Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a

oraselor s-a reflectat arhitectura acestora, si ca orasele, privite ca centre

economice si culturale, sunt detinatoarele unor variate atractii determina
ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de
vizitatori.
Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma
distincta de turism, au aparut preocupari privind amenajari specifice
destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea
acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor
urbane.
De-a lungul timpului, orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea
calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de
popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si
ansamblurilor, monumente, sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea
pietelor, a edificiilor publice si private, elemente ale artei decorative, arta
peisagistica, atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele
apreciate destinatii turistice.
Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea
ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei
forme specifice de turism turismul urban. Pe masura amplificarii
calatoriilor, aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta
beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu
motivatii foarte diverse. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la
cerintele turistilor, se impune clarificarea catorva aspecte legate de
continutul, detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea
impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a
cadrului optim de desfasurare.
Scurt istoric
Dorinta de cunoastere a unor locuri noi, ingrijirea sanatatii si
odihna, pelerinaje, razboaie sau descoperiri, au constituit tot atatea
motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri.
Turismul urban isi are originea inca din antichitate, cunoscuta fiind
afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele
egeene. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la
marginea oraselor, a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor
cetati. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat
schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme,
sisteme tehnice si elemente decorative exotice, contribuind astfel la
innoirea artei si stiintei. Caracteristice pentru zona orientala erau
caravanseraiurile, cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor, ale
caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia, pe coastele de nord ale
Africii, in Spania sau in Peninsula Balcanica. Ulterior, obiectivele
calatoriilor se diversifica, pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane
si operele arhitecturale. arhitectura cladirilor si ansamblurilor, sculpturi si

basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor, a edificiilor publice si private,

elemente ale artei decorative folosite in interiorul si exteriorul edificiilor,
arta peisagistica, Incepand cu secolul al-XVI-lea, scrierile din acea
perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma,
Paris, Segovia, Karlsruhe, Dresda, Leipzig, Edingburg etc, si care se
constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor,
biserici, manastiri, porturi, ruine, palate, gradini, spatii comerciale, etc. In
toata aceasta perioada, asezarile urbane europene cunosc importante
transformari prin realizarea de castele, palate, catedrale, gradiniparcuri,
amenajari de importanta edilitara (pavaje, iluminat, transport intern).
Mai tarziu, orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai
evidenta ca urmare a dezvoltarii economice, a exploziei demografice,
cresterii comertului mondial, progresului inregistrat in domeniul
transporturilor. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant
industriale, urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier, R. Unwin, E.
Henard, O. Gerson, J. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin.
Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia
oraselor mici si mjlocii, cu o arhitectura noua, care imbina unele traditii
locale sau regionale cu elementele urbanismului modern.
In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale
tehnicii pentru
modernizarea structurilor edilitare, indeosebi prin realizarea de noi
materiale de constructie mai usoare si fiabile.
Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului
urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, scolile de urbanism
preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand
o deosebita amploare. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de
realizarea unor noi stiluri arhitecturale, in multe orase europene, alaturi de
centrele vechi istorice, dezvoltandu-se cartiere moderne. S-a conturat
chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de
asezari urbane: orase capitala (Paris, Londra, New York), orase istorice
(Oxford, Cambridge, Venetia, Canterbury), orase industriale traditionale
(Bradford), orase de cultura si arta (Roma, Florenta, Salonic, Avignon),
orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei), etc.
Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in
orasele care au statut de orase balneare, montane sau de litoral,
elementul cultural distingandu-se in plan secundar.

Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban

Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul
intelegerii statutului si a functiilor oraselor, demers ce presupune abordarea intercorelata
atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul
urban.
**Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si
dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor
stiluri artistice care confera acestora statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice

punandu-si amprenta asadar si asupra turismului, fie ca se refera la vizitarea oraselor sau
numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism.
In majoritatea tarilor europene, incepand cu anii 80, s-au remarcat o serie de
mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor
turistice, diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare
a concediilor, toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de
scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora.
Intr-o acceptiune foarte larga, turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in
orase, avand la baza motivatii dintre cele mai diverse, de la vizionarea de spectacole,
vizitarea unor obiective culturale, pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si
intalniri cu prietenii.
In prezent, literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie
unanim acceptata
pentru turismul urban, punctele de vedere diferite avand totusi unele
elemente comune
referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist, pe de o parte
cat si la delimitarea
spatiului urban, pe de alta parte. Astfel, se precizeaza ca turismul urban
se refera atat la
circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane, in afara resedintei
principale, cu conditia
ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la
deplasarea excursionistilor
pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban.
Potrivit opiniei specialistilor110, turismul urban se desfasoara in
localitati cu cel putin
20000 de locuitori, avand drept caracteristica principala sejururile de
scurta durata, prin
acestea intelegandu-se, potrivit definitiei OMT, deplasarile de 1-3
innoptari in afara resedintei. Asadar, singurul criteriu de delimitare fata de
celelalte forme de turism ramane cel
demografic, desi, in unele tari (de exemplu, Franta), statistica oficiala
indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane.
O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind
durata si motivul
calatoriei, in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi,
avand in vedere
distanta de deplasare care, potrivit opiniei unor autori, ar trebui sa fie de
cel putin 100 km.
Prin organizarea sa functionala, spatiul urban reprezinta locul de
desfasurare pentru o
serie de activitati turistice, municipalitatile fiind preocupate permanent in
organizarea
spatiilor de agrement, conservare si protejare a obiectivelor turistice in
vederea atragerii unui
numar cat mai mare de turisti.
Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde
elemente de ordin

