Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Specializare: Master – Economie si Afaceri Europene

REFERAT
TURISMUL CULTURAL

Studenti
Dragomir Mariana – Camelia
Prodan (Condei) Cristina

Craiova, 2020
 TURISMUL CULTURAL

Turismul cultural este forma de turism interesată de cultură, medii şi peisaje culturale,
valori şi stiluri de viaţă, patrimoniu, arte vizuale, produse şi performanţe artistice, industrii,
tradiţii ale unor destinaţii locale ori ale unor comunităţi gazdă.

Turismul cultural abordeaza cultura unei regiuni, în special valorile ei artistice. Turismul
cultural include turismul în regiunile urbane, în special orase mari, istorice si obiective culturale
(muzee si teatre). Poate uneori include turismul în zonele rurale ; este cazul festivalelor în aer
liber, casele memoriale ale unor scriitori sau artisti celebri, peisaje la care s-a facut trimitere în
literatura. Specialistii sunt de parere ca persoanele care practica turismul cultural cheltuiesc în
medie mai mult decât turistii "standard".
O altă abordare, axată pe organizarea produsului turistic cultural, menţionează faptul că,
pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie să respecte anumite
condiţii:
 să fie motivată de dorinţa de cunoaştere;
 să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificaţie culturală (monument, operă de
artă, spectacol etc)
Acesti turisti pot fi interesati în probleme ce tin de domeniul religiei, filozofiei, istoriei,
antropologiei etc., si doresc sa ia parte la actiunea de cunoastere a unor evenimente trecute.
Evolutiile contemporane în diferite sfere de activitate umana si progresul în domeniile stiintifice,
tehnologice, educationale si sociologice sunt, de asemenea, subiecte de interes cultural pentru
multi turisti.
Turismul cultural mai poate fi definit pe de o parte din motivatia accesului la obiectivele
culturale precum calatorii pentru festivaluri de arta sau alte situri culturale sau eveniment, dar si
trasee pentru studiu. Într-un sens mai larg orice forma de turism poate fi definita drept turism
cultural daca reuseste sa satisfaca nevoia umana de baza pentru diversitate, având tendinta sa
creasca constientizarea culturala a individului descoperind noi cunostinte, experiente si întâlniri.
Turismul cultural ofera oportunitatea dialogului intercultural prin posibilitatea dialogului
descoperirii si aprecierii diversitatii culturale
Turismul si cultura au fost mereu foarte apropiate în Europa, aceasta fiind tot timpul o
destinatie importanta pentru cei atrasi de cultura sa bogata si de mostenirile istorice. Ba mai mult
mostenirea culturala a Europei reprezinta una din cele mai vechi si mai importante mosteniri
producatoare de turism.

Tendintele majore care au fost observate în ceea ce priveste turismul cultural sunt:

 interactiunea între cultura si turism îsi are radacinile în perioada de început a

turismului si în prezent câstiga din ce în ce mai multa însemnatate;
 turismul cultural este un factor cheie pentru dezvoltarea durabila si a dialogurile
intreculturale;
  mostenirea culturala este expresia identitatii oamenilor, a teritoriului, istoriei,
traditiilor si civilizatiei.

Turismul cultural atrage un numar din ce în ce mai mare de turisti. Potrivit unui studiu al
Comisiei Europene, 20% dintre vizitele din Europa au motivatie culturala.
Turismul cultural reprezinta o piata în plina dezvoltare. OMT estimeaza o crestere anuala
de 10-15% a calatoriilor de interes cultural, în contextul unei cresteri medii totale de 4-5% a
industriei turistice în general. De vreme ce atractiile istorice se afla cu precadere în orase,
turismul cultural este în mod firesc asociat cu turismul urban. Investitiile competitive în dotarile
culturale si în infrastructura necesara gazduirii turistilor din regiunile urbane au un impact direct
asupra economiei si induc o îmbunatatire a nivelului de trai. Mai mult, un centru cultural urban
reprezinta un factor care determina valoarea orasului care se adauga altor factori locali
(accesibilitate,climat fiscal, capital uman, stabilitate), care determina competitivitatea orasului în
economia globala.

