PETRODAVA

R E V I S T A d e c u l t u r a

Ui^LiOTECA
o o c u t.ie iîta r A
OR^Şt'L f l ATRA &EAMT

MARTlE

1933
 PETRODAVA-CULTURALĂ
♦

APARE LUNAR
*
COMITETUL DE CONDUCERE

I. Dragan, V, Scripcaru, Gh. Gh. Neculau, I. Ciupală, V. Dorneanu

S ed iu l rev istei : P ia tr a -N .— Str. Ş te fa n cel Mare No. 66

A b on a m en tu l 100 lei p e an

C U P R IN S U L :

Petrodava Cuvânt înainte.

1. Dragan Regionalism ?
V. Dorneanu Epigrame.
V. Scripcaru Cetatea...
* Pagini de antologie.
Gh. Gh. Neculau Ediţie specială..
Ionel Ungureanu Gânduri de T o a m n ă .
I. Ciupală Un simbol.
Miorica N. R. . S e a r ă de provincie.
P. Gheorgheasa Calul, Iapa şi Mânza-
M D. Stam ate Darul văduvei,
M. Mias . Balaurul.
Ludmila Florea Elevul (traducere).
C. Luchian Anchetă şcolară.
Recenzii, reviste, cugetări

Membrii cercului de colab orare culturală „Petrodava*

❖

Petru D ia c o n e s c u , C. Luchian, M. A v a d a n ei, M. Stam ate,

M. C ojocaru, I. R even t, I. T r a u tz e l, I. U n gu rean u , Ludniila F lorea,
M ioara N. R enţea, Gr. Sturzu. V. D orneanu , l. Ciupală,
Gh. Gh. N ecu lau , V. S crip caru , I. D ragan
 Q u v â n f în a in te

i'u - -ni -i ]■
• ni ([(« ;î vitt.‘una .
1111 -;: • ' . m i ! ' ■_ r >■ n ■■■ i t r t î

J- n i- ■ I> :
i 1I■Vili■
■- • 1I ■ ■
■ I.-.JI 7' Iiiitlli
j■ I!I I • .1'■'■
■■ ' :iii :)• <• 'ilin !l
• ii ■. »■i -! l' ■■i> i ■ | ■' 11. i . i . ş ir<-~
.... . î, '•-.ii ' !■: ••!i• i. .

E de notorietate publică informaţia că un discurs prele-

minar care se plasează imediat după prima scoarţă a unei
cărţi se numeşte P r e f a ţ ă .
'j'i , Prin simplificarea numărului de pagini cu o apariţie p e­
riodică cartea devine revistă iar prefaţa program . Pm gram u l
etalat ostentativ jxuJriLîitea primului număr al revistei n u 's e
realizează de obiceiu niciodată rămânând în stare de prefaţă
permanentă. Un program e dificil mai ales prin calitatea m a­
terialului. Această calitate reclamă ca , din cele câteva idei
directoare ca temelie, să se ridice prin diviziune şi creştere
unele peste altele cârămizcle unei şcoli, de sub ale cărei ziduri
să ţâşnească undele spumei/unde ale unui c u r e n t ! Mai dificil
e că acest curent f r - e b u e . . f i e distinct, să presupună un me­
diu definit de propagare.
Or, în învolburarea de curente din scrisul postbelic, în
încălcările reciproce şi inconştiente de dom enii, In această in­
flaţie de direcţii, în acest braconaj de maniere, e posibilă o
sustragere de sub influentele m ultiple?
Nu urmărim deci fundarea nici unei şcoli, care să-şi g ă ­
sească realizarea în expresia monumentală şi dinamică a
vreunui curent literar, cultural şi social, care să modifice fi­
zionomia universului Unicul nostru scop se limitează la coor­
donarea fo rmala şi statică a unor idei.
Trăim intr adevăr o criză mare de idei.
Avem ia câţiva ani în urmă, încă viu prin urmările lui,
râ sb jia l nioudial. Deslănluirea dinamică a forţelor c o n d u s e
numai de voinţa, a dus la catastrofe care par permanente.
M i n a de fer condusă de c ap e te de lemn !
 Greutatea na este puterea de convingere , retorica , prim ă
propulsiune care determină curentul, ci calitatea ideii de la
înălţimea căreia curg apele viforoase! E lesne a provoca un
curent , e greu a cântări o id e e !
* *
*

E xistă în vocabular o vorbă m are , de care unii se scuză

şi alţii abuză . Este talentul. Se scuză de obiceiu leneşii şi
abuză cei cari stau toată ziua cu condeiul în mână. Am vrea
ca revista noastră să nu devină m ai ales un azil pentru aceştia
din urm ă , dar nici nu vom organiza societăţi de spionaj ca
să-i descoperim pe cei dintâi.
Dacă n a v e m gândul că am putea provoca vre un nou
curent, m ărturisim că nu ne ispiteşte nici sportul lansării de
talente. Căci nu credem în realitatea talentelor noi. Scepticis­
m ul o fi laş, dar e practic uneori.
Desc hide m un_curs de ucenicie caligrafică. Atât.
Unde cei cărl vor^tnne m i-^ar veni intre noi, să înveţe a
caligrafia idei. Dacă revista va reuşi din sinteza paginilor ,
după un timp oarecare să realizeze un punct de vedere, o
atitudine, cu atât m ai bine. A sta-i despăgubire neprevăzută.
Modestia noastră e m otivată sau poate forţată şi de o
împrejurare geografică. Activitatea noastră porneşte de la pe­
riferie. D intrun oraş de provincie. Modestia noastră se com­
pensează însă cu mândria că nu avem slăbiciunea de a can­
dida la pretenţiile adeseori absurde şi înfumurate ale unora
din publicaţiile din Capitală. Am dori numai să dem onstrăm
că există ^lM iU iu ji_oj^iş-^--provi u a ^co n ţin u t intelectual
şi m ai ales su)letesc. In încătuşarea preocuparitor m eschine ,
la care ne obligă un secol ingrat, iniţiativa noastră ia pro­
porţiile unui aci de curaj.
Ş i ca să dregem cu puţin rom antism elanul nostru , vom
meni aici , că învierea Petrodavei trebue să însemne o_ naştere
fără m oarte , iar sub unghiul ochiului nostru vizionar , re-
surecţiunea vechiului oraş in fiinţa colectivă a unei colaborări
culturale aparţine unei metempsichoze superioare , care crede
şi conduce la ameliorarea formelor şi exemplarelor prin ab­
stractizare şi spiritualizare.
P ET RODAVA
 REGIONALISM ?

Am gănit «ceste fil«' p ie rd u te <1* na

călător ciudat, care poposise la u»
han de m argină, un d e' tra g cu hurta
d ru m eţii ş i calabalâcul „la o g r a d ă " ,
E ra flăm ând şi t'lenduros, cum num ai
un dascăl putea să fie. V enise îa
pi trec, cu tn g ăd u iu ţa unui gospodar,
pe carâm bii carului încărcat, până la
h an şi de acolo i se p ierduse urm a
pe uliţi...

...Eu pot s ă ’nvăt pe copil iubirea de neam şi de limbă,

începând a m ă ’nţelege cu dânsul în limba lui sorbită de la măsa,
când îl legăna şi’i da să s ug ă „ţâţa cea dulce...” S ă ierte
ruşinoasele feţe, care n ’au avut a ce ast ă fericire, mamele lor
cinstindu-i din leagăn cu sfârc roşu de cauciuc şi uger lat de
sticlă. Grosolanul de C r e a n g ă nu câta vorbe pe ales, că nu-i
torsese m ă s a pe limbă.
Ori cât de armonioasă, de pură, etc., ar fi limba ce... n ’o
vorbim, adică limba literară, nu e limba vie, izvorâtă din
fierbintele efluviu al vieţii. E limba aleşilor, de care ţi-i cu
sfieală apropierea pe care trebue s ’o înveţi... D a r pentru a o
învăţa îţi trebue o limbă instrument de învăţătură. Aceea e limba
vie... Poa te nu tocmai „limba vechilor cazanii”, care e şi ea
o limbă sfântă, cu somnolenţa veacurilor de ascultare fără
gâ nd viu, închinătorului fiindu-i aminte mai ad ese a de susurul
fiorilor prelinşi în trup de atingerea frunţii cu lespedea rece,
de tainica sclipire a patrafirului şi a sfântului potir, izbăvitorul
de păcat, de cât de glasul nazal aromitor al dascălului din
strană, a cărui cântare, cu cât mai neînţeleasă pe atât mai
primită este...
Cu cele mai sus spuse nu tăgăduim datoria noastră, de a
cultiva limba literară. P.ână la limba literară însă trebue să ne
slujim de limba vie ca dfe^'o s c a r â r b a r mai este o chestiune,
care ne opreşte o clipă în loc. Pretenţia unei anume regiuni
româneşti de a ’şi impune vorbirea ca idiom literar este cel
puţin prematură, fiindcă în a ce a st ă chestiune veacurile decid.
In idiomul J itei^4<^b«g--ftă--s£~depună lamura gândului r o m â ­
nesc de pretutindeni, turnat în cele mai viabile tipare ale
vorbirii. Fiecare cuvânt viu e receptacolul experienţii de ani
nenumăraţi ai fiinţei colective, care ascultă, în vorbă ca şi’n
faptă, de legi naturale şi’şi bate joc de orice alte edicte. N’aş
putea nici când să n e g viabilitatea, bu nă oar ă a cuvântului ţiea
 4

