Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE DIPLOMA
Promoţia
PROIECT DE DIPLOMA
Lemnul
Lemnul este un material de origine organica – biologica, produs al padurii in urma unui proces de
stocare a materialelor lingo-celulozice in interiorul arborilor. Prin aceasta definire a materialului
lemnos se pun in evidenta trei mari proprietati ale sale: variabilitatea, anizotropia si
biodegradabilitatea.
Lemnul este un material organic puternic higroscopic deoarece prin el circula apa in faza de
crestere si se formeaza esential din apa si dioxid de carbon. In timpul vietii lemnul contine foarte
multa apa, de pana la cinci ori greutatea sa cum este cazul esentelor foarte poroase, ca lemnul de
balsa.
Proprietatile termice ale lemnului sunt specifice. Dilatarea termica este slaba si neglijabila in
raport cu variatiile dimensionale in functie de modificarile umiditatii. Conductibilitatea termica este
de asemenea foarte mica, ceea ce face din lemn un bun izolator termic.
Anizotropia lemnului este rezultanta organizarii materiei lemnoase dupa cele trei directii:
longitudinala, tangentiala si radiala.
In ceea ce priveste durabilitatea, lemnul fiind un material organic celulozic este puternic
biodegradabil prin microorganisme si insecte. In functie de durabilitate, utilizarile sunt impartite in
clase de serviciu, care determina alegerile tehnice, atat alegerea esentei lemnoase cat si a tratamentului
chimic preventiv. Fiind un material care contine mult carbon si hidrogen, lemnul este un bun
carburant. Din fericire conductibilitatea sa termica este slaba si il face un carburant cu combustie
lenta. Aceasta permite utilizare sa in constructii. Cele doua caracteristici necesita in acelasi timp reguli
stricte la punerea in opera, in domeniul conceptiei pentru a proteja lemnul si pentru a garanta
durabilitatea lucrarii. Lemnul este un asnamblu de celule moarte organizate in masa lemnoasa din
interiorul arborelui.Celula, elementul principal al substantei lemnoase, trebuie sa raspunda la multiple
functii si deci este de mai multe tipuri. Principalele functii si principalele celule asociate acestora,
pentru cele mai importante materiale lemnoase sunt:
functia de transport, intrucat celula trebuie sa alimenteze frunza cu apa; apa este extrasa din sol
de catre radacini si transportata pana la frunze sub forma de seva bruta care contine mineralele
cu rol de regulator al activitatii celulare, celulele sunt goale pe interior si formeaza o legatra
continua de la radacina la frunza; acest tip de celula la rasinoase se numeste traheida
functia de nutritie, prevede transformarile chimice ale substantelor si stocarea rezervelor in caz
de oprire a aporturilor energetice din diferite motive; celulele specializate in aceasta functie
sunt denumite celule de parenchim, longitudinale si radiale.
functia de comunicare cu elule adiacente si ortogonale, care permit crearea unui sistem de
retea tridimensionala, cu zone de incrucisare intre celulele longitudinale si celulele transversale
si care permit sevei sa circule pe aceste directii
functia de protectie, in mod expres in zona exterioara a arborelui, prin celulele localizate in
coaja acestuia.
Dupa moartea celulelor din acestea nu mia raman decat peretii celulari, care constituie
materialul lemnos asa cum il intalnim in practica.
Masa lemnoasa a arborilor este caracterizata prin trei directii de crestere naturala (fig. 1):directia
longitudinala(L),care permite transferul sevei ;directia radiala pe care se dezvolta traheidele radiale si
care permit comunicarea tridimensionala pe mai multe straturi de celule asigurand o mai buna
coeziune structurala a ansamblului;directia tangentiala (Tg) este directia pe care se gaseste zona
generatoare libero-lemnoasa sau zona cambiala si care este regiunea activa unde celulele traiesc si se
divid pentru a da naste cresterii pe diametru.Divizarea are loc pe directia tangentiala pentru a mari
diametrul arborelui;majoritatea celulelor cresc spre interiorul arborelui si pe directie radiala pentru a
compensa marirea diametrului;majoritatea celulelor cresc spre interiorul arborelui si constituie masa
de lemn,iar o mica parte cresc spre exteriorul arborelui pentru dezvoltarea cojii.
