Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului AE

CONSIDERAREA TURISMULUI GASTRONOMIC

DREPT O COMPONENTĂ A DEZVOLTĂRII LOCALE SUSTENABILE
Dan Mihnea Diaconescu 1, Remus Moraru2 și Gabriela Stănciulescu3*
1)2)3)
Academia de Studii Economice din București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoricul articolului

Diaconescu, D.M., Moraru, R. and Stănciulescu, G., Primit: 7 iunie 2016
2016. Considerations on Gastronomic Tourism as a Revizuit: 2 august 2016
Component of Sustainable Local Development. Acceptat: 13 septembrie 2016
Amfiteatru Economic, 18(Special Issue No. 10),
pp. 999-1014

Rezumat
Turismul este o activitate multilaterală cu legături în componente economice,
sociale și de mediu sustenabile. În primul rând, acest studiu analizează percepţia
localnicilor asupra dezvoltării turismului şi examinează factorii care influenţează sprijinul
pentru dezvoltarea turismului sustenabil. În al doilea rând, studiul se referă la Turismul
Bazat pe Comunitate (Community Based Tourism ‒ CBT) și la impactul său pozitiv asupra
dezvoltării turismului; CBT este conectat la capacitatea comunităţii de a se proteja de
ameninţări şi de a negocia calitatea dezvoltării turismului. În al treilea rând, dezvoltarea
turismului gastronomic este văzută ca o interacţiune între dezvoltatorii din afară și
populaţia locală care realizează, în ultimă instanţă, un dialog sustenabil pentru dezvoltarea
turismului. De obicei, parteneriatele stabilite între localnici şi dezvoltatorii de turism din
afară au început cu rezistenţa iniţială din partea localnicilor şi au condus la următoarele
secvenţe de atitudini: întruniri la primărie, organizaţii formale de localnici, reclamaţii,
demonstraţii publice și acţiuni în justiţie. Prin examinarea istoricului acţiunilor colective în
comunităţile cuprinse în studiu se creează un cadru al dezvoltării sustenabile a turismului
rural pentru a se înţelege relaţia dintre impactul turismului, dezvoltarea sustenabilă și
identitatea populaţiei. Documentarea arată că localnicii consideră turismul ca factor de
dezvoltare. Mediul natural, economic şi social cultural, ca și infrastructura, vârsta, sexul şi
educaţia sunt factori care influenţează dezvoltarea sustenabilă a turismului şi a turismului
gastronomic.

Cuvinte-cheie: turism, comunitate locală, gastronomie, durabilitate, mediu.

Clasificarea JEL: M19, M31, L83.

*Autor de contact, Gabriela Stănciulescu - cecilia.stanciulescu@gmail.com

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 769
AE Considerarea turismului gastronomic
drept o componentă a dezvoltării locale sustenabile

Introducere

Turismul poate aduce unei comunități atat avantaje, cât și dezavantaje. El

furnizează oportunitați pentru întreprinzătorii locali de a înființa firme de turism, care vor
contribui la îmbunătățirea standardelor de viață ale localnicilor. O trecere în revistă a
atuurilor turismului în relația sa cu mediul înconjurător și comunitățile locale identifică
următoarele:
• veniturile din taxele generate de turism pot fi folosite pentru îmbunătățirea
serviciilor și facilităților comunitare (Manda, 2007);
• stimulează dezvoltarea unor activități economice, cum ar fi agricultura, pescuitul și
meșteșugurile (Negru, 2005);
• stimulează dezvoltarea unor facilitați culturale și comerciale noi și îmbunătățite, ce
pot fi folosite atât de localnici, cât și de turiști;
• permite colectarea fondurilor necesare în vederea conservării monumentelor
naturale, arheologice și istorice, artei și tradițiilor culturale și, mai presus de orice,
contribuie la îmbunătățirea calității mediului (Giaoutzi, 2006);
• stimulează schimbările sociale care se produc ca urmare a evoluției economice și a
lărgirii cadrului de comunicare (Gillespie și Cousins, 2001).

1. Planificarea turistică

Planificarea turistică (Manente, Minghetti și Mingotto, 2014) are drept scop

stabilirea căilor de realizare a unor beneficii social-economice pentru societate, urmărindu-
se realizarea unei dezvoltări durabile a sectorului turistic prin protejarea mediului
înconjurător și a culturii locale. Pentru realizarea planificării, trebuie luate în considerare
toate componentele turismului, cum sunt atracțiile și activitățile turistice, transportul,
elementele de infrastructură și sistemul instituțional. Tocmai de aceea, strategia
colectivităților locale pentru dezvoltarea și afirmarea turismului se bazează pe câteva
obiective și măsuri de realizare a acestora. Printre cele mai importante obiective se află:
• Modernizarea infrastructurii de bază și a tuturor căilor de comunicație, unde
colectivitățile locale pot avea în vedere dezvoltarea infrastructurii și modernizarea
transporturilor, perfecționarea căilor de comunicație pe întreaga zonă, modernizarea și
dezvoltarea rețelelor de utilități;
• Promovarea imaginii comunității locale și consolidarea identității culturale,
multiculturale și spirituale, direcție care se poate realiza prin protecția, reabilitarea și
valorificarea patrimoniului turistic al comunității locale; susținerea vocației culturale și
promovarea valorilor și tradiților locale ale unei comunități locale la nivel național,
european și internațional;
• Îmbunătățirea și diversificarea serviciilor în comunitatea locală, prin ameliorarea
cadrului urban în scopul creșterii calității vieții locuitorilor la standarde europene. Este o
direcție strategică realizabilă prin valorificarea eficientă a resurselor umane implicate în
industria turismului; crearea condițiilor minime pentru ca locuitorii din colectivitatea locală
să obțină accesul la surse de venituri permanente în creștere, premisă esențială a
îmbunătățirii condițiilor de viață; realizarea unei infrastructuri sportive necesare dezvoltării
sportului de masă și de performanță; promovarea unei politici speciale privind reabilitarea
și consolidarea fondului de locuințe existent;

