Conceptul de dezvoltare durabila in turism

In ultima perioada a fost adoptat si in ramura turismului conceptul de 'dezvoltare

durabila', utilizat deja in alte sectoare de activitate. Pentru turism, acest concept a fost
enuntat de U.I.C.N. astfel: Dezvoltarea durabila este un proces care se desfasoara fara
a distruge sau a epuiza resursele, asigurand dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate
intr-un ritm identic cu cel de reinnoire a lor, renuntandu-se la exploatare atunci cand
resursa se regenereaza foarte lent, pentru a o inlocui cu alta cu mai mare putere de
regenerare. Toate resursele trebuie exploatate in asa fel, incat de ele sa beneficieze si
generatiile viitoare.

Exista trei principii majore de dezvoltare durabila:

durabilitatea ecologica, asiguratoare a unei dezvoltari suportabile cu mentinerea tuturor

proceselor ecologice esentiale, mai ales a diversitatii resurselor biologice;

durabilitatea sociala si culturala, ce garanteaza o dezvoltare economica favorabila

membrilor societatii, compatibila cu cultura si valorile de cultura si civilizatie existente,
cu pastrarea identitatilor comunitare;

durabilitatea economica, avand rol in asigurarea unei dezvoltari economice eficiente,

resursele fiind astfel gestionate, incat sa existe si in viitor.

Altfel spus, durabilitatea economica a turismului se defineste ca un model de

dezvoltare care asigura:

ameliorarea calitatii vietii in asezarile umane care primesc turisti;

posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiente de prima calitate;

 pastrarea calitatii mediului ambiant, element esential pentru vizitatori si gazde.

Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui turism

durabil rezida in urmatoarele aspecte:

turismul durabil favorizeaza intelegerea efectelor activitatilor de turism asupra mediului

natural, cultural si uman;

asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care sa permita o dezvoltare

turistica adaptata la capacitatea de suport a ecosistemelor;

orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi benefica si

pentru populatia locala si poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor
arheologice, cladirilor si vestigiilor istorice;

favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;

respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importanta

resurselor naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice si sociale a
comunitatilor locale.

La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul inconjurator care a avut loc la

Vancouver (Canada) in anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat
schimbarile majore care au avut loc in sectorul industriei turistice, in ultimul deceniu.

Aceste schimbari au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria
turismului, si anume:

1. Politici, legislatie, reglementari:

realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza;

 mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil in
concordanta cu cerintele de mediu;

- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina in sprijinul agentilor de

turism, autoritatilor regionale si locale, pentru corijarea atitudinilor turistilor fata de
mediu.

2. In domeniul cercetarii si tehnologiei:

identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice;

identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;

stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile ofertei de a o

asigura;

realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici care sa
evidentieze noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a
industriei turistice in conditiile protejarii mediului;

utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la

problemele mediului ambiant, cu aplicarea unor solutii arhitecturale, de inginerie a
constructiilor si de dotare a acestora, fara afectarea mediului si in conformitate cu
specificul fiecarei zone;

asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru protejarea

echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului

3. In domeniul economico-financiar:

includerea costului de mediu in incasarile percepute pentru activitati turistice, in ideea

ca poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sa
contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;
 elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel
international, national, regional), a unor actiuni intreprinse si a schimbarilor legate de
adaptarea la cerintele de mediu ale industriei turistice;

utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru identificarea de noi piete

turistice, cu respectarea cerintelor de mediu si realizarea de parteneriate comune pentru
punerea in practica a noului concept de ecoturism - element de sustinere a turismului
durabil;

obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vanzarea unor

produse turistice compatibile cu valoarea acestora.

4. In domeniul comunicarii si formarii:

realizarea unei atitudini deschise in randul angajatilor firmelor de turism si a populatiei

locale fata de problemele de mediu;

elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a standardelor pentru creditul

de mediu, in vederea atenuarii impactelor;

influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea ofertei si a unei

mai bune informari a turistilor, prin aplicarea codurilor de etica turistica;

evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, in vederea stabilirii de noi propuneri de

dezvoltare durabila, cu transmiterea proiectelor si experientelor pozitive prin
intermediul organismelor nationale si internationale.

5. Alte aspecte:
 practicarea unei educatii active de protectie si in alte sectoare care beneficiaza de
resursele naturale si culturale ale industriei turistice, cu intelegerea si a problemelor de
mediu;

stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate in protectia

mediului (silvicultura, agricultura, planificare regionala etc);

realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu

prezentarea modelelor si posibilitatilor de aplicare.
 Protectia si conservarea mediului, necesitate obiectiva a dezvoltarii turismului

Calitatea mediului este afectata, in general, de doua grupe de factori esentiali:

factori cu caracter obiectiv, rezultati prin manifestarea unor fenomene naturale
nefavorabile si factori subiectivi, cauzati de activitati umane. Printre multiplele activitati
prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se includ si activitatile turistice,
desfasurate nerational si necontrolat, in teritoriu. Spre deosebire insa de rezultatele
nocive pentru mediu, pe care le genereaza unele indeletniciri (ca, de exemplu, cele
industriale), ale caror efecte pot fi, in cel mai fericit caz, limitate, turismul isi poate
aduce o contributie proprie, semnificativa, nu numai la stoparea degradarii cadrului
natural, cauzata de activitatile desfasurate, dar si in directia protejarii si conservarii
mediului, prin adoptarea unor reglementari specifice si eficiente.

