Capitolul 2

Materiale de construcţii

2.1. Noţiuni introductive privind materialele de construcţii

Totalitatea produselor care contribuie la executarea unei construcţii poartă numele generic de
“materiale de construcţii”.
Cunoaşterea caracteristicilor fizico-mecanice şi chimice, precum şi a modului de comportare a
materialelor de construcţii la diverse acţiuni distructive la care sunt supuse pe timpul exploatării, oferă
posibilitatea alegerii corecte a materialelor necesare executării diferitelor elemente de construcţie.

2.1.1. Lemnul
2.1.1.1. Caracteristici generale
Lemnul este un material de natură organică, vegetală şi prezintă o gamă largă de utilizare în
construcţii, de la elementele de rezistenţă până la mobilier şi piese decorative.
Lemnul de construcţie rezultă din debitarea la anumite dimensiuni şi apoi din prelucrarea în
anumite forme a trunchiurilor arborilor şi câteodată, a ramurilor groase, precum şi a rădăcinilor acestora.
Datorită marii lui răspândiri în natură, precum şi a posibilităţii de a fi uşor obţinut şi prelucrat,
lemnul este folosit la tot felul de construcţii, atât la cele definitive din lemn (case din lemn, poduri de lemn,
construcţii rurale pătule, grajduri), cât şi la clădirile în care predomină alte materiale de construcţie
(cărămida, betonul, piatra sau metalele) lemnul ocupă un loc important în confecţionarea schelăriei,
cofrajelor, grindăriei, asterelei şi a tâmplăriei de uşi şi ferestre.
Tehnologiile moderne de prelucrare a lemnului au permis extinderea domeniului de utilizare de
la răşinoase (bradul, molidul) şi foioase (fagul, salcâmul), asupra tuturor speciilor de lemn, inclusiv
plopul şi salcia.
Avantajele care rezidă din utilizarea lemnului în construcţii sunt:
- se prelucrează, asamblează şi se manipulează uşor ;
- asigură o izolaţie termică şi fonică corespunzătoare ;
- se pot obţine piese relativ lungi ;
- prezintă aspect frumos .
Limitarea domeniului de utilizare a lemnului este determinată de unele dezavantaje:
- se aprinde şi arde uşor ;
- este puţin rezistent la acţiunea agenţilor externi ;
- are proprietăţi mecanice nesatisfăcătoare ;
- oferă un sortiment limitat atât ca formă a secţiunii transversale, cât şi ca lungime a pieselor ;
- are o durată de exploatare relativ redusă faţă de alte construcţii din metal, zidărie sau beton ;
- prezintă adesea defecte cum ar fi : noduri căzătoare (fig. 2.1.), crăpături, găuri de insecte, zone de
alteraţie etc.

a b c
Fig. 2.1. Defecte ale lemnului (noduri) :
a- nod total concrescut ; b- - nod parţial concrescut; c-nod căzător

Excrescenţa este un defect mai puţin frecvent şi se prezintă ca o umflătură locală a trunchiului,
pe toată circumferinţa (totală) sau numai pe o anumită zonă (parţială), lemnul având structura
neregulată. Cuprinde uneori în interior sau la suprafaţă noduri mici, izolate sau în cuiburi, provenite din
muguri dorminzi. Când are forma globulară de natură patologică, cu lemnul alterat, poartă denumirea
de gâlmă (fig. 2.2.).

Fig. 2.2. Defecte ale lemnului (excrescenţă)

Incinderea este o coloraţie anormală, gălbui-roşiatică, roşiatică până la brună sau brună-
cenuşie care se produce după doborârea arborilor. Incinderea poate apărea de la capetele sortimentelor
rotunde de lemn sau se propagă din punctele de pe suprafaţa laterală a buşteanului, fără coajă sau
inţepate de unelte, sub formă de fâşii colorate care se îngustează treptat spre interior (în sens
longitudinal) având aspectul unor flăcări (fig. 2.3.).
Pe piesele prelucrate apare pe secţiunile transversale sau longitudinale, iar la furnire apare sub
formă de pete. În faza incinderii lemnul este considerat sănătos, proprietăţile mecanice nefiind afectate.
Răscoacerea este un defect al speciilor lemnoase, produs de ciupercile lignicole, lemnul atacat
prezentând pete albicioase, pe un fond brun-roşcat, delimitate prin linii negricioase care îi dau aspectul
marmorat. Răscoacerea apare în continuarea incinderii şi este provocată fie de acelaşi tip de ciuperci,
fie de o serie de noi ciuperci, care se instalează în mod succesiv.
Denumirea de putregai se dă lemnului ajuns în stare avansată de descompunere sub acţiunea
ciupercilor xilofage şi se caracterizează prin modificarea profundă a culorii, structurii, compoziţiei
chimice, consistenţei şi proprietăţilor lemnului. Proporţia în care se produce modificarea depinde de
specia lemnoasă, natura ciupercii şi stadiul ei de dezvoltare.

