Sunteți pe pagina 1din 2

sec 0 Hadrian, Augustus Viollet-le-Duc 1903 Alois Riegl, Viena

Interesul pentru arhitectură şi arte în imperiul roman facilitează Cel de-al treilea inspector general al monumentelor istorice. Scrie Cultul modern al monumentelor, sintetizează studiile sale în
păstrarea multor artifacte greceşti Pentru prima oară defineşte termenul de restaurare: mai mult urma elaborării unei legi pentru protejarea patrimoniului istoric.
decât conservare, reparaţie sau reconstrucţie, restaurarea este Neavând o pregătire de specialitate, el începe cu un demers
sec. 4 restabilirea într-o integralitate care poate să nu fi existat teoretic ce caută să definească monumentul istoric şi diversele
Se constată un apetit pentru colecţia obiectelor de artă, care niciodată. El dă această definiţie după ani de practică, bazată pe sale valenţe. Subliniază diferenţa semantică dintre monument (a
capătă valoare de tezaur într-o perioadă în care banii îşi pierd din ideea de a da clădirii o nouă speranţă de viaţă, mai mare decât priori încărcat cu semnificaţie) şi monument istoric (a posteriori)
valoare. cea care tocmai s-a scurs. Consideră că arhitectura medievală nu din punct de vedere al încărcării cu semnificaţie.
are elemente superflue, şi intervenţia trebuie aibă loc în urma
sec 7 Theodoric cel Mare înţelegerii funcţiunii şi acţiunii fiecărei componente alterate.
Pentru a restaura, trebuie să analizăm în mod particular lucrarea
Cucereşte Roma, asigură conservarea patrimoniului cultural, vizată şi valorile pe care aceasta le are pentru a putea genera o
Deseori, intervenţiile sale schimbă substanţial imaginea
căutând legitimitatea necesară guvernării teritoriului nou cucerit. soluţie adecvată, nuanţată:
obiectului vizat, încercându-se un upgrade stilistic. (Carcassone,
Poziţia sa reprezintă o excepţie într-o perioadă în care clădirile Pierrefonds, Notre Dame Vezelay, Notre Dame Paris). 1. valori de rememorare
erau păstrate doar dacă erau de folos.  valoare istorică: ilustrarea particulară a unui stadiu în dezvoltarea
Constant Dufeux sf laurenţiu Paris
creaţiei umane
sec 12 - 1162  rememorare intenţională: fixarea intenţionată a unui moment
Paul Abadie catedrala angouleme
În conflictul dintre împărat şi papă, Roma ţine partea împăratului, istoric în conştiinţa colectivă prin edificare
sperând să obţină statutul de oraş liber, independent de ierarhia Andre Leconte episcopia Curtea de Argeş, trei ierarhi Iaşi, sf 2. valori de comtemporaneitate
nobiliară. Senatul Romei decide protejarea columnei lui Traian, dumitru Craiova, domneasca Targovişte  valoarea de utilizare: adecvare la cerinţele prezentului,
pentru a simboliza o paralelă cu vechiul imperiu. integritate.
George Gilbert Scott chircester cathedral, westminster abbey
 valoarea artistică: monumentul ca exemplu specific al unei
sec 15 Perioada Renaşterii expresii artistice asociate unei perioade. sunt importante forma,
sec 19 Franţa culoarea şi concepţia, nu urmele degradării
Are loc o generalizare a interesului pentru înţelegerea arhitecturii
În paris are loc intervenţia lui Haussman. Lărgirea spaţiilor urbane
şi artei trecutului, contrastat prin neglijenţă în privinţa conservării
schimbă raportul dintre monument şi restul ţesutului construit. Post WW1 - 1931 Carta de la Atena
operelor propriu-zise, o dată ce ele erau considerate înţelese,
Au loc distrugeri importante ale fondului construit urban, mai
măsurate, studiate. Continuă practica de până acum de a refolosi Victor Hugo critică atacul asupra patrimoniului cultural datorat
ales pe frontul de vest. O parte din monumentele istorice
sau recicla vechile clădiri. dezvoltării industriale şi urbanistice din această perioadă, şi lipsa
dispărute sunt reconstruite, ele fiind considerate repere
unei poziţii oficiale şi a unei legislaţii adecvate protejării acestui
importante pentru păstrarea unei identităţi culturale şi a unui stil
Raphael Sanzio patrimoniu. În opinia sa, exercitarea dreptului de a demola o
de viaţă. Apare Liga Naţiunilor (precursoare ONU), incluzând
Raportul lui Raphael către papă insistă asupra necesităţii de a clădire aflată în proprietate privată ar trebui subordonat
Organizaţia de Cooperare Intelectuală (precursor UNESCO), care
proteja clădirile care supravieţuiseră, făcând apel la spiritul interesului public de conservare a imobilelor de valoare.
