DEGRADAREA LEMNULUI

Cuprins:

Introducere:

-date generale despre lemn

-clasificarea lemnului

-structura macroscopica si microscopica a lemnului

CAPITOLUL I :

Degradari fizice:

-umiditatea

-temperatura

-lumina

CAPITOLUL II :

Degradari chimice

CAPITOLUL III :

Degradari biologice

BIBLIOGRAFIE

Page 1 of 9
 DEGRADAREA LEMNULUI

Introducere.

Date generale despre lemn.

„Lemnul ca materie prima este produsul unor plante si in special al celor cunoscute sub numele de
arbusti.

Exista numeroase categorii de specii de plante producatoare de lemn, dar nu toate intrunesc
caracteristicile necesare specifice arborilor.

Sub denumirea de arbori se inteleg plantele lemnoase avand, in general, o singura tulpina si inaltimi
mai mari de 5 metri, aceasta limita fiind conventionala1. „

In functie de inaltimea lor plantele lemnoase sunt inpartite intr-o serie de grupe si subgrupe.

„Alaturi de inaltime, grosimea este de asemenea un element caracteristic al arborilor, cu arborilor.2”

„La orice arbore se deosebesc, ca parti principale, radacina, tulpina si coronamentul.

Radacina este partea lemnoasa subterana a arborelui. Ea indeplineste doua roluri, unul mecanic si
altul fiziologic, ambele deopotriva de importante.

Radacina serveste arborului la fixarea in pamant astfel incat vanturile, zapada si ploile sa nu il
rastoarne. Greutatea ce apasa asupra radacinii este destul de importanta ( uneori de cateva zeci de tone).
Pe langa rolul de ancorare a arborelui in pamant, radacina mai indeplineste si functia de a extrage apa si
sarurile minerale care prin vasele lemnoase ajung in coronament, la frunze3.”

„Tulpina este partea aeriana a arborelui a arborelui, care se dezvolta intre radacina si coronament.
Din punct de vedere tehnologic, tulpina este partea cea mai valoroasa a arborelui, deoarece din ea se
recolteaza lemnul, cu cele mai variate intrebuintari.4”

Cea de-a treia parte importanta a arborelui, „coronamentul, este situat in partea superioara a
arborelui fiind constituit din craci, ramuri si frunze. Importanta coronamentului consta nu atat in masa
lemnoasa ce o contine, cat in influenta uneori negativa ce o poate avea asupra structurii lemnului tulpinii
(noduri, torsiuni, etc)5”

Clasificarea lemnului.

„După felul frunzelor se pot clasifica în:

1
J. Filipovici, A. Amzica, Tehnologia lemnului, Bucuresti, Editura tehnica, 1956, p. 9
2
Idem 1, p. 9
3
Idem 1, p. 12
4
Idem 1, p. 12
5
Idem 1, p. 13

Page 2 of 9
 • arbori cu frunze cazatoare - in general foioase (fagul, teiul, stejarul, paltinul etc.), dar si cateva
rasinoase (gingko, laricele, chiparosul de balta etc.);
• arbori cu frunze persistente - în general rasinoase si speciile de arbori din zona tropicala.

• 6
”

“După duritate, durabilitate, aspect si culoare speciile se clasifica în:

- esente tari : stejarul, fagul, ulmul, carpenul, frasinul.

- esente mijlocii: mesteacănul, paltinul

- esente moi: teiul, plopul

- esente fine: nucul, parul, ciresul

- esente exotice: mahonul, palisandrul, abanosul7”

Structura macroscopica si microscopica a lemnului

Structura macroscopica lemnului

„Tesuturile lemnoase au anumite particularitati care fac ca lemnul fiecarei specii, privit cu ochiul liber sau
cu lupa , sa prezinte o imagine aparte.8”
In sectiune transversala lemnul este alcatuit din:

- alburn - este foarte repede atacat si distrus de ciuperci si insecte.

- duramen – nu moare nicodata; ramane mereu o cantitate de celule care se opune degradarii
lemnului, cantitate care depinde de specia de lemn.

- maduva – partea centrala a cilindrului lemnos.

- cambiul, inelele anuale si razele medulare

Totodata in structura macroscopica a lemnului sunt vizibile anomaliile si defectele acestuia. Acestea
reprezinta un dezantaj major in lupta impotriva degradarilor de orice natura, deoarece reduc rezistenta
fizica a materialului lemnos.

