SPATIUL CONSTRUIT IN DIFERITE TRADITII EUROPENE.

MATERIALE SI TEHNICI DE EXECUTIE

Tema propusa, doreste o abordare extinsa a conceptului de restaurare prin intelegerea relatiei artei parietale cu arhitectura din perspectiva artei monumentului si relatia existenta intre iconografie si spatiul sacru monumental. Ea va aborda, inafara studiilor arhitecturii din punct de vedere istoric si artistic si problemele culturale generate de utilizarea adecvata a spatiului construit. Studierea spatiului construit si a productiei artistice specifice ca reflectare a identitatii unui neam, este intelegerea structurii interioare a acelei comunitati. Intentia initiala de studiu a spatiului construit ca manifestare a personalitatii, dar mai ales ca folosire / inglobare in viata cotidiana de catre o comunitate a fost de a clarifica etapele necesare parcurgerii spatiului si impactul acestei parcurgeri in constiinta individuala. Construirea spatiului in varianta apoteotica este Templul, locul de intalnire a individului cu Divinul, si odata cu apropierea de acest subiect, realizezi ca de fapt Templul mare e o duplicare a Templului mic- casa de locuit, locul cotidian, ca un invelis exterior construit al individului. Am considerat ca tratarea acestui subiect merita a fi aprofundata in zona radacinilor spatiului cultural European, interesandu-ma in acelasi timp interferentele spatiului cultural al Tarilor Romane cu marile zone de interes provocate de actiunile politice si culturale la nivel european. Ca raspuns al acestor intrebari, mi s-a parut semnificativa influenta Greciei antice si a propagarii culturii ei in formarea si cristalizarea identitatilor artistice si culturale zonale din Balcani si nu numai, prin intermediul expansiunii Imperiului roman, continuat de Imperiul Bizantin. In ceea ce priveste spatiul geografic al Tarilor Romane, un punct de cotitura il reprezinta evenimentele ce declanseaza formarea crestinismuluilui, ca efecte ale prezentei transformatoare ale lui Iisus, ajunse in acest teritoriu prin influenta si expansiunea culturala a Bizantului. Fenomenul amintit se suprapune in cazul Daciei acestei perioade cu fenomenele proprii de maturizare din punct de vedere economic, cultural ceea ce s-a manifestat din plin si in arhitectura si arte in moduri specifice. Din punctul de vedere al formelor ca exprimare a sacrului prin arhitectura, in cazul bisericii crestine locale putem considera ca evul mediu este o perioada de rafinare si inflorire spectaculoasa ca rezultat al fenomenelor formatoare amintite anterior.

Grecia Antica

Sub aspect cronologic, intervalul care constituie perioada formatoare din punct de vedere creator incepe cu asezarea grecilor in zona egeeana si se termina prin contopirea lumii elenistice de catre romani. Asa se explica despartirea arhitecturii perioadei republicii romane, care poarta o vizibila, amprenta a elenismului, de arhitectura imperiului roman. ARHITECTURA GRECIEI ANTICE Perioada homerica In afara surselor arhelologice, informatiile privind cea mai veche treapta a evolutiei civilizatiei elene sunt furnizate de catre epopeele homerice, de unde si denumirea data acestei trepte. Distrugerile provocate de invazia triburilor din nordul peninsulei Balcanice, ingreuneaza procesul de preluare a traditiilor creto-miceniene de catre o noua arhitecura greceasca in curs de constituire. O seama de programe, tipuri arhitecturale si procedee dispar pentru totdeauna. Dispar asezarile fortificate si palatele de tipul resedintelor regale de la Mikinai (Mycenae) si Tirynth, centru si simbol al puterii politice si militare miceneene, mormintele de tip tholos, dispare finisajul pretios, pavimentele de alabastru, frescele si prispele de piatra dura policroma. Noii veniti, a caror organizare sociala se afla in faza unor relatii gentilice, se constitue in asezari stabile. Informatiile arheologice despre arhitectura realizata in secolele XII-VII, indeosebi cele privind locuinta sunt foarte sarace. Din cauza materialelor perisabile folosite, a suprapunerii de asezari sucesive pe acelasi amplasament, aceasta arhitectura poate sa fie apreciata numai dupa forme de plan. Cele mai vechi urme de locuinte protogrecesti reprezinta o arhitectura cu caracter spontan, fara o tipologie precisa, adapata materialelor locale si terenului ales ca amplasament. O seama de modele votive de ceramica, despre care nu se stie cu certitudine daca reprezinta locuinte sau temple, gasite la Perachora, Argos, Ithake, Lemnos, Samos demonstreaza existenta in perioada homerica a tipurilor de edificii cu plan absidal si rectangular. Planurile drepte cu terminatie absidala si cele rectangulare ale locuintelor perioadei homerice pot fi derivate, respectiv, din locuinte de plan oval sau absidal si cele de tip megaron, dupa cum este posibil ca arhitecura acestei perioade sa fi reeditat, pe cont propriu, procesul evolutiv de la coliba circulara la planuri rectangulare, trecand prin fazele intermediare, reprezentate de planuri eliptice si absidale. Nascut, dupa cum se crede, pe baza locuintei princiare miceniene de tip megaron, templul perioadei homerice retine, in cazul exemplelor celor mai vechi, terminatia absidala a locuintei populare, pentru a o parasi apoi, adoptand planul rectangular si a se indeparta in final de arhitectura megaronului prin adoptarea unei impartiri interioare in nave cu unul sau doua randuri de stalpi si trecerea succesiva de la porticul intre ante, la porticul prostyl si la galleria perimetrala, pteroma sau peristasis. Locuinta in cazul aristocratiei. Izvoarele literare, epopeile homerice, permit conturarea unei imagini asupra locuintei

apartinand clasei aristocratice, a modului ei de a functiona, precum si a tehnicilor de constructie folosite. Desigur ca numai in asemenea locuinte si-a putut gasi curs preocuparea de a proteja si de a impodobi, asa cum marturisesc textele homerice, piesele constructive de lemn, cum sunt coloanele sau ancadramentele de usi, prin imbracare cu foi de arama. Arhitectura de cult. Informatiilor privind cele mai vechi temple, furnizate de catre izvoarele literare, li se adauga si date arheologice. Miturile mostenite din perioada de inceput a antichitatii au constituit baza unui pantheon alcatuit din zeitati antropomorfe. Iata de ce casa zeului, templul, era conceputa asemenea unei locuinte omenesti. Daca in etapele corespunzatoare civilizatiei creto-miceniene rolul semnificativ in arhitectura il avusese palatul, despartindu-se de ansamblul aulic, diferentiindu-se topologic, arhitectura templului grec, derivata din megaronul micenian, va sintetiza principalele realizari din cadrul tuturor celorlalte programe, devenind programul cel mai reprezentativ, conducator, al arhitecturii antice grecesti. Transformarea vechilor acropole, resedinte ale basileilor, in resedinte ale zeilor, aparitia unor orase ca reteaua stradala prestabilita, de plan ordonat, trecerea de la constructii de lemn si caramida cruda la arhitectura de piatra, constituirea ordinului, cristalizarea tipului de templu peripter, diferentierea functionala a arhitecturii, marcata prin aparitia unor programe variate, deja constituite sub aspect topologic, reprezinta contribuitia perioadei arhaice la dezvoltarea arhitecturii si urbanismului.

Arta greaca Arta greac reprezint productia artistic a civilizatiei grecesti , cu toate c este dificil s se stabileasc cu precizie limitele cronologice ale acesteia. Artele care s-au dezvoltat n Grecia antic , cea minoic si cea micenian reprezint baza artei grecesti. Se plaseaz nasterea artei grecesti n jurul secolului IX i.H, odat cu aparitia perioadei geometrice. S-a convenit c dup ce apogeul acestei arte a fost atins n secolul V ,i.H. n perioada clasic, ultimele sale manifestri urmnd s se sting n pragul btliei de la Aetium , din anul 31, i.H. n realitate lucrurile sunt putin altfel deoarece si dup btlia de la Aetium este observat influenta artei grecesti n productiile orientale si cele occidentale. Imensa expansiune a culturii grecesti poate explica importanta acestei arii de influent . Datorit actiunii de colonizare din secolele VIII si VII i.H. arta greac se impune treptat de la cadrul restrns al Mrii Egee n toat regiunea din jurul Mrii Mediterane. La sfrsitul secolului IV i.H. datorit cuceririlor lui Alexnadru cel Mare lumea greac este limitat la est de India iar la sud nglobeaz tot Egiptul si mai ales Imperiul Persan. Remarcam ca la aceast diversitate geografic se adaug profunde diviziuni politice. Este adevrat c n fata dusmanului orasele grecesti se gsesc unite dar n rzboaiele din secolul V , i.H. sau n cadrul participrii comune la Jocurile panelenice

ele nu au nici un sentiment de apartenent la aceasi entitate. Cu toate acestea n aceast diversitate rezid o identitate cultural comun care face posibil s se vorbeasc despre arta greac. Originile artei grecesti au rmas nvluite n mister pn la nceputul secolului al XX-lea deoarece n Grecia nu au fost gsite urme ale epocii de piatr. Dar acum se stie c nasterea artei grecesti si afl originea n confruntarea mai multor civilizatii ce se aflau n bazinul oriental al Mrii Mediterane. Arta cicladic este cea mai veche mrtuire a artei grecesti . S-a desfsurat n epoca bronzului vechi. Cele mai frumoase manifestri ale Cicladelor , pe lng numeroasele obiecte din bronz si argint , le constituie idolii cicladici. Aceste statuete din marmur reprezentau personaje puternic stilizate . La realizarea lor s-a tinut seama riguros de pstrarea proportiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este nc imposibil s cunoastem semnificatia lor exact. Spre sfrsitul mileniului al II-lea i.H., se diminueaz producerea lor. Arta minoic corespunde perioadei de dominatie a Cretei n jurul anului 1800 i.H. Se realizeaz construirea primei generatii de palate , printre care si cele din Cnossos si Malia. Palatele sunt puternic inspirate din modelele orientale. Aceste constructii au n alctuire o curte rectangular, n jurul creia se afl o serie de ncperi, de sli de ceremonii si de culoare pentru procesiuni. A doua serie de palate cretane este reconstruit n secolul VI i.H. pe aceleasi locuri ale palatelor din prima generatie distruse brutal. Constructiile sunt similare primelor, peretii sunt acoperiti cu fresce magnifice n culori strlucitoare . Prin intermediul subiectelor religioase sau a motivelor florale se exprim bucuria de a tri si spontaneitatea. Ceramica pictat reia stilul naturalist si vesel delectnd prin repezentri de elemente marine. Cretanii fabric pe scar larg obiecte mici din metal, lemn sau fildes si creeaz niste piese de orfevrrie foarte frumoase. Arta micenian rsare atunci cnd civilizatia minoic mai strluceste nc, fiind construite la Micene , n secolul XVI i.H. dou morminte mari , probabil princiare. Opulenta lor uimeste n acel mediu srac. S-a descoperit c aceste morminte contin obiecte din metal pretios cum ar fi : elemente de podoab a capului, arme de ceremonie, cupe, vase, multe provenind din Europa. Creatiile autohtone sunt decorate cu scene voit violente ntr-un stil aproape brutal ce se observ si la frumoasa masc a lui Agamemnon. Micenienii construiesc puternice citadele fortificate, al cror aspect contrasteaz cu deschiderea ampl, spre natur, a palatului. Aceste constructii au nceput s apar prin anul 1400 i.H. dup nimicirea Cretei. Peretii sunt formati din blocuri enorme de piatr, pe care dup legende doar ciclopii le-ar fi putut duce. Aceasa face ca arhitecturii s i se atribuie si numele de ciclopic. Palatele din interiorul citadelelor au dimensiuni reduse . Principala sal a lor este construit dup principiul megaronului aflat la baza viitoarei arhitecturi grecesti. De asemenea la micenieni se gsesc cldiri funerare n form de cptni de zahr artnd rodul unei miestrii tehnice deosebite , ce impun prin amploarea lor. Fabricarea obiectelor mici este ncurajat dup forma literelor ( phi, psi, tau). Pierderea cunostintelor tehnice dobndite se face odat cu disparitia civilizatiei miceniene care cauzeaz de altfel si diminuarea productiei artistice.