sau zăpadă , dar nu voi consimţi şi cu mine, tot lungul şi latul

Ţării Moldovei cei de mult şi celei de azi, să mi se ştearg ă
de sub condei sau să mi se astupe în gur ă cuvântul frumos,
ca un potir de miere limpede: omăt... In el şi’n multe ca
ace stea şi-au pus dealungul sutelor de ani, Moldovenii de^sub
Cetatea Neamţului şi cei din S o r o c a tot viul gre u al sufletului
şi... cum să vii tu, samavolnic, să-l urgiseşti, să-l alungi, să-l
smulgi din inima graiului, pe motiv că-ţi supăr ă delicatul auz
de suveran din Dealul Spirei ?
...Acolo, lângă izvoare, iarba pare de omăt
Fiori albastre tre mu r’ude, în văzduhul tămâiet...
Auzi t u ? înţelegi zvonul, muzica acestei v o r b i r i ? P a s de
clinteşte de aici cuvântul omăt şi pune în loc nea ori zăpadă
şi geniul neamului, car e flueră asupr a suveranităţii tale, te va
înşfăca de urechi şi ţi va face un ră p ă d drept în balta celui
mai deşanţat ridicul...
Ori cât prestigiu ar căpăta idiomul bu cu re ştean de la p e r­
spectivele politice prezente şi viitoare ale Capftalei, nu se poate
ignora mare le a p o r t u l s m i t n r i j n r rn_mâo i rip pretutindeni şi, în
primul rând, al celor moldoveni la fixarea limbii literare de azi.
Aşa cum r ă s a re ea de sub condeiul unor Munteni de geniu,
ca, bună oar ă, Caragiale, Dela V ra nce a, B rătescu Voineşti...
a unor Ardeleni cum e Coşbuc, Goga, Blaga, sau mai p r o a s ­
peţilor Arghezi, Topârceanu, Galaction, care, după scris, nici
nu-mi vine a crede că nu sunt Moldoveni, ca masivii lor prie­
teni, Mihail Sadoveanu, C e z a r Petrescu, Ionel Teodoreanti, de
lâng ă care gr e u poţi desprinde pe Ardelenii Agâbirceanu,
Rebreanu... Din acest ciucure g re u de nume, nu se arată, cum
se adu nă ambrozia în amfora cea ma re din picurii limpezi,
distilaţi de lucrul veacurilor şi hărnicia marelor talente, pe care
ni le naşte pământul Românilor de pretutindeni? De unde pri-
. vilegiul mardeiaşului din Cetatea lui B ucu r să edicteze p r o s c r i e - \
A r e a j u i C r e a n g ă , .. căci pe aces ta ni-1 ostracizează mai cu în-
\ vierşunare ? P e el, fala neamului întreg, pe el, solul unic, care,
v / singur prin minunatu-i geniu a izbutit, pentru streini, să facă
V simţit precis, în specificul său, timbrul glasului nostru, făcându-I
r să fie ascultat cu încântare şi surpriză tocmai pe malurile
\ Tamisei şi dincolo de Ocean...
y Francezii au sărbătorit pe Mistral, felibrul, şi Mireille nu /
are provencealisme, ci e scr isă de a dreptul în altă limbă de
cât c ea a Franţei literare. Austriecii au un cult pentru Ro segger,
un fel de C r e a n g ă a Tirolului... Ruşii îl divinizează pe Gogol.L
Ţ a ra s Şevcenco... Şi noi,.. îP l a p i d ă m pe C r e a n g ă ?
 5

Aşa dar egală îndreptăţire pentru toate izvoarele care, cu

albia lor, îngroa şă valul torentului celui mare.
Pentru acea sta Moldova îşi scoate grosul oastei sale de
uriaşi din cel mai a dâ nc străfund, în care zăreşti dulama gă i-
tănată a lui Ureche Vornicul, Miron Logofătul şi Ion Neculce,
după care se bulucesc anteree de clerici, işlice şi gloată multă
de plăeşi şi ţărani cântând din frunză, ori ostenind la coarnele
plugului pe sub poala codrului, ori p e ’ntinsul ogoarelor de o
rodnicie biblică din preajma Nistrului sau a Şiretului... toţi
făurarii limbii cu care ne fălim azi: Alexandri, Negruzi, ;Emi-
nescu, Jun ime a, şi din acea stă sămânţă; faimos r ă s a d ' c e creşte
uriaş în j u r u - n e : Mihail Sadove anu , C e z a r Petre scu ,:, Calistrat
Hogaş, I. I. Mironescu, I. Te odore an u şi alături doar de autorul
anonim al Mioriţei, sau de Eminescu, unicul Creangă.. Suficient
pentru pergamentul de nobleţă al MoldovSrr:---------- - *
R ăsa re adică, limpede, pe orice cale, dreptul nostru al Mo l­
dovenilor, de a ne sluji de limba vie „care o plâng şi care o
cântă pe la vatra lor , ţăranii ‘ din Neamţ sau dinr Soroca...
Şi, fireşte, acelaş drept ^răsare pentru 'Ardelenii lui.* Coşbuc,
G o g a şi Blaga, Rebreanu şi Maniu.
Şi limba acea sta n ’a fost proscrisă nici când de „geniul
unui Alexandrescu, C aragi al e s a u «Arghezzi, To pâ rce anu sau
Galaction, albine ce s ’au încărcat cu miere [de pe toate gurile
de rai, ce li le-au oferit pământul binecuvântat al Daciei.
Dar, atunci, r e gio na lis m ?
Fireşte!
10AN DRAOAN

E P I G R A M E I 1)

de V. DORNEANU
«E N U R I

d-l ui R o m u l u s Di an u d e l a „Curentul*

Când bărbatu'aduee ale&nu

T o t femeia leagă rana :
Când citesc ce-a scris Dianu
Dau pe frunte cu... Diana.
A N T R O P O L O G II
•
d-l Tltulescu a vorbit aşa dc străU«lt la Liga
Naţiunilor în conflictul Chlno-Japoaaz tac ât a
fost a plaudat de ambii delegaţi.

Când în stil figu ri împarte,

L ig a ’ntreagă cască g u r a ;
Pe... mongoli, în chip aparte,
L-a surprins plăcut... fig u r a ’
J) Pia volumul „EPIGRAME- apărut de CHrftad,
 fi

EVOCĂRI

CETATEA...
Intr’o poiană sorită, depe povârnişul răsăritean al Carpaţilor
Moldoveneşti, sta ascunsă Cetatea dacică Petrodava, păzită de
crestele dealurilor Cernegura, Petricica şi Cozla, ca un ochiu
dosit în genele stufoase, de mesteacăni, tise şi fagi, ca să poată
privi tainic spre îndepărtatul răsărit întotdeauna cu lumină dar
şi cu surprize.
Dintre streini n ’o cunoştea nimeni... numai vântul se isbea
de zidurile-i mucegăite, lăsâud pe metereze mormane de morţi,
din armata de fulgi, aduşi din stepe.
Bistriţa îi primea clipul în oglinda apei, — liniştită câteodată —
şi-i spunea poveşti dc nestatornicie, aduse pe valuri de argint
din lunci cu dumbravnic şi păduri cu zimbri.
Vulturii, când îşi făceau rondul pe aceste meleaguri, r ă ­
mâneau intrigaţi de nemişcarea arătării cenuşii şi din înălţimi
uriaşe sfidau pe stăpâni.
Iar în nopţi romantice, luceferi singuratici se rezemau de
ziduri, alături cu străjerii din cele patru turnuri.
Câteodată... svon de bucium purtat din creastă’n creastă,
aduna în poiana dimprejur, supuşii bărboşi din colibele mu n­
ţilor ori bordeile satelor din jos.
Atunci se trezea şi cetatea...
Pregătirile de luptă în cântece şi jocuri, lumul jertfei cu
glasurile tărăgănate de închinare zeilor pentru isbândă, se ames­
tecau cu suspinele celor ce rămâneau singure să-şi îngâne dorul
cu freamătul undelor de sub ferestre, ori cu foşnetul pădurii.
Iar când se furişa pe după ziduri, spre margini de codru
şi spre văi, glasul de corn, porţile grele, cusute’u cuie de tisă,
deschideau drum de plecare călăreţilor în cântec de bătaie.
Atunci, câte-o jupâniţă sfioasă, cu oclii de întuneric şi pică­
turi de rouă sub gene umbroase, întindea unui voinic, pe turiş,
un fir de arsinic roşu ca tocul, cules din marginea poenii,
pentru a-1 dărui ca talisman...
Ap o i o linişte adâncă se cernea peste poiana tăinuită, în
care arătarea cenuşie rămânea iarăşi în ocrotirea vulturilor, care
vegheau ficşi ca nişte puncte în înălţimi albastre, pa r’c ă a r ti
fost nişte semne ale cerului...
Odată şi timpul par’că-şi oprise pasul !...
In zadar aşteptau cele câteva umbre reîntoarcerea, căci
oastea şi stăpânul pierise între zidurile altei cetăţi şi împrejurul
unui cazan cu otrava.
 7