Sectiunea transversala completa a unui trunchi permite sa se puna in evidenta trei parti,mai mult
sau mai putin distincte:
alburnul,care este partea partiala in viata a arborelui,fiind format din primele inele
anuale,imediat in spatele cojirii;
duramenul,denumit si lemn perfect este situat in partea centrala a trunchiului in care vasele
sunt obturate de diferite depuneri de tanin,coloranti ,rasini etc.
Fig.1 Sectiuni principale prin lemn:
Tr - sectiune transversala, R-sectiune
radiala, Tg - sectiune tangentiala, 1a-
coaja moarta, 1b-coaja vie, 2
cambiul,3-maduva, 4-alburn, 5-
duramen, 6 –raza, 7 raza medulara, 8-
inel anual.
Tesutul lemnos este format din traheide ,celule fuziforme denumite in mod curent fibre de
lemn.Traheidele dispuse in cadrul lemnului de primavara indeplinesc in primul rand o functie de
conducere a sevei si sunt prevazute cu numeroase punctuatii areolate, care servesc la schimbul de seva
intre doua celule longitudinale si radiale.Aceste punctuatii pot fi comparate cu mici orificii care
functioneaza precum pompele cu membrana.Celulele de parenchim radial se formeaza in jurul razelor
lemnoase, care reprezinta traheidele orizontale.Traheidele lemnului de vara prezinta pereti celulari
grosi si constituie in principal un tesut de sustinere care-i confera lemnului calitati
mecanice.Majoritatea speciilor de rasinoase au in structura lor canale rezinifere, care sunt dispuse
paralel cu traheidele.
Foioasele sunt specii mai recente decat rasinoasele ,fiind aparute in principal acum 150 milioane de
ani iar diversitatea lor biologica este superioara celor de rasinoase,ceea ce da acestora un ansamblu
numeros de familii,specii si esente.
Foiosele prezinta doua tipuri de celule:vasele care constituie un sistem tubular ce incepe de la
radacini pentru a asigura circulatia sevei si fibrele,celulele cu peretii grosi care constituie suporyul
mecanic al arborelui si care determina densitatea lemnului,de asemenea principalele proprietati fizici
ale lemnului,Densitatea variaza puternic de la o specie la alta si in cadrul aceleiasi specii lemnoase,in
timp ce este relativ uniforma pentru rasionoase .Pe sectiune transversala vasele apr ca niste orificii
,ceea ce le distinge de rasinoase,
Umiditatea lemnului
Lemnul ,fiind un material higroscopic,poate primi si retine o anumita cantitate de apa,in stare lichida
si de vapori.Cantitatea de apa continuta de lemn este exprimata in raport cu masa sa si se numeste
umiditatea lemnului.
Convential cheresteaua considerata uscata are o umiditate de maxim 17%,iar cheresteaua umeda o
umiditate mai mare den17 %.Cheresteaua este uscata pentru a fi siguri ca,procesul contragerii apare
inainte ca materialul sa fie folosit.Umiditatea de echilibru ,la care lemnul nici nu castiga si nici nu
pierde umiditatea de la aerul inconjurator,pentru piesele de cherestea folosite la interior va fi intre
10% si 15%.Uscarea se face de asemenea pentru a evita
deformarea:curbarea,incovoierea,rasucirea,bombarea,din cauza contragerilor neuniforme,in special pe
directiile radiale si tangentiale.
Rezistenta lemnului
Lemnul are o rezistenta mai mare pararel cu fibrele decat perpendicular pe fibre.Datorita acestui
lucru structurile din lemn sunt proiectate astefel incat sa profite de acest avantaj.
Compresiunea.Fibrele mici si stranse care formeaza structura celulara a lemnului ii confera acestuia
rezistenta la incarcari aplicate paralel cu fibrele.Fiecare fibra primeste si da suport lateral fibrelor
vecine;fiecare actioneaza ca o coloana goala pe dinauntru.
Tractiunea .Lemnul are o masa mare rezistenta la tractiune pararela cu fibrele dar are o rezistenta mica
perpendiculara pe fibre.
Incovoierea.Lemnul are o buna comportare la incovoiere.Grinzile cu grosime mai mica au o rezistenta
pe unitate mai mare dar acest factor nu se ia in considerare.Modulul de elasticitatr al lemnului la
incovoiere, care este o masura a rezistentei la deformatie sub sarcina, se determina prin standarde.