770 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului AE

• Asigurarea protecției și conservării mediului natural și antropic în concordanță cu

cerințele dezvoltării durabile a turismului presupune următoarele aspecte: îmbunătățirea
calității apelor de suprafață și a apei potabile; îmbunătățirea calității atmosferei și a
mediului de viață; conservarea și extinderea rețelei de arii protejate, parcuri, monumente ale
naturii, monumente istorice, spații verzi în comunitatea locală și în zonele învecinate;
implicarea și utilizarea mai eficientă a societății civile, mass-mediei locale și
învățământului de toate gradele în educarea populației în spiritul protecției mediului (Coroș,
2015);
• Pe lângă efecte pozitive, turismul are și efecte economice negative. De exemplu
intensificarea cererii pentru produsele agroalimentare ar putea afecta populația locală,
deoarece o cerere prea mare pentru astfel de produse poate duce la penurie (la epuizarea lor,
lipsa pentru populație). Bucătăria tradițională locală ar putea suferi modificări nedorite din
cauza apariției bucătăriei internaționale.
În virtutea „necesității“ unor amenajări rapide ar putea fi folosite și unele terenuri
agricole fertile, situate de-a lungul coastelor, în apropierea plajelor și deltelor fluviale.
Creșterea numărului celor care lucrează în turism, într-o anumită zonă, poate duce la
scăderea anumitor producții ale regiunii sau țării de destinație.
O altă categorie de efecte sunt cele sociale. Populația receptoare suferă efecte atât
pozitive, cât și negative când au contact cu persoane necunoscute (turiști), cu o altă
mentalitate, cu alte precupări și cu alte perspective de viață. Printre cele pozitive amintim
diferențierea structurii sociale prin: trecerea de la munca în agricultura la munca în industria
serviciilor, modernizarea agriculturii, dezvoltarea producției artizanale (datorită interesului
turiștilor pentru obiceiurile și cultura populației din zona vizitată) și, nu în ultimul rând, o
mai mică diferențiere a veniturilor. Un alt efect pozitiv se referă la modernizarea familiei
prin: apariția unui nou statut al femeii în familiile țărănești tradiționale și raporturi liberale
între părinți și copii. Turismul are ca efect și lărgirea orizontului de gândire a locuitorilor
din zonele receptoare: schimbarea atitudinii etnice și diminuarea prejudecăților cu caracter
național. În general o persoană dintr-o zonă receptoare este încântată de tot ce este nou,
curioasă să încerce lucruri pe care alții le-au încercat. Acest lucru nu are întotdeauna
implicații pozitive în viața sa sau a societății în care trăiește. Din acest punct de vedere
efectele sociale ale turismului nu sunt doar pozitive, ci și negative. Printre acestea se
numară:
• dezvoltarea atitudinilor de consum prin fenomene de patologie socială (prostituție,
alcool, droguri, delicvență etc.);
• dezintegrarea familiilor prin creșterea numărului de divorțuri și libertatea sexuală
abuzivă;
• polarizarea populației prin creșterea disproporțională a veniturilor, îmbogațirea celor
care transformă economia tradițională în servicii turistice și posibilități mai mari de
câștig, fără perfecționarea activității.
O ultimă categorie de efecte ale turismului sunt cele culturale. Atracțiile antropice
sunt importante pentru atragerea turiștilor și dezvoltarea acestui sector. De aceea unul din
efectele sociale se referă la dezvoltarea culturii regionale prin dezvoltarea artei populare, a
ansamblurilor artistice, a rețelei de muzee etc. Tot un efect pozitiv este și acela al
introducerii unei arhitecturi moderne în spațiul rural, a construcțiilor cu un grad mare de
siguranță în cazul sistemelor. În aceste construcții este necesară și binevenită totodată,
valorificarea arhitecturii locale și a materialelor de construcție tradiționale. Țările
receptoare de turiști au încercat să atragă cât mai mulți vizitatori prin accentuarea

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 771

AE Considerarea turismului gastronomic
drept o componentă a dezvoltării locale sustenabile

obiectivelor culturale și prin valorificarea cât mai eficientă a resurselor naturale, dar și
antropice. Acest lucru a avut implicații atât pozitive, cât și negative asupra populației și
mediului receptor.
Cu fiecare an, industria turismului are tot mai mare influenţă asupra economiei
mondiale. Turismul este un element integrator în comunicarea dintre oamenii de diferite
culturi, de diferite naţionalităţi şi religii. Numărul de turişti creşte anual şi aceasta conduce
la apariţia unor noi forme de turism și de noi direcţii. Aceasta include și turismul
gastronomic.
În timpul unei călătorii o persoană intră în contact cu istoria, tradiţiile, cultura,
natura și caractersiticile unei alte ţări. Într-un circuit gastronomic el ajunge să înţeleagă
lumea printr-un mod neconvenţional. Baza unui turism gastronomic este o motivaţie
cognitivă a călătoriei. Cunoscând oraşele, turiştii doresc să cunoască, în acelaşi timp, mai
mult despre trăsăturile bucătăriei naţioanale. Gastronomia este o sursă importantă a
identităţii ţării. Legătura dintre gastronomie şi turism sprijină creşterea numărului de turişti,
a duratei de şedere a acestora şi a profitului. Cateringul face ca turismul să sprijine
producătorii locali și promovează ideea importanţei unei hrane de calitate înaltă. Bucătăria
locală contribuie la ideea de loc turistic, de casă, de confort și siguranţă. Turismul
gastronomic devine din ce în ce mai popular. Oamenii cumpără circuite speciale pentru a
experimenta bucătăria unei alte ţări din lume. În plus, faţă de turismul gastronomic există
tipuri speciale ale acestuia cum ar fi turismul culinar sau turismul pentru mâncare și
agriturismul care sunt, de asemenea, de mare interes pentru cercetare.

2. Fenomenul turismului cultural şi al dezvoltării sale

Fenomenul turismului cultural se cunoaşte de mai multe secole, de când negustorii

călătoreau în străinătate pentru a cumpăra diverse condimente, vinuri şi alte băuturi. Totuşi,
termenul de „turism culinar” a fost introdus de Lucie Long, profesor la Universitatea de
Stat din Ohio, SUA şi, de atunci, a fost folosit pe scară largă la crearea produsului turistic
din multe ţări. Creşterea popularităţii acestui tip de turism astăzi permite ideea că turismul
culinar va fi unul dintre cele mai promiţătoare şi de succes forme în câţiva ani. Dar ce face
ca turismul culinar să fie atractiv şi popular pentru turişti? Ce anume îl diferenţiază de alte
forme de călătorie?
Mai întâi, turismul culinar dă oportunitatea de a prezenta turiştilor bogăţia
tradiţiilor folclorice (Chase, Manning și Valliere, 2014). Prin cunoaşterea bucătăriei locale,
turiştii vor avea cunoştinţe despre cultura materială a ţării şi despre elementele de folclor. În
timpul degustării, turiştilor li se propune a participa la diverse activităţi, să se bucure de
muzica şi dansul local, să încerce costume populare locale și să viziteze case tradiţionale.
În al doilea rând, turismul culinar asigură oportunitatea turiştilor de a prepara
mâncare. Diferite modalităţi de cursuri locale, de bucătărie naţională, precum și clase
profesionale cu participarea celor mai buni specialişti gastronomi sunt oferite turiştilor în
timpul călătoriei lor. Cel mai bun lucru despre turismul culinar este că nu depinde de
sezonalitate. Conform datelor Asociaţiei Internaţionale a Turismului Culinar, cei care
preferă acest tip de călătorie apreciază diferite evenimente culturale, cum ar fi vizite la
diferite festivaluri, la muzee şi teatre. De aceea, firmele de turism oferă adesea călătorii
speciale în care iau în seamă ambii factori, de cultură și gastronomie. Această combinaţie
de hrană şi distracţie atrage mii de turişti la festivaluri gatronomice și workshopuri în
fiecare an (grafic nr. 1).
772 Amfiteatru Economic
Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului AE

