Protectia Lemnului PDF

Universitatea Transilvania din Brasov
Facultatea de Industria Lemnului
Ingineria Prelucrarii Lemnului IPL

Invatamant cu Frecventa Redusa IFR
Anul II
PROTECTIA LEMNULUI
Titular curs: Prof.dr.chim. Maria Cristina Timar
CUPRINSUL CURSULUI
Unitatea de învăţare 1. - Protecţia lemnului: concept, necesitate, rol, clasificare ........................ 4

U.1.1 Introducere ........................................................................................................................ 4
U.1.2 Obiectivele unităţii de învăţare ......................................................................................... 4
U.1.3 Lemnul - material compozit natural cu proprietăţi specifice ............................................ 5
U.1.3.1. Biodegradabilitatea lemnului .................................................................................... 5
U.1.3.2. Combustibilitatea lemnului ....................................................................................... 6
U.1.3.3. Sensibilitatea lemnului la acţiunea factorilor de mediu ............................................ 6
U.1.4 Agenţi naturali distructivi şi fenomene de degradare ....................................................... 6
U.1.5 Protecţia lemnului ............................................................................................................. 8
U.1.5.1. Definire ..................................................................................................................... 8
U.1.5.2. Clasificarea metodelor de protecţie a lemnului......................................................... 8
U.1.5.3. Efecte şi cerinţe…………………................................... …………………………..9
Unitatea de învăţare 2. Agenţi şi fenomene de biodegradare a lemnului .................................... 11
U.2.1 Introducere ...................................................................................................................... 11
U.2.2 Obiectivele unităţii de învăţare ....................................................................................... 12
U.2.3 Tabloul agenţilor de biodegradare a lemnului ................................................................ 12
U.2.4 Ciuperci (Fungii)............................................................................................................. 12
U.2.4.1. Caracteristici generale............................................................................................. 12
U.2.4.2. Condiţii fiziologice de dezvoltare ........................................................................... 14
U.2.4.3. Clasificarea ciupercilor lignicole saprofite ............................................................. 14
U.2.4.4. Ciuperci de mucegai şi albăstreală.......................................................................... 15
U.2.4.5. Ciuperci de putregai (xilofage) ............................................................................... 16
U.2.5 Insecte xilofage ............................................................................................................... 18
U.2.5.1. Coleoptere de lemn uscat (gândaci comuni) ........................................................... 18
U.2.5.2. Isoptere (Termite subterane) – (Fam Reticulitermes) ............................................. 20
U.2.6 Biodăunători marini ....................................................................................................... 20
U.2.6.1. Moluşte - Teredo navalis (Sfredelitorul corăbiilor)................................................ 20
U.2.6.2. Crustacee - Fam. Izopode: Limnoria ..................................................................... 21
Unitatea de învăţare 3. Durabilitatea naturală a lemnului.......................................................... 22
U.3.1 Introducere ...................................................................................................................... 22
U.3.3 Definirea durabilităţii naturale ........................................................................................ 23
U.3.4 Durabilitatea naturală faţă de ciuperci lignicole ............................................................. 23
U.3.5 Durabilitatea naturală faţă de larve de coleoptere (insecte xilofage) de lemn uscat....... 25
U.3.6 Durabilitatea naturală faţă de termite.............................................................................. 25
U.3.7 Durabilitatea naturală faţă de dăunători marini............................................................... 26
U.3.8 Durabilitatea naturală şi impregnabilitatea diferitelor specii lemnoase.......................... 27
U.3.9 TESTE DE AUTOEVALUARE..................................................................................... 33
Unitatea de învăţare 4. Clase de risc biologic (Clase de utilizare).............................................. 34
U.4.1 Introducere ...................................................................................................................... 34
U.4.3 Definirea claselor de risc biologic .................................................................................. 35
U.4.4 Identificarea clasei de risc biologic – un pas important în protecţia lemnului .............. 36
U.4.5 Concluzii ......................................................................................................................... 37
U.4.6 TEME DE AUTOEVALUARE...................................................................................... 37
Unitatea de învăţare 5. Corelaţii între durabilitatea naturală a lemnului, clasa de risc
biologic şi necesitatea protecţiei ........................................................... 38
Introducere ................................................................................................................................ 38
Obiectivele unităţii de învăţare ................................................................................................. 38
U.5.1 Corelaţia durabilitate naturală – clasă de risc biologic conform SR EN 460 ................. 39
U.5.2 Cum se poate utiliza acest ghid? ..................................................................................... 41
U.5.3 Cazul 1: Selectare specie lemnoasă utilizabilă fără protecţie ......................................... 41
U.5.4 Cazul 2: Stabilirea raţională a necesităţilor de bioprotecţie............................................ 41
U.5.5 TEMA DE LUCRU / AUTOEVALUARE
Unitatea de învăţare 6. Metode de combatere a degradării biologice a lemnului....................... 45
Introducere ................................................................................................................................ 45
Obiectivele unităţii de învăţare ................................................................................................. 45
U.6.1 Clasificarea metodelor de bioprotecţie ........................................................................... 45
U.6.2 Bioprotecţia chimică a lemnului ..................................................................................... 45
U.6.2.1. Mecanismul de acţiune a substanţelor chimice toxice asupra biodăunătorilor
lemnului ................................................................................................................................ 45
U.6.2.2. Cerinţe specifice impuse substanţelor chimice toxice ............................................ 48
U.6.2.3. Indici pentru aprecierea toxicităţii substanţelor chimice de protecţie..................... 49
U.6.2.4. Clasificarea substanţelor chimice de bioprotecţie a lemnului................................. 53
U.6.2.5. Substanţe şi produse reprezentative de protecţie a lemnului (Produse tehnice
de protectie) .......................................................................................................................... 54
6.2.5.1 Substanţe chimice (simple) de protecţie a lemnului ............................................. 54
6.2.5.2 Produse complexe de protecţie a lemnului ........................................................... 58
U.6.2.6. Durabilitatea lemnului tratat ................................................................................... 64
U.6.3 TEMA DE AUTOEVALUARE ................................................................................. 68
Unitatea de învăţare 7. Ignifugarea lemnului............................................................................... 69
U.7.1 Introducere ...................................................................................................................... 69
U.7.3 Consideraţii asupra combustibilităţii lemnului şi a principiilor de protecţie
ignifugă ..................................................................................................................................... 70
U.7.3.1. Lemnul ca material combustibil.............................................................................. 70
U.7.3.2. Mecanismul combustibilitatii lemnului .................................................................. 72
U.7.3.3. Protectia ignifuga – definire si principii ................................................................. 73
U.7.4 Domenii în care se impune protecţia ignifugă a lemnului .............................................. 74
U.7.5 Metode si produse de protecţie ignifugă a lemnului ....................................................... 75
U.7.5.1. Substante ignifuge -Mecanism de actiune .............................................................. 75
U.7.5.2. Clasificarea produselor tehnice pentru ignifugarea lemnului ................................. 76
U.7.5.2.1 Produsele de ignifugare prin impregnare................................................. 76
U.7.5.2.2 Produsele pentru ignifugarea superficială ............................................... 77
U.7.5.2.3 Produse tehnice de ignifugare.................................................................. 78
U.7.6 Metode de determinare a eficacităţii proceselor de ignifugare a lemnului şi
materialelor pe bază de lemn .................................................................................................... 83
U.7.6.1. Proba de ardere........................................................................................................ 83
U.7.6.2. Metoda de determinare a propagării flăcării ........................................................... 84
U.7.6.3. Însuşiri specifice ale lemnului ignifugat ................................................................. 86
U.7.7 TEMA DE AUTOEVALUARE ................................................................................. 88
Unitatea de învăţare 8. Protectia lemnului impotriva actiunii factorilor de mediu..................... 89
U.8.1 Introducere ...................................................................................................................... 89
U.8.3 Factori si fenomene de degradare ................................................................................... 89
U.8.4 Mecanismul degradării lemnului sub acţiunea factorilor de mediu................................ 91
U.8.4.1. Mecanismul de foto-degradare a lemnului.............................................................. 91
U.8.4.2. Rolul apei în degradarea lemnului în condiţii de exterior....................................... 94
U.8.5 Metode de protecţie a lemnului împotriva degradării sub acţiunea factorilor de
mediu......................................................................................................................................... 94
U.8.5.1. Principii de protectie ............................................................................................... 94
U.8.5.2. Metode de acoperire a suprafeţei cu materiale peliculogene cu efect
protector UV ......................................................................................................................... 95
8.5.2.1 EXEMPLE DE TEHNOLOGII COMBINATE DE PROTECTIE SI
FINISARE (clasa de risc biologic 3) ................................................................................ 97
U.8.5.3. Integrarea masurilor de protectie a lemnului expus actiunii factorilor de
mediu..................................................................................................................................... 98
U.8.6 TEMA DE AUTOEVALUARE ............................................................................... 100
Unitatea de învăţare 9. Procedee tehnice de tratare a lemnului .................................................. 101
U.9.1 Introducere .................................................................................................................... 101
U.9.2 Obiectivele unităţii de învăţare ..................................................................................... 102
U.9.3 Tipuri de procedee de tratare şi domenii de aplicabilitate ............................................ 102
U.9.4 Tratamente fără presiune............................................................................................... 105
U.9.4.1. Pensularea şi pulverizarea..................................................................................... 105
U.9.4.2. Imersia................................................................................................................... 106
U.9.4.3. Impregnarea prin băi simple ................................................................................. 107
U.9.4.4. Impregnarea prin băi duble calde - reci ................................................................ 109
U.9.5 Tratamente cu presiune ................................................................................................. 111
U.9.5.1. Procedeul cu celule pline ...................................................................................... 112
U.9.5.2. Procedeul cu celule goale...................................................................................... 117
U.9.6 Eficacitatea comparativa a procedeelor de impregnare ................................................ 118
U.9.7 TEST DE AUTOEVALUARE ..................................................................................... 119
Bibliografie
1. Timar M. C.: Ameliorarea lemnului, Editura Universităţii “Transilvania” din

Braşov, 2003
2. Mihai D., Timar M.C.1999: Tehnologia ameliorării, încleierii şi finisării
lemnului. Vol. I. Ameliorarea lemnului. Universitatea “Transilvania” din Braşov.
3. Mihai D.: Materiale tehnologice pentru industria lemnului, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1983.
4. Mihai D.: Materiale tehnologice pentru industria lemnului. Vol. I, Universitatea
din Braşov, 1976
5. Timar M.C.: Lucrari practice de protectia lemnului – material nepublicat pentru
laborator
Introducere
Lemnul reprezinta o resursa naturala, regenerabila și ecologica de o deosebita importanta

economica, cu o utilizare larga si foarte diversa. Prin natura si compozitia sa lemnul este insa un
material sensibil la variatiile de umiditate, susceptibil la atacul agentilor biologici, afectat de
factorii de mediu si un material combustibil. Din acest motiv utilizarea raționala a resurselor
lemnoase in anumite aplicatii impune protectia lemnului fata de actiunea factorilor de degradare.
Acest curs îşi propune să ofere studentului cunoştinţele de bază în domeniul factorilor
biotici şi abiotici de degradare a lemnului, a mecanismelor de degradare şi a metodelor de
tratare preventivă a lemnului, în succesiunea logică cauză-efect-acţiune. Cursul cuprinde
bioprotecţia lemnului, ignifugarea lenmnului şi protecţia împotriva factorilor de mediu.
Conceptele de bază ale protecţiei lemnului, durabilitatea naturală, clasele de risc biologic şi
corelaţia dintre acestea sunt prezentate în concordanţă cu normele şi Directivele CE.
Acest curs îşi propune să abordeze metode de soluţionare a problemelor practice de
protectia lemnului, în sensul oferirii cunoștințelor fundamentale și a unui instrument metodologic
util in evaluarea corecta a necesitatilor de protectie și stabilirea substantelor si tehnologiilor
adecvate de tratare a lemnului
Obiectivele cursului
La sfârşitul acestui curs studentul va fi capabil sa:
• inteleaga modul de actiune al agenţilor naturali biotici si abiotici de
degradare a lemnului
• recunoasca practic a efectele de degradare produse de agentii naturali
distructivi de natura biotica si abiotica
• inteleaga si utilizeze notiunile de durabilitate naturala, clasa de risc
• se documenteze şi sa utilizeze practic datele din Normele Europene
privind durabilitatea naturală a diverselor specii lemnoase în corelaţie
cu aplicaţia concretă a lemnului pentru a evalua corect necesităţile de
protecţie
• aleaga corect substanţele / produsele de protecţie a lemnului pentru
diverse aplicaţii practice
• stabileasca procedeele adecvate de tratare pentru o aplicatie concreta
data
• calculeze mărimile specifice ce caracterizează eficienţa tratării.
1
Cerinţe preliminare
Disciplina are la bază noţiuni elementare de chimie, fizica, biologie
dobândite în pregătirea preuniversitară.
Pentru o percepţie cât mai clara a disciplinei este recomandata
parcurgerea şi promovarea disciplinelor de „Bazele productiei lemnului”
„Anatomia lemnului” , „Fizica și mecanica lemnului ”, „Chimia Lemnului”
și „Materiale tehnologice”, (existente în curricula specializarii).
Mijloace de lucru
Parcurgerea părţii teoretice din materialul de curs şi efectuarea
lucrarilor practice de laborator, rezolvarea temei aplicative necesită utilizarea
normelor EN specifice, documentarea privind sortimentatia de produse,
interpretarea datelor si luarea deciziei.
Structura cursului
Cursul este structurat pe 9 unităţi de învăţare, fiecare unitate de
învăţare conţinând atât partea teoretică cât şi exemple practice, teste, teme de
control şi teste de autoevaluare.
Testele întâlnite în cadrul materialului de curs (fie sub formă de TO
DO, fie sub formă de TEST, TEMA) vor fi rezolvate de către student acasă şi
vor alcătui un Dosar de Teste ce va fi predat cadrului didactic înainte cu.2
săptămâni de data examenului. Acest dosar va fi evaluat de către cadrul
didactic şi va avea o pondere de 10% din nota finală.
Durata medie de studiu individual

In general fiecare unitate de învăţare este astfel structurată încât,
parcurgerea părţii teoretice, rezolvarea aplicatiilor sa poata fi realizată în
circa 3-4 ore. Exista insa si unele unitati mai lungi ce cumuleaza materialul
pentru 2- 3 unitati, timpul necesar fiind proportional mai lung.
Evaluări pe parcurs şi evaluarea finală

Evaluarea pe parcurs este reflectata prin aprecierea activitatii
practice la laborator (notare caiet 10%), testul de laborator (test grila 10%),
evaluare Dosar teste (10 %) si aplicatia practica a cunostintelor teoretice prin
2
tema de casă (30%).
Evaluarea finală constă în examen scris cu 2 subiecte teoretice si o
aplicatie practica. Evaluarea finală este sa va face numai după încheierea
activităţilor aplicative, în perioada de sesiune, ponderea acesteia în nota
finală fiind de 40%.
Discipline deservite
Disciplina „Protectia lemnului” este utilă pentru o mai bună
înţelegere și corectă utilizare practică a lemnului, cunoștințele și
competențele dobândite deservind in acest sens discipline de specialitate
precum „Structuri din lemn”, „Produse finite din lemn”, „Constructii din
lemn”, precum si activitatea de proiectare a produselor din lemn.
Cu toate acestea disciplinele menţionate nu au condiţie apriori,
promovarea acestei discipline.
Aşadar, spor la treabă, şi nu pierdeţi ocazia de a savura satisfacţia muncii finalizate cu

succes prin rezolvarea aplicatiilor practice ale acestei discipline in cadrul activitatilor impuse, dar
mai ales prin aplicarea lor in activitatea dumneavostra practica prezenta si viitoare in domeniul
prelucrarii lemnului!
3
Unitatea de învăţare 1. - Protecţia lemnului: concept, necesitate, rol,
clasificare
Cuprins
Unitatea de învăţare 1. - Protecţia lemnului: concept, necesitate, rol, clasificare ............................4
U.1.1 Introducere.................................................................................................................... 4
U.1.2 Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................... 4
U.1.3 Lemnul - material compozit natural cu proprietăți specifice........................................... 5
U.1.3.1. Biodegradabilitatea lemnului ................................................................................. 5
U.1.3.2. Combustibilitatea lemnului.................................................................................... 6
U.1.3.3. Sensibilitatea lemnului la acțiunea factorilor de mediu .......................................... 6
U.1.4 Agenți naturali distructivi și fenomene de degradare ..................................................... 6
U.1.5 Protecția lemnului ......................................................................................................... 8
U.1.5.1. Definire ................................................................................................................. 8
U.1.5.2. Clasificarea metodelor de protecție a lemnului....................................................... 8
U.1.5.3. Efecte și cerințe ..................................................................................................... 9
Introducere
Prima unitate de învăţare este dedicată elementelor introductive în
domeniul protectiei lemnului. Se urmareste intelegerea conceptului si a necesitatii
protectiei lemnului pornind de la compozitia si structura lemnului ca elemente
definitorii ale proprietatilor lemnului, ce includ biodegradabilitatea, sensibilitatea la
factorii de mediu si combustibilitatea. Intelegerea relatiei de cauzalitate structura -
proprietati- consecinte, permite abordarea logica a protectiei lemnului si
constientizarea rolului economic si ecologic al acesteia.
Obiectivele unităţii de învăţare

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să:
• inteleaga relatia de cauzalitate structura - proprietati in determinarea
biodegradabilitatii, combustibilitatii si sensibilitatii la factori de mediu a
lemnului
• enumere si sa descrie agentii naturali distructivi ai lemnului
• inteleaga necesitatea si rolul protectiei lemnului
• defineasca protectia lemnului
• clasifice metodele de protectia lemnului
4
• Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.
U.1.1 Lemnul - material compozit natural cu proprietăți specifice

Lemnul este un material natural compozit cu structură complexă la nivel macroscopic,
microscopic si al compozitiei chimice. Proprietăţile lemnului sunt determinate de structura sa la
cele trei nivele de organizare: compoziția și structura chimică, structura peretelui celular,
structura anatomică. Din punct de vedere chimic, lemnul este un material compozit
multipolimeric natural, constituit din compușii chimici principali (celuloza, hemiceluloze și
lignină) și compuși chimici secundari (substanțe extractibile de natură diferită, în cantitate
redusă, dar cu influență notabilă asupra unor proprietăți ale lemnului, inclusiv durabilitatea sa
naturală).
Proprietațile lemnului determinate de structura sa includ atât “calitățile“ ce justifica
utilizarea largă și diversă a lemnului cât și o serie de proprietăți nedorite în anumite aplicații șI
care limitează utilizarea lemnului, proprietăți denumite în cadrul acestui curs și al contextului
prezentat ca și “defecte” .
Calități ale lemnului “Defecte” ale lemnului
• Material regenerabil – disponibil • Higroscopicitate
• Material ecologic • Instabilitate dimensională
• Rezistenţe fizico-mecanice mari • Anizotropie
• Densitate mică • Instabilitate a formei
• Prelucrare facila economica energetic • Biodegradabilitate
• Estetic şi cald • Combustibilitate
• Rezistenţă limitată la factorii de mediu
U.1.1.1. Biodegradabilitatea lemnului
Lemnul este un material natural biologic. Compuşii chimici ai lemnului constituie un
mediu prielnic de dezvoltare sau hrană pentru o serie de agenti biologici de degradare: bacterii,
fungii, insecte – ceea ce duce la bio-degradarea lemnului.
Biodegradarea lemnului în condiții de utilizare ce favorizează dezvoltarea acestor agenți
biologici (mediu umed) duce la scăderea drastică a duratei de viață a lemnului pus în operă în
astfel de situații, cu consecințe economice (costul materialului pentru inlocuire) și ecologice
importante (este necesară exploatarea de noi resurse lemnoase).
5
Trebuie însă remarcat faptul că biodegradabilitatea lemnului este și o calitate în sensul că
lemnul scos din uz poate fi compostat si reciclat in mod natural prin degradarea sa de catre
microorganisme ce asigură reciclarea sa naturală fără efecte negative asupra mediului.
U.1.1.2. Combustibilitatea lemnului
Lemnul este un material combustibil (se aprinde și arde cu degajare de căldură) datorită
compoziţiei chimice elementale. Elementele chimice majoritare în compoziția chimică a
lemnului sunt: carbonul (C), hidrogenul (H) și oxigenul (O), dintre care primele două (C,H) sunt
elemente combustibile (ard) iar cel de al treilea (O) întreține arderea.
Combustibilitatea lemnului este influențată de structura anatomică (material poros ce
permite accesul oxigenului), densitatea lemnnului și umiditatea lemnului.
Combustibilitatea și puterea calorifica reprezinta in alt context calitati ce califica lemnul
ca si combustibil neutru din punct de vedere al emisiei de CO2.
U.1.1.3. Sensibilitatea lemnului la acțiunea factorilor de mediu
Lemnul expus acțiunii directe a factorilor de mediu (radiații solare, apă din precipitații,
variații de umiditate, variații de temperatură) își modifică în timp aspectul inițial plăcut, suferind
modificări de culoare (în nuanțe de gri cenușiu), asperizarea suprafeței, eroziunea șI denivelarea
superficială cu evidențierea lemnului târziu, fisuri, crăpături, discolorări (modificări de culoare
sub formă de pete, striuri), atac biologic, deformări, etc. Apariția acestor modificări este legată
de sensibilitatea la radiațiile ultra-violete (UV) a ligninei ce se degradează până la compușI
hidrosolubili, hidrolizării parțiale a celulozei în stratul superficial, umflărilor șI contragerilor
repetatye sub influența variațiilor de umiditate, efectului abraziv al particulelor de praf antrenate
de vînt șI ploaie, instalării agenților de biodegradare.
U.1.2 Agenți naturali distructivi și fenomene de degradare

Functie de conditiile de utilizare, calitatile estetice, proprietatile fizico-mecanice,
integritatea structurala si biologica a lemnului pot fi afectate negativ de catre o serie de agenti
naturali distructivi
Agenți (factori) naturali distructivi -factorii naturali de natură biologică, fizică sau
chimică care pot afecta negativ calitățile estetice și/sau proprietățile fizico-mecanice, integritatea
structurală și/sau biologică a materialului lemnos.
Agenții naturali distructivi pentru lemn pot fi clasificați după cum urmează:
• Agenți biotici (de natura biologica)
–Bacterii
–Ciuperci lignicole (Fungii)
6
–Insecte xilofage
–Biodaunatori marini
•Agenți abiotici (de alta natura decat biologica)
–Focul
–Factorii climatici (de mediu)
•Lumina solara - Radiatiile UV
•Apa
•Variatiile de umiditate atmosferica
•Variatiile de temperatura: inghet-dezghet
Acțiunea agenților naturali distructivi asupra lemnului conduce la apariția fenomenelor

de degradare specifice (vezi și U2).
Fenomene de degradare – fenomene fizice, chimice, biologice si combinate care conduc
la alterarea aspectului si /sau scaderea rezistentelor fizico-mecanice ale lemnului in anumite
conditii de utilizare.
Degradarea lemnului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice, mecanice si/sau
biochimice ale lemnului sub actiunea agentilor agresivi fizici, chimici si biologici.
Agenții naturali distructivi afecteaza atât lemnul nefinisat, cît și lemnul finisat (acoperit
cu materiale peliculogene).
EXEMPLE de degradare a lemnului ți peliculelor de finisare
Exfoliere pelicula finisare, efect UV, fisuri, Dezvoltare de fungii sub pelicula de finisare,
crăpături, discolorări exfoliere peliculă, crăpătură în lemn
Degradarea lemnului si peliculei de finisare pentru o fereastră: exfoliere peliculă, putregai,

discolorare (observați inlocuirea ferestrei din lemn cu o fereastra cu rama din PVC)
7
– Alcătuiți o colecție de fotografii în care să ilustrați degradarea lemnului sub
acțiunea agenților naturali distructivi. Încercați să explicați pentru fiecare caz în
parte cauzele și efectele de degradare
Consecințe:
Apariția fenomenelor de degradare a lemnului pus în operă (inclus într-o anumită
structură, construcție, aplicație) duce la:
• reducerea duratei de utilizare a lemnului (funcție de specie, tratamente și condițiile de
utilizare) – necesitatea operațiilor repetate de întreținere/remediere și în final necesitatea
înlocuirii elementelor;
• limitarea domeniilor de utilizare sau a proporţiei de utilizare în anumite domenii (ex.
ferestre și uși);
• competitivitate limitată cu alte materiale cum ar fi plasticele şi metalele uşoare.
În aceste context se impune ca o necesitate protecția lemnului, respectiv tratarea adecvată
a acestuia pentru a reduce /contracara acțiunera agenților naturali distructivi și a prelungi durata
de utilizare (viață) a lemnului pus în operă.
U.1.3 Protecția lemnului

U.1.3.1. Definire
Protecţia lemnului reprezintă ansamblul de măsuri şi tratamente pentru conservarea
lemnului pe toata durata de pastrare sau utilizare in anumite conditii date
Conservarea lemnului – pastrarea nealterata a calitatilor estetice, integritatii structurale
si biologice si a proprietatilor fizico-mecanice ale lemnului
Protecţia lemnului reprezintă ansamblul de măsuri şi tratamente menite să
îmbunătăţească rezistenţa lemnului la acţiunea factorilor de degradare de natură biotică şi
abiotică în vederea obţinerii unor performanţe superioare în utilizare şi prelungirii duratei de
viaţă în operă (in conditiile de utilizare date).
U.1.3.2. Clasificarea metodelor de protecție a lemnului
Protecția lemnului reprezintă în fapt un complex de tratamente pentru a mări rezistența
lemnului la acțiunea agenților distructivi. Metodele și tratamentele de protecție sunt foarte
diverse și pot fi clasificate după mai multe criterii prezentate în cele ce urmează.
1. Natura agentului de degradare:
! Protecţie împotriva biodegradării – BIOPROTECŢIE (Wood Preservation)
! Protecţie împotriva focului- PROTECŢIE IGNIFUGĂ (Fire protection)
8
! Protecţie împotriva acţiunii factorilor de mediu (Weathering protection Îmbătrânire
naturală)
2. Starea materialului lemnos – momentul tratării:
! Protecţie preventivă – aplicata lemnului sanatos, în general înaintea punerii în operă, în
vederea prevenirii apariției fenomenelor de degradare.
! Protecţie curativă – aplicata lemnului deja atacat, în general după punerea în operă, în
vederea stopării fenomenelor de degradare.
3. Principiul de acţiune:
! Protecţie fizică - se bazeză pe principii fizice de acțiune (radiații, ultrasunete,
temperatură ridicată, temperaturi scăzute).
! Protecţie chimică - se bazează pe utilizarea unor principii chimice de acțiune (utilizarea
unor substanțe chimice).
! Protecţie biologică – se bazează pe principii biologice de acțiune (specii antagoniste,
feromoni, biocide de natură biologică)
! Metode combinate de protecţie
4. Remanenţa efectelor – Tipul de material tratat:
! Protecţie temporară – aplicată lemnului verde, material brut, pentru a preveni degradarea
lemnului pana la uscarea materialului, sau prelucrarea, uscarea și aplicarea unor
tratamente remanente (ex. protecția buștenilor pana la prelucrare cu paste de protectie,
protecția cherestelei ude pana la uscare prin tratamente de imersie)
! Protecţie remanentă – aplicată lemnului uscat la umiditatea de echilibru pentru o anumită
utilizare, prelucrat la formă şi dimensiuni șio care trebuie să asigure prelungirea duratei
de viață în operă.
! Protecţie/tratamente de întreţinere – tratare periodică (ex. aplicare/revigorare pelicule de
finisare).
U.1.3.3. Efecte și cerințe
Efecte economice:
Deși protecția lemnului implica costuri semnificative (produse de protectie, instalatii,
costuri tehnologice), aceasta are efecte economice pozitive prin prelungirea duratei de viata a
lemnului pus in opera (durata de utilizare) și promovarea pentru utilizare in conditii de risc de
degradare a unor specii lemnoase nedurabile, mai putin valoroase. Efectele ecomice pozitive sunt
condiționate de un raport just calitate / preţ al produselor de protecție și eficacitatea tratamentelor
aplicate.
Efecte ecologice:
9
! Economia de resurse lemnoase
! Utilizarea speciilor repede-crescatoare
! Utilizarea de produse si tehnologii acceptate de restrictiile ecologice actuale
Cerințe impuse tratamentelor de protecție:

! Eficienţă: momentană şi în timp
! Impact ecologic minim (fără efecte negative asupra mediului) în toate fazele: tratare –
utilizare – reciclare (tratarea materialului, utilizarea acestuia pe durata de viață, reciclarea
prin compostare după scoaterea din uz)
! Costuri acceptabile
U.1.3.4. Protectia lemnului si legislația Europeana și națională
Directiva pentru Construcţii a Comunităţii Europene impune o serie de 6 cerințe esențiale
(Essential Requirements ER) tuturor materialelor utilizate în construcții. Utilizarea lemnului în
construcții implică automat respectarea acestei directive, ceea ce implicit sau explicit impune
protecția lemnului (păstrarea rezistențelor mecanice și siguranța construcțiilor în timp, siguranța
la incendii) și utilizarea unor produse ecologice și sigure în acest scop ( sanatate si mediu).
Cerinţe esenţiale – Essential Requirements
ER 1 – Rezistenţă mecanică şi stabilitate

ER 2 – Siguranţă în caz de incendii
ER 3 – Igienă, sănătate şi mediu
ER 4 – Siguranţă în utilizare
ER 5 – Protecţie împotriva zgomotului
ER 6 – Economie de energie şi reţinerea căldurii
Protectia lemnului si legislatia din Romania
! Legea 10/1995 – Calitatea in constructii

! Ordin 1731/ 2006 - Specificatie tehnica privind protectiile elementelor de constructii din
lemn impotriva agentilor agresivi - cerinte si criterii de performanta - ST 049-06
! NP 005-03: Normativ privind proiectarea construcţiilor din lemn (revizuire NP 005-96).
10
Unitatea de învăţare 2. Agenți și fenomene de biodegradare a
lemnului
Cuprins
Unitatea de învăţare 2. Agenți și fenomene de biodegradare a lemnului .........................................11
U.2.1 Introducere.................................................................................................................. 11
U.2.2 Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................... 12
U.2.3 Tabloul agenților de biodegradare a lemnului .............................................................. 12
U.2.4 Ciuperci (Fungii)......................................................................................................... 12
U.2.4.1. Caracteristici generale ......................................................................................... 12
U.2.4.2. Condiții fiziologice de dezvoltare ........................................................................ 14
U.2.4.3. Clasificarea ciupercilor lignicole saprofite ........................................................... 14
U.2.4.4. Ciuperci de mucegai și albăstreală ....................................................................... 15
U.2.4.5. Ciuperci de putregai (xilofage) ............................................................................ 16
U.2.5 Insecte xilofage ........................................................................................................... 18
U.2.5.1. Coleoptere de lemn uscat (gândaci comuni)......................................................... 18
U.2.5.2. Isoptere (Termite subterane) – (Fam Reticulitermes) ........................................... 20
U.2.6 Biodăunători marini ................................................................................................... 20
U.2.6.1. Moluște - Teredo navalis (Sfredelitorul corăbiilor) .............................................. 20
U.2.6.2. Crustacee - Fam. Izopode: Limnoria................................................................... 21
Introducere
Biodegradarea lemnului reprezintă cel mai grav fenomen de degradare a
lemnului cu consecințe economice negative importante datorită reducerii duratei de
viață a lemnului pus în operă în condiții de exterior și alte aplicații în mediu umed
sau în contact cu solul. Din acest motiv bioprotecția lemnului (dezvoltată în acest
curs în unitățile de învățare 2-x) constituie cea mai importantă parte a protecției
lemnului.
Abordarea rațională a bioprotecției lemnului impune cunoașterea agenților
biologici de degradare a lemnului și a mecanismelor de degradare induse de aceștia.
Prezenta unitate de învățare (U2) vizează tocmai acest aspect, prin
prezentarea agenților de biodegradare a lemnului și a principalelor caracteristici
fiziologice și de dezvoltare a acestora, precum și a efectelor caracteristice de
biodegradare produse prin mecanisme specifice.
11
• identifice fenomele de biodegradare a lemnului și să înțeleagă mecanismele
implicate în biodegradarea lermnului;
• înțeleagă condițiile de dezvoltare a biodăunătorilor pentru identificarea
riscului de biodegradare a lemnului în anumite condiții de utilizare a
lemnului și formularea unor principii de bioprotecție și conservare.
• Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de circa 3

ore.
U.2.1 Tabloul agenților de biodegradare a lemnului

Agenții de biodegradare a lemnului (ce se înscriu în regnul vegetal și animal) pot fi
clasificați după cum urmează:
I. Fungii lignicole
– Ciuperci de mucegai și albăstreală
– Ciuperci de putregai (ciuperci xilofage)
II. Insecte xilofage
– Coleoptere (de lemn uscat) – gandaci
– Isoptere - Termite
III. Biodăunători marini
– Moluște
– Crustacee
IV. Bacterii
U.2.2 Ciuperci (Fungii)

U.2.2.1. Caracteristici generale
Ciupercile sau fungiile reprezintă organisme vegetale (unicelulare sau pluricelulare) fără
clorofilă care nu pot sintetiza materie organică necesară dezvoltării. Ca urmare, fungiile se
instalează și dezvoltă pe medii organice (organisme vii sau moarte) pe care le degradează pentru
a se hrăni. Increngatura ciupercilor cuprinde peste 100.000 de specii. Funcție de complexitatea
morfologică, ciupercile pot fi inferioare sau superioare.
Fungii (Ciuperci) lignicole – clasă de fungii ce colonizează și degradează materiale
lignocelulozice, deci și lemnul.
12
Fungiile lignicole, funcție de tip, pot folosi drept sursă de hrană doar compușii chimici
mic-moleculari ușor asimilabili (zaharuri, amidon) sau pot chiar compușii chimici principali ai
lemnului pe care îi scindează în compuși asimilabili cu ajutorul unui sistem enzimatic propriu.
Fungiile lignicole pot fi de două categorii, funcție de tipul de material atacat:
! Fungii lignicole parazite – atacă arborii pe picior (organisme vii)
! Fungii lignicole saprofite – atacă lemnul ca material (brut, prelucrat) sau lemnul
scos din uz producând descompunerea (reciclarea) acestuia.
În contextul acestui curs și al protecției lemnului, sunt importante fungiile saprofite ce se
pot instala în condiții favorabile de umiditate și temperatură pe lemnul pus în operă conducând la
fenomene de degradare superficiale sau în profunzime.
Fungiile se înmulțesc prin spori (formațiuni microscopice granulare) care se răspândesc
ușor prin aer purtate de vânt (la zeci și sute de km in câteva minute) infestând mediul
înconjurător. Sporii germinează pe substraturile organice (ex. lemn) în condiții adecvate de
umiditate și temperatură formând hife (formațiuni filiforme delicate cu pereți subțiri ce conțin
protoplasmă) ce cresc și se ramifică rapid (în/pe substratul atacat) formând miceliul. Prin
dezvoltarea miceliului ciupercilor superioare se formează la suprafața substratului atacat corpul
fructifer al ciupercii (partea vizibilă formată din picior și pălărie numită carpofor) cu organe
producătoare de spori. La maturizare aceștia sunt expulzați și se răspândesc rapid răspândind
astfel și atacul.
Figura 2-1. Aspecte caracteristice anatomiei fungiilor: hife, miceliu, corp fructifer cu organe producatoare de
spori.
13
De remarcat faptul că degradarea lemnului are loc datorită miceliulului dezvoltat în lemn,
care are rolul unei rădăcini ce extrage și transportă substanțele nutritive, miceliu nevizibil pe
suprafață (în cele mai multe cazuri), astfel că acest atac poate fi uneori greu de detectat. Lemnul
poate fi degradat până la putregai (pierderea totală a rezistențelor mecanice) fără a se forma un
corp fructifer!!!
U.2.2.2. Condiții fiziologice de dezvoltare
Dezvoltarea fungiilor este legată de o serie de condiții fiziologice de dezvoltare și anume:
- substrat organic / nutrienți
- apă în cantitate suficientă
- oxigen fără aerisire excesivă
- temoperatură corespunzătoare.
În acest context se prezintă sintetic în tabelul următor condițiile pentru dezvoltarea
ciupercilor lignicole pe lemn, respectiv condițiile în care poate apărea atacul fungic asupra
lemnului.
Tabelul 2-1 Condiții pentru dezvoltarea ciupercilor lignicole saprofite (atacul fungic al lemnului)
Cerinţă Valori
fiziologică
Apă W optim 35-50 % - apă liberă şi suficient oxigen
Conţinut de W minim 20 % (ϕ ≥ 70 %) – pragul critic pentru atacul fungic al lemnului
umiditate în lemn
Oxigen Necesar pentru respiraţie – nu se dezvoltă în lipsa totală a oxigenului
CO2 inhibă dezvoltarea;
aerisirea regulată favorizează uscarea lemnului şi încetineşte dezvoltarea
ciupercilor
Necesarul de O2 corelat cu umiditatea lemnului
Temperatură T optim 25-30°C
Dezvoltare posibilă în intervalul +1-2°C până la + 40 (maxim 45)°C
Majoritatea fungiilor rezistă la îngheţ – reactivare în sezonul biologic activ
(martie-noiembrie)
Nutrienţi Compuşi de natură organică, de complexitate diferită (monozaharide,
dizaharide, polizaharide) funcţie de sistemul enzimatic
Prezenţa N (organic, anorganic) este necesară pentru dezvoltare.
pH Optim 4,5-5,5 uşor acid – normal pentru lemn

