2.1.2.

Piatra naturală
Piatra naturală se găseşte la suprafaţa scoarţei pământului sub formă de
amestecuri naturale de minerale, care formează rocile.
Utilizarea pietrei naturale în construcţii este justificată de mutiplele calităţi
ale acesteia :
- se găseşte din abundenţă în majoritatea regiunilor din ţara noastră ;
- prezintă rezistenţe mari la compresiune şi uzură ;
- prezintă o mare durabilitate în timp
- are, un aspect natural frumos ;
- necesită numai transformări fizice ;
- poate fi utilizată atât ca material de bază, cât şi ca material decorativ.
Utilizarea limitată a pietrei naturale este determinată de următoarele
proprietăţi ale acesteia (tab. 2.7.).
- densitatea aparentă mare, fapt care are implicaţii directe asupra costului
manipulărilor, transportului, precum şi asupra dimensiunilor fundaţiilor şi a
altor elemente constructive ;
- majoritatea rocilor au o conductivitate termică ridicată şi din acest motiv sunt
contraindicate la execuţia elementelor de închidere ale construcţiilor ;
- se comportă necorespunzător la foc ;
- se prelucrează cu un consum ridicat de energie.
Tabelul 2.7.
Proprietăţile fizico-mecanice ale unor roci
Sursa: (Cucu şi colab.)

Unitatea
Granit de Calcar de Marmură
Caracteristici de
Iacob Deal Bampotoc de Moneasa
măsură
Densitatea aparentă Kg/dm³ med. 2,62 med. 2,57 min 2,68
Compactitatea % med. 97,80 med. 95,50 min 98,80
Porozitatea totală % med. 2,20 med. 4,50 max 1,10
Absorbţia de apă % max 0,40 max 1,00 Max 0,35
Rezistenţa la compresiune daN/cm² 1600…2700 750…1100 1000…1300
în stare uscată

2.1.2.1. Clasificarea rocilor

Rocile pot fi clasificate după diverse criterii şi anume :
- după geneză, rocile se clasifică în roci magmatice sau eruptive, roci
sedimentare şi roci metamorfice ;
- după structură, respectiv după gradul de cristalizare al mineralelor
componente, rocile se clasifică în roci cu structură holocristalină, care au
mineralele complet cristalizate, roci cu structură hemicristalină, care au
mineralele parţial cristalizate şi parţial amorfe şi roci cu structură amorfă ;
- după textură, respectiv după modul de aranjare în spaţiu a mineralelor
componente, rocile se clasifică în roci cu textură neorientată sau masivă, roci

- 27 -
 cu textură stratificată, la care straturile sunt alcătuite din aceleaşi minerale şi
roci cu textură şistoasă, la care straturile sunt alcătuite din minerale diferite.

2.1.2.1.1. Roci magmatice

Rocile magmatice s-au format prin răcirea şi solidificarea magmei,
structura lor diferenţiindu-se în funcţie de durata, presiunea şi adâncimea la care a
avut loc răcirea. Dacă răcirea are loc la adâncime, mineralele au timp să cristalizeze
în întregime, în timp ce la suprafaţa pământului mineralele cristalizează parţial, o
bună parte din ele rămânând în stare amorfă.
După adâncimea de răcire a magmei, rocile magmatice se clasifică în :
- roci intrusive (granitul, dioritul, gabroul), (fig. 2.15; 2.16.; 2.17.);

Fig. 2.15. Granitul

Fig. 2.16. Dioritul Fig. 2.17. Gabroul

- roci filoniene(porfirul), (fig. 2.18);

Fig. 2.18. Porfirul

- 28 -
 - roci efusive.(bazaltul, riolitul), (fig. 2.19, fig. 2.20);

Fig. 2.19. Bazaltul Fig. 2.20. Riolitul

In timpul erupţiei vulcanilor, datorită răcirii bruşte a lavei şi a degajării, în

acelaşi timp, de gaze şi vapori, se formează roci cu structura vitroasă şi foarte
poroasă, cum sunt lava vulcanică, piatra ponce, cenuşele vulcanice şi tufurile
vulcanice rezultate prin cimentarea cenuşelor. Acestea se utilizează ca materiale de
izolaţie termică, ca agregate uşoare sau ca adaosuri hidraulice la fabricarea lianţilor
micşti.