Fig. 2.3. Defecte ale lemnului (incindere, răscoacere, putregai)

Lemnul, fiind un material organic, constituie un mediu nutritiv sau un loc favorabil de adăpost,
înmulţire şi dezvoltare pentru un număr mare de dăunători animali (animale inferioare) care, acţionând
asupra lemnului, provoacă devalorizarea tehnică a acestuia.
Există o varietate de daunatori animali marini îndeosebi moluşte şi crustacee marine care se
dezvoltă şi trăiesc în interiorul lemnului. Defectele provocate au caracter distructiv şi se prezintă sub
formă de găuri şi galerii de diverse mărimi, forme şi orientări în raport cu structura lemnului şi specia
de dăunători (fig. 2.4.).
 Fig. 2.4. Defecte ale lemnului cauzate de dăunători marini

Ipidele de coajă şi lemn sunt dăunători care aparţin

ordinului Coleoptera (gândacii). Sunt insecte de scoarţă – cambiale şi de lemn – xilofage. În galeriile lor
se dezvoltă ciuperca „Ambrosia” (Monilia Candida) care serveşte ca hrană pentru larve. Ele atacă lemnul
cu umiditate mare (peste 50%) şi defectul se recunoaşte după galeriile curate cu contur negru (datorită
prezenţei ciupercii) (fig.2.5.).

Fig. 2.5. Defecte ale lemnului cauzate de ipide de coajă şi lemn

2.1.1.2. Proprietăţi fizico-mecanice

Densitatea aparentă. Densitatea aparentă este o proprietate care depinde de esenţa şi de
umiditatea lemnului (tabelul 2.1.), influenţând direct rezistenţele sale mecanice.
Tabelul 2.1
Variaţia densităţii aparente a lemnului în funcţie
de specie şi de umiditate (după Cucu şi colab.)
Densitatea aparentă (kg/m³) pentru lemnul :
Specia
Verde Cu 15% apă Uscat
Brad 1000 450 410
Molid 740 480 430
Pin 700 520 490
Stejar 1100 740 650
Fag 1010 750 690
Frasin 920 760 680
Salcâm 880 750 730
Tei 740 460 490

Umiditatea lemnului. Cantitatea de apă conţinută de lemn în momentul tăierii, ajunge până la
jumătate din masa sa, reducându-se treptat prin evaporarea apei libere (apa care circulă prin ţesuturile
vegetale) şi a unei părţi din apa de higroscopicitate (apa fixată prin adsorbţie de pereţii ţesuturilor
vegetale), până la stabilirea unui echilibru cu umiditatea atmosferică.
În ţara noastră, umiditatea lemnului uscat în aer variază între 12 şi 15%.
Umiditatea lemnului de construcţie notată cu U şi exprimată în procente este dată de relaţia :
m2  m1
U  100 , (%)
m1
în care :
U este umiditatea, în % ;
m2 – masa lemnului în stare naturală, în g ;
m1 – masa lemnului uscat la 100. . .105ºC, în g ;
Variaţia în timp a umidităţii produce fenomenele de umflare şi contragere a lemnului. Aceste
fenomene se manifestă diferit, în funcţie de orientarea fibrelor, fiind minime în lungul fibrelor şi maxime
pe direcţiile tangenţiale la inelele anuale.
Rezistenţele mecanice ale lemnului. Rezistenţele mecanice ale lemnului sunt influenţate de
unghiul de incidenţă format de direcţia forţei şi direcţia fibrelor longitudinale, de umiditate, precum şi
de prezenţa defectelor (tab. 2.2).
 Tabelul 2.2
Rezistenţele mecanice ale lemnului pentru umidităţi cuprinse între15 şi 18%
(Drăghicescu şi colab.)
Compresiune
Compresiune în
Încovoiere Încovoiere Perpendiculară
Specia lungul fibrelor
(daN/cm²) (daN/cm²) pe fibre
(daN/cm²)
(daN/cm2)
Stejar 130 130 90 30
Molid 100 100 70 15

Proprietăţile izolante ale lemnului. Lemnul este un bun izolator termic, electric şi fonic, în acest
din urmă domeniu, lemnul fiind asociat cu vata de sticlă, şi vata minerală.
Defectele lemnului. Defectele prezentate de lemn pot fi: defectele de formă (conicitatea anormală,
curbura etc.), defectele de structură (fibra răsucită, fibra încâlcită etc.), nodurile, crăpăturile, găurile,
galeriile, coloraţiile, alteraţiile şi altele.
Acestea se datoresc modului de creştere, acţiunii microorganismelor, agenţilor fizici şi
influenţează negativ asupra rezistenţei mecanice a lemnului.