organizează Conferinţa de la Atena. Aceasta reprezintă prima
creştin şi respectul faţă de înaintaşi, şi punctând valoarea lor
John Ruskin, Marea Britanie încercare de a formaliza şi standardiza la nivel internaţional teoria
educativă în prezent şi viitor.
Interesul turistic pentru valorile culturale ale continentului este şi practica de restaurare, bazându-se în parte pe experienţa
Alberti dublat de un interes politic al Marii Britanii de a reintegra în acumulată până acum.
Teoretizează relaţia cu construcţiile trecutului, justificând societate forţele armate la sfârşitul campaniei lui Napoleon.  recunoaşte proeminenşa dreptului comunităţii în faţa celui privat
intervenţia asupra lor pentru a corecta greşeli, de construcţie sau Soluţia găsită este un program de construire a peste 200 de asupra conservării monumentelor
de concepţie, compoziţie (templul malatestian Rimini, santamaria biserici în localităţile rurale, astfel se naşte un interes pentru  recomandă respectarea caracterului ambiental în cazul
novella Florenţa) arhitectura gotică a trecutului. intervenţiilor învecinate monumentelor istorice
 recomandă folosirea tehnicii moderne de consolidare
sec 16 Francisc I John Ruskin defineşte pentru prima dată importanţa (reconstrucţia acropolei foloseşte betonul armat, metalul,
În Franţa apare ideea de zonă de protecţie a unui monument patrimoniului urban minor, dincolo de scara impunătoare sau de cimentul portland) şi păstrarea elementelor decorative originale
decoraţia bogată: evocarea onestă a unui mod de viaţă din  recomandă folosirea anastilozei cu marcarea completărilor.
(maison carree Nimes)
trecut. “Putem trăi fără arhitectură (...), dar fără ea nu ne putem  întăreşte cooperarea internaţională în domeniul protecţiei
monumentelor ca bunuri ale îtregii omeniri
1738 - 1438 aduce aminte. (...) există două datorii ale arhitecturii naţionale
Descoperirea oraşelor Herculanes şi Pompei duce la o spargere a care nu pot fi ocolite: să facă astfel ca arhitectura prezentului să În 1933, CIAM promovează o concepţie statistică asupra
monopolului colecţionarilor asupra operelor de artă din dăinuiască la scara istoriei, şi să o păstreze, ca o bijuterie de conservării patrimoniului, contrară celei conturate cu trei ani mai
antichitate, şi se pun bazele unei ştiinţe preocupate cu cercetarea nepreţuit pe cea a epocilor trecute.” devreme. “Trecutul nu poate supravieţui în totalitate, trebuie ales
şi documentarea acestor relicve de către encicopledişti. deci cu grijă ceea ce trebuie păstrat. Dacă avem de-a face du o
Doctrina antiintervenţionistă înaintată de el critică poziţia luată
Monumentul, etimologic asociat amintirii, este definit prin serie mare de obiecte similare, unele pot fi păstrate, altele
de violet-le-Duc şi de şcoala sa, fiind de părere că efemeritatea
dimensiune şi prestanţă. demolate”
arhitecturii trebuie acceptată, şi întreţinerea este de preferat
restaurării în maniera practicată de ei. Monumentul este o
1789 - 1794 Revoluţia Franceză Perioada Musollini Cezare Brandi
creaţie ce aparţine trecutului, şi intervenţia asupra lui, chiar cu
Este atacat şi parţial distrus patrimoniul artistic al Franţei. 40000 Este înfiinţat Institutul Central de Restaurare. Brandi elaborează o
cele mai bune intenţii, este inevitabil distructivă, şi deci ilegitimă.