2.1.2.1.2. Roci sedimentare

După geneza lor, rocile sedimentare se pot clasifica în :
- roci detritice;
- roci organogene;
- roci de precipitaţie;
Din categoria rocilor sedimentare detritice fac parte :
- grohotişurile (fig.2.21.);

Fig. 2.21. Grohotişuri

- 29 -
 - prundişurile (fig.2.22.);

-
Fig. 2.22. Prundişuri
- nisipurile (fig.2.23.);

Fig. 2.23. Nisipuri

- mâlurile ;
Rocile sedimentare enumerate reprezintă grupa rocilor sedimentare
detritice necimentate. Prin golurile acestor depozite pot să pătrundă ape cu diverse
substanţe dizolvate sau în suspensie, care să precipite în goluri şi să lege granulele
într-un tot rezistent şi compact, adică să le cimenteze. Astfel, se formează rocile
sedimentare cimentate.
Dintre rocile detritice cimentate, gresiile se folosesc pe scară lungă în
construcţii, atât sub formă de piatră spartă (ca agregate), cât şi sub formă de plăci
(la placarea construcţiilor, la pavaje etc.), (fig. 2.24.).

- 30 -
 .
Fig. 2.24. Gresii

Argilele se utilizează în industria materialelor de construcţii ca materie

primă la fabricarea produselor ceramice, iar marnele, care sunt amestecuri naturale
de argile şi calcare, se folosesc la fabricarea cimentului Portland.
Din grupa rocilor care iau naştere prin cristalizarea sărurilor conţinute în
apă se menţionează ghipsul şi calcarele.
Ghipsul este un sulfat de calciu hidratat care se formează prin evaporarea
apei de mare din unele bazine izolate pe cale naturală în decursul timpului (fig.
2.25.).

Fig. 2.25. Ghips-Sulfat de calciu

(Varietatea trandafir de deşert)
Calcarele se formează prin precipitarea bicarbonatului de calciu, care se
descompune în carbonat de calciu şi în dioxid de carbon.
Travertinul, o piatră naturală ornamentală deosebit de apreciată şi utilizată
la placarea clădirilor este o varietate de calcar, care se formează prin depunerea
carbonatului de calciu peste frunze, alge, muşchi, care dispar prin putrezire, lăsând
goluri în rocă (fig. 2.26.).

- 31 -
 Fig. 2.26. Travertinul

Principalele roci organogene sunt calcarele cochilifere, diatomitul şi tripoli.

Calcarele cochilifere sunt formate din cochilii calcaroase cimentate între
ele ; se folosesc ca agregate uşoare şi la lucrări de artă (fig. 2.27.).

Fig. 2.27. Calcar din vieţuitoare marine

Diatomitul şi tripoli sunt roci silicoase bogate în bioxid de siliciu amorf,

rezultate în urma depunerii microorganismelor denumite diatomee. Se folosesc ca
adaosuri hidraulice la preparea lianţilor, ca agregate şi la fabricarea materialelor
termoizolante.

2.1.2.1.3. Roci metamorfice

Schimbările din scoarţa Pământului pot determina modificări ale structurii
sau a compoziţiei rocilor; astfel, din roci magmatice sau sedimentare, iau naştere
rocile metamorfice.
Textura rocilor este în general şistoasă, mineralele fiind orientate după
anumite direcţii în straturi. Principalele roci metamorfice utilizate în construcţii
sunt : gnaisurile, cuarţitele, marmurile şi ardeziile (fig. 2.28.; 2.29.; 2.30.; 2.31.).
Aceste roci mai poartă şi numele de şisturi, datorită aşezării mineralelor în
straturi.

- 32 -
 Fig. 2.28. Gnaisul

Fig. 2.29. Cuarţul

Fig. 2.30. Marmură (rocă) Fig. 2.31. Marmură şlefuită

2.1.2.2. Materiale de construcţii din piatră naturală

- 33 -
 În construcţii, piatra naturală poate fi folosită ca agregat la prepararea
mortarelor şi a betoanelor, ca material de bază la executarea fundaţiilor şi a
zidăriilor, la lucrări de finisaje interioare şi exterioare, la lucrări de drumuri, căi
ferate, baraje, anrocamente, consolidări şi apărări de maluri etc.
După modul de exploatare, respectiv după provenienţă, materialele din
piatră naturală se împart în două mari grupe : produse de balastieră şi produse de
carieră (provenite din roci masive).