Structura microscopica a lemnului

6
www.ro.wikipedia.org/wiki/arbore
7
www.peperonity.com/go/sites/mwiew
8
Idem 1, p. 36

Page 3 of 9
 „Elementele anatomice cu diferite functii care pot fi regasite in compozitia materialului lemnos sunt
grupate in tesuturi. Gruparea diferitelor tesuturi alcatuieste structura lemnului , care difera de la o specie
la alta.

Structura prezinta aspecte deosebite in sectiunile caracteristice ale lemnului, atunci cand sunt
privite cu ochiul liber sau la microscop.9”” Lemnul este constituit din celule variate ca forma, marime si
pozitie, dupa functiile pe care le îndeplinesc în arbore.10” Se regasesc celule parenchimatice, vase
lemnoase, raze medulare, etc, in diferite proportii , in functie de specia de care apartine lemnul.

CAPITOLUL I

„ Lemnul a fost folosit ca suport incă de la picturile Greciei antice. Suporturile din panouri de lemn
au fost folosite aproape universal în arta europeană a icoanelor sau a altor lucrări realizate înainte de
secolul al XVI-lea, când utilizarea pânzei a devenit dominantă. Lemnul are dezavantajul modificării
dimensionale de-a lungul fibrei, când sunt variații ale umidității în atmosferă.11”

Degradari fizice:

a) Umiditatea.

Desi degradarile lemnului sunt intalnite la toate suporturile operelor de arta realizate pe lemn sau
care au lemn in compozitie , in continuare ne vom axa pe degradarile intalnite la suporturile lemnoase ale
icoanelor. „Degradarile care apar la icoanele pe suport de lemn sunt in general datorate influentei
factorilor fizici, chimici si biologici.

Suportul de lemn reactioneaza la variatiile de de umiditate astfel : isi mareste volumul intr-un
mediu umed si se contracta intr-un mediu uscat, in principal pe directia perpendiculara a fibrei de lemn.
Stratul pictural al icoanei e mai putin suplu ; cand suportul se umfla, stratul pictural se tensioneaza ,
producandu-se cracluri; la contractarea suportului de lemn, stratul pictural pierde aderenta, determinand
aparitia exfolierilor.12”

Aceste doua procese, de contractare si de marire a volumul au loc deoarece intre suportul de lemn
si mediul inconjurator are loc un schimb permanent de umiditate. Schimbul de umiditate intre materialul
lemnos si atmosfera se opreste in momentul in care se ajunge la un echilibru perfect. Acest lucru e posibil
datorita unor proprietati ale lemnului : higroscopia ( capacitatea unui material de a absoarbe apa din
mediul inconjurator.) si cea de-a doua, abilitatea acestuia de a ceda apa in atmosfera inconjuratoare.

In ambele cazuri, exista efecte deosebit de grave asupra lemnului, ce pot duce la degradarea
ireversibila a acestuia. De aceea, in muzee si in toate institutiile de expunere si depozitarea a meterialelor

9
Idem 1, p. 31
10
www.facultate.regie/live.ro/curs despre lemn
11
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/36477/art-conservation-and-
restoration/69697/Paintings-on-wood
12
Nicoleta, Vornicu, Cercetari privind mecanismele de deteriorare la obiectele de patrimoniu
cu support papetar si lemn, Iasi, Trinitas, 2009

Page 4 of 9
cu suport de lemn, in cazul nostru icoane, se recomanda pastrarea umiditatii relative a aerului (UR) intre
40-60%.

In cazul in care umiditatea relativa scade cu mult sub valoarea minima, scade si nivelul umiditatii
ce se afla in contact cu materialul lemnos. Lemnul se poate afla in contact cu apa sub diferite forme si
anume:

 „ apa legată chimic, prin reacţiile de formare a structurii interne;

 apa de structură, sau de hidratare, care participă la formarea structurii cristaline a unor materiale;

 apa higroscopică, reţinută de materiale prin absorbţie sau adsorbţie, direct din faza gazoasă;

apa liberă, reţinută mecanic, fără adeziune, prin contactul direct al materialelor cu faza
lichidă (infiltraţii din ploi sau din procesele funcţionale) sau ca urmare a condensării vaporilor pe
suprafaţa şi în masa elementului.13”

Atfel, daca nivelul umiditatii lemnului scade are loc, asa cum am amintit mai sus, o contractare a
lemnului. Aceasta contractare a masei lemnoase ia nastere ca urmare a prabusirii celulare pe care o
experimenteaza suportul lemnos. Ca urmare a prabusirii celulare, are loc si o scadere a rezistentei
mecanice a lemnului, acesta devenind mult mai sensibil la socuri mecanice si la degradari de acest fel.

