CAPITOLUL I: DEZVOLTAREA DURABILĂ ŞI TURISM

DURABIL

1.1. Conceptul de dezvoltare durabilă a turismului

Conceptul de turism durabil este determinat de procesul de creștere a

populației, de dorința de ridicare a nivelului trai ca și de cunoașterea capacității de
suport a mediului.
Dezvoltarea durabilă se bazează pe următoarele principii manageriale
esențiale1:
• stabilirea limitelor ecologice, a standardelor și normelor de consum,
cu reducerea consumurilor nejustificate;
• redistribuirea activității economice și realocarea resurselor,
satisfacerea nevoilor esențiale ale vieții, și în același timp creștere economică;
• menținerea unui optim de populație, creșterea demografica fiind în
concordanță cu potențialul ecosistemelor exploatabile;
• conservarea resurselor de bază și păstrarea arealelor naturale care
susțin patrimoniul genetic al florei și faunei;
• acces legal la resurse, creșterea efortului tehnologic și folosirea
rațională a acestora;
• stabilirea unei rate minime de exploatare și de consumare a resurselor
așa zise “inepuizabile”;
• controlul comunitar, rolul comunității locale asupra luării deciziilor de
- dezvoltare locală;
• asigurarea unui management al tuturor resurselor care să pună accent
pe calitate.

1
Lache, C., - Marketing turistic, Editura TipoMoldova, Iași, 2017.

1
 Pornind de la punctele cheie ale dezvoltării durabile, impactul activităților
turistice presupune următoarele:
 creșterea viabilității unor localități cu resurse naturale reduse;
 utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări
turistice corespunzătoare;
 creșterea veniturilor bănești ale locuitorilor în condițiile reducerii
pășunatului și a exploatărilor silvice;
 creșterea puterii economice a localităților, prin obținere de noi venituri din
noi taxe și impozite locale;
 încurajarea activităților tradiționale, mai ales a acelora cu caracter artizanal
și de mică industrie tradițională;
 dezvoltarea unui comerț specific bazat pe produsele economice locale și
meșteșugărești;
 veniturile obținute din turism și comerțul specific acestui cadru, pot
contribui la susținerea acțiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de
refacere ecologica a peisajelor valoroase;
 aportul de profit și devize - ca urmare a activităților de primire, găzduire,
transport și alimentație publică – vor reprezenta o contribuție importantă în
planul dezvoltării locale.
Dar dezvoltarea economică are și repercusiuni negative, mai ales când se
depășesc anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant.
Prezența reliefului variat, cu suprafețe împădurite sau vegetație apreciabilă
reprezintă modalitatea cea mai simplă de reducere și răspândire a factorilor
poluanți. Important este ca exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră, cărbune,
petrol, sare, etc.) dintr-o zonă să se facă rațional, pentru a păstra și permanentiza un
potențial natural atractiv și valoros, ca și pentru: reducerea efectelor de poluare
naturală și antropică, prevenirea fenomenelor de deșertificare ori de degradare a
apelor, solului și vegetației, menținerea unui climat plăcut și stabil, în scopul
menținerii și păstrării atractivității peisajului.
2
 Pădurea are și ea un rol deosebit în bilanțul căldurii, în acumularea,
curățarea, reglarea distribuției resurselor de apă, reducerea acțiunii vânturilor
puternice, în formarea solurilor și permanentizarea unor nișe ecologice de floră și
faună.
Impactul negativ al activităților economice este exprimat de:
• presiunea asupra exploatării resurselor;
• distrugerea treptată a mediului înconjurător;
• utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe
calitativ, la consum mare de materii prime și energie, precum și la creșterea
poluării prin produse secundare.
Impactul cultural este dominat de relația dintre turiști și populația locală,
care nu este întotdeauna benefică în plan local.
Aspectele pozitive sunt date de:
• dezvoltarea și revigorarea tradițiilor culturale și religioase;
• diversificarea formelor de artizanat;
• favorizarea creșterii interesului populației locale pentru păstrarea și
conservarea obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale, care astfel pot fi
valorificate;
• inițierea unor noi acțiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la
mănăstiri, cu scopul satisfacerii sentimentului de sacralitate creștină, de respect
față de valorile morale.
Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apariția lor se face simțită după
un interval relativ mai lung de timp:
• apariția de schimbări a mentalităților, a valorilor morale sub influența
turiștilor, păstrarea unor obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiștilor,
apariția kisch-ului;
• adaptarea și copierea de către rezidenți a unor atitudini și comportamente
noi, atribuite turiștilor;

3
 • apariția unor potențiale conflicte și antagonisme, atunci când turismul
devine fenomen de masă, suprasaturat, și conduce la dispariția sentimentului de
mândrie față de propria cultură;
• creșterea costului vieții, dezvoltare ultrarapidă a modelului societății de
consum, distrugerea treptată a spontaneității sociale, pe plan local.
Derularea activităților turistice necontrolat, aleator, fără luarea în calcul a
standardelor de amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a
resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influențate de două mari grupe de factori:
 factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice(industria,
agricultura, transporturile și alte domenii de activitate);
 factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism și agrement.
Chiar dacă activitățile turistice nu agresează mediul, precum unitățile
industriale, nu se poate ascunde faptul că și turismul are influențe negative asupra
mediului ambiant.
Impactul pozitiv este reprezentat de:
• creșterea numărului de unități de cazare, îndeosebi în așezările urbane și
rurale defavorizate;
• sporirea numărului de unități de alimentație publică, prin sprijinirea
inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea
produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume și fructe,
etc.);
• crearea condițiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de
asemenea poate pune în valoare resursele locale (cai, calești, sănii, bărci, instalații
tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);
• dezvoltarea unui comerț specific cu produse de artizanat, albume, pliante,
hărți, ghiduri, diapozitive, CD-uri, etc.;
• modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de
interes turistic;

4
 • activitățile turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care să se
integreze ambiental și situate la prețuri rezonabile;
• oferă șansa creșterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului
din turism, îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi
străine;
• crearea condițiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea să se
poată practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomerației din sezonul turistic;
• creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investiții în
turism. Impactul negativ este determinat în primul rând de acțiunea distructivă a
turiștilor asupra resurselor turistice. Acțiunile distructive – în multe cazuri
inconștiente, datorată în special lipsei de educație turistică și ecologică - pot fi
numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la care se conturează o evidentă
concentrare turistică și în condițiile în care dotările și amenajările turistice nu
corespund cerințelor de protecție a mediului.
Ele sunt provocate de:
- circulația turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin
distrugeri asupra solului, vegetației, perturbării faunei. Alte prejudicii sunt aduse
prin declanșarea de incendii, împiedicarea refacerii ecologice, practicarea
braconajului, ducând până la dispariția unor specii.
Circulația turistică necontrolată, în grupuri mari, are influențe negative și
asupra obiectivelor culturale;
- lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în
zonele și traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a
peisajului, prin acumulări de deșeuri, gunoaie, etc.;
- distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea și circulația în
locuri interzise, cu abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe
malul apelor, prin producerea de: gaze de eșapament, zgomot, distrugerea de specii
floristice. O intensă circulație turistică, aglomerarea parcărilor conduce la alterarea
aerului în zonele turistice;
5
 - exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valențe turistice (ape
minerale, nămoluri, gaze de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ș.a.). Se impune
limitarea exploatării acestor resurse în raport cu valoarea rezervelor omologate, cu
asigurarea unei exploatări raționale. Un rol important îl are respectarea
perimetrelor hidrogeologice și a normelor sanitare de protecție a hidrozăcămintelor
cu valoare balneară;
- structurile turistice de primire, alimentație publică nu prezintă dotări de
folosire a energiei alternative, a reciclării și epurării apelor utilizate, a depozitării și
compostării gunoaielor.
În condițiile dezvoltării activităților turistice într-un ritm rapid, fenomenul
de impact negativ poate fi exprimat și prin:
- tendința de extindere a structurilor și serviciilor turistice, în loc de utilizare
complexă a dotărilor existente;
- creșterea gradului de urbanizare a localităților;
- afluxul extins de turiști conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice
existente și diversificarea formelor de poluare.
În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervații și
parcuri naționale, se pune problema dezvoltării unui turism controlat și dirijat
(ecoturism). Activitățile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în
concordanță cu capacitatea de încărcare ecologică și cu particularitățile
ecosistemelor existente. Amenajarea și valorificarea turistică adecvată și prudentă,
ca și gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrității
ecologice a unor astfel de resurse.
Principiul director al dezvoltării turismului într-o astfel de zonă protejată
trebuie să fie acela de exploatare echilibrată a tuturor resurselor naturale, umane și
culturale, într-un mod care să asigure satisfacții deosebite turiștilor și posibilități de
dezvoltare echilibrată și durabilă a așezărilor turistice aferente. Deși la prima
vedere activitățile turistice sunt poate cel mai puțin poluante, totuși în timp ele
conduc treptat și la poluarea mediului înconjurător.
6
 Pe primul loc se situează dezvoltarea excesivă pe orizontală sub influența
directă a creșterii populației și a creșterii mediului urban, cu dispariția terenurilor
naturale și a pădurilor, și nu în ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea
infrastructurii. În al doilea rând, circulația turistică intensă, cu vehicule particulare,
în exces de viteză, generează mai multe forme de poluare (a aerului, sonoră,
tasarea solului, ș.a.). Evaluarea impactului turismului asupra cadrului natural se
traduce prin prezentarea principalelor efecte nedorite care se pot produce și care
influențează echilibrul ecologic, al ecosistemelor componente.
De asemenea, nu trebuie uitat că turismul este legat în dezvoltarea sa – în
virtutea efectului multiplicator al activităților turistice - de industrie și agricultură,
care practicate în/sau apropierea ariilor protejate conduce la modificări ireversibile
asupra mediului înconjurător.
Încercările de reducere a impactului negativ, respectarea cerințelor de
protecție a mediului, acordarea unui sprijin real unor astfel de activități, realizarea
unor colaborări multidisciplinare pot deschide calea dezvoltării durabile a oricărei
forme de turism.
Dezvoltarea turistică durabilă nu este doar un concept dezbătut, completat
sau reformulat în cadrul conferințelor purtate pe aceasta temă. Necesitatea
protejării bogățiilor naturale, sociale și culturale care constituie patrimoniul comun
al umanității și a satisfacerii nevoilor turiștilor și populației locale a generat
apariția în practică a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile,
cerințele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în forme ale turismului cum ar fi:
ecoturism, turism.
Toate formele de turism (nu numai cele enunțate anterior) ar trebui să
respecte principiile dezvoltării durabile și deci, implicit, principiile turismului
durabil:
♦ activitatea turistică trebuie inițiată cu mijloace proprii ale comunității
locale, iar aceasta trebuie să-și mențină controlul asupra dezvoltării turistice;