Relieful, reteaua hidrografica, peisajul, resursele naturale de factura balneara,

monumentele naturii etc, la care se adauga si resursele antropice ca monumente de
arhitectura si arta, siturile arheologice si istorice s.a. reprezinta componente ale
mediului ambiant si se constituie in resurse de oferta si atractie turistica, favorizante
pentru desfasurarea unor multiple forme de turism: de la drumetie, odihna si recreere, ia
turismul de sanatate sau cel cultural etc. Cu cat aceste resurse sunt mai variate si
complexe, dar mai ales nealterate si neafectate de activitati distructive, cu atat atractia
lor devine mai puternica si genereaza activitati diversificate, raspunzand, astfel, unor
foarte variate motivatii turistice.

Rezulta ca relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si

conservarea mediului ambiant reprezentand conditia primordiala de desfasurare si
dezvoltare a turismului. Orice interventie distructiva sau de modificare a proprietatilor
primare ale acestuia aduce prejudicii potentialului turistic, care constau in diminuarea
sau anularea resurselor sale, dar si a echilibrului ecologic, putandu-se periclita, in ultima
instanta, sanatatea sau chiar existenta generatiilor viitoare.
 Acest aspect a fost subliniat, in repetate randuri, in cadrul unor reuniuni
consacrate ocrotirii si conservarii mediului ca, de exemplu: Conferinta Uniunii
Internationale de Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn -
Cehoslovacia, simpozioanele internationale avand ca tema ocrotirea naturii, organizate
la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971) si Copenhaga (1973), conferinta Natiunilor Unite
pentru mediul inconjurator de la Stockholm (1972), conferinta pentru Securitate si
Cooperare in Europa de la Helsinki (1977), conferinta Mondiala a Turismului de la
Manila (1986) s.a. Incepand cu anul 1980, dupa publicarea 'Strategiei mondiale de
protectie a mediului' de catre U.I.C.N., multe tari au inceput sa coopereze pentru
satisfacerea unor cerinte in acest domeniu. Astfel, in 1987, s-a infiintat Comisia
Mondiala pentru Mediul inconjurator si Dezvoltare', a carei strategie principala a fost
conceputa la nivel global si, ulterior, orientata, pe noi baze, la nivel national, pe diferite
niveluri de catre administratiile guvernamentale. Dezvoltarea aparuta in domeniul
managementului viabil pentru resurse a fost (acceptata ca o modalitate logica de
atingere a dorintei de conservare si totodata de dezvoltare a mediului ambiant.

O noua etapa referitoare la mediul ambiant, in viziunea acestei strategii, are o

relevanta deosebita in toate tarile, in principal in cele din Europa de Vest. Mediul
ambiant, considerat alaturi de mediul socioeconomic si fenomenele culturale, prezinta
anumite restrictii pentru dezvoltarea turistica. Turismul modern ne demonstreaza insa ca
activitatile umane de profil, incep sa se modifice sau sa 'manipuleze' mediul atat in sens
pozitiv, cat si negativ, iar consecintele nu sunt usor de prevazut. Turismul necontrolat
poate contribui la dezvoltarea mediului si implicit, la autodistrugerea sa. Tocmai de
aceea, profesorul elvetian J. Krippendorf sublinia: 'Daca putem sa pierdem si apoi sa ne
reconstituim capitalul in alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se intampla in
turism, unde substanta de baza - peisajul si pamantul - o data pierduta, este iremediabil
pierduta'.

Este tot mai evident ca perpetuarea unui turism ce considera legitima ignorarea
mediului ambiant este imposibil sa ramana valabila pe termen lung.
 Resurse ale mediului: ap, aer, soluri, flor, faun

Resursele naturale constitute o parte importanta a avutiei nationale, fiind formate