Forfecarea .Spre deosebire de celelalte proprietati ale lemnului are o rezistenta foarte mare la forfecare
perpendicular pe fibre si o rezistenta mai mica paralel cu fibrele.La proiectarea grinzilor forfecarea
perpendicular pe fibre nu se ia in calcul datorita valorii in cazul lemnului.
Multe dintre speciile lemnoase nu prezinta o durabilitate naturala asigurata prin procesul de crestere si
acumulari de substante chimice.De aceea pentru marirea durabilitatii in constructii se pot utiliza doua
procedee principale:protectia constructiva si protectia chimica.
Protectia constructiva
Prin protectia constructiva se urmareste protejarea lemnului la apa stagnata sau infiltrata,elementul
catalizator al reactiilor de biodegradare.Principalele cauze ale degradarii lemnului sunt legate de
conditiile meteorologice(apa,soarele,vantul),apa fiind insa factorul cel mai important.De aceea
reducerea continutului de apa in mod periodic prin ventilare,determina ca ciupercile sa nu se mai
dezvolte.O protectie constructiva buna asigura ca lemnul sa nu mai fie expus direct intemperiile,ceea
ce asigura un continut de apa scazut,inferior pragului de 18% peste care cipercile se pot
dezvolta.Ramane insa riscul atacului insectelor in intervalul 10 la 18 %,cu toate ca atacul se produce
in special asupra lemnului cu un continut mai ridicat de apa.Pentru piese de sarpanta,de exemplu
,riscul atacului de insecte este aproape neglijabil pentru un continut de umiditate inferior pragului de
18 %.
Pentru piese expuse intemperiilor asigurarea unei bune aerari,determina generarea unei uscari
rapide a lemnului si deci limitarea riscului de atac.In acest caz se recomanda alegerea unei specii
durabile natural,insotita de masuri de protectie constructiva eficace.
O protectie constructiva optima este obtinuta printr-o proiectare adecvata a lucrarii,atat in ceea ce
priveste conceptia intregului,cat si studiul detaliilor de asamblare.Un control atent pe durata punerii in
opera este de asemenea necesar pentru a asigura punerea in opera a masurilor prevazute.
Atentie deosebita trebuie sa fie acordata extremitatilor grinzilor,care absorb mult mai usor apa prin
capilaritate .Principalul scop al protectiei constructive este de a impiedica accesul apei pe sectiune
transversala si de a asigura o buna ventilatie prin care sa se asigure uscarea rapida a pieselor ,atunci
cand se produce o eventuala infiltrare a apei.De exemplu ,in cazul acoperirilor prin lambrisare a
fatadelor este necesara asigurarea ventilarii pe verticala prin convectie aerului.La dispunerea pe
orizontala a lambriului ,distantarea fata de perete se asigura cu ajutorul unor sipci verticale de
montaj ,asigurandu-se in acest fel miscarea pe verticala a aerului preluarea si evacuarea in exterior de
catre acesta a vaporilor de apa formati in spatele lambriului.
Acelasi proces se obtine si prin sipci duble la dispunerea pe verticala a lambriului ,sau cu ajutorul
sipcilor discontinue in siruri alternante.Pentru protectia constructiva a elementelor din lemn fata de
apa trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte:alegerea speciei lemnoase ,modul de debitare a
lemnului ,geometria constructiei,protectia prin acoperire si conceperea detaliilor de montaj.
Alegerea speciei lemnoase.Structurile de rezistenta ale constructiilor din lemn sunt realizate in
principal din molid si din brad, mai putin din pin.Specia cea mai rezistenta natural este laricele ,insa
ponderea acestuia in cadrul masei lemnoase din tara noastra este redusa.In general se cauta ca
elementele din lemn sa fie protejate contra intemperiilor,sau expuse partial la actiunea acestora.Se
prefera sa se aleaga specii care au o durabilitate naturala mai mare, in locul utilizarii protectiei
chimice a lemnului,din considerente ecologice.