250

200
Franța
150 Belgia
Austria
100
Italia
50 Elveția

0
2012 2013 2014 2015

Grafic nr. 1: Graficul participării turiştilor

la festivaluri gastronomice și workshop-uri în Europa (mii)
Sursa: Russian Tourism, 2015

Întrucât turismul culinar se dezvoltă ca un mod de recreere, el are nevoie de noi

tactici și metode de management pentru a se extinde pe plan internaţional. Conform prof.
dr. Craig Schmantowsky (2014), există mai multe metode de promovare a turismului
culinar:
• stabilirea unei destinaţii speciale, unice și memorabile;
• crearea unei versiuni speciale pentru preparatul local de renume;
• încrederea turiştilor că ei nu pot cunoaşte acest produs în nici o altă parte;
• participarea la demonstraţiile specialistului culinar;
• înregistrarea localnicilor ca ambasadori culinari.
Mai mult decât atât, Robson (2010) a indicat 10 factori care pot asigura succesul
unei industrii de turism culinar nu numai în zona rurală, ci și în comunităţi și oraşe mari,
astfel:
• management puternic;
• produse culinare pe piaţă gata preparate sau semipreparate;
• strategie integrată;
• parteneriat și colaborare bazată pe comunitate;
• sprijin financiar și măsuri de competenţă;
• destinaţii cu acces la pieţele principale;
• marketing inteligent;
• resurse culinare specifice zonei pentru turism;
• destinaţii cu experienţe turistice culinare multiple;
• organizarea unei destinaţii efective de marketing.
Ca orice alt tip de turism, și cel culinar se bazează pe o promovare corespunzătoare
prin agenţiile de turism. De aceea, broşurile atractive și pliantele frumoase sunt cele mai
bune modalităţi pentru a atrage vizitatorii potenţiali. Mai mult decât atât, cei care preferă

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 773

AE Considerarea turismului gastronomic
drept o componentă a dezvoltării locale sustenabile

organizarea individuală a circuitului turistic au la dispoziţie multe şi colorate site-uri

informative care pot asigura orice informaţie necesară (O’Neill, 2015; Peltier, 2015).
De exemplu, unul dintre cele mai populare circuite gastronomice ‒ Taste Trail, în
SUA ‒ a început prin accesarea website şi, de când a fost iniţiat, atrage anual aproximativ
2 milioane de atenţionări PR.
Alt exemplu bun de promovare de succes prin Internet este Niagara Culinary Trail
din SUA. Această firmă şi-a lansat oferta prin website în 2008 şi a inclus reţete denumite
„mâncăruri Niagara” care să inspire localnicii să gătească cu ingrediente din Niagara.
Se poate afirma faptul că turismul culinar necesită un ajutor puternic din partea
agenţiilor de turism și din partea guvernului, deoarece micii întreprinzători şi fermieri nu
pot asigura produsele lor prin campanii şi publicitate PR foarte scumpe. Mai mult decât atât
nu este uşor a intra pe piaţă fără reputaţia unei bune cunoaşteri și a unui vânzător
responsabil. De aceea, se poate spune că sprijinul financiar din partea statului și atenţia
întreptată către agenţiile de turism vor deschide perspective noi pentru turismul culinar.
Turismul culinar este, adesea, asociat cu turismul agricultural (adesea numit
agriturism sau agri-turism) care este o întreprindere comercială dintr-o zonă agricolă cu
scopul petrecerii plăcute a timpului, educaţie şi/sau participării vizitatorilor (Budiasa și
Ambarauaty, 2014). Turiştii sunt invitaţi să cunoască modul de producere al mâncării
organice în zone rurale, să participe în procesul de cultivare sau recoltare sau să încerce
produsele mediului. Trebuie remarcat că agriturismul contribuie nu doar la dezvoltarea
turismului în special, ci ajută, de asemenea, să se rezolve problemele economice, culturale
şi de mediu importante (figura nr. 1).

Suspendarea urbanizării, dezvoltarea rurală

Soluţia problemelor globale de mediu

şi de protecţie a naturii.
Agroturism

Revigorarea culturii naţionale,

tradiţiilor şi meşteşugurilor

Dezvoltarea infrastructurii în zonele rurale

Soluţie pentru problemele sociale

(sărăcie, şomaj, etc)

Extinderea fermelor organice

Figura nr. 1: Impactul agriturismului

în rezolvarea principalelor probleme economice, culturale şi de mediu
Sursa: Allen, Gabe și McConnon, 2006

774 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului AE
Se ajunge la concluzia că atât turismul culinar, cât şi factorul său – agriturismul –
influenţează pozitiv dezvoltarea economică a unei regiuni şi ajută şi la creşterea conştiinţei
despre importanţa mediului și problemelor ecologice. Turismul culinar sprijină comunităţile
mici rurale și revigorează tradiţia culturală, oferă unica şansă de a gusta hrana organică şi
participă la producţia acesteia şi, nu în ultimul caz, sprijină cunoaşterea felurilor de
mâncare familiale sau conduce la noi reţete.

3. Turismul gastronomic ca produs turistic deosebit

Circuitul gastronomic este un mod de activitate turistică creat în special pentru