2.1.2.2.1. Produse de balastieră

Produsele de balastieră sunt agregate naturale grele, purtând numele de
nisip, pietriş, bolovani şi balast, în funcţie de mărimea granulelor.
Nisipul este agregatul natural cuprinzând granule cu diametrul măsurând
între 0 şi 7,1 mm, fiind utilizat la prepararea mortarelor şi betoanelor, ca strat filtrant
la drumuri şi pardoseli, ca degresant în industria ceramică, la fabricarea sticlei etc.
Pietrişul este agregatul natural care conţine granule cu diametrul cuprins
între 7,1 şi 71 mm şi care se utilizează la prepararea betoanelor de ciment, la
prepararea mixturilor asfaltice, ca strat filtrant la drumuri şi pardoseli etc. În mod
uzual se asigură de balastiere următoarele sorturi : 7,1/16 mm şi 31/71 mm. Sortul
7,1 / 16 mai poartă şi numele de mărgăritar.
Balastul este un amestec natural de nisip cu pietriş, eventual şi bolovani.
Poate fi livrat sub formă de balast neciuruit (0/160 mm, utilizat ca strat de fundaţie
la drumuri, pardoseli etc.) sau sub formă de balast ciuruit în sorturile 0,1/31 şi
0,1/71, (folosit ca agregat pentru prepararea betoanelor de marcă inferioară).
Bolovanii sunt pietre cu forme rotunjite, cu diametrul cuprins între 71 şi
160 mm şi se utilizează la pavaje, betoane ciclopiene, baraje, anrocamente,
consolidări şi apărări de maluri etc.
2.1.2.2.2. Produse de carieră
Principalele sortimente ce fac parte din categoria produselor de carieră sunt
piatra brută, piatra prelucrată şi piatra spartă.
Piatra brută se prezintă sub formă de blocuri de formă neregulată şi este
utilizată la execuţia fundaţiilor şi a soclurilor, la zidurile de sprijin, la anrocamente,
consolidări etc.
Piatra prelucrată se găseşte sub următoarele forme:
- moloane, respectiv blocuri prelucrate numai pe una din feţe şi parţial (numai
pe o adâncime de 3…7 cm) pe feţele adiacente. Moloanele se folosesc la
execuţia zidăriilor masive (fig. 2.32.) ;
- piatra de talie , respectiv blocuri de formă regulată având patru, cinci sau toate
feţele prelucrate şi care se folosesc la executarea zidurilor construcţiilor
monumentale. Pentru executarea acestor zidării se foloseşte numai mortarul de
ciment, consumul de mortar fiind în directă dependenţă de gradul de prelucrare
a blocurilor de piatră, aspect ce poate fi văzut în (figura 2.33.);

- 34 -
 Fig. 2.32. Fig. 2.33. Zidărie din piatră naturală.
Molon a- din piatră brută; b- din moloane; c- din piatră de talie