7
 ♦ turismul trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă care să ducă la
îmbunătățirea calității vieții comunităților locale și trebuie realizat un echilibru
între activitățile economice deja existente în zonă și activitatea turistică;
♦ trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: național,
regional și local, bazat pe standarde internaționale deja acceptate. Pot fi stabilite,
de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea
impactului diferitelor activități turistice, cât și limitele de acceptabilitate pentru
diferite zone;
♦ trebuie realizate programe educaționale și training pentru îmbunătățirea
managementului în domeniul protecției resurselor naturale și culturale.
Dezvoltarea turistică durabilă, prin formele sale practice, conciliază interese
și obiective antagoniste, favorizează parteneriatul și cooperarea între decidenți,
operatori și consumatori și promovează interesul general pe termen lung, dincolo
de cel particular, imediat.
Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este încă
confundat sunt prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie reținut
însă este faptul că, plecând de la oricare din criteriile de clasificare, definirea
tuturor formelor de turism trebuie să conțină ideea de durabilitate. Ecoturismul,
turismul rural, turismul științific, turismul cultural sunt doar "avangarda" formelor
de turism durabil.
Deși industria turistică acordă mai mare importanță problemelor legate de
mediu și tot mai multă atenție turismului durabil, diferențele dintre bunele intenții
exprimate de oameni atunci când sunt supuși cercetărilor și ceea ce ei vor face
efectiv în vacanțe, nu ar trebui subestimate. Nu există nici un dubiu că turismul,
dacă este bine planificat și condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru
populația locală și poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursă majoră
pentru multe arii și numeroase țări din lume. Patrimoniul mondial, cultural și
natural de exemplu atrage acum vizitatori din toată lumea și poate deveni motorul
dezvoltării locale. Dar mai multă atenție trebuie acordată impactului fizic și
8
cultural al turismului de masă inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se
manifestă supraaglomerarea.
Relația dintre industria turismului și patrimoniul mondial este de aceea
delicată pentru că turismul este totodată un argument puternic pentru stabilirea
bunurilor patrimoniului mondial. Dacă lumea nu mai poate suporta consecințele
sociale și ecologice ale numărului de vizitatori aduși în zone ce intră în patrimoniul
mondial, atunci mult mai multă atenție va trebui acordată aducerii patrimoniului
mondial, cultural și natural la oameni.
O primă alternativă sugerată de UNESCO (pentru turismul de masă) 2 este
dezvoltarea parcurilor tematice. Acestea se bucură deja de succes, notabil fiind cel
al Corporației Walt Disney.
Deși datele despre proveniența și profilul vizitatorilor parcurilor Disney sunt
considerate aproape secrete comerciale, se pare că aceste parcuri au ținut milioane
de oameni departe de alte destinații unde probabil ar fi provocat mult mai multe
pagube. Expansiunea acestor centre de la originalul Disneyland din Los Angeles,
California (1955) în Florida și alte colțuri ale SUA (1971), la Tokyo (1983) și
recent la Paris (1992) garantează deturnarea unor fluxuri turistice.
În ciuda criticilor aduse parcurilor tematice pentru caracterul lor total
artificial, nu există nici un dubiu că ele furnizează un tip de turism pe care milioane
de oameni îl practică. Aceste parcuri sunt foarte atent proiectate și datorită izolării
lor de comunitățile din împrejurimi, asemenea parcuri contribuie foarte puțin la
contaminarea culturală a populației locale care adesea se plânge că singurul
dezavantaj îl reprezintă slujbele slab plătite din sectorul terțiar.
A doua alternativă la turismul de masă sugerată de specialiștii UNESCO nu
este chiar complet diferită de prima și se bazează pe continua dezvoltare a
tehnologiei computerelor care va face posibilă “vizitarea virtuală” a zonelor
cuprinse în patrimoniul mondial. Aceasta înseamnă că tehnicile remarcabile
folosite până acum doar de piloții militari și astronauți vor deveni accesibile pentru

2
Stănciulescu G., Managementul turismului durabil în centrele urbane”, Ed. Economică, București, 2018
9
milioane de căutători de aventuri. Ei vor putea să “zboare” în jurul lumii prin
simpla vizitare a siteului “Reality Park”, purtarea unui coif și a unor mănuși cu
sofisticate fibre optice, stimulatori audio și olfactivi. Sistemele realității virtuale
fac astăzi din filmele tridimensionale un mare hit în parcurile tematice.
Viitorul dezvoltării durabile depinde de restructurarea economiei globale și
necesită schimbări majore în comportamentul uman, în sistemul de valori și stilul
de viață. Patrimoniul mondial, cultural și natural trebuie folosit cât mai bine pentru
a sensibiliza oamenii în ceea ce privește importanța construirii de legături între
natură și cultură, între culturi diferite.

1.2. Factorii cheie pentru o strategie de turism durabil

Unul din fenomenele care au înregistrat în epoca contemporană o dezvoltare
spectaculoasă, inclusiv în țara noastră , este turismul. România se bucură de un
potențial turistice deloc de neglijat, dar cu toate acestea interesul autorităților
abilitate în acest sens este destul de redus.
La o simplă privire a datelor statistice se poate deduce că turismul reprezintă
unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei, caracterizat de schimbări
permanente și o evoluție ascendentă, fie ea și una modestă.
Dată fiind seriozitatea ce care este privită noua tendință de dezvoltare
durabilă se impune cu precădere o atenție sporită din partea autorităților publice
locale și centrale în elaborarea de politici, strategii, planuri și programe de
dezvoltare a turismului.
Societatea actuală se confrunt ă cu intensificarea apariției efectelor negative
ale dezvoltării umane, drept pentru care se impune o nouă interpretare a
conceptului de dezvoltare, date fiind corelațiile dintre problemele mediului
înconjurător, bunăstării generale și procesului creșterii economice. Din acest punct
de vedere trebuie să acordăm o atenție sporită dezvoltării durabile ale cărei
principii trebuie să stea la bază.