degustarea felurilor de mâncare tipice pentru bucătăria locală. În cazul unei călătorii, se
stabilesc obiective bine definite. Obiectivul circuitelor gastronomice este bucuria de a
cunoaşte caracteristicile bucătăriei dintr-o anumită ţară. În acelaşi timp, acest obiectiv nu
este de a cunoaşte mâncăruri rare, exotice sau foarte numeroase. Este important să te bucuri
de reţetele locale care absorb, de secole, tradiţiile și obiceiurile localnicilor, ale culturii
acestora privind pregătirea hranei. Călătoria gastronomică este o paletă cu care turistul
poate desena viziunea sa despre o ţară sau alta. Mâncarea scoate la iveală misterul spiritual
al oamenilor şi ajută la înţelegerea mentalităţii acestora. Astfel, turismul gastronomic este o
călătorie prin ţări și continente pentru a explora caracteristicile bucătăriei locale, tradiţiile
culinare, în scopul de a te bucura de un produs sau preparat unic.
Totuşi, un circuit gastronomic, ca serviciu, este mai mult decât doar o călătorie,
deoarece este un set de măsuri bine gândite pentru degustarea unor preparate tradiţionale
dintr-o anumită zonă, ca și a unor ingrediente specifice, cu un gust deosebit, pe care turistul
nu le poate găsi în alte locuri din lume. Acest interes în circuitele gastronomice nu se
datorează doar faptului că oamenii sunt plictisiţi de circuitele obişnuite, ci ei preferă acest
tip de vacanţă deoarece sunt sătui de produsele semipreparate, deoarece ei doresc să se
bucure de un fel de mâncare favorit, original. Este acelaşi lucru cu ascultarea unui disc de
jazz toată viaţa şi cu mersul la un concert live o singură zi.
Este clar că, în primul și în cel mai important rând, turismul gastronomic a sporit
interesul pofticioşilor, pentru care mâncarea bună este ceva mai mult decât doar o hrană. În
al doilea rând, turismul gastronomic îi atrage pe cei care sunt într-o afacere în domeniul
preparaţiei și consumului de mâncare ‒ cei din restaurante, somelieri, degustători de vinuri,
evaluatori de restaurante. Aceşti oameni merg în circuite gastronomice pentru a-şi ridica
nivelul de cunoştinţe profesionale, pentru a învăţa ceva nou şi pentru a câştiga experienţă.
Mai mult chiar, există multe programe care asigură pentru turişti multe lecţii de
gastronomie ţinute de cei mai buni maeştrii bucătari care sunt fericiţi să împartă secretele
bucătăriei pentru anumite feluri de mâncare. În sfârşit, tot în scop profesional,
reprezentanţii firmelor de turism merg în aceste excursii culinare deoarece doresc să-şi
extindă afacerea şi să înceapă să vândă circuite gastronomice.
Circuitele gastronomice se împart în două tipuri: cel rural (aşa-numitul „circuit
verde”) şi cel urban. Diferenţa principală constă în faptul că un turist care merge la ţară
doreşte să guste produse curate din punct de vedere ecologic, produse fără aditivi. De
exemplu, un circuit „verde” promovează culegerea fructelor din pădure, a fructelor și
legumelor de la fermă, a ciupercilor, dar și drumul vinului.
Circuitul gastronomic urban include vizite la fabrici de dulciuri sau la carmangerii,
care au și un restaurant alăturat, unde turiştii au ocazia să guste un produs realizat în
fabrică.

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 775

AE Considerarea turismului gastronomic
drept o componentă a dezvoltării locale sustenabile

În plus, există circuite care nu introduc diverse feluri într-un loc, ci un singur fel în
diverse zone. Acestea sunt renumitele circuite ale vinului din Franţa și Bulgaria care oferă o
plimbare prin vii, culegerea strugurilor, degustări de vinuri. Sunt circuitele pentru
brânzeturi din Olanda, Elveţia, Italia, unde se pot gusta cele mai bune varietăţi de brânzeturi
şi se pot vizita târgurile de brânzeturi. Amatorii de bere nu vor uita niciodată circuitele
pentru bere din Germania, Austria, Republica Cehă, Belgia şi nu doar pentru marea
diversitatea a acestei băuturi, ci și pentru vizitarea fabricilor de bere, a pub-urilor şi
participarea la festivaluri. Trebuie reţinut că aproape fiecare ţară are un potenţial de
dezvoltare a turismului gastronomic, întrucât fiecare ţară are propria sa bucătărie unică și
tradiţii de ospitalitate. Astfel, în Japonia, turiştii pot cumpăra produse pentru sushi, care
apoi vor fi pregătite în faţa lor de către cei mai buni bucătari. Pastele par a fi un fel de
mâncare foarte răspândită peste tot în lume, dincolo de Italia, dar turistul din circuitul
gastronomic care încearcă să înţeleagă secretul gustului acestui fel de mâncare, îl va
consuma din belşug, îl va compara cu diverse alte paste preparate, deoarece acestea au fost
gătite conform cu aceeaşi reţetă, dar de către bucătari diferiţi.
În Rusia, turismul culinar este rar: nu există circuite gastronomice bine gândite și
sunt puţini ruşi dispuşi să plătească bani pentru astfel de circuite. Totuşi, tot mai mulţi sunt
cei care realizează succesul acestui gen de industrie turistică.
Printre cele mai importante destinaţii turistice în turismul gastronomic european sunt:
Gourmet Tours in France (Circuite pentru pofticioşi în Franţa) – este o vizită la crame şi la
muzeul de vinuri din Bordeaux, terapie cu vinuri, degustarea celor mai renumite vinuri și
soiuri de cognac din lume şi, de asemenea, a celor mai renumite mâncăruri ale bucătăriei
franceze, pateuri, ciuperci şi zaharicale. French Brittany oferă circuite de degustări pentru
cidrul breton și calvados (rachiu distilat din cidru), stridii Cancale şi moluşte. Amatorii de
diverse băuturi trebuie să meargă în Franţa în circuitul „The Way of French Wines”
(Drumul vinurilor franceze). Programul circuitului include o vizită la pivniţele Chablis din
Burgundia, la cramele Alsace, centrul vinurilor spumoase din Reims şi, desigur, un tur al
Parisului. Veţi fi învăţaţi cum să depozitaţi singuri şi să testaţi diferite vinuri şi, de
asemenea, veţi fi invitaţi să zdrobiţi strugurii. Multe firme organizează excursii la
sărbătoarea anuală a Beaujolais Nouveau în Franţa.
Adevărata Spanie nu se află în muzee şi catedrale, ci în cafenele şi restaurante
unde aproape fiecare spaniol îşi petrece seara în faţa unui pahar de vin sau a unui răcoritor
Sangria. Ei au o petrecere specială numită „ir de tapas”, care constă în vizitarea, noaptea, a
mai multor baruri şi degustarea în fiecare din acestea a unor vinuri tradiţionale şi snack-uri.
Nu doar în Spania, ci şi în multe alte ţări europene, circuitele gastronomice sunt dedicate
vinului (tabel nr. 1).

Tabel nr. 1: Cele mai cunoscute țări în turismul de vinuri in 2015

Ţara Număr sosiri (mil) Producţia de vin (mii de galoane)
Franţa 83 42
SUA 67 22
China 57,7 14,88
Spania 57,7 42,7
Italia 46,4 44,9
Sursa: Association for the Advancement of Wine and Gastronomic Tourism in Russia, 2015

Bucătăria spaniolă este la fel de diversă ca şi Spania însăşi și fiecare provincie din
ţară are propria sa bucătărie. O paella adevărată se poate găsi doar în Valencia, supa