cultural, recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului

exista izvoare minerale
si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). Dezvoltarea infrastructurii
generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un adevarat
pol de atractie pentru o serie de forme
de turism (afaceri si congrese, turismul tehnic si stiintific, turismul de
cumparaturi). Asadar,
turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri
majore de
turism.
**Treptat, evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de
factori economici,
sociali, demografici, juridici si tehnologici. Dintre acestia, un rol important
il detine
interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice, tendinta ce
inregistreaza o continua
crestere, indeosebi ca reactie la amplul proces de mondializare si
globalizare prin afirmarea
identitatilor culturale, protejarea si conservarea patrimoniului national
pentru generatiile
viitoare. Nu in ultimul rand, de mentionat eforturile municipalitatilor in
directia revitalizarii
centrelor istorice ale oraselor, reabilitarii si renovarii cladirilor si
locuintelor, innoirii
echipamentelor urbane, actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii
si cresterea
atractivitatii destinatiilor turistice urbane.
Factori.
De-a lungul timpului, evolutia turismului urban a fost influentata de
o serie de factori economici, sociali, demografici, juridici si tehnologici.
Dintre acestia, un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata lau avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca,
urbanizarea, cresterea duratei medii de viata, diversificarea produselor
turistice, cresterea mobilitatii persoanelor, dezvoltarea tehnologiilor, a
informatiilor si a transporturilor, sporirea atractivitatii spatiilor urbane,
cresterea interesului pentru obiective culturale, dezvoltarea relatiilor
sociale interne si internationale, a turismului de afaceri .
a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea
progresiva a timpului de
munca, cresterea duratei alocate studiilor, scaderea varstei de
pensionare, sporirea duratei
concediilor, etc., fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor
servicii care contribuie
semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice;

b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal,

progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii
vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de
calatorie, dar si unor factori de natura sociala, cum ar fi: scaderea varstei
de pensionare si, pe
aceasta baza, a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia, la care se
adauga o serie de
facilitati oferite acestora, cresterea numarului celibatarilor si a familiilor
fara copii;
c) dezvoltarea transporturilor, a retelelor rutiere si feroviare, a
mijloacelor de
transport de mare viteza, dereglementarea transporturilor aeriene si
deschiderea catre noi
destinatii, introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie, de
asemenea, la cresterea
preferintelor pentru sejururile de scurta durata;
d) atractivitatea oraselor detine, de asemenea, un rol important in
formarea fluxurilor
de vizitatori ai spatiului urban; de mentionat in acest sens, eforturile
municipalitatilor de a
diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice, a
centrelor comerciale,
cresterea calitatii spatiului urban printr-o mai buna dezvoltare a
infrastructurii generale si
specifice.
De-a lungul timpului, acesti factori au contribuit la crestera
importantei sejururilor de
scurta durata in spatiul urban, amploare manifestata ca urmare a unor
caracteristici
definitorii pentru deplasarile in orase.
Dintre acestea, pot fi enuntate115: lipsa sezonalitatii, deplasarile
urbane petrecandu-se
pe toata durata anului, indiferent de anotimp, imprevizibilitatea, datorata
faptului ca de cele
mai multe ori decizia este luata spontan, fara o planificare anterioara,
acest fapt fiind
incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si
care dau
posibilitatea cunoasterii, in orice moment, a posibilitatilor de deplasare si
de rezervare a
locurilor in spatiile de cazare. Adesea, deplasarile de scurta durata sunt
realizate de catre
turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de
pictura, festivaluri,
concerte, seri distractive, targuri profesionale, etc. De aici si faptul ca
aceste deplasari
antreneaza venituri financiare semnificative, turistii efectuand o serie de
cheltuieli culturale,

cumparaturi, agrement, deloc de neglijat pentru cresterea economica a

orasului.
De asemenea, sejururile de scurta durata influenteaza in mod
semnificativ cresterea
atractivitatii orasului, eforturile realizate in directia promovarii
patrimoniului cultural, a
ospitalitatii, a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la
imbunatatirea
imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. Cunoasterea
particularitatilor
cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil
datorita sistemelor
statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul
urban precum si a
motivatiilor acestora de calatorie, sisteme deosebit de eterogene si care
evidentiaza indeosebi
sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a
vizitelor ocazionale.
Mult timp, fluxurile urbane au fost neglijate, neexistand nici in momentul
de fata
statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora.
Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui
sistem omogen si
unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban, permitand astfel
identificarea mai
riguroasa a segmentelor de consumatori, a motivatiilor de calatorie, a
cheltuielilor efectuate in spatiul urban.
Avand in vedere aceste particularitati, actiunile intreprinse la nivelul
organismelor
publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte
turistice globale si
coerente, prelungirii duratei sejurului, diversificarii serviciilor turistice,
turismul urban
reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale
si, pe aceasta baza, o
modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban.

Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia

In privinta motivatiilor de calatorie, ponderea cea mai mare o detine
turismul
cultural si agrementul urban (aproximativ 40%), urmat de intalniri cu
familia si prietenii (30%), afaceri si motive profesionale (10-15%) la care
se mai adauga vizitele gastronomice, cumparaturile, participarea la