Nici o valoare mai ridicata a umiditatii relative a atmosferei decat cea unanim hotarata nu este mai
favorabila suportului de lemn. In aceste conditii lemnul incepe sa absoarba umiditate din mediul
inconjurator pana la realizarea echilibrului. Lemnul ca suport nu are foarte mult de suferit daca aceasta
variatia a umiditatii nu dureaza o perioada indelungata, insa startul pictural nu poseda aceeasi elasticitate
a lemnului si nu isi poate mari suprafata in concordanta cu volumul lemnului. Ca urmare , pot aparea
cracluri in stratul pictural.

Totodata, „lemnul si alte materiale organice asemanatoare, in conditii de umiditate excesiva devin
substraturi favorabile dezvoltarii coloniilor de microorganisme, a cariilor, a insectelor xilofage sau chiar a
rozatoarelor.14”

Pentru a evita aparitia degradarilor cauzate de umiditatea excesiva, este recomandata masurarea
periodica a umiditatii atmosferii din spatiul de expunere sau depozitare a materialelor lemnoase.

Acest lucru se realizeaza cu o serie de instrumente cum ar fi : higrometrul, higrograful,

(ambientale) umidometru, etc.

Pentru asigurarea unei umiditati in limitele deja mentionate si fara variatii majore si repetate, se
folosesc aparate de umidificare si dezumidificare a aerului. Achizitionarea acestora este insa destula de
scumpa si de aceea nu sunt intalnite in toate spatii de depozitare si expunere.

Exista insa si solutii alternative, nu la fel de eficiente dar mai accesibile din punct de vedere
financiar. Aici putem enumera amplasarea de silicagel intr-o vitrina etansa care adaposteste un suport de
lemn pentru a absorbi eventuala umiditate in exces. In cazul unei valori a umiditatii relative prea scazute
se poate amplasa un vas cu apa, iar odata cu evaporarea acesteia, va creste si valoare umiditatii din
atmosfera.

13
www.didactic.ro/materiale_didactice/umiditatea in constructii
14
Mihai, Mihalcu, Conservarea obiectelor de arta si a monumentelor istorice,Bucuresti,
Editura Stiintifica,1970, p.75

Page 5 of 9
 Umiditatea nu este insa singurul factor care provoca degradarea fizica a lemnului, dupa cum vom
vedea in continuare. Ea se afla in stransa legatura cu alti doi factori fizici, si anume temperatura si lumina.

b) Temperatura

Intre temperatura si umiditate este o legatura invers proportionala. Daca temperatura creste,
teoretic umiditatea scade si invers, daca temperatura scade, umiditatea creste. Desi aceasta e regula
generala exista insa si situatii speciale ce nu se supun regulii.

Temperatura poate fi un factor degradant si singura, nu doar in raport cu umiditatea.

Este stiut faptul ca orice degradare, fie ea fizica, chimica sau biologica , are nevoie de o energie
de activare. Aceasta poate fi furnizata de o temperatura prea ridicata a mediului de depozitare sau
expunere. De aceea se recomanda mentinerea unei temperaturi intre 10-15 grade Celsius.

Temperatura ridicata (alaturi de hrana si umezeala) constituie unul din factorii necesari pentru
dezvoltarea mucegaiurilor. De asemenea insectele si rozatoarele se dezvolta usor si rapid în cladirile
încalzite. Temperatura ridicata accelereazã înacelasi timp si deteriorarea chimica a materialului lemnos.
Temperaturile extreme care pot afecta lemnul (incendii) duc la arsuri si degradari iremediabile
ale materialului lemnos si a stratului pictural, deoarece si pigmentii reactioneaza la temperaturi extreme:
isi modifica culoarea initala.
In vederea mentinerii unei temperaturi in limitele admise, in spatiile destinate expunerii sau
depozitarii sunt amplasate termometre pentru citirea permanenta a temperaturii ambientale si este
recomandata instalarea unui aparat de aer conditionat, care sa o regleze in caz de necesitate.

c) Lumina

Lumina este cel de-al treilea factor fizic care duce la degradari ale suportului, si nu numai.