2.1.1.3. Măsuri de protecţie a lemnului

Lemnul este cel mai vechi material de construcţii. Lemnul este un material de construcţie care
deşi are nenumărate avantaje: ieftin, bun izolator termic, uşor de prelucrat, biodegradabil etc. are
următoarele mari dezavantaje: este combustibil şi foarte sensibil la atacul mucegaiurilor, cariilor şi
insectelor.
Lemnul poate fi supus acţiunii agresive din partea unor agenţi de natură vegetală (alge, ciuperci,
microorganisme), de natură animală (rozătoare, insecte, larve etc.) sau poate fi atacat sau distrus de foc.
Tratamentul lemnului cu substanţe ignifuge, anticarii, antifungice, insecticide, conferă lemnului
rezistenţă sporită împotriva inamicilor naturali şi împotriva incendiilor.
Tratamentul lemnului se poate face punctual: tratament ignifug, anticarii, antimucegai,
insecticid sau antifungic. De preferat este realizarea unui tratament complex, acesta să asigure
tratamentul lemnului pentru toţi inamicii naturali: carii, ciuperci, insecte, mucegaiuri şi deasemeni
tratamentul ignifug.
Soluţiile propuse de catre Rom Tech International, pentru tratarea lemnului la interior trebuie
să respecte următoarele condiţii:
Produsele comercializate de Rom Tech International, sunt printre cele mai bune soluţii existente
pe piaţă, fapt demonstrat prin testele efectuate de instituţii de prestigiu în multe ţări din Europa şi din
România: INL (Institutul Naţional al Lemnului), INCERC şi Ministerul Administraţiei şi Internelor prin
Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă Bucureşti.
Soluţiile propuse de către Rom Tech International, pentru tratarea lemnului la interior trebuie
să respecte următoarele condiţii:
- să nu modifice culoarea lemnului, pentru a putea fi colorat şi lăcuit conform dorinţei
beneficiarului;
- să nu modifice structura fizică a lemnului;
- produsul să nu fie toxic pentru om sau animalele domestice;
- produsul să fie uşor de utilizat( pus în operă);
- produsul să fie ieftin.
Astfel se disting două direcţii pentru tratamentul lemnului:
- lemnul protejat de condiţiile atmosferice (structuri case, şarpante, parchet, mobilă), (fig.2.6.);
 Fig. 2.6. Potecţia lemnului la interior
Sursa:Institutul Naţional al Lemnului Bucureşti

- lemnul neprotejat: garduri, mobile de grădină, pereţi exteriori, placări ornamentale exterioare
(fig. 2.7.).

Fig. 2.7. Cabană cu perţi exteriori din lemn

Sursa:Institutul Naţional al Lemnului Bucureşti
La alegerea produselor şi tehnologiilor de protecţie a lemnului, trebuie să se ţină seama de
condiţiile şi locul de utilizare a acestuia, respectiv de riscul mai mare sau mai mic de biodegradare pe
perioada de exploatare a construcţiei. De asemenea se va lua în considerare şi anumite cerinţe specifice
impuse de beneficiar în funcţie de destinaţia construcţiei (asigurarea protecţiei ignifuge, menţinerea
culorii naturale a lemnului etc.).
Protecţia lemnului utilizat în interiorul construcţiilor pentru amenajări interioare. În
această categorie intră lemnul folosit la amenajări interioare: lambriuri, grinzi şi stâlpi aparenţi, scări
interioare, parchete, unde practic nu există riscul degradării acestuia de către agenţii biodistructivi. Se
pot semnala însă atacuri ale insectelor xilofage care au existat în lemn înainte de introducere în operă,
care nu au fost sesizate la sortarea materialului lemnos. De asemenea atacul de insecte poate veni şi de
la alte construcţii vecine. Pentru a preveni aceste atacuri ale insectelor xilofage se recomandă după o
atentă selectare a meterialului lemnos protecţia elementelor înainte sau după montaj, cu unul din
produsele: Xylotoxin, Rombai G, Rombai D1 şi D2 (tabelul 2.3.), aplicate prin imersie, pensulare sau
pulverizare, după care în mod obligatoriu suprafeţele respective vor fi acoperite cu produse de finisare
peliculogene. În cazul în care se impune ca pe lângă protecţia insecticidă elementele menţionate să fie
şi termoprotejate, atunci acestea vor fi tratate după cum urmează:
Varianta I: impregnare prin vid - presiune sau băi calde reci, cu produsul Ignifug Fc, iar după
uscare, finisare cu produse peliculogene. Toate speciile lemnoase se pot trata în acest mod cu excepţia
duramenului de stejar şi salcâm care practic sunt neimpregnabile.
Varianta II : aplicabilă numai pentru lambriuri: - tratarea elementelor pe suprafeţe vizibile cu
ignifug Fc prin pulverizare s-au pensulare în mai multe reprize.
Conform variantei II se pot trata şi elementele din duramen de stejar şi salcâm, precum şi PAL
furniruit sau placaj. În final suprafeţele vizibile se vor finisa peliculogen.
Tabelul 2.3
PRODUSE PENTRU PROTECŢIA LEMNULUI
Sursa:Institutul Naţional al Lemnului Bucureşti