Degradarea lemnului de către fungii duce la scăderea pH-ului
U.2.2.3. Clasificarea ciupercilor lignicole saprofite

După nivelul de atac (corelat cu morfologia fungiilor și complexitatea sistemului
enzimatic), ciupercile lignicole saprofite se împart în două categorii:
14
1. Fungii de mucegai și albăstreală – ce produc discolorări (pete, colorații) superficiale
sau penetrante fără afectarea rezistențelor fizico-mecanice; atac concentrat în zona de
alburn pentru material cu umiditate mare.
2. Fungii de putregai (ciuperci xilofage) – ce conduc la putrezirea lemnului.
Putrezirea lemnului: descompunere a lemnului sub acţiunea ciupercilor sau a altor
microorganisme rezultând o înmuiere, pierdere de masă şi de rezistenţă progresivă şi adesea
o schimbare de textură şi culoare - lemnul devine friabil, sfărâmicios și cedează la solicitări
minime.
Încindere: Primul stadiu al putrezirii, caracterizat prin vine sau coloraţii în lemn, textura
generală şi proprietăţile mecanice rămânând mai mult sau mai puţin neschimbate. Survine
înainte de doborâre sau în timpul stocării.
U.2.2.4. Ciuperci de mucegai și albăstreală

! Produc pete superficiale de diverse culori – DISCOLORĂRI
! NU afectează compușii chimici principali ai lemnului
! Rezistențele fizico-mecanice NU sunt afectate
! Afectează negativ aspectul - Reduc valoarea economică a materialului lemnos
! Poate fi modificată (crescută) permeabilitatea lemnului
Mucegai – dezvoltare fungică pufoasă sau prăfoasă pe suprafața lemnului cu umiditate mare
– păstrat în condiții de umidiate ridicată
Figura 2-2 Lemn atacat de ciuperci de mucegai

Albăstreală – colorație fungică albastru-gri până la negru
• Albăstreală superficială – poate fi îndepărtată prin rindeluire pe o grosime de max 2 mm.
• Albăstreală penetrantă – colorație în profunzime ce nu poate fi îndepărtată prin
rindeluire superficială (Apare pe cheresteaua debitată din bușteni deja atacați de
ciupercile de albăstreală)
• Exemple ciuperci de albăstreală: Ophiostoma, Sclerophoma, Aureobasidium
15
• Albăstreala apare frevcvent pe alburnul lemnului de rășinoase și pe cheresteaua de fag
udă (în combinație cu mucegai)
• Se impune tratarea provizorie a buștenilor / cherestelei umede cu produse speciale
ANTIBLUE (anti albastreala)
U.2.2.5. Ciuperci de putregai (xilofage)

! Degradează lemnul în profunzime – putregai
! Afectează compușii chimici principali (celuloză, hemiceluloze, lignină) pe care îi
scindează în compuși mic-moleculari asimilabili cu ajutorul sistemului enzimatic propriu
! Reduc drastic rezistențele fizico-mecanice
! În faze incipiente pot apărea discolorări pe suprafața lemnului
! În alte cazuri atacul nu poate fi sesizat pe suprafață
Clasificare:
• Ciuperci de putregai brun (cubic) - Basidiomycetes
• Ciuperci de putregai alb (fibros) - Basidiomycetes
• Ciuperci de putregai moale - Ascomycetes
A. Ciuperci de putregai brun (cubic) – clasa Basidiomycetes

! Lemnul atacat de ciuperci de putregai brun – culoare brună, cu multiple fisuri și
crăpături interne in direcția fibrelor și perpendicular pe acestea ce duc la dezagregarea in
fragmente cubice
! Ciupercile de putregai brun degradează în mod selectiv celuloza si hemicelulozele lasând
un reziduu bogat in lignină (de culoare brun închis).
! Atacă preponderent rășinoasele
! Exemple: Serpula lacrymans (Merulius
Figura 2-3 Aspăectul lemnului atacat de ciuperci de putregai brun
16
B. Ciuperci de putregai alb (fibros)
! Lemnul atacat de ciuperci de putregai alb – culoare deschisă, albicioasă, tendință de
defibrare, rupere cu smulgere de fibre
! Ciupercile de putregai alb posedă un sistem enzimnatic complex ce permite degradarea
tuturor compușilor chimici principali (celuloza, hemicelulozele și lignina)
! Afectarea ligninei din stratul de lipire conduce la albire și tendința de separare reciprocă a
elementelor anatomice – defibrare
! Atacă preponderent foioasele
! Exemple: Coriolus versicolor
Figura 2-4 Asopectul lemnului atacat de ciuperci de putregai alb

C. Ciuperci de putregai moale
! Ciupercile de putregai moale produc o închidere de culoare și înmuiere progresivă a
lemnului de la suprafață spre interior
! Produc degradare selectivă a celulozei și hemicelulozelor
! Putregai caracteristic pentru lemnul aflat în contact cu solul și/sau apă dulce
Figura 2-5 Aspectul lemnului atacat de ciuperci de putregai moale

De remarcat faptul că în aplicații concrete, funcție de condițiile de utilizare, la degradarea
lemnului pot contribui 2 sau toate cele 3 tipuri de ciuperci de putregai, producându-se astfel o
degradare avansată.
17
U.2.3 Insecte xilofage
Insectele ce găsesc în lemn adăpost și hrană se impart in:
! insecte de scoarță – cambiale (atac limitat la nivelul regiunii cambiale sub scoarță)
! insecte xilofage (atacă lemnul in profunzime)
Insectele xilofage degradează lemnul prin săparea unor galerii ce afectează integritatea
structurală și rezistențele fizico-mecanice.
Diverse specii de insecte xilofage pot ataca:
! Arborii pe picior (pădure)– pot produce uscarea
! Buștenii proaspăt doborâți, lemn verde, bogat în sevă
! Lemnul uscat la Ue specifică diverselor utilizări (8-10 % interior, 12-15% exterior),
neprelucrat/prelucrat, depozitat sau pus în operă
Protecția lemnului se referă la această categorie – insecte de lemn uscat. Aceste insecte se
încadrează în 2 ordine, fiecare cu mai multe familii: ordinul coleoptere și ordinul isoptere.
U.2.3.1. Coleoptere de lemn uscat (gândaci comuni)

! Ciclul biologic de dezvoltare al acestor insecte cuprinde următoarele stadii de dezvoltare:
Ou – Larvă - Nimfă – Adult
! Degradarea lemnului este realizată de către larve ce sapă galerii în lemn
! Lemnul: adăpost și sursă de hrană
! Ciclul biologic ou-adult poate varia de la 6 luni - 12 luni la 2-10 (17) ani
! NU necesită un anumit nivel minim de umiditate în lemn
! Temperaturi +2 la + 35(40)°C
! Umiditatea și temperatura favorizează dezvoltarea larvelor
Figura 2-6 Insecte coleoptere in diverse stadii de dezvoltare și aspectul lemnului degradat
18
Atacul insectelor se evidențiază prin galeriile de zbor ce apar pe suprafață când adultul
părăsește lemnul (după ce degradarea a avut loc). Formarea de rumeguș în jurul galeriilor de
zbor indică un atac activ. În interiorul lemnului se formează un sistem de galerii în profunzime
ce afectează rezistențele fizico-mecanice. Lemnul puternic degradatare un aspect buretos, se
sfarmă ușor.
În cadrul acestui ordin se încadrează mai multe familii de insecte xilofage, dintre care
cele mai importante în degradarea lemnului sunt 3 clase ce sunt considerate și în definirea
durabilității naturale a lemnului:
! Anobium
! Hylotrupes
! Lyctus
A. Anobium – Anobium punctatum -Carii (Fam anobidae)
• Atacă lemnul de rășinoase (R) și foioase (F)
• Atac preponderent pe zona de alburn, dar este posibil și atacul duramenului pentru
anumite specii lemnoase
• Degradează și asimilează celuloza din lemn
• Se dezvoltă bine în condiții de interior – atac foarte frecvent pe obiectele vechi de
mobilier (circa 80 % din total obiecte)
• Dezvoltarea larvelor este favorizată de umiditatea ridicată a aerului și temperatura
moderată – pivnițe, subsoluri, biserici, depozite muzee
• Tendința de a reveni pe lemnul atacat – distrugeri puternice
• Ciclul de viață 12 luni – 2-3 ani
• Adult: 3-9 mm, cafeniu
• Larve: 3-4 mm
• Galerii albe cu diametru mic (aprox 1-2 mm) umplute cu rumeguș
B. Hylotrupes – Hylotrupes bajulus -(Fam. Cerambycidae) Croitori

• Atacă exclusiv lemnul de rășinoase (R)
• Atacul se rezumă în general la zona de alburn
• Degradează și asimilează celuloza din lemn.
• Au nevoie de albumina
• Este posibil și atacul duramenului pentru anumite specii lemnoase
• Ciclul de viață cel mai lung 2 – 4 - 10 (– 17) ani – apariția târzie a semnelor de atac
• Galerii albe, pline cu rumeguș, dese, cu diametru mare (aprox 3-5 mm), longitudinale;
găuri de zbor 5-7 mm.
• Larve 10 - 20 -35 mm
19
• Adulți : 10 -20 mm, culoare neagră, antene lungi
• Atac frecvent pentru lemnul din structura acoperișului – în special lemn ce nu a fost
uscat corespunzător și are resturi de coajă; atac la case (vechi) 20-60 ani
• Condiții optime dezvoltare larve: 28-30ºC, Usf.
• 1 femelă – 200 ouă
C. Lyctus – Lyctus bruneus (Fam. Lycticidae)

• Atacă exclusiv lemnul de foioase (F)
• Specii cu pori cu diametru mai mare de 90 µm
• Atacul se rezumă la zona de alburn, deoarece aceste insecte nu pot asimila decât
compuși chimici simpli de tipul zaharurilor, amidonului pe care îi găsesc în această zonă
• Umiditate optimă material lemnos 10-28 %; nu se dezvoltă la umiditate mai mică de 8 %
sau mai mare de 40%
• Ciclul de viață este de 6-12 luni
• Galerii brune – aureolă brună în jurul galeriilor de zbor și al canalelor săpate în lemn
• Adult: brun- castaniu, 2-7 mm lungime
U.2.3.2. Isoptere (Termite subterane) – (Fam Reticulitermes)

• Termite – furnici albe cu corp moale
Atacă în general lemnul în contact cu solul dar atacul se raspândeste
apoi in tot elementul/ constructia afectata
• Atacul este realizat de insectele adulte lucrătoare
• Atacul începe în interiorul lemnului, în direcția fibrelor fiind adesea
nesesizabil pe suprafață
• Degradare foarte avansată prin distrugerea celulozei
• Termitele trăiesc în zone climatice calde și umede
• Zone limitate în Europa -«Termite de import» aduse cu bustenii,
cheresteaua importata din zonele calde și umede
U.2.4 Biodăunători marini

U.2.4.1. Moluște - Teredo navalis (Sfredelitorul corăbiilor)
• Sapă galerii în lemn pentru adăpost și hrană, are capacitatea de a
degrada celuloza.
• Sursă suplimentară de hrană - plancton
20
• Nu părăsește lemnul atacat astfel că poate atinge lungimi
considerabile de la 0,3 m la 1 m.
• Semne exterioare de atac - galerii de intrare cu diametrul 0.30 cm.
• Răspândit cu precădere în mări din zone tropicale și temperate cu
salinitate scăzută.
U.2.4.2. Crustacee - Fam. Izopode: Limnoria

• Lungime 0.3-0.6 cm
• Atac paralel cu suprafață, penetrare 1 cm
• Tunele de 2.5 cm
• Degradează celuloza
• Se răspândesc în zona de atac de la lemn infestat la lemn sănătos
• Raspandire pe areal mai mare
• Probleme notabile - Marea Britanie, Tarile Nordice (Scandinavia)
21
Unitatea de învăţare 3. Durabilitatea naturală a lemnului
Cuprins
Unitatea de învăţare 3. Durabilitatea naturală a lemnului ...............................................................22
U.3.1 Introducere.................................................................................................................. 22
U.3.3 Definirea durabilității naturale..................................................................................... 23
U.3.4 Durabilitatea naturală faţă de ciuperci lignicole ........................................................... 23
U.3.5 Durabilitatea naturală faţă de larve de coleoptere (insecte xilofage) de lemn uscat....... 25
U.3.6 Durabilitatea naturală faţă de termite........................................................................... 25
U.3.7 Durabilitatea naturală faţă de dăunători marini ............................................................ 26
U.3.8 Durabilitatea naturală şi impregnabilitatea diferitelor specii lemnoase......................... 27
U.3.9 TESTE DE AUTOEVALUARE.................................................................................. 33
Introducere
După cum s-a arătat anterior lemnul este un material biodegradabil,
susceptibil la atacul diverșilor agenți biotici activi în diverse medii de utilizare a
lemnului. Este important de știut însă că speciile lemnoase diferă între ele din punct
de vedere al susceptibilității la atacul biologic, adică au durabilități naturale
diferite.
Cunoașterea durabilității naturale a diferitelor specii lemnoase este extrem
de importantă pentru o utilizare rațională a lemnului pentru selectarea unei specii
care să asigure o durată de viață cât mai lungă fără un tratament de protecție pentru
o anumită aplicație, sau evaluarea corectă a necesităților de protecție pentru o
anumită specie lemnoasă într-o utilizare dată.

• înțeleagă și utilizeze conceptul de durabilitate naturală a lemnului
• înțeleagă modul de determinare și modul de codificare a durabilității
naturale
• stabilească și exprime codificat și explicit durabilitatea naturală a diferitelor
specii lemnoase
• să compare dpdv al durabilității naturale și impregnabilității speciile
lemnoase
22
• Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de circa 3
ore.
U.3.1 Definirea durabilității naturale

Durabilitatea naturală a lemnului este însuşirea speciilor de lemn, în stare naturală, de a
rezista la acţiunea de degradare din partea agenţilor biologici distructivi. Durablitatea lemnului şi
a materialelor derivate din lemn se determină şi se clasifică în conformitate cu SR EN 350-1,
adoptată în România în 1997.
Conform acestei norme durabilitatea naturală a lemnului este rezistenţa intrinsecă a
lemnului la atacurile unor organisme distructive.
În vederea determinării acesteia, esenţa (specia) de încercat se compară cu esenţe de
referinţă, în teste de laborator sau în teren (încercări de câmp – field tests) efectuate conform
metodelor reglementate prin standarde specifice. Ca esenţe de referinţă se folosesc: alburn de pin
(Pinus sylsestris), la încercarea speciilor de răşinoase şi fag (Fagus sylvatica) la încercarea
speciilor de foioase. Norma amintită oferă indicaţii asupra metodelor de determinare a
durabilităţii naturale a lemnului masiv, netratat, faţă de:
• ciuperci lignicole,
• insecte (coleoptere şi termite),
• dăunători marini,
şi principiile de clasificare a speciilor de lemn bazate pe rezultatele acestor metode de încercare.
Referitor la durabilitatea naturală a lemnului, vom analiza aspectele specifice ale clasificării,
codificării și determinării acesteia în funcţie de natura biodăunătorilor.
U.3.2 Durabilitatea naturală faţă de ciuperci lignicole

Aprecierea durabilităţii lemnului față de ciuperci se face după încercări în teren sau de
laborator. Datele din încercări în teren au prioritate faţă de cele de laborator, pentru climatul
temperat, în cazul existenţei datelor respective. Dacă nu există date din încercările de câmp, este
posibilă, şi o clasificare provizorie, pe bază de date din încercări de laborator.
Determinările se fac pe epruvete debitate din duramen, alburnul tuturor speciilor fiind
considerat nedurabil. De remarcat că în spriritul acestei norme termenul de duramen se foloseşte
pentru toate speciile inclusiv cele fără duramen diferenţiat şi reprezintă partea interioară a
trunchiului.
Încercările de câmp (în teren): se fac în conformitate cu SR EN 252:1995 (Încercarea în
poligon pentru determinarea eficacităţii de protecţie a unui produs de protecţie în contact cu
23
solul) pentru esenţa de lemn pentru încercare în comparaţie cu esenţa de referinţă care a fost
prezentată mai sus. Probele sunt sub formă de ţăruşi, iar încercările încep primăvara iar
examinarea lor se face de două ori pe an, în septembrie/octombrie şi martie/aprilie. Durata vieţii
ţăruşilor aflaţi în încercare, este exprimată în funcţie de cea a ţăruşilor de referinţă, stabilindu-se
5 clase de durabilitate naturală, cum se indică în Tabelul 3-1.
Tabelul 3-1 Clase de durabilitate naturală a lemnului faţă de ciuperci lignicole, definite de EN 350-1,
conform rezultatelor încercărilor de câmp (în teren), după EN 252
Rezultatele încercărilor de câmp

Clasa de durabilitate Descriere
exprimate în valori ale lui x
1 Foarte durabil x > 5,0
2 Durabil 3,0 < x ≤ 5
3 Durabilitate medie 2,0 < x ≤ 3
4 Durabilitate redusă 1,2 < x ≤ 2
5 Nedurabil x ≤1,2
X=
Viaţa medie a ţăruşilor de încercare
Viaţa medie a celei mai durabile serii de ţăruşi de referinţă
Încercările de laborator: se bazează pe SR EN 113:1995. Ciupercile de încercare (suşe

conform EN 113) recomandate pentru a fi utilizate funcţie de specia lemnoasă de încercat, sunt
prezentate în Tabelul 3-2.
Tabelul 3-2 Ciuperci lignicole (Basidiomycete) recomandate pentru încercările micologice de laborator
conform EN 113
Încercări pe lemn de raşinoase Încercări pe lemn de foioase

Gloeophyllum trabeum Gloeophyllum trabeum
Serpula lacrymans Serpula lacrymans
Poria placenta Coriolus versicolor
În cadrul încercării epruvetele din specia de încercat şi specia de referinţă se supun

atacului biologic al fungiilor xilofage menţionate în culturi pure timp de 16 săptămâni. După
acest interval se determină pierderea de masă. Valorile pierdererilor de masă, în urma atacului
biologic, PM [%], se calculează pentru fiecare epruvetă în parte conform ecuaţiei(3-1), după care
se face media pe tip de epruvete, de referinţă şi de încercat, utilizându-se minim cinci epruvete
pentru fiecare caz în parte. În Tabelul 3-3 se prezintă încadrarea speciilor lemnoase în cele cinci
clase de durabilitate naturală conform acestor încercări.
PM = 100 × (m0 – m1) / m0, [%] (3-1)
24
în care:
m0 este masa epruvetei, în stare uscată, înainte de încercare, în g
m1 – masa epruvetei, în stare uscată, după încercare, în g
Tabelul 3-3 Clase de durabilitate naturală a lemnului faţă de ciuperci lignicole, definite de EN 350-1,
conform rezultatelor încercărilor de laborator, după EN 113
Rezultatele încercărilor de laborator

Clasa de durabilitate Descrierea
1 Foarte durabil x < 0,15
2 Durabil 0,15 < x ≤ 0,30
3 Durabilitate medie 0,30 < x ≤ 0,60
4 Durabilitate redusă 0,60 < x ≤ 0,90
5 Nedurabil x > 0,90
Pierdere de masă medie a epruvetelor de încercare
x=
Pierdere de masă medie a epruvetelor de referinţă
U.3.3 Durabilitatea naturală faţă de larve de coleoptere (insecte xilofage) de

lemn uscat
Încercarea se face cu larve de insecte din cele trei clase prezentate în U2: Anobium (A),
Hylotrupes (Hy) și Lyctus (L). O esenţă lemnoasă este clasificată ca “sensibilă”- S la insecta
coleoptera de încercat dacă ea este atacată în cursul încercării. Dacă nu este atacată şi dacă în
aceeaşi încercare esenţa lemnoasă de referinţă este atacată, esenţa este clasificată ca “durabilă”-
D. Încercarea se face prin metode stabilite prin norme europene pentru fiecare tip de insectă în
parte. Testele se execută pe epruvete din alburn, duramenul tuturor speciilor fiind în general
rezistent la atacul acestor insecte. În cazul unor specii cu duramen sensibil se va folosi notaţia
SH (hearwood sensible).
U.3.4 Durabilitatea naturală faţă de termite

Este indicat să se evalueze rezistenţa lemnului la atacul termitelor utilizând procedurile
derivate din EN 118. Procedurile de încercare descrise în EN 118 permit obţinerea unei scări de
atac de la 0 la 4. Încercarea poate fi considerată validă, dacă este obţinut un atac de cotaţia 4, al
esenţei de referinţă. Încercarea se efectuează pe epruvete debitate din duramen, alburnul tuturor
speciilor fiind sensibil la atacul termitelor. Clasificarea durabilităţii naturale a esenţelor lemnoase
faţă de atacul termitelor se face în acord cu datele din Tabelul 3-4.
Tabelul 3-4 Clase de durabilitate naturală a lemnului faţă de termite, definite de EN 350-1, conform
încercărilor după EN 118
Clasa de durabilitate Descriere Cotaţie medie

D Durabil 0–1
M Durabilitate medie 2
S Sensibil 3-4
25
U.3.5 Durabilitatea naturală faţă de dăunători marini
Evaluarea rezistenţei lemnului la atacul dăunătorilor marini, se face în conformitate cu
EN 275 prin expunerea epruvetelor de referință și de încercat în mediu marin (scufundate în
mare). Epruvetele de referinţă se fac din alburn de pin. Epruvetele din specia de încercat se
confecţionează din duramen, alburnul fiind considerat nerezistent pentru toate speciile. Prin
încercarea experimentală, se determină timpului necesar de aşteptare până când se produce
ruperea naturală a epruvetelor de încercat, iar evaluarea durabilităţii naturale faţă de dăunători
marini se face conform Tabelul 3-5.
Tabelul 3-5 Clase de durabilitate naturală a lemnului faţă de dăunători marini, definite de EN 350-1,
conform încercărilor după EN 275
Clasa de durabilitate Descriere Rezultatele încercărilor în teren,
D Durabil x > 3,0
M Durabilitate medie 1,2 < x ≤ 3,0
S Sensibil x ≤ 1,2
Viaţa medie a epruvetelor de încercare
x= Viaţa medie a celei mai durabile serii de epruvete de referinţă
Din cele prezentate rezultă faptul că durabilitatea naturală a lemnului este o noţiune
complexă. Astfel ea se determină şi notează în mod specific pentru fiecare clasă/tip de agent
biologic de degradare. În Tabelul 3-6 se prezintă o sinteză a claselor de durabilitate naturală a
lemnului funcţie de natura agentului biologic de încercare.
Tabelul 3-6 Sinteza claselor de durabilitate naturală a lemnului definite de SR EN 350 funcţie de natura
agentului de biodegradare
Agenţi biologici de Durabilitate naturală
încercare Foarte Durabil Durabilitate Durabilitate Nedurabil
durabil medie redusă
Ciuperci, încercare în 1F 2F 3F 4F 5F
câmp-teren (field)
Ciuperci, încercare de 1B 2B 3B 4B 5B
laborator*
IC Hylotrupes bajulus – DHy S Hy/SHHy
(R).
Anobium punctatum DA SA/SHA
– (R,F)
Lyctus brunneus –(F) DL SL
Termite DT MT ST
Dăunători marini DMa MMa SMa
* Nu se aplică uzual, clasificarea în EN 350 s-a făcut pe baza încercărilor în teren/ experienţa practică
Este de asemenea important de subliniat că durabilitatea unei anumite specii lemnoase

poate fi diferită funcţie de natura agentului de încercare, spre exemplu poate fi rezistentă la
fungii dar sensibilă la insecte coleptere, termite sau biodăunători marini.
26
U.3.6 Durabilitatea naturală şi impregnabilitatea diferitelor specii lemnoase
Durabilitatea naturală a lemnului depinde, în special, de structura anatomică şi
compoziţia chimică, deci de specia lemnoasă, fiind o caracteristică foarte variabilă a lemnului
speciilor autohtone şi exotice.
Durabilitatea naturală faţă de ciuperci, insecte şi biodăunători marini a celor mai
importante specii lemnoase, precum şi impregnabilitatea lor, ce constituie un factor important în
protecţia lemnului, sunt prezentate sub forma unui ghid în SR EN 350-2. Din acesta s-au extras
pentru exemplificare datele din Tabelul 3-8.
Impregnabilitatea lemnului se defineşte ca uşurinţa cu care lemnul este penetrat de o

substanţă de tratare în stare lichidă. Aceasta este în fapt determinată de permeabilitatea lemnului
ca însuşire fundamentală a sa. Clasificarea impregnabilităţii lemnului conform SR EN 350-2 se
face după cum se prezintă în Tabelul 3-7.
Tabelul 3-7 Clasificarea impregnabilităţii lemnului conform SR EN 350-2
Clase de Descriere Explicaţie

impregnabilitate
Impregnabil Uşor de tratat, lemnul debitat poate fi penetrat cu
1 (Permeabil) un tratament sub presiune fără dificultăţi
Impregnabilitate Destul de uşor de tratat: în mod obişnuit o
2
medie penetraţie totală nu este posibilă, dar după 2-3 h de
(Permeabilitate medie)tratament sub presiune, poate fi atinsă o penetrare
transversală de peste 6 mm la răşinoase, iar în
cazul foioaselor o proporţie importantă de vase pot
fi penetrate
Puţin impregnabil Dificil de tratat, un tratament sub presiune de 3-4
3 (Puţin permeabil) h poate realiza o penetrare transversală de
maximum 3-6 mm
Neimpregnabil Virtual imposibil de tratat: foarte puţin produs de
4 (Impermeabil) tratare este absorbit; după 3-4 h de tratare sub
presine; penetrări longitudinale şi transversale
minime
Notă: Clasele de impregnabilitate nu pot fi exact definite şi diferenţiate (în special 2 şi 3).
Esenţele de lemn din aceste clase prezintă adesea penetraţii foarte neregulate
- Impregnabilitatea duramenului şi alburnului sunt foarte diferite.
- Pentru tratarea unui reper din lemn cu duramen nediferenţiat se consideră impregnabilitatea
duramenului şi durabilitatea alburnului.
27
Tabelul 3-8 Durabilitatea naturală şi impregnabilitatea unor specii lemnoase cu importanţă economică în Europa, conform EN 350-2
Nr Denumirea Denumiri Provenienţă Domeniul Durabilitate naturală Impregnabilitate Lăţi-

Ştiinţifică Comune de densitate Fungii Insecte xilofage Duramen Alburn mea
la U= 12% albur-
[kg/m3] nului
Hylotru- Anobium Termite Heartwood Sapwood
pes
A. Durabilitatea naturală a principalelor specii de răşinoase
1. Abies alba Mill. Ro: brad Europa 440-460-480 4 SH SH S 2-3 2v x
Excelsior Franco E: fir America de
A. procera Nord
F: sapin
D: Tanne
2. Larix decidua Mill. Ro: larice Europa 470-600-650 3-4 S S S 4 2v s
L. x eurolepsis A. Henr. E: larch Japonia
L. occidentalis F: mélèze
D: Lärche
3. Picea abies (L) Karst Ro: molid Europa 440-460-470 4 SH SH S 3-4 3v x
E: Norway spruce
F: epicéa
D: Fichte
7. Pinus sylvestris L. Ro: pin-silvestru Europa 500-520-540 3-4 S S S 3-4 1 s-m
E: Scots pine;
redwood
F: pin sylvestre
D: Kiefer Főhre
8. Taxus baccala L. Ro: tisă Europa 650-690-800 2 S S n/a 3 2 vs
E: yew
F: if
D: Eibe
28
9. Thuia plicata D.Don Ro: tuie gigantică, America de 330-370-390 2 S S S 3-4 3 s
cedru Nord
E, F, D: western UK cultivat
red cedar
B. Durabilitatea naturală a principalelor specii de foioase
1. Acer pseudoplatanus L. Ro: paltin de câmp; Europa 610-640-680 5 S S 1 1 x
Acer platanoides L. paltin de munte
E: sycamore maple;
Norway maple
F: erable sycamore
D: Ahorn
2 Aesculus hippocastanum Ro: castan porcesc Europa 500-540-590 5 SH S 1 1 x
L. E: European horse-
chestnut
F: maronnier
d´Inde
D: Rosskastanie
3. Alnus glutinosa (L.) Ro: aninul negru; Europa 500-530-550 5 S S 1 1 x
Gaertn. aninul alb
A. incana (L.) Moench E: alder
F: aulne
D: Erle
4. Betula pubescens Ehrh. Ro: mesteacăn Europa 640-660-670 5 S S 1-2 1-2 x
B. pendula Roth E: European birch
F: bouleau
D: Gemeine Birke
5. Eucalyptus diversicolor Ro: Karri Australia 800-880-900 2 N/a n/a 4 1 s
Eucalyptus marginata Ro: Jarah –mahon Australia 790-830-900 1 N/a M 4 1 s
6. Carpinus betulus L. Ro: carpen Europa 750-800-850 5 N/a S 1 1 x
E: hornbean
F: charme
D: Hainbuch
29
7. Carya glabra Ro: hicory America de 790-800-830 4 n/a S 2 1 x
E, F, D: hickory Nord
8. Castanea sativa Mill. Ro: castan Europa 540-590-650 2 S M 4 2 s
E: sweet chestnut
F: chataigne
D: Edelkastan
9. Fagus sylvatica Ro: fag Europa 690-710-750 5 S S 1 1 x
E: European beech (4 inimă
F: hêtre roşie)
D: Buche
10. Fraxinus excelsior Ro: frasin Europa 680-700-750 5 S S 2 2 (x)
E: European ash
F: frêne
D: Esche
11. Juglans regia L. Ro: nuc Europa 630-670-680 3 S S 3 1 s
E: European walnut
F: noyer
D: Nussbaum
12. Khaya ivorensis Ro: mahon, Acaju Africa 490-520-530 3 n/a S 4 2 s
K. anthotheca de Africa 650-720-800
E: Mahagony
F: Acajou
d´Afrique
13. Populus spp.: Ro: plop Europa 420-440-480 5 S S 3v 1v x
P. nigra L. E: poplar
P. alba L. F: peuplier
P. hybrid. D: Pappel
14. Pterocarpus soyauxii Ro: Padouk african V. Africa 720-740-820 1 n/a D 2 n/a m
15 Quercus robur L. Ro: Stejar Europa 670-410-760 2 S M 4 1 f
E: European oakj
F: Chene rouvre
D: Eiche
30
16 Robinia pseudoacacia L. Ro: Salcâm America de N 720-740-800 1-2 S D 4 1 tf
E: Robinia
Europa
F: Robbinier faux
acacia
D: Robinie
16. Tectona grandis Ro: teak Asia 650-680-750 1 n/a M 4 3 s
E: teak
F: teck
Notă: Semnificaţia notaţiilor din tabel este următoarea:
! Denumirea speciilor: Ro -limba română; E -linba franceză; E -limba engleză; D -limba germană.
! Clase de durabilitate naturală faţă de atacul fungiilor: 1 - foarte durabil; 2 - durabil; 3 - durabilitate medie; 4 - puţin durabil; 5- nedurabil.
! Clase de durabilitate faţă de atacul insectelor xilofage (altele decât termitele): D -durabil, S - nedurabil (sensibil, susceptibil la atac). Datele din
tabel se referă la rezistenţa alburnului (sapwood) în condiţiile în care duramenul (heartwood) este în mod normal rezistent la aceste insecte. În cazul
în care şi duramenul este atacat apare notaţia SH (susceptible heartwood - duramen sensibil).
! Clase de durabilitate faţă de atacul termitelor: D -durabil; M - durabilitate medie; S -nedurabil (susceptibil la atac). Aceste clase de durabilitate
se referă exclusiv la duramen, alburnul tuturor speciilor fiind sensibil la atacul termitelor. D (durabil) nu implică rezistenţă absolută - vezi EN 350-1
: 1994.
! Clase de durabilitate faţă de atacul biodăunătorilor marini: D -durabil; M - durabilitate medie; S -nedurabil (susceptibil la atac). Aceste clase de
durabilitate se referă exclusiv la duramen, alburnul tuturor speciilor fiind sensibil la atacul biodăunătorilor marini. D (durabil) nu implică rezistenţă
absolută - vezi EN 350-1 : 1994.
! Capacitatea de tratare (impregnare) se referă la uşurinţa cu care lemnul poate fi penetrat de un lichid, deci la permeabilitatea sa. S-a adoptat o
clasificare în 4 clase de impregnabilitate notate de la 1 la 4: 1 – lemn uşor impregnabil; 2- lemn mediu impregnabil; 3 –lemn greu impregnabil; 4 –
lemn practic neimpregnabil. Acestea corespund claselor de impregnabilitate conform STAS 9302/1 : 1988. O delimitare clară a acestor clase precum
şi o încadrare strictă a unei spăecii lemnoase într-o anumită clasa este deseori dificilă.
! Notaţiile referitoare la lăţimea alburnului sunt: vs (very small) – alburn foarte îmgust (< 2 cm); s (small) – alburn îmgust (între 2 şi 5 cm); m –
alburn de lăţime medie (între 5 şi 10 cm); b – alburn lat (mai lat de 10 cm); x – specii fără duramen diferenţiat; (x) – specii ce în mod normal nu
prezintă duramen diferenţiat.
! Alte notaţii: v – variabilitate neobişnuită a proprietăţii considerate pentru o anumită specie; n/a – nu există suficiente date.
31
Sa ne amintim:
• Codificarea de la 1 la 5 a durabilității naturale față de ciuperci lignicole

reprezintă ordinea descrescătoare a acestei proprietăți
• Codificarea de la 1 la 4 a impregnabilității lemnului reprezintă ordinea
descrescătoare a acestei proprietăți
Exemple de notare codificată a durabilităţii naturale a lemnului unor specii lemnoase,

conform datelor din norma SR EN 350 sunt următoarele:
Specia Durabilitate naturală Durabilitate naturală
Codificare Semnificație (explicit)
Pinus sylvestris L. 3-4F, SHy, SA, ST, (DL); Durabilitate medie către scăzută la fungii
(Pin) (încercări în teren);
Sensibil la atacul insectelor Hylotrupes
(alburn)
Sensibil la atacul insectelor Anobium
Sensibil la termite
Durabil la atacul insectelor Lyctus (implicit)*
Picea abies Karst 4 F, SHHy, SHA, ST, Durabilitate scăzută la fungii (încercări în
(Molid) (DL); teren);
Sensibil la atacul insectelor Hylotrupes-
inclusiv duramenul
Sensibilă la atacul insectelor Anobium-
inclusiv duramenul
Sensibil la termite
Durabil la atacul insectelor Lyctus (implicit)*
Quercus robur L. 2 F, SA, MT, (DHy). Durabil la fungii (încercări în teren);
(Stejar) Sensibil la atacul insectelor Anobium
Durabilitate medie la termite
Durabil la atacul insectelor Hylotrupes
(implicit)**
Obs:*Durabilitatea implicită la Lyctus rezultă din faptul că aceste insecte atacă exclusiv foioase
** Durabilitatea implicită la Hylotrupes rezultă din faptul că aceste insecte atacă exclusiv
rășinoase
Durabilitatea lemnului este influenţată în cea mai mare măsură de compoziţia chimică a
lemnului. Dintre componenţii chimici ai lemnului hotărâtori, în a conferi rezistenţă la atacul
biodăunătorilor, sunt componenţii chimici secundari, printre care amintim răşinile şi taninurile.
Astfel, un conţinut de 2% tanin în lemn, opreşte dezvolterea ciupercilor de casă [80].
Influenţa compoziţiei chimice asupra biodurabilităţii naturale a lemnului explică de ce, în
cele mai severe condiţii de păstrare ale lemnului, în aer liber şi în contact cu solul ( de ex. cazul
traverselor de cale ferată), durabilitatea lemnului se prezintă astfel: traversele din lemn de stejar
rezistă 14-16 ani, cele din lemn de larice 9-10 ani iar cele din lemn de fag 2-3 ani [80].
32
În cadrul aceleiaşi specii, durabilitatea lemnului este determinată, de condiţiile în care este
păstrat materialul lemnos. Astfel, în Tabelul 3-8 se prezintă, valori ale durabilităţii, pentru unele
specii lemnoase păstrate în condiţii de mediu variabile, după Vanin [80].
Tabelul 3-8 Durabilitatea, în ani, a unor specii de lemn în funcţie de condiţiile de păstrare, după Vanin [80].
Nr. Specia lemnoasă În aer liber În încăperi În încăperi În apă