Sectorul cultural al unui oras consta în:

 caracteristicile fizice ale orasului si mostenirea culturala;
 dotarile culturale în cel mai larg sens, incluzând aici evenimentele, expozitiile, institutiile
si infrastructura, cum ar fi teatrele, muzeele, galeriile, librariile, dotarile recreative si
comertul cu arta.
În orase turistice se poate observa ca o mare parte din activitatile economice sunt alocate
prioritar utilizatorilor orasului si, în particular, turistilor, în detrimentul rezidentilor urbei
respective.
Astfel, în funcţie de specificul obiectivelor şi conţinutul călătoriilor se poate vorbi de:

- vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric: vestigii arheologice, istorice, monumente,

castele, edificii religioase, ansambluri urbane şi rurale, parcuri şi grădini;
- vizitarea muzeelor: pinacoteci, de arheologie, istorie, ştiinţe naturale, specializate sau
tematice, naţionale sau regionale, grădini botanice, parcuri zoo;
- participarea la evenimente culturale: spectacole de operă, balet, teatru, concerte,
festivaluri de muzică, dans, film, folclorice, sărbători tradiţionale, expoziţii, targuri;
- turism industrial şi tehnic - situat în opinia specialiştilor, între cel cultural şi cel de
afaceri -,caracterizat prin vizitarea unor obiective economice si industriale, construcţii
specifice, baraje, viaducte, poduri, tunele, canale, ansambluri arhitectonice urbane si
moderne sau tradiţionale

Practicile turistice culturale sunt si ele destul de diferite, variind de la vizitarea muzeelor si
monumentelor în scopul cunoasterii efective a patrimoniului acestora, la simpla lor utilizare, ca
decor al unor practici ludice (frecventarea unei cafenele sau a unui bar situat în apropierea unui
obiectiv de patrimoniu, de exemplu). Exista, se pare, si o diferentiere a practicilor culturale pe
sexe: femeile sunt mai atrase de artele plastice si de arhitectura, dominând net miscarile turistice
culturale; barbatii prefera siturile tehnico-stiintifice, traditiile si artele populare. În general exista
o preferinta pentru siturile culturale în aer liber, ruinele atragând mai multi vizitatori decât multe
monumente pastrate intactate.
Practicile culturale se pot deosebi si în functie de specificul mental si comportamental al
unor popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franta, principala destinatie a turismului cultural
mondial, demonstreaza o anumita superficialitate a spaniolilor, o preferinta a germanilor pentru
arta romana sau Evul Mediu, dorinta nord-americanilor de a-si regasi radacinile culturale,
atractia olandezilor pentru spatiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea
monumentelor si a locurilor care evoca relatiile franco-engleze, în timp ce italienii prefera
sanctuarele si locurile de cult.
Dezvoltarea şi oferirea moştenirii cultural-istorice „îmbrăcată” într-un pachet atractiv
pentru consumul turistic trebuie să fie echilibrată cu responsabilitatea şi seriozitatea necesare
atunci când vorbim de istorie şi valori naţionale. Natura globală a turismului a creat o serie de
provocări pentru multe comunităţi. Confruntându-se cu o unificare din ce în ce mai pronunţată a
arhitecturii hoteliere, lanţurilor de restaurante, mobilierului stradal şi a altor asemenea,
comunităţile au nevoie să-şi păstreze identitatea locală şi, în acelaşi timp trebuie să întrunească
aşteptările turiştilor în ceea ce priveşte calitatea şi standardele. Este important să nu se facă
niciun compromis în ceea ce priveşte prezervarea valorilor culturale şi să se asigure un echilibru
între nevoie socio-culturale şi beneficiile economice.

Dezvoltarea turismului cultural de patrimoniu presupune identificarea, restaurarea şi

renovarea clădirilor istorice şi în general a patrimoniului istoric existent la care se adaugă
identificarea şi promovarea tradiţiilor locale, valorizarea acestora prin produse culturale
(festivaluri, expoziţii, publicaţii).

