CAPITOLUL 2.

TURISMUL DURABIL

Obiective

După ce veţi studia acest capitol veţi cunoaşte:

™ ce însemnă «turism durabil»;

™ care este impactul turismului asupra mediului;
™ câteva forme şi exemple de turism durabil.

Câteva clarificări conceptuale şi terminologice

Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul

turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea
exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare.
Impactul turismului asupra mediului = presupune analiza relaţiei turist - rezervă turistică -
produs turistic.

Dezvoltarea durabilă aşa cum a dovedit, sperăm, capitolul anterior, nu este doar o modă, ci o
necessitate impusă , pe de o parte, de nivelul înalt de dezvoltare la care au ajuns unele state, iar pe de
altă parte, de rămânerea în urmă a economiei multor altor state.
De la apariţia sa, în 1987, conceptual dezvoltării durabile a pătruns în toate domeniile vieţii
economice şi sociale: de la agricultură durabilă până la transport durabil şi turism durabil.
Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii,
WWF – Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – Federaţia Europeană a Parcurilor
Naţionale şi Naturale, încă din 1991, s-a definit conceptual de turism durabil: ” dezvoltarea tuturor
formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală,
socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru
generaţiile viitoare”19. Din această definiţie rezultă că orice formă de turism trebuie să respecte
principiile dezvoltării durabile, plecând de la ecoturism, turism verde şi turism rural, până la turismul
de afaceri sau cel automobilistic.

2.1. Turismul şi mediul

Un număr tot mai mare dintre cei implicaţi, sub o formă sau alta, în activităţile de turism sunt
conştienţi de efectele provocate de dezvotarea turistică, de impactul acestor activităţi asupra populaţiei
şi ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouă şi zece ale secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea
turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea
echilibrului ecologic şi evită suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte impacte negative asupra
mediului.
Noţiunea de impact presupune analiza relaţiei turist - resursa turistică - produs turistic, care
se desfăşoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii şi
acţiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv.
Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:
• cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic;
19
Istrate, I.; Bran, Florica; Roşu, Anca Gabriela – Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed. Economică,
Bucureşti, 1996, p. 258.
• existenţa unei infrastructuri generale, care asigura circulaţia, accesul şi informarea;
• prezenţa unor structuri turistice de cazare, alimentaţie publică, agrement.
Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact, care pot
îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

Impactul politic

Este determinat de poziţia în politica turistică a guvernului privitoare la industria ospitalităţii,

care pentru cazul României considerăm că ar trebui să aibă următoarele direcţii:
• turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în viitor cu sprijinul statului;
• folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului naţional, cu asigurarea
protecţiei acestora;
• ridicarea calităţii amenajărilor turistice şi a serviciilor turistice şi prin îmbunătăţirea politicii de
resurse umane;
• modernizarea infrastructurii generale şi extinderea ei în folosul dezvoltării turismului;
• rolul şi dimensiunea sectorului privat în turism trebuie să fie mărite considerabil.
În cele ce urmează vom face o analiză a tipurilor de impact. Existenţa şi evoluţia omului, a
societăţii în ansamblul său sunt determinate de calitatea mediului. În acest sens mediul, definit prin
totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţile umane aflaţi în strânsă interacţiune,
influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă, de muncă şi perspectivele dezvoltării
societăţii
Desfăşurarea eficientă a activităţilor turistice presupune existenţa unui mediu înconjurător
adecvat, având calităţi superioare atât în privinţa condiţiilor naturale, cât şi a celor create de om.
Printre motivaţiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, de recreere, de odihna
activă într-un mediu agreabil, cu o natură nealterată: aer curat, apă, soare, zăpadă, linişte, peisaje
reconfortante. Altfel spus, mediul şi calitatea acestuia reprezintă condiţia fundamentală a desfăşurării
activităţilor turistice.
Amenajarea şi valorificarea prin turism a naturii şi a valorilor culturale, fără discernământ şi
la întâmplare, pot produce în timp şi spaţiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de
mediu.

Impactul social

Se manifestă prin influenţa pe care o are turismul asupra modului de viaţă tradiţional al
locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual şi profesional. În condiţiile în care modul
de viaţă socio-economic are tot mai acute tendinţe de generalizare şi uniformizare, păstrarea unor
elemente cu specific tradiţional, vor ocupa un loc important în viitorul aşezărilor incluse în activităţi
turistice.
Acestea reprezintă căile de păstrare a unei identităţi socio-culturale, de dobândire a unei
personalităţi distincte în cadrul turistic local, naţional şi chiar mondial. Această valorificarea prin
turism a patrimoniului natural şi cultural al unei zonei turistice prezintă ,în plan social, atât un impact
pozitiv, cât şi unul negativ.

