Universitatea de Stat ,,Alecu Russo “ din Bălți

Facultatea de Științe Reale, Economice și ale Mediului

Catedra de științe economice

Proiect de cercetare

la unitatea de curs ,,Bazele tehnologiei’’

Cu tema : ,,Studierea defectelor lemnului și influența acestora asupra

calității mobile„

Elaborat : Ilașciuc Nicoleta, gr.FB11Z

Bălți, 2017
 Cuprins:
Introducere .......................................................................................................................................3
1. Defectele lemnului .......................................................................................................................4
1.1 Defecte in forma cilindrului lemnos ......................................................................................4
1.2 Defecte de structură ...............................................................................................................7
1.3 Nodurile .................................................................................................................................9
1.4 Crăpături ..............................................................................................................................10
1.5 Defecte de culoare................................................................................................................11
1.6 Defecte cauzate de insecte ...................................................................................................12
2. Mobila........................................................................................................................................13
Concluzie .......................................................................................................................................15
Bibliografie ....................................................................................................................................16

2
 Introducere

Calitatea lemnului influienteaza calitatea produselor finite pe baza de lemn.

Aceasta se face diferit, la arbore pe picior sau doborat.

Anomaliile lemnului reprezintă neregularități ale structurii sau compoziției

chimice normale. Ele contribuiela scăderea valorii lemnului dar unele, prin aspectul lor,
pot ridica valoarea lui. Pot apărea datorită acțiunii unor factori exteriori, în timpul
manipulării sau prelucrării acestuia. Celedatorate condițiilor în care se dezvoltă, naturii
speciilor, a solului, tratamentelor aplicate etc. pot apărea lalemnul rotund de la stadiul de
puiet până la maturizarea arborelui.

Factorii principali care influienteaza calitatea lemnului sunt: specia, insusirile

genetice ale indivizilordin cadrul speciilor, dimensiunile sortimentelor de lemn,
proprietatile fizico-mecanice ale lemnului, proprietatile chimice ale lemnului, prezenta
defectelor.

Calitatea lemnului este foarte puternic influientata de masurile silviculturale

(modul de alegere a speciilor, de aplicare a lucrarilor de ingrijire, a elagajului si
tratamentelor silviculturale, stabilirea varstei de taiere)

Este de mare importanta depistarea defectelor, lucru care se poate face pe cale
vizuala (prin observare) iar in cazul defectelor ascunse, prin doborare, prin sondaje, pe cale
auditiva.

3
 1. Defectele lemnului
Materialul lemnos prezintă o serie întreagă de defecte, unele fiind defecte
normale de creştere, altele fiind provocate de diverşi agenţi fizici din mediul înconjurător,
iar altele fiind urmarea diferitelor boli provocate de microorganisme. În sfârşit lemnul fiind
format din substanţe organice şui conţinând în ţesuturile de parenchim rezerve de substanţe
hrănitoare, creează în anumite condiţii un mediu bun pentru dezvoltarea diverselor ciuperci,
mucegaiuri, larve şi insecte, care-I distrug treptat ţesuturile. Alte vieţuitoare mai mari, aşa
cum sunt ciocănitoarele, caută insectele şi larvele în masa materialului lemnos şi prin găurile
pe care le fac cu ciocul, contribuie şi ele la degradarea lui. În apa mării, lemnul neprotejat
poate fi distrus de diverse moluşte în mai puţin de un an.

Din cele arătate mai înainte reiese că lemnul poate avea defecte numeroase şi
variate, care pot fi grupate astfel:

- defecte în forma cilindrului lemnos

- defecte de structură

- noduri

- defecte datorate crăpăturilor

- defecte de culoare

- defecte provocate de distrugerea ţesuturilor lemnoase de către diverse

vieţuitoare.

1.1 Defecte in forma cilindrului lemnos

Un prim defect ar fi că după tăiere, doborâre și înlăturarea crăcilor, trunchiul nu
are formă cilindrică ci conică = descreșterea treptată a trunchiului, de la bază către vârf. Dacă
este foarte pronunțată, duce lamicșorarea randamentului în sortimentele debitate.

