1.

Turismul urban - forma distincta de calatorie

De-a lungul timpului, orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile
acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si
ansamblurilor, monumente, sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor, a edificiilor publice si
private, elemente ale artei decorative, arta peisagistica, atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi
ele insele apreciate destinatii turistice.
Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au
condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism - turismul urban. Pe masura amplificarii
caatoriilor, aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile
unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse.
Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor, se impune clarificarea catorva
aspecte legate de continutul, detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului
acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare.
1.1. Scurt istoric
Dorinta de cunoastere a unor locuri noi, ingrijirea sanatatii si odihna, pelerinaje, razboaie sau descoperiri,
au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri.
Turismul urban isi are originea inca din antichitate, cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau
tarmurile Mediteranei si insulele egeene.
Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor, a vilelor cu parcuri
si belvedere din preajma oraselor cetati. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au
favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme, sisteme tehnice si
elemente decorative exotice, contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. Caracteristice pentru zona
orientala erau caravanseraiurile, cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor, ale caror vestigii se
regasesc in Asia Mica si in Persia, pe coastele de nord ale Africii, in Spania sau in Peninsula Balcanica.
Ulterior, obiectivele calatoriilor se diversifica, pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele
arhitecturale. arhitectura cladirilor si ansamblurilor, sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor,
a edificiilor publice si private, elemente ale artei decorative folosite in interiorul si exteriorul edificiilor, arta
peisagistica,
Incepand cu secolul al-XVI-lea, scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand
unor orase ca Roma, Paris, Segovia, Karlsruhe, Dresda, Leipzig, Edingburg etc, si care se constituiau ca
obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor, biserici, manastiri, porturi, ruine, palate,
gradini, spatii comerciale, etc. In toata aceasta perioada, asezarile urbane europene cunosc importante
transformari prin realizarea de castele, palate, catedrale, gradini-parcuri, amenajari de importanta edilitara
(pavaje, iluminat, transport intern).
Mai tarziu, orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii
economice, a exploziei demografice, cresterii comertului mondial, progresului inregistrat in domeniul
transporturilor. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale, urbanisti si arhitecti
de renume ca Le Corbusier, R. Unwin, E. Henard, O. Gerson, J. Haussman incercand sa schimbe
peisajul citadin. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si
mjlocii, cu o arhitectura noua, care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului
modern.
In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea
structurilor edilitare, indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile.
Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea
razboi mondial, scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane
cunoscand o deosebita amploare. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi
stiluri arhitecturale, in multe orase europene, alaturi de centrele vechi istorice, dezvoltandu-se cartiere
moderne. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari
urbane: orase capitala (Paris, Londra, New York), orase istorice (Oxford, Cambridge, Venetia,
Canterbury), orase industriale traditionale (Bradford), orase de cultura si arta (Roma, Florenta, Salonic,
Avignon), orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei), etc.
Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase
balneare, montane sau de litoral, elementul cultural distingandu-se in plan secundar.