10
 Astăzi se manifestă tot mai pregnant tendința dezvoltării industriei
turismului, prin întoarcerea sa către natură, și valori culturale autentice, mai ales în
țările puternic industrializate. La baza acestei forme de turism stă acțiunea de a
petrece o vacanță sau un concediu într-un mediu natural și antropic original, care
se bucură de prezența unor obiective deosebite.
Ecoturismul reprezintă de fapt cea mai valoroasă formă de manifestare a
turismului durabil. Ideea de turism durabil este de dată mai recentă, și a apărut în
scopul ocrotirii naturii pentru viitor, îndeosebi a speciilor fragile și a pădurilor
tropicale. Ca urmare, componenta de mediu este foarte puternică.
Noțiunea în sine se răsfrânge și asupra industriei turistice, care utilizează ca
resurse spații naturale de excepție, dar și valori ale patrimoniului cultural-
arhitectural, și ea se referă îndeosebi la modificarea comportamentelor, pornind de
la reședința de domiciliu, până la locurile turistice din alte țări. Aici problematica
este mult mai largă decât a ecoturismului.
Dezvoltarea durabilă trebuie să țină cont, pe de o parte, de modul de sosire
și, pe de altă parte, de interesele dintre gazde și vizitatori, dintr-o anumită regiune.
Toate activitățile ce se pot derula în zona de primire trebuie să fie
compatibilă cu capacitatea de încărcare a mediului natural, adică de a respecta
principiul unei utilizări cât mai raționale și eficiente a resurselor. O asemenea
politică turistic ă are ca scop să asigure o funcționare ecologică, economică,
socioculturală durabilă la toate nivelurile de referință, și acesta în raport cu nevoile
de utilizare endogene și exogene.
Dintre toate continentele, Europa este continentul cel mai vizat, deoarece
prezintă câteva contradicții majore: spații rurale puternic antropizate; arii protejate
suprasolicitate; slabă diversitate biologică; litoraluri urbanizate (îndeosebi cel
mediteraneean); puternice concentrări umane în așezări urbane; poluarea și
degradarea șirurilor naturale;

11
 Este evident că în Europa nu se dorește realizarea unui turism pentru
naturaliști de excepție, ci doar acceptarea unor practici de ocrotire a mediului
înconjurător.
Cererea pentru sejururi și destinații care se axează pe principiile turismului
durabil provin în principal din Europa de Nord, pentru oferte situate în Europa de
Sud ș i spațiul mediteraneean. Ca atare, ideea de ecoturism se îmbină perfect cu
aceea de turism durabil, precum o păpușă rusească de lemn. în acestea se regăsește
turismul rural care în Europa este organizat cu precădere în spații naturale puțin
modificate și populate de comunități tradiționale.
Partizanii ecoturismului s-au pronunțat pentru susținerea acestuia prin faptul
că permite alte forme de gestionare a resurselor turistice valoroase:

• utilizarea unor mijloace de transport colective cu costuri energetice

moderate, cum ar fi trenul, sau nemotorizate, ca bicicleta;
• alegerea unor destinații mai aproape de domiciliu și mai puțin fragile, din
punct de vedere ecologic;
• construcția unei infrastructuri de primire, în situri care au suferit modificări
sau degradări, sau pe terenuri agricole distruse, cu dorința de a încuraja restaurarea
peisajelor tradiționale, reintroducerea plantelor indigene, pentru a lăsa intacte
ultimele spații sălbatice;
• mobilizarea și implicarea tuturor gestionărilor de spațiu natural rural:
proprietarii de ferme agricole, vechile vestigii istorice, pădurile private, rezervațiile
speciale pentru ocrotirea speciilor, mai ales a celor deosebite, precum și
dezvoltarea unor structuri de primire adaptate naturi;
• o gestionare mai bună a șirurilor protejate, deja foarte solicitate (parcuri
naționale, mari situri, orașe istorice), introducând mijloace de evaluare a
vizitatorilor, cota/procentajul, capacitatea de încărcare, zonare, sensibilizare;
• o planificare regională de mediu, pentru a integra multiplele fante ale
mediului, cum ar fi refacerea peisajelor, calitatea estetică a șirurilor, reciclarea,
12
gestionarea transporturilor și prospectarea limitelor până la care se pot face
intervenții și schimbări;
• stabilirea codurilor de bună conduită și de practică adresată tuturor
participanților la buna funcționare a industriei turistice;
• realizarea manualelor de gestionare a mediului pentru structurile de primire
și, în particular, a hotelurilor care vor să aibă o politică exemplară.
Puține proiecte răspund, încă, acestor preocupări. Este momentul ca experții
să-și spună punctul de vedere în toate proiectele de dezvoltare a turismului.
Important este ca, la nivelul Organizației Mondiale pentru Turism, Uniunii
Europene, să se analizeze problema ecoturismului pentru toate tipurile de turism
care se practică în momentul de față.

La nivelul U.E., încă din anul 1992, s- a inițiat un program de susținere a 17

proiecte pilot „turism și mediu", care au cuprins, practic întreaga Europă. Aceste
proiecte au fost prezentate în cursul unei reuniuni a circa 40 de experți, la Berlin
(ITB), în martie 1995. Astfel, s-au făcut cunoscute diversificarea cultural ă și
sensibilitățile de mediu între nordul și sudul Europei și întreaga problematică ce se
ridică în aceste condiții asupra turismului și mediului înconjurător. Franța a fost
absentă de la aceste dezbateri și a fost interpelată de țările vecine. Această primă
inițiativă a U.E. a condus la:
- realizarea unei rețele de experți în turism durabil, numită Ecotrans, care a
dezvoltat o bancă de proiecte pilot și date.
- realizarea a două lanțuri hoteliere ecologice;
- crearea de manuale și module privind formarea gestiunii de mediu;
- inițierea unor modele de planificare regională
Acțiunile cele mai spectaculoase sunt în domeniul hotelier și al orașelor
istorice. Mari lanț uri hoteliere internaționale și de hoteluri rurale s-au regrupat
pentru a promova practicile de protecție a mediului:
13
 • Inițiativa Internațională a Hotelurilor de Mediu (IHEI), cu punct de pornire
în Anglia, regrupată în mari lanțuri hoteliere, ca Accor și Meridien. Ele realizează
manuale de management, organizează formațiuni, schimburi și regrupări ale
membrilor în jurul unei carte a mediului;
• Grecotel, în Grecia, Albergia Ecologică, în Italia, funcționează pe
principiul grupurilor de mediu și se străduiesc să ofere sfaturi asupra construcției și
funcționării întreprinderilor.
Asocierea orașelor fortificate din Europa s-a făcut pentru a analiza impactul
vizitatorilor asupra siturilor și calitatea experienței trăite de turiști, cu respectarea
calității vieții rezidenților.
Uniunea Europeană se preocupă permanent de latura tehnică a proiectelor
inovatoare și a lansat două acțiuni care vizează responsabilitatea pe care trebuie să
o aibă industria turistică europeană, difuzând în mass-media realizările de excepție,
cu referire îndeosebi la: prețul major al turismului și mediului înconjurător, pentru
a recompensa o destinație de excepție la nivel european cât și pentru fiecare din
statele membre; atragerea spre ofertă proiectelor de gestionare a fluxului de
vizitatori, a transporturilor, respectiv crearea de rețele de informare pentru turism și
mediu.
Aceste operații trebuie să permită stabilirea criteriilor și grilelor de acceptare
a viitoarelor proiecte de turism durabil și să incite țările membre să reia aceste
măsuri prin forțe proprii în susținerea proiectelor pilot, în țări ca Germania,
Irlanda, Olanda și au fost stabilite premiile internaționale și instrumentele care
însoțesc proiectele de turism durabil aplicate în mediul înconjurător.
Pentru început, primele încercări de proiecte dau încă puține indicații asupra
nivelului cererii europene de turism. Ele rămân discutabile, având în vedere
contradicția dintre ofertă și cerere, legate de mediu între Europa de Nord și cea de
Sud.
Astfel, turoperatorii sunt capabili să arate criteriile de alegere a unei
destinații și să stabilească, totodată, caietul de sarcini necesar. Grija pentru
14
posibilitățile și dimensiunile mediului înconjurător trebuie să fie transparentă la
toate nivelurile de organizare a produsului. Prin urmare, turoperatorii vor fi atenți
la:
- mijlocul de transport utilizat - unde preferința se îndreaptă către tren pentru
distanțele lungi, sau bicicletă, precum și alte forme de transport ecologic (călărie,
bărci cu vâsle), pentru distanțe scurte;
- calitatea peisajelor și a patrimoniului arhitectural - aici se impune păstrarea
stilului tradițional al satelor vechi și a esteticii peisajelor agricole, ca de exemplu
regiunea Provence din Franța, care se impune față de Elveția și Anglia;
- integrarea structurilor de primire în mediul înconjurător - în acest context
se cere ca acestea să fie rustice, confortabile, axate pe elemente de arhitectură
tradițională sau prin restaurări ale unor structuri mai vechi (cramă viticolă, moară
veche, canton forestier, casă de țară, fermă agricolă veche);
- gestionarea Unităților turistice conform cerințelor de mediu, prin care se
are în vedere respectarea acțiunilor de reciclare, compostare, utilizarea energiei
alternative, a produselor biodegradabile, restaurarea peisajelor tradiționale,
utilizarea pentru construcțiile noi a materialelor reciclabile, pe baza unor tehnologii
de vârf;
- rolul formativ-educativ - realizat prin acțiunile gazdei de a face cunoscute
vizitatorilor valoarea și calitatea mediului ambiant și rolul pe care îl are omul în
transformarea și protecția mediului său, a modurilor de viață tradițională;
- întâlnirea cu rezidenții, la care turiștii vor fi sensibili în fața manifestărilor
de personalitate, autenticitate a localnicilor, a ospitalității manifestate, și care joacă
un rol esențial mai ales în turismul rural;
- conținutul produsului turistic - acesta va trebui să satisfacă atât așteptările
specialiștilor (botaniști, ornitologi, orhidofili etc.) dar și amatorilor, pentru care
primează latura educațională. Pentru marea masă a turiștilor sunt valoroase
informațiile care se referă la plante, minerale, parfumuri, vinuri, gastronomie, a