Produs Domenii de utilizare Aplicare/Consumuri

Rombai G Grund insectofungicid (inclusiv termicid)
pentru lemnul din construcţii (uşi, ferestre,
lambriuri exterioare, obloane, elemente de
rezistenţă şi şarpante, mobilier de grădină,
grilaje spalieri, remize, şoproane etc.).
Rombai D1 Produse pentru protecţia şi finisarea
Rombai D2 decorativă semitransparentă a lemnului,
realizate în nuanţe diferite de culori,
utilizate în construcţii (la exterior) şi în
alte domenii unde acesta este expus
riscului de biodegradare. Asigură
hidrofobizarea suprafeţei tratate a
lemnului.
Ignifug Fc Produs ignifug folosit pentru protecţia
lemnului utilizat în condiţii de interior
(neexpus la umiditate şi intemperii), în
construcţii civile (locuinţe, etc.) şi în
domenii tehnice (autobuze, troleibuze,
autoutilitare, vagoane de călători, metrou,
nave şi aeronave).
-Imersie, 5-15 minute, 15-18
Kg/mc
- Pensulare sau pulverizare, 2
reprize, 140-160 g/mp
- Impregnare cu vid-presiune
Se aplica pe lemnul prelucrat la
cote finale, ca atare sau tratat în
prealabil cu grund Rombai G
prin: pensulare sau pulverizare,
2 reprize,150-170 g/mp
Uscare: superficial, 2 ore,
complet, 72 ore
În funcţie de domeniul de utilizare
şi tipul materialului lemnos, prin:
- Impregnare prin imersie şi cu
vid-presiune
- Pensulare sau pulverizare, 2
reprize, 0,450-0,500 kg/mp

Protecţia lemnului utilizat în construcţii, cu risc minim de degradare de către ciupercile

xilofage, dar cu risc de atac de insecte xilofage. În această categorie intră în general lemnul utilizat la
acoperişuri (căpriori, grinzi, stâlpi, etc), precum panouri pentru duşumele, pereţi interiori etc, unde
practic nu există posibilitatea ca lemnul să fie umezit. Protecţia lemnului utilizat în aceste condiţii se
poate face în următoarele variante:
Institutul National al Lemnului, Bucuresti propune două variante astfel:
Varianta I - protecţie insectofungicidă cu produsul Rombai G, prin imersie pulverizare sau
pensulare.
Varianta II - protecţia ignifugă prin impregnare prin băi calde - reci cu produsul ignifug Fc (cu
excepţia duramenului de stejar şi salcâm), urmată de al doilea tratament de protecţie insectofungicidă
cu unul dintre produsele Rombai G, D1 şi D2, aplicat prin imersie, pulverizare sau pensulare.
Protecţia lemnului utilizat în construcţii, cu risc de degradare de către ciupercile şi
insectele xilofage.
Lemnul din această categorie, este utilizat îndeosebi în părţile exterioare ale construcţiilor unde
lemnul este expus la intemperii dar nu în contact permanent cu umiditatea şi fiind exclus contactul cu
solul (rame, traverse, montanţi din lemn rotund sau ecarisat la cabane, case prefabricate şi baracamente,
balcoane, scări exterioare). În aceste cazuri se impune utilizarea numai a produselor de protecţie
nelavabile, rezistente la spălare. În aceste condiţii protecţia lemnului se poate face în următoarele
variante:
Varianta I - protecţia insectofungicidă cu produsul Rombai G, prin imersie sau vid - presiune,
urmată de finisarea cu Rombai D1 şi D2.