Cetatea sta tristă, ca o biserică păiăsită şi par’că un bles­

tem a făcut ca odată cu florile din câmp să nu mai învie şi
suiletele cernite, strânse în jurul unei candele din turnul dela
amiază...
...De-atunci s a lăsat peste cetate moartea.
Iar cariul vremei a măcinat veac după veac ruinele şi furia
râului a săpat la temelii, până ce într'o primăvară, năprasnic
şi-a purtat nătângia apele tulburi peste dărmături stăpânite de
lilieci, pecetluind mormântul cu lespedea uitărei, — ca să'mpli-
nească legile firii.
Numai cântecul celor câţiva ciobani, în tapt de seară, da
puţină viaţă locului, când aripile vântului purtau melodia
şi’nspre poiană...
Ori duhuri sortite pribegiei, vor mai fi trecut în nopţi cu
luceferi, să-şi ispăşească singura greşală, c ’au fost lut cu patimi.
încolo,., câteva săpături vechi şi ele cu mucegaiu, arată că
urmaşii străjerilor din lumea mai nouă au căutat doar comori
pe locul unde a fost cetatea, amăgiţi de limbile de foc ale
putregaiului, ce ies din pământ ca o ironie. .
*
* *
Acum, in poiana cu soare dintre cele trei dealuri este un
oraş strălucitor de lumină, cu nume ce aduce aminte pe acel al
‘ cetăţii şi caTe ce-or fi purtând în temelii bolovani istorici.
Bistriţa trece tot pe locul vecliiu şi răcoreşte, vara, tot telul
de brotăcei înfierbântaţi. Poveştile le-a uitat, obiceiul însă nu.
Câte odată mai face iureş prin străzile de la miază zi, lăsând
ca amintiri mâlul adus din pripoare despădurite.
I-e dor de vechiul drum, de vechea cetate, de vechii prieteni
bărboşi.
Lumea cea nouă a tăbărât furnicar pe malu-i şi a umplut
văile cu mândre aşezări ce se răsfrâng în unde... Lumini şi
larmă în locul tăcerii şi a pustiului... E viaţă gălăgioasă c a ’n
vremea exodului din cetate... Dar lumea asta nouă are o me ­
teahnă... Un duh rău desparte pe oameni în două taberi ;
Deoparte mulţimea celor ce nu se văd, în întuneric,— pleava
din dosul uşii,— căreia i se pregăteşte o moarte crâncenă prin
mizeria fiziologică...
Iar de ceealaltă parte, bengf kia ri i— norocului, care ies la
lumină în luxul limuzinelor şi strălucirea diamantelor pe degete
ce nu cunosc munca, pe care îi pândeşte pieire tot atât de
sigură din cauza mizeriei morale.
Intre aceste două lumi se cască oprapastie, care poate
duce din nou la moartea cetăţii...
V. SCR1PCARU
 PAGINI DE ANTOLOGIE

GA ND
Un g â n d a c ă z u t de- a dura. Un g â n d c a l d m i - a sări t în p o a l ă ,
Mi s ’au a p r i n s ob r a j i i şi g u r a Crupă de p i e r s i c ă vi ne ţ i u g o a l ă .
l - am d e s m i e r d a t carnea* ş o v ă e l n i c I-am pi p ă i t trupul crud cum e c e a ţ a
[pufoasă Pe iaz dimineaţa.
Ca un văl d e m i r e a s ă .

M’am lipit t o a t ă, l u n g şi t ă c u t ă
De un g â n d ca ş o l d u l s g l o b i u de ciut ă
Z v â c n i n d de fri că, u m e d d e g o a n ă .
Gâ n d : g â n d de c o d a n ă .
MAR1A BAN UŞ
(Azi. V. 32)

TRADUCERI

V A C A

De bătrâneţe dinţii i-au căzut. Mamă, a fost jefuită de fiu

A ni mulţi pe coarne s ’au înseninat ş i copleşită de întristare.
A bătut-o într una vacarul băut In obor sub salcâm , pe prăjină
Pe islazu l rouat. Vântul flutura pielea în soare.

Inima el num ai linişte vrea • Şi în anul ce vine şi ea şi ea

D ar şoarecii rod în colţ şi s’aud V a porni către marea tăcero.
Odată, odată, viţeluşul I se va treco peste g â t o Iunie cu nod
A ve a picioarele albe, botul ud. Ş i va fi dusă 111 am urg la tăiere.

Poate, slabă, va cerca ’m potrivire

Proptindu-şi coarnele vechi în pământ.
Acum visează un crâng cu frunză subtiro
Şi câm puri ierboase legăn ate do vânt.

Di n S e r g i u E s s e n i n
trad. de Zahar i a Stanc u
(Azi V. 32)
 EDIŢIE SPECIALĂ
In crâşm a lui Iancu e fierbere mare. Lum e m ultă şi veselă, cum rar
se mai poate vedea în vrem urile astea de sărăcie.
In capul m esei prezid ează avocatul B ..., fala târgului, şeful unei proas­
pete organizaţii politice, com pusă din elem ente tinere şi viguroase şi cu
viitor de aur.
Cum intră un prieten nou, şeful îi zâm beşte protector, îi întinde-m âna
şi arată apoi scaunul lib er:
— Hai, dragă, hai că în tâ rz ii., scapi tre n u l.. Şi o clipire şireată din
ochi subliniază vorbele plin<* de înţeles.
— Să trăiască ai noştri!
— U ra !
— .Jos g'liiujii !
— .los ramoliţii !
- Să nu te superi, m oşulieă, cine e cu noi, e tot tânăr... 11 intinereşt*
ideia, entuziasm ul.
— Trăiască, tin e r e tu l!
Cheful se înteţeşte. Paharele ciocnesc tot mai des şi vinul curg» din
balşug.
— Ei, ce zici, şefule, venim noi ?
— Te mai îndoeşti ? ! E absolut sigu r !
G uvernul căzuse de câteva zile si tânăra organizaţie politică avea toate
şansele să fie chem ată Ia putere.
A şa so ex p lică cheful acesta neobişnuit.
A şa se e x p lic a ş i faptul că avocatului 15.., şeful nediscutat, i st lnz*cis«ră
prietenii în ultim ile zile.
— Trăiască şeful !
— l Tra ! (Se cutrem ură geam urile ea de furtună'.
Şeful bate cu paharul în masă :
— Y ă ro g , două minute de linişte...
— T ăcere!
— T ăcere !!
— Linişte !...
— Şeful vrea să vorbească...
— Să ne faci o declaraţie, şefule...
— Sst,... tăcere...
Dom nilor, sărbătorim astăzi prim a şi cea mai mare victori* a p a r­
tidului nostru : răsturnarea guvernului de tristă memorie...
(A plau ze îndelung repetate, sughiţuri de... admiraţie).
Şi dacă noi l-am răsturnat, urm ează că noi îi vom lua locul...
Unu' şi cu unu’ fac doi...
Bravo, ura, bravo !...
— Să trăiască şeful...
Prietenii ciocnesc paharele şi se pupă cu duioşie. Şeful, încălzit ai*
succcs, zâm beşte şi so clatină triumfător..
Din celălalt capăt al mesei, un munte de om, spătos şi vânjos «a
taur, se repede cu paharul plin în mână către şef.
Să te văd m inistru, cucoane î
— Să trăeşti, nene Iacobache !
 1(3