de castele, reşedinţe nobiliare, biserici, mânăstiri, abaţii, intră în serie de norme şi metodologii sintetizate într-o lucrare publicată
Atitudinea sa aminteşte de principiile dezvoltării durabile:
patrimoniul statului în urma naţionalizării proprietăţilor deţinute la sfârşitul anilor ’60, Teoria Restaurării. Arată distincţia dintre
urmărirea satisfacerii nevoilor prezentului fără a compromite
de nobilime şi cler. Distrugerii îi urmează o a doua fază, în care reabilitare, reparare, şi restaurare. Aceasta din urmă este văzută
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.
imposibilitatea de a înlocui aceste construcţii duce la reafirmarea ca o intervenţie umană specifică asupra unei opere de artă,
valorii lor economice, şi apar voci care subliniază valoarea lor distincte în raport cu alte obiecte de uz curent. “Este necesară,
sec 19+ Camillo Boito, Italia
artistică şi istorică. Ritmul distrugerilor scade. Un anticar iniţiază astfel, definirea restaurării pe baza conceptului operei de artă de
Are loc constituirea statului naţional şi apare nevoia de a arăta
inventarierea construcţiilor rămase (1790), şi acest gest la care îşi dobândeşte calificarea şi du a procedeelor practice care
naţiunii istoria şi forţa fostului imperiu. Intervenţile caută să
reprezintă asocierea dintre naţiune şi patrimoniu cultural. caracterizează restaurarea propriuzisă. Restaurarea reprezintă
recupereze integralitatea şi splendoarea construcţiei. Boito
modelul metodologic al recunoaşterii operei de artă, în
găseşte o cale de mijloc între poziţiile extreme înaintate de le-Duc
sec 19- consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică şi istorică, în
şi Ruskin, o abordare ştiinţifică, nu polemică. Un concept
Ideile concretizate în urma revoluţiei franceze sunt preluate şi în vederea transmiterii către viitor.”
important este păstrarea autenticitatăţii. Monumentul se
restul Europei. Friedrich Shinkel, în Prusia, consideră că îngrijirea
compune din diverse straturi, fiecare având asociată o valoare  se intervine numai asupra materiei, nu şi asupra ideii care a stat
monumentelor este de interes general şi ar trebui finanţată de
proprie. „Dacă completări ori reconstruiri se dovedesc a fi la baza construcţiei
stat. El pledează pentru un minim necesar de intervenţii.
indispensabile, le-aş face astfel încât să se vadă că aceste lucrări  este vizată obţinerea unei unităţi potenţiale a operei de artă, în
La Roma, Raphael Stern (arcul lui Constantin, colloseum) şi sunt opera contemporaneităţii. Este mai bine să consolidezi decât măsura în care acest lucru este posibil, fără a comite un fals
istoric sau a înlătura urmele trecerii timpului. Fiecare fragment
Giuseppe Valadier (colloseum, arcul lui Titus) ajung intuitiv la să repari, este preferabil să repari decât să restaurezi.”