15
face pândă pentru vânat acțiuni de inventariere, abordarea unor teme ca ecologia
forestieră, gestionarea de mediu a șirurilor turistice;
- posibilități de observare directă a naturii - locul de primire va fi ales la
marginea zonelor de migrație, de cuibărit, a păsărilor (ex. Franța: Munții Pirinei,
delta Camargue, mlaștini, turbării etc.) sau a locurilor de vegetație interesante
pentru botaniști, zoologi (Ventocex, Tour de Valat, Chize-centru de faună
sălbatică). Turiștii pot fi familiarizați cu practicile de observare și tehnicile de
cercetare (inelari, marcaje etc.).
Toate aceste aspecte sunt componente principale ale oricărei oferte turistice
și se constituie ca elemente determinante pentru alegerea unei destinații din partea
potențialilor clienți.
Indiferent de formele de turism practicate între turism și teritoriile vizate,
mai ales a celor cu un echilibru ecologic fragil, se stabilesc o serie de relații, care
direcționează și influențează efectul final al călătoriei, sau sejurului.
Prin noțiunea de ecoturism, spațiul este privit sub dublu aspect, și anume: pe
plan cantitativ, prin „capacitatea de primire a teritoriului", care poate fi naturală
sau creată, și pe plan calitativ, prin activitatea sa sau prin valoarea turistică a
teritoriului, care poate fi naturală sau creată. O mare influență asupra păstrării și
creșterii capacității de primire a teritoriului o au amenajările turistice realizate sau
propuse pentru viitor.
Laturile de abordare a dezvoltării turismului prin compatibilitatea cu
capacitatea de încărcare a mediului natural se înscrie în politica globală de
dezvoltare durabilă.
O asemenea politică turistică are ca scop să asigure o funcționare ecologică,
economică, socio-culturală pe baza unei utilizări raționale și eficiente a resurselor
turistice.
În acest context, Europa este continentul cel mai vizat, deoarece prezintă
câteva contradicții majore: un spațiu urban hiperdezvoltat, spațiu rural puternic
antropizat, slabă diversitate biologică, țărmuri literale urbanizate, arii protejate
16
suprasolicitate, o poluare și degradare a siturilor naturale, o puternică presiune
umană asupra spațiului agricol, o hiperdezvoltare a transporturilor. Omul în
transformarea și protecția mediului său, a modurilor de viață tradițională.
Toate aceste aspecte sunt componente principale ale oricărei oferte turistice
și se constituie ca elemente determinante pentru alegerea unei destinații din partea
potențialilor clienți.
Indiferent de formele de turism practicate între turism și teritoriile vizate,
mai ales a celor cu un echilibru ecologic fragil, se stabilesc o serie de relații, care
direcționează și influențează efectul final al călătoriei, sau sejurului.
Laturile de abordare a dezvoltării turismului prin compatibilitatea cu
capacitatea de încărcare a mediului natural se înscrie în politica globală de
dezvoltare durabilă.
O asemenea politică turistică are ca scop să asigure o funcționare ecologică,
economică, socio-culturală pe baza unei utilizări raționale și eficiente a resurselor
turistice.
Dezvoltarea ecologică a turismului în zone turistice de maxim interes
vizează în principal patru planuri:
• economic, prin creșterea gradului de valorificare a resurselor, îndeosebi a
celor mai puțin cunoscute, pentru reducerea presiunii : asupra celor mai intens
exploatate;
• ecologic, prin asigurarea utilizării raționale a tuturor resurselor, reducerea
și eliminarea deșeurilor, reciclarea lor, asigurarea conservării și protecției
mediului, scăderea procesului de sustragere a terenurilor agricole și forestiere din
circuitul agricol și silvic;
• social, prin sporirea numărului de locuri de muncă, menținerea unor
meserii tradiționale, atragerea populației în practicarea diferitelor forme de turism
• cultural, prin valorificarea elementelor de civilizație, artă și cultură
deosebite, care exprimă o anume identitate culturală și dezvoltă spiritul de
toleranță.
17
 Odată stabilită importanța ecoturismului ca suport al dezvoltării durabile a
turismului la nivelul organismelor mondiale, acesta a început să fie acceptat în tot
mai multe țări. Astfel, în urma Conferinței Mondiale asupra Mediului și
Dezvoltării de la Rio de Janeiro din 1992, Organizația Mondială a Turismului a
realizat un program de adaptare a Agendei 21 la necesitatea de dezvoltare durabilă
a turismului, care, în principal, se axează pe nouă priorități: evaluarea continuă și
îmbunătățirea cadrului legislativ actual, a sectoarelor economice existente, a celui
educațional și informațional pentru promovarea unui turism ecologic; studierea și
evaluarea impacturilor economice, sociale, culturale și de mediu, produse de
turism, cu implicații asupra sistemelor de organizare instituționale și
administrative; formarea, prin educație și informații mass-media a unei conștiințe
ecologice; planificarea dezvoltării turismului ecologic; asigurarea accesului la
informații, competențe și tehnologii pentru susținerea turismului ecologic între
țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare; crearea condițiilor pentru participarea
tuturor sectoarelor economice la sprijinirea și dezvoltarea turismului ecologic;
conceperea de noi produse turistice care să se sprijine pe capacitățile de suport ale
mediului și care să asigure conservarea mediului ambiant; evaluarea continuă a
modului de conservare a mediului înconjurător; stabilirea și dezvoltarea relațiilor
de parteneriat pentru dezvoltarea turismului ecologic.

Statele sunt cele mai interesate de susținerea ecoturismului. Aplicarea

acestuia ca model de dezvoltare a turismului, cu deosebire în zonele de mare
atracție turistică sau în cele mai puțin cunoscute și amenajate pentru turism a
principiilor sale, are o dublă țintă : pe de o parte, valorificarea integrată a resurselor
naturale și culturale de excepție, cu îmbunătățirea calității vieții în comunitățile
locale, iar pe de altă parte, satisfacerea motivațiilor și cerințelor turiștilor în
concordanță cu conservarea mediului pentru generațiile viitoare.