N enea lacobache e cel mai proaspăt şi cel mai devotat mem bru al
partidului...
D e cinei ani, are un ideal : să ajungă casier co m u n al!
— Nu că mi»ar fi mie de o ticăloasă fie leafă... dar aşa din ambiţie,
domnule ! Să nu -1 mai văd eu răţoindu-so pe pârlitul cola de Scârlătescu...
Ş i nenea lacobache s ’a înscris rând pe rând în toate partidele şi în
toate a fost „ c e l mai supus şi mai. devotat m em bru“ .
D ar n 'a fost chip să puie mâna pe casierie, măcar că toţi i-au făgăd u it— în
op oziţie— că ceiace cere el i se va da cu siguranţă...
Acum însă e sigur de isbândă.
Şeful îi prom isese solemn că în ziua în care va veni partidul la putere,
îi va da în prim ire casieria comunală.
P ân ă ia venirea la putere a şefului, mai e chestie do câteva zilo, —
dacă nu de câteva ore...
Şi tot de câteva zile nenea lacobache e cel mai supus şi mai devotat
membru al partidului de înnoire şi purificare a vieţii politice ..
— M ’am convins, domnule, îi cunosc pe toţi cum mă cunosc pe mine...
Nişte hoţ», nişte pungaşi.. Num ai ei singuri să m ănânce, să se în graşe,
să plesnească . Salvarea ţării e numai în partidul nostru, oameni noi, oa­
meni de inimă...
G hiţă B obârnac e şi el la masă. E cu câteva zile maivechiu în partid
dăcât nenea lacobach e şi are şi el prom isiuni solem ne că va fi numit casier
com unal...
Ghiţă ştie că şi lacobache um blă după casierie şiŢde aceia l-au trecut
năduşelile când l-a văzut pe individ dând târcoale şefului...
— T e pom eneşti că vrea să mă radă, îşi şopteşte Ghiţă şi sc dă şi el
mai aproape cu scaunul.
laco b a ch e,.în că lzit peste m ăsură, tocmai gesticulează şi se ju ră :
— Cucoane, să n ani parte de copii şi de nevastă dacă nu sunt eu cel
mai devotat membru al partidului... Şi nu de ieri de alaltăieri...
D e mult. domnule, de ani de zile... Nici nu era partidul nostru pe
atunci şi D um nevoastră• eraţi 1111 copil m ic, da se cunoştea şto fa.. Do câte
ori vă vedeam jucând cărţi la brăgăria lui Stoian, îmi ziceam în g â n d : Ă sta
o să ajun gă om mare...
Şi 11'am greşit.
lacobach e ciocneşte pentru a zecea oară paharul gol iar şeful ascultă
mulţumit.
Numai G hiţă se frământă pe scaun, văzând cur» ticălosul de lacobache
umblă să-i sufle casieria.
Sim te că dacă nu va face ceva de o deosebită importanţă ca să câştige
definitiv inim a şefului, e pierdut.
Şi de un sfert de ceas îşi frământă zadarnic mintea.
în vrem ea asta, lacobache :i trage înainte la urechea şefului :
— Am mai auzit eu, cucoane, avocaţi vorbind, dar aşa, cum vorbiţi
D um neavoastră nu se mai află. Să crăp eu daca nu-i aşa.
G hiţă îşi încleştează m âinele pe m arginea scaunului şi îşi încreţeşte cu
disperare fruntea ca să poată găsi o id e ie salvatoare.
In momentul acesta uşa se deschide şi 1111 vânzător do ziare năvăleşte
în ă u n tru : Universul... ediţie specială... lista noului guvern...
C e păcat că în crâşm a lui lan cu , nu o în clipa aceasta cineva care să
»t*a ca un sim plu spectator deoparte, să privească şi să-şi întipărească pentru
ttU tau n a, sctn a aceasta unică.
 lf

Să vadă zecile de mâini crispate, cum smulg’ bietele foi din mâna vân­
zătorul ni.
Să vadă ochii aceia halucinaţi, cum străpung cu vrăjmăşie literile în şi­
r a t e i-a nişte gângănii negre pe câm pul cenuşiu al hârtiei de ziar.

Şeful a scăpat foaia din m ână şi s'a lăsat moale pe scaun.

jaeobache s a dat câţiva paşi îuapoi, apoi s'a întors deodată şi a sbu-
i' liil-o pe uşă ca să-şi d epună— cu o clipă mai devrem e— la picioarele noului
ş e f norocos, întregul lui devotament.
(Jhiţă vede cum Iacobache se grăbeşte pe uşă şi în colţul bu zelor îi
apare un zâm bet pe care nu -1 poti dieting’e dacă e de bucurie sau de tristeţe.
Se scoală.
Picioarele îi atârnă greu. F ace un pas... d o:... trei .. ca un copil car#
învaţă să m eargă... şi so opreşte drept în faţa şefului care înlem nise pe scaun.
II bate amical pe umăr ca să-l aducă la realitate :
— Ei, cucoane, cui dai acum casieria com unală, mie, lui Iaeobach*,
sau ţi-o opreşti Dum itale?...
GH. GH. NECULAU

g An d u r i de t o a m n ă

d- l ui G. TOPÂRCEANU

Stol de gânduri ! Dealul întristat, O să-i dea la iarnă

Stol de frunze, C u via Casă,
Stol de păsări Orice câutec Masă,
Călătoare A ’n g r o p a t ! Alintare,

A u pornit s'apară Pe ogoare Ca la vară

Aseară Doar un greer, Iar să nceapâ
Pe-a văzduhului In culcuşul lui Nesfârşita lui
Spleandoare. Băgat, Cântare ? !

Bate-un vânt uşor F ace — acorduri Nopţi de vară !

Şi norii In allegro, Nopţi senine !
Iar s’au pregătit Moderate Nopţi de dragostt
Să plângă. In andante... Cu lună !...

Vine toamna... Oare harnica Vine iarna

(Trena albă Furnică Care cântă
I-o aduce O s ’ajute — acestui Cu arcuş de ger
Jarna lungă),.. Fante ? ! Pe strună...
IONEL UNGUREANU
 UN SIMBOL.
E i a în anul 1896, la Liceul Re a l „ Nicolae Bă lcescu“ din
Brăila. Un elev din clasa IlI-a, subţirel, înalt, cu ochii mari şi
negri, fruntea bombată şi mintea limpede, propune unor prie­
teni o problemă a cărei deslegare o dădu tot el.
„ S ă ne străduim, să ne luminăm, să ne unim cât mai mulţi
şi să lucrăm împreună. Nu vă miraţi de cele ce vă spun ; dăm
fiecare obolul nostru, după puterile fiecăruia, cumpărăm cărţi
frumoase, folositoare şi ne mai obligăm ca să dăruim şi cărţile
noastre, pentru ca să mărim biblioteca, pe care o vom întrebu­
inţa mai târziu pentru luminarea tuturora. Ne vom aduna în
fiecare săptămână, odată la unul dintre noi ; vom discuta, după
putinţele noastre vom lucra cu iubire şi entuziasm ca să ne
luminăm.
T o ţi îl ascultam cu evlavie şi ne mândriam, că am avut
norocul să găsim necăutat acest suflet mare. Pe baza jr e d ic i i
lui şi a ideilor noastre, ne am apucat de lucru pe brazda cea
bună a ogorului nostru românesc.
Ideia a fost pusă în practică şi fiecare s’a obligat „pe con­
ştiinţă*, ca să găsească noi proseliţi, numai între cei mai buni
camarazi din liceu.*
Aş a a luat naştere , Avântul .“
Contribuiam fiecare cu câte zece bani pe săptămână.
Ne adunam la câţiva din colegii noştri, cari aveau case mai
bune şi ne sfătuiam în linişte şi ne despărţiam totdeauna, cu
noi puteri de muncă, pentru cauza noastră.
Ori şi cât ar fi fost de nobil scopul nostru, ori şi cât ar ti
fost de ascunsă activitatea, până la întruchiparea publică a ei,
a circulat un svon falş prin oraş despre întrunirile noastre. Cei
mai speriaţi d« faptul acesta, erau câţiva negustori cărpănoşi,
cari vedeau în activitatea noastră regresul lor şi triumful nostru.
S ’a întâmplat odată ca nişte haimanale să spargă galanta­
rele la câţiva dintre ei şi toată protipendada lor a reclamat ca­
zul poliţiei oraşului şi direcţiei Liceului Real.
Director era pe atunci Atanasie Popescu.
Ne chemă pe vre-o căţiva mai răsăriţi în cancelaria liceu­
lui şi ne sfătui părinteşte să ne căutăm de carte şi după ce ne
vom vedea la rosturile noastre, atunci să muncim pentru înde­
plinirea idealului pentru care luptăm.
Noi nu ne-am astâmpărat. Duhul entuziasmului plutea încă
în inimile noastre. Mergeam cu paşi uriaşi spre viitorul strălu­
cit, pe care-1 vedeam în sufletele noastre de idealişţi puri.
 13

O catastrofă morală ne urmăreşte: sa îmbolnăveşte iniţia­

torul „ Avântului“ nostru tiuercsc şi pleacă în lumea drepţilor,
de unde cu siguranţă veghează la opera celor ce i-au urmat
ideia şi faptele, continuând societatea „ Avântul .“
Biblioteca ale cărei începuturi s’au făcut atunci, poartă nu­
mele de „ Petre Armenceail : Simbolul nostru.
Ea dispune astăzi de 12.000 volume şi face oficiul de bi­
bliotecă publică în Oraşul Brăila.
KaWr. l ‘J88 lo a n C iu p ală

SEARĂ DE PROVINCIE

Un nour s ’a tivit cu argintiu.