din totalitatea surselor existente n natura si care sunt folositoare omului n anumite
conditii tehnologice, economice si sociale. Extrase din mediul lor natural pot fi
transformate n bunuri a caror utilizare presupune consumul lor direct.
Resursele naturale sunt clasificate n doua categorii distincte: regenerabile;
neregenerabile;
Resursele naturale regenerabile sunt constituite din:
-apa;
-aer;
-sol;
-flora;
-fauna;
-energie solara;
-energie eoliana;
- energie a mareelor.
Iar cele neregenerabile cuprind:
- totalitatea substantelor minerale;
- totalitatea combustibililor fosili;
ntre resursele componente ale primei categorii exista interactiuni naturale
puternice, astfel ca, orice interventie antropica asupra uneia sau alteia induce inevitabil
consecinte si asupra celorlalte.
Utilizarea acestor resurse este practicata ntr-o maniera complexa si
coordonata, pentru realizarea simultana a mai multor scopuri. Aplicarea unor metode
distructive poate, sa provoace anumite schimbari ireversibile ale resurselor naturale,
modificand chiar caracterul lor "regenerabil".
Factorul principal care transforma, aproape total si ireversibil, resursele
naturale regenerabile n resurse neregenerabile, este poluare.
Atunci cand una din resursele naturale regenerabile este grav afectata de
poluare, se poate considera ca s-a produs degradarea mediului nconjurator, avand
consecinte pe termen lung, greu sau imposibil de evaluat si corectat.
n fiecare proces de productie si activitate desfasurata de catre om, reducerea
impactului negativ asupra mediului nconjurator se poate realiza, n primul rnd, prin
mijloace de prevenire a poluarii, prin utilizarea rationala si conservarea resurselor
naturale.
Prevenirea poluarii, ca factor major de protejare si conservare a resurselor
naturale regenerabile si implicit a mediului nconjurator, se poate realiza prin utilizarea
celor mai adecvate materiale, tehnici, tehnologii si practici care sa conduca la
eliminarea sau macar la reducerea acumularii deseurilor sau a altor poluanti.
De asemenea, prevenirea poluarii este posibila prin limitarea transferarii
factorilor poluanti dintr-un mediu n altul si printr-o gestionare corecta a deseurilor,
astfel ncat agentii poluanti aferenti sa nu ajunga n mediul inconjurator.
Prevenirea poluarii este deosebit de importanta si pentru alte componenete ale mediului
cum sunt flora si fauna.
Apa, aerul si solul sunt resursele de mediu cele mai vulnerabile, dar si cel mai
frecvent supuse agresiunii factorilor poluanti, avand consecinte directe si grave nu
numai asupra calitatii mediului ambiental, dar si a sanatatii oamenilor si altor
vietuitoare.
Cei mai frecventi factori ai poluarii mediului nconjurator provin, de regula,
din industrie, dar n ultimul timp, tot mai frecvent si din agricultura.
Agricultura, alaturi de industrie poate deveni una dintre sursele importante de
agenti poluanti cu impact negativ asupra calitatii mediului ambiental prin degradarea
sau chiar distrugerea unor ecosisteme.
 Astazi este practic unanim acceptat, faptul ca, agricultura intensiva, poate
conduce la poluarea solului si apei prin utilizarea excesiva a ngrasamintelor, a
pesticidelor, a apei de irigatie necorespunzatoare calitativ si cantitativ, n special pe
terenurile arabile excesiv afnate prin diferite lucrari.
ngrasamintele sunt amestecuri de substante simple sau compuse, de natura
organica sau minerala, care se aplica sub forma lichida, semifluida sau solida n sol, la
suprafata, sau foliar n
scopul sporirii fertilitatii solului si a productiei vegetale.
Din punct de vedere al originii, ngrasamintele sunt chimice (cu azot, fosfor,
potasiu, microelemente etc.), respectiv produse industriale anorganice (minerale) si
organice (ex. urea si derivatii ei), organice naturale (care provin din sectorul zootehnic),
organice vegetale (care provin de la plante verzi:lupin, latir, sulfina, etc.; si plante
uscate), bacteriene (nitragin, azotobacterin, fosfobacterin etc.).
Daca ngrasamintele nu sunt folosite corespunzator, tinnd cont de nsusirile solului, de
gradul lui de aprovizionare cu elemente nutritive, de necesarul de nutrienti al plantelor
si de recoltele prognozate, pot deveni surse importante de poluare a mediului
nconjurator si n special a mediului acvatic.
Unitatea naturala de formare a resurselor de apa este bazinul hidrografic
definit ca teritoriul n care se colecteaza apele. n masura n care conceptul de bazin este
aplicat unei game largi de scari spatiale (de la bazine elementare, la bazinele marilor
fluvii) si de asemenea mai multor tipuri de medii (bazine urbane sau rurale, agricole
sau silvice, sau bazine ale lacurilor) el va fi definit ca integrator.
In studiul circulatiei apei n natura (ciclul hidrologic), bazinul hidrografic ca
unitate fizico-geografica care nglobeaza reteaua hidrografica la cumpana apelor,
actioneaza ca o unitate functionala, fundamentala si deci ca o unitate de baza pentru
gestiunea, amenajarea si protectia resurselor de apa (figura 1).
 Figura 1. Ciclul hidrologic cu unele aspecte induse de activitatea umana.

Circuitul apei n natura (denumit uneori si ciclul hidrologic sau ciclul apei) este
procesul de circulatie continua a apei n cadrul hidrosferei Pamntului. Acest proces este
pus n miscare de radiatia solara si de gravitatie. n cursul parcurgerii acestui circuit, apa
si schimba starea de agregare fiind succesiv n stare solida, lichida sau gazoasa. Apa se
misca dintr-un element component al circuitului n altul, de exemplu dintr-un ru ntr-un
ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai nsemnate sunt evaporatia,
transpiratia, infiltratia si scurgerea. stiintele care se ocupa cu studiul miscarii apei n
cadrul acestui circuit sunt hidrologia si meteorologia.
In prezenta vegetatiei o parte din precipitatie este retinuta prin interceptie, de
stratul vegetal, iar restul ajunge pe sol, strabatand foliajul sau prin curgerea pe trunchiul
arborilor (figura 2).
 Figura 2. Apa n sistemul sol-planta-atmosfera.