18
 CAPITOLUL II: ANALIZA PIEŢEI TURISTICE DIN
STAŢIUNEA BĂILE GOVORA

2.1. Potențialul turistic natural

Prin specificul conținutului și valorificarea lor, resursele naturale reprezintă,
pe de o parte atracții turistice pretabile pentru viitor, iar pe de altă parte ele pot fi
valorificate direct în activitatea de turism ca “materie primă” constituind sau
intrând în componenta diferitelor produse turistice și generând anumite forme de
turism (în cazul nostru factori naturali de cură în turismul balnear).
19
 Resursele naturale sunt cele oferite de cadrul natural prin componentele sale:
elemente geomorfologice, de climă, de formă, de floră, peisaje, zăcăminte de
substanțe minerale și alți factori. Aceste componente naturale au un rol principal în
dezvoltarea turismului și constituie oferta primară potențială.
Stațiunea Băile Govora este amplasată în partea centrală a județului Vâlcea,
pe valea râului Hința, la sud de Culmea Slătioarei, unde s-a format o mică
depresiune intracolinar de origine erozivă.
Din punct de vedere al coordonatelor geografice, orașul se află la intersecția
paralelei de 45º5’, latitudine nordică, și a meridianului de 24º8’, longitudine estică.
Teritoriul orașului este delimitat la nord-est de comuna Bunești, la sud - este
de comuna Mihăești, la sud-vest de comuna Păușești, iar la nord-vest de comuna
Stoenești.
Accesul în stațiune se face pe Drumul Național DN 67 sau pe ruta ferată
Sibiu-Piatra Olt. Pe șosea distanța până la Rm. - Vâlcea este de 20 km.
Băile Govora este un oraș balneoclimateric și turistic de interes național și
european care cuprinde stațiunea propriu-zisă și mai multe localități cu o populație
de aproape 3000 locuitori.

2.1.1 Geologie si relief:

Alcătuirea geologică este unul dintre elementele de bază care dau naștere
potențialului turistic din microdepresiuna Govorei, binecuvântată de soartă prin
faptul că are un climat de adăpost dat de relief, pe de-o parte și pe de altă parte
pentru alcătuirea chimică foarte complexă a apelor minerale de aici. Vechimea și
modul de cutare al stratelor au permis realizarea formei depresionare precum și
captarea facilă a acestora de către oameni prin foraje la mică adâncime.
Depresiunea Govorei face parte din Subcarpații Vâlcii, fapt pentru care geologia și
relieful acestora sunt studiate împreună.
20
 Figura 2.1. Profilul geologic în Subcarpații Getici

Sursa : România – Geografie fizică, Volumul I

Geologia Subcarpaților Vâlcii trebuie să fie analizată în strânsă legătură cu

evoluția în timp a Subcarpaților Getici, din care fac parte și care se desfășoară în
lungul unei unități structurale numită Depresiunea Getică ce a a avut un caracter de
avanfosă. Depresiunea s-a format la începutul paleogenului după mișcarea
tectonică laramică care a ridicat Carpații Meridionali, pe de o parte și a coborât, pe
de altă parte, spațiul cristalin din fața acestora creând acest bazin de sedimentare
extins cu un rol de avanfosă. În ceea ce privește structura acestei depresiuni sunt
caracteristice:
- fundamentul cu o proveniență dublă3 carpatică, blocuri cristaline ce
coboară în trepte spre sud și Platforma Valahă, blocuri care înclină ușor spre nord;
- suprastructura sedimentară s-a realizat în trei cicluri 4 și în diferite faciesuri
(litoral, de mare adâncă, salmastru, lacustru) care se succed atât de la nord la sud
cât și în timp. Cele trei cicluri sunt: ciclul paleogen miocen-inferior cu eocen
reprezentat de conglomerate și greșii, oligocen în facies grezos și acvitanian cu
conglomerate, gresii și intercalații de argile; ciclul miocen alcătuit din depozite
badeniene (marne, argile și sare) și sarmațian inferior (gresii, marne); ciclul
sarmato-pliocen cu caracter transgresiv care înaintează mult la vest de Olt alcătuit
din marne nisipoase slab cimentate, argile, nisipuri, marne cu intercalații de
cărbuni
3
Geologia Romaniei-V.Mutihac,L.Ionesi, București 1999
4
Ibidem
21
 În ceea ce privește relieful Govorei putem spune că prezintă un deosebit
interes prin valoarea sa peisagistică. Depresiunea Govora este o mică depresiune în
care se află localitatea și stațiunea Băile Govora, ea făcând parte din sectorul
vâlcean al Subcarpaților Getici.
Particularitățile actuale ale Subcarpaților Vâlcii sugerează în primul rând
tinerețea acestei regiuni datorită în primul rând mobilității tectonice accentuate, ce
a condiționat permanent în Cuaternar modelarea reliefului subcarpatic.
Stațiunea Băile Govora este înconjurată de dealuri la o altitudine de 300-
600m. Aceste dealuri sunt denumite muscele și sunt alcătuite din roci terțiare
cutate. Dealul cel mai cunoscut din această zonă este dealul Baba Floarea (540m)
unde turiștii merg cel mai des pentru o plimbare prin natură. Relieful se
completează cu componente ale apelor, vegetației și faunei, sporind atractivitatea
turistică.
Se constată prezența predominantă a solurilor brune de pădure (cambisoluri),
aflate în diferite grade de podzolire. Acestea au textură uniformă pe întregul profil,
fapt ce determină o rezistență uniformă la eroziune. În luncă sunt soluri aluvionare
slab evoluate, cu textură nisipoasă care permite infiltrarea apelor de suprafață.

2.1.2. Vegetația
Dealurile subcarpatice din jurul stațiunii Băile Govora sunt acoperite cu
păduri de stejar, de goruno-făgete și de făgete. În general, pe fața sudică apar
stejărelele, pe culmi gourno-făgetele și pe versanții nordici, mai reci, făgetele.
Pădurile de goruno-făgete au cea mai mare răspândire, ocupând culmile
dealurilor și sunt bogate în specii de amestec. Astfel, pe lângă speciile dominante –
stejar (Quercus petraea) și fag (Fagus silvatica) – apar și altele: carpenul (Carpinus
betulus), teiul (Tilia cordata și Tilia platiphyllos), jugastrul (Acer campestre),
22
frasinul (Frasinus excelsior), mojdreanul (Frasinus ornus), ulmul (Ulmus
carpinifolia). Etajul arbustiv este format de alun (Coryllus avellana), lemn cîinesc
(Ligustrum vulgare), corn (Cornus mas), sânger (Sambucus nigra) și clocotiș
(Staphzellea pinnata). Apare și iedera (Nedera helix) ca plantă agățătoare.
Etajul ierbaceu, foarte divers ca bogăție în specii, este format din: merișor și
afin (Vaccinium vitis- idaea și vaccinium myrtillus), iarbă neagră (Calluna
vulgaris). mușchi (Xanthoria parietina). Flora ornamentală din parcurile stațiunii
cuprinde numeroase specii lemnoase.
Figura 2.2: Harta vegetației din România

Sursa : România – Geografie fizică, Volumul II

În complexul frunzișului de fag și stejar se întalnesc ciuperci aerobe, unele

dintre ele fiind comestibile (mânătarca, creița, bureții iuți) și jucând un rol
important în descompunerea frunzișului de foioase.
Prin bogăția speciilor sale lemnoase, arbustive și ierboase, flora
contribuie la crearea unui climat specific, utilizat cu bune rezultate în tratamentul
unor boli respiratorii, pe lângă rolul său estetic.
23
 Parcul central – operă a arhitectului francez Pinard – reunește pe o
suprafață de 20 ha, specii valoroase de arbori dintre care trebuiesc amintiți: tisa
(Taxus baccata), bradul arignitiu (Abies conclor), molidul (Picea abies), pinul
(Pinus nigra, Pinus silvestris și Pinus strabus), zada (Larix decidua), arinul (Alnus
glutinosa), plopul (Populus alba), salcia (Salix caprea și Salix babylonica), arțarul
(Acer negundo), platanul (Platanus acerifolia). castanul sălbatic (Aesculus
hippocastanum), liliacul (Syringa vulgaris).