Prin cilindru lemnos se înţelege partea din trunchiul arborelui care se foloseşte
ca material de construcţie. Trunchiul formează partea principală a arborelui şi volumul său
ocupă un procent cu atât mai mare din volumul total al unui arbore, cu cât acesta este mai
bătrân. La arborii bătrâni, buni pentru exploatare, volumul trunchiului variază între 60 şi
85% din volumul total al arborilor, la limita inferioară fiind folosite foioasele, iar la limita
superioară răşinoasele.

4
 Trunchiul unui arbore se compune din următoarele zone : zona de bază a,
cilindrul lemnos b, zona de reducere c, şi zona conică d. Dintre acestea nu se foloseşte decât
cilindrul lemnos, care trebuie să fie cât mai drept şi cu o conicitate cât
mai redusă. Cilindrul lemnos poate prezenta următoarele defecte:
conicitatea, curbura, lăbărţarea,canelura şi concreşterea.

a. Conicitatea. Conicitatea unui cilindru lemnos se

apreciază după descreşterea

diametrului cilindrului pe metru de cilindru şi se exprimă în centimetri.

Conicitatea influenţează în primul rând rezistenţa la compresiune paralel
cu fibrele a pieselor debitate dintr-un astfel de cilindru lemnos, deoarece
o conicitate pronunţată dă piese de
cherestea şi stâlpi cu fibra înclinată faţă
de direcţia de acţiune a forţei.

Un alt neajuns este cantitatea

mare de deşeuri ce se produce la
debitarea şi derularea cilindrilor lemnoşi
cu conicitate mare. La debitare şi
derulare , pentru obţinerea materialului
de calitate nu se foloseşte decât partea perfect cilindrică a trunchiului şi cu diametrul cel mai
mic (diametrul de la capătul subţire). Tot ce depăşeşte acest diametru cade ca deşeuri.

b. Curbura. Curbura sau creşterea încovoiată a trunchiului arborelui depinde

de specie, de starea de desime a masivului păduros şi de diverse acţiuni fizice exercitate timp
îndelungat sau permanent din aceeaşi direcţie asupra arborelui.

Agenţii fizici care provoacă curburi sunt vânturile şi împingerea zăpezii. În

unele regiuni muntoase, aşa cum sunt trecătorile şi defileurile, vânturile bat permanent cam
din aceeaşi direcţie. Sub acţiunea permanentă a vânturilor, ramurile se deplasează în direcţia
opusă, iar trunchiul se curbează şi ia forma unei săbii .

Acţiunea de împingere a zăpezii se manifestă la arborii aşezaţi pe pante ; prin

tendinţa zăpezii de a aluneca spre vale, ea presează partea inferioară a trunchiului care se

curbează . Curbarea cilindrului lemnos mai produce şi defectul de ovalizare a

secţiunii cilindrului, fiindcă inelele anuale se dezvoltă mai puţin în partea unde acţionează
vânturile reci şi zăpada, şi mai mult în partea opusă, unde se primeşte mai multă căldură.

5
Curbura unui cilindru lemnos se apreciază după săgeata la mijlocul arcului. Cilindrele
lemnoase cu curburi mari se pot folosi ca material de construcţie, ci se clasează ca lemne de
foc sau formează materia primă pentru prelucrarea
chimică a lemnului.

c. Lăbărţarea. La unii arbori, zona de

bază a trunchiului nu se continuă imediat cu cilindrul
lemnos, ci cu o zonă intermediară b cu o conicitate
foarte pronunţată.

Acest defect de la partea inferioară a cilindrului lemnos se numeşte lăbărţare şi

prezintă toate neajunsurile unei conicităţi mari. Lăbărţarea poate fi însă folosită când se
urmăreşte obţinerea unui placaj decorativ, cu desenul inelelor anuale variat .

d. Canelura. La partea inferioară a cilindrului lemnos, mai ales acolo unde se

manifestă şi o anumită lăbărţare, încep să se deseneze şi rădăcinile principale a , care se
continuă şi în înălţime. O secţiune transversală în această zonă se prezintă ca în figura
alăturată.