conţine urmele întregului, şi trebuie încercată dezvoltarea
soluţii valide încă şi azi - intervenţii vizibile, cu materiale
1. păstrarea patinei istorice potenţialei unităţi originale, proporţional cu gradul de
contemporane, care completează imaginea generală a supravieţuire formală încă prezentă în aceste fragmente. Este
2. păstrarea intervenţiilor realizate în decursul timpului
monumentului fără să imite vechiul la nivel de detaliu. respinsă posibilitatea intervenţiei prin analogie. Arta generează
3. refuzul tipologiei stilistice propus de le-Duc
obiecte unice, chiar atunci când foloseşte tehnici, motive sau
Într-o scrisoare adresată regelui în 1930, François Guizot îi cere, 4. legitimitatea prezentului de a interveni în diverse feluri
teme comun întâlnite. În legătură cu reîntregirea operei de artă,
în calitate de ministru de interne, instituirea unui inspector 5. marcarea ostentativă a intervenţiilor “Integrarea va trebui să fie insesizabilă ca atare de la distanţa de
general al monumentelor istorice. După şapte ani, apare şi o 6. descrierea operaţiilor de restaurare, inscripţionarea sau la care opara de artă este perceptibilă în ansamblu, dar imediat
comisie a monumentelor istorice, care să asiste inspectorul publicarea reperabilă, fără a fi necesare mijloace speciale în acest scop, la o
general în activitatea sa. Spre sfârşitul secolului, este înfiinţat 7. ierarhizarea profunzimii şi complexităţii intervenţiilor în funcţie vizualizare de aproape.” Brandi face distincţia între stratul vizibil
ministerului culturii. de perioada istorică asupra căreia se intervine: şi substrat, la realizarea acestuia din urmă fiind permisă o
libertate mai mare.
antichitate - restaurare arheologică, anastiloză
Prosper Mérimée aduce în vizor bogăţia arhitecturii romanice, şi  intervenţia nu trebuie să împiedice, dimpotrivă, să înlesnească,
ev mediu - restaurare picturală, minim necesar de completări
încearcă să normeze relaţia dintre arhitecţi şi monumente, viitoarele intervenţii
renaştere, baroc, contemporan - restaurare arhitectonică,
pledând pentru specializare, moderaţie, modestie. intervenţii mai ample, dar vizibile: Restaurarea ruinelor trebuie să se limiteze la acţiuni de
 diferenţierea stilului conservare, consolidare, anastiloză. Ele conţin mult prea puţin
 diferenţierea materialului material pentru a extrapola forma iniţială, şi primează valorile
 eliminarea figurilor şi a ornamentelor
istorice.
 expunerea părţilor vechi suprimate într-un loc deschis publicului
 inscripţionarea elementelor adăugate cu data restaurării Păstrarea adăugirilor se justifică necondiţionat, în timp ce
 epigrafii descriptive pe monument înlăturarea trebuie întotdeauna justificată temeinic şi, oricum,
 documentarea fotografică şi scrisă a lucrărilor în faze succesive realizată astfel încât să păstreze măcar amprenta adăugirii asupra
 notorietatea operei.
1964 Carta de la Veneţia Principiile restaurării monumentelor istorice  descoperirea ierarhiei spaţiale a clădirii, prin intermediul
Se repetă, la o scară şi mai mare, distrugerile patrimoniului Principiul prudenţei: se impune o cercetare prealabilă pentru interpretării decoraţiei, mărimii, scării sau dispunerii încăperilor
arhitectural al Europei. Se recurge din nou la reconstituirea unor identificarea problemelor, în urma căreia se impune fie sau a circulaţiilor
 identificarea spaţiilor prin raportare la tipologia programului
construcţii sau spaţii urbane simbolice, atât în est cât şi în vest, conservarea, fie restaurarea monumentului.
