Elaborat: Ilașciuc Nicoleta

Planul temei:
1. Defectele lemnului
1.1 Defecte in forma cilindrului lemnos
1.2 Defecte de structură
1.3 Nodurile
1.4 Crăpături
1.5 Defecte de culoare
1.6 Defecte cauzate de insecte
2. Mobila
 1. Defectele lemnului
Materialul lemnos prezintă o serie întreagă de defecte, unele fiind defecte normale de
creştere, altele fiind provocate de diverşi agenţi fizici din mediul înconjurător, iar altele
fiind urmarea diferitelor boli provocate de microorganisme. În sfârşit lemnul fiind
format din substanţe organice şui conţinând în ţesuturile de parenchim rezerve de
substanţe hrănitoare, creează în anumite condiţii un mediu bun pentru dezvoltarea
diverselor ciuperci, mucegaiuri, larve şi insecte, care-I distrug treptat ţesuturile. Alte
vieţuitoare mai mari, aşa cum sunt ciocănitoarele, caută insectele şi larvele în masa
materialului lemnos şi prin găurile pe care le fac cu ciocul, contribuie şi ele la
degradarea lui. În apa mării, lemnul neprotejat poate fi distrus de diverse moluşte în
mai puţin de un an.
Din cele arătate mai înainte reiese că lemnul poate avea defecte
numeroase şi variate, care pot fi grupate astfel:
defecte în
forma
cilindrului
defecte provocate lemnos
de distrugerea
ţesuturilor defecte de
lemnoase de către structură
diverse
vieţuitoare.
Defectele
lemnului
defecte de
culoare noduri

defecte
datorate
crăpăturilor
 1.1 Defecte în forma cilindrului lemnos
Un prim defect ar fi că după tăiere, doborâre și înlăturarea crăcilor, trunchiul nu are
formă cilindrică ci conică = descreșterea treptată a trunchiului, de la bază către vârf.
Dacă este foarte pronunțată, duce lamicșorarea randamentului în sortimentele debitate.
Prin cilindru lemnos se înţelege partea din trunchiul arborelui care se foloseşte ca
material de construcţie. Trunchiul formează partea principală a arborelui şi volumul său
ocupă un procent cu atât mai mare din volumul total al unui arbore, cu cât acesta este
mai bătrân. La arborii bătrâni, buni pentru exploatare, volumul trunchiului variază între
60 şi 85% din volumul total al arborilor, la limita inferioară fiind folosite foioasele, iar la
limita superioară răşinoasele.
 Trunchiul unui arbore se compune din următoarele zone : zona de bază a, cilindrul lemnos b, zona de reducere c, şi
zona conică d. Dintre acestea nu se foloseşte decât cilindrul lemnos, care trebuie să fie cât mai drept şi cu o conicitate
cât mai redusă. Cilindrul lemnos poate prezenta următoarele defecte: conicitatea, curbura, lăbărţarea,canelura şi
concreşterea.
Defectul Definiţie
Defecte de formă
Curbură într-un singur O singură deviere curbă a axei longitudinale a lemnului rotund (fig a
plan, simplă )

Însăbirea Curbură într-un singur plan, simplă, localizată la capătul gros al

lemnului rotund, provenit de la cioată (fig b)

Curbură într-un singur Devierea curbă multiplă a axei longitudinale a lemnului într-un
plan, multiplă singur plan (fig.c)

Curbură în planuri diferite Devierea curbă a axei longitudinale a lemnului în planuri diferite
(fig. d)

Conicitatea Descreşterea semnificativă a diametrului trunchiului de la bază spre

vârf. Se manifestă mai frecvent la foioase (fig. e)

Ovalitatea Variaţia diametrului trunchiului în secţiune transversală (fig. f)

Canelura Valuri existente pe circumferinţa trunchiului care dau un contur

sinuos secţiunii transversale (fig. g)

Înfurcirea Despărţirea trunchiului în două ramificaţii principale care pornesc

din acelaşi loc

Scobitura Adâncitură longitudinală care apare de obicei sub locul de

pătrundere în trunchi a unei ramuri mari.
 Defectul Definiţie

Defecte de structură
Excentricitatea Deplasarea laterală a măduvei faţă de centrul secţiunii transversale a
trunchiului ca urmare a expunerii inegale la soare (fig. a)

Fibră înclinată Devierea într-un singur plan a fibrelor lemnului în raport cu axa
longitudinală a trunchiului (fig. b)
Fibră încâlcită Deviere neregulată a fibrelor lemnului
(fig. c)
Fibră ondulată Devierea relativ regulată a fibrelor lemnului după linii ondulate. În cazul
în care devierea fibrelor lemnului este accentuată, fibra ondulată este
denumită fibră creaţă (fig. d)

Fibră răsucită Deviere elicoidală a fibrelor în jurul axei lemnului rotund, fibrele
menţinându-şi distanţa dintre ele. Devierea poate fi de la dreapta spre
stânga sau de la stânga spre dreapta şi apare pe piesele debitate ca fibră
înclinată. (fig. e)

Excrescenţă Umflături de diverse forme ale lemnului rotund. Se caracterizează printr-o

structură neregulată, care uneori cuprinde în interior sau la suprafaţă
noduri mici izolate sau în cuiburi provenind de la muguri dorminzi. (fig.f)

Buclă Devierea fibrelor şi inelelor anuale în jurul nodurilor sau a rănilor

cicatrizate
Lunură Inelele anuale în cuprinsul duramenului având culoarea şi proprietăţile
alburnului (fig. g)
Inimi concrescute Provin din creşterea împreună a două sau mai multe tulpini (fig. h)

Neregularitatea inelelor Constă în lăţimea diferită a unui inel anual, a uneia sau mai multor grupe
anuale de inele anuale, comparate cu lăţimea medie a inelelor de pe secţiunea
transversală a unei piese. (fig. i)

Coajă înfundată Fragmente din coaja arborelui înglobate total sau parţial în masa lemnului
 Nodurile
Nodurile - cele mai des intalnite defecte de structura, apar in locurile in care ramurile copacului se
leaga de cilindrul lemnos.