Materiale si tehnici de constructie Constructorii Greciei antice nu s-au manifestat ca inovatori, nu au creat noi sisteme de acoperire a spatiilor si au utilizat materialele pe care le oferea solul grec: piatra si marmura. Au folosit aceste materiale conform unor tehnici cunoscute si in special sistemul trilitic ca traditie megalitica: arhitrave rezemate pe coloane. Ceea ce caracterizeaza tehnica de constructie greaca si reprezinta un aport incontestabil in evolutia civilizatiei este efortul constant de a conferi sistemului constructiv primar calitatea expresivitatii, printr-un proces de elaborare estetica a formelor. Acest efort a condus catre elaborarea ordinelor de arhitectura. Sistemul de constructie mostenit inca din neolitic este bazat pe sistemul trilitic, aparand diferite tipuri de dezvoltari ale acestuia, sistemul de boltire este de tip tholos (aparut cam la 2000 de ani dupa acelasi sistem din neolitic numit encorbellement, in care incinta camerei este circulara, iar blocurile din piatra sunt asezate progresiv spre interior, pana cand, prin reducerea spre in sus a diametrului boltii ele sa se intalneasca intr-un sistem central) si coloana, element spectaculos si central al arhitecturii grecesti din perioadele clasica si elenistica. Densitatea maxima de realizari de acest tip este desigur pe acropolele Atenei, intai prin Partenon, apoi templul dedicat zeitei Nike, Propileele, etc. Aici se observa sinteza tuturor acumularilor artistice si a considerentelor de ordin tehnic prezente in arhitectura ca limbaj, Partenonul fiind considerat naosul cel mai artistic decorat din intreaga Elada. Semnificativ este ca si detaliile aparent tehnice legate de conceperea formelor conlucreaza in armonia generala. Construit din marmura de Pentelic are 70 m lungime si 30 m latime, iar coloanele au o inaltime de 11 m. Nici una din liniile templului nu este perfect dreapta. Cele trei gradene ce formeaza baza edificiului sunt usor convexe, coloanele sunt usor bombate inclinandu-se spre interior si ingustandu-se catre capitel, in asa fel incat daca s-ar prelungi catre cer, ele s-ar intalni intr-un punct imaginar situat la 3000m inaltime. Impresia ce o produc toate aceste detalii asupra spectatorului este ca templul nu este sprijinit pe pamant ci are tendinta de a se inalta in spatiu. Este semnificativ faptul ca in ansamblul Eladei, inafara de ridicarea templelor, au fost construite si agore, fantani, sanatorii in aer liber (Asklepieia), satadioane si teatre. Este suficient sa mentionam ca fiecare polis(oras stat) avea propriul sau gimnaziu pentru educarea atletica a tineretului si ca pe teritoriul Greciei antice s-au gasit peste 100 de stadioane si teatre. Astfel intelegem amplitudinea dezvoltarii acestei civilizatii in care ideile de baza reflectate in arhitectura erau legate de frumusete, armonie, confort, toate acestea insumand idealurile lor etice. Templul Atenei Nike, primul construit pe ruinele Acropolei dupa invazia persilor, este si primul construit in intregime din marmura. Ceea ce l-a facut cu adevarat unic insa, a fost unitatea de masura in care a fost proiectat care s-a demonstrat a fi unitatea de masura egipteana. Civilizatia romana este beneficiara unei tehnici constructive exceptionale, in plina concordanta cu conceptele arhitecturale ale epocii pe care le-a servit. Intre evolutia fenomenului arhitectural si cea a tehnicilor constructive a functionat o permanenta relatie de interconditionare. Cautarile in domeniul tehnicilor de constructie au urmarit cateva directii principale care au constituit impulsul unei indelungate evolutii marcate de inovatii si perfectionari. La tempul Fortunei Virilis materialele utilizate difera in functie de solicitarea elementelor constructive. Coloanele libere si colturile cellei imbracate cu coloane angajate sunt cioplite din travertin in timp ce zidurile si celelalte coloane sunt executate din tuf. Conceptii spatiale si procedee compozitionale specifice

Arhitectura greaca: - spatiul construit este conceput in relatie cu cel natural- concept bazat pe adorarea si extinderea frumosului in viata proprie, profund ancorate in spiritualitatea greaca printre care un interes afectiv pentru formele create de natura. Pe plan concret modul de viata implica desfasurarea activitatilor in mare parte in aer liber; - preocuparile se concentreaza asupra elaborarii expresive a spatiului exterior; - in organizarea spatiilor, geometria riguroasa a componentelor se imbina cu caracterul organic al dispunerii acestora in ansamblu; - spatiile sunt concepute prin raportarea la scara umana atat ca dimensiuni cat si ca modalitati de organizare; se evita monumentaliatea coplesitoare si procedeele care ar duce la un asemenea efect; - in structura spatiilor se pastreaza un echilibru intre sensul vertical si cel orizontal; - constructia se raporteaza la configuratia terenului; se dezvolta pe proeminente al caror caracter spectaculos, dominant in raport cu zona inconjuratoare este sporit ca urmare a prezentei elementelor constructive; - spatiul interior rezulta din gruparea unor spatii de forme geometrice simple; principiul organizarii templelor de-a lungul unui ax longitudinal de compozitie; obtinerea unei imagini impresionante asupra statuii zeului. Concluzii legate de arhitectura Greciei Apropierea de spiritul Greciei antice si arhitectura sa ca reflectare a neamului acestei comunitati, o putem face pe de o parte observand mediul (din punct de vedere geografic) de evolutie, dar si periplul contextului istoric de desfasurare. Dezvoltandu-se un anumit tip de adorare a frumusetii (exprimata in mod deosebit prin armonia formei), reprezentarile zeilor panteonului lor erau dupa standardele de frumusete formate. Templele construite sunt casele zeilor, dupa un tipar marit al caselor lor. Daca in etapele neolitice, in multe spatii geografice, coloana- centru al casei are functia de sustinere a Universului (avand simultan si rolul concret de sustinere al acoperisului), asistam acum la degajarea spatiului central al casei, acesta revenind omului, coloana fiind construita lateral, multiplicandu-se si insotindu-l pe om. Tipurile de case mai bogate prezinta deseori un plan patrat ce cuprindea doua colonade laterale insotitoare, camera finalizandu-se absidal. In mod uimitor acest parcurs se aseamana cu cel al altor spatii geografice, care cu toata aparenta lipsa de mijloace tehnice (durabile; piatra, tehnici evoluate de construire, etc), au exact aceeasi structurare a spatiului interior in care exista o foarte judicioasa si precisa impartire. Astfel, chiar la anumite populatii nomade sau seminomade din Orient, capul familiei, sotia sa, copiii de diferite varste, musafirii au locuri precise de plasare in acest spatiu, zona centrala avand un caracter special iar zona opusa intrarii fiind rezervata aproape in exclusivitate altarului locuintei si a obiectelor stramosilor, (la unele dintre aceste populatii, in mod particular, tot in aceasta zona sunt prezente resursele de subzistenta sau elemente constructive necesare reinstalarilor successive ale locuintei, deci in ansamblu resursele legate de supravietuire). Scurta prezentare a arhitecturii civile si militare pe teritoriul Daciei in perioada cuprinsa intre sec II i.H. si sec II d.H.

Constructii civile Locuinte- cele mai numeroase descoperiri prin caracterul lor de document atesta faptul ca cea mai mare parte a populatiei este de tip sedentar. Descoperirile arheologice, ruinele indica rezolvarile de ordin practic, tehnic, plasare dictata de conditiile de mediu si chiar confort. Modificarile acestor vestigii indica modificarile si traseele societatii dacice. In acest sens, relatarile scriitorilor antici sunt lapidare (Strabo, Ovidiu), si insuficiente; Printre altele, geograful antic vorbeste de populatiile locale din actuala Dobrogea locuind in bordeie si semibordeie. Unii autori considera ca reprezentarile de pe Columna lui Traian nu poate folosi ca o sursa de inspiratie, datorita inexactitatii descrierii arhitecturii dacice; aceasta nu corespunde intru totul cu descoperirile arheologice din spatiul romanesc., sculptorii Columnei, fiind mai degraba familiarizati cu constructiile din Imperiul Roman si de la Roma. In domeniul constructiilor civile au fost descoperite in diferite situri arheologice doua tipuiri de locuinte: -semibordeie ce sunt adancite in pamant intre 0,20- 0,50 m) -bordeie in cazul carora adancimea minima este de 0,80 m si pana la construirea totala in pamant, deasupra pamantului fiind o mica portiune de la partea superioara si acoperisul. Bordeiele- sunt putine in asezarile dacice si apar in zonele de campie. Cele mai reprezentative vestigii sunt in situl arheologic de la Catelul Nou, zona Bucuresti, databile din secolele III-II i.H Aici sunt prezente o serie de locuinte asemanatoare ca plan, dimensiuni si materiale utilizate. Mai reprezentative sunt: Una dintre ele este de forma patratica cu laturile inegale si usor curbe si are dimensiuni de 6,87 / 2,30 m cu o adancime in pamant de 2,75 m fata de nivelul de calcare antic. Peretii erau sustinuti de o structura de pari ce cuprindeau intre ei o impletitura de nuiele tencuita cu lut, intreaga incapere fiind acoperita cu trestie sau papura. Mai diferita, alta locuinta, este formata din doua gropi circulare alaturate, legate printr-o trecere mai ridicata ( are un prag fata de nivelul solului in cele doua incaperi) cu diametru de 2,40 m la cea mare si 1,52 m la cea mica, fiind adancite in pamant la 1,40 m cea mare si 0,80 m cea mica. Studiind modul de construire si urmele ramase, s-a afirmat ca incaperea mare era folosita pe post de locuinta, cea mica fiind cu rol de depozitare a proviziilor, acoperita cu un capac. La Tanganu, zona Bucuresti au fost identificate locuinte cu planuri similare, dar sunt prezente si planuri ovale sau poligonale, una dintre locuinte avand forma de patrulater cu colturile rotunjite, adancita in pamant la 1m, alta poligonala, avand si o vatra intr-un colt, adancita in pamant la 1,20m. Localitati in zona sudica a Daciei unde au fost descoperite vestigii din aceasta perioada: Popesti- Arges, Giurgiu- Malu Rosu, Crasani. In Moldova Galati- Barbosi si Racatau, iar in Transilvania la Pecica si Salasuri. Cercetarile arheologice ne arata ca in general spatiul locuit era constituit dintr-o singura incapere cu dimensiuni plasate intre de 3,50 / 3 m, mai rar de 4,50 / 3,50 m, aceasta aratand un spatiu mare de locuit. Planul si amenajarea locuintelor de tip bordei sunt neregulate in functie de caracteristicile solului si de posibiliutatile tehnice ale celor ce le construiau.

Si in acest caz, spatiul geografic cu specificitatile lui dicteaza formele si modul de construire, dar si posibilitatea folosirii materialelor din mediul inconjurator: pamant, lemn, piatra. In unele situatii inaltimea este greu de apreciat (daca ne raportam la baza unei locuinte ingropate la 2,75m, atunci inaltimea totala poate fi de 3- 3,50 m. Acoperisul era din paie sau stuf si adesa streasina era pana aproape de pamant, fiind lata, acoperisul avand o forma conica sau in doua ape. Nu este cunoscut tipul de incalzire, doar ingroparea locuintei fiind insuficienta in acest spatiu geografic cu climat aspru. Depozitele pentru hrana erau de obicei plasate in alta parte (la o anumita distanta de locuinte). dar sunt si cazuri cand groapa de provizii este sapata in podeaua locuintei in pamant. Mobilierul era modest, fiind din lemn. SemibordeieleSunt mai numeroase si au caracteristica de a fi grupate, fiind prezente mai mult in zona de campie si deal. In general, ca forma sunt: - cvasirotunde sau ovale -patrulatere ori poligonale neregulate -patrulatere regulate Semibordeie Cvasirotunde sau ovale Sunt prezente la Sercaia si Comana de Jos. La Sercaia locuintele sunt plasate intre secolul I ien- I en si spatiul are diametrul mare de 4,05 m si cel mic de 3,85 m cu adancimea fata de nivelul de calcare antic de 0,35 0,50 m. Aveau in interior doi stalpi cu diametre de 0,27- 0,35 m. Semibordeie patrulatere si poligonale neregulate Sunt prezente in asezarile de la Catelu Nou-Buccuresti si Tasad din secolele III-II i.H.. La Catelu Nou locuinta este de forma unui pentagon cu laturi si colturi rotunjite cu dimensiunile de 3,65 / 3,24 m cu o adancime in pamant de 0,26 m. Aceasta locuinta are specific groapa de provizii in interior, sapata in pamant, acoperisul fiind sustinut de doi stalpi. O a doua locuinta semnificativa este de forma cvasitrapezoidala cu colturi rotunjite cu dimensiuni de 4 / 3,12 m, adanca in pamant de 0,20 m - 0,30 m, traseul peretilor fiind foarte bine conturat de parii de structura. Semibordeie patrulatere regulate S-a observat o rotunjire a colturilor majoritatii acestor bordeie provocata de parii de sustinere existenti si mai rar de la surparile de pamant. La una din acestea, in localitatea Catelu Nou- Bucuresti,(sec I i.H.) de dimensiuni de 3,75 - 3,10 m, adanca de 0,50 m au fost descoperite in interior bucati de lipitura de perete arse. O alta locuinta (plasata intre sec I i.H. sec I d.H.) prezinta ca element caracteristic un stalp masiv in centru cu un diametru de 0,50 m care probabil sustinea un acoperis in panta. La Slimnic , deosebite sunt doua locuinte, una avand 4,30 / 3,75 m cu o adancime de 0,60-0,65 m in pamant ce are un cuptor de piatra intr-un colt si pavaj de piatra in fata intrarii, cealalta avand dimensiuni de 5,40 / 3,75 / 4,30 m la o adancime de 0,62 m In pamant. Se observa conceptia mai apropiata de locuintele de suprafata, dar modul de realizare era tot al bordeielor complet ingropate.