APLICAREA TRATAMENTELOR DE PROTECŢIE

Impregnarea prin vid - presiune se execută conform STAS 9302/1 - 81. Impregnarea cu
produse solubile în apă la presiuni diferite de presiune atmosferică, în instalaţii adecvate care prevăd în
principal următoarele operaţii: Materialul lemnos, respectiv semifabricatele sau elementele de
construcţii se încarcă în stare strânsă pe vagoneţi, astfel aşezate încât să permită accesul soluţiilor de
protecţie la toate suprafeţele acestora. Materialul se introduce în cilindrul de impregnare, şi se etanşează
prin strângerea capacului. Se asigură vidul iniţial. Odată cu închiderea cilindrului, se aduce soluţia de
impregnare la temperatura de 40-50oC. După expirarea perioadei de vid, soluţia de impregnare este
introdusă în cilindru, până la umplerea completă a acestuia. Se menţine temperatura de regim în cilindrul
de impregnare. Se acţionează pompa de presiune şi se continuă introducerea soluţiei sub presiunea de
regim, până în momentul în care cantitatea de soluţie absorbită corespunde dozei prescrise. Presiunea
se poate realiza şi cu ajutorul aerului comprimat. Se eliberează presiunea din cilindru, prin acţionarea
robinetului de evacuare a aerului. Se restabileşte, în cilindru, presiunea atmosferică şi se evacuează
soluţia în vasul de depozitare. Se deschide cilindrul de impregnare şi se evacuează materialul lemnos
impregnat.
În cazul impregnării materialului lemnos prin procesul vid-presiune-vid final, aplicând un vid
final pentru eliminarea excesului de soluţie din lemn. Prin sondaj, se procedează la controlul calităţii
impregnării, prin controlul absorbţiei de soluţie sau a adâncimii de pătrundere a acesteia. Verificarea
absorbţiei de soluţie se face prin cântărirea cu precizie de 100g a 5-10 piese de lemn, înainte şi după
impregnare şi măsurarea volumului lor. Verificarea calităţii impregnării se poate face conform STAS
9203/2 - 81 şi prin măsurarea adâncimii de pătrundere a soluţiei de tratare.
Adâncimea de pătrundere se va determina la minim 2% din totalul pieselor din şarjă şi după 10 -
120 minute de la descărcarea materialului tratat. În cazul impregnării cu produse ignifuge solubile în apă,
verificarea eficacităţii ignifugării materialului lemnos tratat se face conform STAS 652/98, 7248/99 şi
11357/79. După impregnare, piesele sunt stivuite sub şoproane acoperite, o perioadă de cel puţin 25 zile,
pentru fixarea în lemn a produselor de protecţie. Urmărirea procesului se face conform fişei de impregnare
prevăzută de STAS 9203/2 - 81.
Impregnarea prin procesul băi calde-reci se execută conform STAS 9302/3 - 81.
Impregnarea la presiune atmosferică cu produse fluide în instalaţii adecvate, în următoarele variante:
Varianta cu o singură cuvă de impregnare. Se introduce dispozitivul de imersie încărcat cu
materialul lemnos în cuve cu soluţia de impregnare şi se începe încălzirea acesteia până la cca. 65ºC.
Materialul lemnos se menţine la această temperatură timp de 4-6 ore, în funcţie de destinaţie şi secţiunea
semifabricatelor. Se întrerupe încălzirea şi se procedează la răcirea soluţiei de tratare, până când aceasta
ajunge la temperatura mediului ambiant (nivelul soluţiei să depăşească cu cel puţin 150 mm nivelul stivei
de material lemnos). Se menţine această temperatură încă 4-6 ore. Piesele tratate se scot apoi din cuvă şi
se scurg de excesul de soluţie, după care sunt descărcate şi depozitate timp de minimum 25 zile.
Varianta cu două cuve de impregnare. Materialul lemnos tratat în baia caldă este transferat
rapid în baia rece (conţinând aceeaşi soluţie de tratare) la temperatura mediului ambiant, unde se
menţine timp de 4-6 ore (nivelul soluţiei de tratare să depăşescă cu cel puţin 150 mm nivelul stivei de
material lemnos).
În cazul tratării grinzilor, stâlpilor şi elementelor decorative, după uscare se procedează la
finisarea acestora cu produse peliculogene. Verificarea calităţii impregnării prin băi calde - reci se face