Turismul cultural in Romania

Romania are un patrimoniu cultural-istoric si etnofolcloric de mare valoare si atractivitate

turistica. Primele activitați turistice organizate in tara noastra dateaza din secolul XIX. Atunci au
aparut o serie de asociatii care desfasurau activitati turistice pe unele arii geografice, cautand sa
atraga turisti din toate paturile sociale si care investeau de asemenea in amenajarea unor
obiective.

Dezvoltarea turismului cultural presupune identificarea, restaurarea si renovarea

cladirilor istorice si in general a patrimoniului istoric existent la care se adauga identificarea si
promovarea traditiilor locale, valorizarea acestora prin produse culturale. De exemplu, canalul
Bega e frumos, face legatura dintre Romania si Serbia, ofera o posibila legatura a Timisoarei
chiar cu Marea Neagra. Nu are insa infrastructura aferenta. Deocamdata, turismul Timisoarei
este unul cultural, medical si de afaceri.

Exista peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes national si international, intre
care se remarca: biserici si ansambluri manastiresti, monumente si ansambluri de arhitectura si
de arta, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice si situri arheologice, din care o parte s-au
constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO.
Cele mai cunoscute si cautate produse turistice pe piata internationala sunt in
Transilvania, cu cele trei orase principale (Sibiu, Brasov, Sighisoara), Bucovina cu manastirile
sale pictate, ca si destinatiile city break, care accentueaza turismul in centrele urbane importante,
axandu-se pe partea culturala si istorica a oraselor respective.

Multe itinerare culturale au ca punct de plecare capitala, pentru descoperirea centrului sau
istoric cu ruinele Curtii Vechi, a sugestivului Muzeul al Satului care oglindeste modul de viata
traditional din diferitele zone, a teatrelor, muzeelor si monumentelor sale, dar si a celebrei Case a
Poporului.

De vizitat sunt si locurile de cult de la baza Carpatilor Meridionali (Namaiesti, Dintr-un

lemn, Bistrita s.a.), pana la centrul artizanal „Horezu” si la orasul lui Constantin Brancusi, pentru
a admira „Coloana Infinitului” sau „Masa Tacerii”.
Romania detine peisaje splendide, mai ales cele din Delta Dunarii care a intrat in
patrimoniul mondial al UNESCO si este clasificata ca rezervatie a biosferei la nivel national.
Aici se regasesc o varietate de specii din flora si fauna, iar turistii care vin in Delta Dunarii sunt
impresionati
Ca si alte tari, Romania este in continua dezvoltare, concurand insa cu acestea. Ea isi
astepta turistii cu bratele deschise si cu multe locuri incantatoare.
 Italia

TOP ATRACTII ITALIA

1. ROMA

Situat pe malul fluviului Tibru, orasul Roma are o istorie indelungata si prestigioasa fiind
de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-
Catolice si a Italiei moderne. Roma este un important centru cultural, economic si turistic.
Fondata in 753 i.e.n, Roma ca stat a fost neinfranta pana in 386 i.e.n., cand ocupata de celti a fost
recucerita de romani in acelasi an; puterea romana s-a extins in aproape toata Europa si zonele
riverane Marii Mediterane, fiind timp de aproape 1000 de ani cel mai mare, mai bogat si
important din punct de vedere politic, oras al Europei pana la declinul Imperiului Roman si apoi
depasita ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de Rasarit - Constantinopol. Centrul istoric al
orasului este dominat de cele sapte coline: Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian
şi Aventin. Printre monumentele cele mai faimoase se numara Colosseumul, Panteonul, Ara
Pacis, Domus Aurea, Casteul Sant Angelo, Columna lui Traian, Mausoleul Augustus, Torre dei
Conti, Palazzo della Cancelaria, Fontana di Trevi, Piazza di Spagna, Campo de`Fiori, Palazzo
della Farnesina insiruirea putand continua. In Roma exista peste 200 de palate, mai mult de 900
de biserici si circa 8 mari parcuri, o nota aparte constituind-o cladirile numite villa printre cele
mai renumite fiind: Villa Borghese, Villa Ada, Villa Doria Pamphili, Villa Torlonia, Villa
Albani.