In general podina este din straturi successive de lut fatuit. Acesta este un element important care poate da informatii pretioase despre dimensiunile incaperii chiar daca toate celelalte elemente ale peretilor sunt pierdute si nu exista alte indicii. Vetrele de foc sunt prezente la putine locuinte si acolo unde exista, sunt plasate intr-un colt sau in centrul camerei, cu pavaj de piatra dedesupt (Porumbenii Mari). Locuinte de suprafata Sunt caracteristice pentru asezari mai organizate, comunitati situate pe acropole sau asezari montane. Sunt folosite in general aceleasi materiale dar metode diferite, si urmele acestora, fiind la nivelul solului, se pastreaza foarte putin din cauza agriculturii practicate ulterior. Locuintele de suprafata sunt: -Temporare -Permanente In ambele cazuri sunt folosite cam aceleasi materiale si procedee de constructie. Asezarile permanente prezinta trei categorii in functie de plan: -Rectangulare (cu una sau mai multe incaperi) -Absidale ( cu o incapere) -Poligonale si circulare cu una sau mai multe incaperi Locuintele permanente , rectangulare Cu o singura incapere: Prezinta un schelet de pari infipti in pamant, peretii fiind asezati pe o baza, rar pe o temelie de piatra. In general temelia de piatra este folosita frecvent in zona montana unde parii nu puteau fi infipti adanc in pamant. Toate acestea au vetre de foc. Tacitus face relatari legate de asezarile de acest tip cu descrierea lor din teritoriul Germaniei de azi. La Batca Doamnei- Neamt au fost descoperite elemente metalice utilizate la structura din lemn a locuintei. Tot aici au fost descoperite cateva colonete de lut cu destinatie necunoscuta. La Cetateni si Tilisca este utilizata piatra la baza iar in cazul locuintelor de la Sarmisegetuza apar blocurile de calcar plasate distantat in temelie. Cu mai multe incaperi: Sunt folosite aceleasi sisteme constructive si aceleasi materiale, structura fiind constituita din pari infipti in pamant cu o baza din piatra. De exemplu la Pecica este o locuinta cu doua incaperi ce masoara in total ca lungime 8,60 m iar la Popesti o locuinta cu trei incaperi ce masoara in total 11 / 4,90 m. In cazul acestora o singura incapere avea vatra de foc fiind destinata locuirii. La una din case apar lespezi de piatra in centru, ceea ce indica plasarea stalpilor de sustinere a acoperisului si chiar posibilitatea prezentei unui etaj. Locuinte cu mai multe incaperi sunt descoperite si la Luncani- Piatra Rosie, dar cu trei, cu patru sau cinci camere si cu pridvoare. Acestea au temelie de piatra, sunt vizibile

locurile stalpilor ce incadreaza pragul usii de intrare ce este constituit dintr-un bloc de calcar. Acoperisurile sunt din sindrila , dar sunt folosite si olanele si tiglele, intai intr-o mica masura, pentru ca apoi acest system sa se extinda. Toate acestea au fost distruse de incendii pastrandu-se foarte putine elemente constructive. Locuinte permanente cu plan absidat Reprezentativ este locuinta de la Pecica si Luncani- Piatra Rosie. In acest din urma caz locuinta este plasata sub platoul cetatii si are doua camere, una rectangulara si cealalta cu absida. Temelia este din blocuri de calcar, peretii sunt din lemn si acoperisul din sindrila. Dimensiunile camerelor sunt: cea poligonala de 7.80 / 7,50 m si cea absidala de 7,80 / 3,20 m, intrarea fiind in partea opusa absidei. La Luncani o locuinta de dimensiuni foarte mari cu doua camere rectangulare de 22,50 / 13,20 m insumand la nivel de ansamblu dimensiunile de 40 / 28 m. Aceasta prezinta ca particularitate un deambulatoriu, un coridor ce inconjoara absida fatetata si un pridvor opus absidei. Temelia deambulatoriului si a incaperilor este din calcar, peretii de lemn lipiti cu lut, podina din lut, acoperis de sindrila, intrari marcate de praguri late de 1,40 / 1,20 m cu stalpii obisnuiti de incadrare a usii de intrare. Este posibil, ca fiind langa cetate sa aiba o destinatie speciala, putand fi o camera de depozitare, dar si locuinta gazduind trupe ale garnizoanei cetatii. Unii cercetatori au considerat ca incaperile absidale sunt marturia unor posibile sanctuare, dar inventarul descoperit dovedeste ca erau camere de locuit, in cazul sanctuarelor fiind prezente aspecte specifice ale planului si obiecte specifice. Caracteristic este ca lipitura / tencuirea cu lut a peretilor este facuta doar la locuintele permanente si deloc sau rar la cele sezoniere. Locuinte permanente cu plan poligonal sau circular In acest capitol intra locuinte cu o dispunere mai speciala in care exista o incapere exterioara al carei plan este acelasi, aparand diferente ale planurilor si dispunerii incaperilor interioare primei incaperi mari. -Prima categorie este reprezentata de constructii cu doua- trei incaperi concentrice dintre care cea centrala destinata locuirii propriu-zise are plan absidal. Exemple sunt la localitatea Fetele Albe- Sarmisegetusa, unde incaperea interioara este cu plan absidal iar cea exterioara este octogonala. Peretii incaperii interioare erau din pari cu lut batut si fetuiti cu zugraveli successive tot cu lut. Incinta exterioara are o deschidere de 15 m si acoperis din sindrila. Interesant este ca 90% din inventarul locuintei se afla in camera exterioara. Peretele exterior este la fel, din pari grosi de 0,20-0,30 m cu lut batut cu straturi successive de fatuiala (mai multe pe partea interioara). Incendiul ce a distrus cladirea a conservat peretii pe o inaltime de aproximativ 0,40 m. Sunt prezente trei locuinte de acest tip si cu aceleasi caracteristici: incinta exterioara incinta interioara concentrica, plasata usor asimetric fata de cea exterioara, ziduri din aceleasi materiale, podeaua la camera interioara mai ridicata cu 0,15- 0,20 m fata de cea exterioara, vatra de foc este in camera interioara si masarea intregului inventar este in incaperea exterioara.

Toate trei au fost distruse in razboiul din 105-106 en (prima casa fusese construita dupa razboiul anterior din 101-102 d.H.). Mai exista alte locuinte tot concentrice, dar cu incaperea interioara mai aproape de forma unui patrat. Aparent este dificil de construit acoperisul la locuinte cu deschideri atat de mari, dar sistemul structural este constituit dintr-un stalp central legat de pari laterali ,generand o forma fatetata a acoperisului. A doua categorie este constituita din locuinte cu o singura incapere -circulara- cu pereti de lut -poligonala- cu pereti din lemn Acest tip de locuinta a fost descoperit pe terasele 2 si 5 ale zonei Gradistea MunceluluiSarmisegetusa. Varianta circulara Are un diametru de 6 m si este inconjurata de un pridvor mai putin pastrat. Peretii incaperii erau din lut batut pe pari (infipti 1 m in sol) , avand 1 m intre ei. La fel, este acea diferenta de inaltime a podelelor si peretii sunt fetuiti cu lut. Cealalta locuinta este cea in care a fost descoperit vasul Decebalus per Scorillo Aceasta este o incapere poligonala cu 20 de laturi, fiecare latura avand 2 m, deschiderea totala a incaperii fiind de 12,50 m. Peretii sunt din lemn lipit cu lut, grosi de 0,40 m, asezati pe o talpa de piatra (gresie si sfaramatura de calcare locale), invelitoarea este din sindrila, avand 2 intrari , la sud si la vest. In interior sunt 2 vetre de foc, putin ridicate in raport cu podina. In jurul incaperii descrise era o alta incapere exterioara fapt demonstrat de podeaua lata de 1,5 m. Concluzia este ca locuinta avea doua nivele. Inventarul descoperit este bogat, printre alte obiecte find vasul amintit, instrumente de fier si un sestert al lui Traianus, emis in anii 102-103. Casa avea si dependinte. Locuinte sezoniere Sunt destul de putine si folosesc acelasi plan si materiale. Se deosebesc prin destinatie si aceasta a dus la urmatoarele particularitati: -absenta lipiturii la perete -au fost ridicate fie la altitudini mari, fie in interiorul cetatilor La Rudele, Timpu si Meleea (langa Sarmizegetuza), sunt locuinte cu 1, 2 si 3 incaperi concentrice. Toate sunt cu baze din piatra, peretii din lemn nefatuit, cu acoperis din sindrila. Planul este oval, cvasicircular sau rectangular si toate prezinta vatra de foc. La Rudele se afla o locuinta cu 3 incaperi concentrice, pridvor oval, larg de 1,70 2,50 m, cu diametrul ansamblului de 17 si 13 m, nivelul de calcare coborat cu 0,20 m fata de cel al incaperii urmatoare. Vetrele de foc sunt prezente in cele doua incaperi interioare. Alta locuinta la Meleea are de asemenea, trei incaperi concentrice, cea din interior fiind de plan absidal cu intrarea din dreapta. Vetrele de foc sunt prezente in ambele incaperi interioare. Unii cercetatori considera ca acestea au fost stani dacice, fiind plasate in zone cu pasuni inalte.

Intr-una din aceste locuinte au fost descoperite urme de zgura si de fier si avand in vedere vecinatatea foarte apropiata a unor mine de fier, concluzia este ca acestea erau ateliere pentru fabricat arme de lupta.

Turnuri- locuinta Costesti Blidaru De forma rectangulara, turnul masoara la exterior 17,50 / 13,20 m si la interior 12,56 / 8,20 m, cu o inaltime de 2 m, la partea superioara, peste ultimele asize de piatra incepe caramida. Caramizile erau de forma rectangulara de dimensiuni 48 / 48 / 8,5 cm, cu rostuire si liant de lut. Turnul avea etaj si inaltimea totala era de peste 5 - 6 m. Nu este clar unde se racordau grinzile pentru sustinerea etajului, nefiind vizibile urme, goluri in zid la interior., dar este posibil ca grinzile sa fi fost puse peste ultima asiza din piatra, deci nivelul de jos avea 1,80 - 2 m. La etaj se ajungea fie printr-o scara interioara, fie printr-o scara exterioara. La parter era camera de depozitare, la etaj fiind camera de locuire a comandantului. La un alt turn, cavitatile zidului exterior, cu rolul de a tine grinzile tiranti nu corespundeau cu gauri opuse in zidul din fata, ceea ce arata posibilitatea ancorarii lor, a zidului exterior de stalpi plasati la interior. Sistemul de constructie al turnurilor clopotnita, este diferit de sistemele constructive prezente la constructiile civile. Acest tip de ziduri se gasesc la toate cetatile dacice din muntii Orastiei si la o constructie funerara cu doua incaperi descoperita la Ograda. Aceasta tehnica este similara si poate inspirata de tehnica de constructie elenistica a cetatilor pontice, la fel ca si maniera de continuare a zidului din piatra- si apoi caramida. Cercetatorii considera ca tiglele, olanele si caramida provin ca solutie constructiva din aceeasi lume greceasca. Prezenta acestor turnuri locuinta apare doar dupa sec I ien, deci perioada lui Burebista, care a inclus in teritoriile sale spatiile sudice pana la Marea Neagra , incluzand cetatile grecesti de unde este posibil sa fi adus mesterii constructori. Ca o concluzie in ceea ce priveste spatiul construit la daci in aceasta perioada (sec II i.H sec II d.H.), asistam la o continuare a vechilor traditii pe aceste meleaguri, care in mare parte se pastreaza din perioada Hallstadt si Latene, continuare a perioadei neolitice, sistemele constructive si materialele ramanand aceleasi. In cazul locuintelor se face trecerea de la locuintele ingropate spre cele semiingropate si supraterane, sistemul constructiv bazandu-se pe o structura de pari infipti in pamant, cu impletitura de nuiele si lut batut, peretii fiind in final spoiti cu argila, acoperirea efectuandu-se din stuf, paie sau sindrila. In cazul asezarilor montane, parii neputand fi infipti suficient in pamant apare ca necesara construirea temeliei din piatra. Planul este simplu, sub forma de patrat, o camera nedepasind 4 / 5m. In general vatra este plasata in centrul camerei, sau intr-un colt, fiind formata dintr-o pavare cu piatra, peste care este construita incinta propriu-zisa pentru foc. Foarte practice sunt gropile pentru pastrarea alimentelor sub forma unor trunchiuri de con (cu cercul mare jos), sau para ce ajung la adancimi de 1,5m si diametru mare de 2,5m , iar cel mic de 1,8m, captusite cu o impletitura de nuiele peste care se aplica lut. In final era

