CUPRINS

CUPRINS........................................................................................................................................2
1. INTRODUCERE......................................................................................................................3
2. TIPURI DE PATRIMONIU CULTURAL..............................................................................3
2.1. Patrimoniu material...........................................................................................................3
2.2 Patrimoniu imaterial..............................................................................................................4
3. MODALITĂŢI DE PUNERE ÎN VALOARE A PATRIMONIULUI CULTURAL..............4
3.1. Turism...............................................................................................................................4
3.2. Promovarea monumentelor istorice..................................................................................5
3.3. Promovarea patrimoniului mobil......................................................................................5
3.4. Promovarea intervenţiei culturale pentru categoriile vulnerabile.....................................5
3.5. Promovarea muzeelor.......................................................................................................6
3.6. Accesul patrimoniului cultural naţional pe piaţa internaţională.......................................6
4. CONCLUZII............................................................................................................................7

1
 1. INTRODUCERE

Cuvântul „patrimoniu” se află în strânsă legătură cu un alt termen, de multe ori folosit ca

sinonim, și anume: „moștenire”. Din punct de vedere istoric, moștenirea semnifică „transferul
proprietății de la tată la fiu”.
Termenul de „patrimoniu artistic” a început să fie utilizat la finalul secolului al XIX-lea și
începutul secolului al XX-lea, atunci când, în urma explorărilor arheologice din Egipt,
Mesopotamia, Grecia, Roma și Pompei, au fost descoperite, restaurate și conservate adevărate
comori ale lumii antice.
Acestea au fost expuse, iar publicul larg a avut ocazia să le descopere, să le exploreze și să le
înțeleagă ca adevărate moșteniri lăsate de înaintași. Astfel, moștenirea a luat amploare, fiind
transferată de la structura familială la una mult mai largă – structura socială continentală și apoi
mondială.
Patrimoniul cultural este definit, prin legislația în vigoare în România, ca fiind „format din
totalitatea bunurilor care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor
și tradițiilor naționale, indiferent de regimul de proprietate al acestora.1

2. TIPURI DE PATRIMONIU CULTURAL

2.1. Patrimoniu material
- componente ale patrimoniului cultural mobil: artefacte arheologice, obiecte etnografice,
creații artistice, artizanat, colecții private și publice care, din punct de vedere științific,
istoric, antropologic, artistic, estetic sau tradițional, au o valoare națională și / sau
universală, indiferent dacă sunt elemente izolate sau colecții.
- componente ale patrimoniului cultural imobil: monumente, lucrări de arhitectură, lucrări
de sculptură sau pictură, elemente sau structuri arheologice monumentale;
- componente ale patrimoniului natural mondial: monumentele naturale constituite de
formațiuni fizice si biologice, siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate, care au
o valoare universală excepțională din punct de vedere științific, al conservării sau al
frumuseții natural;
- compenente ale patrimoniului cultural subacvatic;
- componente ale patrimoniului mixt cultural şi natural.

2.2 Patrimoniu imaterial

1
Legea 182/2000, privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

2
 Tradiții și expresii orale, inclusiv limbajul ca vector al patrimoniului cultural intangibil,
literatură, artă culinară, muzică, cântec, dans, sunete, jocuri, mitologie, ritualuri, obiceiuri,
abilitățile și meseria ancestrală, precum și instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale
asociate cu ele, permițând perpetuarea identității culturale orale și populare, martor la
apartenența la curentele civilizației naționale sau universale.

3. MODALITĂŢI DE PUNERE ÎN VALOARE A PATRIMONIULUI CULTURAL

3.1. Turism
Pe parcursul ultimului secol, turismul s-a diferenţiat prin mai multe moduri de practicare:
- turismul recreativ;
- turismul balnear;
- turismul sportiv;
- turismul rural;
- turismul cultural.
Categoria care a cunoscut cea mai rapidă ascensiune este turismul cultural.
În multe situații, turismul cultural este legat de turismul științific (cel care urmărește
explorarea unor zone puțin cercetate și cunoscute sau vizitarea unor rezervații naturale), dar și
de cel de cumpărături sau rural, dacă localitățile în cauză sunt bogate în patrimoniu cultural.
Turismul cultural generează valoare economică și poate reprezenta o soluție de dezvoltare
pentru unele comunități. De asemenea, accesul public la obiectivele de patrimoniu cultural aflat
în proprietate privată este o formă de recunoaștere a valorii culturale, cu valențe economice și
sociale importante la nivelul comunității.
Punerea în valoare a turismului cultural se poate realiza prin:
- realizarea, modernizarea și exploatarea de reţele și trasee cultural-turistice care
promovează monumentele sau locurile înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO;
- includerea monumentelor istorice și a peisajelor cultural-naturale în traseele realizate de
operatorii de turism;
- încurajarea dezvoltării unor relaţii trainice de comunicare și colaborare între proprietarii
privați de monumente istorice și comunităţile locale, care să aibă acces la patrimoniul
cultural din localitate;
- promovarea cunoașterii identității și a patrimoniului cultural local și regional, material și
imaterial prin campanii și evenimente dedicate.