Biserica Santa Maria Maggiore - este una dintre cele 4 mari biserici din Roma, construita in
anul 352 dupa Hristos si dedicata Sfintei Marii. Lacasul a fost ridicat dupa ce Papei Liberius i s-a
aratat Maica Domnului, care l-a indemnat sa faca o astfel de constructie.
Colosseumul - ramane cea mai vestita si cea mai mare arena construita vreodata de romani.
Initiativa construirii sale a avut-o imparatul Nero ca urmare a influentei majore pe care o aveau
in acele timpuri luptele de gladiatori. Termenul de Colosseum provine de la statuia colosala, de
36 m, care il reprezinta pe Nero in chip de zeu al soarelui, odinioara amplasata langa amfiteatru,
demolata ulterior.

Fantana dorintelor - o splendoare- Fantana di Trevi a fost construita de arhitectul Salvi in 1735
si terminata in 1762. Aceasta fantana este un exemplu perfect in stil rococo si efecte dramatice-
creaturi acvatice de marmura, dominate de un impresionant Oceanus. Se spune ca trebuie sa
arunci un banut ca sa fii sigur ca te mai intorci la Roma, dar si ca dorintele puse la aruncarea
banutului se indeplinesc.

2. VATICAN

Enclava a orasului Roma, Vaticanul (Stato della Citta del Vaticano) este cel mai mic stat
independent din punct de vedere al suprafetei si al numarului de locuitori si a fost infiintat in
1929. Vatican este resedinta teritoriala a Sfantului Scaun, entitate institutionala reprezentata de
Papa si prin urmare principala resedinta ecleziastica a Bisericii Catolice. Statul condus de catre
Papa, poate fi considerat un stat ecleziastic in care functiile inalte sunt ocupate de clerici.
Principalele functii dupa institutia papala sunt Secretarul de Stat, Presedintele Comisiei
Pontificale si Guvernatorul Vaticanului; acestia, ca toti ceilalti oficiali, sunt numiti si revocati de
Papa. Vaticanul dispune de propria structura militara - Garda Elvetiana - ai carei membri sunt
alesi pe baza de voluntariat din randul cetatenilor elevetieni, garda avand atributiuni de garda de
corp pentru Papa, politie si paza a resedintei papale. Cetatea Vaticanului este recunocuta ca
teritoriu national in temeiul legislatiei internationale avand reprezentare cu statut consultativ in
cadrul ONU.
 3. VENETIA

Fostul oras stat La Repubblica di San Marco - Venetia, candva principala putere militara
si comerciala a Bazinului Marii Mediterane (in perioada Evului Mediu ai al Renasterii), este in
prezent principalul oras al Regiunii Veneto si al Italiei nord estice. Cu o istorie remarcabila si
plina de evenimente, orasul care in secolul al XVIII-lea era unul dintre cele mai rafinate orase
din Europa acelor vremuri, Venetia ca si intreaga laguna au fost inscrise in Lista de Patrimoniu
UNESCO in 1979. Orasul dogilor cum mai este supranumita Venetia este un obiectiv turistic de
referinta al Italiei. Impreuna cu Padova, Venetia sunt constituite intr-o zona metropolitana.
 Piata San Marco poate fi considerata "centrul centrului" orasului, una dintre cele mai
frumoase din lume. Aici se gaseste Bazilica San Marco, Palatul Ducal si clopotnita bazilicii. Un
alt simbol al orasului este Podul Rialto pe care se gasesc magazine.

Alte importante monumente venetiene sunt: Arsenalul, Bazilica Santa Maria della Salute
si Bazilica Santa Maria Gloriosa dei Frari.

Canalele principale ale orasului sunt: Canal Grande si Canale della Giudecca. Primul
imparte in doua orasul trasand un S, al doilea separa centrul vechi de insula Giudecca.