facut focul in incinta pentru a arde lutul si astfel a-l face mai rezistent ca strat de protectie. In centrele urbane ale Daciei, in cartierele aristocratice sau ale inaltilor preoti, locuintele au un plan mai complex, putand avea des un nivel superior, unele au forma octogonala, sau fatetata putand fi si din barne de lemn. Atribuite categoriei de locuinte civile sunt si cazurile de locuinte cu camere concentrice ( cu doua sau trei camere), unde conform inventarului descoperit intr-o proportie de 90%, camera utilizata pentru locuit era cea exterioara. Doua dintre aceste locuinte prezinta la interior un plan mai complex de camera patrata, absidata, ceea ce denota o utilizare aparte a incintei, deoarece era mult mai simplu sa se construiasca ziduri drepte decat absidate. La acestea intrarea in camera interioara era in partea opusa absidei. Fata de locuintele simple cu o singura camera sau doua, acest tip de locuinte cu camere concentrice face parte din realizarile de varf ale arhitecturii, destinate unei categorii din clasele superioare din populatia comunitatilor. Se observa dealtfel si in functie de inventarul descoperit contraste mari intre clasa aristocratica sau a preotilor si oamenii de rand. O serie intreaga de realizari arhitectonice care intra mai degraba in randul amenajarilor edilitare sunt impresionante pentru acea vreme in acest spatiu geografic: captari si dirijari de izvoare, conducte de teracota pentru aducerea apei potabile, cisternele (de mari dimensiuni), construite din zid folosind mortare hidraulice si piatra sau caramida, fiind captusite uneori cu lemn, canalele sapate direct in stanca sau alcatuite din pietre profilate, scari monumentale din piatra, drumuri pavate cu lespezi de calcar, etc, ceea ce arata o inalta pricepere a mesterilor locali. Arhitectura civila si militara a Daciei dinaintea cuceririi romane, ajunge la un apogeu, prezent si in alte domenii, acest fenomen fiind generalizat in zona carpato danubiana. Chiar si inainte, dar mai ales dupa cucerirea Daciei de catre romani, in arhitectura sunt prezente influentele elenistice tarzii si cele romane. In aceasta categorie, ca mijloace, intra diferite materiale de constructii: caramizi, tigle si olane (inspirate de cele din cetatile pontice) dar fabricate in Dacia, tuburile de teracota ale conductelor de apa, cisternele- ca realizari la nivelul celor din Imperiu, contiunuarea cu caramida a zidurilor din piatra de la turnurile de aparare (aceasta fiind iarasi o solutie din zona pontica, adusa odata cu mesterii adusi de Burebista). In ceea ce priveste urbanismul, aceasta este perioada cand are loc o organizare a oraselor, fiind remarcata o adevarata dezvoltare a constructiilor. In zonele de la tara nu se poate vorbi de organizare ( de fapt nu exista vestigii care sa clarifice aceasta), dar in aglomerarile urbane apare o plasare diferentiata a elitelor sociale- a celor avuti in zonele centrale si zone cumva secundare sau plasate inafara zidurilor de aparare, destinate celor saraci. Un alt fenomen caracteristic acestui spatiu sunt terasarile inaltimilor si intarirea lor. Cel mai bun exemplu este terasarea artificiala a inaltimilor Gradistei Muncelului, vizand cetatea sarmisegetusa si localitatea cu acelasi nume. Terasarea se efectua prin deplasari de mari cantitati de pamant, calculand pe de o parte o consolidare a geometriei inaltimii sip e de alta parte de ordin strategic, intre terase fiind astfel construite ziduri verticale care ajung chiar si la 14m. Realizarile constructive de acest tip sunt atat civile dar mai ales miltare. In acest sens se pastreaza o serie intreaga de ruine ce atesta un intreg sistem de aparare format din cetati, valuri de pamant cu sant, turnuri de paza, palisade. O buna parte din aceste fortificatii sunt instalate pe locul unor mai vechi fortificatii din perioada Hallstadt si Latene La Tne sau Latne . In cazul acestora predomina valurile de pamant, cu sau fara piatra inglobata, combinate cu santuri, adeseori la partea superioara a valurilor fiind construite palisade din panouri de lemn plasate distantat cu pamant intre ele. Acest tip de fortificatie era plasat pe inaltimi, valul protejand zona de jur-imprejur, dar putem diferentia pe cele din perioada Hallstadt ca fiind plasate pe

inaltimi mari sau platouri avand o suprafata mare (ele fusesera destinate sa protejeze asezari intregi, sate inclusiv animalele lor), pe cand cele din perioada Latene sunt de mici dimensiuni, de multe ori unele locuinte fiind lasate inafara suprafetei protejate. Dacii au preferat in general refacerea lor fiind necesare putine resurse pentru reparatiile aferente. In acest sens se observa la daci o pricepere strategica de a completa relieful deja existent cu aceste tipuri de fortificatie, materialele folosite fiind accesibile: lemn, pamant, piatra. Cel mai important insa ramane iscusinta de a estima punctele de acces(de multe ori fortificatiile erau plasate in zone de trecere in defilee), suprafata fortificata, resursele militare disponibile, in multe situatii fiind garnizoane locuite de militari cu familiile lor. Interesant de mentionat este murus dacicus acel dublu parament din piatra, umplut la interior(intre cele doua paramente situate in cazul cetatilor chiar si la 5m unul de celalalt) cu pamant si spartura de piatra. Aceste doua ziduri din piatra erau ancorate intre ele cu tiranti din lemn a caror capete se asamblau in blocurile din piatra ale paramentelor. In cazul tuturor acestor realizari arhitectonice, mai ales a celor ce tineau de lucrari edilitare, locuinte pretentioase, si mai ales amenajari si constructii militare si fortificatii, asistam la un fenomen de osmoza, de legatura organica intre spatiul construit si configuratia reliefului. Aceasta se manifesta ca un respect fata de loc si armonie in gandire a constructorilor si mesterilor localnici, aceasta atitudine incadrandu-se intr-un sistem cultural izvorat din principiile frumusetii, a binelui si armoniei. DE UNDE AI SCOS CITATUL ASTA???

AICI AR FI TREBUT SA APARA CATEVA RADURI DESPRE IMPORTANTA BIZANTULUI. DACII NU SUNT ASA DE IMPORTATI CUM A FOST BIZANTUL. PARAGRAFUL ASTA VA LEGA LUMEA ANTICA DE CEA MEDIEVALA
Scurta prezentare a evolutiei formelor si planurilor in arhitectura religioasa a Tarilor Romane in epoca medievala cuprinsa intre secolele X-XVI Daca, datorita perisabilitatii materialelor folosite in constructiile civile si in urma repetatelor conflagratii (daca e sa ne raportam la epocile ultimelor secole inainte de Hristos), razboaiele romane si cucerirea Daciei, urmate de valurile de natii migratoare, se mai pastreaza foarte putine urme ale vietuirii casnice pe aceste teritorii ale Tarilor Romane, in schimb, altfel stau lucrurile in ceea ce priveste constructiile de tip religios dupa crestinarea acestor teritorii si expansiunea influentelor si suportului spiritual al Imperiului Bizantin. Primele temple, bazilici, apar in acest teritoriu in zona de interferenta maxima cu civilizatia greaca urmata de imperiul Roman in zona Dobrogei, si apoi, mai ales, partea de sud a tarii. Toate aceste constructii cu caracter religios au la baza o serie de solutii ce isi au originea in arhitectura Greciei Antice, maturizate in ultimele secole prin intermediul Imperiului Roman de rasarit, in vitorul apogeu al Imperiului Bizantin. Astfel, remarcabila in acest sens, in spatiul geografic al Tarilor Romane, este datorita accesului la Marea Neagra, implicit accesul la civilizatia greaca si secundar si a altor civilizatii si la realizarile lor. In acest sens putem vorbi de ridicarea cetatilor grecesti de pe tarmul Marii

Negre Histria, Tomis si Callatis, exemple ale arhitecturii si civilizatiei Greciei antice din vremea respectiva (aproximativ sec VII-V ien-, deci ultima perioada a fierului Hallstadt- La tene. In cadrul acestor realizari, mai mult decat arhitectonice, cunoastem o alta civilizatie , ajunsa la un apogeu, cu o complet alta structurare, alte idei, observabile chiar la nivel de arhitectura printr-o alta conturare a ideii de urbanism, rezultata din necesitatile unei aglomerari artificiale umane, create prin conjuncturi asa-zis culturale ce tin de aspecte de ordin politic, economic, de schimb de marfuri si nu in ultimul rand spiritual-artistic. CARE ESTE??? In cadrul cetatilor, conform descrierilor din epoca, sunt prezente pe langa institutiile de organizare sociala specifica Greciei antice (gimnaziu, liceu, agora- loc de intalnire pentru eclesiosfatul, sunt si templele si sanctuarele). Dupa cucerirea romana a Daciei, aceste cetati sunt distruse de romani si reconstruite, fiind concepute in maniera specifica imperiului Roman, devenit apoi Bizantin, la a carui formare, arta si arhitectura Greciei Antice au contribuit substantial. In acest fel, prin multe si diferite prefaceri, basilica greaca si cea romana, este prezenta in acest context, suferind repetate transformari de-a lungul timpului, fuzionand ca si conceptie si rezolvari tehnice cu arhitectura taraneasca locala si cu spiritul si necesitatile locale. Dupa retragerea romanilor din Dacia, are loc o stagnare din toate punctele de vedere, care se reflecta si in arhitectura, iar cele mai vechi lacasuri de cult care se pastreaza sunt din jurul secolului X. Astfel remarcam elementele de arhitectura pastrate de la Dridu, Bucov, Capidava, Garvan, Dinogetia, Pacuiul lui Soare. In aceasta perioada documente istorice vorbesc de prezenta pe aceste teritorii (la nord de Dunare) a 80 de goroduri, care pot fi orase, puncte fortificate sau sate ceva mai inchegate, iar in Dobrogea 10 poleis, in Transilvania orase-cetati. In general se pastreaza urmele acestor doua categorii de constructii cu caracter militar si religios (deseori sunt prezente si impreuna). Din categoria constructiilor cu caracter religios, cel mai vechi ansamblu pastrat in tarile Romane din aceasta perioada, este cel de la Basarabi- complex de incaperi cu caracter manastiresc si funerar si resturile a doua biserici: una care a apartinut cimitirului din cetatea Dinogetia, alta a satului Niculitel. Complexul de la Basarabi Este sapat in stanca calcaroasa a dealului Tibisirului si cuprinde o mica biserica, doua paraclise si un grup de sase incaperi, unele funerare comunicand intre ele. Partea principala a complexului este biserica cu o lungime de 5,69 m si o latime de 1,75 / 1,95 m si o inaltime de 2 m. Are o forma dreptunghiulara cu absida semicirculara spre rasarit. Compartimentarea este ca la Complexul de la Basarabi Este sapat in stanca calcaroasa a dealului Tibisirului si cuprinde o mica biserica, doua paraclise si un grup de sase incaperi, unele funerare comunicand intre ele. Partea principala a complexului este biserica cu o lungime de 5,69 m si o latime de 1,75 / 1,95 m si o inaltime de 2 m. Are o forma dreptunghiulara cu absida semicirculara spre rasarit. Compartimentarea este ca la bisericile de rit greco-oriental din pronaos, naos si altar. Acestea sunt separate intre ele prin ziduri pline strapunse de cate o usa ingusta. La partea superioara pronaosul si naosul sunt boltite iar altarul are o calota. O structura asemanatoare prezinta si cele doua capele alaturate. In principiu avem aici de-a face cu un plan tip care va fi foarte utilizat in bisericile acestui spatiu geografic.

Realizarea din punct de vedere tehnic, saparea in stanca de calcar o plaseaza langa bisericile rupestre din Grecia, Turcia, Etiopia, etc. Interesante sunt si elementele decorative, plasate in pronaosul bisericii, constand din incizii in peretele de calcar ce reprezinta cruci, ornamente geometrice, imagini stilizate de animale reale sau fantastice. In cateva din incaperile alaturate apar si figuri omenesti, precum si un orant, pictat cu o culoare ocru-rosu pe o preparatie de mortar. Apare incizat si anul construirii: 992. Biserica Dinogetia- sec XI Este formata dintr-o singura incapere patrata de 4 / 4 m cu o absida semicirculara pe latura de la rasarit. Cupola sau turla se sprijinea pe patru arce semicilindrice sapate in grosimea zidurilor. Arcele au forma de cruce si prin aceasta sta la baza tipului de biserica cu plan de cruce greaca inscrisa. Biserica Niculitel- sec XI-XII Se pastreaza doar ruine, ziduri din amestec de piatra si caramida, din care unele sunt dintr-o constructie romana mai veche, legate cu mortar de lut si prezinta plan trilobat. In general arhitectura religioasa deriva din bisericile de plan trilobat si triconc prezente in secolele IV-VI in Imperiul Bizantin. In Transilvania Sunt bisericile Densus si Gurasada. Sunt reflectate printr-o camera patrata cu patrui stalpi ce sustin turla ( la Densus stalpii sunt de la opt temple romane), pietre cu inscriptii din aceleasi temple fiind vizibile si la exterior. Se creaza arce de racord si patru boltI ce seamana cu cele de la pronaosul bisericii Snagov (in sfert de cilindru). Au loc interventii romanice la turla in secolele XIII, XIV si XV, in acest fel se poate explica caracterul romanic al edificiului. Modul de iluminare este aparte, fiind efectuat prin sapte ferestre, trei inguste ca niste metereze pe partea vestica si patru rotunde, confectionate din fragmente de tuburi de canal (doua pe est, si doua pe vest). La altar sunt doua ferestre sapate in piatra. Turnul are caracter de clopotnita. Spatiul vertical al turlei este divizat in patru zone date de configuratia specifica, aceasta impartire reflectandu-se si la formele exterioare ale bisericii si ale turnului. Ca atmosfera a ansamblului, mai ales la interior, aminteste de constructiile religioase din secolele IV-VI din Siria si Asia Mica. Aceste asemanari apar si la biserica Gurasada, al carei plan este inedit, format din patru abside egale in forma de cruce. Si aici au loc transformari ulterioare, prin adaugarea unui pridvor. In spatiul Tarii Romanesti in secolul XIII in urma conditiillor politice si a posibilitatilor materiale, este de remarcat complexul bisericii Domnesti de la Curtea de Arges., fosta resedinta a voievozilor care au stapanit in stanga Oltului. Ansamblul era format din bisericuta (a carei fundatie este sub pardoseala actualei biserici Domnesti de la Curtea de Arges) si doua case domnesti. Din aceeasi perioada sunt alte trei biserici, doua in Turnu Severin (cu plan dreptunghiular si absida poligonala decrosata), si una la Arges- biserica San Nicoara de plan triconc (cu abside laterale),naos acoperit cu o bolta semicilindrica sustinuta de doua arce dublouri. In Transilvania, odata cu stabilizarea dominatiei austro ungare, patrund in aceasta parte a tarii elemente ale artei specifice Occidentului. SARI PESTE VEACURI. Pe langa aparitia fortificaiilor a oraselor fortificate, cetati, sunt si bisericile- deseori fortificate si ele. Exemplu: biserica Homorod- care a fost si ea transformata in timp.