(deasupra închise uscate (total imersat0
solului) (neaerisite,
umiditate)
1 STEJAR 120 200 1800 700
2 LARICE 90 150 1800 600
3 ULM 100 180 1500 1000
4 CARPEN - 30 1000 750
5 ARŢAR 10 5 1000 10
6 PIN 80 120 1000 500
7 MOLID 50 25 900 70
8 BRAD 45 20 900 60
9 FRASIN 20 3 500 10
10 FAG 10 5 800 10
11 MISTEACĂN 5 3 500 10
12 SALCIE 5 4 600 20
13 PLOP 3 1 500 10
TREMURĂTOR
14 ARIN 5 2 400 800
U.3.7 TESTE DE AUTOEVALUARE

•
Aplicați și fixați cunoștințele dobândite la acest capitol:

1. Prezentați codificat și explicit durabilitatea naturală a lemnului pentru următoarele specii:
brad, pin, molid, larice. Aranjați aceste specii în ordinea crescătoare a durabilității față de
ciuperci (fungii).
plop, fag, nuc, stejar. Aranjați aceste specii în ordinea crescătoare a durabilității față de
ciuperci (fungii).
fag, frasin, castan comestibil, salcâm. Aranjați aceste specii în ordinea crescătoare a
durabilității față de ciuperci (fungii).
4. Prezentați codificat și explicit durabilitatea naturală a salcâmului și stejarului. Comparați și
comentați datele.
5. Se consideră următoarele specii lemnoase: 1. Salcâm; 2. Brad; 3. Larice; 4. Fag. Ordinea
crescătoare a durabilităţii lor naturale faţă de fungii este:
a) Fag, Brad, Larice, Salcâm;
b) Fag, Larice, Brad, Salcâm;
c) Brad, Fag, Salcâm, Larice.
Justificaţi prin date conform SR EN 350.
33
Unitatea de învăţare 4. Clase de risc biologic (Clase de utilizare)
Cuprins
Unitatea de învăţare 4. Clase de risc biologic (Clase de utilizare) .................................................. 34
U.4.1 Introducere ..................................................................................................................34
U.4.2 Obiectivele unităţii de învăţare.....................................................................................34
U.4.3 Definirea claselor de risc biologic ................................................................................35
U.4.4 Identificarea clasei de risc biologic – un pas important în protecția lemnului ..............36
U.4.5 Concluzii .....................................................................................................................37
U.4.6 TEME DE AUTOEVALUARE ...................................................................................37
Introducere
Durata de viață a lemnului pus în operă depinde nu numai de durabilitatea
naturală a speciei utilizate ci și de condițiile concrete de utilizare, respectiv
condițiile de umiditate atmosferică, expunerea în interior sau exterior, contactul cu
apa sau solul, etc. Cu cât condițiile de utilizare sunt mai favorabile dezvoltării
biodăunătorilor lemnului, cu atât degradarea va fi mai gravă și mai rapidă. De aceea
condițiile de utilizare s-au definitși clasificat ca și clase de risc pentru atacul
biologic al lemnului. Această unitate de învățare vizează cunoațterea acestor clase,
ca o condiție obligatorie pentru evaluarea riscului de degradare a lemnului și
conceperea unor tehnologii adecvate de protecție.
U.4.1 Obiectivele unităţii de învăţare

• identifice și descrie cele 5 clase de risc biologic al lemnului
• specifice tipurile de agenți de biodegradare activi în aceste clase de
risc
• identifice într-o anumită aplicație clasele de risc corespunzătoare
diferitelor elemente constitutive
• înțeleagă și să aplice în practică principii de proiectare care să
minimizeze riscul de atac biologic al lemnuluişi utilizeze principalele
tipuri de date utilizate în programare.
• Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este

de 2 – 3 ore.
34
U.4.2 Definirea claselor de risc biologic
Condiţiile în care poate fi folosit lemnul sunt clasificate ca fiind clase de risc referitor la
posibilitatea de a fi atacat de biodăunători. Clasificarea în clase de risc se face în acord cu SR EN
335-: ”Durabilitatea lemnului şi a materialelor derivate din lemn. Definirea claselor de risc privind
atacul biologic”.
Clasele de risc privind atacul biologic, pentru lemn masiv şi pentru materiale derivate din
lemn, sunt în număr de 5 fiind simbolizate cu cifre arabe astfel:
Clasa 1 - mediu uscat, interior sau acoperit, deasupra solului, situaţie în care umiditatea
lemnului este normal sub 12 % şi întotdeauna sub 15 %;
Clasa 2 - mediu cu risc de umezire, interior, sau deasupra solului, acoperit, situaţie în care
umiditatea lemnului poate ajunge ocazional şi pentru scurt timp peste 20 %;
Clasa 3 - exterior, deasupra solului, neacoperit, situaţie în care umiditatea lemnului este
frecvent peste 20 %;
Clasa 4 - în exterior, în contact cu solul sau apă dulce, situaţie în care umiditatea lemnului
este în permanenţă peste 20 %;
Clasa 5 - în contact cu apă sărată, situaţie în care umiditatea lemnului este în permanenţă
peste 20 %.
Incidenţa agenţilor de degradare biologică în aceste clase de risc cuprizând atât tipul
acestora cât şi arealul de răspândire în Europa sunt prezentate în Tabelul 4-1.
Tabelul 4-1 Sinteza claselor de risc biologic şi a agenţilor biotici activi în aceste clase, conform SR EN 350-2
Clasă de Situare generală în operă Apariţia agenţilor biologici

risc Ciuperci xilofage Ciuperci de Insecte Sfredeli-
discolorare2) tori
Basiodio- Putregai Albăstreală Coleop- Termite marini
mycete moale tere1)
1 Deasupra solului la - - - U L -
adăpost (mediu uscat)
2 Deasupra solului la U - U U L -
adăpost (risc de umezire /
mediu umed)
3 Deasupra solului U - U U L -
neadăpostit (mediu
exterior)
4 În contact cu solul sau U U U U L -
apă dulce
5 În contact cu apă salină U U U U L U
U: Pretutindeni prezent în Europa.
L: Local prezent în Europa.
1
: Riscul de atac poate fi neînsemnat în anumite situaţii în operă.
2
: Mucegaiuri. Poate fi luată în considerare protecţia împotriva mucegaiului.
35
U.4.3 Identificarea clasei de risc biologic – un pas important în protecția lemnului
! Diferite elemente ale aceleași
construcții sunt supuse unui risc diferit
de atac biologic situându-se în clase
diferite de risc biologic
! Măsurile de protecție necesare vor fi
diferite
! Agenții biotici activi sunt diferiți
Figura 4-1 Utilizarea lemnului în diferite aplicații / clase de risc biologic diferit
Exemple de utilizare a lemnului în diverse clase de risc

Clasa de risc 1: mobilier de interior, elemente de construcție și design interior
Clasa de risc 1 și/sau 2: elemente structură acoperiș (grinzi, căpriori, astereală) sub învelitoare
Clasa de risc 3: ferestre, uși de exterior, elemente placare exterioară case, balustrade, terase fără
contact cu solul, stâlpi fără contact cu solul (țn fundații, cu elemente de prindere metalice), șindrilă
Clasa de risc 4: - stâlpi garduri, locuri de joacă pentru copii, pergole grădină, stâlpi agricultură, etc
fixați în sol
- stâlpi, alte elemente pentru poduri, pontoane, baraje în contact cu apa dulce / sol
Clasa de risc biologic 5: stâlpi poduri, pontoane, alte elemente în contact cu apă de mare
36
U.4.4 Concluzii
• Risc minim clasele 1 și 2
• Risc maxim clasa 4 – evitare pe cât posibil
• Soluții constructive de trecere din clasa 4 în clasa 3 de risc biologic
– Fundații pentru stâlpi – încastrare în beton - hidroizolație, sisteme de drenare
– Sisteme alternative de prindere, deasupra solulului – zona critică 200 mm
– Sisteme constructive mixte metal-lemn
• Importanță practică deosebită clasa 3
– Influența poziționării vertical, orizontal, înclinat, umbră, soare
– Soluții pentru reducerea absorbției de apă prin secțiunile transversale
– Importanța hidrofugării, soluții pentru evitarea stagnării apei
– Soluții constructive care să evite crăparea excesivă
• Sa ne amintim
Protecția lemnului trebuie să înceapă în faza de proiectare a construcțiilor /
produselor din lemn !!!
Putem creste durabilitatea constructiei, aplicatiei prin reducerea riscului de atac
biologic
U.4.5 TEME DE AUTOEVALUARE
1. Analizați cu atenție imaginea din Figura 4-1 și identificați minim 5 elemente de construcție
pentru fiecare din clasele de risc biologic 1, 2, 3, 4
2. Realizați o colecție proprie de imagini (fotografii) cu elemente din lemn în cele 5 clase de risc
biologic.
3. Coroborați informațiile din unitățile 1, 2,(3), 4 . Analizați colecția proprie de imagini cu lemn
degradat realizată la U1 și precizați clasa de risc (U4) și tipul biodăunătorilor (U2) ce au putut
contribui la degradarea lemnului. În cazul în care cunoașteți speciiile lemnoase specificați
durabilitatea acestora și comentați observațiile făcute.
4. Alcătuiți o colecție de fotografii proprii prin care să ilustrați biodegradarea lemnului în cele 5
clase de risc biologic.
37
Unitatea de învăţare 5. Corelaţii între durabilitatea naturală a
lemnului, clasa de risc biologic şi necesitatea
protecţiei
Cuprins
Unitatea de învăţare 5. Corelaţii între durabilitatea naturală a lemnului, clasa de risc biologic şi
necesitatea protecţiei .................................................................. 38
Introducere................................................................................................................................ 38
Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................................. 38
U.5.1 Corelația durabilitate naturală – clasă de risc biologic conform SR EN 460 ..................... 39
U.5.2 Cum se poate utiliza acest ghid? ...................................................................................... 41
U.5.3 Cazul 1: Selectare specie lemnoasă utilizabilă fără protecție ............................................ 41
U.5.4 Cazul 2: Stabilirea rațională a necesităților de bioprotecție............................................... 41
U.5.5. TEMA DE LUCRU/AUTOEVALUARE ..........................................................................44
Introducere
Alegerea corectă a unei specii lemnose recomandată pentru o aplicaţie concretă
se face în acord condiţiile în care este folosit lemnul, respectiv clasa de risc biologic.
Invers, evaluarea necesităţii şi naturii tratamentelor de protecţie pentru o specie
lemnoasă cu o anumită durabilitate naturală destinată pentru o anumită utilizare se
apreciază de asemenea ţinând seama de corelaţia dintre clasa de risc şi durabilitatea
naturală. Baza logistică a acestei corelaţii, deosebit de importantă din punct de vedere
practic, este norma SR EN 460 la care se refera aceasta unitate de invățare.

• utilizeze practic norma SR EN 460 pentru a realiza corelația intre durabilitatea
naturală a lemnului și clasa de risc biologic
• sa evalueze corect necesitatea protecției lemnului pentru o situație dată
• să identifice speciile lemnoase ce pot fi utilizate într-o anumită aplicație fără a
fi necesară bioprotecția lemnului.
• Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.
38
U.5.1 Corelația durabilitate naturală – clasă de risc biologic conform SR EN 460
Într-o aplicație practică concretă, bioprotecția lemnului poate fi obligatorie, recomandată
sau să nu fie necesară, funcție de durabilitatea naturală a speciei lemnoase și condițiile de utilizare
în operă a elementului considerat, respectiv riscul de atac biologic.
Varianta în care se situează un caz concret rezultă din norma SR EN 460: Durabilitatea
lemnului și produselor pe bază de lemn. Ghid privind cerințele de durabilitate pentru lemnul
utilizat în diverse clase de risc biologic.
Această corelație durabilitate naturală – risc biologic – necesitate protecție trebuie avută în
vedere pentru toți agenții biologici de degradare activi într-o anumită clasă de risc biologic /
utilizare a lemnului
Corelația durabilitate naturală – clasă de risc biologic constituie astfel elementul
fundamental în protecția lemnului. Aceasta oferă baza logică pentru o protecție rațională și eficientă
sau pentru alegerea corectă a materialului lemnos suficient de durabil în mod natural pentru o
anumită aplicație. Baza logistică a acestei corelaţii, deosebit de importantă din punct de vedere
practic, este norma SR EN 460.
În conformitate cu norma europeană EN 460, intitulată: “Durabilitatea lemnului masiv. Ghid
privind cerinţele de durabilitate pentru lemn utilizat în diferite clase de risc”, sunt prezentate în
Tabelul 5-1, Tabelul 5-2, Tabelul 5-3 cerinţele de durabilitate şi posibilităţile de utilizare a speciilor
lemnoase de diferite durabilităţi în condiţii ce reprezintă diferite clase de risc pentru atacul
ciupercilor xilofage, al insectelor şi termitelor şi al biodăunătorilor marini. Astfel, se fac referiri la
necesitatea protecţiei împotriva biodegradării.
Corelația durabilitate naturală – clasă de risc rezultă prin intersectarea liniilor și coloanelor
corespunzătoare. Informații codificate cu următoarea semnificație:
• 0 - durabilitatea naturală este suficientă (nu este necesară bioprotecția lemnului)
• (0) - durabilitatea naturală este în mod normal suficientă, dar pentru anumite utilizări se
recomandă bioprotecția lemnului
• (0) – (X) - durabilitatea naturală poate fi suficientă, dar în funcţie de permeabilitatea
speciei şi pentru anumite utilizări bioprotecția lemnului poate fi necesară
• (X) - bioprotecția lemnului este în mod normal recomandată, dar pentru anumite utilizări
durabilitatea naturală poate fi suficientă
• X - bioprotecția lemnului este obligatorie
39
Tabelul 5-1 Ghid privind cerinţele de durabilitate şi posibilităţile de utilizare a speciilor lemnoase de diferite
durabilităţi în condiţii ce reprezintă diferite clase risc pentru atacul ciupercilor xilofage
Clasa de risc Clase de durabilitate naturală a lemnului faţă de atacul

(conform EN 335- ciupercilor xilofage (conform SR EN 350-1: 1997)
1:1992) 1 2 3 4 5
1 0 0 0 0 0
(deasupra solului,
acoperit, mediu uscat)
2 0 0 0 (0) (0)
(deasupra solului,
acoperit, risc de umezire)
3 0 0 (0) (0) – (X) (0) – (X)
(deasupra solului,
neacoperit)
4 0 (0) (X) X X
(în contact cu solul sau
apă dulce)
5 0 (X) (X) X X
(în contact cu apă sărată)
Legendă:
0 - durabilitatea naturală este suficientă (nu este necesară bioprotecția)
(0) - durabilitatea naturală este în mod normal suficientă, dar pentru anumite utilizări se
recomandă bioprotecția
(0) – (X) - durabilitatea naturală poate fi suficientă, dar în funcţie de permeabilitatea speciei şi
pentru anumite utilizări bioprotecția poate fi necesară
(X) - bioprotecția este în mod normal recomandată, dar pentru anumite utilizări durabilitatea
naturală poate fi suficientă
X - tratarea antiseptică este obligatorie
Notă: alburnul tuturor speciilor trebuie considerat ca nedurabil (clasa de durabilitate 5)
Tabelul 5-2 Ghid privind cerinţele de durabilitate pentru utilizarea lemnului în condiţii de risc pentru atacul
insectelor xilofage şi a termitelor
Clasa de durabilitate naturală faţă de atacul de insecte sau Posibilităţi de utilizare

termite
(conform SR EN 350-1: 1997)
Specii durabile D 0 (Fără tratare)
Specii cu durabilitate medie M 0 (Fără tratare)
Specii nedurabile S X (Tratate corespunzător)
Tabelul 5-3 Ghid privind cerinţele de durabilitate pentru utilizarea lemnului în condiţii de risc pentru atacul
biodăunătorilor marini
Clasa de durabilitate naturală faţă de biodăunători marini Posibilităţi de utilizare

(conform SR EN 350-1: 1997)
Specii durabile D 0 (Fără tratare)
Specii cu durabilitate medie M 0 (Fără tratare)
Specii nedurabile S X (Tratate corespunzător)
40
U.5.2 Cum se poate utiliza acest ghid?
Două posibilități – două scopuri:
1. Pentru selectarea unei specii ă a necesităților de protecție pentru utilizarea
lemnului dintr-o specie dată într-o anumită aplicație practică concretă (clasă de risc
biologic).
2. Pentru determinarea rațională a necesităților de protecție pentru utilizarea
lemnului dintr-o specie dată într-o anumită aplicație practică concretă (clasă de risc
biologic).
În ambele cazuri, în luarea eciziei finale trebuiesc considerați și alti factori de influență
cum ar fi: caracteristicile climatice locale, impregnabilitatea lemnului, durata de viață în serviciu
estimată (dorită), aplicarea altor tratamente cu rol de protecție (ex. Finisare), tipul de element
(accesibil/ inaccesibil, încastrat / neîncastrat), măsuri de protecție constructivă / de concepție
U.5.3 Cazul 1: Selectare specie lemnoasă utilizabilă fără protecție

Pași de urmat:
• Se realizează proiectul construcției/aplicației și lista de repere
• Se stabilește clasa de risc biologic pe fiecare tip de reper și acestea se grupează pe clase de
risc
• Pentru fiecare clasă de risc biologic și fiecare tip de biodăunător activ se stabilesc
condițiile de durabilitate naturală impuse (cod 0 în SR EN 460)
• Din SR EN 350-2 se extrag speciile lemnoase ce îndeplinesc toate condițiile de durabilitate
impuse
• Din această listă se selectează în final o specie funcție de impregnabilitate (minimă),
disponibilitate, preț, considerente estetice.
U.5.4 Cazul 2: Stabilirea rațională a necesităților de bioprotecție

Pași de urmat:
• Se realizează proiectul construcției/aplicației și lista de repere
• Se stabilește clasa de risc biologic pe fiecare tip de reper și acestea se grupează pe clase de
risc
• Pentru fiecare clasă de risc biologic și fiecare tip de biodăunător activ se stabilesc
condițiile de tratare impuse de SR EN 460 – se extrag codurile de tratare corespunzătoare (0
– utilizare fără tratare, X –tratare obligatorie) și se acționează în conformitate cu acestea
41
• Pentru codurile interpretabile ((0), (X), (0-X)) pentru luarea deciziei se ține seama de
impregnabilitatea speciei, condițiile meteo locale, posibilitățile de tratare ulterioară a
elementelor, zone cu risc biologic ridicat (ex. Lemn nou în construcții vechi cu mediu
infestat)
• Decizia DA - stabilirea tehnologiei adecvate de protecție (substanțe, procedeu)
Construcţie din lemn

Obiect din lemn
Proiect
Elemente
Identificarea clasei de risc

Elemente
SR EN 460
Corelatii durabilitate
– clasă de risc
Stabilire conditii
minime durabilitate
naturală
SR EN 350-2
Durabilitate
naturală
Impregnabilitate
Selectare Impregnabilitate
SPECIE LEMNOASĂ Disponibilitate
(Listă) PRET
Conditii estetice
Selectare
SPECIE LEMNOASĂ
Decizie
Figura 5-1 Schemă de principiu pentru cazul 1- selectarea unei specii lemnoase cu durabilitate naturală
suficientă
42
Construcţie din lemn
Obiect din lemn
Proiect
Elemente
Identificarea clasei de risc Specia lemnoasă

Elemente selectată (preconizată)
SR EN 350-2
SR EN 460
Corelaţii durabilitate Durabilitate naturală
– clasă de risc Impregnabilitate
Evaluarea necesităţii
protecţiei lemnului
Impregnabilitate
DECIZIE Condiţii climatice locale
DA /NU Durata de viaţă
Tip de protecţie preconizată
Alte măsuri de protecţie
DA
Stabilirea tehnologiei SR EN 599 Produse de protecţie

adecvate de protecţie SR EN 350-2 Impregnabilitate
Alte tratamente EN 351-1 Retenţie de produs
Figura 5-2 Schemă de principiu cazul 2- evaluarea necesității protecției

Sa retinem - Observații importante !!!
• Pentru aplicațiile/elementele ce pot fi încadrate între două clase de
risc biologic se va considera clasa de risc biologic maxim.
• Pentru elementele ce conțin duramen și alburn se va considera că
întregul element este din alburn.
• Pentru elementele din specii cu duramen nediferențiat se va considera
durabilitatea naturală a alburnului și impregnabilitatea duramenului
43
EXEMPLU
Evaluarea necesitatii protectiei lemnului pentru o aplicatie data (U5.4)
Aplicatia: grinzi si capriori pentru acoperisuri
Specia lemnoasa : Brad
Etape in rezolvare:
1. Stabilirea clasei de risc biologic: clasa 1 sau clasa 2 (mediu interior, acoperit, uscat sau
cu risc de umezire) – se alege clasa de risc 2 (cea mai nefavorabila) – vezi U4.3 –U4.4
2. Stabilirea durabilitatii naturale a speciei lemnoase (SR EN 350-2; vezi U.3.8):
Brad – durabilitate 4 F, SHHy, SHA, ST, (DL): - specie cu durabilitate redusa la fungii,
sensibila la atacul insectelor xilofage Hylotrupes si Anobium (inclusiv zona de duramen
nediferentiat), sensibila la termite, rezistenta la Lyctus
- impregnabilitate 2-3 (duramen), 2 (alburn) ; x- specie fara duramen diferentiat –
specie cu impregnabilitate medie
3. Evaluarea necesitatilor de protectie prin corelatia clasa de risc – durabilitate, conform
SR EN 460 –vezi U. 5.1):
- Fungii (tabelul 5.1): clasa risc biologic 2 si durabilitate naturala 4– rezulta cod: (0)
cu semnificatia durabilitatea naturală este în mod normal suficientă, dar pentru
anumite utilizări se recomandă bioprotecția
- Insecte (tabelul 5.2): specie susceptibila – utilizare cu tratare adecvata
4. Interpretare:
- nu se impune tratare impotriva fungiilor, dar aceasta poate fi recomandata in zone cu
conditii meteorologice nevavorabile (precipitatii si vanturi, umiditate ridicata) in
special cand se doreste pastrarea aspectului estetic al acestor elemente (grinzi si
capriori ca elemente aparente in poduri mansardate); se tine seama si de faptul ca
perioada de constructie pana la acoperirea (cu tigla, tabla) a elementelor de lemn
poate fi lunga si speciile cu durabilitate redusa vor fi rapid atacate de ciupercile de
diuscolorare (in special albastreala la rasinoase).
- se impune tratarea impotriva insectelor
Concluzia: se opteaza pentru un tratament combinat cu un produs insecto-fungicid
- ex.1 produsi pe baza de bor (ce au si efect ignifug – vezi U 7)
- ex.2 -grund insecto-fungicid (recomandat in cazul in care se va realiza ulterior si o
finisare decorativa a elementelor aparente) – vezi si U6
U.5.5 TEMA DE LUCRU / AUTOEVALUARE

Evaluati rational necesitatile de bioprotectie a lemnului in urmatoarele cazuri concrete:
1. Elemente de placare exterioara case din lemn – speciile brad, larice
2. Stalpi de sustinere pentru un pavilion de gradina (fixare deasupra solului in fundatie de
beton) – speciile pin, plop, stejar
3. Stalpi de sustinere pentru o pergola de gradina (fixare din sol) – speciile pin, plop, stejar
4. Balustrada si pardoseala terasa acoperita: speciile fag, brad, salcam
44
Unitatea de învăţare 6. Metode de combatere a degradării biologice a
lemnului
Cuprins
Unitatea de învăţare 6. Metode de combatere a degradării biologice a lemnului............................. 45
Introducere................................................................................................................................ 45
Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................................. 45
U.6.1 Clasificarea metodelor de bioprotecție ............................................................................. 46
U.6.2 Bioprotecţia chimică a lemnului....................................................................................... 46
U.6.2.1. Mecanismul de acţiune a substanţelor chimice toxice asupra biodăunătorilor lemnului
.............................................................................................................................................. 46
U.6.2.2. Cerinţe specifice impuse substanţelor chimice toxice ............................................... 48
U.6.2.3. Indici pentru aprecierea toxicităţii substanţelor chimice de protecţie. ....................... 49
U.6.2.4. Clasificarea substanţelor chimice de bioprotecţie a lemnului .................................... 53
U.6.2.5. Substanţe şi produse reprezentative de protecţie a lemnului (Produse tehnice de
protectie) ............................................................................................................................... 54
6.2.5.1 Substanţe chimice (simple) de protecţie a lemnului ................................... 54
6.2.5.2 Produse complexe de protecţie a lemnului................................................. 58
U.6.2.6. Durabilitatea lemnului tratat..................................................................................... 65
U.6.3 TEMA DE AUTOEVALUARE....................................................................................... 69
Introducere
Biodăunătorii care atacă lemnul sunt specifici, în funcţie de mai mulţi
factori, cum sunt: condiţiile de mediu în care este păstrat lemnul, specia lemnoasă
şi umiditatea lemnului. Unele dintre aceste aspecte au fost deja analizate anterior.
Biodăunătorii lemnului, cel mai frecvent responsabili de degradarea lemnului aflat
în condiţii foarte diferite de păstrare, sunt: ciupercile lignicole, insectele xilofage,
organismele marine, bacteriile.
Combaterea acestora se bazeaza pe cunoasterea caracteristicilor fiziologice
de dezvoltare si poate implica mecanisme diferite: chimice, fizice, biologice.
Metodele chimice, ce utilizeaza substante chimice toxice fata de biodaunatori,
sunt cele mai importante si la acestea se refera cu precadere aceasta unitate de
invatare. Sunt prezentate caracteristicile generale impouse, marimi specifice
pentru caracterizarea acestora si exemple de produse tehnice.

• inteleagă principiile de bioprotecție a lemnului
• inteleaga notiunea de biocid și mecanismul de protectie a lemnului
45
• utilizeze indicii specifici pentru caracterizarea biocidelor
• cunoasca și utilizeze o serie de produse tehnice pentru bioprotectia lemnului
• Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de

circa 6-8 ore.
U.6.1 Clasificarea metodelor de bioprotecție

În mediile de păstrare a lemnului se pot instala agenţi de deteriorare sau de degradare
biologică a acestuia care provoacă infestarea mediului, ceea ce poate determina ulterior infectarea
lemnului ca urmare a instalării pe lemn a biodăunătorilor.
Semnalarea şi identificarea agenţilor biologici care pot provoca degradarea lemnului, într-un
anumit mediu, se numeşte depistare. După depistarea agenţilor biologici, care pot degrada lemnul în
anumite medii de utilizare, se pot aplica procedee de ameliorare a rezistenţei lemnului la
biodegradare.
Metodele de bioprotecție a lemnului se bazează pe mijloacele specifice de combatere a
biodăunătorilor lemnului. Orice organism viu poate fi omorât cu ajutorul unor substanţe chimice, cu
ajutorul mijloacelor biologice sau prin proceduri fizice şi mecanice directe. Ca urmare, bioprotectia
lemnului sau ameliorarea (imbunatatirea) biodurabilităţii naturale, relativ scăzută la multe specii
lemnoase, se face prin următoarele metode:
1. metode chimice de crestere a durabilkitatii aturale a lemnului – bioprotecţia chimică;
2. metode biologice de crestere a durabilităţii naturale a lemnului - bioprotecţia
biologică;
3. metode fizice de crestere a biodurabilităţii naturale a lemnului – bioprotecţia fizică.
U.6.2 Bioprotecţia chimică a lemnului

Protecţia chimică a lemnului se bazează pe utilizarea unor substanţe chimice. În cazul
bioprotecţiei chimice clasice prezentată în acest capitol substanţele folosite sunt substanţe toxice
faţă de biodăunători numite biocide. Ele fac parte din clasa mai largă a substanţelor chimice toxice
cu acţiune asupra biodăunătorilor numite pesticide.
Acest tip de protecţie este principial total diferit de bioprotecţia lemnului prin modificarea sa
chimică cu substanţe chimice ce reacţionează cu lemnul (capitolul3).
U.6.2.1. Mecanismul de acţiune a substanţelor chimice toxice asupra biodăunătorilor lemnului

Acţiunea toxică a substanţelor chimice se explică prin efectele produse asupra sistemelor
enzimatice ale biodăunătorilor. Enzimele au structura generală şi proprietăţile proteinelor,
46
denaturându-se sub acţiunea căldurii şi a altor factori fizici sau chimici. Inactivarea enzimelor
explică, în cea mai mare măsură mecanismul de dezinfecţie-sterilizare. Pe de altă parte, unii reactivi
sau factori fizici determină suprimarea funcţiei de înmulţire a biodăunătorilor. În funcţie de gradul
de înmulţire a biodăunătorilor după tratare, inactivarea enzimatică, ca urmare a folosirii unui
reactiv, poate fi letală sau inhibitivă [27,58].
Mulţi cercetători au arătat că, vârsta culturii şi starea organismului ciupercii, în momentul
acţiunii substanţelor toxice, au o influenţă hotărâtoare asupra intensităţii acţiunii de distrugere
[150]. Se presupune că acţiunea substanţelor chimice toxice, care opresc dezvoltarea ciupercilor
xilofage, începe înainte de a fi distrusă protoplasma celulară a biodăunătorului. Modul în care
acţionează substanţele chimice de protecţie asupra biodăunătorilor care distrug lemnul poate fi
sintetizat astfel [70,82.84,151]:
• inactivează vitaminele care sunt necesare activităţii vitale a bodăunătorilor;
• inactivează fermenţii degajaţi de organismul biodăunătorului sau împiedică formarea sau
degajarea acestora;
• împiedecă mersul normal al proceselor de oxidare sau invers, oxidează zaharurile sau alte
surse de alimentare, conducând la uciderea prin foame a organismelor, sau se formează
produse de oxidare cu acţiune toxică;
• leagă metalele făcându-le inaccesibile procesului vital normal al organismului, sau tulbură
acţiunea componenţilor celulari.
Acţiunea specifică a anumitor categorii de substanţe toxice asupra enzimelor, mucegaiurilor
şi ciupercilor, se explică astfel [25,27]:
• detergenţii cationici inhibă enzimele metabolice;

• compuşii cuaternari de amoniu şi derivaţii fenolici distrug enzimele care intervin în
procesele energetice celulare;
• chinonele inhibă activitatea respiratorie;
• acridinele împiedică procesele metabolice prin interferare cu coenzimele bacteriene cu care
se combină.
Combaterea biodegradării lemnului se face în mod preponderent cu amestecuri de substanţe
chimice toxice. Acţiunea amestecurilor, realizate în funcţie de anumite cerinţe, este diferită de a
substanţelor individuale din compoziţia acestora. Ca urmare a amestecării substanţelor chimice se
obţin efecte de toxicitate diferită, şi anume:
a) efect aditiv, sau de însumare;
b) efect intensiv sau de sinergism;
47
c) efect atenuant sau de antagonism.
Efectul aditiv se obţine atunci când toxicităţile substanţelor chimice din amestec se
însumează. Efectele intensiv sau atenuant rezultă în cazul în care se folosesc substanţe chimice cu
rol de catalizatori pozitivi sau negativi în reacţiile chimice ce se produc între antiseptic şi
protoplasmă sau între amestec şi produsele activităţii biologice a celulelor [27,150].
Fenomenele pe care se bazează distrugerea cu ajutorul substanţelor chimice toxice a
biodăunătorilor care atacă lemnul, aflat în oricare din mediile uzuale de folosire, respectiv în
interior, în aer liber sau cufundat în apă, se consideră a fi următoarele:
• absorbţia substanţelor chimice prin peretele celular al biodăunătorilor;
• penetraţia substanţelor chimice în protoplasma celulară;
• reacţia chimică a substanţelor toxice cu unul sau mai mulţi constituenţi celulari.
Capacitatea de absorbţie şi de penetraţie a substanţelor toxice în celulele biodăunătorului nu
depinde numai de natura acestor substanţe, ea poate fi influenţată şi de alţi factori din mediu care, în
ultimă instanţă, afectează tensiunea superficială sau alte proprietăţi fizico-chimice ale amestecului.
Astfel clorura de sodiu, în soluţiile apoase de fenoli, măreşte activitatea toxică a acestora.
Grupele polare active prezente atât în combinaţiile de substanţe toxice cât şi în conţinutul
celulelor organismelor biodăunătoare explică gradul de absorbţie al acestor substanţe şi urmările
fenomenului. Prin contactul acestora, activitatea vitală a celulelor este tulburată, iar tulburarea este
cu atât mai mare, cu cât cele două grupe polare, ale celulei şi ale substanţei chimice, au o afinitate
mai mare una faţă de cealaltă [27,150].
Toxicitatea unor substanţe complexe se explică prin prezenţa în molecula acestora a unui
grup asimilabil. În acest fel, în protoplasma celulelor străbat mai uşor acele substanţe care conţin
grupări de funcţionale active similare celor existente în materialele folosite în mod obişnuit de
organismul respectiv ca sursă de hrană. Ca urmare, se măreşte toxicitatea substanţelor antiseptice
prin combinarea grupelor toxice ale acestora cu grupe nutritive. Grupele nutritive, organice sau
anorganice, care conţin azot sau derivaţi ai hidraţilor de carbon, sunt folosite de ciuperci pentru
nutriţie, în timp ce celelalte grupe toxice din substanţă, puse în libertate simultan, exercită o acţiune
toxică foarte intensă [27,150].
U.6.2.2. Cerinţe specifice impuse substanţelor chimice toxice
Tratarea cu substanţe chimice toxice a lemnului în scopul ameliorării durabilităţii sale
naturale la acţiunea biodăunătorilor specifici, se face pentru a preveni atacarea ulterioară a lemnului
de către biodăunători. Substanţele chimice toxice de ameliorare a biodurabilităţii naturale a
lemnului se aleg în concordanţă cu condiţiile specifice în care va fi folosit lemnul ameliorat. Pentru
48
o eficacitate maximă a ameliorării biodurabilităţii lemnului, este necesar ca substanţele chimice să
îndeplinească anumite cerinţe specifice, cum sunt:
• să posede însuşiri toxice ridicate faţă de biodăunătorii lemnului;