776 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului AE
gazpacho este preparată conform regulilor doar în Andalucia şi şunca în Extramadura. De
aceea este necesar a se aminti o regulă importantă: pentru a nu fi dezamăgit pe timpul
călătoriei şi pentru ca să guşti arta culinară originală trebuie să faci un studiu preliminar
profund asupra bucătăriei naţionale a ţării în care vrei să pleci.
Circuitul „Bucătăria catalană” se realizează în cele mai bune locaţii din Barcelona
(în renumita piaţă „La Boquezha”, în băcănii ca și în vii şi crame). În Granada se realizează
„Culinary Discovery of Arts” (Descoperirea Artelor Culinare). Bucătăria din Andalucia,
ultimul regat musulman din Spania, a moştenit mult de la invadatorii estici. Turiştilor li se
oferă un „migas” (un snack cu bucăţi de pâine prăjită), mâncare rustică, tradiţională. O zi
este dedicată fabricării pâinii şi faimoaselor patiserii andaluziene, precum și producţiei de
brânză. În octombrie se poate face un circuit gastronomic „Spanish spices” (condimente
spaniole). Se poate participa la recoltarea şofranului în provincia La Mancha. Florile
acestuia sunt culese cu mâna în ultimele două săptămâni din octombrie, pentru ca şofranul
să nu-şi deprecieze gustul unic. În Extremadura se poate învăţa culegerea de paprika, fără
de care bucătăria spaniolă condimentată nu se poate imagina. În Toscana, copiilor între 8 şi
14 ani li se oferă mâncare sănătoasă, iar un bucătar şef le explică cum să aleagă ingrediente
proaspete şi cum să gatească conform regulilor.
Preferințele culinare ale turiştilor care călătoresc în circuite gastronomice
sunt prezentate în graficul nr. 2.

Altții
Italieni
Ruși
Japonezi
Francezi
Greci
Chinezi
Spanioli
Mexicani
Thailandezi
Indieni
Americani
Libieni

Grafic nr. 2: Procente de turişti care călătoresc în circuite gastronomice

şi preferinţele lor pentru bucătăria naţională
Sursa: Top Hotels, 2015

Irlanda poate, de asemenea, să ademenească pofticioşii. Aici în fiecare an, de mai

mult de jumătate de secol, are loc un festival al stridiilor (Galway). În timpul unei vacanţe,
în pub-uri, la bere se servesc gratuit antreuri: stridii şi renumitul somon afumat. Apoi
urmează partea distractivă a vacanţei ‒ campionatul striidilor (Guinness World Oyster
Championship). Participanţii trebuie să mănânce cât mai multe stridii în cel mai scurt timp.
Juriul evaluează cantitatea şi calitatea stridiilor.

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 777

AE Considerarea turismului gastronomic
drept o componentă a dezvoltării locale sustenabile

Germania este, mai înainte de toate, o ofertă de bere și de varietate de snack-uri,

iar locul principal pentru pofticioşi este Bavaria (München cu faimosul festival al berii,
„Oktoberfest”).
Cele mai multe circuite gastronomice din Elveţia sunt dedicate brânzeturilor și
ciocolatei. Printre cele mai vizitate locuri sunt cele mai vechi magazine de cafea, piaţa de
vinuri, cea mai veche cofetărie „Sprüngli” din Zurich şi renumitul restaurant internaţional
de bucătărie naţională „Arsenal”. Meniul circuitului pofticioşilor va fi desigur fondue,
roklett şi brânză proaspătă, iar programul excursiei cuprinde vizită la fabrica de brânzeturi
și de ciocolată, precum și la fabricanţii de vinuri, în afaceri de familie.

4. Abordări strategice privind dezvoltarea durabilă a turismului la nivel local

Studiile de specialitate propun o strategie bazată pe strânsa legatură dintre turism,

gradul de dezvoltare economică și calitatea mediului înconjurător. Astfel, pentru ca
strategiile pentru dezvoltarea turismului, în cazul acesta a celui gastronomic, trebuie să fie
riguros proiectate și implementate pe baza unui „Program de acțiune pentru dezvoltarea
turismuluigastronomic” (Gastronomic Tourism Development Action Program – GTDAP).
Un asemenea program poate fi conceput pentru a îmbunătăți produsele gastronomice oferite
turistilor, dar și pentru a înbunătăți performanțele economice ale afacerilor la nivel local. O
trecere în revistă a evoluției turismului gastronomic sprijină pe deplin aceste argumente
(tabel nr. 2)

Tabel nr. 2: Perioadele turismului în secolul 20, hrană, sănătate

și influenţele timpului liber
Perioada Hrană Hrană și timp liber
>1914
• Imperialism cultural • Ore de timp liber
Belle époque
• Economia de fermă şi hrana ei • Conştiinţa asupra valorii dietetice
a hranei
>1939 • Magazine de ceai, mese la restaurante • Pastrarea formei fizice
Interbelic ca ocazii speciale • Sondaj naţional pentru hrană
>1969 • Raţionalizare
DTA* • Austeritate şi afluenţă
• Călătorii lungi după război
>1989
Reconsiderarea • Bucătărie nouă și cultură • Turism global
DTA* de fast-food • Bucătărie mixtă
>2000+ • Turism sustenabil
Fuziunea • Importanţa culinară
• Turism bazat pe hrană
culinară • Producţie de hrană durabilă
• Economie experimentală
*expansiunea turismului modern (the Development of Tourism Act)
Sursa: Hall și Gősling, 2013, p.159

Pentru a implementa eficient un program de acest tip, este necesar a fi luați în

considerare doi factori esențiali :
• Cooperarea inter-organizațională între colectivitățile locale și organizațiile private.
Astfel, un program de acțiune pentru dezvoltarea turismului îndeamnă participanții să

778 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului AE
acționeze dincolo de posibilitățile proprii, restrictive, și să beneficieze de expertize și
tehnologii pe care altfel le-ar fi greu de obținut.
• Punerea la dispoziție a resurselor necesare deoarece constrângerile financiare ale
sectorului public, finanțarea de proiecte, reprezintă o adevărată problemă. Or, pentru
crearea sau oferirea unui produs turistic sunt necesare resurse (financiare și materiale), care
cel mai adesea nu sunt disponibile.
Așadar, un program pentru dezvoltarea turismului la nivel local poate fi realizat și
implementat cu succes, atât timp cât acțiunile de implementare ale acestuia se desfășoară
planificat și organizat
De asemenea, în susținerea dezvoltării unui turism durabil, colectivitățile locale
pot apela și pot efectua, așa cum este menționat și în legea administrației publice locale,
relații externe cu alte colectivități. Acest tip de relații se pot dovedi extrem de prolifice în
anumite circumstanțe. Astfel, dinamica relațiilor externe ale administrației publice locale se
înscrie într-un sistem intern și internațional complex, având două direcții principale asupra
cărora își concentrează eforturile, în plan extern. Prima direcție este de a stabili relația
directă cu omologii străini și organizațiile internaționale. A doua direcție decurge din
realitățile economice, și anume relații cu agenți economici străini pe baza cărora se
constituie societăți comerciale mixte de interes public local.
În ceea ce privește activitatea de relații externe ale executivului local, aceasta se
desfășoară ca o funcție paralelă a autonomiei locale. Ea poate fi dezvoltată numai în folosul
comunității locale și în limitele competențelor stabilite de lege. Ca și referință pentru
reglementarea activităților de relații externe ale primăriilor, legea administrației publice
locale, la art. 38, lit. x, „hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane
juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în
vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes
public local; hotărăște înfrățirea comunei sau orașului cu unități administrativ-teritoriale
similare din alte țări”. Aşadar, colectivitățile locale dispun de modalități, de strategii aplicabile
pentru a dezvolta turismul la nivel local. Sunt necesare doar inițiativa, informațiile și resursele
necesare pentru ca astfel de strategii să fie puse în aplicare (tabel nr. 3).