- plăci de piatră, produse ce se obţin prin tăierea blocurilor de piatră şi

prelucrarea feţei aparente prin şpiţuire, pieptănare, buciardare, şlefuire,
lustruire sau profilare şi care se folosesc la execuţia pardoselilor sau a placajelor
la pereţi, stâlpi, trepte de scară etc. ;
- detalii de arhitectură cum ar fi socluri, solbancuri, cornişe, brâuri, trepte,
ancadramente, stâlpişori etc. ;
- pietre pentru execuţia îmbrăcăminţilor şi încadrărilor rutiere, fasonate sub
formă de pavele, calupuri şi borduri. La rândul lor, pavelele pot fi normale sau
abnorme. Cele normale se produc în două tipuri : tip dobrogean (18 x 12 x 13
cm) şi tip transilvănean (17 x 17 x 13 cm). Pavelele abnorme au aceeaşi formă
cu pavelele normale de tip dobrogean însă cu dimensiunile mai reduse.
Calupurile sunt pietre de formă cubică (cu latura de 9 cm) sau de formă
prismatică (7 x 7 x 9 cm). Bordurile sunt produse de formă prismatică ce se
utilizează la încadrarea trotuarelor, drumurilor şi a platformelor.
Piatra spartă se obţine prin concasarea sau măcinarea rocilor şi se prezintă
în următoarele sortimente :
- filerul, obţinut prin măcinarea fină a pietrei naturale, de regulă a calcarelor,
având granulaţia maximă 0,09 mm şi utilizat la prepararea asfalturilor, a
suspensiilor de bitum, a masticurilor bitumoase, la acoperirea cartonului
bitumat ;
- nisipul de concasare, care are granulaţia 0,1/7,1 mm şi care se foloseşte la
prepararea mortarelor şi a betoanelor ;
- savura, care are granulaţia 0,1/8 mm şi care se foloseşte la lucrări de drumuri;
- splitul, sortiment cu granulaţia 8/40 mm, care se foloseşte tot la lucrările de
drumuri ;
- criblura , cu granulaţia 3,15/25 mm, obţinută prin dubla concasare a rocilor, se
foloseşte la prepararea betoanelor asfaltice ;
- piatra spartă, care are granulaţia 7,1/71 mm se foloseşte ca agregat la
prepararea betoanelor de ciment.
- piatra de mozaic, obţinută din prelucrarea pietrei de calcar şi marmură . Piatra
de mozaic se utilizează la prepararea betoanelor de mozaic pentru pardoseli,
scări etc.

2.1.3. Produse ceramice

- 35 -
 Produsele ceramice reprezintă amestecuri omogenizate de argilă, nisip şi
apă.
Fabricarea produselor ceramice parcurge următoarele faze:
- prepararea pastei ceramice;
- fasonarea produsului;
- uscarea produsului;
- arderea produsului uscat;
Proprietăţile argilelor, care permit fabricarea produselor ceramice sunt:
- plasticitatea, care facilitează fasonarea;
- întărirea la temperaturi ridicate, ceea ce conferă produsului rezistenţă
mecanică şi stabilitate faţă de acţiunea agenţilor atmosferici.
După tehnologia de fabricaţie, produsele ceramice se clasifică în produse
ceramice brute şi produse ceramice fine.

2.1.3.1. Produse din ceramica brută

Cărămizile sunt pietre artificiale pentru zidărie, fasonate din mase
ceramice argiloase şi uscate. În zidărie se folosesc cărămizile pline (fig. 2.34. a) şi
cărămizile eficiente (cu găuri verticale), (fig.2.34.b,c.).
Cărămizile utilizate în zidărie trebuie să aibă următoarele proprietăţi:
- omogenitate (să aibă structură uniformă);
- rezistenţe mecanice corespunzătoare, pentru a nu se deteriora în timpul
manipulării şi pentru a prelua încărcările care apar în timpul
exploatării;
- forme şi dimensiuni regulate;
- uşurinţă la cioplire; porozitate suficientă, pentru a permite aderarea
mortarului.
Se fabrică două tipuri de cărămizi pline:
- format normal : 240x115x63 ;
- format mare : 240x115x88 .

Fig. 2.34. Cărămizi pline:

a - cărămizi pline; b,c – cărămizi pline cu goluri de uscare

- 36 -
 Cărămizile eficiente au goluri cilindrice sau prismatice, dispuse
perpendicular pe faţa lor de aşezare.
Cele două tipuri de cărămizi cu găuri verticale (GV), care se fabrică sunt:
- tipul I (GVP), cărămizi parţial modulate, la care este modulată doar grosimea
şi eventual una din celelate două dimensiuni (fig. 2.35.);

-
Fig. 2.35. Cărămizi parţial modulate, cu găuri verticale (GVP)
a,c-căramizi GVP cu găuri cilindrice; b-cărămizi GVP cu găuri prismatice
-
- tipul II (GVM), cărămizi total modulate, la care sunt modulate toate cele trei
dimensiuni.
Cărămizile cu porozitate mare sunt obţinute prin amestecarea în pastă a
unor substanţe combustibile (rumeguş, turbă, praf de cărbune).
Cărămizile termoizolatoare din diatomit se obţin pe cale umedă din
diatomit amestecat cu substanţe combustibile.
Cărămizile cu lambă şi uluc se folosesc la execuţia pereţilor neportanţi (fig.
2.36.).