arhitectural
activitate a cărei validitate este pusă în discuţie. În Egipt,  identificarea mărturiilor ce pot conduce la datarea precisă
Principiul acţiunii minime necesare:
modificarea cursului Nilului pune problema reconstruirii unor  identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate cu mijloace
 limitarea intervenţiei la locurile a căror stare impune o acţiune
temple la cote mai înalte, care generează un program speciale
contemporană
internaţional. Cu această ocazie, revine în prim plan necesitatea  limitarea intervenţiilor la tipurile de acţiuni care conservă
de a găsi o serie de principii universale în domeniul restaurării, materialul şi structura istorică în defavoarea celor care presupun
adresată în cadrul unei conferinţe din Veneţia. Rezultatul înlocuirea acestora sec 19 - Începuturile Restaurările din România
conferinţei reprezintă atitudinea prevalentă în acest domeniu,  limitarea intervenţiei la tehnicile de intervenţie care afectează în
valabilă până în ziua de azi: cel mai mic grad materialul istoric Intervenţii de factură romantică
Schlatter:
1. Conceptul de monument istoric acoperă atât opera arhitecturală Principiul utilizării materialelor şi tehnicilor tradiţionale:
 Bismana: adăugiri de factură neogotică în incintă
 respectarea şi conservarea prioritară a elementelor de
izolată dar şi ansamblul rural sau urban în care se găseşte  Bistriţa: reconstruită total după 1840
construcţie realizate cu materiale în tehnici tradiţionale
mărturia unei civilizaţii particulare, a unei rezolvări semnificative  Arnota: idem, 1856
 utilizarea materialelor în tehnici tradiţionale ori de câte ori este
sau a unui eveniment istoric.  Curtea Veche: turlă, ferestre, şi anexe neogotice
vorba de reîntregirea elementelor constructive ale monumentului
2. Trebuie să se facă recurs la toată ştiinţa şi tehnica ce poate  Antim: rozasă neogotică
istoric
contribui la studiul şi protejarea patrimoniului arhitectural.  Radu Vodă: parament, supraînălţare cornişă şi fronton neo-gotic
3. Scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le
Principiul reversibilităţii intervenţiei: intervenţiile contemporane  Steindl: Castelul Hunedoara: galerie şi scară neogotică
să fie executate cu astfel de materiale şi în tehnici care să permită Kagerbauer:
proteja atât ca opere de artă cât şi ca mărturii istorice
eventualele reveniri  Castelul Bonţida: goticizarea bastionului renaşcentist de nord-
4. Se impune întreţinerea permanentă vest
5. Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de către Principiul marcării intervenţiei:  Sf. Mihail din Cluj-Napoca: turn neogotic
alocarea unor funcţiuni sociale, fără însă a modifica dispunerea,  intervenţiile contemporane să fie marcate ori de câte ori ele
compoziţia sau decoraţia clădirii în schimbarea funcţiunii. înlocuiesc, întregesc sau completează materialul istoric cu unul Intervenţii de factură romantică (neogotică) în
6. Conservarea cadrului este esenţială pentru a păstra relaţiile de nou restaurările maghiare ale bisericilor evanghelice
 marcarea intervenţiei trebuie să nu impieteze totuşi asupra
masă şi culoare ce influenţează percepţia monumentului din Transilvania
unităţii edificiului ca operă de artă
7. Monumentul este inseparabil de istoria căriea îi este mărturie şi  Darlos: portalul şi zona sa superioară
de amplasamentul său. Strămutarea este inacceptabilă, Principiul conservării:  Atel: ferestre neogotice, refacerea portalului
exceptând cazurile extreme.  orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are  Curciu: portalul şi zona sa superioară
8. Obiectele sculpturale, picturile sau decoraţia care formează parte drept prioritate asigurarea conservării materialului original  Malancrav: parament, fresce interioare
integrantă din monument pot fi extrase doar dacă aceasta este  nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să  Xavier Villacros: Biserica Sf. Gheorghe: turn
pună conservarea pe un loc subordonat reabilitării sale K. A. Romstorfer:
singura modalitate de a le asigura protecţia.