D e d u p ă el s ’a r a tă un colt d e lună
C e 'n c e p e p alid , ap oi tot m ai viu,
S ă s p u n ă celor v is ă to r i că s e a r a -i bună.

Un g r e e r îşi a c o r d ă g l a s u ’ în c e t...
Un p a te fo n tâ n je ş t e un d a n s la m od ă,
O d o m n iş o a r ă închin ă într’un b o s c h e t
Iubirii o d r ă g ă la ş ă o d ă .

D oi licee n i aprind tichniţi ţig a r a

In str a d a ce-i lip sită d e lum ină...
C olaci p lă c u t m irositori a lu n g ă b o a r e a
D e tei u sca t, d e clei şi d e b e n z in ă .

Ei v or s ă în ch in e o c a l d ă s e r e n a d ă
Fetiţii d e la c a s a cu etej,
Ce d e s c i f r e a z ă în c ă o b a la d ă
D e - a lui Chopin... şi f a c e un tap aj....

Din colţul cel de lun ă s ’a ivit

Un corn cu m in u n a tă strălu cire.
T u r b a n u l nopţii s ’a îm p o d o b it
Cu o se m ilu n ă fă r ă a s e m u ir e .

MIORICA N. R. PIo e şt i
 14

F ETRODAVA FOLCLORISTICA

CALUL, IAPA şi MÂNZA

(L E G E N D Ă IS TO R IC Ă )

In faţa Roznovutui comună din jud Neamţ; pe partea

dreaptă a Bistriţei, curg două pâraie : Calul şi Iapa, pe malu­
rile cărora sunt aşezate satele cu aceleaşi nume.
Multă lume se întreabă de unde şi cum şi-au luat nişte
nume aşa de ciudate, prin înrudirea lor, aceste două pâraie.
Iată ce ne spune povestea .
Cică în tinereţe, Ştefan cel Mare ar fi purtat nişte războaie
pe la So:ea, nu departe de Calu şi Iapa.
Intre caii ce-i călăria Ştefan în luptă, erau doi mai d e o s e b i ţ i :
un cal şi o iapă.
După luptă, care se mântuise cu zdrobirea duşmanului,
o parte din ostaşi au plecat cu caii la păscut. Intre aceştia era
şi un ostaş cu cei doi cai ai lui Ş'efan. Din pricina oboselii,
păzitorul adormi şi pierdu calul şi iapa lui Vodă.
îşi poate închipui oricine groaza ce-1 cuprinse pe bietul
ostaş, când văzu că nu-s caii.
Şi se puse bietul om pe căutat, şi căută, căută o zi de
vară întreagă şi de abia spre sară îi găsi.
Pârăul pe care a găsit calul, 1 a botezat „Calul*.
Pârăul pe care a găsit iapa, — „Iapa" i-a pus şi el numele.
Ceva mai la deal de iapă, a aflat şi mânza. Şi p ă r ă u a ş u h ^
lângă care a găsit-o, „Mân za“ l-a poreclit.
Şi iată aşa şi-au primit botezul aceste două pârăie dimpreună
cu afluentul „ I e p e i “ numit „Mânza".
Culeasă în ziua de 7 F ebru ar 1923 dela d -1 Const. («heorgliiţoiu, învăţ,
diriginte al şcoalei din Satul Iapa şi originar din Calu.
P. GHEORGHEASA

CUGETĂRI

S ai nt T h o m a s . O am enii ar fi sfinţi m ari dacă a r iubi pe D-zeu aşa precum iub«sc

fem eile.
V i ct or Hu g o . D um nezeu e prim ul re d a c to r al evenim entelor, omul nu este d«cât
p aginatorul lor.
Os ca r W i l d e . Isb ân d a cea m ai m are a lui Iisu s este că s ’a tăcut iubit şi d u p ii moarte
ca şi în viaţă.
Ş ţ i ak e s p e a r e . Suntem din »«*iaş stofă ca şi visele; şi «curta n o astră viaţă e îm p re­
su rată dt som n,
 4

lo

DIN ÎNŢELEPCIUNEA POPORULUI

DARUL VĂDUVEI
(LEGENDĂ)

Intr’o vreme, nu tocmai depărtată, doi călugări, dela o

mănăstire din susul Moldovei, au fost trimişi prin ţară să strângă
ca de obiceiu, ofrande pentru ridicarea unei biserici.
Insă pe vre me a a c e e a nu se str ân gea milă dela poporul
de jos, care era sărman, ci numai dela boerii de rang, bogaţi
şi iscusiţi în dregătoriile ţării.
Călugării, cucernici şi isteţi,’ se înfăţişau cu evlavie v r e d ­
nicilor feţe boereşti, istorisind nevoile mănăstirii şi ale... c r e ­
dinţei, care era întreagă numai în sufletul înţelept al dregătorilor
de sânge. Atunci inima deşartă se deschidea largă şi dăruia
cu mândrie galbinii lucitori...
Călugării deschideau grabnic condica de pantahuză şi
scriau cu slovă îngrijită numele, locul şi mai cu osebire
boeriile donatorilor şi apoi sum a sorocită pentru ridicarea sfân­
tului locaş.
In truda lor, călugării aveau mulţumirea să afle că inimile
boerilor, închise pentru poporul de rând, socotit rob - erau d e s ­
chise şi pline de milă pentru sfintele mănăstiri.
Intr’o seară, ajungân d într’un sat, au poposit la c as a unei
văduve sărac e. F e m e e a torcea re zem at ă de horn, când se opriră
în pragul casei cei doi străini.
Văduva le sărută mâna şi-i pofti în casă, îi ospătă cu d ă r ­
nicie din puţinul ei şi le pregăti pat cu aşternut călduros ca
să se odihnească. Apoi aflând pentru ce umblă oaspeţii prin
sate, le-a dăruit şi ea un ban de a ra m ă de 20 de parale — si n­
gurul ce-1 avea în casă.
Călugării, car e nu primiseră niciodată daruri dela oamenii
săraci, ci numai ofrande mari dela bogaţi, au primit banul,
dar n ’au găsit cu cale să-l însemne în condică. Dimineaţa au
plecat oaspeţii, mulţumind de găzduire.
După ce au terminat de strâns mila de prin locurile în
care au fost rânduiţi, s ’au întors la mănăstire pentru a da s o ­
coteală stareţului şi a istorisi, fraţilor întru Domnul cele ce- au
văzut prin lume...
Stareţul cercetând în gra bă condica şi luminându-i-se faţa
la vederea sumelor însemnate, găsi printre numele atător boeri
de ra ng şi numele unei femei văduve sub care era trecută n e ­
însemnata sum ă de 20 parale. D a r cum era scris ? Numai cu
litere strălucitoare de aur. Stareţul se înîricoşă ca în faţa unei
m i n u n i ! Nedumerindu-se, chemă la sine în gra bă pe călugări
şi-i întrebă cum se face ca la o s um ă atât de mică, s ’a scris
cu astfel de slove aurite. V ăzâ nd ei acea sta au ră m a s înmăr
muriţi şi au mărturisit cum nu ţinuseră socoteală să mai în­
semn e acel mic dar al văduvei, crezând că nu-i cu cale să
ocupe condica pentru atâta lucru. Şi căutară de îndată darul
pe care-1 a ru n c a s e r ă în fundul tolbei lor, unde îl găsi ră - nu
negru cum îl aruncară, pentru a fi poate pierdut sau u i t a t - ci
strălucitor şi luminos.
Fiindu-le teamă să-l atingă au mers tustrei în biserică şi
l-au răsturnat din tolbă în faţa Maicii Domnului. Şi banul s ’a
a şezat strălucitor ca un bob de lumină, la picioarele sfintei
icoane. A deschis stareţul condica şi iar s ’a uitat Ia slovele de
aur şi a înţeles că Dumnezeu, care vede t o a t e / a avut grijă să
ră sp lăt ea scă dărnicia văduvei şi a scris cu mâ na Sa cea p u ­
ternică, în taina nopţii, pe fila condicii mănăstirii numele ei,
pentru ca să strălucească în veac printre celelalte, ca şi bu nă ­
tatea inimii ce o înde mnase să dea pentru biserică.
Toţi au căzut în genunchi şi au adus laudă celui prea bun
şi atoate văzător pentru minunea săvârşită.
De atunci s ’a dat poruncă strângătorilor de milă şi ofrande
sorocite sfintelor locaşuri să umble şi pe la poporul de jos,
care, da că dăruieşte sumă mică, dă cu inimă bună şi fără de
în g â m fa re ; iar sumele să fie trecute la rând în filele condicilor.
Şi de atunci multe biserici s ’au făcut din gologanul poporului,
a cărui milă şi bunătate, credinţă şi milostenie sunt izvoare
ne secate în veac.
M1HA1L D. S T AMAT E

STRIGĂTURI

D e-ar fi dor p® cât urat Cucuie, tu să nu taci

N 'ar încăpea p*> pământ.
D ar doru-i mai puţintel
Şi-i plină lumea de el.
Cucuie, de ce nu cânţi
Până sunt fagi ’nfrunziţi
^i iarba pe sub molizi.
Până stă frunza pe fagi
Şi iarba po sub copaci.
Treci, dorule, Mureşu
Nu-m i mai rupe sufletu
Du-te, dor, pe Bistriţa
Nu-mi mai rupe inima.