Canelura este un defect pentru că dă deşeuri multe la debitarea trunchiului sub

formă de cherestea, dar este căutată, când se urmăreşte obţinerea furnirelor decorative.

e. Înfurcirea. Înfurcirea este defectul care se observă la unii arbori, aşa cum este
salcâmul, la care trunchiul se desparte în două părţi ce cresc paralel. Sub acţiunea vântului
se poate produce o mică despicare a lemnului între cele două trunchiuri şi pe acolo pătrunde
umezeala şi spori de microorganisme, care provoacă putrezirea. Partea cu înfurcitură se
clasează ca lemn de foc.

f. Concreşterea. Concreşterea este un defect datorit creşterii prea apropiate a

doi arbori , din cauza netăierii la timp a puieţilor plantaţi sau a unei
nesupravegheri a arborelui tânăr. La un moment dat, două trunchiuri
alăturate se ating, prind între ele din scoarţă iar inelele anuale îmbrăţişează
mai târziu ambele trunchiuri .În felul acesta apar în lemn simultan două
defecte: coaja înfundată sau concrescută şi măduvă sau inimă dublă. Un
astfel de material se clasează ca lemn de foc.

6
 1.2 Defecte de structură
În această grupă sunt cuprinse următoarele defecte: excentricitatea, fibra
răsucită, inelele anuale neuniforme, fibra creaţă, părţile moi, pungile de răşină, rănile şi
excrescenţele.

a. Excentricitatea. Excentricitatea se produce la trunchiurile curbate, dar

poate fi provocată şi de poziţia arborelui faţă de soare. Dacă arborele este aşezat pe o pantă
îndreptată spre sud, din această direcţie primeşte mai multă lumină şi căldură, iar inelele
anuale se vor dezvolta mai mult în această direcţie, aşa încât canalul medular rămâne
excentric faţă de axa cilindrului lemnos. În cazul trunchiurilor curbate, excentricitatea se
accentuează de sus în jos, fiind însoţită şi de ovalizarea secţiunii, aşa cum se arată în fig.
Prin apariţia excentricităţii, cilindrul lemnos devine şi mai omogen decât în cazul unei
structuri centrice. La lemnul de răşinoase, inelele mai groase fiind mai bogate în lemn
timpuriu moale, la o comprimare axială (cazul stâlpilor de susţinere) încărcarea nu poate fi
luată uniform pe întreaga secţiune şi stâlpul flambează, cedând
în zona cu inelele groase. De asemenea, cilindrul lemnos
ovalizat dă mai multe deşeuri la derulare şi debitare.

b. Fibra răsucită. Fibra răsucită se produce la mulţi arbori, pe a

căror scoarţă se observă dungi desfăşurate după o elice , ceea ce
denotă o creştere răsucită a întregului trunchi. Nu se cunosc cu
precizie cauzele acestei creşteri defectuoase.
Neajunsurile fibrei răsucite se văd la cheresteaua debitată din asemenea
cilindre lemnoase: piesele de cherestea au fibră înclinată. Se ştie că rezistenţa
la compresiune este cu atât mai mică, cu cât unghiul pe care-l face direcţia
forţei cu direcţia fibrelor este mai mare.

c. Inelele anuale neuniforme. Inelele anuale neuniforme se

observă în secţiunea cilindrului lemnos.Cauzele acestei neuniformităţi în grosimea inelelor
anuale sunt variaţiile de desiş în masivul păduros sau alternarea perioadelor de ani
călduroşi cu perioadele de ani reci. Dacă plantaţia a fost la început rară, arborii primesc
mai mult soare şi inelele anuale se îngustează. Dacă o plantaţie deasă la început se răreşte,
atunci grosimea inelelor anuale variază invers decât în cazul precedent.

În sfârşit, într-o perioadă de ani călduroşi inelele anuale se dezvoltă mai bine şi
sunt mai groase decât într-o perioadă de ani răcoroşi. Neuniformitatea grosimii inelelor
7
anuale măreşte lipsa de omogenitate a materialului lemnos, iar la variaţii mari de
temperatură sau de umiditate se produc dilatări sau contrageri neuniforme atât de mari,
încât coeziunea materialului este depăşită şi el crapă. Formarea acestor crăpături scade
valoarea industrială a cilindrului lemnos, pentru că la
debitare el va da multe deşeuri sau piese de cherestea
de calitate inferioară.