evenimente, etc. Avand in vedere aceste motivatii, o analiza a

comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor
particularitati ale cererii si, pe aceasta baza, la conturarea unor forme ale
turismului urban, astfel:
a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la118:
vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, istorice,
monumente, castele, edificii religioase, parcuri si gradini, etc), vizitarea
muzeelor (de arheologie, istorie, stiinte naturale, pinacoteci, gradini
botanice, parcuri zoo, etc), participarea la evenimente culturale
(spectacole de opera, balet, teatru, festivaluri de muzica, dans, film,
sarbatori traditionale, etc), turism industrial si tehnic (vizitarea unor
obiective economice, constructii specifice, ansambluri arhitectonice
urbane, etc). Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia
turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania
(31%), Anglia (23%), Olanda (46%), Belgia (25%), Franta (45%), Italia
(51%), etc.
Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima
vizita sunt interesati
de monumentele, muzeele, cartierele istorice cuprinse in ghidurile
turistice, spre deosebire de
cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri, animatia culturala in
aer liber, in general,
locurile mai putin mediatizate, incercand astfel integrarea in viata
culturala a locuitorilor
orasului. In acest context, in tarile europene cu centre urbane culturale a
fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale
existente, orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale
produsului turistic oferit, si anume: dezvoltarea tipurilor de transport
intern si extern, cu asigurarea unei circulatii fluente, fiind incurajat
transportul in comun, mai putin poluant; astfel au fost sustinute actiunile
de crestere a numarului de taxiuri, a masinilor de inchiriat, extinderea
zonelor pietonale, a micilor spatii comerciale; asigurarea cu echipamente
si servicii de primire, prin diversificarea hotelurilor de lux, a unor lanturi
hoteliere, a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu
venituri modeste; diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si
a gastronomiei, accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor
restaurante traditionale; asigurarea unor servicii publice adecvate care
insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana, de securitatepompieri, politie, urgenta medicala. Tot in aceeasi directie se inscriu o
serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale, cu
posibilitati de informare multipla a vizitatorilor; prin asemenea centre in
Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare
turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au
fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele
istorice, in scopul valorificarii durabile a acestora, prin intermediul
Comitetelor regionale de turism; sprijinirea initiativelor culturale care
includ spectacole, festivaluri expozitii temporare, si care sporesc durata
de sejur in orase, animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din

cartiere, serbari religioase, teatru in aer liber, plimbari de seara;

cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare
deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului
turistic cultural; astfel, alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele
culturale, mai exista si o clientela pentru afaceri, care la randul ei poate
beneficia de activitatile culturale citadine; pastrarea si dezvoltarea in
permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale
- prefecturi si primarii - in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate,
de care beneficiaza si turistii.
De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru
Cultura si Dezvoltare (CMCD), constituita de UNESCO si ONU in 1992 si
alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor
culturale dintre tari, la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric
universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei
interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale 119:
dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale,
alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand
diferitelor natiuni; oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii
politicilor si programelor de dezvoltare culturala, sprijinirea atelierelor
nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea
institutiilor culturale, etc.
Din 1990, cu sprijinul Consiliului Europei, un numar de unsprezece orase
au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris, Atena,
Amsterdam, Anvers, Berlin, Copenhaga, Dublin, Glasgow, Lisabona,
Luxemburg, Madrid, Salonic, lista ramanand deschisa si pentru alte orase
europene, in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor
atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8
milioane turisti anual, Albert Dock - Liverpool cu 4-5 milioane, Luvru si
Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare, Centrul cultural din Glasgow cu
8-9 milioane, Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un
milion de vizitatori, etc. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor
culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est, si unele orase din aceste
state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale
continentului.
Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de
fenomenul cultural la nivel national, regional si mondial in directia
elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea
accesului la cultura, participarea activa a cetatenilor, o mai buna
recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice, incurajarea creativitatii,
gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul
public, privat si societatea civila, etc.
Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei,
in ultimul
deceniu al secolului XX, a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase
cu forme de
cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari
metropole. In acest sens,

pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a

lemnului, a
textilelor, jucarii, produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective
tehnice deosebite
(apeducte, poduri, instalatii tehnice din domeniul naval, aeronautic).
b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement
definit prin ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor si
formelor oferite de unitati, statiuni sau zone turistice, capabile sa asigure
individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie, de placere,
sa dea senzatia unei satisfactii, unei impliniri, sa lase o impresie si o
amintire favorabile120.
Turismul de agrement detine, de asemenea, o pondere importanta
in deplasarile catre spatiile urbane, un loc aparte in categoria mijloacelor
de agrement, deosebit de apreciate in randul turistilor, fiind ocupat de
parcurile de distractie. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia
Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii), europenii prefera sa-si
petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de
agrement121, parcurile de distractii, carnavalurile, manifestarile
traditionale, sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de
petrecere a timpului liber in spatiul urban. Recent, IAAPA, reprezentand
circa 5.000 de companii din peste 100 de tari, inclusiv din Statele Unite
ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii
cu cele mai
mari incasari (vezi tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1
Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in
anul 2003
Cedar Point
Busch Gardens Williamsburg
Fujikyu Highland Park
Blackpool Pleasure Beach Blackpool, UK
Six Flags Magic Mountain
Alton Towers
Kennywood Park
Lake Compounce Theme Park
Valleyfair
Hershey Park