Feciorii care-i fecior

Nu se culcă noaptea’n ţol
Ci se culcă în otavă
Cu mândra ca re-i o dragă.
Culese de pe Valea Bistriţei
d« C. TANASE T IIU
 1 7 _______

MONOGRAFIE

BALAURUL
D a c ’am trăi în lumea basm elor, ne-am gân di la un animal cu şapte
capete, în calea căruia ar ieşi un voinic fecior de crai. E vorba însă de re­
numitul deal B alaurul pe care îl cunoaşte atâta lum e. Sburdalnicii răsfăţaţi
ai Pietrei îl cunosc că este col mai bun duruş de sanie.
Cei ce au parale ştiu că pela „B a la u r" nu se trece cu ele, mai ales
la vreme de seară ; milostivii găsesc aici pe bătrânul orb Vasilo G o p ş a ;
iar cetitorii de poveşti îşi amintesc că sub d ealu l Balaur a poposit Moş
N ichifor Cotcarinl. iŞi apoi, cine nu .ştie ceva despre dealul B a la u r?
La 4 Km. de Piatra-N. pe şoseau "Piatra-iv>-Tg.- Neamţ, începe panta
dealului. După 1 Km. de urcuş, şoseaua este înghiţită de o pădure, ce
, ameninţă par’că să înghită trecerea.
Jncă 1 Km . de urcuş pe sub poala pădurii şi şoseaua iese din nou
la lum ină pe spinarea dealului.
Partea de nord, înclinată aproape ca şi cea dinspre sud, despuiată de
pădure aproape de 200 ani, este presărată de casele unui sat, ce poartă
numele bogăţiei ce zace sub dealul B alau r (Sarata\
Pe vrem uri, dealul Balauu^ e r a acoperit, peste tot de un codru des.
N a fost nicăeri prin împrejurim i pădure mai inim oasă şi sălbatecă ca cea
dcpe B alaur, din care au mai rămas numai câţiva stejari.

acest peal. U nde a căzut sbătându-se să moară, a smuls toţi copacii cât a
ajuns îm prejur şi a făcut astfel o poiană, care de atunci s'a chemat Poiana
Balaurului.
Poiana a dat num ele dealului.
De atunci oam enii au inccput sâ -1 jupoaie de păduri, ca pe un adevărat
balaur.
Mai bine de jum ătate din falnica pădure a căzut pradă topornlui.
Numai versantul de sud îşi mai păstrează vech ea podoabă.
Toată puterea balaurului legendar, a fost mai mică decât ura omului...
D ealtfel aceste păduri adăpostesc şi rom âni cu mână lung'ă pe lângă
sprintenele căprioare, vulpi ori iepuri, ocazii pentru vânătorii ce se întorc
cu tolba plină mai mult cu minciuni, ca dintr o adevărată ţară de balauri
cu codrii m ilenari.
B alaurul este sin gu ra pădure prin care trece şoseaua Piatra-N .-Tg. Neamţ,
singura care a mai rămas nedoborâtă incă de lăcom ia oam enilor şi în care
călătorul obosit poate găsi un colţişor de um bră.
M. M1AS
 18

TRADUCERI

ELEVUL.
de MASC0VSCH1

Pe malul unei mări, se întindea un oraş sgomotos.

Nu departe de oraş, pe o cărare ce ducea către mire, se
afla o grădină, în care trăia şi da lecţii un tilozof. Când veneau
străini în oraş, un bătrân le ieşea înainte şi arătându-le g r ă ­
dina s p u n e a :
— Aici, în casa împodobită cu viţă sălbatică, trăeşte în vă­
ţătorul nostru, căruia îi datorăm totul şi mulţumită lui trăim
fericiţi şi avem respectul lumii întregi. Vedeţi câmpia verde
de pe malul mărei şi un grup de copaci ? Acolo de obiceiu în­
vaţă şi discută el cu elevii.
In acest mod începea bătrânul a povesti despre viaţi filo­
zofului şi despre elevii lui, cari veneau din ţări depărtate. Stră ­
inii se uitau miraţi la locuinţa modestă a filozofului şi se gră
beau să vină să-l vadă şi să-l audă.
Intr'o frumoasă seară de vară, filozoful înconjurat de elevi,
sta pe malul mării şi-i învăţa secretele vieţii. Soarele apunea,
iar ultemele raze scăldate în undele mărei, se revărsau şi peste
grădină. Vântul legăna uşor frunzele dese ale pomilor, iar va­
lurile lungi veneau spălând nisipul şi spumegând fugeau înapoi.
Din când în când în zarea albastră, apărea câtef o barcă, î n ­
târziată în larg şi se grăbea spre trial.
Rândunelele zburau deasupra apei, căutând ca în jocul lor,
să lovească cu aripele sufrafaţa ei. Din oraş se auzea un sunet
de clopot în timp ce bătrânul filozof îşi termina discursul.
Unul din elevi, apropindu-se de el i-a spus:
— Profesorule, a venit un elev nou şi vrea^să te vadă !
— C h eam ă-1 a ic i.
— Iată-1, că vine.
Elevul nou se apropie şiljrecunoscând pe'profesor, îl salută
respectos.
— T u vrei să înveţi ?
— Da. Eu am învăţat multe, cunosc bine ştiinţele şi
acum viu la tine să învăţ iilozotia.
— Gândeşte-te IJPoate vrei să înveţi alt'ceva ?
— Nu! chiar filosofia.
— Dar dece ai ai venit la mine"? Poate te puteau satisface
alţi profesori ?
— Nu ! eu vreau să învăţ la tine... Iţi cunosc viaţa şi elevii,
 1S

am vorbit cu ei şi iu’am convins, că dela alţi profesori nw am

ce învăţa.
— Ai mai studiat filozofia ?
— A m studiat singur şi mi se pare că ştiu multe. Mi-a
rămas numai să aflu, dece oamenii fac rău, atunci când ei ar
putea face numai bine.
Profesorul a zîmbit cu tristeţe...
— Să vedem dacă mai poţi începe studierea filozofici.
Ascultă :
„Uu tânăr mergea prin pădure şi văzu pe un om care voia
să ridice în spate un sac mare cu făină. Sacul fiind greu, cădea
din din mâinele omului obosit, ori de câteori încerca să-l ridice.
Tânărul se apropie de om să-i ajute, însă află dela acesta că
sacul trebue dus la malul mărci spre a fi pus în barcă. Atunci
tânărul îi zise :
Eşti neputincios şi slab, eu însă sunt voinic şi tânăr, lasă
să duc eu sacul, oâ tot merg spre mare.
Cu mare greutate tânărul ridică sacul şi porneşte spre
barcă, unde-1 aşează şi ajutând omului să intre în ea, o desleagă
dela mal, dându-i drumul. Barca s’a pierdut la orizont, în timp
ce tânărul fericit că a putut să facă o faptă bună, se odihnea
pe mal.
Şi stând aşa, el vede un bătrân care căuta ceva în locul
unde mai înainte fusese sacul; pe urmă vine la mal unde mai
înainte fusese legată barca. Se opreşte, se uită în largul mării,
apoi cade jos, şi lovindu-se cu pmmnii în piept începe să plângă.
Tânărul se apropie şi îl întreabă ce nenorocire l ’a lovit.
— Cum să uu plâug când fiul meu cel mai mare este pe
patul morţei, iar familia î-mi moare de foame. Cu ultimii bani
am cumpărat din sat /făină şi am vrut s’o aduc în barcă. Dar
cum sunt bătrân şi neputincios am obosit repede şi am scăpat
sacul jos. In zădar mă chinuiam să-l ridic. L-am lasat acolo şi am
ieşit in drum să caut un om care să-mi ajute. In lipsa mea
cineva mi-a furat şi sacul şi barca...

