
sau cioplire, in asa fel incat inelele anuale sa fie tangente la fata lor .

Produse semifabricate din lemn

Produs Aspect Dimensiuni Utilizari

I.Cherestea: hmin= 10cm elemente de
constructii
a)     grinzi bh

l= 3-6m
b)     dulapi b) h>4 cm, b2h, elemente de
c)     rigle
l=5 - 6m constructii

c) h>4 cm, b2h, schelarie

l=5 - 6m
d) scanduri h2cm, b2h, schelarie

e)sipci l=5 - 6m cofraje

h2cm, b2h,

l=5 - 6m
II. Traverse de cale ferata
cale ferata normala

III. Furnir grosime 0,8-4 mm Fabricare:

a)     de baza grosime1-6mm placaje

b)     tehnic
paneluri
 placi celulare

lemn
stratificat

mobilier
c) de fata grosime 0,6-1mm furniruire
mobila

decoratiuni
interioare

Furnirul se obtine prin derulare sau decupare (fig. XI.6.) din lemn de
foioase selectionat.

Metode de obtinere a furnirului

Produsele finite

Placajele se obtin din numar impar de furnir cu fibrele dispuse sub unghi
de 90° (sau mai mic) unele fata de altele, lipite cu adezivi sintetici prin presare la
cald . Au rezistente mecanice bune si contragerile mai mici decat ale lemnului brut.

Modul de obtinere a unui placaj

 Se fabrica placaje de uz general si special (bachelitizate, melaminate,
stelate etc.).

Panelele se realizeaza din sipci, cu inelele anuale distribuite cat mai diferit
(pentru a se anula contragerile mari tangentiale), lipite cu adeziv si acoperite pe
ambele fete cu furnir, asezate astfel incat fibrele lemnoase sa fie perpendiculare pe
cele ale sipcilor din miez (fig. XI.8).

Modul de realizare a unui panel

Placile celulare sunt alcatuite dintr-un cadru rigid de lemn avand in

interior un fagure (celule) din fasii de furnir (sau spirale de furnir) acoperit pe
ambele fete cu folii din furnir.

Modul de realizare a placilor celulare

MATERIALE EFICIENTE FABRICATE PE BAZA DE LEMN

Sunt materiale ce rezulta prin valorificarea superioara a lemnului (esente

moi, deseuri, ce nu au alte utilizari industriale) cu ajutorul unor lianti organici pe
baza de produsi organici macromoleculari si prin procese tehnologice speciale.

Aceste materiale se caracterizeaza prin compozitie chimica si structura

diferita de cea a lemnului brut.

Modificarea compozitiei chimice se realizeaza prin utilizarea unor

materiale din polimeri (rasini fenolformaldehidice, melaminice etc.) ce
functioneaza ca lianti sau ca impregnanti.

Modificarea structurii se realizeaza prin presare la cald, ce conduce la

obtinerea de materiale omogene, cu proprietati izotrope, cu comportare buna la
apa, (contrageri mici si omogene, inlaturarea hidrofiliei etc.) etc.

Materiile ce se obtin pot inlocui atat lemnul masiv sau alte clase de
materiale (metale feroase si neferoase).

Placile fibrolemnoase (PFL) se obtin din amestec de pasta de fibre

lemnoase (defibrare mecanica sau chimica) si rasini sintetice (liant) prin presare la
cald. În functie de presiunea exercitata se obtin clase diferite de PFL

 cu proprietati si utilizari diferite.

Tipuri de placi fibrolemnoase

 Tip de placi Densitate aparenta a (kg/m3) Utilizari
– izolatoare a  400 – izolatii termice si fonice

– dure 850 - 900 – pereti despartitori

– extradure a > 900 – tamplarie de constructii

   (inlocuieste placajul,

   panelul etc.)

– pardoseli

– tamplarie de constructii

Placile din aschii lemnoase (PAL) se fabrica din aschii de esente moi,
aglomerate cu materiale din polimeri si presate la cald. În functie de conditiile de
fabricare se obtin tipuri diferite de PAL  ce se utilizeaza ca inlocuitor al lemnului
brut in majoritatea utilizarilor acestora.

Tipuri de PAL
Tipul de placi Densitate aparenta a (kg/m3) Utilizari
– usoare a < 450 – materiale termo si

– semigrele a = 450..750    fonoizolatoare

– grele a > 750 – inlocuitor al

   scandurilor, placajelor,

    paneluri

– pereti despartitori

– pardoseli

– usi

– mobilier
 Se fabrica PAL stratificate, ce pot fi furniruite, melaminate etc. si PAL
amogene (PALEX), sub forma de placi pline sau cu goluri, livrate ca atare sau
furniruite.

Lignolitul este un material fabricat din faina de lemn aglomerata cu lianti

pe baza de polimeri si cu materiale de umplutura, ce se utilizeaza sub forma de
placi la pardoseli lipite pe suporturi cu adezivi pe baza de cauciuc.

Lignostonul (lemn impregnat presat) se obtine prin densificarea prin

presare, pana la reducerea volumului cu 25 – 55 % a lemnului moale impregnat.
Proprietatile fizico-mecanice foarte bune  fac utilizabil acest material ca inlocuitor
al metalelor pentru piese solicitate la eforturi mari.

Proprietatile fizico-mecanice ale lignostonului

Proprietatea Unitatea de masura Valoarea

Densitatea aparenta kg/m3 1400
Rezistenta la compresiune daN/cm2 1500
Rezistenta la intindere daN/cm2 2500
Rezistenta la incovoiere daN/cm2 2500