SUA
SUA
Japonia
Marea Britanie
SUA
Marea Britanie
SUA
SUA
SUA
SUA

Sursa: http://www.cedarpoint.com/public/inside-park/rides/special.cfm
In privinta numarului de vizitatori, pe primul loc122 se situeaza
Disney-World-Epcot
(Orlando, SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de
EuroDisney (Paris, Franta) cu 10,7 milioane vizitatori, Blackpool Pleasure
Beach (Blackpool, SUA) cu 6,5 milioane vizitatori, Futuroscope (Poitiers,
France), Phantasialand si Europa Park (Germania), Astrix (Franta) cu cate
2-3 milioane de vizitatori fiecare.
Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland, in
Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando, SUA, 1971)123. Dat fiind
succesul companiei Walt Disney, multe orase au incercat sa copieze
modelul parcurilor tematice. Astfel, Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un
veritabil success, iar in 1992 a fost inaugurat, la 32 de kilometri distanta
de Paris, un Disneyland cu o investitie in valoare de 4,4 miliarde $, pe o
suprafata de 2000 ha. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme
personajele Disney afirmand ca vor polua ambianta culturala a natiunii .
Pentru viitor, se asteapta extinderea EPCOT CENTER, acestea
reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney, avand
drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. Un centru EPCOT
este de regula alcatuit din doua sectiuni: Future World (Lumea
viitoare) si World Showcase (Vitrina Lumii).
In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir), este
dificil de realizat o
clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala.
Cu toate acestea, in 1988, Dr. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai
completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si, pe aceasta baza, o
delimitare a acestora, astfel125: parcurieveniment (Disneyland, parcuri
urbane, safari, ecomuzee, parcurigradini, muzee stiintifice si de
tehnologie, etc.); parcuri de odihna (naturale, forestiere, gradini botanice,
expozitii horticole, etc.); parcuri acvatice (piscine de loisir, bai termale si
de distractii, etc.); parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii,
complexuri sportive, etc.); complexurile de loisir urbane sau rurale; alte
categorii
(baze de agrement situate in spatii periurbane, terenuri de golf, tenis,
case de cultura, etc.).
Preferintele vizitatorilor se indreapta, de cele mai multe ori catre
spectacolele cu caracter
cultural si distractiv in aer liber, parcuri tematice, festivaluri, evenimente
sportive, cafenele,
restaurante, viata nocturna, etc. De un interes deosebit se bucura
spectacolele populare,
desfasurate pe strazi, bulevarde sau in parcuri care, de cele mai multe ori
sunt gratuite,

permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare

spectatorilor126. Totodata, turistii
pot opta pentru spectacole de teatru, opera, muzica clasica, religioasa,
circ, expozitii de arta,
vizitarea unor muzee, case memoriale, ansambluri monahale, situri
arheologice, unitati
economice, plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de
plimbari in
importante parcuri si gradini ale oraselor, in cartiere originale pentru
atmosfera si
cumparaturi. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de
mini teatru si
pantomima in aer liber.
c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la
congrese, colocvii,
seminarii, targuri, conferinte, expozitii, reuniuni, intalniri cu parteneri de
afaceri, stagii de
pregatire, etc. In general, preferintele oamenilor de afaceri se indreapta
catre servicii de
inalta calitate, vizitarea centrelor comerciale si animatie traditionala; spre
deosebire de
acestia, participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre
plimbarile in centrele
istorice, muzee, expozitii, in general, preocupari de natura intelectuala.
Turismul de afaceri
concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si
aproape 1/4 din
totalul incasarilor din turism127, inregistrand valori diferite de la o tara la
alta, in functie de
echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica.
Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri, acestea se structureaza
in128: turism
general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza
in afara locului de
munca obisnuit (delegatiile), reuniuni si intruniri (intalniri, conferinte,
simpozioane, colocvii,
congrese, etc.), targuri si expozitii, calatorii-stimulent oferite anumitor
categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in
activitatea profesionala. Potrivit statisticilor internationale, cele mai multe
congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din
actiuni, iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta,
Marea Britanie, Germania, Olanda, Italia, Elvetia, Belgia Spania si Japonia.
Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. USD
luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si
vizitatorilor, neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a
participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale
agentilor participanti, extrem de dificil de cuantificat. Reusita
manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a

organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a

economiei nationale. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor,
organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai
mare de vizitatori si expozanti, constatandu-se cresterea preocuparilor
pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si
pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. In acest context,
"intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu, congresele si
reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000
participanti. Exista, in prezent, peste 130 vase de croaziera dintre care,
Royal Caraibbeans Nordic Prince, Chandris Meridian si Horizon Closter
Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte.
O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE"
reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept
birou de lucru. De exemplu, in SUA acest concept (de dormitor si camera
de lucru) a fost introdus la Residence Inn, Embassy, ocazie cu care cifra de
afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca, in prezent,
sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA.
In prezent, turismul de afaceri a devenit o componenta importanta
cu rezultate
semnificative in economiile multor tari. In acest context, dezvoltarea
turismului va avea in
vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si
organizarea diverselor tipuri
de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri
este evidenta si are
multiple implicatii politice, economice si sociale asupra dezvoltarii
generale a destinatiilor
gazda.
d) Turismul sportiv reprezinta, de asemenea, o motivatie importanta
a circulatiei
turistice urbane, cele mai multe posibilitati oferindu-le, in domeniul
sportului, manifestarile
de tipul olimpiadelor, turneelor de tenis, campionatele mondiale care, in
afara scopului
cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare,
reprezentand un puternic
impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel
de activitati.
Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de
ordinul miliardelor
USD. De exemplu, cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta, sumele alocate
pentru derularea in
bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. USD, investitie
la care au contribuit alaturi de organizatori, firme si corporatii din intraga
lume, volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul
unor dimensiuni impresionante.
e) Efectuarea de cumparaturi este considerata, de catre unii
specialisti, ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se

realizeaza, de regula, in marile centre comerciale, situate fie in centrul

orasului fie la periferia acestuia. Includerea cumparaturilor
in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea
specialistilor,
controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de
cele ale locuitorilor
orasului, neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor
comerciale si a marfurilor
achizitionate de catre turisti.
In general, interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de
distractie, multe
dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. Marile centre
comerciale
multifunctionale au constituit, incepand cu anii 80, adevarate puncte de
atractie in peisajul
urban prin asocierea activitatilor comerciale, sportive, de alimentatie si
hotelarie, agrement,
etc. in acelasi perimetru. Un exemplu in acest sens il constituie West
Edmonton Mall din
Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului
liber prin prezenta a
828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha,
avand circa 10
milioane de vizitatori anual129. Un alt exemplu il constituie The Mall of
America, situat langa
Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de
magazine specializate.
Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de
atractie un teren de
baschet, o sala de box, un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru
simularea schiului.
Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de
distractii care se
intinde pe o suprafata de 3 ha (Knotts Camp Snoopy). Acest parc este
dotat cu 26 de piste pentru biciclete, un patinoar, un teren de minigolf si
un acvariu cu o capacitate de peste 4500
mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de
delfini. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca
pana la 40 de milioane de vizitatori anual,
acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. Toate acestea
demonstreaza tendinta
oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor
comerciale cu serviciile
destinate petrecerii timpului liber. Astfel, serviciile de agrement se vor
constitui in viitor ca
parte integranta a comertului cu amanuntul131.
f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp, organizarea
acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar, si