(va urwi») T r a d u c e r e de LUDM1LA FLOREA

 20

CRONICA

Situaţia învăţământului prim ar din jud. Neamţ

ANCHETĂ ŞCOLARĂ

După recensământul din anul 1932, judeţul Neamţ are un

număr de 35499 copii de şcoală. Din aceştia, 93% sunt români,
5% evrei şi restul alte naţionalităţi. Din numărul de 35499,
urmează cursurile şcoalelor primare în anul 1932)33, 25.447
copii, adică 71.68% ; restul de 10052 copii; adică 28,32% > au
rămas în afară de şcoală.
Vom cerceta mai la vale cauzele pentru care aceşti copii
nu urmează la şcoală.
Repartizaţi după religie, avem 94,6% ortodoxi, restul sunt
de alte confesiuni.
Repartizaţi ]a celo 223 şcoli primare, cu un total de 569
de posturi, revin câte 44— 45 elevi de fiecare post.
Pentru şcoalels de copii mici sunt recenzaţi numai 1443
copii între 5 — 7 ani, fiind repartizaţi la 14 grădini cu un total
de 19 posturi.
Cursul supraprimar (complimentări se găseşte într’o epocă
de stagnare : frecvenţa lui este aproape inexistentă. Cu toate
sforţările ce lac învăţătorii, cu toate sfaturile ce se dau, elevii
dela clasele V — V I I nu vin la şcoală, fiind opriţi cu îndărătnicie
de părinţi.
Dintr'o statistică întocmită cu ocazia unei anchete şcolare,
se constată că abia 7% din numărul înscris îti Hasa I, absol­
vesc 7 clase. Procentul acesta a scăzut în ultimul au la 1.7% .
Să cercetăm, în scurt, cauzele frecvenţii slabe.
a) La cursul elementar ( l — IV)
Am văzut că peste 10.000 de copii din judeţ, rămân înafară
de şcoală (bine înţeles în acest număr intră o bună parte din
copiii cursului complimentarj. Dar chiar cei 25447, nu sunt ab­
solut regulat prezenţi la cursuri. 10— 15% vin foarte neregulat,
şi abia 70% vin regulat. Deci alte 7 — 8oco de copii lipsiţi de carte.
Motivele principale sunt :
1) Lipsa de localuri şi mobilier, căci sunt toarte multe
şcoli cu localuri închiriate, puţin spaţioase, în care abia încap
12 — 14 elevi.
2) Depărtarea — în unele părţi — a copiilor de şcoală.
3) Criza în general. Locuitorii satelor trăesc o viaţă grea,
de te miri cu ce-şi mai duc zilele. Se mai gândesc aceştia să
dea hrană sufletească copiilor lor, ori sunt bucuroşi săle poată
da o bucată de mămăligă şi câteva surcele pe foc, ca să-şi în ­
că lz e a sc ă o a s e le ?
 21

4) Scumpetea cărţilor di da. ticr.

5) îndărătnicia sătenilor c- ii sfătuiţi de răuvoitorii şcoalei,
ori trăind în raporturi rele cu învăţătorii, nu-şi trimit copiii la
şcoală.
6) Lipsa de concurs din partea autorităţilor comunale.
7) In ^câteva locuri — nu le mai cităm — se mai adaugă la
cauzele de mai sus cearta dintre învăţători ş ’ preot sau dintre
învăţătorii dela aceeaşi şcoală,
8) Dar cea mai principală cauză este neaplicarea obligati­
vităţii chiar de către învăţători, fără să mai vorbim de comite­
tele şcolare şi organele fiscale. A me nz i şcolare nu se mai pun
aproape de loc, fie din obişnuinţă, fie de frică, fi că... se im­
pune acest lucru. Oricât ne-am crede de luminaţi şi de conşti­
enţi, oricât am presupune că suntem. în secolul culturii şi civi­
lizaţiei, ţăranul nostru încă u'a ajuns să fie convins de impor­
tanţa şcolii şi deci rămâue această s a n c ţi u n e — amenda— un mij­
loc eficace de constrângere pentru a se îngriji de viitorul copiilor,
Nu-i mai puţin adevărat că nici 5% din amenzile aplicate
nu se încasează de agenţii fiscali, deci se impune să se ia mă ­
suri şi contra acestor funcţionari care nu-şi lac datoria.
b) Cursurile supraprimare (V - VII).
La cauzele de mai sus, sunt de adăugat şi altele :
1) S ’a dus o vie propagandă împotriva acestor cursuri de
către mulţi oameni politici, cari şi-au făcut un punct important
din programul lor de a „e xte rm in a1' aceste cursuri.
2 ) Lipsa atelierilor şcolare , singurele cari atrag pe copii
către îndeletnicirile practice.
3) Lipsa de uniformizare căci în unele părţi se fac cursuri,
în unele nu, în altele părţi copiii merg numai până la cl. V,
în altele până la cl. VI şi în foarte puţine locuri până la cl. VII.
Lipsa de avantaje pentru absolvenţii a 7 clase.
De pildă : reducerea stagiului în armată, alegerea în consiliile
comunale, recrutarea micilor funcţionari comunali; fetele : drept
de vot numai absolventelor, drept de deschis ateliere la sate, etc.
5) Veşnicile proecte de reformă a acestor cursuri.
Fiecare guvern anunţă reorganizarea cursurilor complimen­
tare, ba pe 5 ani, ba pe 6 ani, ba pe centre ş. a. m. d.
6) Programa analitică prea încărcată.
Dacă s’ar fi continuat experimentarea lor, aşa cum a în­
ceput din anul şcolar 1 9 24125, adăugându-se numai câteva avan­
taje abselvenţilor, am ii ajuns azi la rezultatele care se văd la
şcolile din Ardeal, unde aceste cursuri s’au desvoltat alături de
ale Saşilor, cu vechime şi rezultate recunoscute,
C. LUCHIAN
 2‘2

RECENZII

ION D. M A T A S Â : Doi ani în G uribab a.

După cum m ărturiseşte şi în „lăm urirea* dela începutul cărţii, D -l I.
Matasă nu facc literatură de dragul literaturii, ci urm ăreşte să purifice unele
din m oravurile noastre politice, care „ne coboară ca naţiune şi ne îm pinge
spre p r a p a s t i e P e n t r u aceasta ne înfăţişează o scrie de personagii din po­
litica locală, ascunse cu intenţie sub pseudonim e uşor de recunoscut, precum
şi o sumă de întâmplări „ad evărate *4 care de cele mai multe ori sunt pline de haz.
Socotim însă că autorul a făcut o greşeală, a leg â n iu -şi eroii numai
dintr un anumit partid politic şi de acolo numai anumite persoane. Procedeul
acesta ştirbeşte — într’o mică m ăsură — din valoarea cărţii şi compromite în
parte intenţiile pe care le-a urmărit.
Când vrei să îndrepţi moravurile poliţi e , trebue să te ridici deasupra
oamenilor şi deasupra patimilor, să judeci şi să cântăreşti absolut obiectiv,
tocmai pentru a nu ţi se suspecta atitudinea critică pe care ai luat-o.
Spunem acestea tocmai pentrucă citind cartea D-lui Matasă, am avut
regretul că autorul a fost preocupat prea mult de, latura politică şi prea puţin
de ce* literară.
D-l M atasă dovedeşte că este în viaţă un spectator care ştie să vadă,
să aleagă şi sâ redea cu iscusinţă ceiace o interesant şi caracteristic.
Cu m ijloace sim ple, într’un stil lim pede şi natural, redă minunat com i­
cul unei situaţii/-ca şi portretele eroilor D-sale în câteva trăsături sigure, care
dovedesc un bun humorist şi tot aşa de bun caricaturist.
Sunt calităţi rem arcabile risipite cu dărnicie şi care isbutesc să seevi­
denţieze 111 acest am estec variat de sgură si cenuşă, aur si funigine.
G. G. N.

CEZAR P E T R E S C U : N ep oata ^ H atn ian u lu i T o n a .

Trăim v r em u ri de parazitism in telectu al: c in em a tog ra fu l sonor, revistele
ilustrate, gazeta zilnică, radio (cu paraziţi) oferă intelectualităţii moderne şi
superficiale, un material uşor, gata asim ilat.
Singura grijă a publicului e sâ înghită alim entele culturale gata m es­
tecate de râşniţi m ecanice.
In lipsa uuei serioase activităţi a g ân d irii," creerul se odihneşte şi se
atrofiază, m ulţum indu-se cu sunete şi cu imagini.
Predilecţiile m arelui public — conduse de regisori abili - 'se orientează
tot mai mult către gloriile efem ere ale vedetelor do} cinem atograf,^ cu ochi
mari şi g eu e lungi, cu păr cârlionţat şi şolduri reliefate cu artă; către bo-
xeuri cu pumni de oţel şi cu nasul fiendurit de lovituri: ] către^ regin ele de
nu an, alese prin concursuri de frum useţe, organizate cu reclam ă, tăm bălău
şi frum oase «-perspective de câştig...
D-l C ezar Petrescu şi-a îndreptat obiectivul aparatului său înregistrator
spro această lume uşoară ce se frământă foarte activ la suprafaţa vieţii
moderne.
De astădată autorul ne înfăţişează în „ N e p o a ta Hatm anului T o m a “ o
altă preocupare "a acestei lu m i: concursurile de frum useţe...
Eroina, D om nişoara M argareta Căuş, o o păpuşă frumoasă, indiferentă,
fără dorinţi, fără pasiuni, fără gânduri. Pentru aceste însuşiri şi-a câ ştiga t
mai întăii'în fam ilie, apoi dela colege, porecla de „văcu ţa".
In şcoala prim ară trece c la s a — cu o adm irabilă co n secven ţă— totdeauna
Ib oeftâft.
 5*