Fig. 2.36. Cărămizi cu lambă şi uluc

a-cărămizi LU 90 cu găuri prismatice; b-cărămizi LU 90 cu găuri cilindrice;
c-cărămizi LU 45
Blocurile ceramice cu goluri orizontale sunt utilizate la execuţia pereţilor
exteriori uşori, a pereţilor de umplutură şi a celor despărţitori.Înălţimea lor este un
multiplu al grosimii cărămizilor obişnuite (fig. 2.37.).

- 37 -
 Fig. 2.37. Bloc ceramic cu găuri orizontale

Blocurile ceramice POROTHERM pentru zidărie cu locaş de mortar (fig.

2.38.) şi POROTHERM S (fig. 2.39.) sunt folosite la realizarea pereţilor exteriori
(POROTHERM 38, POROTHERM 38 S şi POROTHERM 30, POROTHERM 30
S) sau interiori (POROTHERM 30 şi POROTHERM 30 S) structurali (portanţi) la
construcţii cu structură din zidărie portantă până la P+1 sau ca pereţi
exteriori/interiori nestructurali la structuri din beton armat indiferent de regimul de
înălţime al acestora.

Fig. 2.38. Blocuri ceramice POROTHERM cu locaş de mortar

a) POROTHERM 38 b) POROTHERM 30

Fig. 2.39. Blocuri ceramice POROTHERM S

a) POROTHERM 38 S b) POROTHERM 30 S

Datorită caracteristicilor tehnice superioare, cum ar fi asigurarea simultană

a unor rezistenţe mecanice foarte bune şi a unor capacităţi de izolare termică şi

- 38 -
acustică deosebite, blocurile ceramice pentru zidărie POROTHERM sunt materiale
de construcţii ideale pentru obţinerea în scurt timp a unor zidării de calitate.
Blocurile ceramice POROTHERM cu nut şi feder( lambă şi uluc) sunt
folosite pentru realizarea pereţilor interiori de compartimentare, neportanţi
(POROTHERM 20 N+F, POROTHERM 11,5 N+F şi POROTHERM 10 N+F), la
construcţii cu structură din zidărie portantă sau din beton armat indiferent de
înălţimea acestora( fig. 2.40.).

Fig. 2.40. Blocurile ceramice POROTHERM cu nut şi feder (lambă şi uluc)

a) POROTHERM 20 N+F b) POROTHERM 11,5 N+F c) POROTHERM 10 N+F

Cărămida de placare POROTHERM cu polistiren este folosită la placarea

centurilor perimetrale exterioare şi a stâlpişorilor din beton armat la construcţii cu
structură din zidărie sau din beton armat (fig. 2.41.).
Cărămida aparentă de tip BURCOLOR se foloseşte pentru placarea
pereţilor exteriori din zidărie de tip POROTHERM, zidărie obişnuită sau din beton
(fig. 2.42.)

Fig. 2.41. Cărămida de placare Fig. 2.42. Cărămizi BURCOLOR

POROTHERM cu polistiren

Caracteristicile cărămizilor de tip POROTHERM sunt prezentate în tabelul

2.8.

Tabelul 2.8.
Principalele caracteristici ale cărămizilor de tip POROTHERM (PTH)
Sursa: Sistemul de cărămizi POROTHERM

- 39 -
 Specificare UM PTH PTH PTH PTH PTH PTH PTH BURCOLO
38 30 11,5N+ 10N+ 38S 30S 20N+ R
F F F
Dimensiuni mm 250 250 500 500 250 250 500 250
(lxbxh) 380 300 115 100 380 300 200 120
238 238 238 238 238 238 238 65
Densitate ρ Kg/m³ 800 800 1000 1000 800 800 1000 1450
Masă M Kg 18 15 13 11 16 12 23 2,8
Rezistenţa la N/mm² 7,5 7,5 5 5 7,5 7,5 10 10
compresiune
σ
Conductivitat W/Mk 0,23 0,25 0,33 0,33 0,21 0,22 0,33 -
e termică 4 6
Rezistenţă la m²K/ 1,65 1,20 - - 1,77 1,32 - 0,21-0,23
transfer W 3 6
termic R
Coeficient de W/m² 0,55 0,73 - - 0,51 0,66 - -
transfer 5 9
termic U
Izolare la Db 48 48 42 42 50 50 42 48
zgomot
Necesar buc/m² 16 16 8 8 16 16 8 50
cărămizi buc/m³ 43 54 70 80 43 54 40 -
Consum de m³/m² 0,03 0,03 0,006 0,0053 0,04 0,03 0,011 -
mortar m³/m³ 9 2 0,054 0,053 7 8 0,060
0,10 0,10 0,12 0,12
5 8 4 7
Consum de ore/m³ 3 3 3 3 3 3 3 -
manoperă
Cărămizi pe buc 60 80 96 96 60 80 48 352
palet