au ca obiectiv participarea la anumite evenimente din domeniul

gastronomic, degustari de vinuri, expozitii, etc.
g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai
mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an.
Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes
familial care nu presupun un consum turistic si care se refera,
de regula, la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat, in
orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a
bunicilor) si care prefera spatiile verzi si
locurile linistite pentru odihna si recreere.
Delimitarea acestor componente ale turismului urban, asociate
motivatiilor de
calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si
social favorabil
referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si, pe aceasta baza, a
accesibilitatii in
spatiul urban, diversificarea ofertei de produse si servicii turistice,
amploarea evenimentelor
culturale, sportive si de afaceri. In acest context, preocuparile edililor, a
organismelor publice
locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de
petrecere a timpului
liber contribuind astfel, la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a
imprejurimilor
acestora.
Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial
Inca de la aparitie, turismul urban s-a confruntat cu o serie de
obstacole legate de costul ridicat al transporturilor, nesiguranta si durata
calatoriilor, lipsa de confort a sejururilor, neajunsuri care limitau
posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe
categorii ale populatiei. Treptat, turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a
progresului economic, a dezvoltarii stiintei si tehnologiei, a cresterii
nivelului de trai, devenind, in prezent, un adevarat factor dinamizant al
economiilor urbane.
In prezent, asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau
continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri
turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri, congrese si
reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea
timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului.
In Europa, turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor
si aproximativ 20% in totalul innoptarilor132, multe dintre orase avand
multiple posibilitati de petrecere a timpului liber, de la vizitarea
obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi,
activitati sportive si recreative, vizite la rude si prieteni, etc.

Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice, au fost

delimitate trei categorii si anume: marile metropole, ca destinatii
principale pentru turismul de afaceri si cultural; orase de talie mijlocie
specializate in anumite domenii ale turismului urban; orase mici, cu un
pronuntat caracter istoric, in aceasta categorie fiind incluse si statiunile
termale (Vichy, Vittel, Karlovy Vary, etc.) sau cele situate in apropierea
unor obiective turistice cu caracter de unicat.
Potrivit unui studiu134 referitor la obiceiurile de vacanta ale
europenilor, vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor
internationale, inregistrand valori diferite de la o tara la alta. In privinta
locului de provenienta al turistilor in spatii urbane, pe primul loc se
situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41,5%), Finlanda (41%),
Spania (41%), Belgia (30%), Marea Britanie (25%), principalele criterii de
alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de
interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si
prieteni (18%).

Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice

in principalele orase europene in anul 2004
Tabelul nr. 2
Orasul

Sosiri de turisti

Innoptari

Paris

15.192.557

31633273

Praga

3.863.989

14781281

Madrid

5781169

Berlin

6.159.967

1265541
1
11412925

Dublin

4376000

Amsterdam

4.192.000

1689800
0
7766000

Munchen

3.744.929

7756152

Viena

3268289

7701081

Barcelona

4.549.587

7777580

Sursa: http://tourmis.wu-wien.ac.at
Dupa cum se poate observa, primul loc in totalul sosirilor il ocupa
Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor, se
detaseaza capitala Frantei urmata, cu valori sensibil mai scazute, de
Dublin, Praga, Madrid si Berlin.
Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare
parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in
privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu
un bogat patrimoniu cultural si istoric, reprezentand totodata importante
destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si
divertisment. Intre tarile cu traditie in domeniu, veritabile centre culturale
si economice ale Europei se numara Franta, Italia, Spania, Olanda, Belgia,
Germania, Marea Britanie, principalele motivatii de calatorie in aceste tari
fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric, centrele de
afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a
timpului liber.
In Franta, turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica
si 22% din totalul
innoptarilor, ocupand locul al doilea dupa turismul rural, inregistreaza o
durata medie a sejurului de 4,1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld.
FF reprezentand consumul turistic urban. In privinta particularitatilor
cererii turistice in spatiul urban, 68% din calatoriile rezidentilor au ca
motivatie vizitele la rude si prieteni, mijlocul de transport preferat de
francezi fiind automobilul; cu toate acestea, datorita dificultatilor de
circulatie si stationare intampinate, rezidentii utilizeaza mijloacele de
transport in comun. Activitatile practicate sunt, in majoritatea lor,
culturale, axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber.
Referitor la calatoriile non-rezidentilor, acestea se situeaza la aproximativ
24 mil. sosiri,
tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%), Marea Britanie
(14%), Belgia (11%), Olanda (10%), Italia (8%), Spania (6%); cea mai
vizitata destinatie urbana este Parisul, important centru cultural si istoric
al Europei. Durata medie a sejurului este de 5,1 zile, turistii spanioli si
italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului, motivatiile de
calatorie referindu-se in principal la vizitarea monumentelor istorice si
muzeelor (23%), efectuarea de cumparaturi (20%), turism de afaceri
(18%), parcuri de distractii (9%).
Asadar, principala forma a turismului urban practicata o constituie
turismul cultural, Franta detinand peste 40000 monumente care
inregistreaza anual aproximativ 30 mil. vizitatori.

