CURS 8 - MIZ

6.4 Utilaje pentru tocarea furajelor fibroase şi grosiere

Maşinile pentru tocarea furajelor fibroase şi grosiere, sunt denumite în mod curent
tocători de fibroase. Aceste maşini trebuie să aibă posibilitatea reglării lungimii fragmentelor
tocate între limitele de 10...60 mm, şi să asigure transportul pneumatic al acestora, pe verticală
până la înălţimea de 10 m, iar pe orizontală până la 20 m.
Tocătorile de fibroase lucrează în parametrii normali atunci când furajele prelucrate au o
umiditate mai mică de 85%.
Din punct de vedere al mobilităţii , aceste tocători pot fi mobile sau staţionare.
Constructiv o tocătoare cuprinde următoarele părţi componente:
 aparatul de alimentare cu nutreţ;
 aparatul de tăiere;
 sistemul de evacuare al tocăturii;
 mecanismul de transmisie.

6.4.1 Aparatul de alimentare cu nutreţ

Acesta are rolul de a transporta şi comprima în mod uniform nutreţul care este introdus în
aparatul de tăiere. Este alcătuit dintr-un transportor de tipul cu bandă, sau cu raclete şi valţuri
(cilindrice) de alimentare a aparatului de tăiere.
Debitul de alimentare al benzii transportoare se reglează de aşa natură încât să fie corelat
cu capacitatea de lucru a aparatului de tăiere.
Valţurile de alimentare trimit un strat uniform şi continuu, de nutreţ, către aparatul de
tăiere.
Din punct de vedere constructiv acestea pot fi: cu suprafaţă netedă, când sunt folosite
numai pentru presare, sau cu suprafaţă profilată, când pe lângă presare realizează şi
uniformizarea alimentării aparatului de tăiere. Valţul superior este prins articulat, prin
intermediul unui arc, ceea ce dă posibilitatea modificării presiunii dintre valţuri şi reglarea
grosimii de laminare, în funcţie de posibilităţile de tocare ale aparatului de tăiere.
Indiferent dacă valţurile au diametre egale, sau diferite, viteza periferică a valţurilor
trebuie să fie egală şi să fie corelată cu viteza de deplasare a benzii transportoare.
Modificarea lungimii tocăturii se face prin modificarea vitezei de alimentare, deci a
vitezei de înaintare a benzii transportoare şi a vitezei periferice a valţurilor de alimentare.

6.4.2 Aparatul de tăiere

Pentru ca procesul de lucru să se desfăşoare în bune condiţii este necesar ca aparatul de
tăiere să fie prevăzut cu un contracuţit, cu ajutorul căruia să se asigure sprijinirea nutreţului în
timpul acţiunii cuţitului. În acest fel se asigură prinderea furajului între cele două muchii
tăietoare şi realizarea presiunii necesare în timpul procesului de tocare.
Cu cât numărul de cuţite este mai mare cu atât lungimea tocăturii este mai mică la aceeaşi
turaţie a rotorului cu cuţite.
Din punct de vedere al principiului de funcţionare, aparatul de tăiere poate fi:
 de tip disc;
 de tip tambur;
Cuţitele se montează înclinat faţă de axa discului sau tobei, cu un anumit unghi (18...30o)
pentru a asigura tăierea prin alunecare a nutreţurilor.
Pentru a realiza o funcţionare corespunzătoare, muchia tăietoare a cuţitelor trebuie să fie
perpendiculară pe materialul pe care îl toacă, iar distanţa dintre cuţit şi contracuţit să se încadreze
în jurul valorii de 0,5...1 mm pentru fân şi paie, şi în jurul valorii de 1...2 mm pentru porumb
pentru siloz.

Curs 8 MIZ 1
 Aparat de tăiere tip disc
Au această denumire datorită modului de aşezare a cuţitelor, care sunt conţinute în acelaşi
plan şi care în timpul funcţionării generează un disc .
În figura 9.1 este prezentată schema procesului de lucru a unei tocători de nutreţuri
fibroase cu aparat de tăiere tip disc. Părţile componente ale aparatului de tăiere tip disc sunt
prezentate în figura 9.2.