Interceptia prin foliaj este partea din precipitatii care este interceptata de frunzisul
plantelor si care, n timp, se evapora fara a mai ajunge la suprafata solului. Cantitatea de
apa interceptata depinde de durata ploii, de viteza vntului, de temperatura, de
densitatea frunzisului
si de alti factori mai putin nsemnati.
Apa disponibila la suprafata solului fiind la presiunea atmosferica patrunde n
sol prin infiltratie sub efectul gravitatiei daca solul nu este saturat, sau se scurge pe
suprafata solului.
Aportul natural n sol este marit n zonele cu activitati agricole intensive prin
practicarea irigatiilor prin care se recicleaza apa prelevata din resursele de suprafata sau
din cele subterane ale bazinului.
 Impactul micsorarii resurselor de apa va fi mai sever n zonele care au deja un
risc crescut de seceta si de lipsa de apa, micsorare care este amplificata de cresterea
constanta a densitatii populatiei n zonele semiaride.
Variabilitatea climatului natural duce la cresterea extremelor hidrologice, n
particular a inundatiilor si secetelor. (Figura 3.)

Figura 3. Variabilitatea climatului natural si ciclul hidrologic.

Seceta este o stare extrema, caracterizata prin faptul ca o anumita regiune sufera
din cauza lipsei necesarului de apa. Seceta poate fi clasificata ca:
 Seceta meteorologica cnd domneste o perioada mai lunga de timp lipsa completa
a precipitatiilor sau cnd precipitatiile cad n cantitati foarte mici.
Seceta agricola cnd exista o cantitate insuficienta de apa necesara agriculturii
(provenita din precipitatii sau ape freatice).
Seceta hidrologica cnd scade substantial nivelul pnzei de ape freatice
(rezervorul de apa subterana), nivelul apelor curgatoare si al celor statatoare.
Resursele de apa fiind regenerabile depind de variabilitatea climatica naturala,
de schimbarile climatice si de influentele omului asupra mediului nconjurator.
 Aspecte ale degradarii mediului prin turism

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, in principal prin

folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, in scopuri recreative si de agrement,
dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale. Aceste
practici nocive se intalnesc mai ales in zonele {sau la obiectivele) de mare atractivitate,
situate in spatiile populate, sau in imediata apropiere a marilor aglomerari urbane. De
asemenea, absenta unor reglementari privind comportamentul vizitatorilor, insotite de o
monitorizarea zonei sau obiectivelor, favorizeaza desfasurarea activitatilor care
afecteaza calitatea mediului si pun in pericol integritatea si conservarea obiectivelor.
Astfel de cazuri se intalnesc, mai frecvent, in urmatoarele situatii:

1. In zonele sau la obiectivele turistice situate in afara traseelor marcate si

special amenajate, care atrag fluxuri importante de vizitatori, in principal in perioadele
de week-end, si unde se deruleaza o circulatie turistica necontrolata. Prejudiciile
pricinuite sunt profunde si, adesea, pot avea un caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi
mentionate: distrugerea vegetatiei si florei, ruperea copacilor si in special a puietilor,
distrugerea semintisului natural, desprinderea de roci, braconajul s.a., care, in final, au
ca rezultat impiedicarea regenerarii plantelor, terasarea solului, tulburarea biotopurilor
specifice vanatului si, in general, a faunei, mergand uneori pana la disparitia unor specii.
Este de semnalat, de asemenea, disparitia unor specii floristice, cauzata de colectarea
abuziva a florei, in special a plantelor declarate monumente ale naturii, si totodata de
necunoasterea, de catre turisti, a gravelor implicatii pe care le pot avea actiunile
necontrolate asupra factorilor de mediu. in aceasta situatie se afla o serie de specii de
plante ocrotite de lege si aflate pe cale de disparitie, cum sunt: Floarea de Colt, Garofita
de Munte cu varietatea ei Garofita de Piatra Craiului s.a.

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau

antropice provoaca, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibila a unora dintre
elementele care le-au consacrat ca atractii turistice, dar care Iesi asigura valoarea
intrinseca, uneori avand caracter de unicat.

Vizitarea intensiva a unor monumente istorice, arhitectonice si de arta, in

conditii improprii (iluminat cu lumanari, lipsa dotarilor tehnice de aerisire sau de
poluare etc.) a condus la degradarea frescelor de mare valoare a unor manastiri, a
picturilor din cadrul unor monumente istorice si de arta, distrugerea formatiilor carstice
din interiorul pesterilor etc.

Tot la acest capitol se inscrie si inexistenta in zonele (sau de-a lungul traseelor)
turistice, a unor demarcari precise a locurilor de popas si campare. Stationarea pentru
picnic sau instalarea de corturi in zone de mare atractivitate provoaca, inevitabil,
degradarea peisajului si a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasarii
solului si, in special, a urmelor reziduale lasate la intamplare de turisti la locurile de
popas. Astfel de situatii de intalnesc, de obicei, in zonele destinate turismului de odihna
si recreere, in preajma statiunilor si a centrelor urbane si, in special, pe pajistile
montane, in apropierea cabanelor, pe malul raurilor sau lacurilor etc.
 2. Fenomenul poluarii naturii s-a amplificat o data cu patrunderea turismului
automobilistic in locuri pana nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport.
Abatandu-se de la traseele amenajate de acces, turistii patrund pe, drumuri ocolite,
oprindu-se in poieni pitoresti si provocand distrugerea pajistilor, a arbustilor si a florei,
in general, prin strivirea acesteia sau sub influenta gazelor de esapament, scurgerilor de
ulei etc.

Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimtit si prin intensificarea

circulatiei in statiunile balneoclimaterice. in absenta unor restrictii le acces in statiuni, a
unor zone amenajate de parcare, turismul automobilistic altereaza calitatile aerului ori
ale factorilor de cura, influentand negativ si tratamentele balneare specifice.

3. Conceptia gresita de valorificare a resurselor naturale si, in special a

factorilor naturali de cura afecteaza potentialul turistic, prin exploatarea stiintifica si
nerationala a acestuia si realizarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu
caracter turistic, care se concretizeaza prin:

supradimensionarea statiunilor din punctul de vedere al capacitatilor de primire si

tratament, comparativ cu capacitatea potentialului resurselor destinate unei exploatari
rationale;

nerespectarea principiilor generale de protectie si exploatare a substantelor minerale

balneare, cu deosebire a apelor minerale si termominerale, cum fi: limitarea
zacamintelor in raport cu rezervele omologate de substante minerale balneare,
executarea lucrarilor geologice in conformitate cu prevederile cercetarilor si proiectelor
de specialitate, evitarea exploatarii zacamintelor pana la epuizare, protejarea si evitarea
altor actiuni care pot conduce la degradarea factorului de cura (exemplu, namolurile
terapeutice), asigurarea perimetrelor hidrogeologice si sanitare ale resurselor impotriva
unor agenti poluanti etc.

4. Dezvoltarea nesistematizata a localitatilor turistice, in special a statiunilor,

neajuns ce se caracterizeaza prin:
 proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic;

stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica;

realizarea de constructii inestetice, neadaptate specificului arhitectonic traditional sau

specificului etnografic si natural al zonei;

ocuparea intensiva a spatiului cu constructii turistice etc.

5. Amenajari deficitare pentru vizitarea pesterilor - obiective de mare

atractivitate turistica, executate fara respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrari.
Efectele rezultate constau in degradarea totala sau partiala acestora, cum este cazul
pesterilor Muierii (Muntii Parang), Ialomitei (Muntii Bucegi) s.a.

Protejarea i conservarea resurselor turistice

Resurse turistice naturale i antropice

Definitie: ansamblul elementelor ce se constituie ca atractii turistice si care se