Impactul pozitiv se exemplifica prin:

• creşterea şansei sociale şi profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii turistice
şi infrastructură generala;
• crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri (elevi, studenţi, etc.) şi femei;
• asigurarea şi dezvoltarea progresului social, de creştere a curăţeniei şi igienei publice, a
confortului general în localităţile turistice;
• scăderea diferenţelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor
realizate;
• dezvoltarea sentimentelor de înţelegere şi toleranţă deoarece schimburile interculturale între turişti
şi populaţia gazdă facilitează dispariţia barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale.
 Impactul negativ se poate materializa prin:
• perturbarea şi distrugerea treptată a modului de viaţă tradiţional, în cadrul structurilor sociale;
• acceptarea de către populaţia locală a unor influenţe negative în plan social.
Pentru populaţia din zonele rurale bunăoară, dezvoltarea în timp şi spaţiu a activităţilor
turistice poate conduce la renunţarea la modul de viaţă şi la ocupaţiile tradiţionale (pastorale,
silvicultură, artizanat şi mică industrie, etc.) în favoarea unor activităţi şi servicii turistice care aduc
venituri mai rapide şi mai importante.

Aceasta reprezintă o situaţie strălucită din Caraibe ce pune în valoare implicarea

comunităţii locale. Hotelul este situat în cea mai săracă parte din Antigua, în apropierea a
două plaje frumoase. Din cauza iniţiativelor proprietarilor şi a managerilor hotelului, ce au
asigurat comunitatea locală de beneficiile turismului, nu este nevoie de chei la camerele
turiştilor. Clienţii hotelului Curtin Bluff sunt liberi şi în siguranţă într-un mediu ce este în
plus şi prietenos din cauza comunităţii sale locale. Conform spuselor managerului Rob
Sherman “noi avem grijă de sat şi ei au grijă de noi”. Hotelul are un grad de ocupare de
85% anual şi este unul din cele mai de succes din Caraibe. Curtin Bluff finanţează studiile
în străinătate a 5 copii băştinaşi din fondurile alocate satului (la un cost de 100.000$). În
fiecare an, trimite 15 dintre angajaţii în funcţii superioare peste hotare pentru cursuri de
perfecţionare. Angajaţii sunt bine plătiţi şi, în mod excepţional, beneficiază de un fond de
pensionare. Schimbarea conducerii se face rar (mulţi sunt acolo de 30 de ani) şi 75% din
afaceri se repetă. Curtin Bluff încurajează şi comunitatea locală să preia activităţi pentru
salvarea şi înfrumuseţarea mediului. Tinerii sunt încurajaţi şi răsplătiţi pentru fiecare
copac pe care îl plantează. Hotelul foloseşte fonduri pentru a le oferi tinerilor din sat
şansa de a se antrena pentru tenis de câmp - mulţi au devenit antrenori la hotel şi astfel
comunitatea furnizează principalele “talente” ale insulei în acest domeniu.
Acest exemplu din Caraibe aduce o altă lumină în înţelegerea dezvoltării de
durată. Aici nu este vorba doar de responsabilitatea guvernului sau a noilor turişti, de
parcuri naţionale sau de parcuri de animale. Este vorba şi despre populaţia locală şi
legăturile dintre aceasta şi sectorul privat.

Impactul economic

Materializat prin dezvoltarea locală şi regională a localităţilor mai puţin favorizate sub
aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizează în volumul determinat de
cheltuielile turistice.
Din acest punct de vedere măsurarea impactului economic poate ţine seama de trei elemente:
• impactul direct care evidenţiază efectele primei runde de circuit
monetar provenit de la turist;
• impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adiţionale cauzate de recircularea
unităţii monetare iniţiale a turistului;
• impactul indus (stimulat) comensurează efectele derivate cauzate de angajaţii unei firme
turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte sectoare de afaceri.
În această situaţie impactul economic total este egal cu efectele impactului indirect plus
impactul indus al cheltuielilor turistului. În mod logic efectul multiplicator al turismului (K) este
exprimat prin însumarea celor trei impacturi, raportate la impactul direct:

impactul _ direct + impactul _ indirect + impactul _ indus

K=
impactul _ direct

Rezultă că orice cheltuială iniţială a unui turist trece prin numeroase runde; asemănător cu
impactul provocat de o piatră aruncată într-o oglindă liniştită de apă, suma iniţială a cheltuielilor
turistului reverberând, răspândind cercuri concentrice tot mai largi, dar şi din ce în ce mai puţin
sesizabile, în economia unui areal turistic.
Privind din acest unghi, se pune problema dezvoltării unui sector turistic durabil. Conceptul
de turism durabil este de dată mai recentă, fiind determinat de procesul de creştere a populaţiei, de
dorinţa de ridicare a nivelului trai ca şi de cunoaşterea capacităţii de suport a mediului.
Dezvoltarea durabilă se bazează pe următoarele principii esenţiale:
• stabilirea limitelor ecologice, a standardelor şi normelor de consum, cu reducerea consumurilor
nejustificate;
• redistribuirea activităţii economice şi realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esenţiale ale
vieţii, şi în acelaşi timp creştere economică;
• menţinerea unui optim de populaţie, creşterea demografica fiind în concordanţă cu potenţialul
ecosistemelor exploatabile;
• conservarea resurselor de bază şi păstrarea arealelor naturale care susţin patrimoniul genetic al
florei şi faunei;
• acces legal la resurse, creşterea efortului tehnologic şi folosirea raţională a acestora;
• stabilirea unei rate minime de exploatare şi de consumare a resurselor aşa zise “inepuizabile”;
• controlul comunitar, rolul comunităţii locale asupra luării deciziilor de - dezvoltare locală;
• asigurarea unui management al tuturor resurselor care să pună accent pe calitate.
Pornind de la punctele cheie ale dezvoltării durabile, impactul activităţilor turistice presupune
următoarele:
• creşterea viabilităţii unor localităţi cu resurse naturale reduse;
• utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări turistice corespunzătoare;
• creşterea veniturilor băneşti ale locuitorilor în condiţiile reducerii păşunatului şi a exploatărilor
silvice;
• creşterea puterii economice a localităţilor, prin obţinere de noi venituri din noi taxe şi impozite
locale;
• încurajarea activităţilor tradiţionale, mai ales a acelora cu caracter artizanal şi de mică industrie
tradiţională ;
• dezvoltarea unui comerţ specific bazat pe produsele economice locale şi meşteşugăreşti;
• veniturile obţinute din turism şi comerţul specific acestui cadru, pot contribui la susţinerea
acţiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de refacere ecologica a peisajelor valoroase;
• aportul de profit şi devize - ca urmare a activităţilor de primire, găzduire, transport şi alimentaţie
publică – vor reprezenta o contribuţie importantă în planul dezvoltării locale.
Dar dezvoltarea economică are şi repercusiuni negative, mai ales când se depăşesc anumite
limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant.
Prezenţa reliefului variat, cu suprafeţe împădurite sau vegetaţie apreciabilă reprezintă
modalitatea cea mai simplă de reducere şi răspândire a factorilor poluanţi. Important este ca
exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră, cărbune, petrol, sare, etc.) dintr-o zonă să se facă
raţional, pentru a păstra şi permanentiza un potenţial natural atractiv şi valoros, ca şi pentru: reducerea
efectelor de poluare naturală şi antropică, prevenirea fenomenelor de deşertificare ori de degradare a
apelor, solului şi vegetaţiei, menţinerea unui climat plăcut şi stabil, în scopul menţinerii şi păstrării
atractivităţii peisajului.
Pădurea are şi ea un rol deosebit în bilanţul căldurii, în acumularea, curăţarea, reglarea
distribuţiei resurselor de apă, reducerea acţiunii vânturilor puternice, în formarea solurilor şi
permanentizarea unor nişe ecologice de floră şi faună.
Impactul negativ al activităţilor economice este exprimat de:
• presiunea asupra exploatării resurselor;
• distrugerea treptată a mediului înconjurător;
• utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe calitativ, la consum mare de
materii prime şi energie, precum şi la creşterea poluării prin produse secundare.
 Impactul cultural

Este dominat de relaţia dintre turişti şi populaţia locală, care nu este întotdeauna benefică în
plan local.
Aspectele pozitive sunt date de:
• dezvoltarea şi revigorarea tradiţiilor culturale şi religioase;
• diversificarea formelor de artizanat;
• favorizarea creşterii interesului populaţiei locale pentru păstrarea şi conservarea obiectivelor de
interes turistic, naturale şi culturale, care astfel pot fi valorificate;
• iniţierea unor noi acţiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mănăstiri, cu scopul satisfacerii
sentimentului de sacralitate creştină, de respect faţă de valorile morale.
Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apariţia lor se face simţită după un interval relativ
mai lung de timp:
• apariţia de schimbări a mentalităţilor, a valorilor morale sub influenţa turiştilor, păstrarea unor
obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiştilor, apariţia kisch-ului;
• adaptarea şi copierea de către rezidenţi a unor atitudini şi comportamente noi, atribuite turiştilor;
• apariţia unor potenţiale conflicte şi antagonisme, atunci când turismul devine fenomen de masă,
suprasaturat, şi conduce la dispariţia sentimentului de mândrie faţă de propria cultură;
• creşterea costului vieţii, dezvoltare ultrarapidă a modelului societăţii de consum, distrugerea
treptată a spontaneităţii sociale, pe plan local.

Impactul turistic

Turismul este o industrie care permite încasări în moneda naţională precum şi în valută, şi
care contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale creând noi locuri de munca. El diferă de alte
industrii prin aceea că clientul se deplasează în ţara sau zona turistică dorită, pentru un anume produs
turistic.
Derularea activităţilor turistice necontrolat, aleator, fără luarea în calcul a standardelor de
amenajare şi exploatare poate conduce la degradarea mediului şi a resurselor turistice. Aceste aspecte
sunt influenţate de două mari grupe de factori20:
‰ factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice(industria, agricultura, transporturile
şi alte domenii de activitate);
‰ factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism şi agrement.
Chiar dacă activităţile turistice nu agresează mediul, precum unităţile industriale, nu se poate
ascunde faptul că şi turismul are influenţe negative asupra mediului ambiant.
Impactul pozitiv este reprezentat de:
• creşterea numărului de unităţi de cazare, îndeosebi în aşezările urbane şi rurale defavorizate;
• sporirea numărului de unităţi de alimentaţie publică, prin sprijinirea iniţiativelor locale pentru
valorificarea bucătăriei tradiţionale şi utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi,
produse de carne, legume şi fructe, etc.);
• crearea condiţiilor de agrement-divertisment adecvat şi diversificat, care de asemenea poate pune
în valoare resursele locale (cai, caleşti, sănii, bărci, instalaţii tradiţionale de agrement, tarafuri,
orchestre şi fanfare, etc.);
• dezvoltarea unui comerţ specific cu produse de artizanat, albume, pliante, hărţi, ghiduri,
diapozitive, CD-uri, etc.;
• modernizarea principalelor căi de comunicaţie şi de acces spre punctele de interes turistic;
• activităţile turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care să se integreze ambiental şi
situate la preţuri rezonabile;
• oferă şansa creşterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din turism, îndeosebi a
ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi străine;