Speciile de rasinoase se utilizeaza cu prioritate la alcatuirea scheletului de rezistenta alcatuit din
elemente comprimate, perpendicular pe fibre sau in lungul fibrelor,sau elemente supuse la incovoiere
si mai putin la tractiune.Atunci cand solicitarea preponderenta este perpendiculara pe fibre, cum este
cazul talpilor asezate direct pe sol, se utilizeaza cu prioritate stejarul.
Lemnul rotund are avantajul in constructii ca prezinta un minimum de fibre taiate la suprafata,ceea
ce reduce cantitatea de apa absorbita prin capilaritate in sistemul de vase.Dezavantajul lemnului
rotund este ca datorita prezentei inimii si a contrangerii tangentiale apar fisuri aleatoare in timpul
uscarii.Aceste fisuri constituie puncte slabe ale lemnului,daca sunt expuse intemperiilor si se umplu cu
apa..Remedierea acestui inconvenient se face prin executarea unei taieturi de contragere.Aceasta
operatie consta in crearea unei tsieturi cu ajutorul ferastraului circular care sa constituie o fisura mica
dispusa de maniera sa indeplineasca exigentele legate de intemperii,de asamblare sau de estetica
constructiei.Aceasta metoda poate fi extinsa si asupra unei sectiuni partiale din lemnul rotund.
Eficacitatea taieturii de contragere este asigurata atunci cand ea este executata pe fata cea mai
departata fata de inima,acolo unde tensiunile de contragere sunt maxime si pericolul de fisurare este
iminent .De asemenea se va avea in vedere ca dispunerea taieturii sa nu afecteze capacitatea statica
sau sa creeze probleme constructive.De exemplu in cazul grinzilor incovoiate,cu eforturi taietoare
importante,taietura se va dispune pe verticala,perpendiculara pe planul orizontal neutru.Daca
elementul de constructie este expus intemperiilor se va avea in vedere ca sa nu se permita infiltrarea
sau stagnarea apei pe taietura.Pentru sectiuni de lemn ecarisat si cherestea de asemenea se aplica
principiul taieturii de contragere.Taietura trebuie sa fie executata pe o adancime suficienta,pentru a-si
indeplini rolul,iar dispunerea acesteia sa respecte principiul aplicarii pe suprafata cea mai indepartata
fata de inima lemnului.
Elementele de constructie din lemn care nu contin pe sectiunea transversala inima pot fi utilizate ca
atare, fara taietura de contragere ,prin asezarea lor corecta in raport cu inelele anuale.
Acoperiri
de protectie.Protectie foarte eficace se obtine prin utilizarea unor elemete de acoperire a punctelor
sensibile ale structurii constructiei ,ca de exemplu capetele grinzilor din lemn.
Proiectarea imbinarilor. In afara de eliminarea riscului infiltrarii apei intre suprafetele elementelor
imbinate trebuie luat in considerare si faptul ca apa trebuie sa se evacueze in exterior, iar suprafetele
umezite sa se usuce rapid printr-o buna ventilatie. In principal prezenta umiditatii poate fi datorata
urmatorilor factori: expunere la intemperii,absorbtia prin capilaritate si condensul. Atunci cand lemnul
este montat pe alte materiale si pe care apa poate patrunde, asamblarile trebuie concepute de maniera
sa se evite absorbtia prin capilaritate in lemn. Aceasta absorbtie se face in principal prin suprafetele de
capat, unde fibrele lemnoase joaca rolul de vase capilare.
Asamblarile expuse intemperiilor trebuie sa fie pe cat posibil evitate. Atunci cand acest lucru este
imposibil, trebuie sa se ia acele masuri constructive pentru a impiedica patrunderea apei. De exemplu
in cazul stalpilor, la imbinarea de reazem se pot lua urmatoarele masuri constructive: la stalpii interiori
se interpune un strat de caton bitumat intre capatul stalpului si fundatie pentru a rupe capilaritatea (fig
2.20); la stalpii exteriori, pe langa un strat izolator de neopren, stalpul se fasoneaza in maniera in care
se formeaza “picatura cazatoare” in exteriorul imbinarii sau se incastreaza in interiorul materialului
lemnos o eclisa din otel fixata cu suruburi cu cap ingropat, incastrata la randul ei intr-un soclu de
beton, care ridica lemnul deasupra nivelului cu risc de umiditate.