presteaza unei amenajari pentru vizitare si primirea calatorilor.
Continutul potentialului turistic (patrimoniu turistic, fond turistic):
 resurse turistice naturale;
resurse turistice antropice.
Clasificarea resurselor turistice:
a) din punct de vedere al gradului de polarizare a resurselor turistice:
resurse turistice concentrate intr-o anumita arie geografica;
resurse turistice dispersate.;
b) din punct de vedere al valorii exprimata prin originalitate si unicitate:
resurse unice, sau originale la scara intregii planete;
resurse de creatie originale intalnite in diverse zone ale lumii;
resurse atractive, comune celor mai mute zone turistice.
Resurse turistice naturale:
1) Relief
a) Carpatii Romanesti
ocupa 1/3 din suprafata Romaniei;
potential turistic complet, bogat si original;
se caracterizeaza prin alternarea unitatilor montane
submontane si depresionale, a culoarelor de ape si lacuri, o
mare bogatie de ape minerale si termo-minerale, fond cinegetic
si piscicol deosebit de reprezentativ;
sunt accesibili pretutindeni;
ofera conditii favorabile pentru o valorificare complexa prin
turism pentru practicarea numeroase a forme de turism.
b) Potential speologic
are o recunoscuta valoare stiintifica si estetica;
cuprinde peste 14.000 de pesteri si situeaza Romania pe locul
3 in Europa dupa Franta si Croatia;
intalnim pesteri de dimensiuni mari, complexe carstice
subterane, cu rauri si cascade sau cu sisteme dezvoltate pe mai
multe etaje, unele bogat si frumos concretionate si altele cu
mineralizatii rare sau picturi murale;
 sunt unicate pe plan national si international fiind declarate
monumente naturale, rezervatii sau intrate in circuitul turistic.
c) Domeniul schiabil
se desfasoara de la 800 la 2200 de metri altitudine, cele mai
importante partii sunt intre 1500 si 1800 m;
este lipsit in general de avalanse si ferit de viscole;
prezinta numerosi factori favorizanti practicarii sporturilor de
iarna precum fizionomia si expunerea reliefului, dispunerea
altitudinala a acestora conditiilor meteorologice;
Se poate schia pana primavara tarziu in circuitele glaciare dar
si in unele straturi montane mai inalte;
Crestele si piscurile alpine, verticalitatea peretilor stancosi are
conturat si un important domeniu pentru alpinism.
d) Oglinzile de apa
sunt deosebi de numeroase fiind naturale si artificiale;
lacurile de munte sunt glaciare (Bucura), vulcanice (Sf. Ana),
sau de baraj natural (Lacul Rosu);
in ansamblul dealurilor si podisurilor predomina lacurile cu
apa sarata utilizate in scop balnear (Sovata, Ocna Sibiului);
iazurile din Campia Transilvaniei sau a Moldovei sunt
importante domenii pentru pescuitul sportiv;
lacurile de campie amenajate in mare parte de om au valente
balneare (Amara), agrement si pescuit sportiv (Snagov);
mai exista si lacurile pentru recreare si odihna de pe Colentina
din partea de NE a capitalei: Herastrau, Tei, Floreasca, etc.
e) Litoralul romanesc
se intinde pe 245 km;
detine o importanta salba de lacuri cu apa dulce sau sarata;
prezinta o mare varietate de atractii oferind conditii pentru
practicarea unei game largi de forme de turism;
 elementele care definesc litoralul romanesc sunt plaja, apa de
mare, bioclimatul marin, resursele balneare, vegetatia;
caracteristicile plajei romanesti:
o orientare E si SE care permite o indelungata expunere la
soare, circa 10 ore pe zi;
o coborarea in mare cu o panta lina;
o latimea relativ mare (400-500 m);
o calitatea nisipului (tip, puritate, granulatie, grad de
uscare);
o asigura conditii excelente pentru cura heliomarina si
talasoterapie (tratament terapeutic care consta in bai de
mare asociate cu aer marin).
caracteristicile apei de mare:
o salinitate relativ redusa;
o contrastul termic cu aerul;
o actiunea benefica a valurilor;
o lipsa fluxului si refluxului;
o cadru propice practicarii sporturilor nautice sau
plonjarilor subacvatice.
f) Delta Dunarii
ocupa o suprafata de 4375 kmp fiind declarata de UNESCO,
in anul 1990 Rezervatia Biosferei dar si zona umeda de
importanta internationala de RAMSAR in anul 1991;
este un tinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci si plante
cu cea mai bogata fauna ornitologica de pe continent (mai mult
de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) si
ihtiologica (100 de specii din care heringul de Dunare si
sturionii din care se obtine caviar);
plaje intinse din zona litorala si dune de nisip.
2) Clima
 reprezinta un factor important de cura;
stratul de zapada, numarul de zile insorite, temperatura aerului
permit practicarea sporturilor de iarna respectiv a celor de vara.
3) Vegetatia
este complexa si diversa;
are o multipla functie turistica prin bogatia si varietatea speciilor prin
existenta unor specii deosebite, rare, endemisme, monumente ale
naturii;
reprezinta o componenta esentiala pentru cercetarea stiintifica si
pentru organizarea de parcuri naturale ca destinatii de vacante;
prezinta un interes deosebit in cazul turismului de odina, recreare si
agrement
prin calitatile estetice si rolul in influentarea climatului completeaza
celelalte valori ale potentialului turistic;
plantele medicinale reprezinta un important factor natural de cura
(fitoterapie) raspandit si apreciat.
4) Fauna
are importanta cinegetica (vanatoare), estetica si stiintifica;
bogatia si varietatea speciilor, densitatea; valoarea trofeelor etc.,
reprezinta principala atractia pentru turismul de vanatoare si pescuitul
sportiv;
Romania detine 3600 de specii.
5) Fondul natural de factori cu potential terapeutic
Romania detine 1/3 din potentialul balnear al Europei;
cuprinde mofete, namoluri sapropelice si de turba, ape termale,
sulfuroase saline, etc.;
exista peste 160 de statiuni balneare si localitati cu ape minerale,
termominerale si mofete;
se practica toate cele trei tipuri de asistenta balneomedicala
profilactica, curativa, de recuperare medicala;
 structura geologica complexa a teritoriului face ca tara noastra sa
dispuna de o inepuizabila rezerva de ape minerale si termominerale
Resurse turistice antropice:
unicatele mondiale aflate pe lista Patrimoniului UNESCO: cetatile dacice
din M. Orastie, biserica Densus din Hunedoara, Sighisoara, bisericile din
lemn din Maramures, etc.;
vestigiile arheologice, cetati grecesti si dacice, romane, medievale;
monumente istorice de arta si arhitectura extrem de variate: manastirile
din Bucovina, biserici si cetati fortificate din Transilvania, castele si palate,
edificii religioase, monumente, statui;
institutii si evenimente cultural-artistice: edificiile unor institutii
culturale, reteaua de muzee si case memoriale, evenimente culturale
(festivaluri, targuri, expozitii, serbari, etc.);
arta si traditia populara: arhitectura si tehnica populara, creatia artistica
(mestesuguri, muzica, dans, port, etc.), manifestari traditionale;
constructii contemporane: baraje, viaducte, ecluze, drumuri, poduri,
diverse unitati economice.

Principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialului turistic

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o

activitate distincta, avand probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din
domenii variate. Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare, numai in
conditiile asigurarii unui cadru de desfasurare juridico-administrativ adecvat, care
impune organizarea administrativa, existenta unor resurse economice, un suport
legislativ eficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca.