• să se menţină timp îndelungat pe lemn şi să-şi păstreze eficacitatea neschimbată;
• să nu influenţeze negativ proprietăţile fizice şi mecanice ale lemnului tratat;
• să nu corodeze instalaţiile de impregnare şi nici armăturile metalice cu care vine în contact
lemnul tratat în timpul utilizării lui;
• să nu pericliteze viaţa oamenilor sau a animalelor care se află în contact cu lemnul tratat;
• să nu prezinte un miros neplăcut;
• să nu se spele de pe lemn;
• să se fixeze bine pe lemn;
• să fie remanente;
• să permită aplicarea tehnologiilor de încleiere şi de finisare pe lemnul tratat.
În această enumerare de însuşiri specifice apar unii termeni caracteristici protecţiei lemnului
pe care îi vom defini, astfel:
Spălare este acţiunea exercitată de apă asupra lemnului protejat chimic având ca efect
extracţia parţială sau totală a produsului de protecţie.
Fixare este fenomenul fizico-chimic prin care componentele active ale produsului de
protecţie sunt reţinute în lemn.
Remanenţă este proprietatea substanţelor fungicide sau insecticide de a conferi lemnului
protecţie de lungă durată.
U.6.2.3. Indici pentru aprecierea toxicităţii substanţelor chimice de protecţie.
Toate substanţele toxice, folosite în scop de protecţie în ţările din Comunitatea Europeană în
agricultură, silvicultură, în prelucrarea lemnului etc., denumite generic substanţe pesticide, sunt
evaluate în ceea ce priveşte efectul nociv exercitat asupra asupra omului, animaleklor cu s\nge cald
şi mediului ambiant printr-o mărime specifică numită doza letală cincizeci şi simbolizată cu DL50.
Doză letală (DL50) reprezintă cantitatea minimă de substanţă activă, exprimată în mg/kg
greutate corporală, care se administrează pe cale orală la şobolanii albi, masculi şi femele, ţinuţi în
prealabil la un post de 24 ore, şi care provoacă moartea a 50% din lotul de animale, în cursul
perioadei de observaţie de 14 zile.
Încadrarea tuturor produselor de protecţie cunoscute se face, în patru grupe de toxicitate, în
funcţie de mărimea dozei letale (DL50), după cum urmează:
• produse extrem de toxice, grupa a I-a cu DL50 până la 50 mg /kg corp;
49
• produse puternic toxice, grupa a II-a cu DL50 cuprinsă între 50 - 200 mg /kg corp;
• produse moderat toxice, grupa a III-a cu DL50 cuprinsă la 200 - 1000mg/kg corp;
• produse puţin toxice, grupa a IV-a cu DL50 mai mare de 1000 mg /kg corp.
În cazul lemnului se determină valoarea specifică de toxicitate exercitată de o anumită

substanţă chimică toxică (substanţă pesticidă) în funcţie de tipul de biodăunători prin teste de
laborator specifice.
Toxicitatea substanţelor chimice de protecţie a lemnului, se apreciază prin următorii indici

de toxicitate:
• toxicitate cu sinonimele valoare (putere) fungicidă sau valoare insecticidă, simboluri Pf sau
Pi;
• doză limită, simbol Dl, similara cu valoarea de referinta biologica, simbol vrb ;
• coeficient de toxicitate, simbol Kt;
• doză letală, simbol Dlt;
• doză inhibitivă, simbol Din;
• doză de aplicare cu sinonimul norma de consum, simbol Nc.
Toxicitatea (Pf, Pi) reprezintă proprietatea unei substanţe chimice de protecţie de a exercita
o acţiune vătămătoare asupra agenţilor biologici care atacă lemnul. Cantitativ toxicitatea, sau
sinonimele sale puterea (valoarea) fungicidă sau insecticidă, reprezintă cantitatea de lemn uscat,
exprimată în kilograme sau în metrii cubi, care poate fi protejată, în condiţiile încercărilor de
laborator, de un kilogram de substanţă sau produs de protecţie şi se calculează cu relaţia:
Pf = 1 / Dl [kg / kg] sau [m3 / kg] (6-1)
În această relaţie calcularea puterii fungicide, Pf, a unui produs de protecţie se face pe baza
dozei sale limită, Dl, care trebuie să fie determinată anterior prin încercări de laborator.
Doza limită, Dl, a unui produs sau substanţă chimică de protecţie a lemnului, reprezintă
cantitatea de substanţă care împiedică atacarea epruvetelor de lemn de către biodăunător, în
condiţiile date ale încercării de laborator. Relaţiile de calcul pentru doza limită sunt:
Dl = [MA / MLAU] × 100 [%] (6-2)
sau :
Dl = MA / VLAU [kg A / m3 LAU] (6-3)
sau :
50
Dl = MA / MLAU [kg A / kg LAU] (6-4)
în care:
MA este masa substanţei chimice sau a produsului de protecţie introduse în lemn, exprimată
în kg,
MLAU – masa lemnului absolut uscat, exprimată în kg,
VLAU – volumul lemnului absolut uscat, exprimat în m3.
Valoarea dozei limită corespunde cu valoarea biologică de referinţă, v.r.b., (biological
reference value, brv) definită de SR EN 599. Aceasta reprezintă cantitatea minimă de produs de
protecţie aplicat pe lemn, exprimată în g/m2 sau kg/m3, determinată într-o încercare pentru a asigura
o protecţie eficace împotriva agentului biologic la care se face referire.
Pe baza valorilor valorilor bilogice de referinţă pentru tipurile de biodăunători activi într-o
anumită clasă sde risc biologic se defineşte un alt indice important şi anume valoarea critică.
Valoare critică, v.c. reprezintă cantitatea echivalentă v.r.b. cea mai ridicată obţinută plecând de la
toate încercările efectuate pentru autorizarea unui produs pentru o anumită clasă de risc conform
SREN 599-1. Valoarea critică, v.c., este cantitatea minimă de produs de protecţie a lemnului
necesară pentru a fi eficace pentru o anumită clasă de risc biologic conform încercărilor.
Dacă se cunoaşte doza limită a unei substanţe de protecţie atunci definiţia cantitativă a
toxicităţii este: cantitatea de lemn, în stare anhidră, ce poate fi protejată, în condiţiile date ale
încercării de laborator, cu un kilogram de substanţă de protecţie. Toxicitatea astfel definită se
exprimă în: [kg lemn uscat / kg substanţă de protecţie] sau [m3 lemn uscat / kg substanţă de
protecţie].
Coeficientul de toxicitate, Kt, a fost introdus pentru a se putea compara toxicităţile

diverselor produse de protecţie a lemnului. Astfel s-a stabilit o substanţă chimică toxică de protecţie
ca substanţă etalon de comparare a toxicităţii celorlalte substanţe toxice. Substanţa aleasă este
fluorura de sodiu (natriu), NaF, deoarece este folosită relativ mult, are un spectru larg de toxicitate
fiind insecticidă şi fungicidă. Mai mult, fluorura de sodiu este o substanţă solubilă în apă, stabilă
chimic, prezintă o toxicitate medie, este mai puţin nocivă pentru om, se poate amesteca cu multe
alte substanţe de protecţie a lemnului. Coeficientul de toxicitate se calculează ca fiind raportul celor
două doze limită: a fluorurii de sodiu ca substanţă etalon, DlNaF şi a antisepticului dat, DlA, conform
relaţiei (6-5):
Kt = DlNaF / DlA (6-5)
Coeficientul de toxicitate exprimă astfel de câte ori o substanţă de protecţie este mai toxică (
Kt mai mare decât cifra 1) sau mai puţin toxică ( Kt mai mic decât cifra 1) decât fluorura de natriu,
antisepticul ales ca etalon de comparare a toxicităţii.
51
Doza inhibitivă, Din, sau de oprire a dezvoltării biodăunătorilor lemnului este cantitatea
minimă de substanţă sau produs de protecţie care, în condiţiile date ale încercării de laborator,
opreşte dezvoltarea biodăunătorilor lemnului. Doza inhibitivă se exprimă în aceleaşi unităţi de
măsură ca şi doza limită.
Doza letală, Dlt, sau de omorâre a biodăunătorilor lemnului, se defineşte şi se măsoară la fel
ca şi doza limită cu diferenţa că, în condiţiile date ale încercării, provoacă moartea agenţilor
biologici ai lemnului.
Doza de aplicar (norma de consum,) Nc, reprezintă cantitatea de substanţă sau de produs de
protecţie care se aplică în practică pe lemn în vederea protejării sale. În practica tratării lemnului,
condiţiile de tratare, calitatea lemnului, gradul său de uscare, lavabilitatea şi volatilitatea
substanţelor de protecţie ş.a. sunt mult diferite de cele din laborator. Aceste diferenţe între condiţiile
de laborator şi cele din practică fac ca să nu avem garanţia că rămân în lemn cantităţile de substanţă
de protecţie determinate în laborator ci unele mai mici. Din această cauză, în practică, se majorează,
valoarea determinată în laborator, cu un coeficient k a cărui valoare este cuprinsă între 2…10, în
funcţie de factorii de risc luaţi în considerare.
Se pot distinge astfel mai multe doze de aplicare, în funcţie de efectul de afectare a
biodăunătorilor lemnului urmărit, şi anume:
Nc- PP, doza de aplicare pentru o protecţie preventivă;
Nc- PC, doza de aplicare pentru o protecţie de combatere.
Aceste doze de aplicare se calculează astfel:

Nc- PP = (2…10) Dl [KgA / KgLAU] (6-6)
Nc- PC = (2…10) Dlt [KgA / KgLAU] (6-7)
În cazul normei de consum pentru o protecţie preventivă, se poate alege între efectele
specifice dozelor limită şi inhibitivă. Astfel, pentru calcule, se pot folosi în relaţia (6-6) valorile Dl
sau Din, după cum se doreşte ca lemnul să nu fie atacat de către biodăunători sau biodăunătorii care
atacă lemnul să fie inhibaţi, să nu se mai dezvolte.
Norma de consum trebuie să se regăsească în preconizarea de aplicare dată de fabricant,

p.a.f., definită în acord cu SR EN 599-1. Valoarea p.a.f. reprezintă cantitatea de produs de protecţie
a lemnului împregnată în epruvetele de încercare, corespunzătoare cantităţii medii de produs pe care
o recomandă fabricantul ca necesară şi posibilă de aplicat în practică pe lemnul tratat.
52
U.6.2.4. Clasificarea substanţelor chimice de bioprotecţie a lemnului
Pentru bioprotecţia lemnului se produc pe plan mondial o mare varietate de produse.
Evoluţia acestora a fost de la substanţe chimice simple până la produse înalt elaborate. Se disting
astfel produse de protecţie cu spectru larg de toxicitate pentru cât mai multe organisme
biodăunătoare şi cu însuşiri suplimentare cum sunt: stabilitate ridicată la apă, stabilitate la acţiunea
factorilor atmosferici, calităţi de finisare sau de încleiere, efecte poluante reduse şi alte însuşiri. O
clasificare a acestor produse de protecţie nu poate fi decât generală şi nu exhaustivă.
Clasificarea produselor de protecţie a lemnului se poate face după mai multe criterii, astfel:
1. Din punct de vedere al rezistenţei la spălare cu apă:
• L – produse lavabile sau nepersistente;
• GL – produse greu lavabile sau semipersistente;
• NL – produse nelavabile sau persistente.
2. După forma de prezentare la utilizare:
• SA - Soluţii apoase;
• SSo - Soluţii în solvenţi organici;
• Em - Soluţii uleioase, emulsionabile în apă;
• U, SU - Uleiuri şi soluţii uleioase;
• F-G, F-V, F-E, F-L - Grunduri, vopsele, emailuri şi lacuri antiseptice, cu solvent organic sau
pe bază de apă ( suplimentar la simbol se adaugă A sau So);
• Ps, Pu - Paste şi pulberi, de regulă, solubile în apă;
• Gz - Substanţe gazoase, folosite numai în protecţia de combatere, ce pot fi gaze ca atare sau
se obţin în mediul de sterilizare din substanţe volatile (solide, lichide).
3. În funcţie de natura biodăunătorilor pe care îi distrug:
• Fungicide, Fg
• Insecticide, Is
• Ovicide, Ov
• Insecto-fungicide, Is-Fg.
Condiţiile de utilizare ale lemnului în care se există riscul biodegradării lemnului datorită
atacului ciupercilor, insectelor xilofage sau a animalelor marine, au fost anterior prezentate ca şi
clase de risc pentru atacul biologic (1-5 în ordinea crescătoare a riscului de atac) conform EN 335.
În aceste medii de păstrare, se recomandă protecţia diferenţiată a lemnului, cu substanţe sau
produse de protecţie adecvate şi eficiente (SR EN 599), în funcţie de durabilitatea naturală a
materialului lemnos sau natura produsului din lemn şi durata de viaţă în operă dorită pentru acesta.
53
U.6.2.5. Substanţe şi produse reprezentative de protecţie a lemnului (Produse tehnice de
protectie)
Din marea gamă, existentă, a produselor tehnice de protecţie a lemnului se poate face o
distincţie între următoarele categorii de produse:
! Substanţe chimice (simple) de protecţie,

! Produse complexe de protecţie.
6.2.5.1 Substanţe chimice (simple) de protecţie a lemnului

Aceasta clasa cuprinde substante biocide (substante chimice toxice fata de biodaunatori)
utilizate in mod individual, numite uneori si substante chimice simple pentru protectia lemnului. In
acest caz produsul tehnic consta in substanta activa, adeseori in stare solida sau solutie concentrata
ce necesita preparare pentru utilizare prin dizolvare sau diluare.
Multe substanţe chimice utilizate pentru protecţia lemnului, prezentate în lucrările de
specialitate ale lui Darrel (1973), Vintilă (1959, 1978), Mihai (1976) ş.a, nu mai sunt admise a fi
utilizate, în prezent, din cauza efectelor toxice deosebit de ridicate exercitate asupra omului şi
mediului înconjurător. Protecţia lemnului bazată pe utilizarea substanţelor chimice, de sinteză sau
de prelucrare prin distilare a unor resurse organice naturale (ţiţei, cărbune brun, lemn), datează de la
începutul secolului XX. DL50 a multora dintre aceste substanţe toxice de protecţie a lemnului
corespunde grupelor I-şi II de toxicitate, respectiv sunt extrem sau puternic toxice.
Astfel, pentaclorfenolul, pentaclorfenolatul de sodiu, compuşi organici cloruraţi, creozotul,
compuşii cu arsen şi lindanul, substanţe de protecţie a lemnului utilizate decenii întregi în protecţia
lemnului, sunt interzise a fi folosite în foarte multe ţări, printre care şi în România. Anul de la care
se interzice folosirea acestor substanţe de protecţie, deosebit de toxice şi mai ales nocive pentru
mediul înconjurător, diferă de la ţară la ţară. Primele ţări care au reglementat, începând din anul
1960, prin legi referitoare la protecţia mediului utilizarea unor substanţe de protecţie a lemnului
sunt Germania, Suedia, Elveţia.
Chiar substanţele chimice de protecţie a lemnului care se încadrează în grupele III şi IV de
toxicitate, fiind moderat sau puţin toxice, pot fi dăunătoare omului sau mediului înconjurător, dacă
nu se respectă anumite condiţii specifice la utilizarea lor. Din această cauză în fiecare ţară se
elaborează norme stricte referitoare la domeniile şi condiţiile în care se pot folosi substanţele de
protecţie.
Cercetările în domeniul protecţiei lemnului şi al chimiei pesticidelor au condus la
descoperirea şi apoi utilizarea unor noi substanţe chimice toxice, mai puţin nocive. În Tabelul 6-1
sunt prezentate cele mai reprezentative substanţe de protecţie a lemnului, clasice şi mai noi, care
sunt în majoritate admise în ţările din CE.
54
Tabelul 6-1 Substanţe chimice toxice (biocide) utilizate pentru protecţia lemnului
DL50 brv (Dl)1 Nc-PP (paf) Conc uzuale
Aspect/
Nr. Substanţa de protecţie [mg/kg [kgA/m3 LAU] [kgA/m3LAU] [%]
Culoare
corp] Tip solvent
1. Fluorura de sodiu III 0,10…0,90 3,0…4,0 Cristalizat 2,5…4,5
Is –Fg / L Albă SA
2. Fluorsilicatul de sodiu III 0,65…1,00 2,5…3,5 Cristalizat 2,5…3,5
Fg / L Alb-gălbuie SA
3. Sulfat de cupru III 8,50…20,00 5,5…8,0 Cristalizat 1,0…10,0
Fg / L Albastru- SA
violet
4. Clorura de zinc III 2,10…5,6 2,5…3,0 Cristalizat Max.admis
Fg Albă 5,0 / SA
5. Compuşi pe bază de bor IV Cristalizat
• Acidul boric H3BO3 Is-Fg; Albă SA
• Boraxul Na2B4O7•10H2O Ignifug patroane
6. Dinitrofenolat de sodiu III 0,50…1,40 3,0…4,5 Pulbere 1,0…4,0
Fg / L Galben SA
portocaliu
7. Oxidifenolatul de sodiu III 0,06…0,50 2,0…3,5 Pulbere 2,0…10,0
Fg / GL Albă SA
8. Oxidifenilul III 0,45…0,85 2,5…5,0 Cristalizat 3,0…5,0
Fg / NL Alb murdar Sso, U
9. Hexaclorciclohexan II 0,90 0,90 efect Cristalizat 0,5
Lindan* Is / NL letal, PC Albă U, U + So
10. Ulei de creozot* II 8,00…20,00 60…190 Ulei 100, sau
Fg / NL funcţie de Cafenie diluat cu So,
specie brună U minerale
12 Carbolineum* III 7,00…15.00 50…140 Ulei vâscos 100, sau

.Fg / NL Neagră diluat cu So,
U minerale
13. Naftenaţi metalici, III 21,.0…80,0 95…160 Pastă 20
• Naftenat de Cu, Zn şi Hg Fg / 14.NL Brun neagră So, U
minerale
14 Compuşi cuaternari de IV Is-Fg / NL SSo
amoniu: Suspensii
• Clorură de alchil-benzil Em apoase
dimetil-amoniu;
• Bardac-22: Clorură de
dialchil-dimetil-amoniu
15. Derivaţi de sulfona-amidă IV Is-Fg / NL SSo
Tolylfluanid: N,N-dimetil-N’- Suspensii
tolil-N’-diclorfluormetiltio Em apoase
sulfamidă
16. Benzotiazoli: IV Fg / L SA
• TCMTB: 2-
tiocianometiltio benzotiazol
55
17. Piridine organice: IV Fg Sso
• 2,3,5,6-tetracloro-4- Em
metilsulfonil piridină
18. Compuşi organostanici III 0,04…0,03 12…13 Lichid 0,5
• Bis-tributil-oxid de staniu, Fg marin / uleios So
ca soluţie în U minerale, min. NL Incolor (white spirit)
17 % Sn metalic pentru
• Tributil naftenat de staniu, produse de
ca soluţie în U minerale sau finisare
vegetale antiseptice
19. Derivaţi ai tioureei: IV Fg SA
• TMB: metilbis tiocianat
20. • Ortofenilfenol IV Fg / L SA
• Ortofenilfenolat de
sodiu
21. Piretroide de sinteză: IV Is / NL
• Permethrin: 3- Sso
fenoxibenzil-2,2 dimetil-3 Em apoase
(2,2-diclorvinil) ciclopropan
carboxilat
• Perigen-10;
• Deltamethrine: ciano-m-
fenilbenzil-3-(2,2
dibromvinil)-2,2
dimetilciclopropan carboxilat.
22. • Compuşi organofosforici: IV Is / NL Sso
Clorpyrifos: 0,0’-dietil 0- Em
3,5,6-tricloro-2-piridil Pulbere
fosforotionat Pastă
23. Bioxidul de sulf III 5.00…7,00 Nu rămâne Gaz Prin arderea
% în aer în lemn Albă sulfului
PC / Fg după tratare gălbuie 100g /
m3 de aer
Notă: * produse cu utilizare restricţionată sau interzise în diferite ţări
Uleiul de creozot, numit şi creozot, se obţine prin distilarea şi prelucrarea chimică a

uleiurilor grele rezultate în urma distilării gudronului de huilă. Efectul antiseptic al acestui produs
se datorează conţinutului în compuşi fenolici (fenol, crezol, xilenol, naftol), baze prganice şi
hidrocarburi.
Carbolineum este un produs uleios ce se obţine prin clorurarea la cald a uleiului de creozot
sau a celui de antracen, proces ce măreşte efectul fungicid. Are efecte fungicide şi hidrofuge
remarcabile fiind utilizat pentru lemnul din construcţii în exterior şi interior.
Naftenaţii metalici sunt săruri ale acizilor naftenici, substanţe uleioase brune separate la
distilarea ţiţeiului.
56
Compușii pe bază de Cupru
• Substanța activă: sulfatul de cupru CuSO4.5H20 sau derivați ai acestuia (ex. Cu complexat
cu substanțe organice, lignina)
• CuSO4 a fost utilizat în premieră în 1838 de Boucherie
• Substanță solidă, solubilă în apă, lavabilă, cu caracter fungicid (SA, L, Fg) și spectru larg de
acțiune față de toate tipurile de fungii, inclusiv putregai moale și bacterii
• Protecția fungicidă în clasele 4 și 5 este încă practic imposibil de realizat fără
contribuția Cu !!!
• Principalul dezavantaj – lavabilitatea ce impune combinarea cu alte substanțe sau
ingredienți în vederea fixării pe lemn
• Primul agent de fixare K2Cr2O7- brevet scoțian din 1920 - CELCURE – Celcurysed wood
• CuSO4 – component al unor Produse complexe de protecție
Compușii pe bază de bor
• Substanțe active: boraxul Na2B4O7.10H2O (54%) și acidul boric H3BO3 (46%) → octaborat
de sodiu Na2B8O13.4H2O
• Caracter Is-Fg și ignifug, nocivitate foarte mică față de om și mediu – aplicații inclusiv
pentru lemnul ce poate veni in contact cu cereale, alimente, fructe
• Substanță cristalizată albă, solubilă în apă SA, solubilitate limitată
• Principalul dezavantaj- lavabilitatea – substanțe adecvate pentru clasele de risc biologic 1, 2
(acoperișuri)
• Posibilă utilizarea în clasa 3, dar numai cu protecție suplimentară prin tratare cu uleiuri sau
supra-finisare
• Lavabilitatea descrește prin combinare cu alte substanțe în produse complexe
• Capacitate mare de difuzie în lemnul ud- tratare în profunzime
• Patroane (cartușe) de Bor - tratare prin inserare în zonele cu potențial risc de umezire (. Ex.
Grinzi încastrate, stâlpi în fundații beton)
Compușii cuaternari de amoniu
• Substanțe organice biocide moderne caracterizatre prin:

• nocivitate mică față de om și mediu (grupa IV)
• caracter Is-Fg, NL
• Caracterul NL – posibilitatea de fixare pe lemn prin reacții chimice
• Toxicitate mare față de biodăunători – tratare eficientă la concentrații și consumuri mici
• Posibilitate de utilizare ca soluții în solvenți organici (SSo) și emulsii apoase (Em aq)
57
• Posibilitatea de combinare cu alte substanțe biocide simple (ex. Compuși cu Bor) pentru
lărgirea spectrului de acțiune
Biocide organice utilizate ca și soluții în solvenți organici (LOSP) sau Em aq
• Toxicitate mare, nocivitate mică, caracter NL

• Fungicide:
• Benztiazoli: TCMTB: 2-tiocianometil-tio benztiazol
• Compuși organo-stanici: Bis-tributil-oxid de staniu, TOS (TBTO)
• Derivați ai tioureei: TMB: metilbis tiocianat
• Triazoli: Propiconazole, Cyproconazole
• Insecticide:
• Piretroide de sinteză: Permethrin, Deltamethrin
• Compuși organo-fosforici: Clorpyrifos
• Compuși de acil-uree fluorurați: Flufenoxuron, Fluorox
6.2.5.2 Produse complexe de protecţie a lemnului

Produsele de protecţie pot fi definite ca amestecuri de substanţe chimice toxice de protecţie,
cu sau fără conţinut de substanţe chimice netoxice cu rol de reactivi chimici care ajută la fixarea pe
lemn a substanţei de protecţie propriu-zisă, sau alte ingrediente. Produsele de protecţie se pot
prezenta, în forme diferite, cum sunt: solide (paste, pulberi), soluţii, emulsii, produse de finisare,
conform clasificării prezentate la începutul acestui capitol. Funcţie de tipul de produs, aceste
produse mai pot conţine pigmenţi, coloranţi, materiale de adaos cu roluri diferite.
Substanţele chimice toxice simple de protecţie a lemnului, asemănătoare celor prezentate în
Tabelul 6-1, sunt mai puţin folosite în prezent. Utilizare lor, ca atare sau prin dizolvare într-un
solvent adecvat, la locul de protecţie a lemnului, se face mai mult în cazul pieselor de mari
dimensiuni, la capacităţi de producţie mari şi pentru tratamente preventive cu efect de scurtă durată.
Astfel se poate proceda la protecţia cherestelei de răşinoase, umede, imediat după debitare, în
vederea prevenirii atacării sale de mucegaiurile care provoacă albăstrirea lemnului sau la tratarea
lobdelor sau a cherestelei din lemn de fag umede, pentru a se evita biodeteriorarea lemnului prin
încindere şi răscoacere până la zvântarea lemnului.
Prepararea soluţiilor de protecţie la utilizator necesită multă atenţie şi corectitudine, pentru a
se putea obţine o eficienţă maximă. De asemenea se impune respectarea unor norme stricte de
protecţia muncii la manipularea şi utilizarea acestor substanţe ce sunt, în majoritatea cazurilor, şi
nocive pentru om.
58
Produsele de protecţie, în funcţie de compoziţie, pot să prezinte însuşiri mai bune decât ale
substanţelor individuale din amestec, cum sunt: stabilitate la apă sau la factori atmosferici (GL,
NL), toxicitate mai mare şi spectru mai larg de toxicitate, efecte de finisare, etc.
Efectele suplimentare pe care le pot conferi lemnului tratat, produsele complexe de
protecţie, comparativ cu substanţele chimice simple, pot fi sintetizate astfel:
1. capacitate de fixare pe lemn;
2. spectru larg de toxicitate, efect insecto-fungicid, Is-Fg;
3. posibilitate de finisare bioprotectoare;
4. posibilitatea realizării simultane a protecţiei biologice şi a protecţiei la acţiunea factorilor de
mediu.
1. Fixarea pe lemn a substanţelor de protecţie, se poate realiza prin transformarea lor,
după introducerea în lemn, în substanţe nelavabile, adică insolubile în apă. Capacitatea de a nu fi
spălată de pe lemn, a unei substanţe de protecţie, este posibil să se obţină în mai multe moduri.
Transformarea într-o nouă substanţă insolubilă în apă, după introducerea în lemn a
substanţei toxice iniţial solubilă în apă. Se face frecvent prin reacţii complexe bazate pe utilizarea
sărurilor de crom. Folosirea sărurilor de crom este cea mai răspândită metodă de fixare pe lemn a
unor substanţe de protecţie şi nu numai a lor. Fixarea în lemn a substanţelor de protecţie solubile în
apă cu sărurile de crom se datorează reducerii compuşilor sexavalenţi ai cromului, în compuşi
trivalenţi de crom, după următoarea ecuaţie generală de reducere a ionilor de bicromat în prezenţa
lemnului [61,72]:
(Cr2+VIO7 )2 − + 6[H] + 8H+ → 2 Cr+III + 7 H2O (6-8)
în care [H] reprezintă lemnul ce acţionează ca şi reducător prin grupele funcţionale ce

se oxidează în acest proces.
Bicromatul de sodiu (Na2Cr2O7 2H2O) fixează bine pe lemn următoarele substanţe de
protecţie solubile în apă: clorură de zinc, ZnCl2, fluorură de sodiu, NaF, sulfat de cupru, CuSO4. Cu
aceste substanţe de protecţie a lemnului bicromatul de sodiu reacţionează după cum se prezintă în
ecuaţiile (6-9), (6-10), (6-11). Ca urmare se formează în lemn săruri complexe pe bază de sodiu-
zinc-crom sau sodiu-cupru-crom sau fluoruri duble de crom şi sodiu [72].
Na2Cr2O7 + ZnCl2 → Na2O•4ZnO•4CrO3•3H2O (6-9)
Na2Cr2O7 + NaF → CrF3•2NaF (cromcriolin) (6-10)
Na2Cr2O7+ CuSO4 → Na2O•4CuO•4CrO3•3H2O (6-11)
Produsele acide pe bază de fluor-crom-arsen (prin creşterea procentului de crom) se fixează