Un alt exemplu este protectia impotriva ploii a unei impinari cu ajutorul piesei metalice de legatura. In
acest caz se practica o marire a tablelor de protectie in asa fel ca acestea sa asigure o protectie eficace.
La constructiile din lemn prevazute cu izolatie se poate produce uneori fenomenul de condens in
interiorul instalatiei. Pentru evitarea acestui fenomen este necesara respectarea exigentelor referitoare
la fizica cladirilor. De exemplu se va prevede intotdeauna o barierea de vapori dispusa la partea
interioara a izolatiei. Pe partea exterioara a izolatiei nu se vor dispune decat materiale permeabile la
vaporii de apa si daca este posibil se va asigura o ventilatie a izolatiei pentru a permite o uscare rapida
in caz de condens.
Sortimentele lemnului utilizat in constructii
Cheresteaua de rașinoase
In special cea de molid si de brad,ai rar din pin ,se utilizeaza la executarea
elementelor de rezistenta din structura acoperisurilor si a peretilor,planșeelor si
a pardoselilor ,precum si ca elemente de inchidere si placari la
pereti,tavane,etc.
Placajul
Placaje
Placajele ( STAS 1245-90 ) sunt panouri de diferite dimensiuni, realizate dintr-un număr impar
(minimum trei) de straturi de furnir, încleiate prin presare la cald la o temperatură de 90 oC … 150oC cu diverse
tipuri de adezivi. Foile de furnir folosite la placaje se obţin prin derulare longitudinală a trunchiului şi au
grosime de 1…4 mm.
Fibrele foilor exterioare sunt dispuse în acelaşi sens, iar fibrele foilor intermediare în sensuri alternative
simetric faţă de axa mediană (fig 1.6). În mod obişnuit fibrele sunt dispuse perpendicular unele pe altele la două
foi alăturate.
Principalul avantaj al lemnului este ca se gaseste in natura, iar intr-o forma putin prelucrata poate
fi folosit direct in constructie. Oricum, chiar folosind un grad ceva mai avansat de prelucrare (gater, taiere
de margini, uscare, ajustarea grosimii cherestelei), utilizarea sa ramane simpla. Poate ca din acest fapt
rezida si dezavantajul fata de propria fiinta: fiind prea usor prelucrabil si avand atatea calitati, exploatarea
sa este irationala in raport cu cultivarea sa.
Este relativ usor, are rezistente mecanice bune (in anumite conditii de aplicare a sarcinilor
exterioare) si are in plus si rezistenta termica destul de ridicata. Este adevarat ca este sensibil la foc (dar
poate fi protejat destul de eficient contra acestuia), poate putrezi (dar noi stim cum sa-l ferim de umiditate)
si poate fi atacat de multi agenti patogeni sau daunatori, de la microbacterii, la micelii si pana la rozatoare.
Dar si in aceste cazuri poate fi protejat, este adevarat, pentru o durata limitata in timp.
Planta din care este extrasa partea denumita generic "lemn" (din brad, din stejar etc.) este o fiinta
vie. Ceea ce este extras contine, mai mult sau mai putin, o structura interna sensibila la mediu. Variatiile de
temperatura si umiditate, de incarcare exterioara sau tipul de imbinare cu alte elemente structurale au o
mare influenta asupra comportamentului materialului in timp (aparitia de fisuri, crapaturi, modificare a
dimensiunilor s.a.). Ceea ce trebuie facut, dupa parerea noastra, este aplicarea unuia sau a mai multor
procedee de izolare fata de mediul exterior, in scopul protejarii lemnului fata de cat mai multi dintre factorii
agresivi mentionati mai sus.
Tabel 1
Caracteristica principala in anizotropie o constituie forma fibroasa a lemnului. Coeziunea intre fibre
este mult mai redusa decat rezistenta efectiva a fibrelor, fie ca sunt supuse la intindere sau la compresiune
(in ultimul caz, tipul compresiunii este determinant deoarece efectele de deformatie transversala pot fi
importante).
Este clar de ce notiunea de "despicare" este cel mai adesea asociata cu lemnul. Ajunge o simpla
comparatie intre punctele 1 si 4 din tabelul de mai sus, pentru a realiza cat de slaba este legatura intre
fibre, iar daca vom compara liniile 4 si 5 vom observa ca fibrele in sine au o rezistenta apreciabila. Mai
remarcam superioritatea stejarului, mai ales in legatura cu punctul 5, iar densitatea variaza intre 500-850
kg/mc, in functie de esenta (densitate mai mica inseamna rezistente mai mici).