Pe plan international, tari cu vechi traditii turistice adopta o planificare turistica

la nivel national fundamentata pe aspectul protejarii resurselor turistice proprii. in
vederea dezvoltarii unui turism durabil, ele au luat in calcul trei obiective principale:

- economic - esential in identificarea, valorificarea si cresterea gradului de

exploatare a resurselor turistice;

- social - deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupare

a fortei de munca, sustinerea practicarii unor meseni traditionale si atragerea populatiei
in practica turismului;

- ecologic - important pentru evitarea degradarii, a poluarii mediului si

asigurarea unei exploatari echilibrate si pe termen lung a resurselor turistice.

In concordanta cu aceste cerinte, a aparut necesitatea elaborarii si adoptarii unor

planuri nationale de dezvoltare a turismului, menite sa permita conjugarea experientei si
pozitiilor principalilor agenti economici: administratie publica, organizatiile patronale,
asociatii si organizatii profesionale, sociale, sindicale, specialisti in cercetarea de profil
etc.

Planurile de dezvoltare turistica care au Ia baza prognoze pe termen lung,

globale, pe forme de turism, in concordanta cu tendintele pietelor externe si planuri
concrete, realizate pe termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate
pe regiuni, zone sau forme de turism, sunt fundamentate pe standardele si normele
europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea si modernizarea
structurilor si serviciilor turistice.
 Elaborarea prognozelor si a planurilor de dezvoltare turistica reprezinta
principalul punct de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care
presupune, intre altele:

- conservarea resurselor turistice naturale si antropice in scopul unei utilizari

continue si in perioada viitoare;

- cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale;

- mai buna cunoastere si constientizare, atat de populatia locala, cat si de

vizitatori, a ideii de conservare a mediului.

Planificarea turismului reprezinta o forma de control al viitorului, legat de

strategia de planificare a mediului. Planificarea ecologica presupune supravegherea si
analiza tuturor elementelor de mediu, in scopul determinarii celor mai adecvate modele
de dezvoltare si amenajare teritoriala.

Principalele prognoze si planuri de dezvoltare la nivel national au rol orientativ,

de informare si estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se
poate aprecia cadrul general de protectie a resurselor, de stabilire a regimului de
exploatare sau de realizare a unor investitii deosebite.

Planurile pe termen mediu si scurt sunt benefice, indeosebi pentru sprijinirea

dezvoltarii-locale si regionale.

Practic, legat de specificul potentialului turistic al Romaniei, principalele actiuni

ce vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concretizeaza in
adoptarea urmatoarelor masuri:

- exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice, astfel incat ritmul de

exploatare a acestora sa nu depaseasca ritmul lor de reciclare si regenerare, iar
intensitatea relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu
depaseasca limitele capacitatii de suport ale acestora;
 - valorificarea in turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionata in
contextul valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe
baza studiilor de amenajare teritoriala, componente ale planului de amenajare stiintifica,
rationala si eficienta a teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;

- amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor si

obiectivelor de interes turistic;

- organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si

rezervatiilor naturale, cu asigurarea protectiei lor. In mod similar se va proceda si la
amenajarea, pentru vizitare si exploatare, a pesterilor, ca obiective de atractie deosebita,
menite sa imbogateasca si sa diversifice oferta turistica romaneasca cu noi produse
turistice;

- organizarea corespunzatoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea in

perspectiva a turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive si a
domeniilor schiabile, menite sa ofere baza de proiectare a amenajarilor turistice viitoare
(poteci, marcaje, conditii de accesibilitate in portiunile mai dificile, amenajarea unor
puncte de belvedere, dotari pentru practicarea sporturilor de iarna, cabane si refugii
montane, instalatii de transport pe cablu etc.) in conditii de conservare si replantare a
padurilor;

- realizarea de amenajari cu caracter turistic in zone, localitati si pe trasee

turistice, menite care sa asigure o echipare turistica adecvata unui turism competitiv si
ecologic;

- dezvoltarea unei constiinte ecologice in randul populatiei si a sentimentului de

dragoste si respect pentru natura, pentru locuri istorice si monumente de arta si
arhitectura create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o sustinuta
actiune de educatie cu privire la mediu si la potentialul turistic, actiune ce trebuie
intreprinsa ia nivelul intregii tari, prin insuflarea unei atitudini de respect si
comportament responsabil fata de resursele naturale, in vederea ocrotirii lor.
 Angajarea forei de munc locale n unitile turistice