în lemn prin formarea în lemn a fluorurii cromice de potasiu şi a arsenatului de crom, după
următoarea reacţie chimică [58]:
59
10NaF + 2Na2HAsO4 + 2K2Cr2O7 + 6H2O → (6-12)
→ 2(CrF3 2KF) + 2CrAsO4 + 14NaOH + 3O2
Efectul fungicid al sărurilor complexe insolubile astfel formate în lemn se explică printr-un
proces de descompunere al acestor săruri, în substanţele chimice iniţiale, sub influenţa secreţiilor
acide ale ciupercilor, în timpul acţiunii lor de distrugere a lemnului [1,72].
Bicromatul de sodiu, joacă un rol esenţial şi în fixarea pe lemn a combinaţiilor CCA
(cromat-cupru-arsenat), recunoscute astăzi ca şi cele mai eficiente produse de protecţie pentru
lemnul aflat în contact permanent cu apa dulce sau sărată (lemn pentru construcţii de poduri,
amenajări portuare, etc.). Astfel, pentru combinaţia formată din 45% dicromat de sodiu, 35 % sulfat
de cupru şi 20 % pentoxid de arsen, toate elementele, iniţial solubile în apă, sunt fixate în timp pe
lemn, procentul de cupru îndepărtat prin spălare, din aceste combinaţii, fiind de maxim 2 % şi
staţionar.
Fixarea pe lemn este accelerată de temperatură şi umiditate şi reprezintă un proces complex
în mai multe etape: adsorbţie, reducere şi fixare finală. S-a constatat că în chimismul procesului de
fixare un rol important îl are reducerea Cr(VI) la Cr(III). Se formează astfel combinaţii insolubile de
Cr, Cu, As şi are loc şi o oxidare a compuşilor chimici ai lemnului cu formare de grupări carbonilice
şi carboxilice. Produşii finali nelavabili ai procesului de fixare sunt: arsenat de crom Cr(III)AsO4,
arsenat bazic de cupru Cu(OH)CuAsO4, hidroxid de crom Cr(OH)3, şi combinaţii ale cuprului cu
compuşii chimici din lemn, de care ionii de cupru sunt fixaţi prin schimb ionic cu grupările carboxil
[85, 86].
Legarea chimică a substanţei de protecţie de componenţii chimici ai lemnului, după cum
rezultă din exemplele de mai jos:
Ionul cromat CrO42- poate reacţiona chimic cu dublele legături (-C=C-) şi cu nucleul
aromatic al ligninei formând legături covalente [87].
Ionii de Cu(II), Cr(III) şi Cr(VI) pot forma combinaţii complexe stabile cu lignina [87].
Boraţii formează combinaţii complexe , reversibile cu diolii din lemn.
Compuşii cuaternari de amoniu interacţionează cu lemnul printr-un mecanism de schimb
ionic [85]. Grupele funcţionale acide din lignină ca şi acizii monocarboxilici şi hidroxilii fenolici
pot fi centre active pentru acest schimb ionic. Afinitatea compuşilor cuaternari de amoniu faţă de
componenţii principali ai lemnului descreşte în ordinea: lignină > hemiceluloze > celuloză, iar
afinitatea faţă de lignină creşte cu creşterea pH-ului. Cercetările indică adsorbţia unei molecule de
compus cuaternar de amoniu pentru fiecare 5 unităţi fenil-propanice ale ligninei. Afinitatea ridicată
faţă de lignină conduce probabil la o adsorbţie foarte scăzută pe celuloză, ceea ce explică protecţia
60
scăzută faţă de fungiile ce atacă celuloza (putregaiul brun).
Exemple de produse complexe cu fixare - Produse sub formă de săruri solubile în apă
1. Romalit N
• Compozitie:
• Sulfat de cupru ………………………… 55 %
• Bicromat de sodiu ……………………… 45 %
• Caracteristici:
• lavabilitate NL – după uscare timp de 6 săptămâni sub acoperiş
• aplicare ca şi soluţii apoase de concentraţie 3 – 3,5 %
• corespunzător pentru tratarea lemnului utilizat în condiţii de umidicate ridicată, în
interior sau exterior neacoperit, în contact direct cu apa dulce sau solul– clasele de risc 3
şi 4
• caracter fungicid cu spectru larg de acţiune
2. Tanalith C - Produs complex clasic tip CCA
• Compoziție:
• 1 p As2O5.2H2O - pentoxid de arsen
• 3 p CuSO4.5H2O – sulfat de cupru
• 5 p K2Cr2O7 – bicromat de potasiu
• Fixare foarte bună în lemn rezistând perfect la spălarea cu apă datorită reacțiilor de fixare
conducînd la : CrAsO4, Cu(OH)CuAsO4, Cr(OH)3 și complecși cu lignina
• Tratarea traverselor de cale ferată, stâlpilor de telecomunicații și construcțiilor portuare
maritime
• Durata de viață în operă a lemnului tratat 15 la 30-40 ani, funcție de utilizarea concretă și
condițiile de tratare
• Rezultate mai bune pe rășinoase față de foioase, experiență de utilizare de circa 60 ani.
3. Tanalith E - Produs complex înlocuitor al produselor tip CCA, fără Cr și As
• Compoziție:
• Sulfat de cupru
• Biocide organice
• Agenți de fixare
• Fixare bună pe lemn – lavabilitate scăzută
• Eficiență de tratare ridicată, nocivitate redusă față de om și mediu
61
• Înlocuiește produsele CCA clasice tip Tanalith C în utilizări diverse în construcții, amenajări
de exterior în clasele 3, 4, 5
• Conferă o culoare plăcută verzui-oliv lemnului tratat. În timp aceasta se închide și virează
spre brun, păstrându-și calitățile estetice
• Lemnul tratat cu Tanalith nu necesită finisare
2. Spectrul larg de toxicitate se referă la combinarea, într-un singur produs de protecţie a

lemnului, a capacităţii acestuia de a acţiona asupra mai multor tipuri de biodăunători ai lemnului.
Majoritatea substanţelor chimice toxice se caracterizează printr-o specificitate limitată a efectului
dăunător, asupra organismelor biologice care atacă lemnul, predominante fiind efectele fungicide,
insecticide sau asupra biodăunătorilor existenţi în medii umede sau subacvatice. Sunt puţine
substanţe chimice de protecţie cu spectru mixt, în special insecto-fungicide.
O toxicitate cu spectru larg, cu efecte insecticide generale, termicide (împotriva termitelor),
fungicide, împotriva biodăunătorilor marini, etc., se realizează, în mod practic, prin amestecarea
substanţelor chimice cu toxicităţi limitate. Astfel se obţin amestecuri cu toxicitate cu spectru larg,
cu efecte suplimentere aditive, de sinergism sau de antagonism.
3. Posibilitate de finisare bioprotectoare, se obţine prin introducerea produselor sau a
substanţelor simple de protecţie, în compoziţia produselor de finisare. În acest mod se prepară
produse înalt elaborate cu rol dublu, la o singură operaţie de aplicare, de bioprotecţie şi de finisare.
Se fabrică astfel o gamă completă de bioproduse de finisare cum sunt: grunduri transparente şi
opace, lacuri, vopsele şi emailuri.
4. Realizarea simultană a protecţiei biologice şi a protecţiei la acţiunea factorilor de
mediu se realizează cu ajutorul unor materiale de finisare ce prezintă, suplimentar faţă de cele de la
punctul 3, un efect marcat de protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete (UV). Acest efect se poate
realiza cu substanţe organice absorbante UV, sau, cel mai adesea, cu ajutorul unor pigmenţi
micronizaţi pe bază de crom şi fier. Produsele de finisare sunt din gama lazurilor (semitransparente)
şi a vopselelor sau emailurilor.
Produsele de protecţie, înalt elaborate, oferă în concluzie toată gama de posibilităţi de
protejare a lemnului cunoscută astăzi, respectiv protecţie insecto-fungicido-hidrofobă şi termicidă
(la unele produse), sau şi cu rol de finisare sau de protecţie la acţiunea factorilor atmosferici.
Institutul Naţional al Lemnului din Bucureşti, Laboratorul de protecţie a lemnului, a elaborat
în colaborare cu firma germană Bayer mai multe produse complexe de protecţie a lemnului cu
denumirea ROMBAI, prezentate în Tabelul 6-2.
62
Tabelul 6-2 Produse ROMBAI de protecţie şi finisare a lemnului
Produs de Compoziţie chimică Domenii de utilizare Mod de aplicare şi norme de

protecţie consum
Grund insecto-fungicid pe bază de: Protecţia Is-Fg, inclusiv împotriva termitelor a lemnului în • Imersie de scurtă durată (5-15)
ROMBAI G
• Preventol A5 / Fg construcţii şi a altor produse din lemn: min, (15-18) Kg/ mc;
• Preventol A8 / Fg Uşi şi ferestre de exterior • Pulverizare sau pensulare în două
(grund incolor) • Preventol OC 3053 / Is Mobilier de grădină straturi: (140-160) g/mp;
• Răşină alchidică Elemente de rezistenţă din construcţii • Impregnare prin Vid-Presiune.
• Solvenţi organici Şarpante, obloane, garduri, şpalieri, remize, lambriuri, etc.
Produse de protecţie şi finisare Protecţia şi finisarea decorativă a lemnului folosit în Se aplică pe lemn ca atare sau tratat
ROMBAI D1
decorativă, semitransparentă a construcţii (în exterior) şi în alte domenii unde acesta este în prealabil cu grund Rombai-G.
lemnului pe bază de: expus riscului biodegradării de către ciuperci şi insecte • pensulare în două reprize:
ROMBAI D2
• Preventol A5 / Fg xilofage inclusiv termite: -primul strat: (65-75) g/mp
• Preventol A8 /Fg Tâmplărie exterioară tocuri de uşi şi ferestre -stratul doi: (120-140) g/mp
(lazuri - gamă largă
• Preventol OC 3053 / Is Jaluzele, obloane • durate de uscare:
de culori)
• Răşină achidică Grinzi şi stâlpi exteriori -superficial: 2 ore
• Pigmenţi anorganici rezistenţi la Lambriuri şi alte îmbrăcăminţi exterioare -complet: 72 ore
lumină Barăci, remize, şoproane
• Solvenţi organici Mobilier de grădină
ROMBAI EC 10 Produs insecticid sub formă de Se utilizează sub formă de: Tratamente preventive prin:
concentrat emulsionabil, pe bază de: - emulsii apoase: pentru prevenirea şi combaterea • pensulare sau pulverizare într-o
• Preventol OC 3053 / Is insectelor xilofage la buşteni, cherestea, frize, etc. repriză: 150-200 g/mp
• Emulgatori - soluţii în solvenţi organici: pentru tratamente Tratamente curative prin:
• Solvenţi organici preventive şi curative la lemn • pensulare sau pulverizare în două
uscat (elemente de construcţii, reprize: (250-300) g/mp
mobilier, parchete, lambriuri, • imersie de scurtă durată, (5-15)
decoraţiuni interioare, obiecte min, : (15-18) Kg/mc
muzeistice din lemn, etc.)
ROMBAI ON Produs fingicid concentrat diluabil cu Tratarea cherestelei de fag aburit împotriva mucegăirii pe Se foloseşte diluat cu apă în
EXTRA apă, pe bază de: perioada depozitării, în vederea zvântării naturale. concentraţie de 5%:
• Preventaol O-Extra /Fg • imersie în bazine sau în cuve
• Hidroxid de sodiu şi Apă timp de 3 min.: (15-18) Kg/mc
63
64
U.6.2.6. Durabilitatea lemnului tratat
Tratarea lemnului cu substaţe şi produse biocide are drept scop ameliorarea durabilităţii
naturale a lemnului, astfel încât să crească durata de folosire în operă, în diverse condiţii de
mediu, a produselor de lemn. Bioprotecţia lemnului are astfel un dublu rol: economic şi ecologic.
În Tabelul 6-3 se prezintă spre exemplificare durabilitatea în ani a unor sortimente
lemnoase, din diverse specii, care au fost tratate antiseptic [82,84].
Tabelul 6-3 Durabilitatea în ani a unor sortimente lemnoase tratate antiseptic cu diferite substanţe
Specia lemnoasă şi Substanţa Consum Procedeul de Durabilitatea

sortimentul antiseptică [kg/m3] tratare [ani]
Pin, molid, brad: rigle Fluorură de sodiu 5 Imersie băi 10-20
calde-reci
Pin, molid, brad: rigle Sublimat coroziv - Băi simple 13-26
Kyanizare
Pin: rigle Clorură de zinc - Impregnare 8-12
totală
Brad, pin, fag, stejar Clorură de zinc 1,8-5,6 Impregnare 10-16
traverse 5,2 totală 18-20
Traverse Clorură de zinc 330 Impregnare în
Pin 2% + Ulei de profunzime 13-15
Larice creozot 10% 13-15
Fag 14-16
Stejar 18-20
Pin: rigle Ulei de creozot 90 Impregnare 20
“economică”
Traverse Ulei de creozot Impregnare
Pin 63 presiune - vid 27
Fag 145 30-40
Stejar 45 25-30
Fag: traverse Ulei de creozot/ 240 Impregnare 14-15
produse petroliere totală
1:1
Fag: traverse Naftenat de cupru 130 Impregnare 10-15
“economică”
Fag: traverse Romalit N: 10 Impregnare -
Stejar: lemn rotund 55 % CuSO4 5 parţială prin băi -
Pin: lemn rotund 45 % K2Cr2O7 12 calde-reci -
Fag: şipci 23 Min. 15
Pin, molid: stâlpi Sulfat de cupru 5,5 Înlocuirea sevei 12-13
8,0 Boucherie 25-40
Pin, molid, brad: stâlpi Fluorură de sodiu 4,5 Băi simple 21
Săruri de crom şi Kyanizare
Molid, pin: stâlpi arsen 4,5 Înlocuirea sevei Cca 20
Boucherie
Molid, brad: stâlpi 4,5 Vid şi presiune 18-19
(Ruping)
Datele prezentate anterior sunt deosebit de sugestive deoarece ele au rezultat practic din
expunerea în teren în condiţii reale de utilizare a produselor din lemn tratat. Obţinerea unor astfel
65
de date impune o experienţă de zeci de ani în producerea şi utilizarea lemnului tratat. Se observă
astfel, că aceste date se referă exclusiv la o serie de produse clasice de bioprotecţie, care au fost
parţial înlocuite astăzi cu alte produse moderne, eficiente şi mai puţin nocive pentru om şi mediu.
În acest sens este de o deosebită importanţă mecanismul de testare şi omologare a noilor

produse în vederea introducerii lor în uz. Modul de testare a calităţii produselor de protecţie se
face prin teste micologice de laborator şi în teren standardizate stabilite prin SR EN 599
(Durabilitatea lemnului şi a produselor pe bază de lemn – Eficacitatea produselor de protecţie
preventivă a lemnului determinată prin teste biologice; Partea 1: Specificaţii funcţie de clasa de
risc; Partea 2: Clasificare şi etichetare).
Această normă stabileşte pentru fiecare clasă de risc biologic în parte, în funcţie de natura
agenţilor biotici de degradare activi şi condiţiile concrete de utilizare a lemnului îbn clasa
respectivă, testele micologice de laborator, testele de îmbătrânire şi/sau testele în teren
obligatorii şi/ sau recomandate (Tabelul 6-4). De asemenea pentru fiecare test în parte se
specifică modul de aplicare a produsului de protecţie, condiţia de retenţie, condiţiile de
admisibilitate.
Tabelul 6-4 Tipuri de teste prevăzute de EN 599 pentru determinarea eficacităţii produselor de protecţie
preventivă a lemnului funcţie de clasa de risc
Clasa de Teste biologice de laborator Teste de îmbătrânire Teste biologice în teren

risc
1 Eficacitate faţă de insecte: EN 73 - evaporare -
EN 20-1,2; EN 46; EN 47;
EN 49-1,2
Eficacitate faţă de termite
(local): EN 117, EN 118
2 Cele de la clasa 1 + EN 73 - evaporare -
Eficacitate faţă de fungii
bazidiomicete:
EN 113, ENV 839
3 Cele de la clasa 2 + EN 73 – evaporare Încercare în teren fără contact
Eficacitate faţă de ciuperci EN 84 – spălare cu cu solul (îmbinări în L finisate)
de albăstreală EN 152-1,2 apă EN 330
Imbătrânire naturală
4 Cele de la clasa 3 + EN 84 – spălare cu Încercare în teren fără contact
Eficacitate faţă de fungii de apă cu solul EN 252
putregai moale (sol) ENV
807
5 - Încercare la biodăunători
marini EN 275
Lista normativelor europene de încercare cuprinse în informaţiile din Tabelul 6-4 şi

codificarea lor în România este prezentată în Tabelul 6-5.
66
Tabelul 6-5 Lista normelor europene menţionate şi codificarea lor în România
SR EN 20 Produse de protecţia lemnului: Determinarea eficacităţii preventive contra Lyctus

brunneus (Stephens)
EN 46 Produse de protecţia lemnului: Determinarea eficacităţii preventive contra larvelor recent
eclozate de Hylotrupes bajulus (Linnaneus)
SR EN 47 Produse de protecţia lemnului: Determinarea pragului de eficacitate contra larvelor de
Hylotrupes bajulus (Linnaneus)
SR EN 49 Produse de protecţia lemnului: Determinarea pragului de eficacitate contra Anobium
punctatum (de Geer) prin observarea pontei şi a procentului de supravieţuire a larvelor
SR EN 73 Produse de protecţia lemnului: Încercări de îmbătrânire accelerată a lemnului
tratatînaintea încercărilor biologice – Încercarea prin evaporare
SR EN 84 Produse de protecţia lemnului: Încercări de îmbătrânire accelerată a lemnului
tratatînaintea încercărilor biologice – Încercarea prin spălare
SR EN Produse de protecţia lemnului: Determinarea pragului de eficacitate contra ciupercilor
113 basidiomycetes lignivores cultivate pe mediu de gel
SR EN Produse de protecţia lemnului: Determinarea pragului de eficacitate contra
117 Reticulitermes santonensis de Faytaud
SR EN Produse de protecţia lemnului: Determinarea eficacităţii preventive contra Reticulitermes
118 santonensis de Faytaud
SR EN Metode de încercare pentru produse de protecţia lemnului. Metodă de laborator pentru
152 determinarea eficacităţii preventive a unui tratament de protecţia lemnului împotriva
ciupercilor de albăstreală
SR EN Metodă de încercare în câmp deschis pentru determinarea eficacităţii preventive relative
252 a unui produs de protecţie a lemnului în contact cu solul
SR EN Produse de protecţia lemnului: Determinarea eficacităţii de protecţie împotriva
275 organismelor marine sfredelitoare
SR EN Produse de protecţia lemnului: Încercări în câmp pentru determinarea eficacităţii de
330 protecţie a unui produs de protecţia lemnului pentru folosire cu o acoperire şi înafara
contactului cu solul: metoda cu îmbinare în L
SR ENV Produse de protecţia lemnului: Determinarea eficacităţii faţă de microorganisme de
807 putregai moale şi alte microorganisme ale solului
SR ENV Produse de protecţia lemnului: Determinarea eficacităţii preventive faţă de ciuperci
839 lignicole bazidiomicete (tratamente superficiale)
Astfel, se prezintă în Figura 6-1 pierderile de masă înregistrate în urma unui test de
laborator de 16 săptămâni cu Merulius lacrymans, realizat conform EN 113 pe lemn de fag
martor şi tratat cu TCMBT (2-tiocianometiltio-benztiazol) sau TBTO (tributil-oxid de staniu
TOS).
Tratarea s-a făcut cu soluţii de concentraţii diferite şi, suplimentar, o parte din probe au
fost supuse, înaintea testării biologice, unui proces de îmbătrânire naturală (expunere în exterior
la factorii de mediu) pentru o perioada de 2 sau 4 luni. Astfel s-au putut determina atât efectul de
bioprotecţie al substanţelor analizate cât şi efectul de scădere a biodurabilităţii ca urmare a
spălării parţiale a antisepticului iniţial introdus în lemn. La concentraţii superioare ale produselor
de tratare (3,6 % pentru TCMTB şi doar 1,0 % pentru TBTO) durabilitatea fagului tratat s-a
înscris în clasa 1 de durabilitate (foarte durabil) şi efectul de protecţie a rămas nemodificat chiar
67
şi după 4 luni de expunere a lemnului tratat la factorii de mediu [108]. Rezultă astfel că
produsele testate pot fi foarte eficiente, dar eficienţa lor relativă este diferită.
Fag - Impregnare sub presiune

Merulius lacrymans
25
20
PM [%] 15
10
5
4
0 2 Îmbatrânire
0.00 0 [luni]
0.45 0.90 1.80
3.60
Concentratia TCMTB [%]
Fag - Impregnare sub presiune

M erulius lacrymans
25
20
PM [%]
15
10
5
4
0 2 Îmbatrânire
0.00 0 [luni]
0.10 0.33
1.00
Concentratia TBTO (TOS) [%]
Figura 6-1 Efectul concentraţiei soluţiei de tratare şi a lavabilităţii în timpul expunerii la factorii de mediu
(îmbătrânire naturală) asupra rezistenţei la biodegradare a lemnului de fag antiseptizat cu TCMTB şi TBTO
(TOS) [108]
În Figura 6-2 şi Figura 6-3 se prezintă aspecte din timpul încercărilor de laborator la
ciuperci de mucegai şi ciuperci xilofage (Serpulla lacrymans, Coniophora puteana) ale
produsului complex de protecţie Rombai G anterior prezentat. Testele de laborator au dovedid o
eficienţă mărită atât pe lemn de răşinoase cât şi pe foioase. Astfel se observă că probele tratate
nu au fost practic colionizate de fungii, aspectul şi proprietăţile fizico-mecanice fiind aparent
nemodificate după aceste teste. Prin comparaţie, probele martor netratate au fost puternic atacate
în condiţii similare de testare.
68
Figura 6-2 Comportarea epruvetelor din alburn de lemn de pin trastate cu Rombai G în timpul testului de
laborator la ciuperci de mucegai (după Baciu, INL Bucureşti)
A B
Figura 6-3 Testarea eficienţei de protecţie a produsului Rombai G împotriva ciupercilor xilofage: A-
diferenţe în colonizarea probelor martor (sus) şi trastate cu Rombai G (jos) funcţie de specia lemnoasă 1-fag,
2-alburn de lemn de pin; B-aspectul probelor de răşinos tratate cu Rombai G şi Rombai D1, D2 după testul
de putrezire de 120 zile (după Baciu, INL Bucureşti)
U.6.3 Tema de autoevaluare

1. Considerati urmatoarele substante simple de protectia lemnului: fluorura de sodiu, sulfat
de cupru, clorura de zinc.
a. Caracterizati aceste substante folosind informatiile din Tabelul 6-1.
b. Comparati aceste substante din punct de vedere al nocivitatii fata de om si mediu.
c. Comparati aceste substante din punct de vedere al eficientei de combatere a
biodaunatorilor lemnului.
d. Pentru ce clase de risc biologic ati recomanda aceste produse tinand cont de
rezistenta la apa? Cum s-ar putea utiliza aceste biocide in clasele de risc 3 si 4?.
2. Identificati cate 2 substante simple sau produse de protectie recomandate pentru fiecare din
cele 5 clase de risc biologic.
69
Unitatea de învăţare 7. Ignifugarea lemnului
Cuprins
Unitatea de învăţare 7. Ignifugarea lemnului............................................................................. 69
U.7.1 Introducere.................................................................................................................. 69
U.7.3 Consideraţii asupra combustibilităţii lemnului şi a principiilor de protecţie ignifugă.... 70
U.7.3.1. Lemnul ca material combustibil........................................................................... 70
U.7.3.2. Mecanismul combustibilitatii lemnului ................................................................ 72
U.7.3.3. Protectia ignifuga – definire si principii ............................................................... 73
U.7.4 Domenii în care se impune protecţia ignifugă a lemnului............................................. 74
U.7.5 Metode si produse de protecţie ignifugă a lemnului ..................................................... 75
U.7.5.1. Substante ignifuge -Mecanism de actiune ............................................................ 75
U.7.5.2. Clasificarea produselor tehnice pentru ignifugarea lemnului ................................ 76
7.5.2.1 Produsele de ignifugare prin impregnare............................................... 76
7.5.2.2 Produsele pentru ignifugarea superficială.............................................. 77
7.5.2.3 Produse tehnice de ignifugare ............................................................... 78
U.7.6 Metode de determinare a eficacităţii proceselor de ignifugare a lemnului şi materialelor
pe bază de lemn .................................................................................................................... 83
U.7.6.1. Proba de ardere.................................................................................................... 83
U.7.6.2. Metoda de determinare a propagării flăcării......................................................... 84
U.7.6.3. Însuşiri specifice ale lemnului ignifugat............................................................... 86
U.7.7 TEMA DE AUTOEVALUARE .................................................................................. 88
U.7.1 Introducere
Lemnul este un material combustibil datorita compozitiei sale chimice, fiind un
material organic bogat in carbon, hidrogen si oxigen.
Combustibilitatea lemnului este o calitate ce permite utilizarea lemnului ca si
material combustibil ecologic, neutru din punct de vedere al emisiei de bioxid de
carbon, in sensul ca in timpul vietii arborelui acesta absoarbe bioxid de carbon din
atmosfera pe care il transforma prin fotosinteza in materie organica, iar la arderea
lemnului materia organica se transforma in bioxide de carbon si apa, astfel icat
cantitatea degajata corespunde cantitatii absorbite de arborele viu.
Dar combustibilitatea lemnului este un mare inconvenient pentru utilizarea
lemnului in constructii si alte aplicatii, deoarece in prezenta unei surse de foc sau
scanteie poate declansa, intretine si raspandii incendii. De aceea pentru aceste utilizari
se impune ignifugarea lemnului, adica protectia sa impotriva focului. Aceasta este
menita sa creasca rezistenta lemnului la foc, fara a-l transforma insa in material
necombustibil. Lemnul ignifugat este mai sigur pentru constructii deoarece se aprinde
mai greu si arde mai incet, putandu-se controla si stinge mai usor un incendiu.
69
– Caracterizeze lemnul ca si material combudstibil si sa inteleaga factorii ce
influenteaza combustibilitatea lemnului;
– identifice domeniile de utilizare a lemnului ce impun ignifugarea sa;
– inteleaga mecanismul combustibilitatii lemnului si principiile de ignifugare;
– identifice, selecteze si utilizeze produse tehnice de ignifugare;
– evalueze efiucacitatea relativa a unor produse de ignifugare a lemnului dupa
rezultatele testelor specifice de laborator;
– sa prevada si conceapa tehnologii de ignifugare a elementelor de lemn din
constructii si alte aplicatii carew impun ignifugarea.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de circa 5 ore.
U.7.3 Consideraţii asupra combustibilităţii lemnului şi a principiilor de

protecţie ignifugă
U.7.3.1. Lemnul ca material combustibil

Combustibilitatea reprezintă proprietatea unui material de a se aprinde şi arde în prezenţa
aerului, contribuind la creşterea cantităţii de căldură degajate în incendiu (STAS 11357-90).
Combustibilitatea unui material este o consecinţă a compoziţiei sale chimice, dar este influenţată
şi de o serie de factori geometrici (dimensiuni. raportul suprafaţă /volum), precum şi de structură
şi densitate.
Din punct de vedere al combustibilităţii, materialele şi elementele de construcţii se
încadrează, pe baza încercărilor făcute în laboratoare de specialitate, în două grupe:
• incombustibile C0 (cele care sub influenţa focului sau a temperaturilor înalte nu se
aprind, nu ard mocnit şi nu se carbonizează);
• combustibile C1- C4 (cele care sub acţiunea focului sau a temperaturilor înalte se aprind,
ard mocnit sau se carbonizează)
Materialele combustibile se clasifică la rândul lor în patru clase funcţie de proprietatea lor
de a se aprinde uşor sau greu şi de capacitatea lor de a contribui la dezvoltarea incendiului:
• C1 - practic neinflamabil;
• C2 - dificil inflamabil;
• C3 - mediu inflamabil;
70
• C4 - uşor inflamabil.
Pentru materialele combustibile se defineşte şi măsoară conform SR 7249-99 viteza de
propagare a flăcării funcţie de care materialele se pot încadra în 6 clase de propagare a flăcării P
I - P VI.
Tabelul 7-1 Definirea claselor de propagare a flăcării la suprafaţa materialelor

combustibile, conform SR 7249-99
Clasa de propagare a flăcării Distanţa parcursă de flacără
[cm]
PI ≤ 10
P II 11…..25
P III 26…..40
P IV 41…..60
PV 61…..85
P VI ≥ 86
Lemnul este un material de natură organică alcătuit din compuşi care conţin în principal
carbon şi hidrogen, ce sunt elemente combustibile. Din acest motiv lemnul este un material
combustibil şi este aproape imposibil să fie făcut necombustibil.
Inflamabilitatea materialelor creşte odată cu creşterea raportului suprafaţă/volum. Astfel
o aşchie subţire de lemn se va aprinde şi va arde mai uşor decât un element cu secţiune mare, iar
un caz extrem este reprezentat de suspensia de praf de lemn în aer ce constituie un amestec
exploziv.
Inflamabilitatea şi combustibilitatea descresc pe măsură ce creşte densitatea lemnului,
respectiv descreşte volumul golurilor din lemn. Astfel viteza maximă de ardere descreşte
hiperbolic cu densitatea, pe când întârzierea aprinderii creşte parabolic cu aceasta [71].
Figura 7-1 Variaţia vitezei de ardere şi a duratei de aprindere funcţie de densitatea

lemnului (după Kollmann, 1968)
71
La aceeaşi densitate, o serie de elemente ale structurii anatomice, caracteristice diferitelor
specii, influenţează combustibilitatea lemnului. Astfel viteza de ardere la răşinoase este mai
scăzută decât la foioase, deoarece foioasele au vase care asigură o bună admisie a oxigenului şi o
evacuare a gazelor arse, pe când răşinoasele sunt alcătuite din traheide înguste închise la capete.
Viteza de ardere este mai mică la foioasele cu pori inelari decât la cele cu pori împrăştiaţi şi
creşte cu creşterea conţinutului de raze medulare (Kollmann, 1968).
Combustibilitatea şi puterea calorifică a lemnului sunt influenţate şi de conţinutul de
umiditate în sensul descreşterii acestora odată cu creşterea conţinutului de apă în lemn.
U.7.3.2. Mecanismul combustibilitatii lemnului
Înţelegerea principiilor de ignifugare a lemnului impune o examinare mai atentă a
procesului de combustie a lemnului cu fazele sale caracteristice. În faza iniţială a procesului de
combustie trebuie să existe o sursă de încălzire care să conducă la descompunerea chimică a
lemnului până la formarea de gaze combustibile, după care urmează faza de aprindere şi ardere a
gazelor rezultate.
Etapele importante ale acestui proces sunt [1, 2,6[:
• sub 70-80°C se produce uscarea lemnului; reacţiile chimice sunt nesemnificative;
• între 100-150°C are loc în continuare eliminarea apei; reacţiile chimice sunt neglijabile;
• între 150-200°C începe descompunerea termică cu formare de gaze preponderent
necombustibile (70 % bioxid de carbon - gaz necombustibil şi 30 % monoxid de carbon -
gaz combustibil); culoarea se schimbă din alb în brun începând carbonizarea,
• peste 225°C se produce aprinderea intermitentă a gazelor combustibile rezultate, a căror
procent este în creştere şi în a căror compoziţie apar hidrocarburile;
• la 260°C arderea gazelor devine continuă, iar procesul de ardere exoterm;
• peste 275°C viteza de gazeificare creşte brusc, concentraţiile de CO2 şi CO scad şi creşte
rapid concentraţia hidrocarburilor puternic inflamabile;
• peste 360°C are loc autoaprinderea, proces exoterm de ardere a lemnului după
îndepărtarea sursei iniţiale de căldură, cu condiţia existenţei unei cantităţi suficiente de
oxigen;
• gazeificarea cu formare de hidrocarburi şi puterea calorifică ating un maxim la 400°C;
• între 500-800°C continuă arderea lemnului până la cenuşă cu formarea de gaze
combustibile constituite preponderent din hidrogen şi monoxid de carbon.
72
Figura 7-1 Variaţia compoziţiei gazelor şi a puterii calorifice funcţie de temperatură în
procesul de combustie a lemnului [84].
În procesul descris, temperatura de aprindere a gazelor combustibile rezultate prin

descompunerea lemnului în prezenţa unei flăcări, situată între 225 şi 260°C, reprezintă o
temperatură importantă pentru protecţia lemnului împotriva focului. Totuşi, este de remarcat
faptul că datele din literatura de specialitate indică faptul că lemnul se poate aprinde şi prin
expunere prelungită la temperaturi mai joase (curba durată de aprindere/temperatură este
asimptotică la 150°C.
Sa retinem
• In procesul de ardere a lemnului exista doua temperaturi critice:

• Temperatura de aprindere a gazelor combustibile in prezenta unei flacari
situata la 225-260°C
• Temperatura de autoaprindere a lemnului de circa 360°C - peste care
procesul de ardere are loc fara sursa externa de flacara si este puternic
exoterm si necontrolabil
• Arderea lemnului este conditionata de prezenta oxigenului atmosferic
• Protectia lemnului impotriva focului trebuie sa actioneze impotriva realizarii
acestor conditii ale initierii si desfasurarii procesului de ardere a lemnului.
U.7.3.3. Protectia ignifuga – definire si principii

Din cele prezentate, rezultă că în lupta contra acţiunii focului trebuie să se evite
îndeplinirea simultană a celor două condiţii de bază ale arderii:
• încălzirea la temperaturi ridicate (împiedicându-se astfel formarea de gaze inflamabile);
• contactul cu aerul, respectiv oxigenul care întreţine arderea.
Contracararea acestor condiţii ale procesului de combustie reprezintă în fapt principiile
ignifugării lemnului.
73
Protecţia ignifugă a lemnului, reprezentând ansamblul de măsuri luate pentru mărirea
rezistenţei la foc, nu conduce la transformarea acestuia într-un material necombustibil ci doar la
o întârziere a aprinderii, iar după aprindere, la o încetinire a procesului de ardere, prin
suprimarea flăcării şi, pe cât posibil, la o stingere mai rapidă a jarului.
Efectul de întârziere a procesului de ardere este limitat şi conduce în practică la
prelungirea timpului necesar declanşării unui incendiu (la circa 30-60 minute), făcând astfel
posibilă luarea măsurilor de stingere [151].
Practic prin ignifugare se urmăreşte descreşterea combustibilităţii lemnului de la
clasele C3, C4 la clasele C1, C2. Totodată prin irgnifugare se reduce viteza de propagare a
flăcării până la o valoare corespunzătoare claselor PII-PIII, reducându-se riscul propagării
incendiului.
U.7.4 Domenii în care se impune protecţia ignifugă a lemnului

După cum s-a arătat anterior, lemnul este un material ce se aprinde şi arde uşor, încadrat
în clasele C3, C4 de combustibilitate. Chiar dacă modificată într-o măsură mai mică sau mai
mare, combustibilitatea rămâne şi o caracteristică a produselor pe bază de lemn, începând cu cele
clasice cum ar fi plăcile din fibre sau aşchii şi produsele stratificate, şi continuând cu cele mai
noi tipuri de compozite pe bază de lemn.
Lemnul şi produsele pe bază de lemn sunt materiale cu aplicaţii în sectoare foarte diferite,
dintre care unele impun reducerea combustibilităţii. Astfel, în prezent în ţară sunt în vigoare o
serie de normative care reglementează în mod direct sau implicit termoprotecţia lemnului:
• Hotărârea Guvernului României nr. 51/1992 (modificată în 1993) privind unele măsuri
pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor;
• Legea din 1995 privind calitatea în construcţii;
• Norme tehnice privind ignifugarea materialelor şi produselor combustibile din lemn şi
textile utilizate în construcţii (indicativ C. 58-1996).
Conform legii, siguranţa la foc reprezintă una din cerinţele calitative impuse
construcţiilor începând cu faza de concepţie şi proiectare şi continuând cu realizarea, utilizarea,
modernizarea sau transformarea în timp. Sistemul de cerinţe este diferenţiat funcţie de gradul de
importanţă al construcţiilor definit funcţie de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de
risc sub aspectul siguranţei.
Pentru darea în exploatare şi funcţionarea clădirilor înalte sau foarte înalte, a celor cu săli
aglomerate, a hotelurilor, spitalelor, căminelor de copii şi bătrâni, a celor destinate persoanelor
ce nu se pot evacua singure, precum şi a spaţiilor destinate unor activităţi ce prezintă pericol de
incendiu, este obligatorie obţinerea autorizaţiei de prevenire şi stingere a incendiilor. Cerinţele
74
pentru obţinerea acesteia pot include, de la caz la caz, şi ignifugarea materialelor combustibile,
respectiv a lemnului şi produselor pe bază de lemn.
Ignifugarea lemnului şi produselor pe bază de lemn se recomandă la construcţiile noi, la
modificarea sau schimbarea destinaţiei de utilizare a celor existente, precum şi periodic la
expirarea perioadei de menţinere a calităţii lucrării de ignifugare specificată de producător. În
afara lemnului utilizat direct în structura construcţiei (elemente de rezistenţă şi susţinere,
acoperişuri, case din lemn) se recomandă şi ignifugarea materialului lemnos utilizat pentru
tavane, închideri de spaţii, mascări, finisaje (lambriuri, panouri decorative), elemente utilizate
pentru realizarea izolării termice sau acustice.
Ignifugarea nu se recomandă în general pentru tâmplărie interioară şi exterioară,
pardoseli, mobilier sau elemente decorative din lemn deja finisate. Totuşi ignifugarea acestor
elemente sau a altora se poate realiza la cerinţa expresă a investitorilor sau proprietarilor.
Lucrările de ignifugare se realizează de personal instruit şi atestat în acest scop, cu
respectarea strictă a instrucţiunilor de utilizate a produselor ignifuge elaborate de producător.
Este obligatoriu ca aceste produse să fie avizate sau să aibă agrementul tehnic al
Comandamentului Trupelor de Pompieri, precum şi avizul Ministerului Sănătăţii asupra
toxicităţii.
U.7.5 Metode si produse de protecţie ignifugă a lemnului
U.7.5.1. Substante ignifuge -Mecanism de actiune

Bazată principial pe contracararea condiţiilor ce favorizează aprinderea şi arderea
lemnului, protecţia ignifugă a lemnului se realizează uzual prin tratarea cu substante speciale
numite substanţe ignifuge sau antipirine.
Substantele ignifuge actioneaza in sensul cresterii rezistentei la foc a lemnului printr-un
mecanism specific bazat pe obţinerea individuală sau simultană a următoarelor efecte de
protecţie [42,71,84,151]:
• Crearea unui strat superficial protector care izolează termic lemnul, împiedicându-se
astfel formarea de gaze combustibile, acest strat putând fi un înveliş sticlos rezultat prin
topirea ignifugului sau un înveliş spumos foarte bun absorbant de căldură.
• Răcirea suprafeţei lemnului ce se datorează caracterului endotermic al proceselor de
deshidratare, topire sau spumare a ignifugului.
• Rarefierea gazelor inflamabile ce se degajă din lemn în măsura în care acestea devin
necombustibile.
• Împiedicarea accesului oxigenului, respectiv al aerului, prin crearea unor bariere de
gaze inerte sau a unor învelişuri termorezistente aderente la lemn.
75
• Favorizarea carbonizării superficiale a lemnului, cu rol protector.
• Reducerea incandescenţei stratului de cărbune.
U.7.5.2. Clasificarea produselor tehnice pentru ignifugarea lemnului

După modul de acţionare şi de aplicare, produsele care se utilizează în practică pentru
ignifugarea lemnului se împart în următoarele grupe:
• Produse de ignifugare prin impregnare;
• Produse de ignifugare pe suprafaţă.
7.5.2.1 Produsele de ignifugare prin impregnare