20
Istrate I., Bran Florina, Roşu Anca Gabriela – Economia turismului şi mediul înconjurător,
Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p.244.
• crearea condiţiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot
parcursul anului, cu evitarea aglomeraţiei din sezonul turistic;
• creşterea veniturilor locale şi generale, prin încurajarea de noi investiţii în turism.
Impactul negativ este determinat în primul rând de acţiunea distructivă a turiştilor asupra
resurselor turistice. Acţiunile distructive – în multe cazuri inconştiente, datorată în special lipsei de
educaţie turistică şi ecologică - pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la care se
conturează o evidentă concentrare turistică şi în condiţiile în care dotările şi amenajările turistice nu
corespund cerinţelor de protecţie a mediului.
Ele sunt provocate de:
- circulaţia turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra
solului, vegetaţiei, perturbării faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declanşarea de incendii,
împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând până la dispariţia unor specii.
Circulaţia turistică necontrolată, în grupuri mari, are influenţe negative şi asupra obiectivelor
culturale;
- lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele şi traseele
de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulări de deşeuri,
gunoaie, etc.;
- distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea şi circulaţia în locuri interzise, cu
abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de: gaze de
eşapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensă circulaţie turistică, aglomerarea
parcărilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;
- exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valenţe turistice (ape minerale, nămoluri, gaze
de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ş.a.). Se impune limitarea exploatării acestor resurse în raport cu
valoarea rezervelor omologate, cu asigurarea unei exploatări raţionale. Un rol important îl are
respectarea perimetrelor hidrogeologice şi a normelor sanitare de protecţie a hidrozăcămintelor cu
valoare balneară;
- structurile turistice de primire, alimentaţie publică nu prezintă dotări de folosire a energiei
alternative, a reciclării şi epurării apelor utilizate, a depozitării şi compostării gunoaielor.
În condiţiile dezvoltării activităţilor turistice într-un ritm rapid, fenomenul de impact negativ
poate fi exprimat şi prin:
- tendinţa de extindere a structurilor şi serviciilor turistice, în loc de utilizare complexă a
dotărilor existente;
- creşterea gradului de urbanizare a localităţilor;
- afluxul extins de turişti conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente şi
diversificarea formelor de poluare.
În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervaţii şi parcuri naţionale,
se pune problema dezvoltării unui turism controlat şi dirijat (ecoturism).
Activităţile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanţă cu
capacitatea de încărcare ecologică şi cu particularităţile ecosistemelor existente. Amenajarea şi
valorificarea turistică adecvată şi prudentă, ca şi gestionarea eficace trebuie să devină punctul
forte pentru păstrarea integrităţii ecologice a unor astfel de resurse.
Principiul director al dezvoltării turismului într-o astfel de zonă protejată trebuie să fie acela
de exploatare echilibrată a tuturor resurselor naturale, umane şi culturale, într-un mod care să asigure
satisfacţii deosebite turiştilor şi posibilităţi de dezvoltare echilibrată şi durabilă a aşezărilor turistice
aferente. Deşi la prima vedere activităţile turistice sunt poate cel mai puţin poluante, totuşi în timp ele
conduc treptat şi la poluarea mediului înconjurător.
Pe primul loc se situează dezvoltarea excesivă pe orizontală sub influenţa directă a creşterii
populaţiei şi a creşterii mediului urban, cu dispariţia terenurilor naturale şi a pădurilor, şi nu în ultimul
rând a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. În al doilea rând, circulaţia turistică intensă,
cu vehicule particulare, în exces de viteză, generează mai multe forme de poluare (a aerului, sonoră,
tasarea solului, ş.a.). Evaluarea impactului turismului asupra cadrului natural se traduce prin
prezentarea principalelor efecte nedorite care se pot produce şi care influenţează echilibrul ecologic,
al ecosistemelor componente.
De asemenea, nu trebuie uitat că turismul este legat în dezvoltarea sa – în virtutea efectului
multiplicator al activităţilor turistice - de industrie şi agricultură, care practicate în/sau apropierea
ariilor protejate conduce la modificări ireversibile asupra mediului înconjurător.
Încercările de reducere a impactului negativ, respectarea cerinţelor de protecţie a mediului,
acordarea unui sprijin real unor astfel de activităţi, realizarea unor colaborări multidisciplinare pot
deschide calea dezvoltării durabile a oricărei forme de turism21.