DEZAVANTAJUL PRELUCRARII SUMARE
Prin lemn pus in utilizare dupa o prelucrare sumara intelegem inclusiv cheresteaua. Folosit la cofraje (popi,
placaj interior), acest lemn isi pierde valoarea. El nu devine nici scara interioara, pentru a nu mai vorbi de
sculptura.
Inainte de a face o sinteza a acestei prime parti, se cuvine sa aruncam o privire la ceea ce gandesc
altii despre subiectul aici tratat - lemnul, cum stiu sa il conserve si cum stiu sa il puna in adevarata sa
valoare. Castigul momentan este aparent, el aduce in interiorul lui o paguba, uneori ireparabila. Ar fi bine sa
utilizam lemnul numai pentru ceea ce dureaza.
Lemnul, provenind dintr-o fiinta vie (planta cu denumiri generice, precum copac sau pom), are
caracteristici speciale: o structura interna complicata, anizotropie (proprietati elastice diferite intr-un spatiu
tridimensional) si un comportament in timp care se manifesta destul de imprevizibil. Acestea sunt motivele
pentru care recomandam cateva reguli in cazul folosirii lemnului natural (de la barne pana la scandura):
- asigurati-va ca materialul este suficient de uscat pentru fiecare treapta de prelucrare; uscarea rapida
excesiva poate duce la craparea lui in sens longitudinal - cu alte cuvinte, daca doriti sa folositi lemn sub
forma de busteni, lasati-i coaja pana la obtinerea unui grad de uscare suficient, recomandabil intr-o incinta
protejata si fara utilizarea de procedee de uscare artificiale; coaja actioneaza asemanator unei "camasi de
forta" pentru materialul din interior;
- inainte de introducerea in gater in vederea obtinerii lemnului ecarisat (grinzi, stalpi, scandura), asigurati
un grad mediu de uscare, pentru a evita contorsionarea ulterioara a produselor obtinute;
- dupa prelucrarea in vederea montajului structural, asigurati toate masurile tehnic posibile de izolare a
materialului uscat fata de mediul exterior; aici nu este vorba numai de umiditate, ci si de parazitii
omniprezenti care pot "ajuta" la scurtarea duratei de viata a elementului structural.
Pe scurt, pentru o cat mai lunga si corecta durata de functionare a elementelor de constructie
obtinute direct din lemn natural, cuvantul de ordine este mumificarea sa.
In cea mai mare parte a aplicatiilor practice, produsele din lemn sunt folosite ca elemente liniare.
Grinzile, stalpii, capriorii sarpantelor sunt numai cateva exemple. In anumite situatii, elementele liniare au
marginile lungi prelucrate si alaturate in asa fel incat sa se obtina o forma aproximativa a unui
comportament planar. Fara a face calcule, inaintasii au intuit moduri potrivite de punere in valoare a
elementelor liniare din lemn.
(c) forta taietoare. Asa cum am vazut in precedentul capitol (si cum stiam, oricum), lemnul este
format din fibre. Rezistenta unei fibre intinse este este incomparabil mai mare decat coeziunea
dintre fibre. Despicarea lemnului este foarte usoara in raport cu taierea lui in sens transversal. In
primul caz este doar firava coeziune care ni se opune, in al doilea caz fibrele sunt cele care trebuie
taiate (cum asezam butucul pe taietor?). In realitate, in cazul elementelor de constructii,
incovoierea pura nu exista. Solicitarea suplimentara care o insoteste este cea de forfecare
(corespunzatoare fortei taietoare) si acest tip de solicitare compusa ne intereseaza in continuare.
In afara tensiunilor normale datorate incovoierii (M) , mai apar tensiuni tangentiale, provenite din
solicitarea de forfecare (Q). Reflectate prin eforturi ca suma lor pe intreaga sectiune transversala, aceste
tensiuni produc deplanarea sectiunii transversale. Ea este cu atat mai accentuata cu cat raportul intre
lungimea elementului si inaltimea sectiunii transversale este mai mic. Evident, ceva tensiuni pun la
incercare coeziunea dintre fibre. Contrar asteptarilor, aceste tensiuni "perverse" provin din forte taietoare.