Fig. 9.1 - Schema procesului de lucru a unei Fig. 9.2 Părţile componente ale aparatului
tocători de nutreţuri fibroase cu aparat de de tăiere tip disc
tăiere tip disc
Cuţitele aparatelor de tăiere de tip disc, pot avea tăişul drept sau în formă de arc de cerc
dispus excentric. Primul tip prezintă dezavantajul unei funcţionări în şocuri, ceea ce impune
folosirea unui volant masiv. Indiferent de variantă dezavantajul principal al aparatelor de tăiere
de tip disc, constă în aceea că diferite puncte, conţinute în lungimea tăişului, au viteze liniare
diferite.
Pentru a obţine un proces de tăiere cu un consum minim de energie se recomandă ca axul
de rotaţie al discului să se aşeze deasupra contracuţitului.
Aparat de tăiere tip tambur
Mai este cunoscut sub denumirea de aparat de tăiere cu tobă, datorită formei cilindrice pe
care o are.
În figura 9.3 este prezentată schema procesului de lucru a unei tocători de furaje fibroase,
cu aparat de tăiere tip tambur, iar în figura 9.4 este prezentat un astfel de aparat de tăiere.

Fig. 9.3 Schema procesului de lucru a unei

Fig. 9.4 Aparat de tăiere tip tambur
tocători de furaje fibroase, cu aparat de tăiere
(fig. nu este pt. examen)
tip tambur
Aparatul de tăiere de acest tip este format dintr-un arbore cu discuri pe care se montează

Curs 8 MIZ 2
3...6 cuţite cu tăiş drept sau cu tăiş curbiliniu. Cuţitele se dispun pe tambur astfel încât, tăişul
acestora să formeze cu partea contratăietoare un unghi, care să asigure tăierea cu alunecare a
furajelor şi totodată să asigure menţinerea acestora în zona de tăiere.
Contracuţitul este realizat sub forma unei bare de secţiune dreptunghiulară cu două
muchii ascuţite.
Pentru a avea o funcţionare liniştită, fără şocuri, dispunerea cuţitelor pe tobă trebuie
realizată de aşa natură încât la ieşirea unui cuţit din dreptul gurii de alimentare, cuţitul următor să
înceapă procesul de tocare.
Turaţia aparatului de tăiere tip tambur este de 600..1500 rot/min.
Cuţitele sunt executate din oţel carbon de calitate, OLC 65; sau oţel de scule, OSC, fiind
călite în zona tăişului.

6.4.3 Aparatul de evacuare

Aparatul de evacuare este de tipul ventilator-aruncător şi are rolul de a prelua materialul
tocat din zona aparatului de tăiere şi de a-l evacua.
În cazul tocăturii formate din particule uşoare, efectul principal este dat de curentul de aer
produs de ventilator, iar în cazul tocăturii formate din particule grele, efectul preponderent este
cel al forţelor centrifuge, realizat prin aruncarea acestor particule de către paletele ventilatorului.
Aparatele de tocare tip disc au montate pe suportul cuţitului palete, care îndeplinesc rolul
de ventilator aruncător. În cazul aparatelor de tocare tip tambur ventilatorul aruncător este de
sine stătător.
Materialul este evacuat din maşină prin intermediul unei tubulaturi, prevăzute la capătul
superior cu un deflector.

6.4.4 Mecanismul de transmisie

Acţionarea tocătorilor se face electric sau de către un tractor (metodă mai puţin utilizată)
prin intermediul unui arbore cardanic.
Acţionarea electrică a tocătorilor include unul sau mai multe motoare electrice trifazate
cu rotorul în scurtcircuit, de la care se preia mişcarea de rotaţie care se transmite prin curele
trapezoidale, prin lanţuri de transmisie şi prin angrenaje de roţi dinţate, la organele active ale
tocătorii.