Dupa natura lor nodurile

sanatoase si concrescute (sunt tari si bine
intepenite in masa lemnoasa)

sunt: sanatoase si cazatoare (provin din

ramurile care s-au rupt)

putrede si sfaramicioase (atacate de

microorganisme)
 Crăpături
În materialul lemnos se pot produce diferite feluri de crăpături datorite agenţilor fizici.
Unele se produc chiar în trunchiul arborilor, înainte de doborâre, iar altele se produc în
buşteni şi în materialul lemnos debitat. Aceste crăpături sunt gelivurile, crăpăturile de
contragere, inima stelată, cadranura, rulura, crăpăturile provocate de trăsnet şi crăpăturile
provocate de lovituri primite în timpul exploatării.
 Defecte de culoare
Coloraţii anormale şi alteraţii provocate de ciuperci
Duramen fals Coloraţii anormale ale zonei centrale a trunchiului, deosebite de culoarea normală a lemnului, ce apare la
speciile care în mod normal nu formează duramen. Nu modifică în mod sensibil rezistenţa lemnului.

Inima roşie a fagului Coloraţie de la roşu deschis la roşu-brun, uneori cu nuanţe violacee sau cenuşie-negricioasă, cu contur
neregulat, fără a urmări inelul anual. Zona colorată este formată din porţiuni uniform sau neuniform
colorate, variate, ca nuanţă, delimitate prin linii colorate mai închis.

Inima roşiatică a stejarului Coloraţie roşiatică-brună a duramenului. Lemnul îşi păstrează consistenţa sa dură, prezentând uneori un
anumit stadiu de alterare.

Oxidarea foioaselor Coloraţie roşiatică-fumurie fără a diminua rezistenţa lemnului şi fără putrezirea lui.

Roşeaţa răşinoaselor Coloraţie în diverse nuanţe de roz, roz-gălbui, roşiatic, roşu până la roşu-brun, care apare sub formă de
pete sau fâşii, fără a diminua rezistenţa lemnului şi fără putrezirea lui.

Albăstreală Coloraţie albăstruie cu nuanţe cenuşii sau verzui. Este frecventă la răşinoase şi mai rar la foioase.

Mucegai Miceliu şi spori de ciuperci pe suprafaţa cherestelei, de diferite culori, după specia lemnului şi a sporilor
de ciuperci
Putregai Schimbare profundă a culorii, structurii, consistenţei şi proprietăţilor fizice şi mecanice ale lemnului,
provocată de atacul ciupercilor xilofage.

În stadiul avansat al putregaiului, lemnul devine sfărâmicios

 Defecte cauzate de insecte
Defecte cauzate de insecte

Găuri şi galerii Excavaţii în lemn datorate acţiunii diverselor insecte şi a

altor vătămători animali. Din punct de vedere al
diametrului pe care îl prezintă, găurile şi galeriile se împart
în:

- mici, cu diametrul până la 1 mm (fig. a)

- mijlocii, cu diametrul de 1-3 mm
- mari, cu diametrul de peste 3 mm (fig. b)
 2. Mobila
Dezvoltarea industriei de mobila in tara noastra a cunoscut in ultimii
ani ritmuri si mutatii calitative deosebite. Cresterea productiei de
mobila s-a realizat in principal prin construirea unor fabrici de mare
capacitate, atat in cadrul complexelor pt prelucrarea lemnului, cat si
separat, amplasate in diverse zone ale tarii.
 Ca materii prime de baza se
utilizeaza lemnul masiv sub
forma de cherestea si
semifabricate din lemn:
furnire, placaje, panele
Influenta materiilor prime
asupra calitatii mobilei
Ca materii prime auxiliare
se utilizeaza cleiuri, baituri,
lacuri, accesorii metalice,
materiale pt tapiserie,
oglinzi, sticla, cristale

Factorii care influenteaza

calitatea mobilei
Obtinerea elementelor
masive

Influenta procesului
tehnologic asupra calitatii Montarea
mobilei

Finisarea
 Verificarea calitatii produselor din lemn

• Verificarea calitatii semifabricatelor din lemn obisnuit

- verificarea calitatii cherestelei
- verificarea calitatii parchetului
- verificarea calitatii furnirelor.
Verificarea calitatii
semifabricatelor din lemn
ameliorat
- verificarea placajului si a
panelului
- verificarea calitatii placilor
fibrolemnoase si a placilor
aglomerate.
Verificarea calitatii mobilei
- verificari curente
- verificari periodice
- ambalarea
- verificarea marcarii
- verificarea identitatii mobilei cu
modelul contract
- calitatea materialelor
- calitatea executiei
- calitatea finisarii ( aspectului).
 Concluzie
În concluzie pot spune că cunoasterea defectelor scuteste atat cheltuielile
prelucrarii unui lemn de slaba calitate, cat si neplacerile viitorilor clienti. Pentru
a ridica industria lemnului la un nivel modern, trebuie respectate reguli stricte
menite sa detalieze procedeul prin care lemnul brut devine o piesa
finita.Studierii lemnului este importanta inca din stadiul incipient, atunci cand
greselile pot fi evitate. In acest fel, munca devine eficienta si cu rezultate
optime.