Cărămizile pentru placaj înlocuiesc tencuiala la pereţii exteriori. Faţa

aparentă (mată sau smălţuită) poate avea dimensiunile 115x88 sau 190x88 mm (fig.
2.43.).
Plăcile ceramice pentru pereţi,sunt utilizate la placarea pereţilor,
pardosirea holurilor, vestiarelor, etc (fig. 2.44.).

Fig. 2.43. Cărămizi pentru placaj:

a-cărămizi; b-colţar.

- 40 -
 Fig. 2.44. Plăci ceramice pentru placarea pereţilor şi pardoselilor

Blocurile ceramice pentru pardoseli de grajduri şi padocuri sunt utilizate

la realizarea pardoselilor calde, având coeficientul de asimilare termică S= 9,50 W/
m² · K . Fiind rugoase, împiedică alunecarea animalelor (fig. 2.45).

Fig. 2.45. Corpuri ceramice pentru pardoseli de grajduri şi padocuri:

a- cu lambă şi uluc; b- cu striuri; c –cu uluc

Corpurile ceramice cu goluri pentru planşee şi acoperişuri se fabrică în

două tipuri (fig. 2.46):
- tip CP 160, pentru planşee;
- tip CA 110, pentru acoperişuri.

- 41 -
 Fig. 2.46. Corpuri ceramice:
a – tip CP160, pentru planşee; b- tip CA110, pentru acoperişuri

Ţiglele sunt produse cermice brute, utilizate la acoperişuri. Acestea se

fabrică în trei tipuri (fig. 2.47.):
- ţigle solzi;
- ţigle cu jgheab, trase;
- ţigle cu jgheab, presate.

Fig. 2.47. Ţigle: a-cu jgheab trasă; b-solz

Ţigla TONDACH TANGO este o ţiglă produsă cu tehnologie de presare cu

valţuri duble. Datorită valţurilor duble se asigură o bună închidere şi etanşare a
acoperişului. TANGO este o ţiglă care permite o distanţă dintre şipci variabilă, din
acest motiv este ideală pentru reconstrucţia acoperişurilor vechi (fig. 2.48.)

- 42 -
 a) Ţiglă de bază b) Ţiglă de jumătate

c) Ţiglă de margine dreapta d) Ţiglă de margine stânga

e) Ţiglă para-zăpadă f) Ţiglă de aerisire

Fig. 2.48. Tipuri de ţigle TONDACH TANGO

Ţiglele BRAMAC pot fi de mai multe tipuri şi culori.

Ţigla ALPINA CLASIC (fig. 2.49.) se adaptează oricărui tip de arhitectură
şi prezintă o gamă variată de culori, roşu cărămiziu, brun roşcat, maro, antracit, verde
fiind însoţită de întregul sistem de accesorii şi de garanţie de peste 30 ani.

- 43 -
 Fig. 2.49. Ţigla Alpina Clasic

Ţigla ROMANA (fig. 2.50.) are profilul pronunţat şi suprafaţa netedă.

Fig. 2.50. Ţigla Romana

Granularea unică şi forma regulată a ţiglei ALPINA conferă acoperişului

ţinută, diferenţiind-o de celelalte tipuri de învelitori BRAMAC (fig. 2.51.).

- 44 -
 Fig. 2.51. Ţigla Alpina

Ţigla TRANSILVA (fig. 2.52.) este o ţiglă solzi, care se pretează atât la
renovarea acoperişurilor, cât şi la realizarea acoperişurilor noi, fiind singurul model
recomandat în cazul detaliilor speciale precum turnurile şi acoperişurile rotunde.

Fig. 2.52. Ţigla Transilva

- 45 -