prin stabilirea absorbţiei de soluţie, precum şi prin determinarea eficacităţii ignifugării (în cazul
executării acestui tratament) conform STAS 652/98, 7248/99 şi 11357/79. Urmărirea procesului de
impregnare se face în baza fişei de impregnare prevăzută în STAS 9302/3-81.
Protecţia prin imersie, se execută conform STAS 9302/3-81. Temperatura soluţiei de protecţie
trebuie să fie minim 18ºC. În cuve de tratare, materialul se menţine o anumită durată, în funcţie de
specia lemnoasă şi destinaţia lemnului tratat. Se va urmări ca nivelul soluţiei de tratare să depăşescă cu
cel puţin 150 mm nivelul stivei de material lemnos. După scoaterea din cuva de imersie materialul tratat
se depozitează sub şopron acoperit o perioadă de minimum 25 de zile. Calitatea tratării se stabileşte
prin determinarea absorbţiei de soluţie (kg/mc).
Tratamente de suprafaţă
Aplicarea tratamentelor de suprafaţă se efectuează conform STAS 9302/4-81 "Tratamente de
suprafaţă. Prescripţii tehnice", prin imersie de scurtă durată, pulverizare sau aplicare cu pensula.4
Aplicarea prin pulverizare sau cu pensula a soluţiilor de protecţie (a căror temperatură trebuie să fie de
minimum 18º C) se face mai întâi de-a lungul fibrelor şi apoi transversal pe fibre. Se va insista,
deasemenea, în zona de la capetele pieselor. Umiditatea pieselor înainte de tratare nu trebuie să
depăşească 18 % (max. 10 % pentru lemnul utilizat la amenajări interioare). Pentru atingerea dozei din
documentaţie, operatia se repetă de 2-3 ori. Între aplicările succesive de straturi se vor respecta
intervalele de zvântare - uscare prescrise, specifice fiecărui produs de protecţie. După uscare, elementele
tratate se vor finisa după caz cu produse peliculogene. Calitatea tratamentelor de suprafaţă se urmăreşte
prin asigurarea consumurilor specifice impuse şi se stabileşte prin deteminarea eficacităţii ignifugării
(în cazul executării acestui tratament), conform STAS 652/98, 7248/99 şi 11357/79.
Tratamentul lemnului aflat la exterior trebuie să realizeze pe lângă tratamentul anticarii,
antifungic, insecticid, ignifug şi tratamentul de hidrofugare al lemnului.
Hidrofugarea lemnului este necesară pentru păstrarea substanţelor active în lupta împotriva
cariilor, ciupercilor, mucegaiurilor şi insectelor, dar şi pentru păstrarea calităţilor fizice ale lemnului
(lemnul este un material hidrofob şi odată cu aportul de apă îşi modifică dimensiunile).
Realizarea tratamentului împotriva dăunătorilor naturali: carii, ciuperci, mucegaiuri şi insecte
se poate realiza cu produsul “OilProtect”, care în compoziţie are pe lângă substanţe active care să
realizeze protecţia anticarii, antimucegai, antifungică şi împotriva acţiunii insectelor, conţine uleiuri
speciale pentru realizarea protecţiei hidrofuge.
Cazul particular al panourilor structurale pe bază de OSB, PAL, placaj şi miez de polimeri
expandaţi PUR şi EPS va respecta aceleaşi principii de protecţie ca şi la lemnul masiv (metode de
profunzime sau de suprafaţă), adăugând în plus necesitatea îmbunătăţirii caracteristicilor de ardere a
miezului prin adăugarea de agenţi de ignifugare în masa de turnare a polimerilor respectivi. De asemenea
se remarcă proprietăţile derivate din compoziţia chimică şi structura polimerilor, ca medii sterile din punct
de vedere biologic şi impermeabile la umiditate.
Un alt material de construcţii natural de o frumuseţe deosebită este stuful.Realizarea
acoperişurilor din stuf conferă avantaje enorme beneficiarului, dar în acelaşi timp şi un dezavantaj mare
deoarece stuful este foarte inflamabil.
Tratamentul de ignifugare al stufului se poate face cu “Magma FireStop SG-2H”. Acest
tratament realizează pe lângă protecţia ignifugă şi un tratament de hidrofugare, antifungic şi anti
mucegai a stufului.Astfel un acoperiş tratat cu acest produs “Magma FireStop SG-2H”, nu este protejat
numai împotriva incendiilor, ci îşi păstrează pentru mai m ulttimp frumuseţea naturală prin realizarea
şi a unei protecţii contra mucegaiurilor şi ciupercilor (fig.2.8.).

