Ecoturismul

O alternativa a turismului verde, marcata de practicarea sa in spatii nealterate de interventia antropica

este ecoturismul, care capata astazi valentele unui turism belicos, intrucat implica o lupta
permanenta pentru pastrarea integritatii cadrului natural, si cu deosebire, protejarea resurselor
turistice.

Practicarea acestui tip de turism, in viziunea unor organisme internationale abilitate (Uniunea
Internationala pentru Conservarea Naturii - UICN, Fondul Mondial pentru Ocrotirea Naturii, Federatia
Europeana a Parcurilor Naturale, Fondul pentru Natura Salbatica, numeroase organizatii pacifiste in
domeniu), este una benefica, fiind conceputa ca un instrument util in asigurarea bunurilor naturale si
culturale valoroase prin activitati si politici speciale de protectie.

Ecoturismul este o forma specifica practicata pe spatii virgine si culturale traditionale, care
tind sa devina areale de protectie a naturii si valorilor umane perene, care sa contribuie
substantial la evolutia comunitatilor locale.

Ecoturismul a aparut ca o manifestare practica, aplicativa pe tot spatiul planetar pentru a materializa
prevederile inscrise in Conventia de la Paris cu privire la protectia patrimoniului universal natural si
cultural, emanatie a conferintei mondiale a UNESCO (1972), primul document care realizeaza o
reconciliere a celor doua elemente ale mediului inconjurator: naturala si culturala.

Mentionam ca Romania se afla intre primele tari din lume care a abordat protectia mediului
inconjurator pentru turism, care a institutionalizat acest lucru prin crearea unui organism specializat:
Societatea de Turism pentru Protectia Naturii, aparuta la inceputul secolului XX, la Sinaia, si avand ca
mentor marele iubitor de natura, Mihai Haret.

O strategie pentru acest tip de turism care protejeaza resursele turistice a fost elaborata de catre
Secretariatul National de Turism din Mexic, in colaborare cu Alianta Mondiala pentru Natura, care
promoveaza ideea crearii unui echilibru intre natura si turism. Acest document a fost preluat, prelucrat
si comentat in literatura romaneasca de specialitate (Bran, Simon, Nistoreanu, 2000). Citam mai jos
urmatoarele segmente:

Zonele  unde se practica ecoturismul trebuie sa fie considerate de interes continental sau mondial, sa
faca parte din patrimoniul turistic al planetei si aici sa fie respectate cu o rigoare deosebita teritoriile
cu stiluri de viata traditionale ale populatiilor locale;

Prin ecoturism se incearca minimalizarea efectelor negative asupra mediului local si natural, ca si

asupra populatiei locale;

Ecoturismul trebuie sa contribuie la gestionarea spatiilor protejate  si sa amelioreze relatiile dintre

comunitatile locale si personale, abilitate sa gestioneze aceste spatii protejate;

Aceasta forma de turism trebuie sa furnizeze avantaje economice si sociale locuitorilor zonelor

turistice si sa asigure participarea lor in luarea deciziilor in ceea ce priveste genul si volumul
activitatilor turistice si care trebuie astfel autorizate;

Noul turism poate sa favorizeze o interactiune autentica intre populatia de primire si turisti, ca si un
interes real pentru o dezvoltare durabila si protectia zonelor naturale, atat in tarile receptoare, cat si
in cele emitente de turisti;

Prin ecosistem se incearca largirea spectrului de activitati economice traditionale  (agricultura,

cresterea animalelor, pescuit), fara a le marginaliza sau inlocui, pentru ca economia locala sa nu fie
subordonata schimbarilor si influentelor interne si externe;
Activitatile turistice desfasurate sub emblema ecoturismului trebuie sa ofere oportunitati specifice, in
asa fel incat populatia locala si angajatii din industria turistica sa fie in masura sa utilizeze spatiile
naturale intr-o maniera durabila si sa aprecieze obiectivele naturale si culturale valoroase, care sunt
puncte de maxima atractie pentru turisti.

1.4. Definitii rezultate din reglementarile legale

In ultimii ani, la nivel mondial, s-au manifestat preocupari intense de reglementare a activitatii de

turism. In 1999 Organizatia Mondiala a Turismului a adoptat Codul global de etica pentru turism care
stabileste un cadru de referinta pentru dezvoltarea responsabila si sustinuta a turismului. Codul
contureaza regulile de comportament pentru destinatii, guverne, turoperatori, investitori, agenti de
turism, lucratori si chiar pentru turisti.

La nivelul Uniunii Europene a fost emisa Directiva 90/314/EC privind comercializarea pachetelor de

servicii turistice si Directiva 95/57/EC privind colectarea datelor statistice in domeniul turismului.

In majoritatea tarilor cu un turism puternic dezvoltat, au aparut reglementari specifice care orienteaza
si integreaza aceasta activitate in ansamblul economiilor nationale, asigurand totodata conditii de
conservare si protejare a resurselor turistice.

In Romania, prin Ordonanta de Urgenta 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate,

conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata prin Legea 462/2001 si
prin Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice se asigura cadrul adecvat de protectie
a mostenirii naturale si culturale si de valorificare a acesteia, inclusiv prin turism.

Ordonanta Guvernului nr. privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, nu

satisface decat in mica masura cerintele unui act normativ de larga cuprindere care sa permita si sa
stimuleze dezvoltarea durabila a turismului in Romania. Din acest motiv, Ministerul Turismului a initiat
un Proiect de Lege a Turismului.

Acest proiect de lege a turismului isi propune sa integreze intr-un cadru general unitar ansamblul
reglementarilor specifice activitatii de turism, sa stabileasca aceste reguli care sa asigure dezvoltarea
durabila a turismului in Romania, cu protectia corespunzatoare a participantilor la actul turistic.

In acest sens, proiectul reglementeaza:

Implicarea Ministerului Turismului in gestionarea patrimoniului turistic;

Cadrul institutional de desfasurare a activitatii turistice;

Dezvoltarea activitatii turistice;

Drepturile si obligatiile agentilor economici cu activitati de turism;

Protectia turistilor;

Formarea profesionala in turism;

Contraventiile in activitatea de turism si modul de sanctionare a acestora.