2.1.3. Fauna
Din punct de vedere turistic fauna prezintă importanță mai mult prin
valoarea sa cinegetică și estetică; totuși în pădurile din jur sunt întâlnite din ce în
ce mai rar, căprioara (capreolus capreolus), vulpea (vulpes vulpes), iepurele (lepus
europeus), șoarecele de pădure (amodemus sylvaticus), ariciul (erinaceus
romanicus).
Dintre păsările care populează fauna Govorei se pot aminti: privighetoarea
care poate fi auzită seara în parcul stațiunii, rândunica, vrabia, malureanul, fasa de
pădure, pițigoiul, cojoaica, scatiul, uliul păsărilor, cucuveaua, guguștiucul, pupăza,
ciocănitoarea, care de asemenea se vede adesea în parc. În apele repezi ale Govorei
întâlnim cleanul și zglăvoaca.
Din păcate, în ultima vreme, habitatul acestor animale se restrânge tot mai
mult, pe de-o parte din cauza vânătorii necontrolate și pe de altă parte din cauza
extinderii locuințelor care antrenează defrișarea unor areale întinse de pădure.
Acest conflict între om și animal se poate observa și pe drumurile din preajma
Băilor Govora, unde, pe drum național european există semne care avertizează
șoferii de posibilitatea apariției pe carosabil a animalelor sălbatice.

2.1.4. Clima
Zona Govorei beneficiază de un climat blând, temperat-moderat de trecere
de la continental la mediteraneean, cu veri răcoroase și ierni blânde. Temperatura
24
medie anuală este de 11,1 grade Celsius. Vânturile sunt foarte rare, stațiunea fiind
foarte bine adăpostită, iar regimul precipitațiilor este moderat, aproximativ 800
mm/an. Precipitațiile sunt moderate, atingând 800 mm anual. Nu sunt schimbări
bruște de temperatură și umiditate.
Aerul din zonă conține o cantitate redusă de polenuri alergogene, fiind
prielnică persoanelor cu afecțiuni respiratorii superioare, ori cu stări de surmenaj
sau debilitate. Din cauza iodului din atmosferă, stațiunea este contraindicată
hipertiroidienilor.
Conform datelor înregistrate în Atlasul climatologic al României, valorile
specifice climei din zona Govorei sunt următoarele :
- temperatura variază între -1°C iarna și 21°C vara, cu următoarele valori
medii:
Graficul 2.1. Variațiile de temperatură

Sursa: Stația meteorologică Vâlcea

-cu o amplitudine de 22 de grade în timpul anului, temperaturile medii

lunare au valori moderate evitându-se astfel canicula în timpul verii si existând
posibilitatea lipsei înghețului în timpul iernii
- aceste temperaturi sunt favorabile persoanelor vârstnice care vizitează
stațiunea în scopuri de recreere și odihnă și necesită un tratament aparte, persoane
care de altfel sunt sensibile agenților naturali care afectează excedentar
- radiația solară constituie sursa energetică primară a dezvoltării proceselor
geofizice și biologice. Radiația globală a regiunii este apreciată între 110 și 122
25
kcal/cm2, iar durata de strălucire a Soarelui este de 2100 - 2200 ore în această
regiune subcarpatica. Între aceste valori radiația globală variază în raport cu
particularitățile morfologice, gradul de înclinare a versanților și de fragmentare a
reliefului. La acestea se adaugă modificările produse local de activitățile antropice
generate de noxe (cum este Platforma industrială Govora), care reduc vizibilitatea
și determină apariția cețurilor de radiație și a norilor inferiori
- umiditatea relativă la ora 14:
• iarna 35-45%
• primăvara 10-15%
• vara 5-10%
• toamna 20-21%
După cum se observă umiditatea înregistrează valori scăzute în lunile de
vară și mai ales în lunile de iarnă.
- presiunea atmosferică medie anuală este de 732,5 mm.Hg. fiind
caracteristică localităților cu climat continental, cum este și cazul stațiunii Băile
Govora. precipitațiile anuale se înscriu în media de 750-800 mm, valorile medii
lunare variind după cum urmează:
Graficul 2.2. Precipitațiile medii lunare

Sursa: Stația meteorologică Vâlcea

- cele mai mari cantități de precipitații cad la sfârșitul primăverii odată cu
luna mai și durează până în luna iulie, fapt ce determină o perioada oarecum
restrictivă din punct de vedere al vizitării stațiunii

26
 - vântul este în strânsă legătură cu așezarea geografică, predominând zilele
fără vânt. Numărul acestora pe tot timpul anului este de 192, revenind o medie de
11-20 zile fără vânt în fiecare lună. După cum se poate observa și în rozeta
vânturilor, acestea bat în general de la nord la sud, ferind regiunea de potențialii
factori nocivi ce pot proveni de pe platforma chimică Govora, aflată mai la sud
- nebulozitatea este dată de durata de strălucire a soarelui, ce atinge o
valoare anuală de 1800 ore, valoare apropiată de cea a litoralului Mării Negre.
- ceața se întâlnește rar, numărul mediu al zilelor cu ceață anual este de 11,
iar zilele cu fenomene electrice se cifrează la 2-3/an.

2.1.5. Hidrografie
Fondul hidrografic deține și el un important potențial. Potențialul la care ne
referim are în vedere apele minerale dar și apele curgătoare, care sunt utilizate ca
atare în scopuri turistice, pentru agrement și balneoturism. Principalul colector al
apelor de suprafață este râul Olt, care primește pe dreapta, în amonte de Govora
pârâul Olănești. Acesta se varsă în Olt, în partea sudică a municipiului Rm.-
Vâlcea.
Urmează la sud pârâul Govora cu afluenții săi, pe dreapta râul Hința, apoi
Valea Scărișoarei care se varsă în Olt în dreptul lacului de acumulare Govora, care
are o suprafață de 463 ha, o lungime de 2,7 km, o lățime de 3,02 km și un volum
de apă acumulată de 26.317 . La sud se varsă pe dreapta în Olt un alt afluent,
Bistrița Vâlceană.
Apele minerale
Descoperirea apelor minerale de pe valea pârâului care trece prin stațiune,
urmată de efectuarea unor analize asupra eficacității foloaselor benefice ale
acestora, Govora avea să devină în scurt timp o localitate cu profil balnear de cură
medicala, cunoscută atât în țară cât și în afara acesteia, alături de alte zone balneare
din Europa.

27
 Apele sulfuroase de la Govora, considerate de unii oameni de știința chiar
superioare față de cele de pe continentul nostru, pot fi considerate cel puțin la fel
cu cele mai renumite ape minerale sulfuroase cunoscute în Europa : de la Amelie,
Barages, Eaux Bosines, Aix și rivalizează cu cele de la Grosswerdain .
Stațiunea Băile Govora este singura din țara noastră în care apele minerale
au o compoziție chimică diferențiată ca:
- ape sărate iodurate bromurate;
- ape sărate sulfuroase foarte concentrate;
- ape hipotome sulfuroase bicarbonate, sodice, calcice și magneziene.
Apele din Govora conțin până la 38,3 mg ‰ brom și până la 41,8 mg‰
iod.Atât bromul cât și iodul sunt de origine organică, rezultate din putrezirea unor
alge. Apele concentrate sărate sulfuroase sunt ape cu mineralizare mare ajungând
până la 160 g ‰, conținând hidrogen sulfurat în concentrație mare până la 0,350 g
‰.
Apele minerale iodate din Govora conțin oligoelemente foarte necesare
vieții ca: magneziu, calciu, potasiu și iod sub formă de ioduri.
În structura hidrologică din zona Govorei au fost identificate cinci straturi de
ape subterane
-un strat de apă dulce, freatică în aluviunile pârâului Govora și ale
afluenților acestuia;
-un strat de ape de adâncime, slab mineralizate, cu o concentrație mică de
hidrogen sulfurat și clor, dar bogate în bicarbonate. Acesta este captat în centrul
stațiunii Govora și este folosit pentru cura internă (grupa I);
-un al doilea strat de ape subterane, cu concentrație mare în hidrogen
sulfurat (30-100 mg/l) este captat de forajele 3, 4 și 5 (grupa II);
-un al treilea strat de ape subterane, cu concentrație mare în hidrogen
sulfurat (30-100 mg/l) și cu o concentrație medie până la mare de clor (10-50 mg/l
până la 60-100mg/l) folosite pentru băi (grupa III);