Fig. 2.8. Construcţii cu învelitoarea acoperişului din stuf

Sursa:Institutul Naţional al Lemnului Bucureşti

2.1.1.4. Sortimente de material lemnos folosite în construcţii

 Materialele lemnoase utilizate în construcţii pot fi grupate în materiale lemnoase brute şi
prelucrate.
● Materialele lemnoase brute provin din trunchiuri fără crengi şi fără coajă şi sunt prezentate
în figura 2.9. şi tabelul 2.4.

Fig. 2.9. Trunchiuri de copaci din care se obţin materialele lemnoase brute

Tabelul 2.3
Dimensiunile lemnului rotund folosit în construcţii
(Cucu şi colab.)
Diametrul la capătul
Denumirea produsului Lungimi (m)
subţire (cm)
Bulumaci 10…20 1,50…3,00
Bile 12…16 6,00…9,00
Manele 8…11 3,00…6,00
Prăjini 4…7 2,00…4,00
Piloţi 18…40 6,00…15,00

● Materialele lemnoase prelucrate pot fi, la rândul lor, împărţite în două grupe de sortimente :
- lemn semiecarist, respectiv lemn semirotund (lemn rotund despicat) şi cioplitură, obţinut din lemn
rotund cu lungime mai mare de 7,00 m şi cu diametrul cuprins între 15 şi 18 cm ;
- lemn ecarist (cherestea), obţinut prin debitarea lemnului rotund de răşinoase sau de foioase şi
caracterizat prin faptul că aceste sortimente au muchii vii şi sunt mărginite de feţe plane.
Principalele sortimente de lemn ecarisat sunt următoarele:
- scândurile, care au grosimea de cel mult 40 mm şi lăţimea mai mare decât dublul grosimii, însă nu
mai mică de 80 mm;
- dulapii, care au grosimea cuprinsă între 40 şi 100 mm şi lăţimea mai mare decât dublul grosimii,
însă nu mai mică de 100 mm ;
- grinzile, care sunt piese cu feţe şi canturi plane şi paralele între ele, având grosimea cuprinsă între
10 şi 30 cm, lăţimea cuprinsă între 12 şi 13 cm, iar lungimea normală cuprinsă între 3,00 şi 6,00 m.
Pe bază de comenzi speciale se pot realiza grinzi cu lungimea până la 12,00 m (tabelul 2.5);
- şipcile, care sunt piese cu grosimea de 1,2…4 cm, lăţimea de 1,8…6 cm şi lumgimea de la 1,00 la
6,00 m;
- riglele, denumite şi cuşaci, care sunt piese cu grosimea cuprinsă între 4 şi 10 cm, lăţimea
cuprinsă între 6 şi 15 cm şi cu lungimea de 1,00…6,00 m
Dintre sortimentele de cherestea de foioase, cea mai mare importanţă prezintă, pentru construcţii,
cheresteaua de stejar şi cea de fag.
Tabelul 2.5
Dimensiunile uzuale pentru grinzile din lemn de răşinoase
(Cucu şi colab.)
Grosimi Lungimi (m)
Lăţimi (cm)
(cm) normale De coamndă
10 12 15 - 19 - -
12 12 15 - 19 25 - 3,00…6,00 6,50…12,00
15 - 15 17 19 25 30 din din
19 - - - 19 25 30 50 în 50 cm 50 în 50 cm
 25 - - - - 25 30
30 - - - - - 30

● Produsele din lemn prelucrat folosite în construcţii sunt :

- duşumelele cu lambă şi uluc, folosite la pardositul camerelor de locuit, a birourilor etc. şi fabricate
din scânduri sau dulapi de răşinoase (fig. 2.10.);

Fig. 2.10. Scânduri cu lambă şi uluc

- scândurile fălţuite, fabricate din cherestea de răşinoase (fig. 2.11.) ;

Fig. 2.11. Scânduri fălţuite

- parchetele, constituite din lamele cu lungimea de la 10…50 cm, lătimea de 2…9 cm şi grosimea de
10…20 mm (fig. 2.4);
 Fig. 2.12. Montarea parchetului obişnuit
1-parchet ; 2- duşumea oarbă ; 3- pervaz ; 4- friză

- pavelele din lemn, utilizate la executarea pardoselilor în ateliere, hale de maşini, hangare, standuri
pentru animale etc. şi prezintă următoarele avantaje: sunt călduroase, amortizează zgomotul, sunt
elastice şi sunt rezistente la uzură. Aceste produse se livrează în două sortimente : pavele de tipul P
(prismatic) şi pavele de tipul C (cilindric), (fig. 2.13.).