21
Subcapitol preluat din Nistoreanu, P. – Ecoturism şi turism rural, Ed. A.S.E., Bucureşti, 1999.
 Ce se întâmplă cu marea la Praia do Forte?
Studiu de caz

În urmă cu 15 ani, 1500 de oameni, ce locuiau în orăşelul de pe coasta Braziliei numit

Praia do Forte, nu aveau electricitate, iar accesul spre interiorul continentului se realiza cu
ajutorul unui mic drum de lemn. Între timp, la o depărtare de 6000 de mile de-a lungul coastei
braziliene, câştiga teren din ce în ce mai mult dezvoltarea litoralului. Datorită instalării
electricităţii, construirii unui pod şi a unei autostrăzi, sosirea turismului în Praia do Forte a fost
de neevitat. Din fericire, legislaţia şi regulile au ajutat la ghidarea dezvoltării ca să nu se
distrugă mediul înconjurător. Praia do Forte ilustrează o dezvoltare de succes şi protejare a
unei coaste de litoral ecologice în sânul comunităţii locale. În 1996, Praia do Forte a câştigat
Premiul pentru Turism cu protejarea Mediului oferit de SENAC, o organizaţie non-profit de
educaţie din Brazilia, deoarece a folosit ecoturismul ca o unealtă în conservarea ecologică a
zonei.
Adăpostit între palmieri, în partea de nord a plajei braziliene, se află hotelul staţiunii
Praia do Forte. Două aspecte fac deosebit acest hotel: în primul rând este un suporter al
conservării naturii reflectat în ajutorul oferit la înfiinţarea Departamentului de Mediu ai căror
angajaţi sunt biologi; în al doilea rând, participă la un proiect de protejare a cinci specii de
broaşte ţestoase marine.
Din 1979 nu a mai existat nici un efort de proteja populaţiile de broaşte ţestoase a
căror număr s-a micşorat datorită vânatului broaştelor ţestoase femele care îşi depuneau
ouăle, datorită consumului de ouă de broaşte ţestoase, precum şi a folosirii iraţionale a plajei
şi degradării mediului înconjurător.
Institutul Federal Brazilian pentru Mediu a început o cercetare în 1983 şi a construit o
staţie în zonă. În zilele noaste, staţia este birou central, conducând eforturile a 200 de
angajaţi din 22 de staţii răspândite de-a lungul coastei braziliene, majoritatea lucrătorilor fiind
pescari localnici.
Campanile de educare au fost organizate pentru comunităţile locale ca să promoveze
grija şi suportul pentru protejarea mediului. Lucrând ca păzitor de broaşte, fiecare pescar
localizează şi monitorizează cuiburile de-a lungul unei zone de 3 mile de plajă. Unele ouă
sunt transferate în incubatoarele staţiilor locale, însă ouăle găsite de-a lungul celor 13 mile de
plajă din Praia do Forte nu se transferă. Protejată şi monitorizată, această plajă deţine cea
mai mare concentrare de cuiburi.
La sediul central, turiştii şi localnicii pot observa broaştele testoase foarte colorate
conform celor 4 stadii diferite de viaţă. Această experientă creşte dorinţa de a acorda ajutor
conservării habitatului acestor animale. Proiectul de protejare a cuiburilor ajută la îndeplinirea
scopului unui alt proiect de cercetare ce se ocupă cu eliberarea miilor de pui de broşte
testoase în mare.turiştii generează fonduri pentru aceste proicte prin cumpărarea de produse
inscripţionate cu numele programului (TAMAR) ca de exemplu tricouri, pixuri, brelocuri
realizate de populaţia locală.
Azi, protejarea frumuseţii şi diversităţii zoneis-a aliat cu dezvoltarea turismului o
potentială reţea de durată. Populaţia locală este capabilă să-şi menţină conservate tradiţiile şi
obiceiurile: localnicii încă pescuiesc, copiii încă vânează ouă de broaşte ţestoase, însă acum
le aduc la laboratoarele staţiilor locale.
Micile afaceri se bazează pe dolarii turiştilor. Aceştia sunt plimbaţi într-un mediu
nepoluat. Eliberat de predatori umani şi nepoluat, mediul ajuta la supravieţuirea broaştelor
testoase marine. La rândul lor, acestea generează ajutor pentru protejarea zonei atâta timp
cât rămân frumoase ceea ce constituie principala atracţie turistică a regiunii.