„Constituita din radiatii de diferite lungimi , lumina are o actiune marcanta asupra aproape tutror
obiectelor muzeale ( procese de fotoliza sau fotochimice).15”

Asemenea temperaturii, lumina poate asigura energia necesara unor alte degradari, fie ele fizice, chimice
sau biologice. Aceasta poate aparea in diverse moduri. Principala modalitate de asigurare a energiei de
activare e reprezentata de un ilmunat necorespunzator al spatiilor de expunere si depozitare a suportului
de lemn. Un iluminat prea puternic poate duce la eliminarea fortata a umiditatii din materialul lemnos , si
in final la prabusirea celulara si la scaderea rezistentei fizice. Iluminarea preferentiala a unor anumite
laturi a unui suport lemnos poate duce la creerea unor tensiuni mecanice in lemn si in stratul pictural.

In afara de iluminatul necorespunzator, o alta modalitate de aparitie a energiei de activare este

lumina folosita la filmari si fotografieri a exponatelor. S-a constat de-a lungul timpului ca o expunere
prelungita la lumina stridenta a blitzurilor si la luminile ambientale folosite in filmari accelereaza
procesul natural de imbatranire a lemnului.

Pana si lumina naturala, mai exact razele ultraviolete afecteaza suportul lemnos in alcatuire lui
biologica.

Daca in spatiile de depozitare, lumina poate lipsi cu desavarsire, acest lucru e imposibil in
spatiile de expunere. Aici este recomandata mentinere unei luminozitati cat mai scazute si pe o perioada
cat mai scurta de timp. Totodata, trebuie evitata pe cat posibil realizarea de fotografii si filmari ce au
efecte negative asupra suportului lemnos.

15
Idem 13, p. 89

Page 6 of 9
 CAPITOLUL II

Degradari chimice

„ Orasul modern are atmosfera puternic poluata cu gaze acide (CO2, SO2, HCl, H2S, oxizi de
azot, etc) provenite din procese industriale. Poluare cu asemnea gaze industriale este din ce in ce mai
pronuntata, ajungandu-se la cifre impresionante. Aceste gaze gasesc in apele meteorice un vehicul ideal si
un mijloc nu mai putin bun de a fi trecute in solutii corozive, foarte daunatoare monumentelor expuse in
aer liber. In general, gazele acide produc descompunerea unor componenti din structura materialelor
(carbonati, sulfati etc.) si implicit, slabirea rezistentei mecanice, precum si aparitia unor produsi de
coroziune care desfigureaza obiectul si care sunt amplasati in pori, plagi corozive si pete urate.16”

Aceste gaze corozive care afecteaza materialul lemnos pot ajunge si purtati de curentii de aer, si
se depun mai apoi, odata cu particulele de praf, pe suprafata suportului de lemn.

Degradari chimice pot aparea si din cauza factorului uman, prin varsarea accidentala sau
intentionata a unor substante chimice ce au capacitatea de a degrada lemnul. Degradarea chimica a
lemnului poate aparea si in situatii de restaurare sau conservare, atunci cand restauratorul sau
conservatorul foloseste substante inadecvate sau in concentratii incorecte.

Asa cum am afirmat deja, intre degradarile chimice si o parte din cele fizice exista o stransa
legatura, cele fizice asigurand energia necesara activarii degradarilor chimice. Astfel, eliminand cauzele
degradarilor fizice putem preveni si marea majoritate a degradarilor chimice.

Degradarile chimice nu se opresc de la sine , ci doar prin tratamente de conservare si restaurare.

CAPITOLUL III

Degradari biologice

„Numeroase bunuri culturale din categoria obiectelor din lemn, de exemplu icoanele, in
prezenta anumitor factori de mediu degradatori, sunt atacate si distruse de insectele xilofage. In
comparatie cu alti agenti de biodeteriorare, insectele au o importanta deosebita datorita vitezei si amplorii
degradarilor provocate, marea majoritate a obiectelor de natura organica din muzee fiind expuse
permanent si direct atacului lor sistematic si nociv.

In muzee si depozite, insectele xilofage gasesc intotdeauna conditii optime de dezvoltare.

Insectele se hranesc cu zaharurile din lemnul vechi.