a b
Fig. 2.13. Pavele din lemn
a- prismatice; b- cilindrice

● Dintre produsele obţinute prin valorificarea superioară a lemnului se citează

următoarele :
- furnirele, obţinute prin tăierea plană sau tăiere prin derulare şi care au o grosime cuprinsă între 0,2
şi 6mm ;
- placajele din lemn, obţinute prin încleierea unor foi de furnir suprapuse, cu fibrele încrucişate ;
- panelele, fabricate dintr-un miez de şipci de molid sau brad, încleiate unele lângă alte şi acoperite,
pe ambele feţe, cu câte o foaie de furnir. Panelele nu se deformează, nu se ondulează şi nu crapă la
variaţiile normale de umiditate şi temperatură din încăperile închise ;
- plăcile din aşchii de lemn, denumite în mod curent PAL ; sunt panouri obţinute prin aglomerare
sub presiune, cu ajutorul unui liant sintetic, a aşchiilor de lemn şi au o densitate aparentă care
variază între 400 şi 1000 kg/m³. Prin tratare cu diferite substanţe, plăcile de tip PAL pot fi
hidrofugate, ignifugate sau antiseptizate ;
- plăcile din fibre de lemn (PFL) , fabricate din fibre de lemn împâslite datorită proprietăţilor adezive
şi de coeziune proprii. La fabricare se pot adăuga lianţi, precum şi alte substanţe antiseptice,
ignifuge, emulsii de bitum etc. În funcţie de densitatea aparentă, se pot distinge următoarele
sortimente : PFL poros, cu densitatea aparentă de 220…400kg/m³, PFL dur, cu densitatea aparentă
de minimum 850kg/m³ şi PFL extradur, cu densitatea aparentă de minimum 950kg/m³. Plăcile de
PFL dur şi extradur pot fi înnobilate prin emailare sau lăcuire (PFL–E), precum şi prin melaminare
(PFL-M). Emailarea se realizează prin turnarea sau pulverizarea unuia sau a mai multor straturi de
email sau lac, care se usucă la cald. Melaminarea se realizează prin presarea la cald a unuia sau a
mai multor filme de hârtie, impregnată cu răşină melaminică.
- plăcile OSB – (Oriented Strand Board), sunt plăci presate cu dimensiuni de (2500 x 1250) mm, din
material lemnos de pin având fibra lemnului orientată. Utilizarea plăcilor de OSB a luat amploare
datorită multiplelor întrebuinţări. Placa OSB este fabricată într-o linie de presă continuă, în
conformitate cu cele mai noi tehnologii şi de aceea se caracterizează printr-o stabilitate a formei, o
foarte bună rezistenţă la condiţiile atmosferice şi la impact, precum şi printr-o foarte bună izolare
fonică şi termică.
Plăcile OSB sunt rezultatul unor tehnologii actuale, prezentând o serie de caracteristici tehnice
deosebite, fiind recomandate pentru foarte multe utilizări. Se utilizează în principal ca astereală,
pardoseli şi la tavane. Adezivii speciali (MUPF) folosiţi la fabricarea panourilor OSB 3, le conferă
acestora o rezistenţă ridicată la umezeală, putând fi utilizate şi în mediu cu grad mai înalt de umiditate
(figura 2.14 şi tabelul 2.6).

Fig. 2.14. Panouri OSB 3

(WWW.osb3.ro)
 Tabelul 2.6
Caracteristicile plăcilor OSB3
(WWW.osb3.ro)

Metoda de
Proprietăţi Unitatea O.S.B. 3 / Susţineri mediu umed
testare
Grosimea 8 - 10 10 - 18 18 - 25
680 (+ / - 660 (+ / - 640 (+ /-
Densitatea medie EN 323 Kg / m³
40) 40) 40)
Rezistenţa la încovoiere - în
EN 310 N/mm² 22 20 18
lungime
Rezistenţa la încovoiere - în
EN 310 N/mm² 11 10 9
lăţime
Modulul de elasticitate - în
EN 310 N/mm² 3500 3500 3500
lungime
Modulul de elasticitate - în
EN 310 N/mm² 1400 1400 1400
lăţime
Rezistenţa la tracţiune EN 319 N/mm² 0.34 0.32 0.30
Rezistenţa la tracţiune după
EN 1087-1 N/mm² 0.15 0.13 0.12
proba la fierbere
Toleranţa de grosime - şlefuit EN 324-1 mm + / - 0,3 + / - 0,3 + / - 0,3
Toleranţa de grosime - neşlefuit EN 324-1 mm +/-0,8 +/-0,8 +/-0,8
Toleranţa dimensională -
EN 324-2 mm +/-3 +/-3 +/-3
lungime/lăţime
Toleranţa dimensională -
EN324-2 mm / m 2 2 2
ortogonalitate
Umiditatea EN322 % 8+/-3 8+/-3 8+/-3
Conţinutul de formaldehidă EN 120 mg Clasa E1 A < 8 mg / 100g