Cele mai vizitate monumente aparinnd Direciei Patrimoniului, n

anul 2000 au fost
urmtoarele:
Clasamentul celor mai vizitate monumente din Frana n anul 2004
Tabelul nr. 3
Monumente
Arcul de Triumf
Mont Saint-Michel
Chambord
Haut Koenigsbourg
Sainte-Chapelle
Azay-le-Rideau
Consiergerie
Cetatea Carcassonne
Notre-Dame

Numr de vizitatori
1.100.000
930.000
770.000
600.000
600.000
350.000
250.000
250.000
200.000

Sursa: Direcia Patrimoniului din Frana

Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul, Aigues-Mortes,

castelele Angers,
Chaumont, Pierrefonds, ce depesc 100.000 vizitatori anual. Dintre
monumentele istorice de natur particular, aparinnd anumitor
comuniti locale, merit amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de
vizitatori anual), Palatul Papal de la Avignon, castelele Blois i
Chenonceaux. Frana detine i un numr impresionant de muzee (2.000)
publice sau private, care o plaseaz pe al patrulea loc n clasamentul
mondial, i care atrag un numr de turiti n continu cretere. O atenie
deosebit merit capitala Franei, Parisul, cu peste 100 de muzee, din care
20 sunt printre cele mai cunoscute n lume. Artele frumoase sunt cel mai
bine reprezentate n cadrul lor, ns nu pot fi neglijate tiina i industria,
care beneficiaz, de
asemenea, de locuri originale i prezentri foarte didactice: Luvrul, Muzeul
Petit-Palais, Muzeul de art modern al centrului Pompidou, Muzeul de
art modern Ville de Paris, Muzeul Picasso, Muzeul Cluny, Palatul
Descoperirilor, Muzeul Artelor Decorative, Muzeul Naional al Tehnicilor,
Citadela tiinelor i Industriei Villette, Muzeul Omului, Muzeul Naional al
Artelor i Tradiiilor Populare, Muzeul de Istorie Natural.
Pe langa muzeele cu tradiie, specifice sfritului secolului al XIXlea, ce par adesea
adevrate conservatoare academice, noile muzee, la un secol distan, se
caracterizeaz prin noi concepii cum ar fi amplasarea lor n spaii
deschise, dinamice, unde operele pot respira lumina natural i unde un
public foarte larg (elevi, studeni, marele public) se poate informa i
cultiva, graie punerii n valoare a operelor corelate cu calitatea
informaiei (panouri explicative, pliante, vizite cu ghid, biblioteci
specializate, librrii, sli de proiecii i de conferine). ntr-o egal msur

contribuie la aceast nnoire i serviciile de primire i de restauraie,

programe de animaie i marile expoziii cu caracter temporal.
Integrndu-se n noua generaie de muzee, ecomuzeul are o tripl
funcie de cercetare,
conservare i valorificare a elementelor naturale i a obiectelor culturale
specifice unui mediu i unei societi. Ceea ce i este caracteristic este
faptul c permite expunerea utilajelor sau activitilor agricole, artizanale,
industriale n mediul lor originar. Astfel, o treime din ecomuzee prezint fie
un biotop (o pdure, un teren mltinos etc.), fie o veche moar sau o
fierrie, fie ateliere tradiionale sau specificul unei comuniti rurale. Din
aceeai categorie, noile parcuri preistorice adesea integreaz un sit (un
zcmnt de silex, o peter), un biotop, reconstituiri, precum i sli de
expoziie (de exemplu Samara, Vassieux).
n aspectele sale cele mai dinamice i mai neobinuite, turismul
cultural este reprezentat de festivaluri, manifestri artistice i expresii
diverse ale culturilor regionale, urmrind diferite aspecte ca muzica,
dansul, teatrul, filmul, folclorul.
Marile festivaluri de teatru se desfaoar la Paris, Aigues-Mortes,
Aurillac, Gavarnie,
Bordeaux, Vizille, cele de muzic la Aix-en-Provence, Orange, Bordeaux,
Abbaye de Senanque, Chartres, Strasbourg, Besancon, Evian, Nice, de
cinema la Cannes, Annency, Avoriaz. Dintre manifestrile culturale ale
diverselor etnii din Frana reinem srbtorile cu caracter religios din
Bretagne, Crciunul provensal, festivitile legate de muncile cmpeneti
(serbrile hameiului, berii, vinului, cidrului etc.), carnavalurile de la Nice,
Limoux, sau din oraele nordice cu parade ale giganilor (Dunkerque,
Bailleul, Douai), jocurile, dansurile i cntecele tradiionale (grupuri
folclorice, lupte cu taurii, confruntri acvatice .a.).
Cuprinznd orae, sate, edificii diverse i situri naturale ce
condenseaz civilizaia uneia sau mai multor provincii, principalele vi
culturale ale Franei sunt cele ale Senei, Loirei, Garonne-ului, Rhonului i
Saonului.
Principalele atracii de pe valea Senei sunt cunoscutele orae ale
artei (Paris, Troyes, Rouen, Le Havre), numeroasele sate de pe malul apei,
abaiile din aval de Rouen, gospodriile rurale, n special n Normandia, un
parc natural regional, marile porturi. Afluenii culturali ai Senei sunt
Yonne-ul (cu oraele artei Auxerre i Sens i podgoriile din Bourgogne) i
Oise-ul (cu Chantilly iCompiegne).
Vocaia cultural a vii Loirei se explic prin vestigiile artei romane
i gotice, diversitatea caselor rurale, turismul viticol, orae ale artei ca Le
Puy, Roanne, Nantes, celebrele castele vizitate de 2 milioane de turiti pe
an. Rhone-ul i Saone-ul se remarc prin multitudinea de orae ale artei
(Tournus, Macon, Lyon, Vienne, Orange, Avignon, Arles), vestigiile galoromane, arta medieval omniprezent, podgorii, situri naturale variate.
De la manufacturi regale, vechi drumuri i mori, la uzine ultramoderne,
mine i cariere,
ateliere metalurgice, de textile sau de producie alimentar, viaducte,
poduri, centrale hidroelectrice, aeroporturi futuriste, obiectivele