6.5 Utilaje pentru curăţarea furajelor rădăcinoase

Pentru a putea fi folosite în hrana animalelor, furajele rădăcinoase şi tuberculifere trebuie
să fie curăţate şi tocate. Curăţarea este necesară pentru a înlătura pământul şi impurităţile care
rezultă de la recoltare. Această operaţie se poate face pe două căi:
 curăţarea uscată (cu ajutorul unei tobe cu vergele; sau a unor
transportoare elicoidale; a unor transportoare cu vergele; sau a unor transportoare
cu raclete); Cu cât furajul este supus unei curăţări mai energice cu atât creşte
gradul de vătămare.
 curăţarea umedă (prin spălarea furajelor cu apă).
Un utilaj pentru spălat tuberculi şi rădăcinoase are în componenţă: coşul de alimentare,
organ activ pentru spălare, jgheab de descărcare, cadru, transmisie, motor electric.
Organul activ de spălare poate fi de tip: tobă rotativă (folosit în fermele mici) (figura
9.5a); transportor elicoidal (reclamă un consum mare de apă) (figura 9.5b); cu palete (figura
9.5c); cu disc orizontal (figura 9.5d).
Există utilaje care execută atât spălarea cât şi tocarea sub formă de felii a rădăcinoaselor.

6.6 Utilaje pentru tocarea rădăcinoaselor

6.6.1 Destinaţie, Cerinţe; Clasificare
Prin tocarea rădăcinoaselor şi tuberculiferelor se îmbunătăţeşte gradul de ingerare

Curs 8 MIZ 3
(asimilare) de către organismele animalelor, se dă posibilitatea de a putea fi amestecate cu alte
tipuri de furaje (fibroase şi grosiere, concentrate etc.) în vederea obţinerii unor reţete complexe,
complete şi diversificate şi pentru a evita producerea de accidente (înecarea) prin înghiţirea
bucăţilor prea mari.

a b

c d
Fig. 9.5 Scheme de principiu a unor utilaje de curăţare umedă a rădăcinoaselor
a – cu organ activ tip tobă cu vergele; b – cu organ activ tip transportor elicoidal; c – cu
organ activ cu palete; d – cu organ activ tip disc.
Deoarece tocătura se oxidează, îşi schimbă culoarea şi gustul şi se alterează, tocarea
furajelor rădăcinoase şi tuberculiferelor se face cu puţin timp înainte de administrarea lor în
hrana animalelor.
Pentru tocarea rădăcinoaselor şi tuberculiferelor se utilizează maşini specifice denumite
în mod curent tocători pentru rădăcinoase. Acestea trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe
cum ar fi: să permită reglarea grosimii tocăturii în limitele 4 - 10 mm, să nu producă suc mai
mult de 3 % din masa nutreţului tocat; să nu modifice proprietăţile organoleptice a nutreţurilor
prelucrate; productivitatea utilajelor să fie suficient de mare pentru a permite pregătirea hranei cu
maximum două ore înainte de distribuirea ei la animale;
Clasificare:
 după tipul aparatului de tocat:
o cu aparat de tip disc orizontal (fig. 9.6a);
o cu aparat de tip disc vertical (fig. 9.6b);
o cu aparat de tip tambur cilindric;
o cu aparat de tip tambur tronconic;
o cu aparat de tip tambur dublu tronconic (fig. 9.6c);
o cu aparat de tip cu rotor cu cuţite radiale.
 după forma cuţitului: cu tăiş drept (fig. 9.7a); cu tăiş crenelat (fig. 9.7b); cu
tăiş scafă simplă (fig. 9.7c) ; cu tăiş scafă multiplă;

Curs 8 MIZ 4
 a b c
Fig. 9.6 Tipuri de tocători pentru rădăcinoase şi tuberculifere
a - cu aparat de tip disc orizontal; b - cu aparat de tip disc vertical; c - cu aparat de tip
tambur dublu tronconic;
În general o tocătoare pentru rădăcinoase trebuie să conţină: coş de alimentare; organ de
tocare; jgheab pentru evacuarea materialului tocat. mecanism de transmisie; cadru.

Fig. 9.7 Tipuri constructive de cuţite pentru tocători de rădăcinoase:

a – cuţit cu tăiş drept; b – cuţit crenelat; c – cuţit scafă.