28
 -un ultim strat de apă de adâncime, care conține ape sărate, iodurate folosite
de asemenea pentru băi (grupa IV).
Se poate vorbi așadar de o varietate a tipurilor de ape minerale, varietate
dată de adâncimea la care se află acestea. Pentru a le capta s-au executat mai multe
tipuri de foraje ( în funcție de adâncime) în diferite zone ale stațiunii. Daca apele
minerale sunt folosite pentru cura celor ce vin la tratament în Băile Govora, apele
freatice ale râului Govora sunt folosite în diferite scopuri de către locuitorii
orașului ( consum, ape menajere).
Tabelelul 2.1. Gradul de mineralizare și principalii constituenți chimici
ai apelor subterane
Grupa I Ape clorosodice, iodurate, bromurate
Puț Mineralizație Clor Brom Iod Radioactivitate
totală (g/‰) (g//‰) (g//‰) (g//‰) (mmc)
2 94-78 50-45 0,044-0,016 0,052- 0,533
0,035
3 92-43 55-52 0,027-0,022 0,050- 0,044
0,020
4 90-75 54-49 0,115-0,015 0,054- 0,025
0,032
5 99-85 59-52 0,026 0,045- 0,025
0,035
6 91-89 54 0,038 0,053- -
0,040
7 85-48 49-28 0,383-0,058 0,051- -
0,018
Grupa II Ape clorosodice, sulfatat-calcice
Puț Mineralizație totală Clor Hidrogen sulfurat
(g/‰) (g//‰) (g//‰)
1 160 95-35 0,132-0,123
2 75 43,2 0,296
Grupa III Ape slab sulfuroase, slab mineralizate bicarbonatate
sulfat carbonice, sodice, magneziene
Izvor Mineralizație totală (g/‰) Hidrogen Radioactivitate (mmc)
sulfurat (g//
‰)
1 2-1,5 0,030 0,024
2 2 0,020 -
29
 Grupa IV Ape slab mineralizate, bicarbonatate, fără degajări de gaze
Sursa : D. Otovescu, Monografia sociologica a Orașului Băile Govora

2.2. Potențialul antropic al Stațiunii Băile Govora

Resursele antropice au potențial turistic însemnat și ele au luat naștere odată
cu trecerea timpului, încă din cele mai vechi perioade. În zilele noastre prezinta
interes o serie de obiecte și construcții care au apărut ca urmare ale realizărilor de
tip economic sau social de pe teritoriul țării noastre sau chiar de pe teritoriul
Govorei. Spre deosebire de componentele naturale, atât de numeroase și de variate,
stațiunea Băile Govora deține mai puține componente antropice. Cu toate acestea,
împrejurimile orașului se bucură de o mare varietate a acestor resurse antropice de
care orice turist se poate bucura realizând o serie de plimbări în jurul stațiunii fie în
mod organizat, fie pe cont propriu.
Stațiunea Băile Govora este deținătoarea unui tezaur de vestigii arheologice,
monumente istorice, de artă sau de arhitectură precum și a unui patrimoniu etno-
folcloric care atestă evoluția și perenitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea artei și
a culturii poporului român. Tot acest fond cultural istoric formează o parte
însemnată a ofertei turistice și o componentă a imaginii turistice a stațiunii Govora
pe piața națională și chiar internațională.
Deși nu foarte multe, componentele antropice care prezintă interes turistic
pot fi regăsite în harta de mai jos.

30
 Figura 2.3. Patrimoniul natural al stațiunii

Sursa: https://www.primaria-baile-govora.ro/obiective-turistice-imprejurimi/

2.2.1 Patrimoniul material

31
 În Băile Govora există o serie de statui care au fost ridicate în amintirea
personalităților din această stațiune sau care au avut legatură cu Băile Govora.
Printre acestea amintim:
- N. Popescu - Zorileanu – monument ridicat după moartea sa, în anul 1924,
de către sculptorul Nicolae Mătăoanu. Statuia se află în Parcul Central,
- Olteanca cu vadră, adusă de la Rm.-Vâlcea, după revoluție,
- Mihai Eminescu,
- Ion Luca Caragiale,
- Dr. Botescu,
- Un triptic în parc, construit în anii ’60
- Monumentul Eroilor – monumental funerar a aparținut familiei
Mihălcescu, fiind donat de către urmașii acesteia. Monumentul a fost construit prin
anii ’30. Astăzi,
acest monument este
dedicat eroilor din
Primul și al II-lea
Război Mondial.
Muzeul din stațiune
deține o colecție
muzeală însemnată
prin care se
evidențiază viețuirea
neolitică,
Muzeul de arheologie și artă religioasă Gh. Petru-Govora îndeletniciri
(Poză realizată de autor) străvechi, civilizația
geto - dacică, numismatica romană, carte veche românească.

Cuprinde obiecte descoperite în raza Govorei și a județului Vâlcea,

începând din paleolitic și până în secolele X – XII. Multe dintre exponate sunt
32
unicate de o valoare științifică deosebită care atestă locuirea permanentă a acestei
vechi vetre vâlcene, conviețuirea daco-romană (un cuptor din secolul III e.n.) și
perioada de etnogeneză a poporului român. La etaj, colecția cuprinde cărți rare,
tipărite în țară sau peste hotare în secolele XVII – XVIII, lucrări deosebit de
importante pentru istoria culturală națională. În anul 1995, când s-au împlinit 25 de
ani de la înființarea muzeului, Gheorghe Petre-Govora publica la Rm. Vâlcea, sub
egida Muzeului Județean – lucrarea ”O preistorie a nord-estului Olteniei”.

Hotelul Palace – Băile Govora (poză realizată de autor)

Clădirile din această zonă cu arhitectura lor deosebită constituie. De

exemplu Hotelul Palace, emblema stațiunii, a fost construită între anii 1911 –
1914, după canoanele luxosului European. Toate cele 155 camere primesc fiecare,
în decursul unei zile, iarna sau vara, lumina soarelui, iar spărturile din zidărie – uși
și ferestre – rotunjesc cifra 365, câte zile sunt într-un an.
Parcul
balnear, unul dintre
cele mai renumite
din țară, este opera
arhitectului francez

33
Pinard. Acest parc are 20ha de teren amenajat frumos cu alei, bănci și plante care
mai de care. În acest parc se poate vedea ce a mai rămas din cinematograf. Acesta
a avut o arhitectură deosebită, de dimensiuni foarte mari.
În stațiune se află și o casă de cultură, unde formații artistice de amatori sau
profesioniști prezintă spectacole artistice. În fiecare primă decadă a lunii iulie are
loc manifestarea cultural-artistică “Florile Govorei”, care este un festival de
muzică populară. La acest festival participă artiști de pretutindeni, cunoscuți sau
mai puțin cunoscuți.
Biblioteca. În
Parcul Balnear Băile Govora
jurul anului 1891, în Sursa: www.bailegovora.ro
Băile Govora
funcționează sporadic o
secție a ”Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor” care avea și o
bibliotecă. La preluarea stațiunii în anul 1910 de ”Societatea Govora-Călimănești”
este organizată și o bibliotecă în cadrul clubului de la ”Hotel Palace”.După anul
1948, în Băile Govora funcționează o bibliotecă cu circa 700 de volume având
sediul la ”Vila Silva”. În anul 1952 se înființează Biblioteca publică din Băile
Govora. Din 1970, biblioteca publică devine bibliotecă orășenească cu un fond de
26.000 de volume, asigurând necesitățile de informare și de lectură, atât
localnicilor cât și turiștilor veniți pentru odihnă și tratament. În anul 1977, după
cutremur, biblioteca își mută sediul în fosta vilă ”Dr. Țăranu”.
În anul 2005 biblioteca a fost mutată la parterul Casei de cultură deoarece
imobilul în care a funcționat a fost revendicat și câștigat în instanță de către
moștenitorii fostului proprietar. Pe lângă colecția de periodice, biblioteca are în
momentul de față 56.000 de volume, cuprinzând enciclopedii, dicționare, literatură
științifică și tehnică, beletristică și cărți cu autografele unor scriitori care au vizitat
stațiunea.
După cum a fost menționat mai devreme, un rol semnificativ îl au
monumentele istorice și de arhitectură ce se află în jurul stațiunii . În împrejurimile
34
stațiunii se află peste 300 de monumente istorice și de artă, de la tezaure neolitice,
la vestigii dacice și romane și necropole paleocreștine, păstrate în muzee din Rm.
Valcea și Govora, la Cosata-Ocnița, în siturile de la Slătioara, Bivolaru, Costești
ori în complexul
muzeal Măldărești.
Astfel, la numai
6 km de stațiune se
poate vizita
Mănăstirea Govora.
Trecutul stațiunii este
strâns legat de cel al
Mănăstirii Govora –
unul dintre cele mai
vechi monumente de
arhitectură feudală din țara noastră. Retrasă printre copaci seculari la adăpostul
unor ziduri groase fortificate, mănăstirea se află la circa 5 km depărtare de centrul
stațiunii și la mai puțin de 2 km de comuna Govora, pe o vâlcea în partea dreaptă a
pârâului Govora.
Construită inițial (conform tradiției) încă dinainte de Mircea cel Bătrân, de
câțiva călugări fugiți din Peninsula balcanică, se menționează că a fost prădată în
vremea lui Vlad Țepeș, mănăstirea este rezidită din temelii în anul 1496, în timpul
domniei lui Radu cel Mare. În timpul lui Matei Basarab, mănăstirea a fost refăcută,
întărită cu ziduri și cu trei turnuri de apărare prevăzute cu creneluri. Tot atunci a
fost clădită și actuala biserică și s-au amenajat încăperile care au adăpostit o
tipografie. Restaurările au fost continuate de Constantin Brâncoveanu între anii
1701-1702.
Interesante pentru turiști sunt cele 8 portrete native din pronaos printre care
și cele ale lui Constantin Brâncoveanu, Radu cel Mare, mitropolitul Antim
Ivireanul, toate operă a acelorași renumiți zugravi.
35
 Tot în timpul domniei lui Brâncoveanu s-a ridicat și impunătorul turn –
clopotnița de la intrare, s-au făcut reparații la clădirile mănăstirii, s-a ridicat o noua
catapeteasmă din lemn, cu valoroase decorații specifice epocii (chenare si brâie în
care se văd motive vegetale), se reface întreaga pictură a bisericii, așa cum poate să
fie văzută astăzi.
În incinta mănăstirii, în încăperile boltite ale clădirilor se află organizat un
mic muzeu în care sunt expuse străvechi obiecte de cult și gospodărie casnică,
icoane cu vechime de trei – patru secole, cărți bisericești rare din veacurile al XVII
– leași al XVIII – lea.
Mănăstirea Govora a intrat în istoria culturii noastre mai ales prin faptul că
aici a fost adusă de la Kiev o tiparniță. prin intermediul căreia au fost tipărite multe
cărți importante precum: ”Psaltirea slavonă”, ”Pravila cea mică”, ”Ceaslovul” și
”Evanghelia învățătoare”. Toate cărțile care s-au tipărit la Mănăstirea Govora au
fost împodobite cu frumoase inițiale și frontispicii și tipărite după moda vremii în
roșu și negru. Ele au avut un rol important formarea și dezvoltarea limbii române.
Din punct de vedere balnear, sunt atestări conform cărora reumaticii făceau
băi la Mănăstirea Govora iar iodul se transporta în butoaie și era încălzit cu pietre
încinse.