Adezivul imaginat de noi nu este altceva decat coeziunea dintre fibre. Juravski a constatat singur ce
inseamna incovoierea in prezenta fortei taietoare. Si ca sa fie si o parafraza bacoviana: "Sunt singur si ma
duce-un gand la lemnul din traversa!"
Aflam istoria lemnului dupa inelele anuale, iar anii buni pentru lemn se transforma in deformatii
mari pentru noi, atunci cand uscam respectivul lemn. In acest context, de diferentiere a contractiei
(contragerii, dupa unii autori) in functie de grosimea stratului, intervine un element suplimentar legat de
directiile straturilor. Aceste directii difera in functie de zona din trunchi din care a fost obtinut elementul
liniar din lemn (scandura, sipca, pana de coama etc.).
Asimetria cea mai pronuntata in ceea ce priveste contractia la uscare este remarcata in situatia (a).
Daca in situatiile (b) si (c) caracteristicile geometrice sectionale nu se schimba foarte mult, in prima
situatie (in zona marginala a trunchiului), avem de-a face cu incovoierea, respectiv cu departarea fibrelor
superioare de planul nedeformat.
Revenind la situatia (a), data fiind intinderea fibrei inferioare, aceasta constituie locul de plecare a
unor fisuri pe verticala (neprezentate in desen, pentru a evita incarcarea lui, dar usor de imaginat).
Asemenea fisurari se produc si in cazurile (b) si (c), fisurile rezultate fiind perpendiculare pe directiile
radiale ale fibrelor. Adaugate starii de fisurare datorate alunecarii radiale dintre fibre, noul grup de fisuri
conduc la reduceri ale rezistentelor finale in raport cu cele ale materialului viu. Am prezentat anterior
rezistente indicative de calcul pentru materialul uscat, din care rezulta comportamentul net superior al
lemnului la solicitari ce conduc la tensiuni predominant paralele cu fibrele.
Tipurile de deformatii prezentate atrag atentia asupra unui comportament aleatoriu, mai ales in
ceea ce priveste imbinarile. Este practic imposibila adaptarea unui proiect la tipul sectiunii lemnoase
folosite. Remediile exista, iar probabil cel mai simplu este utilizarea lemnului in compozite si nu in sectiuni
groase din material lemnos.
Cineva compara structura interna a lemnului cu "un manunchi de surcele lipite intre ele" si asa este.
Urmarea uscarii este pierderea apei, respectiv moartea celulelor ce asigura coeziunea intre fibrele
celulozice. Coeziunea intre fibre se reduce mult, desi nu dispare numai sub efectul uscarii. Ca urmare a
micsorarii volumului, apar tensiuni interne principale (intinderi/contractii/forfecari in combinatie), ce conduc
la fisuri in plane transversale si longitudinale, datorita ruperilor in zonele cu cea mai redusa coeziune inter-
fibre.
Starea de fisurare mai depinde si de parametrul timp. Indiferent de modul de tratare, se dovedeste
ca fisurarea avanseaza o data cu trecerea timpului, dar tratarea lemnului prelungeste durata lui de viata. Sa
nu ignoram nici efectele nefaste pe care le au insectele, rozatoarele sau putregaiul asupra materialului.
Tratarea lemnului ajuta foarte mult la combaterea factorilor nocivi amintiti, dar, in acelasi timp, reduce
progresul pierderii rezistentei structurale interne. Dar, asa cum spuneam, este cazul sa analizam putin
modul in care lemnul este util din punct de vedere structural.
Clasificarea construcțiilor
Clasificarea construcțiilor și elementelor de construcție din lemn poate fi făcută după durată, condițiile
de exploatare, destinație, sistemul static etc, conform STAS 856-71.
1. permanente ,cu o durata mai mare de 4 ani,sub formă de construcții civile, industiale, agricole,
poduri, baraje, etc.
2. provizorii, cu o durată mai mică de 4 ani, sub formă de baracamente, tribune, poduri pentru
restabilirea circulației, etc.