Tipul de plan este cel bazilical cu trei nave si intrarea este pe vest, zona dublata de prezenta a doua turnuri inalte. Uneori apare in plan la alte biseici un singur turn prins intre colaterale, intrarea facandu-se prin el. Altarul este format din una sau trei abside, nava este impartita in trei spatii prin doua colonade paralele, orientate pe directia est-vest. Boltile pot fi in cruce sau semicilindrice. Biserica reformata din Ocna Sibiului, biserica Cisnadie, Acis Baia Mare, Herina si Cisnadioara. La biserica Herina, inafara de planul enuntat , apar si doua tribune laterale. Biserica Cisnadioara- este o biserica romanica de tip bazilical cu trei nave. Face parte din complexul fortificat al cetatii de pe dealul Michelsberg. Catedrala romano-catolica sfantul Mihail din Alba Iulia- inceputa la 1241- finalizata la sfarsit de secol XIII (aici lucreaza un pietrar vosgian si un arhitect francez), acesta fiind tipul de arhitectura religioasa al Europei centrale. Este o basilica cu trei nave si transept, incheiata spre est cu un cor cu absida, iar spre vest cu doua turnuri. Pe directia est-vest sunt patru travee dintre care prima (de dupa altar) este transeptul. Boltirea este facuta pe arce in ogiva, nervurile lor si arcele dublouri sprijinindu-se pe colonete angajate. Este curentul romanico-gotic prezent in apus (romanicul tarziu), afirmandu-se acum primele elemente gotice. Pentru trecerea de la roamanic la gotic, este semnificativa biserica cisterciana de la Carta, integrata ansamblului fortificat cu acelasi nume. Aici sunt elemente gotice cu reminiscente romanice. Biserica din complexul fortificat de la Prejmer- regiunea Brasov, sfantul BartolomeuBrasov, Santa Marie Orlea (are un turn romanic) si Strei. VERB?? Acestea sunt biserici ale cnejilor si jupanilor romani. Strei Sangiorgiu- exemplu de plasare a turnului de zid pe locul pe care era plasat cel de lemn la bisericile satesti din Transilvania, peste pronaos. Organizarea politica- crearea resedintelor voievodale, relatiile tensionate ale regalitatii cu nobilimea locala in Transilvania. VERBE?? Are loc consolidarea celor mai de seama orase, dezvoltarea mestesugurilor. Secolul XIV sta sub semnul continuarii directiilor predominante in arhitectura Tarilor Romane, dar se intensifica la curtile domnilor romani influentele orientale (aduse prin tarile slave Bulgaria, Serbia) si a unui curent occidental romanico-gotic, raspandit mai ales in Transilvania. In aceasta perioada, sunt zidite mai ales cetati si asezari fortificate: amintim cetatea Manastireasca a Tismanei, biserica romanica din Campulung (Tara Romaneasca-Basarab I). Aceasta are o nava simpla ce inchide pronaosul, naosul si altarul, pronaosul include si scara circulara de trecere. Trecerea spre naos este printr-un zid strapuns. Naosul este compartimentat pe directia est-vest de doua siruri de stalpi ce creeaza trei spatii. Altarul cuprinde proscomidia si diaconiconul. La patea superioara a naosului, sunt tribunele la care se ajunge prin intermediul scarii circulare. In Moldova, pe o plastica a volumelor locale au fost importate elemente gotice (portalul de intrare, chenare, ancadramente, contraforti, muluri, etc. ) Cele mai vechi biserici din Moldova sunt din lemn, care desigur ca nu se mai pastreaza. De exemplu, biserica din lemn, din Putna, adusa de la Volovat de Dragos. Biserica Sfantul Nicoale, din Radauti, este o basilica romanica cu trei nave, adaptata cerintelor cultului grec oriental. Are trei travee in naos si doua in pronaos, pseudotribune cu galerii ascunzatori. Intre altar si naos este corul, reminiscenta a bisericilor de rit romano-catolic. A fost adaugat un exonartex in timpul lui Alexandru Lapusneanu. Totusi sunt preferate in general, formele ortodoxiei bizantine. Ca si in Grecia, Bulgaria, Serbia, este continuat si in Tara

Roamaneasca planul trilobat la mici bisericute Vodita, Cosustea-Crivelnic unde este un plan treflat dar neboltit, plafonul fiind drept. Acestea sunt cu plan trilobat simplu, nedezvoltat. Biserica Domeasca de la Curtea de Arges (pe locul bisericii mici) ,construita de un mester bizantin, inrudita cu arhitectura din Grecia, Macedonia, Serbia, este conceputa dupa modelul bisericilor de cruce greaca inscrisa, influentata de realizarile epocii Comnenilor. Este de dimensiuni mari, cu volume bine echilibrate, plan triconc, cu trei incaperi, pronaos ingust, naos cu patru stalpi ce sustin turla si un altar format din trei abside, una mare si doua absidiole laterale ce formeaza proscomidia si diaconiconul. Prin plasarea stalpilor din naos se creeaza trei incaperi, una mai mare centrala si doua mai mici laterale ce se termina la est cu absidiolele laterale si absida centrala. Efectul de monumentalitate al incaperii principale, naosul, este dat de alternarea si compunerea unor suprafete si volume si de succesiunea ascendenta a arcadelor si a boltilor bine pus in evidenta, care formeaza esfodajul de sustinere al turlei. Pe de alta parte este raportul volumelor exterioare si simplitatea tratarii paramentului la exterior din acea alternare de piatra si caramida si zonal mortare din var si nisip. Are loc o relatie armonioasa intre formele exterioare si cele interioare. In aceasta perioada, manastirile au un multiplu rol: religios, politic, economic, de aparare si joaca alaturi de orase un rol deosebit de important in dezvoltarea mestesugurilor artistice. In acest fel, programele arhitecturale au fost extinse pentru a raspunde la toate aceste considerente enuntate, depasind arhitectura religioasa, mai ales din punct de vedere strategic. Intr-o prima faza, manastirile sunt construite in zone retrase, ca dupa secolul XVI sa fie foarte prezente si in marile orase. Are loc reorganizarea vietii manastiresti de catre calugarul sarb Nicodim, si cu suprtul si ajutorul financiar al domnitorului este ridicat de el si ucenicii sai, Manastirea Vodita (pe locul vechii biserici Vodita), Manastirea Tismana, dupa care apar si bisericile Prislop si Cozia. Cu toate refacerile care au modificat destul de mult conformatiile lor, ca numitor comun toate sunt de plan trilobat, ele diferentiindu-se prin variatia diferitelor parti componente ca de pilda a absidelor, fie prin efectele plasticii monumentale sau decorative. Comun acestora este sructura speciala a naosului care prezinta trei travee, una centrala cu turla deasupra si doua laterale cu absidele nordica si sudica. Boltile acestor travee nu se sprijina direct pe ziduri ci pe o arcatura care la randul ei se sprijina prin reducere pe patru puncte adosate colturilor naosului ceea ce aminteste de bisericile cu plan de cruce greaca inscrisa, din care de altfel, deriva. Prin aceasta se obtine o reducere a dimensiunilor naosului si implicit, o reducere a diametrului turlei, obtinandu-se astfel avant si zveltetea formelor. Aici, la Cozia, plastica monumentala, foarte expresiva, este dublata de o plastica decorativa bogata. Are loc o imbogatire gradata de jos in sus a ornamentatiei. Sunt vizibile ornamente cu influente georgiene aduse de sarbi in tehnica reliefului plat dar mai ales rezolvari sarbesti de secol XIV. In acest elan dat de o prosperitate materiala si a colaborarii cu echipele de mesteri sarbi, au fost ridicate o serie de biserici azi disparate sau modificate: Strugulea, Glavaciuc, Visina, Dealu, Snagov, Mitropolia din Targovise, etc. Biserica Hartesti, Manstirea Cotmeana, Schitul Bradet reflecta aparitia scolilor locale romanesti de arhitectura. In cazul bisericii Hartesti, este tipul de cruce greaca inscrisa, caracteristic scolii greaca si sarba.

Cotmeana, secolul XIV: planul este tipic treflat, dar sistemul de boltire este mai simplu, fara turle sau conca. VERB Schitul Bradet imbina formele simplificate de la Cozia, caracteristice tipului trilobat si formele traditionale ale unei arhitecturi arhaice. Mitropolia din Targoviste este de plan similar cu al bisericii domnesti de la Curtea de Arges. A fost distrusa si refacuta de Lecomte de Nouy la 1890. In Moldova au loc influentele aceluiasi curent sarbo-atonit. Manstirea Neamtului, Bistrita, Probota, Humor si Moldovita care nu se mai pastreaza.VERB Biserica de factura romanica de la Radauti si biserica Sfanta Treime Siret, aceasta din urma fiind formatoarea modului de exprimare arhitectonic din Moldova a lui Stefan cel Mare.VERB DE LEGAT Pronaosul este dreptunghiular, ingust si boltit cu un semicilindru care pleaca direct de pe zidurile exterioare, naos alungit, cupola sustinuta de patru pandantivi si patru arce semicilindrice sprijinite pe console. Formele moldovenesti aduc ceva nou fata de cele sarbesti, la care arcele se sprijineau pe pilastri; la scoala moldoveneasca este o retragere prin sprijinirea pe console, astfel degajandu-se si mai mult partea de jos a naosului. Infuzarea catolicismului prin intermediul ordinului franciscanilor in Moldova, duce la construirea catorva biserici gotice la Siret si Baia. Transilavania in secolele XIV-XV Aici este goticul matur, prefigurat fiind de arhitectura de secol XIV. Are loc un avant si dezvoltarea centrelor: Sibiu, Sebes, Cluj, Brasov, Sighisoara, Medias, Bistrita, etc, in cadrul carora au fost inaltate biserici parohiale pe langa alte multe fortificatii. In aceasta perioada formulele spatiale adoptate de arhtecti au fost doua: -una traditionala, o prelucrare a schemei bazilicale clasice in care spatiul este tratat in sensul unei cresteri volumetrice dinspre abside spre ax in cadrul navei centrale si dinspre vest spre est (aici fiind un transept monumental) -tip structural Hallenkirche in care biserica este impartita tot in trei nave la care cele laterale sunt la fel de mari ca si nava centrala, nasterea boltilor fiind la acelasi nivel. La acestea se cauta o viziune mai unitara a spatiului si sunt reduse si arcadele laterale, stalpii fiind mai subtiri. Este reflectata tendinta unei biserici cu nava formata dintr-un singur spatiu interior. Exemplu: biserica Sfanta Maria- Sibiu, biserica Evanghelica- Sebes, biserica Arhanghelul Mihail- Cluj. La acestea descoperim forme asemanatoare cu catedrala din Casovia Kosice ceea ce arata scoala de formare a arhitectilor si a mesterilor. Sub aceste influente apar si bisericile Sfantul Nicolae din Deal- Sighisoara si Biserica Neagra- Brasov. LEGATE Apoi, bisericile evanghelice din Atel si Malincrav, ambele de tip bazilical cu trei nave. Biserica evanghelica din Richis este de tip Hallenkirche. La antipod cu grandioasele exemple expuse, datorita restrictiilor impuse de Imperiul Austro-ungar, bisericile ortodoxe ridicate de cnejii romani sunt mult mai modeste, cele de zid aflandu-se majoritatea in regiunea Hunedoara, tara Hategului, Tara Zarandului si Muntii Apuseni. Aceste biserici ortodoxe pastreaza distributia si formele traditionale anterioare dar se observa si o influenta gotica. Aici sunt prezente bolti in arce de ogiva, portaluri, conraforti dar