funcţionale sau eventualelor completări aduse în vederea folosirii  Putna: introducerea unui tambur
9. Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată. Scopul
sale contemporane.  Biserica Mânăstirii Sf. Ioan, Suceava: reconstituirea acoperişului,
ei este de a păstra şi evidenţia valoarea estetică şi istorică a
Criteriul respecrului autenticităţii: acoperire cu ţigle smălţuite, introducerea antepridvorului la nord,
monumentului şi se bazează pe respetul materialului original şi a noi profile decorative din interior
 autenticitatea materialului constă în persistenţa materialelor
documentelor autentice. Ea trebuie să se oprească acolo unde  Mirăuţi, Suceava: refacere integrală cu reluarea formelor sec. 17
originale de construcţie sau, în cazul în care acestea au fost
începe ipoteza, iar în acest caz orice lucrare suplimentară ce este A. Lecomte du Nouy (1875-1914):
înlocuite în decursul timpului, de menţinerea tipului original
indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţia arhitecturală  Sf. Nicolae-Domnesc, Iaşi: demolare, reconstruire arbitrară
tradiţional de material. Mai concret, trebuie păstrate materialele
şi să poarte amprenta contemporaneităţii. Restaurarea trebuie  Sf. Dumitru, Craiova: demolare, reconstruire arbitrară
istorice găsite în operă sau, după caz, înlocuite fie cu materiale
precedată şi urmată de studii arheologice şi istorice.  Vechea Mitropolie, Târgovişte: demolare, reconstruire arbitrară
identice recuperate din alte părţi ale clădirii sau din alte clădiri
10. Acolo unde tehnicile tradiţionale se dovedesc inadecvate, asemănătoare. Altfel, trebuiesc folosite materiale nou prelucrate,  Sf. Trei Ierarhi, Iaşi: modificări la turle (supraînălţare), modificare
dar obţinute din locurile sau prin tehnologiile tradiţionale. a contraforturilor, reconstruire a bolţilor pridvorului la o cotă
consolidarea unui monument poate fi realizată prin folosirea
inferioară, demolarea clopotniţei şi reconstruirea arbitrară a casei
oricărei tehnici moderne de conservare şi construcţie a cărei  autenticitatea concepţiei constă în răstrarea în timp a concepţiei
originale şi a celor care au marcat existenţa istorică a edificiului. ecumeneşti (sala gotică)
eficacitate a fost demonstrată ştiinţific şi probată de experienţă.
Se realizează prin decelarea diferitelor etape de construire, şi prin  Mânăstirea Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea
11. Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce palatului episcopal, înlocuirea ancadramentelor originale şi a
conservarea lor scrupuloasă prin respectarea principiilor
au contribuit la edificarea monumentului, unitatea de stil nefiind ştiinţifice de intervenţie. pietrei de parament, extragerea freşcei şi modificarea părţii
un scop al restaurării. Atunci când o construcţie inculde opera  autenticitatea execuţiei constă în conservarea materială a superioare a turlelor prin adăugarea unui coronament metalic
suprapusă a diferite perioade, revelarea unei stări ascunse poate edificiului sau a părţilor sale în tehnica originală de execuţie a
De la întemeierea comisiunii Monumentelor
fi justificată în circumstanţe excepţionale, dacă prezintă un construcţiei sau prin tehnicile tradiţionale folosite în decursul
interes istoric, arheologic sau estetic mai mare şi dacă starea de timpului pentru diversele adaptări sau modificări ale construcţiei. Istorice la restaurarea istorică: primii
conservare este suficient de bună. Evaluarea acestor factori nu
Se concretizează prin folosirea exclusivă a tehnicilor tradiţionale restauratori români
acolo unde este posibil, doar în cazuri excepţionale fiind
poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat cu lucrarea. acceptabilă folosirea tehnicilor contemporane probate prin Ion Mincu: Stavropoleos
12. Înlocuirea părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu experienţă. Alexandru Băicoveanu:
întregul, dar în acelaşi timp să fie deosebită de original, astgel  autenticitatea amplasamentului, cadrului, ambientului constă în  adept al restaurării stilistice şi al inovaţiei de tip A. Lecomte du
încât restaurarea să nu falsifice mărturia istorică. păstrarea locului pentru care a fost creat edificuiul şi a cadrului Nouy
13. Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu tradiţional în care această creaţie s-a desăvârşit, importante fiind  Sf. Gheorghe, Hârlău: înlăturarea tencuielii zugrăvite, înlocuirea
impietează asupra părţilor de interes ale clădirii, asupra cadrului raporturile volumetrice şi cromatice. paramentului original cu materiale noi (piatra de râu înlocuită cu
său tradiţional, echilibrul compoziţiei sale şi a relaţiei cu piatră făţuită)
Cercetarea monumentelor istorice: studiul istoric  Sf. Bicolae, Popăuţi
vecinătăţile.