2.2. Forme ale turismului durabil

Dezvoltarea turistică durabilă nu este doar un concept dezbătut, completat sau reformulat în
cadrul conferinţelor purtate pe aceasta temă. Necesitatea protejării bogăţiilor naturale, sociale şi
culturale care constituie patrimoniul comun al umanităţii şi a satisfacerii nevoilor turiştilor şi
populaţiei locale a generat apariţia în practică a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile,
cerinţele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în forme ale turismului cum ar fi : ecoturism, turism
rural sau turism cultural. Aceste forme sunt expresia dorinţei ca turismul să reprezinte nu numai în
prezent un factor pozitiv şi dinamic de dezvoltare şi o soluţie practică de păstrare nealterată a
mediului.
Din definiţia dată însă la începutul acestui capitol turismului durabil rezultă că toate formele
de turism (nu numai cele enunţate anterior) ar trebui să respecte principiile dezvoltării durabile şi deci,
implicit, principiile turismului durabil:
♦ activitatea turistică trebuie iniţiată cu mijloace proprii ale comunităţii locale, iar aceasta
trebuie să-şi menţînă controlul asupra dezvoltării turistice;
♦ turismul trebuie să ofere rezidenţilor locuri de muncă care să ducă la îmbunătăţirea
calităţii vieţii comunităţilor locale şi trebuie realizat un echilibru între activităţile
economice deja existente în zonă şi activitatea turistică;
♦ trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: naţional, regional şi
local, bazat pe standarde internaţionale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile
directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activităţi
turistice, cât şi limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;
♦ trebuie realizate programe educaţionale şi training pentru îmbunătăţirea managementului
în domeniul protecţiei resurselor naturale şi culturale22.
Dezvoltarea turistică durabilă, prin formele sale practice, conciliază interese şi obiective
antagoniste, favorizează parteneriatul şi cooperarea între decidenţi, operatori şi consumatori şi
promovează interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.
Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este încă confundat sunt
prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie reţinut însă este faptul că, plecând de la
oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie să conţînă ideea de
durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul ştiinţific, turismul cultural sunt doar "avangarda"
formelor de turism durabil.
Deşi industria turistică acordă mai mare importanţă problemelor legate de mediu şi tot mai
multă atenţie turismului durabil, diferenţele dintre bunele intenţii exprimate de oameni atunci când
sunt supuşi cercetărilor şi ceea ce ei vor face efectiv în vacanţe, nu ar trebui subestimate. Nu există
nici un dubiu că turismul, dacă este bine planificat şi condus, poate ajuta la generarea veniturilor
pentru populaţia locală şi poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursă majoră pentru multe
arii şi numeroase ţări din lume. Patrimoniul mondial, cultural şi natural de exemplu atrage acum
vizitatori din toată lumea şi poate deveni motorul dezvoltării locale. Dar mai multă atenţie trebuie
acordată impactului fizic şi cultural al turismului de masă inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo
unde se manifestă supraaglomerarea. Un exemplu în acest sens îl reprezintă studiul de caz prezentat
mai jos.

22
Jamieson, W; Noble,A – A manual for sustainable tourism destination management, CUC – UEM, Project,
AIT, 2000, preluat din www.gdrc.org/ucm/eco-tour/whatis-sustour.html.
 Program de turism cu impact scăzut în comunitatea Q’eqchi’es
din Alta Verapaz, Guatemala

Încă din 1990, Proiectul Eco-Quetzal (PEQ) a contribuit la protejarea habitatului