sunt prezente si influente din Tara Romaneasca legate de planul cruciform, abside semicirculare, etc. Biserica din Crascior Brad, Ribita au naos dreptunghiular, absida poligonala la est si turn -clopotnita la vest. Biserica Barsau, biserica Zlatna sunt mai mult orientate catre gotic. A doua jumatate a secolului XV si intreg secolul XVI este una de inflorire artistica in toate tarile romane. Moldova TREBUIE TOATE SUBPUNCTELE SA FIE CU BOLD (SI POATE NUMEROTEZI TOT REFERATUL, IN FELUL ASTA SE POATE CITI MAI USOR) In a doua jumatate a secolului XV si in secolul XVI (epoca lui Stefan cel Mare) are loc o inflorire artistica exceptionala si delimitarea unui stil moldovenesc. Dupa domnia lui Alexandru cel Bun are loc un hiatus, o stagnare a actului creator . In perioda lui Stefan cel Mare, conform relatarilor, se intelege ca erau mai mult de 50 de biserici numai in zona Sucevei iar faptul ca acestea au disparut ne arata ca multe erau din lemn. Din aceasta perioada de trecere se pastreaza Biserica din Lujeni care are o nava simpla cu cele trei compartimente si absida altarului poligonala. Prima biserica ridicata de Stefan cel Mare este biserica Manastirii Putna la 1466-1470, refacuta dupa un incendiu in 1485. Era o cladire impunatoare de plan trilobat cu turle pe naos cuprinzand si un pridvor, aici aparand si o gropnita intre pronaos si naos. Dezvoltarea unor noi posibilitati materiale si financiare si tehnic, restructurarea cetatilor, organizarea militara (de exemplu, noua cetate a Chiliei, in cazul careia exista relatari conform carora a fost construita de o adevarata armata de mesteri si lucratori: 800 de zidari si 17 000 de ajutoare intr-un timp record: de la 22 iunie 1479 pana la 16 iulie a aceluiasi an.) Manastirile fortificate Neamt, Putna, Dobrovat, dintre care se mai pastreaza doar la Putna turnul tezaurului. Anul 1487 in domnia lui Stefan cel Mare constituie limita dupa care accentul in domeniul constructiilor si al realizarilor arhitectonice, cade pe constructia de biserici si locasuri de cult datorita incheierii pacii cu turcii si plata tributului. Urmeaza o pace relativa, timp in care sunt create cele mai de seama biserici medievale din aceasta perioada, din care se pastreaza 24 de biserici intregi. Grosimea apreciabila a zidurilor si dimensiunile relativ mici ale incaperilor nu au cerut puncte de sprijin intermediare pentru sustinerea boltilor, astfel, arhitectura religioasa modoveneasca a acestei epoci nu a cunoscut coloana nici ca punct de sprijin izolat nici ca element decorativ. Boltile si turlele sunt construite prin intermediul sistemelor de descarcare ale fortelor create prin bazele stelate asezate crescator spre nava, sunt sprijinite pe pandantivi si arce pe ziduri. Pentru a degaja spatiul interior si pentru a face liber circulatiei la nivelul naosului, s-a preferat sprijinirea arcelor pe console. Concret, perioada monumentelor ridicate acum se imparte in trei tipuri; cu exceptia bisericilor Neamt si Dobrovat, toate bisericile epocii lui Stefan cel Mare cuprind cele trei incaperi: pronaos, naos si altar. Este tipul cunoscut al plasticii incaperilor prin trecerea dintre pronaos si naos care se face printr-un zid strapuns, altarul fiind separat de o tampla de lemn sau de zid. Lumina este slaba, urmarindu-se o trecere gradata de la lumina de afara la cea interioara ce contribuie la crearea unei stari interioare.

Elementele gotice sunt aplicate armonios pe structura moldoveneasca fara a-i afecta calitatile. a. biserici de plan dreptunghiular cu bolti semicilindrice, unitare prinse sub un singur acoperis Toate acestea deriva din planul bisericii Sfantul Nicolae de la Radauti si ele sunt: biserica din Dolhestii Mari, Balinesti si Volovat. In cazul bisericii Balinesti, ridicata la 1494 se observa o vadita preferinta pentru romanic. b. - biserici de plan trilobat cu turla pe naos si acoperis fragmentat. Sunt 11 si au ca baza planul bisericii Sfanta Treime din Siret. Se incadreaza de obicei intr-un patrat lungimile si inaltimea sunt aproximativ egale dand senzatia de stabilitate si armonie. Bisericile Patrauti, Milisauti, Sfantul Ilie si Voronet, primele doua, au fost incepute in iunie 1487 si sfarsite in toamna aceluiasi an. La acestea este prezent planul trilobat cu absida mare- altarul, naosul cu absidele lui dispus cu lungime pe directia est-vest si cu turla, pronaosul dreptunghiular sau patrat acoperit cu o calota sferica ridicata pe arce in consola si pandantivi. Sfantul Nicolae Domnesc Iasi, Sfantul Nicolae Dorohoi, Sfantul Nicolae Botosani. In cazul bisericii Sfantul Nicolae Domnesc de la Iasi este o dezvoltare a pronaosului fata de naos pentru a primi multi credinciosi, acest fapt generand la exterior un decros, diferentiere intre pronaos si naos. Sfantul Gheorghe, Harlau, 1492: aici are loc marirea pronaosului numai pe lungime si se observa un sistem de boltire legat de rezolvarile gotice prin plasarea unei retele dantelate de nervuri ce sustin zonele de trecere catre calote sau turle. Se considera ca aceasta era o rezolvare specifica bisericilor din lemn transpusa acum in zidarie. Aceste tipuri de rezolvari se gasesc la constructii in Ucraina, Georgia si Armenia. c. biserici de plan dreptunghiular boltite cu o serie de cupole dispuse in fila (la acelasi nivel) si prinse sub un singur acoperis. La acestea, nava de forma unui dreptunghi alungit cu o singura absida la rasarit, cupolele dispuse in fila, sprijinite pe arce semicilindrice, etajate si pe pandantivi. La exterior, cladirea apare ca o prisma dreapta, acoperita cu o invelitoare simpla in patru ape cu partea dinspre rasarit rotunjita dupa forma curba a absidei altarului. Acestea pot avea doua sau trei cupole. Cu doua cupole sunt: biserica Adormirea Maicii Domnului-Borzesti, Sfantul Mihail, Razboieni si Sfantul Ioan din orasul Piatra. Dupa acestea urmeaza biserica Taierea Capului Sfantul Ioan Botezatorul din Arbore (1502), Dobrovat (1503-1504). Planul este similar cu cele anterioare, diferenta constand in executia absidelor laterale efectuate in grosimea zidului fara sa fie vizibila si la exterior si sisteme de arce ce preiau greutatea calotei de pe naos. In cazul bisericii Arbore partea vestica este o clopotnita deschisa ca o nisa mare. La biserica Dobrovat are loc intercalarea unei incaperi intre pronaos si naos, gropnita. Monumentele de tip trilobat ulterioare au o baza solida reprezentata printr-un soclu masiv din piatra cu profilatura. Deasupra acestuia fatadele sunt impartite in doua zone: una inferioara ce ocupa doua treimi din inaltimea totala, care este din piatra aparenta si cioplitura, zidita neregulat si treimea superioara situata deasupra planului de nastere al boltilor, in intregime din caramida aparenta, subliniat de doua siruri de ocnite suprapuse. Biserica Voronet, Precista Bacau, Sfantul Nicolae Dorohoi, Sfantul Gheorghe Harlau, Sfantul Nicolae Popauti Botosani.

Arhitectura in Tara Romaneasca in a doua jumatate a secolului XV si prima parte a secolului XVI. Dupa domnia lui Mircea cel Batran, urmeaza o perioada de stagnare datorata perioadei tulburi cu conflicte externe si interne. Primul domnitor care reia activitatea constructiva este Vlad Tepes. Sunt construite Manastirea-cetate de la Comana, rezidirea bisericii Snagov, biserica Glavacioc, biserica Sfantul Dumitru- Craiova, manastirea Bistrita din Gorj si biserica de la Strehaia. Pe langa acestea au fost si alte mai mici ctitorii boieresti, conace si schituri in tara. Cele mai importante sunt: biserica Dealu si Arges ( biserica episcopala). Acestea sunt prelucrarea formelor cristalizate ale bisericilor Vodita si Cozia. Biserica manastirii Dealu 1495-1508: aici este tipul trilobat al Coziei dar cu modificarea proportiilor pentru a mari zveltetea prin marirea pe verticala a dimensiunilor. Pronaosul prezinta la partea vestica un puternic arc dublou, in compartimentul estic, mai ingust, fiind doua turle mici sustinute de pandantivi. Pe partea vestica, mai lata, este o bolta semicilindrica. O alta viziune a paramentului este data de aspectul pietrei aparente slefuie si impartirea fatadei in doua registre printr-un tor, suprafetele fiind fatetate printr-o arcatura creata cu muluri. La patea superioara este o cornisa puternic profilata ca la Cozia. Biserica Manastirii Arges este mai complexa ca plan dar si mult mai curioasa; a fost ridicata intre 1512-1521. Se pare ca au lucrat aici o serie de mesteri adusi de la biserica Dealu fiind observabile multe detalii in comun. Rezolvarea ornamentatiei paramentului exterior este facuta de mesterii decoratori armeni de la Constantinopole, decoratori subordonati arhitectului local familiarizat cu arta locala veche . Planul bisericii este compus din doua parti vizibile si de la exterior : un naos trilobat cu trei abside egale, cea a altarului precedata de o travee ce cuprinde proscomidia si diaconiconul si un pronaos dezvoltat de forma dreptunghiulara iesit fata de naos in maniera perioadei lui Stefan cel Mare printr-un puternic decros. Structura naosului aminteste modelul de la Cozia. Turla este sustinuta de un sistem de arce dublou si pandantivi. Partea originala este pronaosul dictata de dorinta ctitorului de a ridica o bisericamausoleu. Pronaosul cuprinde prin formele sale patru spatii interioare: un vestibul dreptunghiular in fata intrarii, o zona patrata cuprinsa intre cele 12 coloane sub turla pronaosului si doua zone laterale cu destinatie funerara. Un centru de interes de la intrare observabil este reprezentat de cele 12 coloane centrale ale pronaosului datorita profilului si a ornamentatiei lor. Trecerea intre pronaos si naos nu mai este o usa mica restransa, ci un mare portal ce face posibila o viziune de ansamblu a intregului interior. La exterior, pe partea vestica este un aghiazmatar . Soclul este foarte alambicat prin mulurile si profilatura sa si fatada este impartita in doua registre separate de un brau median. Aici sunt prezente o serie intreaga de ornamente de factura occidentala dar si orientala de provenienta armeana, turca sau egipteana. Cioplirea ornamentatiei a fost efectuata direct pe zid, ornamentele registrelor inferior si superior nefiind perfect corespondente, fapt adeseori folosit in ornamentatia specifica a monumentelor medievale din Georgia. Abundenta decorativa, conform unor observatori, da senzatia de iesire din scara ca si in cazul unor monumente de aceeasi factura din Armenia si Georgia. Mitropolia din Targoviste are un plan identic cu cel al bisericii Domnesti de la Curtea de Arges. Biserica Snagov rezidita intre 1517-1519 de catre Neagoe Basarab. Datorita similaritatii unor rezolvari constructive la Snagov, ca si la Mitropolia din Targoviste si avand in vedere ca au fost ridicate in aceiasi ani, concluzionam ca a fost folosita aceiasi echipa de mesteri. Este o