Tabel nr. 3 : Tipologia valorii adăugate în turismul gastronomic

Prima cerinţă A doua cerinţă A treia cerinţă A patra cerinţă
Resurse Resurse de Resurse în sectorul Resurse
Cunoaştere
principale producere a hranei de servicii antreprenoriale
Comportament Schimb de
Experimentarea
turistic Aprecierea hranei Înţelegerea hranei cunoştinţe despre
hranei
așteptând hrană
Menţinerea
Venit mai mare
venitului prin Oferirea de noi Vânzare de know-
Strategii prin creşterea
calitate şi produse şi servicii how
principale producţiei şi prin
reinventarea turiştilor profesioniştilor
marketing
tradiţiilor
Crearea de noi
Cooperare
structuri şi Crearea de noi
Structuri puternică între
Neschimbat organizaţii de structuri în
colaborative organizaţiile
serviciu, pe plan context global
existente
local

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 779

AE Considerarea turismului gastronomic
drept o componentă a dezvoltării locale sustenabile

Prima cerinţă A doua cerinţă A treia cerinţă A patra cerinţă

Aspecte culinare în
Deschiderea
promovarea
fabricilor și site-
regională. Standarde de
urilor.
Campanii de calitate Cercetare şi
Circuite şi rute
produse speciale, Certificare și marcă dezvoltare
Exemplu Centre de vizitare și
Mărci regionale de Reinventare și Centre media
de iniţiative muzee
hrană comodificare a Proiecte
Noi evenimente
Târguri de hrană, hranei şi tradiţiilor demonstrative
bazate pe turism
marketing și istorice
Lecţii de bucătărie
evenimente
şi vacanţe
nutriţionale
Sursa: Hjalager și Greg, 2002

5. Relațiile turismului cu mediul și comunitățile locale unde este prezent

Contribuția turismului la realizarea unor efecte sociale și economice constă în

aceea că toate acestea sunt urmarea firească, normală, a actului turistic, ele nepresupunând
eforturi și masuri speciale; în plus, de cele mai multe ori aceste efecte cunosc valori
superioare, greu de obținut pe alte căi. Trebuie subliniat însă că indeplinirea de către turism,
în condiții superioare, a menirii sale este posibilă numai în măsura în care întreaga activitate
turistică se desfașoară la un nivel calitativ ridicat.
Efectele sociale, culturale și economice ale turismului se manifestă în două etape:
• prima etapă este caracterizată de imitație și surpriză;
• în a doua etapă turismul devine activitate industrială și comercială.
Un prim efect economic pozitiv al turismului se referă la cererea sporită de
produse alimentare, care duce la dezvoltarea producției locale, învățarea noilor tehnici în
domeniu și la intensificarea aprovizionării cu aceste produse și deci la autonomia zonelor în
acest sens. De asemenea bucătăria locală poate fi valorificată pentru turism, completând
oferta turistică, dar, în același timp, ea contribuie și la îmbunătățirea regimului alimentar al
locuitorilor autohtoni.
Ca efect secundar, turismul atrage dupa sine apariția unei noi industrii de
conservare a alimentelor (întrucât programarea sosirilor de turiști are loc cu câteva luni
înainte). În anumite cazuri, prețul foarte ridicat al terenurilor agricole face ca zonele
turistice să fie localizate pe terenuri de o mai slabă calitate și cu un preț mai scăzut. și în
consecință, evoluția producției alimentare reprezintă o șansă reală pentru dezvoltarea
economică a comunităţile locale mai sărace (tabel nr. 4)

Tabel nr. 4: Dinamica producţiei de hrană ca atracţie turistică

Agricultură/ peisaj Exemple de hrană Activităţi turistice ‒ exemple
Pescuit Peşte de mare şi de râu Activităţi de vacanţă și sport
Maricultură Moluşte, stridii, melci Culegerea stridiilor
Tururi în zone viticole şi
Horticultură, viticultură Fructe şi vinuri
degustări
Livezi Cidru și băuturi din pere Degustări, circuite şi festivaluri
Produse de fermă, magazine
Zone agricole Fructe, legume și cereale
rurale și circuite

780 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului
Agricultură/ peisaj
Zone de produse lactate
Ferme
Vânat, pădure, câmpie şi râu
Experienţele reale conduc la
un rezultat economic
AE
Exemple de hrană Activităţi turistice ‒ exemple
Lapte, unt, smântână și brânză Creme, ceaiuri, suveniruri
Restaurante, magazine, pieţe și
Bovine, ovine, porci şi păsări
festivaluri
Mamifere, păsări și peşti Sport
Economie de experienţă
Sursa: Hall și Gősling, 2013, p.159