industriale sunt n prezent puse n valoare n cadrul turismului cultural cu

valene tiinifice.
Tot parte integrant a turismului cultural, turismul istoric este n
general turismul
evenimentelor, al simbolurilor, al marilor momente ale istoriei, pentru care
stau mrturie siturile, monumentele, muzeele. Adesea, acest tip de turism
este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. mpletind valorile
spirituale, credina despre sacru, sentimentele de pietate ale pelerinilor,
cu dorina de cunoatere, turismul religios poate fi considerat deseori un
act de cultur. Peterile sunt adesea percepute ca misterioase i n acelai
timp protectoare (Lourdes), vrfurile colinelor i piscurile muntoase par
mai aproape de cer (Fourviere la Lyon, Mont-Sainte-Odile n Alsacia),
pdurile i rmurile sunt propice apariiilor neobinuite (Domremy, Parayle-Monial). Catedrale, abaii, bazilici, troie, statui, vitralii, picturi, relicve toate sunt tributare sacrului, atrgnd prin aceasta importante fluxuri
turistice inregistrand circa 3-4 mil. de pelerini anual.
Gastronomia francez este renumit pe plan mondial pentru
calitatea i diversitatea
preparatelor i vinurilor sale, constituind un veritabil patrimoniu cultural.
Buctria francez se distinge printr-o valorificare deosebit a aromelor
naturale a produselor utilizate, printr-o delicatee ce ine cont n acelai
timp de degustare i de impresii vizuale (culori, decor), prin varietatea i
creativitatea mereu surprinzatoare a maetrior culinari. Pelerinii
gastronomici (francezi i strini) sunt atrai att de circuitele cu specific,
ct i de restaurantele, hanurile i magazinele locale ce comercializeaz
produse specifice zonei. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol
francez este prezent pe ntregul teritoriu francez, din Champagne i pn
n Provence prin itinerarii organizate de profesionitii din domeniu,
concursuri, degustri, vizitri de crame, muzee ale vinului, peisaje viticole,
case ale negoului.
Nu in ultimul rand, Franta reprezinta o destinatie importanta pentru
turismul de afaceri, organizand in fiecare an peste 700 de congrese
internationale si ocupand, astfel, locul al doilea dupa SUA. Cele mai multe
dintre manifestari au loc la Paris, oras ce detine aproximativ 73000 de
locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa
45000 de locuri.
La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a
timpului liber in mari centre comerciale, magazine de moda, spectacole,
restaurante, capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate
destinatii pe plan mondial.
Evolutia turismului urban in Romania
Dincolo de functiile lor sociale, economice, administrative, orasele
Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. In acest
sens, evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia
unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente, in
principalele orase romanesti. Astfel, in arhitectura acestora apar elemente

ale artei orientale, musulmane, bizantine, gotice maghiare si germane,

renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. Aceste
curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale
romanesti. Mai tarziu, epoca premoderna precum si cea moderna au adus
noi elemente ale clasicismului, romantismului, eclectismului francez,
german, italian, ulterior conturandu-se si un stil national, ca urmare a
scolii de arhitectura romanesti.
Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile
unor institutii culturale, administrative, publice, comerciale sau simple
locuinte. In unele situatii, concentrarea in teritoriu a mai multor
monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice
valoroase. Aceste zone construite (strazi, cartiere, centre de localitati sau
localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca
si un anumit spatiu cultural. Dupa 1950, in multe localitati romanesti,
arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective, cu un
stil neadecvat, aproape fara nici o legatura cu trecutul, multe monumente
istorice rmnnd izolate, nepuse in valoare, sau acoperite prin noile
edificii. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor
sapte si opt , unele fiind irecuperabile. Vechea lege a sistematizarii
oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a
localitatilor romanesti, iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase
cladiri, a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de
monumente civile si religioase. La sfarsitul anului 1989, cel putin 29 de
orase au suferit importante interventii cu efecte ireversibile asupra
fondului construit, dintre care pot fi amintite: Suceava, Botosani, Iasi,
Roman, Pascani, Husi, Barlad, Targoviste, Galati, Ramnicu Valcea, Giurgiu,
Baia Mare, etc. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor
obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua
degradare.
O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei
demonstreaza existenta unui
valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei
turistice din centrele
urbane traditionale. In acest sens, deosebit de apreciate sunt vestigiile
arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul
inferior, cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova, Slatina,
Bucuresti, Deva, etc., vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria
civiliatiei poporului roman - ruinele cetatilor grecesti de la Constanta
(Tomis), Mangalia (Callatis), Istria (Histros), cetatile si vestigiile dacoromane, vestigiile si cetatile medievale, intre ansamblurile urbane
medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara, Sibiu, Brasov, TarguMures, Medias, Cluj-Napoca, in mare parte restaurate, vestigiile cetatilor
din Oradea, Alba-Iulia, Arad, Timisoara, vestigiile fortificatiilor si
ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges, Targoviste,
Bucuresti), monumentele istorice si de arta medievala, monumente de
arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara, Reghin), gotic si neogotic
(Brasov, Cluj-Napoca, Bistrita, Sighisoara, Targu-Mures, Miercurea-Ciuc,
etc.), renascentist (Alba Iulia, Bistrita, Brasov, etc.), baroc (Oradea, Sibiu,