d. Fibra creaţă. Fibra creaţă se produce

mai des la anumite specii de arbori, aşa cum sunt
nucul, frasinul şi pinul, spre zona inferioară a
cilindrului lemnos. Fibrele, în loc să urmeze linia verticală a trunchiului, prezintă devieri
sau ondulaţii, uneori regulate , alteori încâlcite. Din această cauză, rezistenţa la încovoiere
scade, iar rezistenţa la compresiune perpendicular pe fibre şi duritatea cresc. Cilindrele
lemnoase cu fibră creaţă sunt căutate pentru furnirul decorativ folosit la fabricarea
mobilelor.

e. Părţile moi. Părţile moi există în mod normal într-un cilindru lemnos, aşa
cum sunt cambiul, măduva sau inima şi canalul medular. Deoarece ele sunt inevitabile,
pentru ele se acordă o scădere de 10-15% la debitarea buştenilor sub formă de cherestea.
Părţile moi mai prezintă şi neajunsul că sunt foarte sensibile la acţiunea
microorganismelor, ele fiind primele care putrezesc.

f. Pungile de răşină. Un defect al lemnului de răşinoase îl formează pungile

de răşină. El se poate produce în urma rănirii trunchiului. În locul rănit se produce o
secreţie de răşină care se întâlneşte la aer, iar în
anii următori , inelele anuale acoperă această
parte care rămâne prinsă în masa lemnului.
Alteori , pungile de răşină se formează la o lovire puternică a trunchiului , fără a-l răni
superficial. În locul lovit se formează o pungă de răşină. Pungile de răşină apar în secţiunea
radială ca în fig. a, iar în secţiune transversală ca în fig. b. Prezenţa pungilor de răşină
provoacă o reducere a rezistenţelor mecanice prin faptul că deviază fibrele şi micşorează
secţiunea utilă a materialului lemnos. De asemenea, dacă sunt mai numeroase, ele
îngreunează debitarea buştenilor sub formă de cherestea pentru că îmbâcsesc pânzele de
gatere şi necesită curăţirea lor frecventă.

g. Excrescenţele. Excrescenţele sau gâlmele se prezintă sub formă de

umflături pe suprafaţa cilindrului lemnos şi se observă mai des la arborii izolaţi. Nu se

8
cunoaşte precis cauza formării lor. Uneori s-a constatat că se produc în urma unei
înţepături de insecte sau prin acţiunea unor microorganisme, care produc o înmulţire
exagerată a celulelor, ca un fel de cancer. Excrescenţele se pot prezenta cu structură
regulată sau cu fibrele foarte încreţite. Ele sunt un neajuns atunci când se urmăreşte
obţinerea de lemne rotunde sau de cherestea, dar sunt căutate pentru fabricarea furnirului
decorativ, fiindcă dau foi de lemn cu desene variate.

h. Rănile. Rănile sunt provocate de loviturilor puternice. La răşinoase, aceste lovituri formează
pungile de răşină, pe când la foioase, în locul lovit creşterea încetează şi în anii următori, inelele
anuale acoperă treptat rana, reprezentând un defect de structură. Dacă rana a fost prea mare sau
prea adâncă, ea se acoperă mai greu şi se prezintă o cale deschisă pentru sporii de
microorganisme, care produc putrezirea.

1.3 Nodurile

Nodurile - cele mai des intalnite defecte de structura, apar in locurile in care
ramurile copacului se leaga de cilindrul lemnos.

Dupa natura lor nodurile sunt:

· sanatoase si concrescute (sunt tari si bine intepenite in masa lemnoasa);

· sanatoase si cazatoare (provin din ramurile care s-au rupt);

· putrede si sfaramicioase (atacate de microorganisme).

Dupa marimea nodurilor distingem urmatoarele tipuri:

· ochiuri, cu dimensiunile intre (320) mm;

· noduri mijlocii, cu dimensiunile intre (2040)mm;

· noduri mari, cu dimensiunile peste 40mm.

Nodurile se formează în locul, în care ramurile copacului se

leagă de cilindrul lemnos. În dreptul fiecărei ramuri, din canalul medular
se desprinde o ramificaţie care urmează axa ramurii, iar inelele anuale se
dezvoltă în jurul ramificaţiei, însă mult mai înguste decât în cilindrul
lemnos de origine; din această cauză, ramura apare cu o altă structură şi
intrând ca un cep în cilindrul lemnos , care produce şi o deviere a direcţiei fibrelor
lemnoase. Dacă ramura se rupe sau se usucă, inelele anuale ale cilindrului lemnos o

9
acoperă treptat împreună cu scoarţa de pe ea, aşa că pe lângă defectele arătate, mai apare în
masa lemnului şi defectul numit scoarţă înfundată.