 Evaluarea situaţiei existente Grigore Cerkez:
14. Ambientul monumentelor trebuie să facă obiectul unei griji
 Investigaţii de specialitate  Sf. Nicolae Domnesc, Curtea de Argeş (1919-20)
speciale pentru salvgardarea integrităţii şi purităţii sale şi  sinteza cercetărilor, stabilirea etapelor de construire  Mânăstirea Cetăţuia, Iaşi: modificări de caracter muntenesc la
asigurarea unei prezentări potrivite. Lucrările de conservare şi  stabilirea valorilor istorice arhondaric şi chilii
restaurare realizate în astfel de locuri trbeuie să se inspire din  evidenţierea obligaţiilor, destricţiilor şi permisivităţilor de  Biserica Sf. Anton, Curtea Veche: reconstituire prin analogie
principiile cuprinse în articolele precedente. construire Domenico rupollo: palatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului,
15. Săpăturile arheologice trebuie realizate în conformitate cu Studiul istoric este parte a documentaţiei tehnice referitoare la o crearea unei cornişe lombarde, coşuri veneţiene (înlocuind
standardele ştiinţifice şi recomandările definind principiile formele neogotice), modificarea formei golurilor de la arc în
clădire monument istoric. Prezintă ca prim rezultat evoluţia în
internaţionale de aplicat în aceste cazuri şi adoptate de către mâner de paner la trilobat, introducerea a 2 balcoane ce
timp a edificiului şi situaţia existentă. Investigaţia pleacă de la flanchează loggia de vest, completarea cu un corp pe latura de N
UNESCO în 1956. Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate arhive, literatura de specialitate sau beletristică, cercetările
măsuri pentru conservarea şi protecţia permanentă a cartografice, dosare de autorizare, evaluare iconografică,
caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor ce au fost evaluare arhitecturală in situ.
descoperite. În plus, trebuiesc luate toate măsurile pentru a
facilita înţelegerea monumentului şi pentru prezentarea sa fără cercetarea arhitecturală
însă a-i distorsiona semnificaţia. Orice lucrare de reconstituire  stabilirea ordinii relative a construirii
trebuie respinsă a priori. Este permisă doar anastiloza, iar  explicarea particularităţilor structurale (deschideri blocate,
materialul utilizat trebuie întotdeauna să fie recognoscibil, schimbări de zidării, goluri în zidărie)
folosirea sa redusă la minimul necesar.  distincţia între ceea ce este tipic şi atipic structurii clădirii, dintre
16. Întotdeauna trebuie să se realizeze o documentaţie precisă sub caracteristicile redundante şi cele semnificative.
 caracterizarea materialelor şi a tehnicilor folosite, precum şi
forma unei cercetări analitice şi critice, ilustrată cu fotografii şi
motivele utilizării lor.
desene. Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare, consolidare,
 descoperirea mărturiilor care dovedesc existenţa unor construcţii
reconstituire şi integrare, precun şi caracteristicile tehnice şi sau părţi de construcţie dispărute
formale identificate pe parcursul lucrărilor trebuiesc incluse.  descoperirea şi marcarea acelor caracteristici structurale care nu
Această documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor pot fi explicate altfel decât ca aparţinând unei faze anterioare de
publice li trebuie pusă la dispoziţia cercetătorilor, eventual construcţie, ulterior demolată
publicarea sa.  distincţia dintre decoraţia iniţială şi cele ulterioare
 descoperirea materialelor refolosite şi a locurilor din care ele
provin
 descoperirea logicii funcţionale la momentul iniţial, pentru
proprietarii iniţialo, precum şi în etapele ulterioare ale existenţei
clădirii