Termenul Community Based Tourism (CBT) a apărut la mijlocul anilor 1990. CBT
este răspândit în general, la scară mică și implică interacțiuni între vizitator și comunitatea
gazdă, potrivit și aplicat în special în zonele rurale și regionale. CBT este de obicei
gestionat și deținut de către comunitate, pentru comunitate. Este o formă de turism „local”,
favorizând furnizorii locali de servicii și axându-se pe interpretarea și comunicarea culturii
locale și a mediului. Acesta a fost urmărit și sprijinit de comunități, administrația locală,
agenții și organizații non-guvernamentale (ONG-uri). Turismul bazat pe comunitate este,
probabil, una din cele mai vechi forme de turism. O comunitate implică persoane ce au un
fel de responsabilitate colectivă și capacitatea de a lua decizii ca organe reprezentative.
CBT este turismul în care locuitorii din zone (de multe ori rurale, sărace și marginalizate
economic) invită turiști să viziteze comunitățile lor cu furnizarea de cazare peste noapte.
Locuitorii câștigă venituri ca gestionari de terenuri, antreprenori, furnizori de servicii și
produse. Cel puțin o parte din venitul turistic este pus deoparte pentru proiectele care aduc
beneficii pentru comunitate în ansamblu.
CBT permite turistului să descopere habitatele locale și fauna sălbatică, și
celebrează și respectă culturile tradiționale și ritualurile. Comunitatea este conștientă de
valoarea comercială și socială a patrimoniului natural și cultural, iar acest lucru va favoriza
conservarea acestor resurse. Comunitatea poate alege să colaboreze cu un partener din
sectorul privat pentru a furniza capital, clienți, marketing, cazare pentru turiști sau alte
expertize. În condițiile unui acord cu acesta pentru susținerea dezvoltării și conservarii
comunității, și pentru planificarea dezvoltării turismului în parteneriat cu comunitatea, acest
partener poate sau nu deține o parte a întreprinderii de turism.
În cele mai multe cazuri, comunitățile pot fi formate din fermieri, pescari, popoare
indigene, artizani sau quilombolas (descendenți ai sclavilor afro-brazilieni care au evadat
din sclavia din plantații, care au existat în Brazilia până la eliminarea în 1888) care trăiesc
în zone rurale îndepărtate, frumoase și bine conservate. Potențialul turistic în teren și
tradițiile lor au fost atât de evidente încât au decis să creeze infrastructuri pentru a găzdui
turiști și să creeze proiecte la nivelul comunității pentru a îmbunătăți nivelul de trai și de
conservare a mediului prin turism.
Aceste proiecte oferă servicii, cum ar fi cazare, gastronomie tradițională, eco-
turism și activități culturale. Se aplică o logică a comerțului echitabil, astfel încât turiștii
plătesc un preț corect în schimbul produselor și serviciilor, de multe ori unice, de înaltă
calitate și într-un context de transparență și egalitate. Pentru călători este o experiență reală
și bogată. Ei ajung să cunoască tradițiile locale, să se implice în activități culturale și au
posibilitatea de a vedea natura virgină și ecosistemele. Aceste comunități locale nu devin
antreprenori turistici. Fermierii încă mai doresc să cultive legume și să crească animale,
popoarele indigene încă mai doresc să-și conserve tradițiile, și pescarii vor doar să
pescuiască. CBT este o sursă de venit complementar (în medie, doar 15%), care le folosește
pentru a îmbunătăți nivelul de trai și pentru a-și păstra cultura și ecosistemele. Din acest

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 781

AE Considerarea turismului gastronomic
drept o componentă a dezvoltării locale sustenabile

motiv, ele sunt ghidate de un set de principii, printre care găsim redistribuirea veniturilor,
transparența și consolidarea capacităților. Cu alte cuvinte, ei fac exact opusul turismului de
masă. De fapt, în multe cazuri, CBT este cel mai bun și cel mai eficient mod de apărare
împotriva turismului de masă. Comunitățile puternice au influență politică și vizibilitate
pentru a-i sensibiliza pe oameni cu privire la drepturile lor de a-și apăra teritoriile.
Adoptarea de bune practici în CBT contribuie la fiecare dintre cei „trei piloni ai
durabilității”: furnizarea de beneficii sociale, economice și de mediu. Cei trei piloni ai
durabilității indică faptul că durabilitatea este cel mai bine realizată atunci când obiectivele
de mediu, economice și sociale sunt toate îndeplinite prin aceleasi inițiative. Aceasta poate
răspunde nevoilor sociale, contribuie la construirea unui mediu mai durabil și viabil
comercial. Turismul bazat pe comunitate a fost popular ca un mijloc de susținere a
biodiversității conservare în special în țările în dezvoltare și legarea mijloacelor de trai cu
conservarea biodiversității, în timp ce reducerea sărăciei rurale și realizarea ambelor în mod
durabil. CBT poate spori durabilitatea socială prin încurajarea comunităților locale de a-și
gestiona resursele proprii, pentru ocuparea forței de muncă și pentru consolidarea
capacităților proprii, precum și conservarea patrimoniului cultural. Beneficiile de mediu
includ generarea de venituri pentru comunități pentru a proteja în mod activ țara de
degradare și pentru a putea spori eforturile de conservare și de a atrage turiștii în special în
ceea ce privește inițiativele de eco-turism.
Unde acționează eficient CBT?
• sprijină dezvoltarea economică locală prin diversificarea ocupării forței de muncă;
• este viabil financiar;
• respectă și încurajează participarea echitabilă a comunității locale;
• este durabilă ecologic și minimizează impactul asupra mediului;
• conservă și promovează patrimoniul cultural;
• educă vizitatorii despre cultură și natură;
• demonstrează bune practici de gestionare;
• asigură o calitate și experiență în condiții de siguranță pentru toate persoanele
implicate.
Cu toate acestea, există o serie de riscuri legate de CBT, în curs de dezvoltare în
special, în cazul în care acesta se introduce pentru a oferi o „soluție rapidă” pentru
comunitățile fără mijloacele de subzistență. Elemente precum conservarea zonelor naturale,
a artei, meșteșugurilor, a zonelor arheologice și istorice, a unor tradiții culturale, sunt
puncte de atracție pentru turiști, iar turismul contribuie la asigurarea surselor de finanțare
pentru aceste elemente, fapt ce justifică dezvoltarea turismului.
În general, localnicii sunt mândri când observă că turiștii sunt atrași de patrimoniul
lor, ceea ce adesea duce la o revitalizare a unor aspecte ale patrimoniului istoric, natural și
cultural. Acest lucru presupune o preocupare mai mare din partea localnicilor în privința
mediului.
Dupa cum am spus, turismul generează și probleme comunităților și culturii locale.
Pentru început amintim traficul și aglomerația, precum și un nivel excesiv al zgomotului ce
pot rezulta din dezvoltarea necontrolată a circulației turistice. Cea mai mare problemă este
aceea a locurilor de parcare insuficiente, ceea ce duce la aglomerație, lucru neplăcut atât
pentru turiști, cât și pentru localnicii zonei receptoare (Manda, 2002).
O altă problemă care afectează din ce în ce mai mult se referă la poluarea aerului,
generată de vehiculele cu combustie internă folosite de turiști. Acest lucru are implicații
grave asupra populație, și poate duce la apariția anumitor boli. Folosirea și tratarea