4. MILANO

Milano principal oras al Italiei este situat in una dintre cele mai dezvoltate zone ale Italiei
in Campia Lombardiei. Orasul este recunoscut ca una din capitalele modei si design-ului,
metropola Lombardiei fiind faimoasa prin casele de moda si cochete magazine, cum ar fi cele de
pe via Montenapoleone sau din renumita Galleria Vittorio Emanuele II din Piazza Il Duomo.
Orasul fondat de celti in anul 400 i.e.n. a prosperat ca centru comercial iar in 1183 devine ducat.
Cucerit rand pe rand de Franta si Spania, ca in 1796 cand Napoleon cucereste Lombardia sa fie
declarat capitala Republicii Crisalpine, Milano dupa unificarea Italiei cunoaste o dezvoltare
industriala rapida. In perioada moderna datorita patrimoniului sau cultural si istoric devine
important centru turistic fiind vizitat anual de mii de turisti. Principalele repere culturale si
turistice sunt: Domul din Milano, Bazilica San Lorenzo, Biblioteca Ambroziana, Pinacoteca di
Brera, Teatro alla Scala, Biserica Sant‘ Ambrogio, Castelul Sforzesco, Gara Centrala.

 Domul din Milano, a doua biserică ca mărime din Italia și a treia din întreaga lume,
adăpostește cea mai mare colecție de statui de marmură de pe mapamond și este
 încununată de chiar simbolul orașului - Madunina (mica Madonă), ce ne privește
din cel mai înalt punct al domului
 Biserica Romanesque a Sant' Ambrogio (a Sfântului Ambrozie, patronul spiritual
al orașului)
 Biserica „Santa Maria delle Grazie” (unde se află celebra frescă Cina cea de Taină
a lui Leonardo da Vinci). Biserica și Mănăstirea dominicană „Santa Maria delle
Grazie” au fost înscrise în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial
UNESCO.
 Castelul Sforzesco
 Bazilica San Lorenzo
 Biblioteca Ambroziană, ce conține desene și notițe ale celebrului Leonardo Da
Vinci, pe lângă multitudinea de alte manuscrise, note și schițe, ea constituind o
arhivă de valoare inestimabilă pentru întreaga Europă
 Pinacoteca di Brera, Pinacoteca Ambroziana, muzeele Poldi-Pezzoli și Bagatti
Valsecchi și galeriile Muzei del Castello, care adăpostesc un mare număr de
capodopere de artă

5. FLORENTA

Numita si Atena Italiei, Florenta este situata in centrul Italiei pe malurile Raului Arno.
Datorita numeroaselor cladiri istorice, a monumentelor si diferitor vestigii din perioada
renascentista, sit-ul istoric al acesteia a fost inscris in Lista de Patrimoniu UNESCO in 1982.
Cateva dintre obiectivele culturale, istorice si turistice ale Florentei sunt: Palazzo Vecchio, La
Galleria degli Uffizi, Palazzo del Podesta, Palazzo Pitti, Palazzo Strozzi, Baptisteriumul San
Giovanni - stil roman (secolul XI), Domul Santa Maria del Fiore - stil gotico-roman (secolul
XII), Santa Maria Novella si Santa Croce - stil gotic (cu monumentele funerare ale lui Dante,
Michelangelo, Galileo Galilei, Niccolo Machiavelli), San Lorenzo (construit in 390, reconstruit
in 1425 de Brunelleschi, monumentele funerare ale dinastiei Medici, Ponte Vecchio,
Universitatea (1321), Academia de Arta, Muzeul National Bargello, Muzeul de Arheologie,
Biblioteca Nationala, Palatul Gondi, Palatul Medici, Piata Michelangelo. Florenta va cuceri prin
multitudinea de stiluri si diversitatea obiectivelor - un oras care freamata de agitatie in orice
moment al anului. In Piata Sf. Ioan vei descoperi cateva dintre simbolurile orasului: Baptisteriul,
Clopotnita lui Giotto si nu in ultimul rand Domul, enormul edificiu ce troneaza in mijlocul
orasului si domina prin maretia si frumusetea sa.