6.6.2 Construcţie
Cuţitele tocătorilor pentru rădăcinoase şi tuberculifere sunt îndreptate cu tăişul în
interiorul coşului şi fac un unghi de 30o cu planul discului sau cu tangenta la tobă.
Rezistenţa la tăiere este influenţată de grosimea tăiţeilor, unghiul de aşezare a cuţitului şi
de nutreţul care se toacă.
Grosimea tăişului cuţitelor trebuie să se încadreze în jurul valorii de 0,1 mm., În cazul
cuţitelor cu tăiş crenelat, lăţimea crenelurilor trebuie să fie de circa 20 mm, iar distanţa dintre
acestea de circa 10 mm.
Tocătoarea cu aparat de tip disc orizontal – (figura 9.6a) este format dintr-un coş de
alimentare, prevăzut la partea inferioară cu un disc cu cuţite, ce primeşte mişcarea de rotaţie de
la un motor electric prin intermediul unei transmisii. Carcasa care îmbracă discul este prevăzută
cu un suport opritor, în formă de, S, (montat deasupra discului) care imobilizează nutreţul în
timpul funcţionării.
Evacuarea tocăturii se face prin intermediul unei palete care se roteşte odată cu discul.
Dintre tocătorile de rădăcinoase cu aparat de tip disc cele cu disc orizontal asigură
debitele de lucru cele mai ridicate.
Tocătoarea cu aparat de tip disc vertical - (figura 9.6b) este format dintr-un coş de
alimentare, care dirijează materialul de tocat către un disc cu cuţite dispus vertical. Materialul
rezultat în urma tocării este evacuat prin intermediul unui jgheab situat la partea inferioară
Tocătoarea cu tambur dublu tronconic – (figura 9.6c) pe suprafaţa tamburului sunt
dispuse cuţite tip scafă simplă (pentru bostănoase) sau scafă dublă (pentru rădăcinoase).
Materialul supus tocării este transformat în tăiţei fiind evacuat prin interiorul tamburului şi cu

Curs 8 MIZ 5
ajutorul unor jgheaburi.

6.7 Utilaje pentru dozarea furajelor

Dozarea reprezintă operaţia de măsurare a componentelor reţetei, prin cântărire
gravimetrică sau volumetrică [G]. Supradozarea sau subdozarea unor componente pot produce
intoxicaţii sau carenţe alimentare. Operaţia de dozare se execută cu utilaje ce poartă denumirea
de dozatoare.
Clasificare
 din punct de vedere al metodei de dozare, dozatoarele pot fi: volumetrice;
gravimetrice; mixte.
 din punct de vedere al modului de funcţionare: cu acţiune continuă; cu acţiune
discontinuă.
Dozatoarele volumetrice – sunt folosite în cazul în care reţeta este formată dintr-un
număr mic de componente şi în proporţii apropiate. Sunt caracterizate de simplitate, deservire
uşoară, dar eroarea de măsurare este mare (10...12%).
În funcţie de organul activ folosit pot fi: cu rotor, cu alveole, cu turaţie reglabilă (figura
9.8a); cu transportor elicoidal cu turaţie reglabilă (figura 9.8b); cu transportor cu bandă şi şuber
de reglare (figura 9.8c); cu dozatoare cu camere cu volum constant (figura 9.8d).
Dozatoarele gravimetrice – dozează furajele prin cântărire. Cantitatea dozată se poate
regla în limite largi, iar eroarea de măsurare este sub 3%.
În această categorie se înscriu: cântarele mecanice; cântarele electromecanice.
Cântarele mecanice se clasifică în balanţe şi bascule funcţionează pe principiul
pârghiilor.
Cântarele electomecanice folosesc traductoare care convertesc greutatea în mărimi
electrice, ce pot fi prelucrate chiar şi cu ajutorul calculatoarelor.

a b c d
Fig. 9.8 Dozatoare volumetrice
a - rotor, cu alveole, cu turaţie reglabilă; b - cu transportor elicoidal cu turaţie reglabilă; c -
cu transportor cu bandă şi şuber de reglare; d - cu camere cu volum constant

Curs 8 MIZ 6