782 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului AE
necorespunzătoare a apelor menajere și deșeurilor solide este una din cauzele poluarii
apelor de suprafață și de adâncime. Reciclarea improprie a deșeurilor poate duce la
răspândirea de paraziți și de boli.
Este posibil ca localnicii să nu mai aibă acces facil la atracțiile turistice importante
(muzee, teatre, parcuri etc.), dacă sunt folosite prea mult de către turiști.
Folosirea necontrolată de către vizitatori a parcurilor și zonelor arheologice și
istorice poate conduce la deteriorarea lor. Atitudinea greșită față de viața sălbatică poate
afecta comportamentul normal al animalelor și înmulțirea lor. Inscripționarea cu graffiti,
vandalismul și însușirea ilegală a unor obiecte ca suveniruri pot distruge obiectivele
arheologice și istorice. Se poate degrada patrimoniul cultural local și se poate distruge
identitatea culturală, dacă se practică intens comercializarea și modificarea tradițiilor, artei
și meșteșugurilor locale. Imitarea unor comportamente ale turiștilor de către tinerii localnici
poate duce la pierderea valorilor și tradițiilor culturale locale (Porojan, 2008).
Beneficiile economice pe care turismul le aduce comunității locale se pot diminua
daca sunt angajate persoane din exteriorul zonei turistice, deoarece acestea nu vor cunoaște
niciodată zona la fel de bine precum persoanele care au trăit în acea zonă. Același lucru este
valabil și dacă întreprinderile turistice sunt conduse sau au proprietari persoane străine, din
afara zonei. Importarea de produse utilizate în industria turismului duce la pierderi
economice chiar dacă, uneori, acest lucru este necesar pentru zonele cu areal turistic redus.
Experiența umană individuală, trăită în calitate de turist, este de obicei împărtășită
altor oameni. Chiar și atunci cand călătorește singur, turistul va veni în contact cu alți
oameni și instituții sociale. Turiștii pot deveni victimele crimei sau pot comite ei înșiși acte
sociale inacceptabile. Cunoașterea interacțiunii sociale a turiștilor față de ceilalți turiști, față
de rezidenții locali și instituțiile locale, poate contribui la ameliorarea conflictelor care pot
lua naștere și poate facilita înțelegerea noastră privind conduita socială și funcționarea
structurii diferitelor societăți sau comunități.
Apariția acestor probleme poate fi evitată dacă în activitățile de turism se
utilizează o planificare, o dezvoltare și conducere corectă și cu simțul răspunderii, pentru că
în caz contrar nu puțini sunt aceia care vor avea de suferit.

Concluzii

În primul rând, hrana și turismul joacă un rol major în economia contemporană.

Hrana este esenţa tuturor culturilor și elementul major de moştenire intangibilă globală,
precum și o atracţie importantă și mereu în creştere pentru turişti. Legătura dintre hrană și
turism este o platformă pentru dezvoltarea locală, economică şi culturală. Experienţa
privind hrana ajută la crearea și vânzarea destinaţiilor, ca și la susţinerea tradiţiilor locale și
meşteşugurilor, fiind extrem de atractivă pentru turişti. Hrana asigură o bază pentru
experienţele turistice, prin legătura dintre cultură şi turism, dezvoltarea experienţei privind
asigurarea mesei, prepararea unor mâncăruri deosebite, dezvoltarea infrastructurii esenţiale
pentru producţia de hrană și consum, precum și a culturii locale.
Deşi dezvoltarea economică este obiectivul principal de activitate al colectivităților
locale, turismul este o modalitate pentru realizarea acestui obiectiv. În acest context, legislația
românească furnizează administrațiilor publice teritoriale resursele juridice prin care acestea
se pot implica în dezvoltarea locală durabilă a turismului. În plus, prin formularea unor
strategii corespunzătoare pentru creșterea fenomenului turistic, colectivitățile locale se pot
implica în dezvoltarea economică locală într-un mod organizat și eficient.

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 783

AE Considerarea turismului gastronomic
drept o componentă a dezvoltării locale sustenabile

Bibliografie
Allen, T.G., Gabe, M.T. and McConnon, C.J., 2006. The economic contribution of agri-
tourism to the Maine economy. Maine: Department of Resource Economics and Policy,
University of Maine.
Association for the Advancement of Wine and Gastronomic Tourism in Russia, 2015.
Leading countries in wine tourism. [online] Available at: <www.агтр.рф> [Accessed 18
February 2016].
Budiasa, I.W. and Ambarauaty, A.A.G, 2014. Community based agro-tourism as an
innovative integrated farming system development model towards sustainable
agriculture and tourism in Bali, ISSAAS, 20(1), pp.29-40
Chase, L., Manning, R. and Valliere, W., 2014. Agricultural and Culinary Tourism
Literature Review: Summary of Findings and Annotated Bibliography Compiled.
Vermont: Tourism Data Center, University of Vermont.
Coroș, M.M., 2015. Managementul cererii și ofertei turistice. București: C.H.Beck.
Giaoutzi, M.P.N., 2006. Tourism and regional development: new pathways. London:
Ashgate.
Gillespie, C. and Cousins, J., 2006. European gastronomy into 21st century, First ed.
Glasgow: Elsevier, Ltd., Taylor and Francis.
Hall, M.C. and Gősling, Ș., 2013. Sustainable Culinary Systems ‒ Local foods, innovation,
tourism and hospitality. London: Routledge, Taylor & Fancis Group.
Hjalager, A.-M. and Greg, R., 2002. Tourism and Gastronomy. London: Routledge,
Taylor&Francis Group.
Manda, C., 2002. Patrimoniul colectivităților locale. București: Lumina Lex.
Manda, C., 2007. Dreptul colectivităților locale. București: Lumina Lex.
Manente, M., Minghetti, V. and Mingotto, E., 2014. Responsible tourism and CSR-
Assesment Systems for Sustainable Development of SMEs in Tourism. Cham: Springer
International Publishing.
Negru, R., 2005. Evaluarea resurselor turistice din perspectiva dezvoltării durabile. Cluj-
Napoca: Risoprint.
O’Neill, S., 2015. Startup pitch: Foodie&Tours offers culinary activities and classes.
[online] Available at: <https://www.tnooz.com/article/startup-pitch-foodietours-offers-
culinary-activities-and-classes/> [Accessed 13 January 2016].
Peltier, D., 2015. The Future of Food Tourism Goes Beyond the Restaurant Experience.
[online] Available at:<https://skift.com/2015/10/23/the-future-of-food-tourism-goes-
beyond-the-restaurant-experience/> [Accessed 13 January 2016].
Porojan, D. 2008. Dezvoltare locală durabilă în contextul globalizării. București:
IRECSON.
Robson, E., 2010. Culinary tourism – tapping into the new economy. [online] Available at:
<https://ontarioculinary.com/resources/culinary-tourism-101/> [Accessed 22 February
2016].
Russian Tourism, 2015. Food festivals and workshops in Europe. [online] Available at:
<www.russiantourism.ru> [Accessed 13 January 2016].

784 Amfiteatru Economic

Abordări contemporane şi provocări ale sustenabilităţii turismului AE
Schmantowsky, C., 2014. Best practices in culinary tourism. Development models and
applications domestic and abroad. Boca Raton: Lynn University Publishing.
Shankman, S., 2015. The Big Business of Food Tourism and Why It Matters. [online]
Available at: <https://skift.com/2015/02/23/the-big-business-of-food-tourism-and-why-
it-matters/> [Accessed 13 January 2016].
Top Hotels, 2015. Percentage of tourists, traveling to the gastronomic tours, and their
preferences of, national cuisine. [online] First Class Webmedia. Available at:
<www.tophotels.com> [Accessed 13 December 2015].

Vol. 18 • Nr. Special 10 • Noiembrie 2016 785