Exista un numar de puncte slabe generice in pregatirea si educatia personalului

pentru industria turismului. Exista in general o problema de constientizare in tara
privind valoarea turismului ca sector economic, a oportunitatilor pe care le ofera
oamenilor din intreaga societate si a modului in care interactioneaza cu vizitatorii.
Personalul angajat in prezent in industrie nu are adesea deprinderile si pregatirea
necesare pentru a-si desfasura activitatea la standarde internationale. Institutiile de
pregatire si de educatie ofera in special cunostinte teoretice iar absolventii adesea nu au
deprinderile practice cerute de catre angajatori. Multi angajati parasesc Romania pentru
a lucra in strainatate unde salariile si oportunitatile sunt percepute ca fiind mai bune,
creand astfel o criza de personal calificat. Pentru a remedia deficientele curente si
pentru a oferi personal suficient de bine pregatit si motivat in viitor, trebuie luate o serie
de masuri:
Campaniile de constientizare a turismului, combinate, acolo unde este cazul, cu
pregatirea pentru grija fata de client, in scoli (primare si gimnaziale), in randul
angajatilor din sectorul public si personalului turistic la toate nivelurile.
Infiintarea Comitetului Consultativ pentru Dezvoltarea Resurselor Umane cu
reprezentare din partea sectorului privat (angajati), furnizori de pregatire, Ministerul
 Educatiei, Turismului si Muncii si ONT pentru supravegherea furnizarii de servicii de
pregatire de calitate pentru satisfacerea nevoilor industriei.
Infiintarea unei serii de institute de pregatire in sectorul ospitalitatii pentru cursuride
formare profesionala a adultilor
Reviziurea si actualizarea structurii de curs, a curiculei si a programei scolare pentru
cursurile de pregatire specializate din sectorul turism, hoteluri si restaurante ale
institutiilor existente specializate de formare profesionala
Dezvoltarea de standarde ocupationale actualizate si de standarde actualizate la nivel
european.
Folosirea de specialisti internationali pentru pregatirea unei echipe de instructori in
sectorul turism, hoteluri si restaurante pentru oferirea de cursuri de specializare pentru
angajatii existenti si ulterior pentru a functiona pe langa institutele de pregatire in
domeniul ospitalitatii care ofera cursuri de formare profesionala a adultilor
Asigurarea de cursuri pentru ghizii de turism suplimentar fata specializarea lor
universitara.
Pregatirea personalului pentru Centrele de Informare Turistica pentru a deprinde
abilitati specifice de comunicare si informare in cadrul centrelor.
Asigurarea de personal pentru ONT si pentru minister cu pregatire continua in
domeniile de specialitate
Introducerea unei taxe pentru cursurile in domeniul ospitalitatii in pretul de cazare, ce
va fi folosita de organizatorul de cursuri de pregatire pe baza recomandarilor
Comitetului Consultativ pentru Dezvoltarea Resurselor Umane in Turism pentru a
asigura continuitatea cursurilor de formare profesionala pentru toate sectoarele din
industrie la preturi accesibile.
Eficienta turismului poate fi apreciata si prin indicatori partiali care surprind fie
randamentul utilizarii factorilor de productie fie rezultatele obtinute intr-un
compartiment al activitatii.
- productivitatea muncii (W) ca expresie a eficientei cheltuirii resurselor umane;
se determina:

in care: CA cifra de afaceri i L numarul lucratorilor

Indicatorii de eficienta economica ai activitatii din alimentatia publica:
 incasari din productia proprie pe m2 spatii de productie
valoarea incasarilor pe un loc la masa, indicator ce evidentiaza gradul de valorificare a
capacitatii unitatii de alimentatie publica;
profitul pe un loc la masa;
coeficientul de folosire a capacitatii de desfacere a salii de consum, obtinut ca raport
intre numarul mediu al locurilor ocupate zilnic si numarul total de locuri al salii;
numarul consumatorilor pe ospatar;
incasarea medie pe un clienti
Directii de actiune privind forta de munca in turism:
activitati de formare si calificare profesionala se vor sustine in localitatile vizate o
serie de seminarii care au o arie de adresabilitate deosebit de ridicata: populatie activa,
populatie de sex feminin si tineri.
orientarea profesionala a tinerilor presupune organizarea unor seminarii prin care se
urmareste orientarea lor spre calificari care sa le permita o mai buna integrare
profesionala in mediul economic al localitatilor din care provin si sa se evite migratia lor
spre diferite centre mai puternice din punct de vedere economic. La aceste seminarii vor
fi invitati si profesorii din comunitatile locale , pentru ca in acest fel ei vor continua
activitatea de orientare profesionala a tinerilor din regiune si dupa incheierea acestui
program;
cresterea implicarii persoanelor de sex feminin in viata economica si sociala a
comunitatii cursuri de pregatire profesionala a persoanelor de sex feminin, care vor fi
incuraja sa investeasca in activitati mestesugaresti si artizanale.
furnizarea consultanei celor care doresc sa-si deschida activitati conexe in zonele peri-
urbane cum este agro-turismul ca si suport al insertiei profesionale a femeii in viata
economica a comunitatilor locale.

Puncte tari ale resureslor umane din Puncte slabe ale resureslor umane din
turism turism
Populatie tanara cu abilitati lingvistice, ce Constientizarea slaba a importantei turismului
ofera un potential pentru resursele umane pentru economie
Lipsa scolilor hoteliere
din turism
O tara cu oameni primitori si cu Salarii mici si conditii de munca grele, care
stimuleaza migratia fortei de
 ospitalitate traditionala Munca din industria hoteliera
A fost infiintat Centrul National pentru Pregatirea profesionala din sectorul hotelier
Educatie Turistica care monitorizeaza nu corespunde intocmai nevoilor
pregatirea profesionala din industria angajatorilor
hoteliera Lipsa cursurilor de pregatire profesionala in
Cursuri de turism asigurate de catre teritoriu
numeroase institutii de educatie auxiliare Migratia fortei de munca din industria
Numerosi tour-operatori calificati si hoteliera
experimentati Educatia insuficienta in scoli in domeniul
protectiei mediului si a turismului