Nodurile sunt foarte variate ca formă, mărime şi

grupare şi în materialul debitat se pot clasifica din mai multe
puncte de vedere. Dacă se clasifică după gradul de legătură cu
restul masei lemnoase, nodurile se pot grupa astfel:

a. noduri sănătoase şi concrescute, care sunt tari şi bine înţepenite în cilindrul

lemnos; ele provin de la o ramură care a convieţuit timp îndelungat în cilindrul lemnos.
Aceste noduri au simbolul A;

b. noduri sănătoase şi căzătoare; acestea provin de la o ramură care s-a rupt şi

din cauza uscării nodul s-a contractat şi s-a desprins din masa lemnoasă înconjurătoare.
Aceste noduri au simbolul B;

c. noduri putrede şi sfărâmicioase, care provin tot de la ramurile rupte, însă din
cauza unui anotimp umed, ele au putrezit. Aceste noduri au simbolul C.

Mărimea unui nod se ia după dimensiunea cea mai mare a secţiunii sale. Din
acest punct de vedere, nodurile se clasifică astfel: puncte, mai mici decât 3 mm; ochiuri,
între 3 şi 5 mm; noduri mici, între 5 şi 20 mm; noduri mijlocii între 20 şi 40 mm; noduri
mari, peste 40 mm. Nu se admite prezenţa grupelor de noduri la îmbinarea pieselor de
lemn, ci numai a nodurilor izolate. La piesele de lemn supuse la încovoiere nu este raţional
ca grinzile să se aşeze cu nodurile aflate aproape de feţe în zona întinsă a grinzii (a), ci în
zona comprimată (b), fiindcă s-a arătat că influenţa cea mai vătămătoare a nodului se
exercită asupra rezistenţei la întindere.

1.4 Crăpături

În materialul lemnos se pot produce diferite feluri de crăpături datorite

agenţilor fizici. Unele se produc chiar în trunchiul arborilor, înainte de
doborâre, iar altele se produc în buşteni şi în materialul lemnos
debitat. Aceste crăpături sunt gelivurile, crăpăturile de contragere,
inima stelată, cadranura, rulura, crăpăturile provocate de trăsnet şi
crăpăturile provocate de lovituri primite în timpul exploatării.

10
 1.5 Defecte de culoare
Coloraţii anormale şi alteraţii provocate de ciuperci

Duramen fals Coloraţii anormale ale zonei centrale a trunchiului, deosebite

de culoarea normală a lemnului, ce apare la speciile care în
mod normal nu formează duramen. Nu modifică în mod
sensibil rezistenţa lemnului.

Inima roşie a fagului Coloraţie de la roşu deschis la roşu-brun, uneori cu nuanţe

violacee sau cenuşie-negricioasă, cu contur neregulat, fără a
urmări inelul anual. Zona colorată este formată din porţiuni
uniform sau neuniform colorate, variate, ca nuanţă,
delimitate prin linii colorate mai închis.

Inima roşiatică a Coloraţie roşiatică-brună a duramenului. Lemnul îşi

stejarului păstrează consistenţa sa dură, prezentând uneori un anumit
stadiu de alterare.

Oxidarea foioaselor Coloraţie roşiatică-fumurie fără a diminua rezistenţa

lemnului şi fără putrezirea lui.

Roşeaţa răşinoaselor Coloraţie în diverse nuanţe de roz, roz-gălbui, roşiatic, roşu

până la roşu-brun, care apare sub formă de pete sau fâşii, fără
a diminua rezistenţa lemnului şi fără putrezirea lui.

Albăstreală Coloraţie albăstruie cu nuanţe cenuşii sau verzui. Este

frecventă la răşinoase şi mai rar la foioase.

Mucegai Miceliu şi spori de ciuperci pe suprafaţa cherestelei, de

diferite culori, după specia lemnului şi a sporilor de ciuperci

Putregai Schimbare profundă a culorii, structurii, consistenţei şi

proprietăţilor fizice şi mecanice ale lemnului, provocată de
atacul ciupercilor xilofage.