Acestea reprezintă soluţii apoase ale unor substanţe ignifuge de tipul sărurilor de amoniu
sau alcalino-pământoase ale unor acizi anorganici (boric, fosforic, clorhidric, sulfuric, silicic) sau
substanţe organice cu conţinut de azot (carbamidă). Acţiunea ignifugă se bazează pe cumulul
unor efecte ignifuge ale substanţelor individuale sau rezultate prin reacţia componenţilor sub
influenţa temperaturii.
Exemple de saruri ignifuge utilizate ca solutii apoase de concentratie 10-20 % sunt:
octaboratul de sodiu (amestec de borax si acid boric), fosfatul de amoniu, sulfatul de amoniu,
clorura de amoniu, etc.
De remarcat ca produsele pe baza de bor sunt nu numai produse ignifuge ci si substasnte
biocide cu efect insecto-fungicid, ceea ce le confera un spectru larg de actiune in protectia
lemnului.
Sarurile ignifuge se pot utiliza individual sau combinate in diverse retete de ignifugare
astfel incat sa se cumuleze efectele de ignifugare caracteristice fiecarei substante. Retetele pot
contine pe langa saruri ignifuge si substante biocide. Acestea sunt necesare in cazul unor retete
cu saruri de amoniu pentru a contracara posibilul efect de favorizare a biodegradarii fungice
datorat prezentei azotului din ionul amoniu, sau pentru a largi spectrul de protectie.
Tabelul 7-2 EXEMPLE de retete de produse de ignifugare prin impregnare
Reteta 1 (C1 – 25% ) Reteta 3 ( C3 – 15% )

- Sulfat de amoniu 15 % Componenta 3.1:
- Borax 3%
- Borax 15 %
- Fosfat de amoniu 5%
- Apa 85 %
- Fluorura de sodiu 2%
Componenta 3.2:
- Apa 75 %
- Clorura de zinc 15 %
Reteta 2 (C2 – 20% ) - Apa 85 %
- Clorura de amoniu 15 %
Reteta 4 (C4 – 12% )
- Clorura de zinc 2%
- Borax 3% - Sulfat de amoniu 6%
- Water 80 % - Fosfat de amoniu 6%
- Apa 88 %
76
– Analizati compozitia retelor de mai sus si identificati natura si rolul
componentilor (substante ignifuge, substante biocide substante cu dublu rol ignifug
si biocid)
7.5.2.2 Produsele pentru ignifugarea superficială

Produsele pentru ignifugarea superficială sunt reprezentate de materialele ce realizează
pelicule ignifuge la suprafaţa materialului. Acestea se pot împărţi la rândul lor în:
a. Vopsele speciale ignifuge pe bază de silicaţi sau alte materiale anorganice în amestec
cu lianţi, ce asigură în special o protecţie ignifugă prin efect mecanic, de izolare a suprafeţei.
Unele produse conţin şi ignifuge organice. Peliculele rezultate pot fi acoperite cu vopsele pe bază
de ulei, emailuri alchidice, vopsele lavabile pentru zidărie.
b. Materiale peliculogene de finisare, transparente sau opace, cu conţinut de
ignifuge şi care asigură simultan protecţia ignifugă şi finisarea lemnului.
Produsele din ultima categorie reprezintă cea mai modernă opţiune pentru tratarea
lemnului folosit pentru amenajări interioare sau a mobilierului din spaţii destinate activităţii
publice. Faţă de o tehnologie clasică care ar cuprinde ignifugarea cu soluţii apoase prin
impregnare sau tratamente de suprafaţă adecvate (pensulare, pulverizare, imersie de scurtă
durată) urmată de uscare şi finisare cu produse peliculogene uzuale, în acest caz tehnologia se
reduce doar la finisarea lemnului cu aceste produse. În plus, se evită astfel defectele de calitate
(aderenţă necorespunzătoare, băşicări ale peliculei, uscare dificilă a peliculei) datorate unei
compatibilităţi limitate a materialelor de finisare clasice cu suprafeţele lemnoase ignifugate.
Acest aspect trebuie verificat în fiecare caz în parte.
Totuşi trebuie remarcat faptul că nu în toate cazurile materialele peliculogene ignifuge
formează pelicule de finisare de calitate corespunzătoare unei anumite utilizări. Observaţia se
referă la clasele de finisaj impuse pentru diverse tipuri şi părţi din mobilier. Astfel, este posibil
ca pentru o clasă superioară de finisaj (rezistenţe fizico-chimice şi mecanice deosebite ale
peliculei, ce se impun de exemplu pentru mobilierul de birou) să se opteze pentru ignifuge din
categoria 1 şi peliculogene clasice adecvate clasei de finisaj, sau pentru aplicarea suplimentară a
unui strat de lac clasic (de ex. poliuretanic) peste pelicula rezultată din peliculogenele ignifugate.
Şi în acest caz problemele de compatibilitate reciprocă a celor două sisteme de finisaj trebuie
anterior verificate.
O altă variantă foarte modernă este finisarea mobilierului de birou este acoperirea cu folii
speciale de plastic (în special PVC) care cumulează calităţile impuse privind rezistenţa
suprafeţelor la agenţi fizico-chimici şi mecanici, la lumină şi la foc.
77
7.5.2.3 Produse tehnice de ignifugare
Se prezintă în continuare (Tabelul 7-3) o serie de produse ignifuge utilizate în ţară.
Acestea realizează o protecţie avansată la foc a elementelor lemnoase care, în urma tratării, se
pot încadra în clasele C1 (practic neinflamabil) sau C2 (greu inflamabil) de combustibilitate,
respectiv clasele P II-P III de propagare a flăcării. Caracteristicile unora din aceste produse sunt
detailate în Error! Reference source not found., Error! Reference source not found. şi fişe
de produs.
Tabelul 7-3 Exemple de produse tehnice de ignifugare a lemnului utilizate în ţară
Produs Tip Domeniu de aplicare Mod de aplicare Grad de

protecţie
Ignifug FC Soluţie Lemn construcţii, Impregnare prin C2
amenajări interioare imersie, vid- P III
presiune
Ignifugant IL-AL-1-94 Soluţie Interior Imersie C2
Lemn răşinoase
I 107-1 Vopsea silicaţi Interior Pensulare P II
Brad, fag, PAL, PFL,
placaje
Diasil Vopsea silicaţi Interior Pensulare două Nespecificat
(două componente) Brad, fag, PAL, PFL, componente în
placaje straturi
succesive
Rosil Vopsea silicaţi Interior Pensulare, Nespecificat
Nu se aplică pe fag pulverizare
Tasil Vopsea silicaţi Interior Pensulare, Nespecificat
Nu se aplică pe fag pulverizare
VITAL RO-1şi 2 Vopsea silicaţi Interior Pensulare, C1, C2
Brad, fag, PAL, PFL, pulverizare P II
Unitherm Peliculogene Interior Pensulare, rulou, C1, C2
(gamă de produse) ignifuge Lemn masiv, suprafeţe pulverizare
termospumante furniruite
Uliflamme Vopsea ignifugă Interior Pensulare, rulou, C1
termospumantă Orice suport lemnos pulverizare
Lacuri intumescente Lac ignifugat Interior Pensulare, rulou, C1
A 650 P, A 651 P Orice suport lemnos pulverizare
Produsele din gama UNITHERM (firma Herbest din concernul Hoechst, Germania) sunt
produse ignifuge intumescente (termospumante). Ele conţin un amestec de substanţe chimice
care, în contact cu căldura şi flăcările dezvoltate de incendiu, reacţionează chimic şi formează o
spumă carbonică stabilă. Volumul spumei create poate fi până la de 10 ori volumul peliculei
înainte de încălzire.
Produsele din gama ULIFLAMME (Franţa) sunt pe bază de dispersii apoase de
copolimeri vinilici halogenaţi. Peliculele opresc propagarea căldurii şi răspândirea focului prin
formarea unor spume microporoase izolante şi degajarea de gaze extinctoare.
78
Tabelul 7-4 Caracteristicile fizico-chimice ale unor produse ignifuge din categoria soluţiilor apoase şi a vopselelor pe bază de silicaţi
Caracteristici Soluţii ignifuge Vopsele ignifuge pe bază de silicaţi

tehnice IGNIFUG FC1 IGNIFUGANT IL-A7 I-107-1 TASIL2 ROSIL VITAL RO
Aspect Soluţie Soluţie omogenă,slab Maro deschis Lichid alb sau
incoloră, verzuie (depuneri, colorat la cerere
limpede, miros necesită
de amoniac omogenizare)
Densitate 1,13 - -
Conţinut de substanţă 28 38 54 45
uscată min, [%]
pH 6,8 6,5-7 -
Aspecte tehnologice
Timp de scurgere 10 - 16-25
cupa STAS 4 mm, [s]
Consum specific Prin imersie: Prin băi duble şi vid- 500-1200 g/m2 500 g/m2 1200 g/m2 1000 g/m2
- 60 kg/m3 fag presiune : pensulare în 2- pensulare sau pensulare sau pensulare sau
- 20-25 kg/m3 - 60 kg/m3 3 straturi pulverizare în pulverizare în 2-3 pulverizare în 2
stejar 2-3 straturi straturi straturi
3
- 35-40 kg/m
răşinoase
Pulverizare:
- 200-400 g/m2
Durată de uscare - - 24 ore 20 ore 10 h
Durabilitatea tratării - 15 ani 2-3 ani
Notă: 1 Produsul Ignifug FC are şi proprietăţi fungicide şi este compatibil cu materialele peliculogene de finisare şi încleiere
2
Produsul este compatibil cu lacurile nitrocelulozice dar este incompatibil cu lacurile poliuretanice
79
Tabelul 7-5 Caracteristicile tehnice ale unor produse de finisare transparentă şi opacă, cu efect ignifug, din gama ULIFLAMME
Caracteristici tehnice Finisaj opac Finisaj transparent

ULIFLAMME Lac intumescent A 650 P Lac intumescent A 651 P
Domeniu de aplicare Finisaje de interior Finisaje de interior Finisaje de interior peste A 650P
Compoziţie de bază Dispersie apoasă pe de copolimeri Copolimer vinilic halogenat Copolimer vinilic halogenat
vinilici, pigmenţi, aditivi
Proprietăţi ignifuge Clasa de combustibilitate C1 Clasa de combustibilitate C1
Formează spumă microporoasă Formează spumă microporoasă izolantă, împiedică propagarea flăcării,
izolantă şi gaze extinctoare întârzie arderea
Avantaje Rol decorativ şi protector Rol estetic şi protector; Durabilitate nelimitată în timp a tratării
Caracteristici fizico-chimice
Aspect peliculă mat mat-mătăsos strălucitor
Culoare peliculă albă incolor - uşor chihlimbariu incolor
Densitate [g/cm3] 1,3 1,1 1,132
Vâscozitate la 20°C tixotropă Tsc 45-55 s /cupa AFNOR 6 mm Tsc 80 s /cupa AFNOR46 mm
Conţinut de nevolatile [%] ] 68,5 (volum) 39 (volum); 53 (masă) 40 (volum); 47 (masă)
Solvenţi apă aromatici apă
Termen de garanţie 6 luni 1 an 1 an
Aspecte tehnologice
Pregătire suport Curăţare, şlefuire, desprăfuire, fără Curăţare, şlefuire, desprăfuire Şlefuire uşoară a peliculei de lac A
decapare pelicule anterioare 650 P
Mod de aplicare Pensulare, rulou, pulverizare Pensulare, rulou, pulverizare pensulare
Curăţare instrumente Apă Diluant sintetic Apă
Consumuri specifice recomandate Lemn Metal Lemn
[g/m2] 350 1600 2 × 200 nenormat
Grosime peliculă [µm] -
stare umedă 300 1400 -
uscată 120-150 450-550 2 × 70
Durate de uscare la aer Nu sunt specificate - uscare la praf 30 min Nu sunt specificate
- uscare superficială 1,5 ore
- uscare finală 6 ore
Igienă şi protecţia muncii Inflamabil, nociv la inhalare
Observaţii Nu se va aplica sub 10°C Necesită acoperire cu A 651 P Nu se va aplica sub 12°C
80
FISE TEHNICE
UNITHERM - Sistem transparent de finisare şi protecţie ignifugă a lemnului
• Utilizare: în spaţii interioare, pe suporturi de lemn răşinos sau foios şi produse pe bază de
lemn.
• Pregătirea suportului: Suportul trebuie să fie uscat, fără praf, ceară, grăsimi. Straturile
vechi de vopsea trebuiesc înlăturate. Suprafaţa lemnului de răşinoase cu exudaţii de
răşină trebuiesc spălate cu solvenţi sau soluţii apoase de săpun cu un adaos de 5 %
amoniac, după care se vor spăla cu apă curată.
• Compatibilitate cu alte produse de protecţie: În cazul în care este necesară şi protecţia
biologică insecto-fungicidă, se recomandă tratarea anterioară a lemnului cu produse pe
bază de răşini ulei-alchidice antiseptizate.
• Grad de protecţie ignifugă: clasa C1 de combustibilitate
• Tehnologie de finisare recomandată:
• 2 straturi de grund Unitherm 19.010 la csp 200 g/m2 cu uscare şi şlefuire
intermediară cu H150
• 1 strat de lac ignifug incolor Unitherm 38.279 (mat) sau Unitherm 38.243 (lucios) la
csp 200 g/m2
Date tehnice
Caracteristica Grund ignifug 19.010 Lac ignifug mat 38.279
Lac ignifug lucios 38.423
Densitate, g/cm3 1,33 1,0
Punct de inflamabilitate, °C neinflamabil Peste 21°C
Temperatura de aplicare Peste 10°C Peste 10°C
Diluant Nu se diluează Unitherm 11089
Vâscozitatea de livrare Tsc 30-60 sec, cupa DIN 6 mm -
Vâscozitatea de aplicare:
- Aplicare cu peria sau Vâscozitatea originală Vâscozitatea originală
rulou
- Aplicare prin pulverizare Corectarea vâscozităţii se face Corectarea vâscozităţii se face
prin preîncălzire la 70°C pe baie prin adăugare de diluant până la
de apă, în etuvă sau pistol cu 20% din greutate
preîncălzitor
Condiţii de aplicare cu
pistol cu aer comprimat
- Tip duza Oţel V2A Oţel V2A
- Diametru duză, mm 1,5 1-1,2
- Presiune la duză, bar 3-4 3-4
- Presiunea în rezervorul cu
vopsea, bar 1-2 1-1,5
Obs: După aplicare cu pistolul pelicula poate fi netezită prin periere
81
Durate de uscare la 8 ore primul strat 1,5 ore uscare superficială
temperatura camerei 20°C max 18 ore al doilea strat
şi ϕ 65 %
Posibilităţi de refinisare sau După minim 8 ore şi maxim 18 ore
aplicare a unui strat final
colorat
Uscare completă După 4 zile După 4 zile
Curăţarea ustensilelor de Obişnuit cu apă, la care se poate Diluant unitherm 11089
aplicare adăuga până la 10 % acid acetic
sau 5 % agent de decalcifiere
Perioada de garanţie Minim 6 luni Minim 6 luni
Preţ aproximativ 9,0 Euro/kg 3,6 Euro/kg
UNITHERM - Sistem opac de finisare şi protecţie ignifugă a lemnului
• Utilizare: în spaţii interioare, pe suporturi de lemn răşinos sau foios şi produse pe bază de
lemn.
• Pregătirea suportului: Suportul trebuie să fie uscat, fără praf, ceară, grăsimi. Straturile
vechi de vopsea trebuiesc înlăturate.
• Grad de protecţie ignifugă: clasa C2 de combustibilitate
• Tehnologie de finisare recomandată:
• 1 strat de vopsea de bază Unitherm 38.303 la csp 300 g/m2
• 1 strat de email final alb sau colorat Unitherm 38.202 la csp 100 g/m2
Date tehnice
Caracteristica Vopsea de bază ignifugă Unitherm Email final
38.303 Unitherm 38.202
Densitate, g/cm3 1,31 1,25
Culoare Albă Albă
se poate colora cu coloranţi
uzuali
Mod de aplicare Pensulare, pulverizare, valţ
Temperatura de aplicare Peste 10°C Peste 10°C
Diluant Apă Apă
Vâscozitatea de aplicare Produsul se omogenizează perfect prin amestecare şi se diluează
dacă este necesar corespunzător modului de aplicare
Aplicarea stratului final de După minim 8 ore de uscare a stratului opac de bază la 20°C şi ϕ
email incolor sau colorat 65%
Curăţarea ustensilelor de Cu apă Cu apă
aplicare
Perioada de garanţie Minim 6 luni în containere orriginale nedesfăcute
OBS. Produsul se va feri de îngheţ
Preţ aproximativ 9,2 Euro/kg 7,8 Euro/kg
2,8 Euro/m2 0,8 Euro/m2
82
U.7.6 Metode de determinare a eficacităţii proceselor de ignifugare a lemnului
şi materialelor pe bază de lemn
Evaluarea eficacităţii substanţelor şi proceselor de ignifugare a materialelor utilizate în
construcţii se face prin două metode:
• Determinarea eficacităţii ignifugării prin proba de ardere, conform SR 652/1998, ce este
un normativ specific pentru lemn şi produse derivate (placaj, PAL, PFL dur şi poros);
• Determinarea clasei de propagare a flăcării pe suprafaţa materialelor, conform SR
7248/1999, ce este un normativ general pentru toate materialele combustibile utilizate în
construcţii.
U.7.6.1. Proba de ardere
Proba de ardere (SR 652/1998) urmăreşte stabilirea în condiţii de laborator a eficacităţii
produselor sau tehnologiilor de ignifugare. Încercarea are la bază determinarea pierderii de masă
a epruvetelor tratate cu produse ignifuge, în timpul unui proces controlat de ardere. Epruvetele
cu dimensiuni de (400×150×g) mm ignifugate şi condiţionate ulterior la (23±2)°C şi umiditate
relativă (50±10) %, se supun arderii în dispozitivul prezentat în Figura 7-2. Arderea se execută
într-o incintă lipsită de curenţi de aer la o temperatură de (20 ± 5)°C, utilizând flacăra unui bec
de gaz cu debit constant şi normat. Durata totală a arderii se stabileşte funcţie de grosimea (g) a
epruvetelor şi natura acestora (specie, tip de material lemnos) conform datelor tabelate din
normativul de încercare. După stingerea becului de gaz, se determină durata de menţinere a
flăcării independente sau a punctelor de incandescenţă, reprezentând durata de post-ardere sau
mocnire.
Figura 7-2 Aparatura pentru determinarea pierderii de masă prin proba de ardere: 1-
cântar cu taler superior, 2-stativ, 3- braţ orizontal, 4- cleme de prindere a ramei metalice, 5- bec
de ardere, 6- ramă metalică de fixare a epruvetei
83
Pierderea de masă P se exprimă în procente faţă de masa iniţială a epruvetei şi se
calculează conform ecuaţiei de mai jos. Ignifugarea se consideră eficientă şi produsul ignifug
corespunzător dacă media pierderilor de masă finale a epruvetelor încercate (se încearcă minim
două epruvete din aceeaşi probă) are o valoare mai mică sau egală cu valoarea maximă prevăzută
în SR 652/1998. Această valoare maximă este 30 % sau 35 % funcţie de tipul materialului
lemnos şi grosimea acestuia.
P = 100 × (G0-Gf)/G0 [%] (7-1)

unde:
G0 - masa iniţială a epruvetei, în g
Gf - masa finală a epruvetei, la 2 minute după oprirea flăcării, respectiv după post-ardere sau mocnire.
În mod opţional, în timpul arderii se pot citi la intervale regulate de timp (ex. la fiecare
minut sau 2 minute) masele momentane şi se pot calcula pierderile de masă înregistrate la
diferite intervale de timp. Se pot trasa astfel curbele de ardere în coordonate pierdere de masă
/timp. În cazul în care încercarea se face şi pe probe martor neignifugate, trasarea pe aceeaşi
diagramă a curbelor de ardere permite evidenţierea clară a efectului materialelor ignifuge
utilizate (vezi exemplele din capitolul 7).
U.7.6.2. Metoda de determinare a propagării flăcării
Metoda de determinare a propagării flăcării (SR 7248-99) oferă posibilitatea

caracterizării şi clasificării materialelor combustibile utilizate în construcţii din punct de vedere
al siguranţei contra incendiilor. Metoda se foloseşte pentru caracterizarea materialelor
combustibile omogene, compozite sau asocieri de astfel de materiale, care se utilizează în
construcţii ca suprafeţe expuse ale pereţilor sau plafoanelor. Metoda reprezintă în acelaşi timp şi
o metodă de verificare a calităţii materialelor şi lucrărilor de ignifugare.
Principiul metodei constă în determinarea distanţei parcurse de flacără în timp de 10
minute, pe suprafaţa materialului, încălzită la temperaturi de 150…500°C. Aparatura pentru
determinare (Figura 7-3) constă dintr-un panou radiant alimentat cu gaz, panou format dintr-o
baterie de şase radianţi ceramici aşezaţi vertical în acelaşi plan. Pe o parte a aparatului sunt
montate suportul port-epruvetă şi arzătorul pilot. Aparatul se calibrează astfel încât să se asigure
pe suprafaţa epruvetei un gradient descrescător de temperatură de la 435°C la capătul vecin
flăcării pilot (unde are loc aprinderea) până la 182°C la 82,5 cm de acesta. Epruvetele, cu
dimensiuni de (1050×220) mm şi grosime maximă de 25 mm, sunt montate în aparat după
prealabilă condiţionare la (23±2)°C şi umiditate relativă de (50±10) % până la masă constantă.
Pentru determinarea practică se aprind flacăra pilot şi radianţii şi, după atingerea regimului de
temperaturi de lucru, epruveta se aduce în poziţia de încercare. Încercarea durează 10 minute,
după care se măsoară distanţa maximă parcursă de flacără şi lungimea zonei arse.
84
Figura 7-3 Instalaţie pentru determinarea propagării flăcării conform SR 7248/99: 1-
radianţi, 2- suport metalic, 3- carcasă metalică de protecţie,4- suport port-epruvetă, 5- articulaţie,
6- clemă cu şurub, 7- arzător pilot, 8- furtunuri de cauciuc, 9- contor, 10- regulator de presiune
Ca rezultat al determinării se ia media aritmetică a trei determinări valide, funcţie de care

materialul se încadrează în una din cele 6 clase normate (P I-P VI) de propagare a flăcării
(Tabelul 7-4, Tabelul 7-5)
Inafara acestor standarde de bază pentru încercarea rezistenţei la foc a lemnului şi a
produselor pe bază de lemn, mai există următoarele normative de încercare, utile pentru
clasificarea produselor derivate din lemn din punct de vedere proprietăţilor ignifuge şi pentru
testarea mobilierului tapiţat:
• SR 13273-1 Placaj de lemn, plăci din fibre de lemn,plăci de aşchii de lemn şi plăci
decorative stratificate. Comportarea la foc. Clasificare.
• SR EN 1021-1 Mobilier: Evaluarea aprinderii mobilierului tapiţat. Partea 1: Sursă de
aprindere ţigara aprinsă.
• SR EN 1021-2 Mobilier: Evaluarea aprinderii mobilierului tapiţat. Partea 2: Sursă de
aprindere flacără echivalentă unui chibrit
85
U.7.6.3. Însuşiri specifice ale lemnului ignifugat
Exemplele prezentate în acest capitol evidenţiază ameliorarea rezistenţei la foc a
lemnului, prin tratarea superficială sau în profunzime, cu o serie de produse ignifuge a căror
compoziţie şi mod de acţionare au fost anterior prezentate (uliflasmme, Lac Unitherm, email
Unitherm, Ignifug FC). Probele lemnoase au fost tratate ignifug şi apoi testate prin proba de
ardere în cadrul unor cercetări efectuate în colaborare cu Institutul Naţional al Lemnului.
P ierderea d e masa P M
35
P M m ax 35% P M m ax 30% P M m ax 30%
30
25
20
[%]
15
10
0
Fag Ras inos P A L /P A F
Uliflam m e Lac Unitherm E mail Unitherm Ignifug FC
Figura 7-4 Eficienţa comparativă a unor produse tehnice de ignifugare funcţie de natura
suportului lemnos
Determinarea pierderii de masă finale, după durata de ardere normată funcţie de produs, a
scos în evidenţă următoarele (Figura 7-4):
• produsele ignifuge testate îndeplinesc condiţiile de eficacitate impuse, pierderile de masă
fiind situate în toate cazurile sub valorile maxim admise normate;
• eficacitatea protecţiei ignifuge depinde atât de natura produsului de ignifugare cât şi de
natura suportului lemnos;
• în gama de produse peliculogene ignifuge testate eficienţa a scăzut în ordinea Vopsea
Ulifllame (300 g/m2) > Lac Unitherm (200 g/m2) > Email Unitherm (400 g/m2).
Înafara determinării pierderii totale de masă, efectul ignifug este bine pus în este evidenţă
şi prin înregistrarea curbelor comparative de ardere (Figura 7-5) şi examinarea calitativă a
aspectului final al epruvetelor (Figura 7-6). Aceste determinări au fost efectuate pentru lemnul de
răşinos martor şi ignifugat în profunzime (băi simple), la un consum de 60 kg/m3, cu Ignifug FC,
produs cu proprietăţi ignifuge şi fungicide. Pentru o ameliorare mai avansată a biodurabilităţii o
parte din probe au fost tratate suplimentar şi cu un grund antiseptic (Sadolin Base).
86
C urbe de ardere
100
90
Rasinos 24 m m
80
70
P roba m artor
PM [%] 60
50
40
P M m ax 30 %
30
Ignifug FC
20
10 Ignifug FC/Grund
0
0 5 10 15 20
Durata arderii [m in]
Figura 7-5 Evidenţierea efectelor ignifuge şi determinarea eficacităţii relative a produselor

de ignifugare prin proba de ardere
Proba martor Ignifug FC Ignifug FC/Grund Base
Figura 7-6 Aspectul probei martor şi a probelor ignifugate de răşinos după proba de
ardere şi instalaţia experimentală
87
Sa retinem
• Ignifugarea reprezinta tehnologia de tratare a lemnului impotriva focului
• Ignifugarea se realizeaza cu produse ignifuge (de impregnare si superficiale)
• Efectul de ignifugare rezida in: intarzierea aprinderii, arderea cu viteza mai mica
si reducerea flacarii
• Eficienta ignifugarii depinde de produsul aplicat, tehnologia de aplicare si
consumul specific
• Consumurile specifice la ignifugare sunt relativ mari (400-600 g/mp) si este
importanta o concentrare a produselor ignifuge in stratul superficial.
U.7.7 TEMA DE AUTOEVALUARE
1. Utilizati informatia din aceasta unitate de invatare si experienta practica din orele de
laborator și propuneti o tehnologie de ignifugare (produs, mod de aplicare, consum
specific) pentru lemnul utilizat in constructia acoperisurilor (grinzi, capriori, astereala).
2. Calculati costul ignifugarii pentru 1 mp suprafata ignifugata (tehnologia propusa).
3. Eficienţa ignifugării se determină prin:

a) proba de ardere, procedeul fiind considerat eficient dacă lemnul nu se aprinde;
b) proba de ardere, procedeul fiind considerat eficient dacă după o durată de ardere normată
pierderea de masă este sub o valoare maximă admisă de 30 sau 35 %;
c) teste de biodegradare.
4. În procesul de combustie a lemnului, temperatura de 225°C reprezintă:

a) Temperatura de descompunere a celulozei
b) Temperatura de aprindere intermitentă a gazelor rezultate din descompunerea termică a
lemnului
c) Temperatura de autoaprindere.
Acest fenomen este explicat prin
……………………………………………………………………………………………
5. În urma probei de ardere se determină următoarele mărimi:

a) consumul specific de material de ignifugare;
b) pierderea de masă prin ardere;
c) cantitatea de cenuşă rezultată.
6. Ignifugarea este :
a) un procedeu de transformare a lemnului dintr-un material combustibil într-un material
necombustibil;
b) o protecţie antiseptică de combatere a biodăunătorilor;
c) un ansamblu de măsuri pentru mărirea rezistenţei la foc, care conduce la o întârziere a
aprinderii lemnului şi încetinirea arderii, micşorând riscul propagării incendiului.
88
Unitatea de învăţare 8. Protectia lemnului impotriva actiunii
factorilor de mediu
Cuprins
Unitatea de învăţare 8. Protectia lemnului impotriva actiunii factorilor de mediu ............. 89
U.8.1 Introducere.................................................................................................................. 89
U.8.3 Factori si fenomene de degradare ................................................................................ 90
U.8.4 Mecanismul degradării lemnului sub acţiunea factorilor de mediu............................... 91
U.8.4.1. Mecanismul de foto-degradare a lemnului ........................................................... 91
U.8.4.2. Rolul apei în degradarea lemnului în condiţii de exterior ..................................... 94
U.8.5 Metode de protecţie a lemnului împotriva degradării sub acţiunea factorilor de mediu 94
U.8.5.1. Principii de protectie............................................................................................ 94
U.8.5.2. Metode de acoperire a suprafeţei cu materiale peliculogene cu efect protector UV
......................................................................................................................................... 95
8.5.2.1 EXEMPLE DE TEHNOLOGII COMBINATE DE PROTECTIE SI FINISARE
(clasa de risc biologic 3)................................................................................................ 97
U.8.5.3. Integrarea masurilor de protectie a lemnului expus actiunii factorilor de mediu ... 98
U.8.6 TEMA DE AUTOEVALUARE ................................................................................ 100
U.8.1 Introducere
Lemnul neprotejat expus în condiţii de exterior îşi schimba relativ rapid
aspectul plăcut prin modificări de culoare, asperizarea suprafeţei, apariţia petelor de
mucegai şi a depunerilor de impurităţi diverse. Mai mult, în condiţii adecvate de
temperatură şi umiditate, este foarte probabilă o degradare mai avansată, care va afecta
şi proprietăţile fizico-mecanice, prin atacul ciupercilor de putregai şi a insectelor.
Aceste efecte sunt rezultatul unui proces complex de degradare datorat acţiunii
simultane a luminii, apei, fungiilor, prafului şi altor impurităţi mecanice din atmosferă,
precum şi a poluanţilor gazoşi din aer. Acest fenomen de degradare sub acţiunea
factorilor de mediu este cunoscut în literatura engleza de specialitate sub numele de
"weathering" sau, uneori, “natural ageing”, adică îmbătrânire naturală.
Aceasta unitate de invatare are in vedere intelegerea factorilor si mecanismelor
implicate in degradarea lemnului sub actiunea factorilor de mediu, precum si a
principiilor de protectie.