Timisoara, etc.), brancovenesc (Craiova, Bucuresti, Ramnicu-Valcea, TarguJiu, etc.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta
nationala situate in renumite
centre urbane, monumente de arta plastica, institutii de cultura si arta,
elemente de etnografie si folclor
La toate acestea se adauga o serie de manifestari culturaleducative care atrag, in fiecare an, semnificative fluxuri de vizitatori in
spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara - Brasov, Festivalul
de Teatru Medieval din Sighisoara, Festivalul de folclor si obiceiuri de
iarna-Suceava, Festivalul de jazz de la Sibiu, etc.
In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri, in ultimii
ani inregistranduse progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri,
al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem
comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata
romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare
derularii calatoriilor de afaceri. Dintre toate centrele urbane ale tarii,
orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri
indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si
reuniuni. De mentionat in acest sens, Centrul International de Conferinte
situat in cladirea Palatului Parlamentului, facilitatile necesare fiind pe
masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20, 100, 400 sau 900
de locuri, cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine,
asigurand astfel derularea congreselor, seminariilor, meselor rotunde
organizate de Parlament, Guvern si Presedintie dar si de catre alte
organisme internationale sau persoane juridice din Romania, World Trade
Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la
300 de locuri, Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri, Romexpo,
hotelurile Marriot, Intercontinental, Bucuresti, Hilton, Lido, Helvetia,
Complexul Hotelier Turist, Centrul de Conferinte Snagov, etc. In ceea ce
priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri, aceasta este
concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia - Hotelurile Mara, Palace,
Caraiman,
International, etc.), Poiana Brasov (Complexul Favorit, Sala Polivalenta,
Complexul Turistic Sport- Bradul, Hotel Alpin, etc.) si Baile Herculane iar
echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul
Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia, Mangalia,
Neptun- Olimp. Nu in ultimul rand, se contureaza si alte cateva centre
importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un
potential economic ridicat (Cluj, Timisoara, Brasov, Iasi, Sibiu, etc.) Nu
trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor
de afaceri, de cele mai multe ori, la mare distanta de hotelurile cu grad de
confort ridicat, absenta instalatiilor de aer conditionat, a serviciilor de
secretariat, informare rapida etc.
Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din
Romania, arealul constituit din Bucuresti, orasele resedinta de judet
precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a
turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza
aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. Din punctul de

vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare, zona urbana

detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor
deschise in luna decembrie 2011,reprezentand un grad satisfacator de
valorificare turistica. Datorita neomogenitatii datelor statistice, pentru
analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnicomateriala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti, celelalte resedinte
de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice, considerandu-se ca
acestea acopera in totalitate zona urbana.
In privinta echipamentelor de cazare, zona urbana detine ponderea cea
mai mare in totalul
unitatilor, urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea
dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare.
Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor
forme de petrecere a
timpului liber prin agrement si divertisment, zona urbana primeste 64%
din circulatia turistica totala, din care, cea mai mare pondere o detin
turistii romani.
Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii
circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al
persoanelor cazate in unitatile turistice si, asociat cu acesta, numarul
innoptarilor si durata medie a sejurului. Analizat in dinamica, numarul
turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in
perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare
a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie
ascendenta, inregistrand ritmuri anuale lente de crestere, a turistilor
straini, evolutie datorata, in principal, cresterii ponderii calatoriilor de
afaceri si
a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane.
O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu
deosebirea ca perioada 1997-1999 a fost marcata de o scadere continua,
o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003.
Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a
sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si
intre 1,99 si 2,25 zile pentru turistii straini, situatie comparabila cu cea
existenta pe plan mondial. In structura, analiza circulatiei turistice
evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce
priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor, situatie complet
diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in
continua crestere.
Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al
circulatiei turistice urbane; cu toate acestea, deoarece informatiile
statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de
calatorie, este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care,
alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in
spatiul urban. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu
gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care
inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30,6% apropiata de cea

inregistrata pe total tara de 34,9%) aduce in discutie aprofundarea

analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea
unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei
turistice existente in spatiul urban si, pe aceasta baza, o apropiere de
tarile europene cu traditie in acest domeniu.
Astfel, in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare
existente in zona urbana, atat numarul de unitati cat si capacitatea in
functiune au inregistrat o evolutie oscilanta, cu usoare cresteri incepand
cu 2001, diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat
scaderi continue. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura
gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si
scoaterea lor din circuitul turistic.
Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic, au
aparut si altele noi din
necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad
superior de confort.
Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri 138 rezulta ca cea mai
mare pondere in
total o detin hotelurile si hostelurile (32,33%) urmate de pensiuni turistice
urbane (20,57%). In privinta gradului de confort, cele mai multe dintre
unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*, situatie datorata
absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor
oferite. Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona
urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul
circulatiei turistice totale, insa evolutiile acestora se inscriu intr-o
dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de
amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice
in principalele localitati urbane si a unor politici de management si
marketing urban, a unor programe turistice care sa puna in valoare atat
orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite, lipsei
unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire
turistice din orase, indeosebi a celor de categorie de confort superioara
sau pe linia modernizarii celor existente.
Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme
demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora
fata de alte forme de turism cunoscute. Din analizele si previziunile
efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul
deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a
acestei forme de turism. In acest sens, colaborarea stransa intre
administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul
turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe
deosebite si cat mai originale, fapt care solicita o atentie deosebita asupra
personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei
produselor turistice prin intermediul unor tur-operatori si agentii de voiaj
specializate in astfel de calatorii.
Perspectivele turismului urban

Sintetizate, principalele tendinte inregistrate in turismul urban se

prezinta astfel:
- orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ:
sport, aventura, distractii, asimilarea unor cunostinte despre istoria si
cultura zonelor pe care le viziteaza;
- cresterea turismului cultural si de aventura, a ecoturismului si a
turismului religios;
- diversificarea produselor turistice;
- sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate
si, pe aceasta baza,
stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale;
- fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an;
- cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare
este tot mai ridicat;
- extinderea turismului de afaceri;
- accentuarea problemelor legate de calitatea mediului;
- utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare
si marketing.
In concluzie, marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va
trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban, atragerea
agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand
atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei
respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta
a unei firme. Astfel, prin integrarea armonioasa a strategiilor de marketing
cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc
si transmiterea mesajelor adecvate.