11
 În stadiul avansat al putregaiului, lemnul devine sfărâmicios

Aceste defecte se pot prezenta sub formă de pete colorate, răspândite neuniform în masa
materialului lemnos, sau sub formă de zone colorate diferit de restul materialului. Culoarea
diferită poate fi provocată de agenţi fizici, dar mai ales de microorganisme, care se dezvoltă fie
în sevă sau pe rezervele de hrană ale copacului, fie direct pe ţesuturile lemnoase care le servesc
drept hrană. Ca urmare a activităţii vitale a microorganismelor, se produc substanţe organice
colorate, care difuzează în ţesuturile lemnoase şi le colorează. În general, microorganismele care
se dezvoltă pe sevă sau pe hrana de rezervă nu vatămă proprietăţile mecanice ale lemnului, ci
numai îi reduc valoarea comercială; microorganismele care se dezvoltă pe sevă sau pe hrana de
rezervă nu vatămă proprietăţile mecanice ales lemnului, ci numai îi reduc valoarea comercială;
microorganismele care se dezvoltă pe ţesuturi provoacă reducerea caracteristicilor mecanice ale
lemnului, pentru că distrug ţesuturile cel puţin parţial

1.6 Defecte cauzate de insecte

Defecte cauzate de insecte

Găuri şi galerii Excavaţii în lemn datorate acţiunii diverselor insecte şi a altor

vătămători animali. Din punct de vedere al diametrului pe
care îl prezintă, găurile şi galeriile se împart în:

- mici, cu diametrul până la 1 mm (fig. 6.8 a)

- mijlocii, cu diametrul de 1-3 mm
- mari, cu diametrul de peste 3 mm (fig. 6.8 b)

12
 2. Mobila

Dezvoltarea industriei de mobila in tara noastra a cunoscut in ultimii ani ritmuri si

mutatii calitative deosebite. Cresterea productiei de mobila s-a realizat in principal prin
construirea unor fabrici de mare capacitate, atat in cadrul complexelor pt prelucrarea lemnului,
cat si separat, amplasate in diverse zone ale tarii.

Factorii care influenteaza calitatea mobilei.

1. Influenta materiilor prime asupra calitatii mobilei

- ca materii prime de baza se utilizeaza lemnul masiv sub forma de cherestea si

semifabricate din lemn: furnire, placaje, panele, PAL, PFL, lemn stratificat, folii
PVC.

- Ca materii prime auxiliare se utilizeaza cleiuri, baituri, lacuri, accesorii metalice,

materiale pt tapiserie, oglinzi, sticla, cristale.

2. Influenta procesului tehnologic asupra calitatii mobilei

- obtinerea elementelor masive

- montarea

- finisarea.

Verificarea calitatii produselor din lemn

a. Verificarea calitatii semifabricatelor din lemn obisnuit

- verificarea calitatii cherestelei

- verificarea calitatii parchetului

- verificarea calitatii furnirelor.

b. Verificarea calitatii semifabricatelor din lemn ameliorat

13
- verificarea placajului si a panelului

- verificarea calitatii placilor fibrolemnoase si a placilor aglomerate.

c. Verificarea calitatii mobilei

- verificari curente

- verificari periodice

- ambalarea

- verificarea marcarii

- verificarea identitatii mobilei cu modelul contract

- calitatea materialelor

- calitatea executiei

- calitatea finisarii ( aspectului).

14
 Concluzie

În concluzie pot spune că cunoasterea defectelor scuteste atat cheltuielile prelucrarii unui
lemn de slaba calitate, cat si neplacerile viitorilor clienti. Pentru a ridica industria lemnului la un
nivel modern, trebuie respectate reguli stricte menite sa detalieze procedeul prin care lemnul brut
devine o piesa finita.Studierii lemnului este importanta inca din stadiul incipient, atunci cand
greselile pot fi evitate. In acest fel, munca devine eficienta si cu rezultate optime.

15
 Bibliografie

1. http://www.academia.edu/11230710/Principalele_Defecte_ale_Lemnului
2. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/merceologie/MARFURI-DIN-
LEMN28.php

16