• inteleaga modul de actiune a factorilor de mediu asupra lemnului;
89
• inteleaga principiile de protectie a lemnului fata de actiunea factorilor abiotici
de mediu;
• cunoască și aplice tratamente adecvate pentru protectia lemnului fata de
actiunea factorilor de mediu.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de circa 3-4 ore.
U.8.3 Factori si fenomene de degradare

Lemnul neprotejat expus în condiţii de exterior sufera un proces complex de degradare
datorat acţiunii simultane a luminii, apei, prafului şi altor impurităţi mecanice din atmosferă,
precum şi a poluanţilor gazoşi din aer. Acest fenomen de degradare sub acţiunea factorilor de
mediu este cunoscut în literatura engleza de specialitate sub numele de "weathering" sau, uneori,
“natural ageing”, adică îmbătrânire naturală.
Principalii factori implicati in mecanismul de degradare sunt lumina solara, cu precadere
componenta ultra-violeta, si apa din precipitatii. Impurutatile atmosferice (solide si gazoase),
praful, vantul, asista degradarea lemnului. Actiunea acestor agenti abiotici determina modificari
de culoare, asperizarea suprafetei, eroziunea suprafetei cu evidentierea zonelor de lemn tarziu,
fisuri si crapaturi. Desigur ca agentii biotici activi in conditii de exterior (fungii, insecte) gasesc
conditii favorabile de dezvoltare pe lemnul supus actiunii factorilor de mediu si provoaca
fenomene de biodegradare specifice (discolorari superficiale, putregai, galerii), contribuind la
degradarea complexa a lemnului in conditii de exterior sub actiunea factorilor de mediu.
Cum este de aşteptat, factorii climatici cum ar fi radiaţiile solare puternice şi cantitatea de
apă căzută sub formă de ploaie influenţează în mod considerabil viteza de apariţie a fenomenelor
de degradare precizate. Viteza cu care vor apărea efectele vizibile datorate degradării sub
acţiunea factorilor de mediu depinde şi de specia lemnoasă, orientarea în raport cu punctele
cardinale (expunere spre sud, nord, etc.) şi modul de expunere a elementelor lemnoase în
construcţie: vertical (pereţi), orizontal (pardoseli) sau înclinat (acoperişuri), prezenţa în apropiere
a vegetaţiei (arbuşti, copaci) sau a altor construcţii poate avea un efect de adăpostire.
În general, pentru suprafeţe de lemn expuse din plin factorilor de mediu, va apărea
progresiv în timp o modificare de culoare spre gri şi, ulterior, o pătare datorată ciupercilor de
discolorare si mucegai. Modificarea permanentă a umidităţii atmosferice va determina cicluri de
uscare şi umezire pentru lemn, respectiv contrageri şi umflări ce vor duce la apariţia fisurilor şi
crăpăturilor precum şi la deformarea elementelor funcţie de modul de debitare. Acestea
90
favorizeaza patrunderea apei in profunzime si instalarea ciupercilor de putregai. In Error!
Reference source not found. se prezintă schematic modul de acţiune al factorilor de mediu
asupra lemnului şi fenomenele de degradare cauzate
Raze solare
Încălzire
Uscare
neuniformă
Tensiuni de
contragere-umflare
Absorbtia apei
Deformare în lemn
Pătrunderea apei în
profunzime
Degradare prin atac

de ciuperci
Figura 8-1 Degradarea lemnului sub acţiunea factorilor de mediu
U.8.4 Mecanismul degradării lemnului sub acţiunea factorilor de mediu

Înţelegerea principiilor de protecţie a lemnului la acţiunea factorilor de mediu impune
aprofundarea mecanismului de degradare a lemnului sub acţiunea acestor factori. Cercetările
efectuate pe plan mondial în acest domeniu au arătat că factorii cheie în acest proces de
degradare sunt lumina, în special prin componenta ultravioletă (UV), şi apa
[36,39,53,54,102,103,115]. Poluanţii atmosferici cum ar fi bioxidul de sulf şi bioxidul de azot
măresc considerabil viteza procesului.
U.8.4.1. Mecanismul de foto-degradare a lemnului

Constituită din radiaţii electromagnetice de diferite lungimi de undă şi intensităţi, lumina,
naturală sau artificială, are o acţiune marcantă asupra aproape tuturor materialelor.
Unităţile de energie radiantă, cuantele, au fiecare o energie E, direct proporţională cu
frecvenţa ν, şi invers proporţională cu lungimea de undă λ. Astfel, considerând spectrul
radiaţiilor electromagnetice cuprinzând radiaţii din domeniul ultraviolet (UV), vizibil (VIZ),
91
infraroşu (IR), lungimile de undă cresc în sensul UV-VIZ-IR, iar energiile corespunzătoare
descresc în acelaşi sens.
Unde radio
Raze X
Lungimea de undă [nm]
200 400 800 2500 25000 200000
IR chimie organică
ULTRAVIOLET
IR îndepărtat
IR apropiat
VIZIBIL
600 300 150 47,9 4,79

Energia radiaţiei [kJ/mol]
Figura 8-2 Spectrul radiaţiilor electromagnetice cu evidentierea domeniilor din lumina solara
Acest fapt explică de ce lumina din domeniul UV, cu cuante de energie maximă (300-600
kJ/mol), produce cele mai mari modificări asupra materialelor prin reacţii foto-chimice de
destrucţie, iar cuantele din domeniul IR afectează negativ aceleaşi materiale prin efectul termic
caracteristic.
Adâncimea maximă de pătrundere în lemn a radiaţiilor electromagnetice variază invers
proporţional cu energia lor astfel:
- 75 µm pentru radiaţii UV;
- 200 µm pentru radiaţii VIZ;
-1500 µm pentru radiaţii IR.
Valorile prezentate au fost determinate prin metode fotometrice pe lemn de conifere şi
pot fi influenţate de culoarea iniţială a lemnului şi variaţia acesteia în timpul iradierii [41].
Lumina din domeniul UV şi VIZ modifică culoarea lemnului în sensul închiderii sau
deschiderii sale funcţie de esenţa lemnoasă, efectul putând fi dpdv estetic pozitiv sau negativ.
Lemnul unor specii devine alb sau cenuşiu, pe când pentru alte specii capătă o nuanţă galben-
portocalie până la roşu-brun, funcţie de compoziţia chimică şi în special conţinutul de lignină şi
substanţe extractibile. Asupra modificării culorii mai au de asemenea influenţă şi alţi factori:
temperatura, umiditatea, compoziţia atmosferei, precum şi modificarea chimică a lemnului.
Exemplul 1: Lemnul de molid şi larice îşi modifică diferit culoarea după cum acţiunea
luminii se concertează sau nu cu acţiunea apei. Astfel în exterior sub influenţa directă a factorilor
atmosferici devine cenuşiu pe când în interior se închide la culoare până la roşu-brun. Înafară de
aceasta, în condiţii de exterior suprafaţa lemnului devine mai rugoasă ca urmare a spălării
compuşilor intermediari de destrucţie şi efectului abraziv al particulelor de praf.
92
Exemplul 2: Experimentări efectuate pe mostre de lemn de mesteacăn şi sequoia expuse
acţiunii radiaţiilor UV în atmosferă cu compoziţie diferită au arătat că pentru o atmosferă
compusă din oxigen, azot şi argon se produc închideri pronunţate de culoare în câteva ore.
Continuând expunerea în atmosferă de oxigen şi azot lemnul îşi recapătă culoarea iniţială, pe
când în atmosferă de azot şi argon închiderea de culoare se accentuează.
Exemplul 3: Lemnul modificat chimic prin acetilare este nu numai mult mai stabil
dimensional şi rezistent la biodegradare dar şi mai rezistent la lumină.
Studiul modificărilor ce apar în structura lemnului ca urmare a acţiunii luminii a relevat
următoarele aspecte [41]:
• modificări însemnate apar numai în cazul unei perioade lungi de expunere, a unor radiaţii
de energie mare (UV), sau în cazul influenţei concomitente a unor factori suplimentari
(precipitaţii, temperatură);
• degradarea începe la o intensitate relativ mică a radiaţiei UV cu atacarea lamelei
mediane, deci a zonelor bogate în lignină;
• dacă intensitatea şi durata radiaţiei sunt mari se distruge şi peretele secundar cu formarea
de caverne caracteristice;
• procesele de foto-degradare încep cu reacţiile de degradare ale ligninei ce absoarbe
radiaţiile din domeniul UV pe care celuloza nu le absoarbe, astfel că din coeficientul total
de absorbţie a luminii şi din cel al proceselor de degradare, contribuţia ligninei este de
80-95%, a holocelulzei 5-20%, iar a substanţelor extractibile de doar 2%;
• capacitatea de absorbţie a radiaţiilor UV de către lemn este direct proporţională cu
conţinutul de lignină şi în timpul iradierii cu radiaţii UV conţinutul de lignină scade ca
urmare a reacţiilor de fragmentare şi demetoxilare; 80-95 % din procesele de
fotodegradare a lemnului afectează lignina ce se descompune în produşi solubili în apă;
• iniţiată prin foto-destrucţia ligninei, degradarea continuă cu afectarea celulozei.
Acest mecanism complex al foto-degradării lemnului a fost confirmat de analiza unor
probe de lemn de molid şi larice prelevate din colibe alpine aflate la altitudini de 1200-1600m,
care au fost expuse radiaţiilor solare timp de 50-120 ani. S-a constatat că o destrucţie aproape
completă a ligninei şi o solubilizare în proporţie de 55-75% a lemnului în soluţie de NaOH 1% la
100°C, fapt explicabil prin degradarea catenelor macromoleculare de celuloză în special la
nivelul legăturilor 1,4-β-glicozidice. Gradul de polimerizare pentru celuloză a fost de numai 100
la suprafaţa probelor şi de circa 1600 la 28 mm de suprafaţă [41].
93
U.8.4.2. Rolul apei în degradarea lemnului în condiţii de exterior
În cazul expunerii în condiţii de exterior paralel cu foto-destrucţia componentelor
lemnului are loc şi spălarea produşilor de degradare a ligninei. Acest fapt a fost dovedit prin
pierderea de masă înregistrată pentru probe de lemn iradiate cu radiaţii UV din domeniul 240-
310 nm. Valorile pierderilor de masă au fost direct proporţionale cu temperatura la care s-au
efectuat experimentările, energia radiantă şi au fost mult mărite pentru probele imersate în apă.
Macroscopic efectul de spălare a compuşilor de fotodegradare a ligninei se traduce prin
asperizarea suprafeţei şi denivelarea sa în sensul evidenţierii lemnului târziu de cel timpuriu.
Zonele de lemn timpuriu mai bogate în lignină şi mai puţin dense vor apărea adâncite faţă de
lemnul târziu cu conţinut mai redus de lignină şi mai dens. Eroziunea datorată factorilor
mecanici (praf) acţionează în acelaşi sens şi este favorizată de scăderea conţinutului de lignină ce
reprezintă elementul de cementare în structura lemnului.
În concluzie, degradarea lemnului sub acţiunea factorilor de mediu este un fenomen de
suprafaţă datorat degradării ligninei, sub influenţa radiaţiilor UV, până la produşi solubili în apă.
Spălarea acestor compuşi duce la o suprafaţă rugoasă, denivelată, bogată în celuloză şi
susceptibilă la atac biologic în condiţii adecvate de temperatură şi umiditate. Factorii cheie în
acest proces sunt lumina UV şi apa.
U.8.5 Metode de protecţie a lemnului împotriva degradării sub acţiunea

factorilor de mediu
U.8.5.1. Principii de protectie
Factori de degradare Principiu de contracarare Metode practice

Substanţe captatoare sau ecran 0. Pre-tratare cu subst. ecran UV
Radiaţii UV pentru UV
A: Finisare cu produse
- Organice
peliculogene de exterior, cu
- Pigmenţi anorganici
captatori UV
Substanţe peliculogene
Transparente
Apă – variaţii de umiditate - Grunduri de impregnare
Semi-transparente -LAZURI
- Pelicule de finisare
Opace
Agenţi de biodegradare - Biocide B: Pre-tratare cu produse
biocide (înainte de finisare)
(clasa de risc biologic 3) - Modificare chimică –
C. Produse complexe de protecţie
tehnologie alternativa de
şi finisare pt. exterior (similar A)
bioprotectie
Principii de protectie
Tehnologii principiale de Tehnologia tip 1: Tehnologia tip 2:
tratare-finisare 2 faze 1 faza
B (bioprotecţie); A (finisare) C (protecţie şi finisare cumulat)
Specii durabilitate 4,5; uşor de Specii durabilitate 2,3, (4), greu
tratat impregnabile
94
In tabelul de mai sus sunt sinztetizati factorii abiotici si biotici ce produc degradarea
lemnului in conditii de exterior, sub actiunea factorilor de mediu, inafara contactului cu solul
(ceea ce corespunde clasei de risc biologic 3), precum si principiile de contracarare a cestora,
respectiv metodele practice de actiune.
Metodele de protecţie a lemnului împotriva degradării sub acţiunea factorilor de mediu
urmăresc contracararea factorilor cheie în acest proces ( radiatii UV, apa si agentii de
biodegradare activi in clasa 3 de risc biologic) şi pot fi clasificate în [102]:
• Pre-tratamente fizico-chimice ale suprafeţelor în vederea finisării (B+A);
• Modificarea chimică a lemnului;
• Metode de acoperire a suprafeţei cu materiale peliculogene cu efect protector UV (A
sau C).
U.8.5.2. Metode de acoperire a suprafeţei cu materiale peliculogene cu efect protector UV
Modificarea culorii lemnului sub influenţa luminii se produce atât pentru lemnul natur cât
şi pentru lemnul finisat. Radiaţiile UV pătrund prin peliculele transparente, sunt absorbite la
suprafaţa lemnului iniţiind reacţiile de foto-degradare a lemnului. Aceste modificări chimice
superficiale determină modificarea calităţii suprafeţei afectând negativ adeziunea la suport a
peliculei de finisare. Jocul lemnului sub influenţa variaţiilor continue de umiditate va determina
în timp fisurarea peliculelor dacă acestea nu sunt suficient de elastice. Fisurările, modificările de
aderenţă, precum şi comportamentul diferenţiat între lemnul târziu şi cel timpuriu, duc la
desprinderi şi pierderi de peliculă. Pierderile de peliculă precum şi fisurările şi exfolierile locale
favorizează pătrunderea apei şi crearea condiţiilor pentru atacul biologic. Toate aceste fenomene
explică de ce sistemele clasice de finisare transparentă a lemnului nu pot oferi, de sine stătătoare,
o protecţie corespunzătoare a lemnului la acţiunea factorilor de mediu. Utilizarea în exterior a
unor astfel de sisteme de finisare va impune lucrări dese şi repetate de refinisare [31].
A B
Figura 8-3 Aspecte ale degradarii lemnului nefinisat (A) si finisat opac (B) sub actiunea factorilor de mediu
95
Adăugarea în materialele de finisare a unor substanţe captatoare de radiaţii UV (oxizi de
fier sau crom, pigmenţi organici micronizaţi, pigmenţi anorganici, compuşi organici fenolici,
etc.) poate împiedica sau diminua acţiunea distructivă a factorilor de mediu asupra suprafeţei
lemnului, oferind posibilitatea obţinerii unor suprafeţe finisate transparent, semi-transparent sau
opac rezistente în timp minim 5 ani [31].
În general, sistemele de finisare opace oferă cea mai bună protecţie a lemnului în condiţii
de exterior, pe când sistemele transparente oferă cea mai slabă protecţie. În condiţiile utilizării
aceluiaşi peliculogen de bază (se recomandă sistemele apoase pe bază de acrilaţi şi sistemele în
solvenţi pe bază de răşini alchidice), diferenţa este dată de prezenţa pigmenţilor în primul caz.
Pigmenţii conferă nu numai opacitate şi culoare peliculei ci şi un grad avansat de protecţie UV
prin capacitatea lor de a absorbi aceste radiaţii. Mai mult peliculele opace sunt mai rezistente
mecanic, deşi mai puţin elastice, şi sunt mai permeabile la vaporii de apă favorizând echilibrarea
umidităţii lemnului.
Totuşi utilizarea lemnului în construcţii se face şi în scop estetic. În acest sens se preferă
de multe ori un sistem de finisare care să permită evidenţierea texturii şi frumuseţii lemnului. De
aceea s-au dezvoltat în special în ultimii ani aşa numitele “Lazuri”, sisteme semi-transparente
incolore sau colorate de finisare a lemnului. Acestea conţin o serie de pigmenţi micronizaţi pe
bază de oxizi de fier şi/sau de natură organică cu rol de protector UV şi de conferire a culorii.
Dimensiunea extrem de mică a parrticulelor de pigment îi face practic transparenţi, astfel că
structura lemnului va rămâne evidentă. O tehnică specială de introducere a acestor captatori UV
direct în procesul de polimerizare pentru obţinerea răşinii face ca aceştia să fie fixaţi ireversibil
în peliculă, sistemul de finisare fiind astfel foarte durabil la foto-degradare [31].
Lazurile sunt de două tipuri şi anume
• lazuri de impregnare, L.i., care se absorb în lemn, au şi proprietăţi biocide şi formează o
peliculă abia perceptibilă la suprafaţa lemnului; lemnul astfel tratat necesită finisare
ulterioară cu un peliculogen clasic sau o lazură de tipul 2;
• lazuri care formează pelicule groase, L.p., care se aplică pe lemn în două (sau mai
multe) straturi succesive cu uscare intermediară şi formează pelicule evidente pe
suprafaţa lemnului; nu necesită finisare suplimentară.
Lazurile se prepară într-o gamă foarte diversă de culori ce pot fi cele corespunzătoare
anumitor specii lemnoase (pin, molid, nuc, stejar nou, stejar vechi, nuc, nuc african, mahon, teak,
etc) sau culori de bază (galben roşu, verde, albastru, negru). Lazurile se utilizează cel mai
frecvent pentru uşi exterioare, ferestre, garduri, elemente exterioare de lemn ale caselor, mobilier
de grădină. Anumite sortimente din aceste produse sunt recomandate chiar şi pentru finisarea
mobilierului de interior.
96
Tabelul 8-1 Exemple de lazuri folosite pentru protejarea lemnului în condiţii de exterior
Firma Tip produs Exemple Observaţii

Remmers - Germania L.i. Adolit Bauholz TQ 2
L.p. Aidol Hzdro-Fensterlasur Pe bază de apă
Aidol Farblasur Pe bază de solvenţi
RONSEAL - Anglia L.p. Ronseal Wood stain 5 Protecţie pentru 5 ani
Low maintenance wood finish Protecţie pentru 10 ani
Sadolin Nobel Woodcare - G.i. (grund) Sadolin base Protecţie pentru 5 ani
Danemarca L.p. Sadolin extra
Domenii de aplicabilitate
În Tabelul 8-1 sunt prezentate doar câteva exemple din multitudinea de astfel de produse
de finisare a lemnului comercializate de diverse firme. Tot în această categorie pot fi încadrate
produsele Rombai D1-D2 prezentate în capitolul 7.
8.5.2.1 EXEMPLE DE TEHNOLOGII COMBINATE DE PROTECTIE SI FINISARE

(clasa de risc biologic 3)
Se prezinta in continuare 3 exemple de tehnologii combinate de bioprotectie si finisare cu
produse de la firme diferite concepute pe urmatorul principiu:
• Asigurarea efectelor de bioprotecţie necesare – se realizeaza cu Grunduri de
impregnare biocide. Se aplică în 1-2 straturi.
• Aspectul estetic (culoare), rezistenţa la lumină şi formarea peliculei de finisare – se
realizeaza cu Lazuri.
Exemplul 1
Produs Pelicu- Csu Densitate Csp / strat Uscare Aspect
logen % g/cm3 g/m2 Proprietăţi
Sadolin Base Răşini 8 0,81 150-200 2h Incolor Is-Fg
Sadolin Extra alchi- 45 0,89 100-140 14 h UV,Colorat, semilucios,
Sadolin Classic dice 30 0,86 120-140 12-24 h Colorat, Is-Fg, mat
Tehnologii recomandate pentru durabilitate sporită
Varianta 1: lemn esenţă moale Varianta 2: lemn esenţă tare
1 strat Sadolin Base 1 strat Sadolin Base
2 straturi Sadolin Classic 1 strat Sadolin Classic
1 strat Sadolin Extra 2 straturi Sadolin Extra
97
Exemplul 2
DUFA – Romania
Produs Pelicul Csu Dens Csp / strat Uscare Aspect Preţ EURO
ogen % g/cm3 g/m2 Proprietăţi 2,5 l cu TVA
Holzgrund Răşini saturare Incolor Is-Fg 7,27
Holzlasur alchi- 70-80 24 h Is-Fg, 11,71
dice UV,Colorat,
semilucios,
Holzveredlung acrilic 100 10-12 UV, rez apă, 25,06
24 h mătăsos
Varianta 1: Varianta 2: Obs
1 strat impregnare la saturare 1 strat impregnare la saturare U lemn
Holzgrund Holzgrund
3 straturi Holzlasur 2 straturi Holzveredlung
Exemplul 3
VILLA –Policolor Policolor Bucureşti-România Magazin Braşov
Bucureşti-România Magazine April
Produs Pelicul Csu Dens Csp / strat Uscar Aspect Preţ
ogen % g/cm3 g/m2 e Proprietăţi
Villa Prima Răşini 13-14 0,85 100-150 6-7 h Incolor Is-Fg
alchi- 1-2 straturi
Villa Supra dice 30-36 0,87 80-120 12-24 Is-Fg, UV,
(lazura) 1-2 straturi Colorat,
semilucios,
Villa Ultra 48-55 0,93 80-120 12-24 Colorat, Is-Fg,
(lac) 1-2 straturi UV, lucios
Varianta 1:suprafeţe mari, lemn mai Varianta 2: ferestre, mobilier Obs
puţin prelucrat grădină, lemn esenţă tare
2 straturi Villa Prima 2 straturi Villa Prima U lemn 12-14 %
2 straturi Villa Supra 2 straturi Villa Ultra
Obs. Preţuri aproximative 15-20 RON/l
Pe acelasi principiu se pot concepe tehnologii adecvate cu alte produse similare ca tip,
solubile in solventi organici sau hidrosolubile, existente pe piata.
U.8.5.3. Integrarea masurilor de protectie a lemnului expus actiunii factorilor de mediu
Masurile de protectie a lemnului impotriva actiunii factorilor de mediu prin finisare cu
produse speciale cu absorbanti UV (zona albastra), pentru a fi eficienta trebuie sa se integreze
intr-un program mai cuprinzator de masuri de protectie a lemnului utilizat in conditii de exterior,
dupa cum se prezinta in Tabelul 8-2.
Se observa importanta protectiei constructive (solutii inteligente care sa minimizeze
actiunea factorilor distructivi), alegerea corecta a materialului, precum si aplicarea masurilor de
bio-protectie (zona galbena). Acestea pot fi realizarte inaintea finisarii sau concomitent cu
aceasta in cazul utilizarii unor produse complexe de finisare cu produse ce contin atat biocide cat
si captatori UV.
98
In toate cazurile este deosebit de importanta urmarirea permanenta a starii materialului
tratat (lemn si pelicule de acoperire) si executarea unor operatii periodice de intretinere
(refinisari – zona verde) la cele mai mici semne de degradare pentru a evita aparitia fenomenelor
grave.
Tabelul 8-2 Măsuri de protecţie constructivă şi chimică pentru lemnul utilizat în condiţii de exterior
Măsuri de protecţie
Tip Scop Exemple de realizare
Concepţia de Evitarea (reducerea) expunerii directe - acoperişuri, streşini, pante de
construcţie (proiectul) la acţiunea razelor solare şi a ploii, în scurgere
special a secţiunilor transversale în - izolare
lemn
Alegerea materialului Mărirea durabilităţii construcţiei şi Specii lemnoase caracterizate
reducerea incidenţei fenomenelor de prin:
dgradare - stabilitate dimensională
- durabilitate naturală mărită
- impregnabilitate facilă
Bio-Protecţia chimică Prevenirea atacului ciupercilor şi Impregnarea sau tratarea
insectelor superficială cu substanţe de
bioprotecţie
Protectia impotriva - Reducerea fenomenelor de - Acoperirea în 1-2 straturi cu
factorilor abiotici - îmbătrânire prin foto-destrucţie produse peliculogene opace
Izolarea prin acoperire - Izolarea faţă de apă (eventual antiseptizate)
a suprafeţelor - Stabilizarea dimensională şi - Acoperirea în 2 straturi cu
reducerea crăpăturilor şi fisurilor produse semi-transparente
- Izolarea faţă de microorganisme pigmentate (lazuri) cu efect
protector UV
- Pre-tratarea chimică a
suprafeţei şi acoperirea cu
peliculogene transparente
Urmărirea comportării Controlul periodic al stării de - Controlul şi reîmprospătarea
în timp conservare pentru planificarea peliculei protectoare de finisare
lucrărilor de întreţinere la intervale de 3-5 ani
- Înlocuirea părţilor deteriorate
Sa ne reamintim – Sa retinem
• Lemnul utilizat in conditii de exterior sub actiunea factorilor de mediu trebuie
protejat prin acoperire (finisare) cu produse speciale de exterior, continand
captatori / absorbanti UV
• Lemnul utilizat in conditii de exterior sub actiunea directa a factorilor de mediu
se poate afla in clasele de risc biologic 3 si 4 si necesita si bioprotectie (functie
de durabilitatea naturala)
• Bioprotectia si finisarea cu rol protector fata de radiatiile UV si apa se pot face
in etape diferite sau cumulat
99
• Aceste masuri de protectie chimica trebuie asociate cu masuri de protectie
constructiva (pante sau alte sisteme pentru scurgerea apei, izolarea sectiunilor
transversale, debitare / incleiere care sa evite deformatiile si crapaturile)
Realizati o colectie de imagini fotografice in care sa surprindeti degradarea

lemnului finisat si nefinisat sub actiunea directa a factorilor de mediu
U.8.6 TEMA DE AUTOEVALUARE
Cautati (internet, cataloage de firme) informatii despre o gama de produse recomandate pentru
protectia si finisarea lemnului in conditii de exterior fara contact cu solul.
a. Prezentati firma, denumirea si caracteristicile produselor
b. Precizati tehnologia de tratare / finisare propusa
c. Calculati costul tratarii pentru 1 mp suprafata (costul materialelor).
100
Unitatea de învăţare 9. Procedee tehnice de tratare a lemnului
Cuprins
Unitatea de învăţare 9. Procedee tehnice de tratare a lemnului ................................................ 101
U.9.1 Introducere................................................................................................................ 101
U.9.2 Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................. 102
U.9.3 Tipuri de procedee de tratare şi domenii de aplicabilitate........................................... 102
U.9.4 Tratamente fără presiune ........................................................................................... 105
U.9.4.1. Pensularea şi pulverizarea.................................................................................. 105
U.9.4.2. Imersia .............................................................................................................. 106
U.9.4.3. Impregnarea prin băi simple .............................................................................. 107
U.9.4.4. Impregnarea prin băi duble calde - reci .............................................................. 109
U.9.5 Tratamente cu presiune ............................................................................................. 111
U.9.5.1. Procedeul cu celule pline ................................................................................... 112
U.9.5.2. Procedeul cu celule goale .................................................................................. 117
U.9.6 Eficacitatea comparativa a procedeelor de impregnare............................................... 118
U.9.7 TEST DE AUTOEVALUARE .................................................................................. 119
U.9.1 Introducere
Din capitolele anterioare a rezultat faptul că o multitudine de procedee de
protectia lemnului se bazează pe tratarea acestuia cu substanţe chimice. Deşi natura
acestora, principiul de acţiune şi efectele sunt diferite, procedeele de aplicare a
produselor chimice de tratare pe lemn sunt comune. Acestea se impart in doua grupe
principale functie de profunzimea tratarii: procedee superficiale si procedee de
impregnare in profunzime.
Aceste procedee au fost dezvoltate iniţial pentru bioprotecţia chimică a
lemnului dar sunt in prezent aplicate în tehnologii de ameliorare din cele mai moderne
cum ar fi modificarea chimică sau tratarea cu substanţe polimerice sau precursori
reactivi. Aplicarea unor substanţe de ameliorare cu rol diferit prin procedee similare
este avantajoasă din punct de vedere practic pentru că permite obţinerea unor efecte de
ameliorare combinate. Chiar şi în protecţia lemnului se remarcă tendinţa actuală de
formulare a unor produse complexe de protecţie combinată: biologică insecto-
fungicidă, ignifugă şi împotriva factorilor de mediu, cu efecte combinate de protecţie şi
rol de finisare.
In aceasta unitate de invatare se prezinta cele mai importante procedee tehnice
de tratare a lemnului utilizate pentru protectia lemnului si alte tehnologii moderne,
alternative de ameliorare complexa a caracteristicilor sale naturale.
101
– inteleaga si diferentieze procedeele tehnice de tratare a lemnului din punct de
vedere al principiilor implicate, nivelului de tratare si eficientei;
– inteleaga principiile de alegere a procedeului de tratare functie de tipul
reperului tratat, clasa de risc biologic, impregnabilitatea speciei, durata de viata
preconizata pentru lemnul tratat;
– prezinte principalele faze si conditile tehnologice de realizare practica a
diferitelor procedee tehnice de tratare a lemnului;
– calculeze marimile specifice pentru evaluarea eficientei tratarii.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 5-6 ore.
U.9.3 Tipuri de procedee de tratare şi domenii de aplicabilitate

Din punct de vedere al modului de de aplicare pe lemn a produselor chimice de tratare,
procedeele tehnice de tratare se clasifică după cum rezultă din Error! Reference source not
found. care se referă explicit la protecţia chimică a lemnului.
Se observă că un prim element în clasificarea acestor procedee este nivelul de tratare în
sensul gradului de pătrundere a produsului de tratare în lemn. Astfel se deosebesc procedee de
tratare superficialî şi procedee de impregnare în profunzime. În primul caz produsele de tratare
rămân doar pe suprafaţa materialului tratat, pe când în al doilea caz substanţa de tratare va
pătrunde în profunzimea materialului lemnos pe o adâncime diferită funcţie de permeabilitatea
speciei lemnoase şi natura produsului de tratare. Această impregnare în profunzime se poate
realiza la presiune atmosferică sau presiuni diferite de aceasta.
Procedeele (metodele) de tratare a lemnului pot fi clasificate şi în funcţie de condiţiile de
tratare, respectiv natura fenomenelor ce au loc la introducerea substanţei de tratare în masa
lemnului în următoarele grupe:
• Procedee de tratare fără aplicarea presiunii, din care fac parte tratamentele de suprafaţă
(pensularea, pulverizarea, imersia), impregnarea prin băi simple şi băi duble. În aceste
cazuri pătrunderea soluţiilor se face datorită absorbţiei capilare, numai în interiorul
cavităţilor celulare, indiferent de poziţia lor (axială, radială sau tangenţială).
• Procedee de impregnare bazate pe aplicarea presiunii, cu următoarele variante, funcţie
de zona de reţinere a substanţei de tratare, ca urmare a modului de aplicare a presiunii:
102
• procedeul cu celule pline în care substanţa de tratare se regăseşte în membrana
celulară şi lumenul celular (cicluri de vid-presiune, sau vid-presiune-vid);
• procedeul cu celule goale în care substanţa de tratare se regăseşte în membrana
celulară, lumenul fiind gol şi acoperit doar superficial cu un strat de substanţă (cicluri
presiune-vid, presiune-vid-presiune-vid).
În aceste cazuri pătrunderea soluţiilor se face forţat datorită unui gradient de presiune.
Acesta va favoriza atât absorbţiile crescute de produs de tratare cât şi o penetrabilitate mărită şi
uniformutate superioară a tratării.
Tabelul 9-1.. Clasificarea procedeelor de protecţie chimică a lemnului, conform STAS 9302/1-88
Procedeul de protecţie STAS Modul de Domeniul de aplicare în Produse de
chimică a lemnului aplicare a bioprotecţe protecţie utilizate
protecţiei
chimice
Vid-presiune 9302/2-88 Impregnare în În condiţii de utilizare în - Produse solubile
Vid–presine–vid 9302/5-90* profunzime la exterior, în aer liber, în în apă (nelavabile
presiuni contact cu solul, în sau greu lavabile)
Vid-presine
diferite de subteran, în mediu SA (NL, GL)
atmosferică presiunea acvatic, în condiţii de - *Produse
Vid-presine atmosferică deteriorare accelerată uleioase U, SU
atmosferică-vid (clase de risc 3,4,5);
Pentru materiale lemnoase
uşor impregnabile cu
grosime de maxim 30
mm.
Băi calde-reci 9302/3-81 Impregnare în În condiţii de umiditate - Produse solubile în

Băi simple profunzime la relativă a aerului sub 70 % apă SA
presiune sau fără contact cu solul - Produse solubile în
atmosferică (clase de risc 1,2, max. 3). solvenţi organici
SSo
Imersie 9302/4-88 Tratamente de În condiţii de utilizare în - Produse solubile în
suprafaţă interior sau în exterior sub apă SA
Pulverizare
protecţia unui acoperiş - Produse solubile
Pensulare în solvenţi organici
(clase de risc 1,2).
SSo
- Produse antiseptice
cu rol de finisare F
LEGENDA
Procedee superficiale fara Procedee de impregnare fara Procedee de impregnare cu presiune
presiune presiune
Se observă din informaţiile cuprinse în Tabelul 9-1 că alegerea procedeului practic de

tratare (ca şi al substanţei sau produsului de tratare) se face în funcţie de domeniul de utilizare
(gradul de risc pentru atacul biologic), eficacitatea protecţiei realizate depinzând de natura
produsului utilizat dar şi de cantitatea introdusă în lemn, adâncimea de pătrundere şi
103
uniformitatea tratării. Astfel devine evidentă superioritatea procedeelor de impregnare faţă de
cele de suprafaţă, doar ele putând asigura protecţia necesară în cazul condiţiilor de utilizare ce
prezintă un grad ridicat de risc de atac biologic.
Acelaşi considerent al eficienţei mărite a proceddelor de impregnare este valabil şi pentru
tratarea lemnului cu alte substanţe chimice în vederea ameliorării sale. O tratare în profunzime
reprezintă cheia pentru o ameliorare în profunzime.
Eficacitatea tratării prin impregnare va depinde însă şi de specia lemnoasă, respectiv
impregnabilitatea lemnului.
Impregnabilitatea reprezintă proprietatea lemnului de a fi penetrat de un produs de
tratare (protecţie chimică) în stare lichidă. Aceasta este determinată de permeabilitatea lemnului
ca proprietate fundamentală a sa, şi este influenţată în special de caracteristicile structurii
anatomice. Astfel există 4 clase de impregnabilitate (vezi U 3.8) în care se situează lemnul
diverselor specii lemnoase după cum rezultă din exemplele din Tabelul 9-2. Date suplimentare
au fost prezentate în EN 350-2, Ghid privind durabilitatea naturală şi impregnabilitatea
principalelor specii lemnoase cu importanţă economică în Europa (U 3.8).
Tabelul 9-2 Clasificarea speciilor lemnoase din punctul de vedere al impregnabilităţii, conform
STAS 9302/1-88 şi EN 350-2
Caracteristica lemnului
STAS 9302/1-88 EN Specia lemnoasă
350-2
Uşor impregnabil 1 Fag (fără inimă roşie), pin negru şi pin silvestru (alburn)
Mediu 2 Brad, salcie, plop, ulm, stejar (alburn)
impregnabil
Greu impregnabil 3 Molid, Duglas
Practic 4 Pin negru şi pin silvestru (duramen), stejar (duramen), fag
neimpregnabil (inimă roşie), salcie (duramen fals)
Deşi detaliile privind domeniile de aplicabilitate a diverselor procedee de tratare, funcţie

de domeniul de utilizare a lemnului tratat şi produsele de protecţie utilizate, cuprinse în Tabelul
9-1, se referă exclusiv la bioprotecţia lemnului, trebuie subliniat şi avut în vedere faptul că aceste
procedee sunt valabile şi în cazul protecţiei ignifuge a lemnului. Procedeele indicate în acest caz
sunt specificate pentru fiecare produs în parte în fişa tehnică, dar în general procedeele de
impregnare şi imersie sunt aplicate produselor ignifuge de impregnare (soluţii), iar pensularea şi
pulverizarea produselor de ignifugare pe suprafaţă (vopsele speciale ignifuge şi produse de
finisare ignifugate). Protectia lemnului impotriva actiunii factorilor de mediu realizata prin
finisare cu produse speciale se realizeaza prin tratamente superficiale de pensulare, pulverizare si
imersie.
104
U.9.4 Tratamente fără presiune
In categoria tratamentelor fara presiune (tratamente la care solutia intra prin capilaritate si
nu este fortata in lemn de o presiune externa) se incadreaza o serie de procedee de tratare
superficiala (pensulare, pulverizare, imersie) dar si unele procedee de impregnare in profunzime
(bai simple, bai duble calde-reci).
Eficienta procedeelor de tratare se determina si exprima calitativ si cantitativ. Marimile
specifice pentru caracterizarea eficientei procedeelor de tratare sunt diferite pentru cele doua
categorii: tratamente superficiale si tratamente de impregnare, dupa cum se prezinta mai jos:
Tratamente superficiale S
• Uniformitatea tratamentului – aplicarea uniformă pe toată suprafața pentru formarea unui
strat protectiv continuu
• Consumul specific (soluție): Csp [g/m2]
• Doza reținută (substanța activa) dr [g/m2]
Tratamente de impregnare P
• Profunzimea tratării – adâncimea medie de pătrundere pe direcție transversală a [mm]
• Uniformitatea tratării – distribuției pe direcție transversală
• Absorpția de soluție sau Consumul specific: A, Csp [kg/m3]
• Retenția de produs activ: q [kg/m3]
U.9.4.1. Pensularea şi pulverizarea

Pensularea şi pulverizarea sunt procedee simple şi avantajoase de protecţie superficială a
lemnului. Ele conferă o protecţie pentru o perioadă limitată de timp, funcţie de condiţiile de
utilizare a materialului tratat şi tipul de produs. În general această durată este de maxim 3 ani.
Procedeele sunt aplicabile pentru diverse sortimente de produse biocide şi ignifuge din categoria
soluţiilor şi emulsiilor apoase, soluţiilor în solvenţi organici, substanţelor uleioase şi materialelor
de protecţie cu rol de finisare.
Aplicarea prin pulverizare se efectuează în 1-3 straturi, după instrucţiunile din
documentaţia tehnică a produsului, care determină şi intervalul de timp dintre straturi (în general
2 ore pentru apă şi solvenţi uşor volatili şi 4 ore pentru solvenţi greu volatili). Se pot folosi
diferite instalaţii şi aparate de pulverizare, dar în general se evită pulverizarea în picături foarte
fine sau în ceaţă. Aplicarea se face uzual în lungul fibrelor.
Aplicarea produsului de protecţie prin pensulare se efectuează în două sensuri: primul în
direcţia fibrelor, apoi perpendicular pe acestea şi în final din nou în direcţia fibrelor. Numărul de
105
straturi şi durata de uscare între straturi se stabileşte în concordanţă cu documentaţia tehnică a
produsului.
Verificarea calităţii si eficientei tratarii constă în:
• verificarea vizuală, la fiecare piesă de lemn, a integrităţii şi uniformităţii stratului de
protecţie;
• verificarea, la fiecare lot, prin cântărire, a dozei de substanţă de protecţie reţinută pe
lemn, d r, [g/m2] şi compararea acesteia cu prescripţiile tehnice pentru produsul utilizat.
Doza de substanţă de protecţie reţinută de materialul lemnos protejat numita doza
retinuta, dr, în [g/m2] se determină cu relaţia:
dr = 10×C×(M1 − M0) /A [g/m2]