Faptul ca muzeele nu pot controla temperatura si umiditatea in tot timpul anului favorizeaza
inmultirea insectelor xilofage. Cunoscute sub numele de carii, speciile cele mai intalnite sunt Xestobium
si Anobium. Proportiile si evolutia degradarilor pe care le produc depind de natura esentei lemnului
atacat, de tipul de insecta, de sezon si de conditiile speciale ale locului unde se inregistreaza atacul.
16
Idem 13, p.76

Page 7 of 9
Aceste degradari se manifesta sub forma de galerii practicate de larve sau de adulti cu ajutorul
mandibulelor, in toata masa obiectului din lemn, galerii umplute cu rumegus. Aparitia galeriilor slabeste
rezistenta mecanica, iaar rumegusul este primul semn de alarma pe care il inregistreaza conservatorul.
Astfel, daca se aseaza o foaie alba sub sub o asemenea piesa, strangerea unor gramajoare de rumegus va fi
un verdict sigur: atac activ.

In astfel de cazuri trebuie ca biologul sa determine natura daunatorilor, intinderea atacului si sa

preconizeze masuri de combatere. Gaurile de zbor curate , fara rumegus, vor indica un atac vechi , care nu
mai este activ. Combaterea daunatorilor este o activitate strict specializata si se face doar cu substante
chimice care, avand o actiune remanenta, actioneaza nu numai asupra daunatorilor, ci uneori si asupra
materialelor din care sunt facute obiectele si chiar asupra celor care administreaza tratamentul.17”

„In timp ce in conditii normale sunt necesare cateva secole pentru ca o piesa de lemn sa devina
buretoasa datorita atacului insectelo xilofage, in conditii de muzeu acest lucru apare mult mai repede.

Proportiile si ravagiile pe care le produc depind de natura esentei de lemn atacate , de tipul de
insecta, de sezon, de pozitia geografica si de conditiile speciale ale locului unde se inregistreaza atacul.18”

Atacurile insectelor xilofage nu sunt singurele degradari de natura biologica pe care le putem
intalni la suporturile din lemn. O alta degradare foarte raspandita este atacul ciupercilor.

„ In cazul lemnului,atacul ciupercilor se produce cu mai mare intensitate daca piesele sunt
murdare sau tinute in conditii de umiditate. Unii impregnanti sau peliculogeni folositi in conservare sunt
adesea o sursa de materiale foarte favorabile dezvoltarii ciupercilor.

Din aceasta cauza conservatorul trebuie sa introduca in materiale fungicide si sa aleaga pe cele
care nu sunt sensibile la umiditate. Lemnul propriu-zis este mai putin afectat, in timp c murdaria de pe el (
uleiuri, grasimi solide, praf) constituie o excelenta hrana pentru mucegaiuri. Unele ciuperci se dezvolta
foarte bine la o umiditate de 60-70% in timp ce mare majoritate prefera o umiditate de 80-100%. Exista
insa si ciuperci care se pot dezvolta si in conditii de uscaciune pronuntata. Temperatura lor optima este de
20-30 grade Celsius, dar unele se dezvolta suficient de bine si intre 10-40 grade Celsius.dupa cum se
remarca, atat temperatura cat si umiditatea se intalnesc frecvent in muzee.19”

BIBLIOGRAFIE

1. “Conservarea si restaurarea patrimoniului cultural”, Iasi, Trinitas, 2003, vol. V, p.67, Ecaterina Dediu-
“Aspecte privind tratamente specific de conservare a unor icoane pe lemn”

17
Conservarea si restaurarea patrimoniului cultural, Iasi, Trinitas, 2003, vol. V, p.67,
Ecaterina Dediu-“Aspecte privind tratamente specific de conservare a unor icoane pe lemn”
18
Idem 13, p. 90
19
Idem 13, p.89

Page 8 of 9
2. Mihai, Mihalcu, “Conservarea obiectelor de arta si a monumentelor istorice”, Bucuresti, Editura
Stiintifica,1970, p.75

3. Nicoleta, Vornicu, “Cercetari privind mecanismele de deteriorare la obiectele de patrimoniu cu support

papetar si lemn”, Iasi, Trinitas, 2009

4. J. Filipovici, A. Amzica, “Tehnologia lemnului”, Bucuresti, Editura tehnica, 1956

5.Knut, Nicolaus, “The restoration of paintings” , Konemann, 1999

5. www.ro.wikipedia.org/wiki/arbore

6. www.peperonity.com/go/sites/mwiew

7. www.facultate.regie/live.ro/curs despre lemn

8. www.didactic.ro/materiale_didactice/umiditatea in constructii

9. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/36477/art-conservation-and-restoration/69697/Paintings-
on-wood

Page 9 of 9