combinatie a stilului simplu trilobat cu tipul structural de origine constantinopolitana, in cruce greaca inscrisa formata de cei patru cilindri ce sustin turla. La nivelul altarului este o compartimentare data de cele trei abside, cele secundare avand si turle mici. Pronaosul este legat de naos printr-o usa strapunsa in zid si alte doua goluri secundare. Sistemul de constructie al turlei de pe pronaos este acelasi cu patru stalpi. Aici sunt patru arce late si racordul la peretii exteriori ai pronaosului sunt sub forma a patru sferturi de cilindru. Zidurile exterioare erau deschise, formate dintr-o colonada pe cele trei fete vestica, sudica si nordica. Deschiderile acestea au fost inchise cu zidarie in timpul domniei lui Mircea Ciobanu. Arhitectura in Transilvania in a doua jumatate a secolului XV si prima parte a secolului XVI. In aceasta perioada este la domnie Matei Corvin 1458-1490, timp in care activitatea arhitecturala este ceva mai stagnanta dar are loc o dezvoltare a conceptiilor si o deschidere umanista data de relatiile cu Italia si Ungaria. In ceea ce priveste boltile, in aceasta perioada se inregistreaza o trecere treptata de la formele constructive pe arce in ogiva la sistemul nervurilor stelate caracteristice goticului clasic clujean si apoi la combinatiile de bolti semicilindrice cu penetratii al caror intrados este imbracat intr-o tesatura deasa de nervuri cu caracter decorativ (acestea nemaifiind din piatra ci chiar din teracota). Arcele portalurilor trec de la formele frante sau cu varful terminat in acolada la trasee polilobate, spre a se intoarce in cele din urma sub influenta renasterii, la plinul cintru. Avem de-a face in aceasta perioada cu aceleasi tipuri structurale: cel traditional si Hallenkirhe. Dintre acestea: biserica fostei manastiri a Dominicanilor din Sighisoara, bisericile din Mojna si Cristian, Sibiu, biserica evanghelica din Biertan. Apare si tipul de biserica cu o singura nava, uneori prin indepartarea navelor laterale la o biserica cu trei nave. Manastirea Dominicana a fost refacuta devenind manastirea calugarutelor ursuline din Sibiu, de aceeasi factura fiind si bisericile reformate din Cluj si Dej. Bisericile de rit ortodox au fost foarte stavilite in dezvoltare; avem astfel Cincis, Roscani, Teius, Ramet, Feleac, Vad. Biserica Sfantu Nicolae din Hunedoara are planul drept cu stalpi in naos, plan de cruce greaca inscrisa, altar din doua laturi in abside. Biserica din Vad este o sinteza interesanta intre tipul de plan trilobat de origine moldoveneasca si forme de bolti gotice. Biserici fortificate putea fi intarit turnul clopotnita, podul de deasupra naosului, fie a corului si absidei. Se reduce astfel caracterul religios, aparand drumuri de straja, metereze, etc. Prejmer, biserica fortificata din Darjiu, Cristian, Apold, Cisnadie. LEAGA PROPOZITIA DE RESTUL TEXTULUI

ntruct multe dintre biserici, s-au pstrat aproape n form originar, ele constituie cel mai important capitol, caci ofer posibilitatea studierii n profunzime, att a influenei elementelor de arhitectur strine, cat i a deosebit de valorosului aport pe care l-au adus meterii ieii din mijlocul poporului nostru, al cror nalt sim artistic a

dus la modificrea i interpretarea creatoare a acestor influene. ntruct monumentele civile nu s-au pstrat dect cu totul sporadic i, n orice caz, abia ncepnd din secolul al XVII-lea, bisericile constituie principalele jaloane ce marcheaz evoluia arhitecturii noastre feudale. n evoluia sa, arhitectura bisericeasc din ara Romneasc creeaz cteva planuri tip care stau la baza construirii celor mai multe biserici din Muntenia. 2.3.2. Aceste tipuri de baz sunt, dup Ghika-Budeti, urmatoarele: "1. TIPUL BIZANTIN DIN CONSTANTINOPOL ne d exemplarul cel mai impozant ca arhitectur; el a fost numit de noi tipul lui Negru Vod i este reprezentat n veacul al XIV-lea prin Biserica Domneasc din Curtea-de-Arge. Planul este n form de cruce greac, fr abside laterale; are turla Pantocratorului rezemat pe patru stlpi izolai n mijlocul naosului. Din acest tip provin: Vechea Mitropolie din Trgovite (1517), Biserica Domneasc din Trgovite (1583), biserica Sfntul Dumitru din Craiova (1650) i foasta biseric Srindar din Bucureti. 2. TIPUL SRBESC DIN VALEA MORAVEI este acel care a avut nrurirea cea mai important asupra arhitecturii veacului al XVI-lea i asupra epocilor urmtoare; ntr-adevr, din el deriv cele mai numeroase grupe de biserici. Acest tip, numit de noi al lui Mircea cel Btrn, este reprezentat n veacul al XIV-lea prin biserica mnstirii Cozia. Planul este n form de trefl, cu o turl pe naos; din el se trage cea mai mare parte a bisericilor de vechiul stil din veacul al XVI-lea, din care cele mai importante sunt bisericile din Ostrov, Stneti i bolnia Coziei din judeul Vlcea, biserica Curtea Veche din Bucureti, n sfrit bisericile din Cluiu (Romanai) i Mrcua (Ilfov). 3. TIPUL SRBESC CA PLAN I CU DECORUL EXTERIOR ARMENESC, numit tipul lui Radu-cel-Mare i reprezentat la nceputul veacului al XVI-lea prin biserica Mnstirii Dealului (1502), are de asemenea o nrurire important. Planul este n form de trefl, cu o turl pe naos i cu dou turle mai mici pe pronaos. Bisericile care se trag din acest tip pierd orice caracter armenesc, cci piatra cioplit cu decorul ei sculptat este nlocuit la bisericile care urmeaz, cu crmid aparent i tencuiala dispus dup normele ce

caracterizeaz vechiul stil. Astfel avem n veacul al XVI-lea bisericile din Bucov (Dolj) i din Tutana, apoi n veacul al XVII-lea bisericile din Gura Motrului ,Brebu, i Cldruani ; 4. TIPUL METERULUI MANOLE are planul cu naos n form de trefl cu o turl i pronaosul lrgit cu trei turle. El e reprezentat la nceputul veacului al XVI-lea prin minunata Biseric Episcopal din Curtea-de-Arge. Acest strlucit monument a fost puin imitat n veacul al XVI-lea i nrurirea lui pare mult mai pronunat asupra veacului al XVII-lea i al XVIII-lea. Planul su meteugit i savant, decorul su exterior n piatr bogat sculptat nu puteau gsi imitatori n veacul al XVI-lea, cnd toate bisericile sunt de dimensiuni mici i executate cu mijloace simple i aproape exclusiv cu crmid; de aceea vedem o singur biseric urmnd acest tip n veacul XVI-lea: este aceea din Cobia (Dmbovia), astzi aproape ruinat i care este o reducie, n mai mic i cu materiale mai simple, a strlucitului su model. n veacul al XVII-lea avem biserica Radu Vod din Bucureti (1615), cu acelai plan i probabil cu un pridvor n fa, apoi Mitropolia din Bucureti (1655), zidit de Constantin-Vod Basarab, care are de asemenea un larg pridvor pe stlpi. Tot n acelai veac s-a mai cldit dup acelai plan de ctre erban-Vod Cantacuzino, n 1679, Biserica Mnstirii Cotroceni; La sfritul aceluiai veac (1698), Constantin-Vod Brncoveanu a cldit Mnstirea Hurez, n judeul Vlcea. 5. TIPUL BALCANIC este reprezentat n veacul al XIV-lea prin biserica mnstirii Cotmeana (Arge), cldit de Mircea cel Btrn, i are planul format dintr-o singur nav boltit cilindric (absidele laterale au fost adugate n urm) i este fr turl; ea nu a avut nicio nrurire asupra arhitecturii veacurilor urmtoare. E un tip vechi motenit de la arta cretin medieval oriental. 6. TIPUL ATONIT, numit de noi: al lui Neagoe Basarab, este reprezentat prin biserica mnstirii Snagov. Planul caracteristic este ntocmai acela al bisericilor de la Sfntul Munte, deci cu naosul constantinopolitan cu cei patru stlpi inferiori izolai, dar i cu absidele laterale. Acest tip nu are nrurire asupra dezvoltrii ulterioare a arhitecturii noastre i nu se mai gsete nici un alt monument inspirat de el, afar de pridvorul vechii Mitropolii din Trgovite" 4. Tot n aceast epoc se introduce n interiorul bisericilor, n locul zidului care desprea naosul de pronaos, o dispoziie nou, prin care se permite credincioilor din pronaos s se mprteasc

mai bine din slujba religioas. Aceast dispoziie const din trei deschideri cu arcade rezemate pe stlpi, care nlocuiesc ua de alt dat, care a fost regula general pentru toate bisericile pn la nceputul veacului al XVII-lea, afar numai de o singur excepie: aceea a bisericii Meterului Manole din Curtea de Arge.

Concluzii Parcurgand etapele amintite initial, observam ca acesta este un periplu al formei dictate de gradul de evolutie spirituala, gradul de trezire umana si evolutia acestuia. CUM AI AJUNS LA CONCLUZIA ASTA??? NU APRE IN TEXT ABSOLUT DE LOC. SUBIECTUL EXAMENULUI ESTE ALTUL. Drumul este foarte sinuos, cu multe etape, dintre care multe de crestere, de expansiune, altele aparent decadente sau de stagnare, in fapt de acumulari si cristalizari a mostenirilor transmise si a influentelor suportate. Simultan cu aceasta, remarcam ca de fapt crearea unui spatiu exterior ADICA???, care sa raspunda la toate cerintele umane, incepand cu un caracter vital- protector, si trecand prin toata gama preocuparilor umane, incununata de cel spiritual, este de fapt reflectarea unui asa-zis spatiu interior, organizare interioara a sufletului ca identitate individuala. INCOERENT. SI NERELEVANT. NU E LUCRARE DESPRE MISTICA CI DESPRE SPIUL CONTRUIT, TEHNICI DE CONSTRUCTIE SI SPATII ARHITECTURALE. NU SE DISCUTA ACUM CALITATILE ACESTOR SPATII (SACRE, ETC.) CI FORMA SI MODUL DE REALIZARE. Deasemeni, in acest periplu se remarca IN ACEST TEXT NU S REMARCA. NU DISCUTI ASTA NICI O CLIPA trecerea lenta in milenii de la o constiinta de grup cu actiunile corelate ale membrilor ei (raportarea acestora la inima grupului fiind continua), spre o atomizare, tendinta spre o aparenta dezagregare a comunitatii cu curajul de a face trecerea spre raportarea la sine insusi a individului cu avantajele si dezavantajele ei. NU ARE LEGATURA CU CE AI SCRIS PANA ACUM Uimitor in cazul Greciei antice este nasterea unei arte si a unor manifestari incredibil de bogate si speciale intr-un spatiu geografic stancos, arid mediteranean, in care cetatile si asezarile erau oaze ale manifestarii umanului. Observam astfel cum diferentele culturale si spirituale intre Grecia antichitatii si zona Daciei se manifesta pregnant si specific; daca in cazul Greciei pare a fi chiar o atasare plina de vointa, o instalare a omului cu caracter de triumf in acest mediu geografic aspru (arhitectura greaca folosind exact materialul in exces in spatiul lor geografic- piatra cu toate tipurile si posibilitatile ei), in cazul spatiului Daciei se poate vorbi mai degraba de o integrare armonioasa si o fuziune chiar a tegumentului uman architectural cu mediul. In arhitectura Daciei, intelegem ca in fapt natura cu tot ce ofera in acest spatiu este o casa mare a localnicului, toate miscarile indivizilor din acest spatiu fiind ca in sanul unei mame ce ofera o gama variata de conditii. In toate tipurile de arhitectura, dacii au aratat ca stiu sa faca trecerea de la casa marenatura la constructiile lor mici, fie ca erau fortificatii, temple sau case de locuit, intelegand structural si utilizand intr-un mod inspirat ceea ce le oferea casa mare- mediul, toate interventiile fiind prelungiri ale naturii si nu negarea ei, nu o lupta cu ea ci o integrare osmotica in ea.

In acest sens observam ca daca civilizatia greaca si intr-o anumita masura si cea romana creaza premizele si stau la baza intregii civilizatii europene ( cu avantajele, triumful ei , dar si cu dezavantajele specifice marilor aglomerari urbane ca efect secundar al comunitatilor si a unei arhitecturi desprinse de natura esentiala), civilizatia daca respecta natura, atat cea interioara si prin aceasta si pe cea exterioara, subsumandu-si-o, tratand-o cu iubire. Acest fapt este reflectat cu prisosinta de structurarea complet noua (raportat la acest spatiu geografic) a cetatilor grecesti de la Marea Neagra, apogeu al organizarii in favoarea dezvoltarii omului (de o intelegere a profunzimilor prin inglobarea pe orizontala prin cunoastere) si a ameliorarii conditiilor de viata, raspunzand unor necesitati ale noii civilizati moderne de atunci ( din secolele VII ien), civilizatia daca raportandu-se mai degraba la repere interioare, ingloband exteriorul in interior, locuinta si in speta Sanctuarul fiind concentrice cu natura. Prin itinerariul stabilit in perioadele de formare ale celor mai interesante fenomene artistice si de exprimare culturala ale spatiului European, in speta arhitectura si spatiul locuit in Grecia preistorica si pana la fuziunea cu Imperiul Roman, hranirea artistica si spirituala ce a fost capabila sa genereze arta Imperiului Bizantin, a doua zona studiata fiind Dacia secolelor II ien si pana in secolul II en (considerand ca este o perioada cu notabile evenimente- ce au fundat repere in cadrul acestui spatiu geografic), prin acestea deci, observam nasterea si conceptul spiritual al spatiului construit fie laic sau de cult. Ideea de comparatie este inadecvata, in acest studiu structura fiind orientata catre aprofundarea resorturilor care au dus la conceperea unui anumit tip de spatiu avand o morfologie specifica legata de o serie de factori, incepand cu cei de vietuire si comuniune cu natura, continuand cu cei politici, economici, religiosi si mai ales artistici, in acest sens putand afirma ca amprenta conceptiei si a mainilor care zidesc ale unei comunitati, reflecta chipul acelei comunitati. Un rol important in acest sens observam ca il are chipul acelei natii si modalitatea ei de a fi, de a exista in raport cu cele mai importante repere interioare: Divinul si Natura( deci suportul desfasurat de El pentru a ne manifesta constient, relationand). NU ESTE CAZUL SA AMESTECI LUCRURILE ASA DE RAU. NU AI DISCUTAT NICI O CLIPA ASPECTUL SPIRITUAL AL ARHITECTURILOR PREZENTATE. SI DEODATA, BRUSC, INTRODUCI ELEMENTUL CRISITIC, FARA NICI O LEGATURA CU PREZENTAREA ANTERIOARA. CARE INSISTA PE MINOICI, ETC. AR FI TREBIT SA DISCUTI PROBLEMA SACRULUI DE LA INCEPUT, SI SA REDUCI DISCUTIA LA PRODUCTIA SPTIULUI SACRU. Acest chip este corelat si cu chipul spatiului geografic ocupat de natia respectiva, acesta imprimand si el o autenticitate specifica. ASTEA SUNT TEORII PERSONALE ALE ETNICITATII. TREBUIE O SUSTINERE BIB;IOGRAFICA, SI ORICUM REFORMULAT. Acest ultim mileniu dinainte de Hristos, este poate cel mai bogat in radacini formatoare de ordin artistic si spiritual care au generat directiile principale ale posibilitatilor manifestarii in plan spiritual- artistic. Privind deci acest traseu impresionant, reflectat in cazul nostru in cadrul general al exprimarii artistice ca spatiu construit, observam crearea si miscarea diferitelor curente si influente propagate prin convulsii sociale formatoare. In cazul unui studiu chiar sumar al acestor prime doua capitole legate de o istorie a edificiilor din Grecia ultimului mileniu dinainte de Hristos si Dacia secolelor II ien si II en, fara sa avem pretentia de a face un studiu comparativ (cantitativ sau calitativ), observam mai degraba viul specific si frumusetea traditiilor dar si similaritati inexplicabile intre spatii geografice