2.3. Baza tehnico-materială

Cazarea turistică reprezintă un puternic sprijin pentru întreaga activitate
turistică din stațiune. Acest lucru se datorează numărului său important de locuri,
dar și datorită structurii acestora. De asemenea, cazarea turistică este principala
componentă a bazei tehnico-materiale. Majoritatea unităților de cazare se află în
proprietatea societatea Băile Govora SA care în prezent deține trei hoteluri (Parc,
Palace și Belvedere), 7 vile, 3 popasuri turistice (Popas turistic Silva, Popas turistic
Salus și Casa Govoreană). Societatea are o capacitate de cazare în funcțiune de
aproximativ 700 locuri și o capacitate de servire în restaurante și terase amenajate

36
de 1250 uri, structuri de primire de care pot beneficia turiștii care vin la odihnă și
tratament în stațiunea Băile Govora.
Stațiunea Băile Govora dispune de un număr de locuri de cazare turistică
situate în hoteluri, vile și campinguri.
Tabelul 2.2. Capacitatea de cazare a stațiunii
N u m ă r u l lo c u r ilo r Categoria de
Tipul unităţii de cazare O b s e r v a ţii
de cazare clasificare a unităţii
HOTEL PALACE 274 4 s te le -
HOTEL BELVEDERE 76 3 s te le -
HOTEL PARC 195 2 s te le -
HOTEL OLTENIA 328 2 s te le
Total hoteluri 873
Pensiunea Turistica
8 3 s te le -
„CASA GOVOREANA”
Pensiunea Turistică
8 3 s te le
„MIRELA”
Pensiunea Turistică
16 2 s te le
„D’ALLI”
Total pensiuni turistice 32
Vila LILI 16 3 s te le
Vila IRIS 8 3 s te le -
Vila MĂDĂLINA 36 3 s te le -
Total vile 60
Cazare în
Popas turistic
48 1 stea căsuțe,
„Ștrand Salus”
activitate

Sursa: Punctul de informare turistică din cadrul Primăriei Orașului Băile Govora

În afara acestora mai există încă 11 unități neclasificate cu o capacitate de

516 locuri de cazare (privind gradul de confort) având un grad mai avansat de
uzură sau confort redus, asupra cărora nu s-au efectuat lucrări de modernizare
datorită revendicării lor de către foștii proprietari sau a dificultăților financiare.
Agenții economici care activează în domeniul turismului, prin programe de
finanțare sau prin resurse proprii, au în permanență, ca obiectiv, modernizarea
spațiilor de cazare, alimentație publică și tratament, diversificarea gamei de servicii
turistice oferite, adoptarea unor politici de produs și strategii de marketing care să
ducă la creșterea numărului de turiști și dezvoltarea zonei Băile Govora.
Bazele de tratament sunt dispersate în mai multe clădiri astfel5:
5
www.bailegovora.ro
37
 Baza de tratament de la Hotel Palace cu: Centru Balneo - Spa (2 bazine,
saună, sală de fitness, solar, salon masaj, aerosoli, electro, termo, hidro terapie,
clinica de recuperare cardio - metabolică.
Baza de tratament de la Hotel Parc cu secție de hidroterapie (căzi pentru băi
minerale, aparatură pentru inhalații și pulverizații), o secție de electroterapie și
fizioterapie, sală de gimnastică medicală, masaj etc.
Baza de tratament a Hotelului Oltenia (Sind România) intrată în funcțiune în
1985, cu secții de hidroterapie (căzi pentru băi minerale, aparatură pentru inhalații
și pulverizații), electro și fizioterapie, duș subacval, masaj, saună, sală de
gimnastică medicală, kinetoterapie.
Baza de tratament a Hotelului Belvedere, cu secții de fizioterapie,
electroterapie, masaj, saună, bazin de recuperare, sală fitness. Toate bazele de
tratament sunt noi, dotate cu aparatură modernă și personal specializat calificat.
Structura capacităților de tratament și numărului de proceduri efectuate în
anul 2019 este prezentată în tabelul următor:

Baza de Capacitate Proceduri efectuate

Proceduri Proceduri Proceduri Proceduri
tratament Total Total
majore asociate majore asociate
Oltenia 101.200 127.600 228.800 92.758 112.301 205.059
Belvedere 31.138 39.262 70.400 19.105 23.135 42.240
Palace 46.707 58.893 105.600 28.658 34.702 63.360
Parc 116.767 147.233 264.000 71.644 86.756 158.400
TOTAL 295.812 372.988 668.800 212.165 256.894 469.059
BĂILE
Sursa: S.C. GOVORA S.A., S.C. BN SIND BALNEO TURISM S.R.L.,

Din datele înscrise rezultă că în stațiunea Băile Govora exista o capacitate de

circa 670 mii proceduri medicale/an adică circa 2.719 proceduri/zi, capacitate ce
este depășită în perioadele de vârf de sezon.
Un fapt pozitiv ce merită subliniat este ponderea superioară a procedurilor
medicale majore, respectiv valorificarea potențialului balnear specific al stațiunii.

38
 Alimentația publică din Băile Govora, constituită din restaurantele unităților
de turism și cele unitățile de comerț din cadrul orașului Băile Govora asigură masa
turiștilor sosiți în stațiune, în condiții satisfăcătoare, fiind însă necesară
diversificarea și modernizarea rețelei de alimentație publică.

Categorie de Număr de
Denumire Observații
clasificare locuri
Restaurant Palace 4 stele 176 Salon
Restaurant Belvedere 3 stele 94 salon
Restaurant Casa Govoreană 3 stele 42 Salon
Restaurant Oltenia 2 stele 240 Terasa
Restaurant Parc 2 stele 160 Salon
Restaurant Silva 1 stea 180 Salon
Popas Turistic „Ștrand Salus” 1 stea 24 Terasă

39