3. auxiliare, sub formă de schele
Lucrările de instalație
3. Lucrarile de instalații
Casa Argenta
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 28
Plan parter
Plan mansarda
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 29
Dimensiuni si detalii
Numar balcoane 2
Parter
Mansarda
Casa Amelia
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 31
Plan parter
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 32
Suprafata utila: 162,9 mp
Suprafata desfasurata: 253,5 mp
Gabarit: 8,1 x 12,7 m
Inaltime la coama: 7,71 m
Panta acoperis: 43,0°
Numar persoane: 5
Numar dormitoare: 4
Numar bai: 2
Casa EMA
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 33
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 34
Plan parter
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 35
Plan mansarda
Regim de inaltime: Parter si Mansarda (P+M)
Suprafata utila: 152,9 mp
Suprafata desfasurata: 224,7 mp
Gabarit: 11,8 x 10,6 m
Inaltime la coama: 8,27 m
Panta acoperis: 40,0°
Numar persoane: 5
Numar dormitoare: 4
Numar bai: 2
Fara garaj.
Casa Meria
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 36
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 37
Plan parter
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 38
Plan mansardă
Suprafata utila: 231,0 mp
Suprafata desfasurata: 338,7 mp
Gabarit: 12,6 x 12,4 m
Inaltime la coama: 7,1 m
Panta acoperis: 42,0°
Numar persoane: 7
Numar dormitoare: 5
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 39
Numar bai: 4
Fara garaj.
Piesele desenate
1.Date generale
1.1 Denumirea proiectului Căsuță de vacanță
1.2 Amplasament
1.3 Beneficiar Margărit Iuliana-Gabriela
1.4 Identificarea Proiect nr 1/2018
II.Descrierea amplasamentului
Terenul este ....
III.Sistem constructiv
Căsuța are o structură de rezistență alcatuită din stâlpi și
grinzi de lemn.
Acoperisul este tip șarpantă din lemn,cu invelitoare din
dranița.
Fundatia va fi executată din beton simplu,la o adâncime de
fundare de 0,40 m.La fundare se va respecta adâncimea de
îngheț pentru zona Prahovei și încastrarea în terenul de
fundare.
Pereții sunt executați din lemn ecarisat,cu sistem de grinzi
și stâlpi.
Planșeul va fi executat din lemn,cu grinzi principale.
Pardoseala va fi executată din lemn.
Finisajele exterioare sunt din lambriu de rășinoase.
În timpul lucrărilor se vor respecta Normele de Protecția
Muncii în vigoare.Conform Normativ P100/1992,construcția
se află in zona F de intensitate seismică,pentru
care.Ks=0,08 și Tc=1,5 sec.
Clasa de importantă este III,pentru careα= 1.00
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 43
IV.Utilitati
Instalatii electrice
Regim de inălțime P
Fundatii:
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 45
o Continue
o Cu retele de grinzi
o Radier general
Talpa face legătură între fundația și pereți.Ea se fixează pe fundație cu ajutorul a două
elemente de fixare din OL și cu șuruburi.
Pereții –stâlpii
Grinzile
Fac parte,în general ,din categoria celor mai simple elemente de rezistența
plane,folosite în construcții de lemn.Se utilizează grinzi cu alcatuire simplă,de tipul
grinzilor cu console și articulații.
Grinzile cu console și articulații sau grinzi Gerber sunt considerate din punct de vedere
static determinate și se pot executa din lemn ecarisat.Ele se consideră ca grinzi
continue pe mai multe reazeme,la care nedeterminarea statică este înlăturată prin
introducerea unui număr convenabil de articulații.
Căpriorii
Se confecționează din lemn rotund,cu diametru de 10-12 cm.Se așează dupa linia de
cea mai mare pantă-perpendicular pe coamă,la distanțe de 80 cm unul de altul.
Popii
Sunt elemente verticale ale șarpantei ,stâlpi realizați din lemn rotund cu d=12-14
cm.Popii preiau încărcările de la pane și le transmit planșeului.
Acoperișul
Astereala
Pardoseala
La pardoseli din lemn,stratul de uzură este cel care contribuie prin aspect și
confort la realizarea finisajului interior al încăperii.
b= , unde
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 51
c= căldura specifică
Conductibilitatea electrică
Duritatea
Calitațile economice
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE INGINERIA LEMNULUI
SECŢIA IPL
Page. 52