distincte care arata fie fenomene produse simultan (sau in acelasi fel), fie influente, curente care conlucrand au produs transformari in diferite spatii geografice. Este suficient sa ne gandim doar la ruperea granitelor sau unirea culturala creata de expeditia lui Alexandru Macedon spre Asia in secolul V ien, pentru a vedea si dinamismul, dar si fuziunea din punct de vedere cultural si spiritual a comunitatilor unor spatii geografice complet diferite, in acest caz civilizatia greaca fiind astfel propagata, ajungand sa fie vecina cu cea indiana. Daca aceasta fluiditate legata de mijloace si conceptii este remarcata in primele doua sectiuni, in a treia sectiune observam cresterea rafinata, altoita pe specificul Tarilor Romane a conceptiilor si artei bizantine, mediu amplu de colectare si retransmitere a multor elemente stravechi ale civilizatiilor de baza dintre care prima este cea greaca. Astfel Imperiul Bizantin, ca eveniment spiritual si artistic de o complexitate si frumusete uimitoare se manifesta intr-un mod inspirat absorbind atat arhitectii si artistii cat si solutiile lor de varf mai ales din Grecia antica, creand premizele circulatiei acestora in spatiile crestinate. In ceea ce priveste acest fenomen al crestinarii, observam ca spiritualitatea traca si geta ale acestor spatii geografice de la nord de Dunare au prezentat o mare si perfecta compatibilitate cu mesajul cristic propovaduit de apostolul Andtrei ( care este prezent in Dobrogea inca din anii 40 dupa Hristos), dar si de celelalte fenomene de crestinare produse (involuntar poate) chiar de miscarile de trupe aduse pe aceste teritorii dupa cucerirea romana din 106, si chiar si inainte. Comparativ putem aminti ca spre exemplu spatiul actual al Bulgariei a fost crestinat abia dupa anii 850 en (cu 500 de ani dupa invazia slava de la 350), al Georgiei dupa 350 si 550 en (in partile vestica si estica), in Rusia dupa 1000 en, etc. Atingem astfel si subiectul unei continuitati legate de spatiile de cult in aceste teritorii, fiind evident ca instalarea primilor preoti crestini este facuta chiar in spatiile deja existente ale ascetilor daci. Ruinele si urmele ramase arata ca acestea erau intr-un mare numar, chiliile rupestre in maniera celor din Capadochia, sunt prezente in numar insemnat incepand din zona Banatului, continuand cu zona Olteniei, si a Gorjului, Argesului, spre intorsura muntilor Carpati (unde zona Buzaului este bogata in astfel de refugii pentru rugaciune, Nucu, Alunis, etc, probabil in jur de 28 de chilii), mergand spre Neamt si Suceava, fenomenul fiind prezent si in Ardeal. La fel stau lucrurile si pe traseul raului Nistru in albia sa calcaroasa gasindu-si salasul multi anahoreti traci, ca mai apoi chiliile lor sa fie locuite de asceti crestini. In aceasta zona pot fi numarate chiar 34 de complexe de manastiri rupestre. Deasemeni, mai ales dupa tolerarea crestinismului (din 313 la Niceea si stabilirea sa ca religie unica dupa 390 ), se construiesc o serie intreaga de bazilici crestine in zona de sud a tarii, in special in Dobrogea, zona spectaculoasa de confluente culturale si spirituale. In acest spatiu, datorita mobilitatii civilizatiei grecesti, si a realizarilor de varf in domeniile cultural artistic, architectural, asistam la implementarea unei alte viziuni in acest spatiu geografic din secolele VII ien, cetatile grecesti construindu-se pe locul unor vechi cetati ale getilor. Acest moment si cel al dominatiei romane (cand cetatile grecesti sunt distruse fiind recladite in spiritul constructiilor din Imperiu), sunt puncte de confluenta cu civilizatia locala ( cea a statului unificat dac al lui Burebista). In acest mediu, dupa anii 313 observam cum spuneam, un mare numar de edificii de cult, aproximativ 40 de bazilici si 15 episcopii ceea ce arata un numar mare de credinciosi si un cler organizat.

Planul abordat este de nava simpla la inceput, ulterior fiind introdus si cel treflat ( primul monument de acest tip este biserica de sec VI de la Drobeta Turnu Severin, peste care se va recladi in sec XI o biserica cu nava simpla). Planurile erau cele ale bazilicilor romane, cu trei nave, separate de doua colonade de stalpi, la unele biserici intersectate cu un transept, urmand spre est altarul, initial nedecrosat, apoi decrosat si uneori fatetat. Pana in secolul VI baptisteriul este prezent separat, ca o capela in apropierea bisericii, ca dupa aceea oficierea sa fie facuta chiar in biserica in cristelnita. ASA TREBUIAU DISCUTATE SI CELELALTE ELEMENTE DIN TEXT (FROME DE PLANURI, SISTEME DE CONSTRUCTIE). ASTA E SINGUR APARTE BUNA DIN CONCLUZII Un element architectural cu rol special in edificiile de cult din zone geografice complet diferite si din perioade istorice distincte este absida cu functia sa ezoterica. In general absida este un element architectural ce creaza un spatiu la partea estica a edificiilor si prin forma sa speciala puncteaza intr-un mod divin finalul traseului aspirantului la spiritualitate, gazduind altarul, cel mai important loc din biserica crestina. In cadrul bisericii rasaritene altarul este inchis prin prezenta catapetesmei, anumite parti tainice ale sfintei liturghii desfasurandu-se in Proscomidie, compartimentul Nordic al altarului rezervat Tainei Proscomidiei, in biserica apuseana intre altar si naos delimitarea facandu-se printrun sir de stalpisori (din lemn sau piatra), oficierea preotului fiind vizibila din naos. Cele mai vechi edificii, de cult din spatiul european depasesc neoliticul situandu-se conform unor teorii in zona paleoliticului datand cu 14000 ani, ien, la cel mai vechi templu construit identificat pana azi in Spania -El Juio, avand absida ovala. Si Anatolia detine una din cele mai vechi abside ovale decrosate de 3,5 / 8,3m de cca 11000 ani vechime, atasata unei case a mortilor la Cayonu- valea Tigrului. Printre ramasitele notabile ale paleoliticului poate fi amintita in Romania, descoperirea in pestera Piatra Altarului din masivul carstic al Ponorului, a patru cranii de ursi dispuse in cruce cu occipitalii spre interior, si conform cercetarilor comparative (privind stratul de calcit si depunerile de pe cranii) si a colaborarilor cu specialisti din Stale Unite atesta o vechime de 80000 ani, gest ce poate fi un reper pentru aceasta perioada. Deasemeni, tot in spatiul Romaniei este descoperita cea mai veche vatra de forma ovala in Ardeal, jud Arad la Cladova datand de 50000 ani. NU AI DISCUTAT PALEOL IN TEXT SI ORICUM SUNT LUCRURI NESIGURE. Din perioada neoliticului se pastreaza mai multe indicii si ruine de edificii ce prezinta absida, dar si de pesteri antropice, deci unde omul a excavat anumite zone amenajandu-le. Interesanta, privind dispunerea locasurilor de cult in functie de absida, este plasarea lor pe directiile solstitiale (estivala si hivernala), foarte rar echinoxiala. In toate exemplele din antichitate, dar si din evul mediu, observam uimitoarea precizie a plasarii bisericilor exact pe unul din axele solstitiale, acest fenomen fiind prezent si in cazul pesterilor, excavarile urmarind precis unghiul de rasarit al Soarelui. Acest aspect este corelat si cu vechiul calendar, unde anul nou incepea la 22 decembrie( data solstitiului hivernal). Cunoastem precizia calculelor astronomice din neolitic la diferite edificii de cult, dintre care cel mai insemnat ca dimensiuni si complexitate este cel de la Stonehenge- Anglia, plasat pe directia solstitiului estival. Foarte asemenator ca precizie si plan al rotondelor concentrice este si cetatea Sarmisegetusei de la Gradistea Muncelului unde de aceasta data dispunerea este pe directia solstitiului hivernal. Urmarind studiile efectuate pe aceasta tema observam ca sistemul de

intelegere a structurarii legilor Creatiei era pe deplin inteles, de catre initiatii vremurilor respective, astazi aceste calculatoare parand stranii sau oricum neintelese. Parcurgand acest capitol, observam curgerea fluida a formelor din cele paleocrestine (de sorgine greaca si romana), in acest spatiu geografic imbogatindu-se in etape istorice diferite cu respiratia specifica si spiritul local. Planul si formele initiale ale primelor bazilici crestine zidite, mai ales in sudul tarii si zona Dobrogei, era de nava simpla, dreapta, fara abside, nava austera fiind compatrtimentata de doua arcaturi paralele pe directia navei est-vest, in trei spatii dintre care adeseori cel central era mai mare, cele laterale fiind ceva mai mici. La partea estica este prezenta absida altarului si uneori transeptul, nava transversala fata de axa est-vest, in naos, fiind in imediata vecinatate a altarului. Marea majoritate a acestora este construita in zona Dobrogei, fiind intai asociate cetatilor pontice, pentru ca apoi solutiile constructive sa se perpetueze in timp, in arhitectura religioasa a Tarilor Romane. Bisericile erau de mici dimensiuni, in spatiile Imperiului facandu-se trecerea de la subteran la suprateran, aceasta fiind perioada primului conciliu de tolerare a crestinismului din 313. In general structura de baza a comartimentelor este cea paleocrestina formata din pronaos (de mici dimensiuni initial), naos si altar, la acestea adaugandu-se in etape ulterioare si un pridvor (initial din ratiuni practice, pentru ca apoi acest compartiment sa devina o adevarata etapa pregatitoare prin decoratia si forma sa pentru parcurgerea calitativa a spatiului sacru. In epocile ce urmeaza, in acest spatiu al Tarilor Romane asistam la o modificare lenta, practic un drum al formelor bisericii crestine ce reflecta fidel pe de o parte fata natiunii intoarsa catre Cer, exprimata inspirat prin fuziunea tendintelor locale cu influentele vremurilor respective.

Bibliografie

-Herodot- Istorii Bucuresti 1964 -Curinschi- Vorona Istoria arhitecturii in Romania 1981 -Dragut Vasile Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca. Ed Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1976 -Bals Gheorghe Influences armennienes et georgiennes sur larchitecture roumaine. Valenii de Munte 1933 -Ghika Budesti, Nicolae Evolutia arhitecturii in Muntenia si Oltenia -Ioan Glodariu Arhitectura dacilor, Ed Dacia, Cluj Napoca 1983 -Ionescu Grigore Istoria arhitecturii in Romania, vol I si II -Vasile Parvan Dacia.Civilizatiile antice din tarile carpato- danubiene. Ed IV 1974 -Vasile Parvan Getica. O protoistorie a Daciei. Bucuresti 1982 -Civilizatia egeana -George D. Hurmuziades - Cultura Greciei, antica, bizantina, moderna. Ed. Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1979 -Virgil Vatasianu - Istoria artei contemporane -Paul Oliver Enciclopedia -Vernacular architecture of the world, vpl II, Cultures and habitates -Silvia Paun- arhitect- Absida altarului, ed Per Omnes Artes 2000. -Silvia Marinescu Balcu- Prehistoire du bas Danube -Viata pe malul Dunarii acum 6500 ani