Fac© câteva clase profesionale, se retrage apoi din şcoală şi după câţiva
ani este prim ită la poştă. ,
Prezenţa ei fu îndată rem arcată şi com entată de tot tineretul târgului
Scovarză.
M argareta însă trece im pasibilă, nemuritoare şi rece.
D upă dorinţa tatălui, se logodeşte cil tânăm l Olim piador Spaucioc, jun e
im piegat la C. F. II şi poet..
In acost tim p, paşnicii cetăţeni «lin Tg. Scovarză sunt cuprinşi şi ei de
frigurile missomaniei.
Se prezintă şi Dom nişoara Căuş şi e aleasă M iss Scovarză...
A lege rea nu a rămas fără urmări. Concurentele din înalta societate sunt
lovite în amorul lor propriu şi urmează persecuţii, lucrături, intrigi, dueluri.
L a Bucureşti, Miss Scovarză e proclam ată Miss R o m ân ia..
I'] ovaţionată, sărbătorită, fotografiată. . şampanie, muzică, flori, auto­
grafe, interview uri...
Secrotarul directorului revistei organizatoare „Ilustraţia Colorată" p re­
găteşte un articol răsunător, unde ridică în slavă calităţile fizice, intelec­
tuale şi morale ale celei mai frumoase dintre Miss... în care un străbunic al
D -şoarei Căuş — care umbla cu căuşul prin sat după făină, de unde origina
num elui— devine Hatmanul Toma Căuş „unul din sfetnicii cei mai chibzuiţi ai
lui E rem ia M ovilă şi unul din căpitanii cei mai vestiţi ai oştiri m oldoveneşti*
Cartea D-lui C ezar Petrescu este o satiră biciuitoare ce se citeşte cu
plăcere si interes.
l ’ n spectacol uşor şi agreabil, la care râzi din toată inima, aplauzi cu
■voioşie, com entezi o vorbă de spirit sau o peripeţie posnaşă, apoi pleci şi uiţi.
Spectacolul a fost prea uşor şi prea superficial ca să poată lăsa urme
durabile în su fletu l spectatorului.
O carte frum oasă şi efem eră ca şi gloria Miss României.
G. G. N.

P o u s s ie r e d e R o s a m o n d L eh m an n. Ed. Calman L e v y — P aris.

O carte pentru cei ce cred încă în lum ea plină de miraj a visului pen ­
tru cei ce ştiu trece cu uşurinţă dela vis la viaţa reală ş i ’ invers.
Judith — eroina cărţii, visătoare a p ariţie— creşte într un cadru plin de
pitoresc, în tr o ambianţă de un lux rafinat, în apropierea sufletească a tată­
lu i— un om do seamă şi foarte înstrăinată de mama sa, o femee cochetă
şi superficială. Surplusul său de afecţiune se răsfrânge asupra celor cinci
copii vecini (veri între ei) : -lulicn, Charles, Martin, Roddy şi Mariella, faţă
de care se simte adesea umilă, umbrită. Trăind simultan două vieţi — pe cea
aevea şi pe cea a înch ipu irii— se vede când iubită, când dispreţuită de m icii
săi prieteni. Iar când vine anii trişti ai războiului, ea simte lipsa dulcei
tovărăşii.
Aşteaptă reîntoarcerea vecinilor, cu emoţie şi abea recunoaşte în băr­
baţii de acum pe vechii ei prieteni. .
în ch izi cartea, rămânând copleşit de im presia această de praf, de nimic,
ce închee un capitol de viaţă. Trăim zile însorite ale copilăriei alături de
Judith, ne farm ecă albastrele ei visuri cu treziri tot atât de albastre, vibrăm
alături de ea în faţa tinereştilor expansiuni, suntem învăluiţi de o tristeţă
adâncă, ca adâncile ei suferinţi.
Ciudatul jo c al vieţii! T recerile ei rep ezi dela bucurie la întristare,
desele lupte sufleteşti, eternul conflict între doruri şi posibilităţi de realizare,
 84

toate acestea ne sunt înfăţişate cu mult m eşteşug şi clar de observaţie, ri*

către tân ăra autoare, pe caro o ghicim , pradă visului şi idealului. Ou p rice­
pere şi m ult tact în înfăţişarea unor scene ce-ar ating1*' lesne obscenul,, cu
gingăşie specific femenină în d escrierea frum osului din natură şi a celui de
interior, autoarea reuşeşte să ne câştige.
Cu toată haina de vis ce inrălăue pe fiecare erou, reuşim să-i recu ­
noaştem şi să i înţelegem . A su p ra tuturor pluteşte atmosfera patriarhală a
vieţii de ţară, frumosul unor locuri de basm, tot farmecul unei vecinăţi ce
trezeşte vibrări aşa de intense în sufletul delicat al Judithei. Cu delicateţe de
pastel, autoarea a isbutit să 110 înfăţişeze un crâmpei de viaţă, îm pletind
adevărul cu închipuirea, vraja unui vis cu brusca lui trezire, farm ecul unei
simţiri cu tristul lui ecou. r>i toate aceste fără să se abată dela m ersul firesc
al vieţii.
Mi o r i ca R.

R E V IS TE

A d e v ă r u l literar şi artistic s'a transform at într’un m agazin universal

în care se găseşte marfă pentru toate vârstele, pentru toate gusturile şi toate
pungile. Cinem atograf, teatru, modă, cron ică sportivă, gastronom ică etc. etc.
Spicuim din articoiul D -lui Al. A . Philipide „M odernism ul în literatură":
L iteratura de avantgardâ de după război so caracterizează printr o atitudine
revoluţion ară care vrea să rupă cu orice tradiţie.
A ceastă furie a distrugerii este în fond anarhie. Nimic constructiv în
program ele moderniste. Toţi ştiu că vor să dărâme, dar nu ştiu ce vor să
pună la loc. Poezia nu mai trebue să fie m uzicală, nici ritmată, nici rim ată.
O rice punctuaţie este isgonită. Im aginele nu se mai disciplinează după nici
o nevoie interioară. Portul scrie după cum îi vine, fără nici o ordine, la
întâm plare. D e obiceiu poetul m odernist 1111 caută să fie înţeles. D eşi scrie
ca să publice, scrie ca şi cum ar ignora, ba chiar ar dispreţni publicul.
D acă am biţia m oderniştilor de a prim eni însăşi esenţa p o eziei şi să
înlocuiaseă însuşi materialul poetic, fără să-si dea seam a că acest m aterial
este etern şi im uabil, se apropie de nebunie. în schim b a avut şi rezultate
bune plivind liteţatura de clişee şi prejudecăţi, curăţind-o de forme învechite
şi dărămând multe m aghertiiţi vech i, multe idei inconfortabilo şi multe pre-
111d 0Ceit i •
G. G. N.
PENTRU AUTORI
Publicăm articole de literatură, ştiinţă, critică şi folclor.
Manuscrisele vor fi scrise citeţ, numai pe o s ing ură fată. P e
cele nepublicate, nu le restituim prin poştă. Se pot ridica:
personal.
Comitetul îşi rezervă dreptul de a face schimbările ce le c re d e .-
Comunicările se vor face la „poşta revistei“.

PRIMIM CĂRŢI PENTRU RECENZII ŞI SC HIM B DE R E V I S T E :

Revista noastră trăeşte din ab onamente şi sprijinul b ă n e s c a i

celor care vor să devină membrii cercului de c o l a b o r a r e ;
culturală ,,Petrodava“.
Numărul 1 se trimite numai persoanelor de încre der e, Â ceii
cari cred că nu vor plăti abonamentul, sunt rugaţi s ă r e s —
titue revista, scutindu-ne astfel de cheltueli inutile- C ineî
face cinci ab onamente plătite a n t i c i p a t - v a fi trec ur C2J
mem bru fondator.
A APĂRUT
în editura cercului
„PETRODA VA“

„EPIGRAME"
d « V. DORNEANU
Se g ă s e ş t e de vânzare
1
la Librării şl la
A d - ţ i a Re v i s t e i . ♦ LEI 4 0

A APĂRUT I
„DOI ANI
IN GURIBABA“|
d e 1. M A TA S Ă
S c g ă s e ş t e de v â n z a r e 1
la Librării şi la 1
Ad- ţ i a Re vi st e i . ♦ LEI 4f>|

oxttxv\e\sa\e

v£om M tva

TIM BKU ^ )\ v a & a

POŞTAL

© ţ\c \u \

IMPUI ML UI A JL'I). NEAMŢ