în care:
M0 este masa materialului lemnos, înainte de aplicarea tratamentului, în kg
M1 – masa materialului lemnos, după aplicarea tratamentului, în kg
C – concentraţia procentuală a soluţiei de tratare
A – aria suprafeţei pe care s-a aplicat tratamentul, în m2
U.9.4.2. Imersia
Imersia reprezintă procedeul de tratare a cherestelei sau semifabricatelor din lemn, prin
cufundarea acestora în produsul de protecţie (ameliorare) pe o durată scurtă de timp. Acesta
variază între câteva secunde şi câteva minute (uzual 1-10 minute) şi este specifică fiecărui
produs de protecţie.
Materialul lemnos se stivuieşte cu şipci intermediare pe un grătar de lemn şi se introduce
cu totul în cuva sau bazinul de imersie cu ajutorul unui electropalan, astfel încât soluţia de tratare
să depăşească cu minimum 10 mm suprafaţa materialului lemnos. După expirarea perioadei de
imersie, se ridică grătarul cu materialul lemnos şi se înclină de-a lungul cuvei pentru scurgerea
excesului de soluţie, după care se depozitează sub acoperiş pentru zvântare şi fixarea produsului
antiseptic pe lemn.
Prin modul de realizare, imersia este mai eficientă decât pensularea sau pulverizarea,
deoarece realizează o distribuţie mai uniformă a substanţei de tratare şi umplerea tuturor
denivelărilor.
Cantitatea de substanţă activă reţinută în lemn, numita doza retinuta (dr) se determină
prin cântărire într-un mod similar celui prezentat pentru pensulare şi pulverizare. Experienţa a
arătat că mai mult de jumătate din cantitatea de substanţă absorbită este preluată de lemn în
primele 15 secunde în cazul unui timp total de imersie de 10 minute, deoarece viteza de absorbţie
este maximă la începutul procesului şi descreşte în timp.
106
Viteza de absorbţie şi cantitatea totală de soluţie absorbită si sare reţinută în timpul
procesului depind de o serie de factori şi anume:
• specia lemnoasă: cantitatea de substanţă absorbită în lemn este direct proporţională cu
permeabilitatea lemnului (impregnabilitatea);
• modul de prelucrare a suprafeţei materialului: cantitatea absorbită este direct
proporţională cu rugozitatea, fiind mai mare pentru lemnul fierăstruit decât pentru cel
rindeluit;
• umiditatea lemnului: viteza de absorbţie scade în general pe măsură ce creşte umiditatea
iniţială a lemnului; umiditatea materialului pentru tratat se situează în general între 15 şi
25 % funcţie de natura produsului de tratare şi concentraţie;
• concentraţia soluţiei apoase de tratare în corelaţie cu umiditatea lemnului: în lemnul uscat
pătrund foarte repede soluţiile diluate (3 %), pe când pentru lemn mai umed se preferă
utilizarea unor soluţii mai concentrate (10 %).
Imersia se utilizează frecvent pentru tratarea elementelor de lemn utilizate pentru
fabricarea ferestrelor sau unor elemente simple de construcţii aflate sub protecţia unui acoperiş şi
fără contact cu pământul (clasa de risc biologic 3), realizând mărirea duratei de utilizare a
acestora cu circa 4 ani. În cele mai multe cazuri acest tratament se asociază cu tratamente
ulterioare de hidrofugare sau acoperire superficială, astfel încât durata de viaţă în operă a
lemnului tratat se măreşte considerabil.
U.9.4.3. Impregnarea prin băi simple
Procedeul constă în impregnarea lemnului prin cufundarea totală a materialului în soluţia
de tratare pentru o durată variabilă de timp, în funcţie de impregnabilitatea lemnului. Aceasta
poate varia de la câteva ore la câteva zile şi este specificată, alături de ceilalţi parametrii de regim
(temperatura soluţiei, concentraţia soluţiei), în documentaţia tehnică a produselor de protecţie
sau ameliorare.
O astfel de instalaţie de impregnare se compune principial din:
• cuva de impregnare prevăzută cu capac mobil, ştuţ de alimentare şi golire prevăzut cu
filtru, dispozitiv de agitare, dispozitiv de purjare cu aer, pompă de recirculare, manta sau
serpentină de încălzire şi termometru;
• vasul pentru prepararea soluţiei de impregnare prevăzut cu capac mobil, gură de
alimentare şi ştuţ de golire prevăzut cu filtru, dispozitiv de agitare, dispozitiv de purjare
cu aer, manta sau serpentină de încălzire şi termometru;
• rezervor pentru stoc tampon zilnic de soluţie prevăzut cu ştuţ de alimentare şi golire
prevăzut cu filtru, tub de nivel, manta sau serpentină de încălzire şi termometru;
107
• dispozitiv de imersie cum ar fi un grătar cu carcasă de prindere a materialului lemnos;
• electropalan montat pe o grindă rulantă;
• grătar de scurgere a excesului soluţiei de impregnare;
• compresor de aer comprimat.
Procedeul constă în introducerea materialului, stivuit cu şipci distanţiere şi asigurat pe
dispozitivul de imersie, în cuva de tratare, anterior umplută cu soluţia de tratare preîncălzită la
temperatura de regim. În timpul impregnării se asigură un nivel de soluţie cu minimum 150 mm
superior celui al materialului lemnos şi o temperatură de regim cvasi-constantă, admiţându-se
variaţii de maximum ±5°C faţă de temperatura prescrisă. După impregnare se ridică dispozitivul
de imersie şi se menţine deasupra cuvei de impregnare timp de 3-5 minute pentru scurgerea
excesului de soluţie, după care materialul este descărcat pe grătarul de scurgere şi lăsat pentru
zvântare timp de 2- 4 ore. Materialul zvântat este stivuit sub şopron pentru uscare şi fixarea
produsului de protecţie timp de 20-40 zile sau supus tratamentelor specifice de fixare a
produsului de ameliorare.
Verificarea calităţii si eficientei impregnării se face prin:
• determinarea absorbţiei de produs de protecţie, q, [kg/m3] pe un eşantion constituit din
minim 5 piese de lemn impregnat;
• determinarea adâncimii de pătrundere a soluţiei de impregnare, pentru un eşantion
constituit din minmum 2% din numărul pieselor de lemn dintr-o şarjă.
Absorbtia de solutie, A, si retentia de produs de protecţie, q, în [kg/m3], se se determină
prin cântărirea eşantionului înainte şi după impregnare tinand cont de volumul materialului tratat
si concentratia solutiei de tratare, cu relaţia:
A = Q/V [kg/m3] (9-1)
q = (Q×C) / (100×V) = (M1 − M0) ×C / (100×V) [kg/m3]

în care:
Q este cantitatea de soluţie de impregnare absorbită, în kg;
M0 - masa materialului lemnos ce constituie eşantionul, înainte de aplicarea tratamentului, în kg;
M1 – masa materialului lemnos, după aplicarea tratamentului, în kg;
C – concentraţia procentuală a soluţiei de tratare;
V – volumul materialului lemnos ce constituie eşantionul, în m3.
Adâncimea de pătrundere se determină pe probe de lemn recoltate cu ajutorul burghiului

tubular, perpendicular pe fibre, din zonele de capăt şi mijloc ale pieselor, la maximum 2 ore de la
descărcarea materialului lemnos. Pentru produsele de tratare care colorează lemnul se consideră
ca adâncime de pătrundere zona colorată a probei de lemn. În cazul produselor de protecţie care
108
nu colorează lemnul se utilizează reactivi de culoare conform prevederilor documentaţiilor
tehnice ale produselor respective.
Impregnarea se consideră corespunzătoare dacă absorbţia medie de produs de protecţie
este minim 110 % faţă de cea prescrisă, iar adâncimea de pătrundere pe direcţie radială sau
perpendiculară pe fibre corespunde valorilor caracteristice speciei lemnoase (în funcţie de
impregnabilitatea acesteia) şi naturii produsului de tratare (Tabelul 9-4).
În cazul bioprotecţiei, eficacitatea acestui proces este, sub raportul durabilităţii lemnului
tratat, superioră celei realizată prin imersie. Tratamentul se aplică prin urmare unor elemente de
construcţie de tipul stâlpilor şi traverselor situate în condiţii de exploatare corespunzătoare
claselor de risc faţă de atacul biologic 2,3 şi chiar 4, funcţie de natura şi lavabilitatea produsului
de tratare. Factorii de influenţă în determinarea cantităţii de soluţie absorbită sunt aceeaşi cu cei
prezentaţi în cazul imersiei.
Procedeul îmbăierii de lungă durată a fost aplicat de multă vreme sub denumirea de
kyanizare, după numele inventatorului acestui proces (metodă de tratare elaborată de H.I. Kyan
în 1832). Procedeul iniţial se referea la impregnarea stâlpilor de răşinoase cu clorură mercurică
(sublimat coroziv). Ulterior cu acelaşi procedeu s-au introdus şi alte soluţii apoase şi nu numai:
fluorură de sodiu (4% în apă), clorură de zinc (5% în apă), antiseptice organice (pentaclorfenol,
PCF) în solvenţi petrolieri. Durata îmbăierii variază între 5 şi 8 zile funcţie de impregnabilitatea
speciei lemnoase tratate.
U.9.4.4. Impregnarea prin băi duble calde - reci
Procedeul constă în impregnarea, în instalaţii deschise, prin alternarea fazei calde,
aplicată în scopul evacuării unei cantităţi de aer din golurile celulare ale lemnului, cu faza rece,
aplicată în scopul scăderii presiunii aerului rămas, majorându-se astfel absorbţia de impregnant.
În categoria tratamentelor de protecţie fără presiune, îmbăierea în băi duble calde reci,
este cea mai eficientă, după cum rezultă şi din datele referitoare la adâncimea de pătrundere,
prezentate în Tabelul 9-4. Aceasta se datorează specificului metodei care permite crearea unui
vacuum parţial în interiorul cavităţilor celulare ale lemnului, în faza de răcire, fără ajutorul unui
sistem extern mecanic sau de altă natură. Vacuumul creat va determina o absorbţie mărită de
produs de tratare.
Procedeul se poate realiza cu instalaţii cu una sau două cuve de impregnare. Principial
însă, tehnologia este similară. Materialul lemnos se introduce în “baia caldă” ce conţine soluţia
de tratare încălzită la o anumită temperatură şi se menţine o perioadă de timp (2-10 ore funcţie de
secţiunea materialului) în care se elimină parţial aerul şi vaporii de apă din lumenul celular.
Materialul lemnos este transferat apoi în “baia rece” ce conţine aceeaşi soluţie de tratare dar la o
temperatură cu circa 50-60°C mai mică decât prima baie. Aici are loc de fapt absorbţia masivă a
109
soluţiei de tratare ca urmare a vacuumului parţial ce se formează în lumenul celular prin
reducerea presiunii amestecului de aer şi vapori de apă sub efectul fenomenului de răcire.
Acelaşi efect se poate obţine în cazul instalaţiilor cu o cuvă de tratare prin oprirea încălzirii şi
răcirea bruscă, cu circa 30-40°C, a soluţiei de tratare, direct în cuva de tratare sau înlocuirea
soluţiei calde cu soluţie rece. Durata de menţinere în baia rece variază de asemenea funcţie de
secţiunea materialului, putând fi între 2 şi 10 ore.
1- cilindru (baia) de tratare; 2- rezervor pentru 1-baia caldă; 2-baia rece; 3-instalaţia de răcire a
încălzirea soluţiei la temperatura băii calde; 3- soluţiei; 4- rezervor de soluţie; 5- pompă; 6-
rezervor pentru răcirea soluţiei la temperatura băii serpentine de încălzire; 7- conducte pentru agentul
reci; 4-pompă;5- serpentine de încălzire; a- conductă de răcire
de aerisire, c- capac
Instalaţie cu o cuvă de tratare Instalaţie cu două cuve de tratare
Figura 9-1 Scheme de principiu ale unor instalaţii de tratare prin procedeul băilor duble (după
Vintilă, 1959) [150]
Regimul de temperaturi recomandat variază funcţie de natura produsului de protecţie, dar
se situează în general în limitele prezentate în Tabelul 9-3:
Tabelul 9-3 Regimul general de temperatură în procedeul de impregnare prin băi duble
Tip de produs de protecţie Temperatura băii calde Temperatura băii reci
°C °C
Soluţii apoase SA 50-95 20-40
Substanţe uleioasde U, SU 95-125 40-50
O serie de diagrame de tratare din care rezultă regimul de impregnare cu Romalit N

pentru sortimente de lemn de diverse specii şi dimensiuni sunt prezentate în Figura 9-2
Diagrame de tratare prin procedeul băilor duble pentru : A- şipci; B- rame şi panouri [82,84]
.
110
A B
Figura 9-2 Diagrame de tratare prin procedeul băilor duble pentru : A- şipci; B- rame şi panouri
[82,84]
Calitatea impregnării se verifică şi în acest caz prin determinarea absorbţiei de produs de
protecţie şi a adâncimii de pătrundere. Metodele sunt similare celor prezentate pentru
impregnarea prin băi simple. Impregnarea se consideră corespunzătoare dacă absorbţia medie de
produs de protecţie si retentia sunt de minim 110 % faţă de cea prescrisă, iar adâncimea de
pătrundere pe direcţie radială sau perpendiculară pe fibre corespunde valorilor, prezentate
comparativ pentru cele două metode, în Tabelul 9-4.
Tabelul 9-4 Cerinţe privind adâncimea minimă de pătrundere a substanţei de tratare în lemn
funcţie de procedeul de tratare, impregnabilitatea lemnului şi natura solventului conform STAS
9302/3-88
Procedeu de Caracteristica de Solventul utilizat Adâncimea min. de
impregnare impregnabilitate a lemnului pătrundere [mm]
Băi simple Uşor impregnabil Apă A 5,0
Solvent organic So 4,0
Mediu impregnabil Apă, solvent organic 1,5
Greu impregnabil Apă, solvent organic 1,0
Băi duble Uşor impregnabil Apă A 10,0
Solvent organic So 5,0
Mediu impregnabil Apă, solvent organic 2,0
Greu impregnabil Apă, solvent organic 1,0
U.9.5 Tratamente cu presiune

Lemnul poate fi impregnat rapid prin aplicarea presiunii care favorizează penetrarea
soluţiilor de tratare în profunzimea lemnului. Impregnarea cu lichide sub presiune constă în
deplasarea prin interiorul cavităţilor celulare ale lemnului a lichidului liber conform legii lui
Poiseuille. Penetraţia substanţelor în lemn poate fi ajutată prin incizarea lemnului.
111
Tratamentele de prezervare a lemnului prin metodele cu presiune sunt preferate din punct
de vedere economic fiind eficiente şi rentabile. Tehnologic, eficienţa constă in posibilitatea
mărită de control a parametrilor de tratare, lemnul fiind introdus într-un cilindru de tratare cu
închidere etanşă, în care pot fi realizate condiţii prestabilite de vid şi presiune. Astfel o instalaţie
de impregnare prin presiune (vezi Figura 9-3) este constituită în principal din:
• cilindrul (autoclava) de tratare, realizat din oţel, rezistent la presiune, aşezat de obicei
orizontal;
• echipament accesoriu pentru prepararea, păstrarea, măsurarea, încălzirea, introducerea şi
evacuarea din cilindru a soluţiei de tratare;
• sistem de pompe şi compresoare pentru realizarea fazelor de vacuum şi presiune şi sistem
de manometre pentru măsurarea şi controlul acestora.
Figura 9-3 Instalaţie de impregnare a lemnului prin procedee cu presiune: 1-autoclavă de

impregnare; 2-cazan pentru încălzirea soluţiei; 3- vas de măsurare; 4- pompă pentru soluţia de
impregnare; 5- pompă combinată pentru vid-presiune [82,84]
Eficacitatea tratarii din punct de vedere cantitativ se exprima prin absorbtia de solutie de
tratare si retentia de produs activ, exprimate in kg/m3. Aceste valori sunt maxime pentru aceste
tehnologii datorita principiului de impregnare. De asemenea se realizeaza penetrari maxime in
profunzime.
U.9.5.1. Procedeul cu celule pline
Această metodă se realizează prin aplicarea succesivă asupra lemnului aflat în autoclava
de tratare a unor cicluri de vid şi presiune, cu efect benefic asupra absorbţiei de antiseptic şi a
adâncimii şi uniformităţii de pătrundere. Procedeul cunoaşte mai multe variante de realizare:
• vid-presiune (SA, U);
• vid-presiune-vid (SA, U);
• vid-presiune atmosferică (SA, SSo);
112
• vid presiune atmosferică-vid (SA, SSo).
Impregnarea prin vid-presiune este un procedeu de impregnare în autoclave, la presiuni
superioare presiunii atmosferice, prin aplicarea unui vid iniţial pentru evacuarea aerului din
lemn, în scopul majorării absorbţiei.
Impregnarea prin vid-presiune-vid este o variantă a impregnării prin vid-presiune, la care
se aplică un vid final în scopul uniformizării impregnării, recuperării de produs de protecţie şi
accelerării uscării lemnului.
Tratarea prin procedeul vid-presiune-vid (procedeul Bethell, 1838) este ilustrată prin
diagramele de tratare din Figura 9-4 si Fişa 1. Fazele procesului şi reprezentarea lor în diagrama
de tratare sunt:
1. se introduce materialul lemnos stivuit în autoclava de tratare şi se închide uşa;
2. se încălzeşte soluţia de tratare (60-100°C soluţii apoase şi 110-120°C antiseptice
uleioase)
3. se crează un vacuum iniţial în cilindrul de tratare, corespunzător unei presiuni de
maximum 213 kPa (160 Torri) -porţiunea a din diagrama de tratare,
4. se menţine vacuumul timp de 30 min; în această fază se elimină parţial aerul din
cavităţile celulare - porţiunea a din diagrama de tratare;
5. se introduce sub acţiunea vidului şi prin cădere liberă soluţia de tratare preîncălzită
până la umplerea autoclavei - porţiunea b din diagrama de tratare;
6. se opreşte pompa de vid şi se porneşte pompa de presiune şi se realizează presiunea
de regim (10-14 atmosfere) ce se menţine până se realizează absorbţia dorită - porţiunile c şi
d din diagrama de tratare;
7. se restabileşte în sistem presiunea atmosferică - porţiunea e din diagrama de tratare
8. se evacuează soluţia de tratare rămasă ce se repompează în vasul de depozitare -
porţiunea f din diagrama de tratare;
9. se realizează un vacuum final corespunzător unei presiuni de 533 kPa (400 Torri) care
se menţine 15 minute porţiunea g din diagrama de tratare;
10. se restabileşte presiunea atmosferică şi se repompează în vasul de depozitare excesul
de soluţie de impregnare elimat din lemn sub influenţa vacuumului final- porţiunea h din
diagrama de tratare.
Variantele vid-presiune atmosferică şi vid presiune atmosferică-vid (vid-vid, dublu vid)
sunt similare cu specificaţia că fazei de vid iniţial îi urmează o fază de presiune atmosferică (sau
de presiune de maxim 2 atmosfere în cazuri speciale). Procesul este ilustrat prin diagrama B din
Figura 9-4 şi Fişa 2. Se observă că faza C din acest proces suplineşte fazele c, d, e din procedeul
vid-presiune-vid.
113
Durata de tratare în faza efectivă de impregnare reprezentată de menţinerea la presiunea
de regim (porţiunea d sau c) este foarte diferită pentru aceste două tipuri de procedee de tratare.
Astfel, în cazul procedeelor vid-presiune şi vid-presiune-vid aceasta variază în general de 1 h la
6-8 h, funcţie de impregnabilitatea speciei şi secţiunea materialului. Pentru specii greu
impregnabile şi secţiuni mari această durată poate creşte chiar până la 12 h, dacă nu se fac
operaţii preliminare de mărirea permeabilităţii materialului tratat (incizare, tratare biologică
controlată, precomprimare dinamică). În cazul procedeului vid-vid această durată este în general
foarte scurtă de 10 min şi doar în cazuri speciale de 30 sau 60 minute (Eaton and Hale, 1993)
[34].
B
Figura 9-4 Diagrame principiale de tratare prin procedeele vid-presiune-vid (A) şi vid-vid (B) [34]
114
Fişa 1
IMPREGNARE PRIN PROCEDEUL VID-PRESIUNE-VID
Principiu: impregnare în autoclave, la presiuni superioare presiunii atmosferice, prin aplicarea

unui vid iniţial pentru evacuarea aerului din lemn în scopul majorării absorbţiei, şi a unui vid final
în scopul uniformizării impregnării, recuperării de produs de protecţie şi accelerării uscării
lemnului
Aplicabilitate: soluţii apoase, produse uleioase
Fazele procesului:
a • Introducerea materialului lemnos stivuit pe vagoneţi, fără spaţii
şi fixat la capete, în atoclava de tratare şi închiderea acesteia.
• Crearea unui vacuum iniţial (p = 160 torri) şi menţinerea
acestuia o perioadă de cca. 30 min.
b • Introducerea sub influenţa vidului şi prin cădere liberă a soluţiei

de tratare până la umplerea autoclavei
• Începe absorbţia produsului de tratare în lemn datorită vidului
din interiorul cavităţilor lemnului
c • Pornirea pompei de presiune şi crearea suprapresiunii de

regim (8-12 atm
• Menţinerea la presiunea de regim până la realizarea absorbţiei
d dorite
• Se produce absorbţia maximă de produs în profunzime datorită
suprapresiunii
e • Restabilirea presiunii atmosferice şi evacuarea soluţiei de
f tratare ce se pompează în vasul de depozitare
• Crearea unui vid final (p = 400 Torri) şi menţinerea acestuia
g pentru 5-15 min pentru evacuarea excesului de soluţie din lemn
• Suprafaţa lemnului este udă
h • Restabilirea presiunii atmosferice ce va duce la absorbţia

soluţiei de pe suprafaţă în interiorul lemnului grăbind uscarea
• Recuperarea şi repomparea excesului de soluţie de tratare în
vasul de stocare
Componenţa instalaţiilor
• Autoclavă de presiune (cilindru orizontal) cu
serpentină interioară de încălzire, şină pentru
vagoneţi şi uşă etanşă
• Aparatură externă de măsură şi control a
temperaturii şi presiunii
• Vase pentru preparare, stocare şi dozare soluţie cu
sisteme de încălzire-răcire
• Pompe de vid şi presiune
• Pompă de recirculare
Exemple de instalaţii Vacum-Pressure, Hickson (Archchemicals), Anglia
115
Fişa 2
IMPREGNARE PRIN PROCEDEUL VID-VID
(DUBLU VID, VID-PRESIUNE ATMOSFERICĂ-VID)
Principiu: impregnare în incinte închise, la presiune atmosferică, prin aplicarea unui vid iniţial
pentru evacuarea aerului din lemn în scopul majorării absorbţiei, şi a unui vid final în scopul
uniformizării impregnării, recuperării de produs de protecţie şi accelerării uscării lemnului
Aplicabilitate: soluţii apoase şi soluţii în solvenţi organici
Fazele procesului:
• Introducerea materialului lemnos stivuit pe vagonete cu spaţii
şi fixat la capete în incinta de tratare şi închiderea acesteia.
• Crearea unui vacuum iniţial (p = 160 torri) şi menţinerea
a acestuia o perioadă de cca. 15 min.
b • Introducerea sub influenţa vidului (pompa de vid oprită) şi prin

cădere liberă a soluţiei de tratare până la umplerea incintei
• Restabilirea presiunii atmosferice sau presiune de 1-2 atm.
c • Menţinerea la presiune atmosferică (sau2 atm) cca 10 minute
timp în care soluţia se va absorbi în lemn datorită diferenţei
de presiune între incintă şi lemn
f • Evacuarea soluţiei de tratare ce se pompează în vasul de

depozitare
• Crearea unui vid final (p = 400 Torri) şi menţinerea acestuia
g pentru 5-15 min pentru evacuarea excesului de soluţie din
lemn
• Suprafaţa lemnului este udă
h • Restabilirea presiunii atmosferice ce va duce la absorbţia

soluţiei de pe suprafaţă în interiorul lemnului grăbind uscarea
• Recuperarea şi repomparea excesului de soluţie de tratare în
vasul de stocare
Componenţa instalaţiilor
• Incintă etanşă de tratare cu
serpentină interioară de încălzire,
şină pentru vagoneţi şi uşă
glisantă
• Aparatură de măsură şi control a
temperaturii
• Vase pentru preparare, stocare şi
dozare soluţie cu sisteme de
încălzire-răcire
• Pompă de vid
• Pompă de recirculare
Exemple de instalaţii VAC-VAC, Hickson Capacitate:
(Archchemicals), Anglia • Cca 1-12 m3 lemn/şarjă
• 1000-14000m3 lemn/an
116
U.9.5.2. Procedeul cu celule goale
Procedeele de impregnare cu celule goale s-au dezvoltat în special pentru tratarea cu
substanţe uleioase a lemnului, caz în care excesul de material uleios de tratare aflat în lumenul
celular tinde să exudezze din lemn sub influenţa temperaturii conferind un aspect lipicios şi
neplăcut materialului tratat. În plus, acesta crează probleme deosebite pentru înccleiere şi
finisare.
În acest tip de procedee o parte a materialului de impregnare iniţial introdus în lemn este
eliminată în faza de vid final. Acest lucru se realizează datorită unei faze iniţiale de comprimare
a aerului din lemn, înaintea introducerii soluţiei de tratare. Urmează introducerea soluţiei de
tratare şi faza de impregnare la presiune similare procedeeloor cu celule pline. La sfârşitul
procesului în faza de restabilire a presiunii atmosferice şi faza de vid final, aerul iniţial
comprimat în golurile celulare se destinde forţând sunbstanţa de tratare din golurile celulare să
iasă din lemn. Se produce o refulare parţială a substanţei impregnate ce poate atinge valori de 50-
60% din cantitatea introdusă în lemn în faza efectivă de impregnare la presiune.
Există două tipuri principiale de procedee clasice de tratare cu celule goale: procedeul
Rűping (1902) şi Lowry (1906). Acestea diferă doar in faza iniţială. Procedeul clasic de
impregnare cu celule goale este procedeul Rűping care începe cu o fază de presiune aplicată
materialului aflat în autoclava de tratare, după care se produce admisia substanţei de tratare şi
creşterea presiunii. În procedeul Lowry, faza iniţială de presiune lipseşte, introducându-se
imediat soluţia de tratare şi aplicându-se ulterior presiunea.
Diagramele comparative de tratare pentru cele două procedee sunt prezentate în Figura
0-1, în care s-au menţinut pentru diferitele etape coduri echivalente cu cele folosite pentru
ilustrarea procedeelor de impregnare cu celule pline. Rezultă astfel foarte clar similitudinile şi
diferenţele între aceste procese.
A B
Figura 0-1 Diagrame comparative de tratare pentru procedeele de impregnare cu celule goale: A-
Procedeul Rűping (1902), B –Procedeul Lowry (1906) [34]
117
Eficacitatea impregnării se apreciază prin cantitatea de soluţie absorbită şi adâncimea de
pătrundere, impunându-se, în cazul soluţiilor apoase, realizarea valorilor din Error! Reference
source not found..
Tabelul 0-1 Cerinţe privind eficacitatea impregnării lemnului cu soluţii apoase prin procedeul cu
presiune (celule pline)
Caracteristica de Adâncimea minimă de Cantitatea de soluţia
impregnabilitate a lemnului pătrundere absorbită
[mm] [kg/m3]
Uşor impregnabil 30 300-400
sau până la zona de inimă roşie
Mediu impregnabil 10 200-300
Greu impregnabil 6 100-150
U.9.6 Eficacitatea comparativa a procedeelor de impregnare

Eficacitatea comparativă a procedeelor de impregnare realizate le presiune atmosferică
(băi simple şi băi duble) şi a celor realizate la presiuni diferite de presiunea atmosferică (vid-
presiune şi celelalte variante) rezultă din Figura 0-2, în care se prezintă adâncimile minime de
pătrundere pe direcţie transversală a soluţiilor apoase de tratare.
Eficienta relativa a procedeelor de impregnare

35
Adancimea de patrundere [mm]
30
25 Bai simple
Bai duble
20
Vid-presiune
15
10
5
0
Usor Mediu Greu
impregnabil impregnabil impregnabil
Bai simple 5 1.5 1
Bai duble 10 2 1
Vid-presiune 30 10 6
Impregnabilitatea lemnului
Figura 0-2 Influenţa tipului de procedeu de impregnare şi a impregnabilităţii lemnului asupra

adâncimii de pătrundere, pe direcţie transversală, a soluţiilor apoase de tratare în lemn
Din această figură şi datele prezentate rezultă cu claritate eficienţa maximă a procedeelor
de impregnare cu vid presiune pentru care se realizează absorbţie de produs şi penetrare maxime.
Uniformitatea tratării este de asemenea îmbunătăţită datorită presiunii aplicate.
118
U.9.7 TEST DE AUTOEVALUARE
1. La tratarea superficială a lemnului cu produse fungicide sau ignifuge se utilizează ca

procedee:
a) imersia de scurta durată şi pensularea;
b) băile duble calde-reci şi pulverizarea;
c) ambele variante sunt corecte.
Eficienţa acestor procedee se exprimă prin:
……………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
2. Retenţia de produs de protecţie în lemn după tratarea cu o soluţie de Romalit N 5 % prin

procedeul băilor calde-reci se notează cu ……. şi este:
a) 20 Kg/m3;
b) 10Kg/m3;
c) 30 Kg/m3;
Justificaţi prin calcul răspunsul ales.
Se consideră: specia lemnoasă fag, dimensiunile reperelor tratate (2000 × 150 × 100) mm,
numărul de repere tratate 10, cantitatea totală de soluţie consumată Q= 60 Kg.
3. Cantitatea de soluţie aplicată pe lemn în procedeele de tratare superficială se exprimă în:

a) g/ cm3;
b) g/ m2;
c) Kg/ m3lemn.
Aceste procedee sunt:
……………………………………………………………………………………………………
..........................................................................................................................................................
4. În urma tratării unor epruvete de răşinos de dimensiuni 400x100x20 mm, cu CuSO4 15%,
prin imersie de scurtă durată, au rezultat următoarele date: masa iniţială mi = 320g, masa
finală mf = 329g. Eficienţa tratării se poate exprima prin următoarele valoari:
a) Csp = 90 g/m2; dr = 13,5 g/m2
b) Csp = 90 Kg/ m2; q = 13,5 kg/m2
c) Csp = 11,25 kg/m3; dr = 1,6875 kg/m3
Justificaţi prin calcul varianta aleasă.
5. Diferenţa între procedeele de tratare prin imersie şi băi simple constă în:
a) temperatura de tratare, aceasta fiind în jur de ……………………şi
respectiv……………………………………;.
b) durata de tratare , aceasta fiind în jur de …………………… şi
respectiv……………………………………,;.
c) modul de pregătire a soluţiilor de tratare.
Aceste procedee aparţin unor categorii diferite, imersia fiind procedeu
………………………………., iar băile simple fiind procedeu ………………………………
6. Procedeele de impregnare în profunzime a lemnului sunt:

a) băile simple, băile duble calde-reci şi procedeele cu vid-presiune;
119
b) băile simple, băile duble calde-reci şi imersia;
c) imersia de scurtă durată, pensularea şi pulverizarea.
Eficienţa acestor tratamente se exprimă prin:
………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
........................................................................................................................................................
7. Cantitatea de soluţie aplicată pe lemn la tratarea în profunzime se exprimă în;

a) Kg/ m3;
b) g /m2;
c) kg/ cm3.
8. Dacă se tratează epruvete din lemn de fag cu dimensiunile de 100x50x50 mm, cu soluţie de
CuSO4 10%, prin pulverizare pe întraga suprafaţă, eficienţa tratării se poate exprima prin
următoarele valoari:
a) Csp = 240 g/ m2; dr = 24 g/ m2
b) Csp = 24 Kg/ m3; dr = 24 g/ m2;
c) Csp = 120 g/ m2; dr = 12g/ m2.
Masa iniţială a epruvetei mi = 100g, masa finală mf = 106g.
Să se justifice prin calcul răspunsul ales.
120

Protectia Lemnului PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protectia Lemnului PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea de Industria Lemnului

Ingineria Prelucrarii Lemnului IPL

Titular curs: Prof.dr.chim. Maria Cristina Timar

Unitatea de învăţare 1. - Protecţia lemnului: concept, necesitate, rol, clasificare ........................ 4

1. Timar M. C.: Ameliorarea lemnului, Editura Universităţii “Transilvania” din

Lemnul reprezinta o resursa naturala, regenerabila și ecologica de o deosebita importanta

Durata medie de studiu individual

Evaluări pe parcurs şi evaluarea finală

Aşadar, spor la treabă, şi nu pierdeţi ocazia de a savura satisfacţia muncii finalizate cu

Obiectivele unităţii de învăţare

U.1.1 Lemnul - material compozit natural cu proprietăți specifice

U.1.2 Agenți naturali distructivi și fenomene de degradare

–Ciuperci lignicole (Fungii)

•Agenți abiotici (de alta natura decat biologica)

–Factorii climatici (de mediu)

•Lumina solara - Radiatiile UV

•Variatiile de umiditate atmosferica

•Variatiile de temperatura: inghet-dezghet

Acțiunea agenților naturali distructivi asupra lemnului conduce la apariția fenomenelor

Degradarea lemnului si peliculei de finisare pentru o fereastră: exfoliere peliculă, putregai,

U.1.3 Protecția lemnului

Cerințe impuse tratamentelor de protecție:

ER 1 – Rezistenţă mecanică şi stabilitate

Protectia lemnului si legislatia din Romania

! Legea 10/1995 – Calitatea in constructii

• Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de circa 3

U.2.1 Tabloul agenților de biodegradare a lemnului

U.2.2 Ciuperci (Fungii)

pH Optim 4,5-5,5 uşor acid – normal pentru lemn

U.2.2.3. Clasificarea ciupercilor lignicole saprofite

U.2.2.4. Ciuperci de mucegai și albăstreală

Figura 2-2 Lemn atacat de ciuperci de mucegai

U.2.2.5. Ciuperci de putregai (xilofage)

A. Ciuperci de putregai brun (cubic) – clasa Basidiomycetes

Figura 2-3 Aspăectul lemnului atacat de ciuperci de putregai brun

Figura 2-4 Asopectul lemnului atacat de ciuperci de putregai alb

Figura 2-5 Aspectul lemnului atacat de ciuperci de putregai moale

U.2.3.1. Coleoptere de lemn uscat (gândaci comuni)

B. Hylotrupes – Hylotrupes bajulus -(Fam. Cerambycidae) Croitori

C. Lyctus – Lyctus bruneus (Fam. Lycticidae)

U.2.3.2. Isoptere (Termite subterane) – (Fam Reticulitermes)

U.2.4 Biodăunători marini

U.2.4.2. Crustacee - Fam. Izopode: Limnoria

Obiectivele unităţii de învăţare

U.3.1 Definirea durabilității naturale

U.3.2 Durabilitatea naturală faţă de ciuperci lignicole

Rezultatele încercărilor de câmp

Încercările de laborator: se bazează pe SR EN 113:1995. Ciupercile de încercare (suşe

Încercări pe lemn de raşinoase Încercări pe lemn de foioase

În cadrul încercării epruvetele din specia de încercat şi specia de referinţă se supun

PM = 100 × (m0 – m1) / m0, [%] (3-1)

Rezultatele încercărilor de laborator

U.3.3 Durabilitatea naturală faţă de larve de coleoptere (insecte xilofage) de

U.3.4 Durabilitatea naturală faţă de termite

Clasa de durabilitate Descriere Cotaţie medie

Este de asemenea important de subliniat că durabilitatea unei anumite specii lemnoase

Impregnabilitatea lemnului se defineşte ca uşurinţa cu care lemnul este penetrat de o

Tabelul 3-7 Clasificarea impregnabilităţii lemnului conform SR EN 350-2

Clase de Descriere Explicaţie

Nr Denumirea Denumiri Provenienţă Domeniul Durabilitate naturală Impregnabilitate Lăţi-

• Codificarea de la 1 la 5 a durabilității naturale față de ciuperci lignicole

Exemple de notare codificată a durabilităţii naturale a lemnului unor specii lemnoase,