6. PISA

Unul dintre orasele renumite al Toscanei - Pisa, este situat in zona de varsare a Raului
Arno in Marea Mediterana. Orasul este capitala provinciei cu acelasi nume, gazduind cel mai
mare aeroport din regiune - Aeroportul Galileo Galilei precum si trei din marile universitati ale
Italiei. Pisa a fost una dintre cele patru republici ale Italiei alaturi de Genova, Amalfi si Venetia;
in Evul Mediu era un important centru comercial si controla o flota considerabila la acea vreme.
Cel mai cunoscut obiectiv din Pisa este faimosul turn inclinat (Torre Pendente) construit in
secolul al XII-lea si avand o inaltime de 55 m, care este insa doar una dintre structurile
importante din punct de vedere arhitectonic si artistic din Piata Miracolelor situata in nordul
cartierului vechi al orasului. Tot aici se afla si o frumoasa catedrala din marmura ridicata intre
anii 1064 - 1118. Alte obiective turistice importante sunt Piata Cavalerilor, Biserica Santa Maria
della Spina. Plaza del Duomo din Pisa a fost inscrisa in 1987 pe Lista Patrimoniului cultural
UNESCO.
OBIECTIVE TURISTICE
 Turnul înclinat din Pisa (Torre pendente)
 Dom Santa Maria Assunta
 Baptisterium (Battistero di San Giovanni)
 Camposanto Monumentale (Campo Santo di Pisa)
 Biserica Santa Maria della Spina
 Biserica San Paolo a Ripa d’Arno
 Santo Sepolcro
 Piazza dei Cavalieri
 Cea mai veche grădină botanică din lume (1543)

Italia este a treia cea mai mare piață hotelieră de la nivel mondial, după Statele Unite ale
Americii și Japonia

Transporturile și serviciile de cazare și alimentație publică reprezinta 21,4 % din economia

tarii
A inregistrat 60,5 milioane de turiști străini sosiți în 2017 si 62,8 milioane in 2018 (+3,7%).
Turismul este un sector care a generat, în 2017, încasări de 147 miliarde de euro (9,4% din
Produsul intern brut) și 10,9% din forța de muncă ocupată (2,5 milioane persoane), fiind practic
al doilea sector economic al Italiei după Industrie.
Cele mai vizitate zone sunt cinci la număr și concentrează circa 70% din totalul preferințelor
turisștilor străini: Veneto (48,3 milioane de nopți), Trentino Alto Adige (30,3 milioane de nopți),
Toscana (25,5 milioane de nopți), Lombardia (24,9 milioane de nopți) și, ultima, Lazio cu 21
milioane de nopți petrecute de aceștia.

INTREBARI

1. Definiti turismul cultural.

 Turismul cultural este forma de turism interesată de cultură,
medii şi peisaje culturale, valori şi stiluri de viaţă, patrimoniu, arte
vizuale, produse şi performanţe artistice, industrii, tradiţii ale unor
destinaţii locale ori ale unor comunităţi gazdă.

2. In ce consta sectorul cultural al unui oras?

Sectorul cultural al unui oras consta în:
 caracteristicile fizice ale orasului si mostenirea culturala;
 dotarile culturale în cel mai larg sens, incluzând aici
evenimentele, expozitiile, institutiile si infrastructura, cum ar
fi teatrele, muzeele, galeriile, librariile, dotarile recreative si
comertul cu arta.

3. Ce conditii trebuie sa respecte o calatorie pentru ca aceasta să fie

inclusă în sfera turismului cultural?
Pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului
cultural, ea trebuie să respecte anumite condiţii:
 să fie motivată de dorinţa de cunoaştere;
 să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificaţie
culturală (monument, operă de artă, spectacol etc)

4. Ce presupune dezvoltarea turismului cultural de patrimoniu?

Dezvoltarea turismului cultural de patrimoniu presupune
identificarea, restaurarea şi renovarea clădirilor istorice şi în general a
patrimoniului istoric existent la care se adaugă identificarea şi
promovarea tradiţiilor locale, valorizarea acestora prin produse
culturale (festivaluri, expoziţii, publicaţii).