pădurilor umede Quetzal din Munţii Alta Verapaz, una din cele mai sărace zone din
Guatemala.
Sărăcia, lipsa alternativelor de venit şi creşterea populaţiei au dus la
transformarea pădurilor în culturi de porumb. PEQ acoperă o zonă de 200 km2 cu 80 de
proprietari. Pădurea este locuită de maimuţe, salamandre, orhidee şi o varietate de
plante medicinale. Cele 37 de sate ce înconjoară pădurea sunt foarte sărace, au o mare
nevoie de servicii medicale şi se confruntă cu o înaltă rată de natalitate. La o altitudine
de 2500 de metri, zona nu este electrificată, nu are apă potabilă, comunicarea sau
accesul vehiculelor sunt aproape imposibile.
Ca şi alte grupuri de oameni din Guatemala, locuitorii au fost mutaţi din zonele
joase cu pământ mai fertil în zonele înalte ale munţilor. Fiind în mod tradiţional fermieri,
familiile se bazau pe recoltele sezoniere de porumb, fasole sau malanga. Datorită
creşterii ratei natalităţii, acest sistem cultural nu mai este valabil şi pune o problemă
spinoasă pădurii, principala resursă a munţilor.
Luând în considerare acuta nevoie pentru surse suplimentare de venit, dar şi
marea cerere pentru destinaţii turistice speciale şi interesante, PEQ a decis
implementarea unui program numit “Aventuri în pădurea cu nori”. Este primul program
din Verapaz ce a fost dezvoltat în familiile locale. Acestea au participat la cursuri ce au
vizat gătitul, igiena, întâlniri cu ghizii ce vor conduce turiştii în pădurea tropicală.
S-a constituit un Comitet implicat în luarea deciziilor pentru program, incluzând
tipurile de servicii şi preţurile aferente. Publicitatea a fost făcută prin intermediul tour-
operatorilor, agenţiilor de turism, şcolilor spaniole şi al restaurantelor (fluturaşi,
calendare, postere). Astfel, numărul vizitatorilor a crescut de la an la an, iar profilul
acestora este schimbător (de la turistul de 25 de ani interesat de cultura Maya şi natură
la turistul de 32 de ani, profesionist interesat de Panorama Quetzal). Această schimbare
indică faptul că programul a câştigat o audienţă din ce în ce mai mare şi o imagine ce
atrage mai mulţi turişti în materie de servicii.
Privirea pădurii este cea mai reuşită în sezonul umed, între februarie şi iunie. În
timpul celorlalte luni, se organizează cursuri de prelucrare a obiectelor autohtone
(artizanat) de către femeile din comunitate.
Din cauza faptului că din 80 de familii numai 20 au putut primi turişti fiindcă
aveau în proprietate pădure virgină, au apărut conflicte între familii, diverse gelozii şi
opinii nu prea bune despre turişti. S-a hotărât crearea unui fond constituit din contribuţia
fiecărui turist (20 Quetzales) ce va fi dat în folosul comunităţii (pentru construirea de şcoli
ş.a.). Problemele dintre localnici şi vizitatori în ceea ce priveşte aspectele culturale şi
sociale sunt rezolvate cu ajutorul teatrului popular. În mici piese de teatru jucate de
persoane PEQ sau voluntar, sunt abordate diverse teme despre mâncare, idei de igienă,
sănătate şi confort. Teatrul motivează familiile să îşi exprime opiniile şi ajută PEQ să
înţeleagă dinamica socială a comunităţii.
PEQ a început să investească în turismul cu impact scăzut în 1997. Familiile din
două comunităţi au primit turişti în casele lor, unde aceştia au trăit experienţa vieţii
zilnice a populaţiei Maya. PEQ lucrează cu comunitatea Q’eqchi’es în satele lor pentru a
promova folosirea de durată a resurselor naturale prin identificarea unor surse
alternative de venit ca de exemplu agricultura de durată şi arta meşteşugărescă, precum
şi creşterea grijii pentru valoarea pădurii prin educaţia privind mediul înconjurător şi
programe de cercetare şi monitorizare. Pe viitor, familiile au decis să nu mai taie
pădurea ce o deţin pentru a câştiga beneficii de la vizitatorii străini. În 1999, numărul
familiilor participante a crescut, iar, în prezent, PEQ încearcă să se extindă şi în alte
comunităţi. Un produs al programului pentru turişti este crearea unui circuit prin întreaga
regiune. Prin promovarea întregii regiuni se speră să se atragă mai mulţi turişti în zona
împădurită.
 Relaţia dintre industria turismului şi patrimoniul mondial este de aceea delicată pentru că
turismul este totodată un argument puternic pentru stabilirea bunurilor patrimoniului mondial. Dacă
lumea nu mai poate suporta consecinţele sociale şi ecologice ale numărului de vizitatori aduşi în zone
ce intră în patrimoniul mondial, atunci mult mai multă atenţie va trebui acordată aducerii
patrimoniului mondial, cultural şi natural la oameni.
O primă alternativă sugerată de UNESCO (pentru turismul de masă) este dezvoltarea
parcurilor tematice. Acestea se bucură deja de succes, notabil fiind cel al Corporaţiei Walt Disney.
Deşi datele despre provenienţa şi profilul vizitatorilor parcurilor Disney sunt considerate aproape
secrete comerciale, se pare că aceste parcuri au ţinut milioane de oameni departe de alte destinaţii
unde probabil ar fi provocat mult mai multe pagube. Expansiunea acestor centre de la originalul
Disneyland din Los Angeles, California (1955) în Florida şi alte colţuri ale SUA (1971), la Tokyo
(1983) şi recent la Paris (1992) garantează deturnarea unor fluxuri turistice.
În ciuda criticilor aduse parcurilor tematice pentru caracterul lor total artificial, nu există nici
un dubiu că ele furnizează un tip de turism pe care milioane de oameni îl practică. Aceste parcuri sunt
foarte atent proiectate şi datorită izolării lor de comunităţile din împrejurimi, asemenea parcuri
contribuie foarte puţin la contaminarea culturală a populaţiei locale care adesea se plânge că singurul
dezavantaj îl reprezintă slujbele slab plătite din sectorul terţiar.
A doua alternativă la turismul de masă sugerată de specialiştii UNESCO nu este chiar
complet diferită de prima şi se bazează pe continua dezvoltare a tehnologiei computerelor care va face
posibilă “vizitarea virtuală” a zonelor cuprinse în patrimoniul mondial. Aceasta înseamnă că tehnicile
remarcabile folosite până acum doar de piloţii militari şi astronauţi vor deveni accesibile pentru
milioane de căutători de aventuri. Ei vor putea să “zboare” în jurul lumii prin simpla vizitare a site-
ului “Reality Park”, purtarea unui coif şi a unor mănuşi cu sofisticate fibre optice, stimulatori audio şi
olfactivi. Sistemele realităţii virtuale fac astăzi din filmele tridimensionale un mare hit în parcurile
tematice.
Viitorul dezvoltării durabile depinde de restructurarea economiei globale şi necesită
schimbări majore în comportamentul uman, în sistemul de valori şi stilul de viaţă. “Nu mai putem
pretinde că turismul este unul dintre cele mai bune moduri de a realiza dezvoltarea durabilă locală,
când el este mai degrabă antidotul dulce-amar al dezvoltării durabile de oriunde”.23 Patrimoniul
mondial, cultural şi natural trebuie folosit cât mai bine pentru a sensibiliza oamenii în ceea ce priveşte
importanţa construirii de legături între natură şi cultură, între culturi diferite.