3
 3.2. Promovarea monumentelor istorice
Se poate realiza prin:
- promovarea includerii monumentelor istorice în circuitul turistic și stimularea turismului
cultural;
- promovarea utilizării monumentelor de patrimoniu pentru alte activitati artistice sau
evenimente culturale ori non-culturale prin stimularea parteneriatelor cu autoritățile
publice locale în vederea creșterii gradului de relaționare a comunității cu monumentul
istoric aflat în zona de rezidență;
- stimularea sentimentului de apropriere a monumentului de către comunitatea locală;
- consolidarea parteneriatului cu sistemul educaţional în vederea creșterea gradului de
conștientizare a importanței monumentelor istorice;

3.3. Promovarea patrimoniului mobil

Protejarea patrimoniului mobil se poate realiza prin activiţăti, cum ar fi:
- promovarea cunoașterii patrimoniului mobil prin intermediul noilor tehnologii și prin
susținerea unor campanii de cunoaștere și apreciere, de punere în valoare a bunurilor din
patrimoniul cultural național mobil;
- susținerea și promovarea accesului și participării publicului la patrimoniul mobil;
- susținerea dezvoltării de parteneriate cu societatea civilă pentru promovarea patrimoniului
mobil, precum și pentru demararea de programe de educație pentru patrimoniu și/sau de
formare profesională;
- inițierea unui sistem de burse și granturi de studiu și cercetare care să susțină formarea
profesională a specialiștilor din domeniu;
- inițierea de proiecte pilot în parteneriat cu sectorul turistic pentru a susține dezvoltarea în
plan local;
- dezvoltarea și extinderea parteneriatelor cu societatea civilă și susținerea voluntariatului în
activitățile care privesc patrimoniul mobil, mai ales cele de promovare şi educare.

3.4. Promovarea intervenţiei culturale pentru categoriile vulnerabile

Integrarea dimensiunii culturale în strategiile de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale
prin susținerea de proiecte pilot, cu adresabilitate către publicul larg și în special către grupurile
vulnerabile, în scopul dobândirii de abilități, competențe și cunoștințe în domeniile culturale și
artistice.

4
 Mobilizarea potenţialului culturii pentru combaterea stereotipurilor şi a prejudecăţilor la
adresa anumitor grupuri sociale şi culturale care se confruntă cu situaţii de sărăcie sau de
excluziune socială prin inițierea unui parteneriat cu sistemul educațional pentru configurarea
ofertei educaționale cu privire posibilităţile de creare a unor cursuri de formare ocupaţională
către activităţi economice creative, în special în mediul rural şi în zonele defavorizate.

3.5. Promovarea muzeelor

Acestea pot juca un rol important ca factor de coeziune socială, atât în mediul rural, prin
promovarea tradiţiilor locale, cât şi în mediul urban, prin afirmarea identităţii culturale a
locuitorilor orașelor. Transformarea muzeelor în mediator cultural şi în beneficiar şi creator de
servicii pe piaţa culturală prin evidenţierea valențelor culturale pe care acest tip de instituție le
are şi care nu sunt întotdeauna direct legate de patrimoniul deţinut.
Muzeele ne pot inspira. Apropierea de spațiile cultural se poate realiza în diverse moduri: prin
conexiunea personală cu ceilalți vizitatori, prin fluxul vizual, prin impresiile pe care exponatele
le pot produce, prin brainstorming.   Rolul cel mai important al muzeelor este acela de a se
angaja în educația oamenilor. Expozițiile din muzee transmit vizitatorului interesul pentru studiul
unei perioade de timp, al unei idei sau al unui exponat. 
În acelaşi timp, ele oferă o modalitate foarte plăcută de a învăța lucruri noi deoarece ele sunt
un spațiu de învățare. O singură vizită la muzeu poate capta atenția oaspetelui prin expunerea
unor informații detaliate despre un anumit subiect. Mediul creat de expozițiile dintr-un muzeu îl
ajută pe cel care îl explorează să își construiască propria experiență și să preia informațiile care-i
suscită curiozitatea. 

3.6. Accesul patrimoniului cultural naţional pe piaţa internaţională

Acest proces se poate realiza prin:
- promovarea externă a produselor culturale și creative prin participarea la congrese
internaționale, târguri, festivaluri şi sprijinirea prezenţei produselor culturale naţionale la
târgurile internaţionale.
- desfășurarea de sesiuni și de campanii de informare menite să promoveze exportul
bunurilor și serviciilor cultural;
- facilitarea şi stimularea accesului pe piaţă internaţională a operatorilor români din
domeniul cultural;

5
 4. CONCLUZII
Patrimoniul este ceea ce strămoșii noștri au păstrat, au creat și le-au lăsat ca moștenire
descendenților lor, uneori pentru a ne aminti despre ei și viața lor, uneori din întâmplare.
Reprezintă acumulări de cunoștințe și experiențe devenite platforme de lansare pentru noi
experimente care, la rândul lor, duc la creșterea calității vieții.
Esenţa unei culturi se regăsește în patrimoniul cultural, se transpune sugestiv și în elemente
concrete, tangibile, reprezentate de monumentele istorice, statui, biserici, cetăți, moschei,
sinagogi, muzee, forme artistice, elemente de arhitectură, repere ale civilizaţiei unui popor, ale
unui neam, menite să păstreze vie amintirea unui eveniment, a unei personalităţi, a unui timp
anume. 
Necesitatea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural naţional survine din
responsabilitatea pe care generaţia prezentă o are faţă de generaţiile viitoare, principalul
argument fiind conferit de însuşi faptul că, fără identitate, un popor nu poate progresa economic,
social, spiritual.