De reţinut la final

™ Conceptul dezvoltării durabile a pătruns în toate domeniile vieţii economice şi sociale, inclusiv în
domeniul turismului. Orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile:
de la ecoturism, turism rural, turism cultural până la turism de afaceri şi congrese sau turismul
automobilistic.
™ Impactul activităţilor turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural şi varietatea
potenţialului turistic, de existenţa unei infrastructuri generale, de prezenţa unor structuri turistice
de cazare, de alimentaţie, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai
multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, ş.a.), care pot îmbrăca forme pozitive
sau negative de manifestare.
™ Obiectivele, principiile, cerinţele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în ecoturism, turismul
rural, turismul cultural, ş. a., aceste forme fiind expresia dorinţei ca turismul să reprezinte un
factor pozitiv şi dinamic de dezvoltare economică şi o soluţie practică de păstrare nealterată a
mediului.

23
Bernd von Droste – “Tourism, World Heritage and sustainable development”, în cadrul 2nd Pan-European
Colocvy on Tourism Environment, Bucureşti, 1992.
 Întrebări de autoevaluare

1. Definiţi turismul durabil.

2. Care sunt tipurile de impact ale activităţii turistice asupra mediului?
3. Enumeraţi efectele negative ale turismului asupra mediului.
4. Enumeraţi efectele pozitive ale activităţii turistice asupra mediului.

Comunitatea din Pădurea Maya (Belize) ce se bazează pe ecoturism

Studiu de caz

Asociaţia de Ecoturism din Toledo (TEA) are propria sa filosofie. TEA a fost fondată
în 1990 de un grup din districtele Toledo, Garifunas şi Creoles. Rezidenţii doreau să implice
în turism satele lor şi să găsească o cale de a creşte veniturile lor prin acest tip de activitate.
Ei au contactat un om de afaceri din Punta Gorda care era implicat în turism cu
propira sa casă. De la această întâlnire a venit ideea constituirii unui sistem de case de
oaspeţi în satele localnicilor, programul numindu-se “case de oaspeţi ţărăneşti şi eco-
poteci”. Acesta s-a dezvoltat şi a dat rezidenţilor oportunitatea de a participa la planificarea,
managementul, beneficiile şi controlul ecoturismului în satele lor. Odată cu dezvoltarea
turismului în zonă, o prioritate importantă a asociaţiei cinstituite a fost de a controla turismul
în comunităţi pentru a nu avea efecte negative asupra vieţii şi culturii satului.
Astfel, filosofia TEA este ca fiecare comunitate să aibă o capacitate de primire a
unui număr de turişti pe care îl poate susţine. Pentru a nu fi suprapopulate, a trebuit
dezvoltat un sistem în care fiecare sat să muncească prin rotaţie aşa încât turiştii ce
vizitează zona să fie împărţiţi între sate. Când turiştii sosesc la Oficiul TEA din Punta Gorda,
fiecărui sat îi vine rândul la primirea turiştilor. Odată ce un sat a primit un grup, îşi aşteaptă
rândul până când toate celelalte sate au primit vizitatori. În acest fel veniturile din turism
sunt împărţite şi aşa se întâmplă şi cu impactul.
În fiecare oraş, diferite familii participă la programul caselor pentru oaspeţi,
preparând mâncarea pentru aceştia, aşteptându-I, servind ca ghizi şi în unele cazuri fiind
povestitori, dansatori sau muzicieni. O dată ce o familie şi-a îndeplinit serviciul la bucătărie,
ea reia acelaşi serviciu numai după ce toate celelalte familii l-au îndeplinit.
Un alt scop este ca această rotaţie să minimizeze conflictele între comunităţi şi între
rezidenţi, astfel încât să nu se întâmple ca o familie să monopolizeze casa de oaspeţi. În
acest fel, fiecare familie nu munceşte în plus, nu este supraexpusă la activitatea turistică şi
nu îşi sacrifică pentru turism celelalte activităţi.
Casele de oaspeţi sunt construite din lemn local, iar turiştii consumă mâncăruri
tradiţionale şi au oportunitatea să participe la activităţile satului. O potenţială consecinţă
negativă rezultată din experientele oferite turiştilor ce vizitează comunitatea este că orice
manifestare culturală incluzând dansuri, poveşti, muzică, meşteşuguri are un preţ. Această
valoare monetară se adaugă astfel tradiţiilor culturale care pot să-şi piardă din semnificaţia
spirituală şi culturală, ele putând uşor deveni simple produse ce se pot vinde.
În concluzie, cel mai important aspect al programului iniţiat de TEA este că încearcă
să distribuie cât mai corect şi uniform veniturile provenite din turism. TEA crede că turismul
poate să suplimenteze veniturile populaţiei, dar această activitate trebuie să fie
complementară activitătilor tradiţionale ce se desfăşoară în sate. În acest context turismul
reprezintă o diversificare a activităţilor comunităţii în loc de a înlocui o activitate cu o alta.