Agroturismul

Alternativa pentru dezvoltarea zonelor

rurale

Coordonator tiinific
Conf. Univ. Dr. Turek Adrian

Absolvent
Coni Andreea Florentina

2016

Agroturismul trebuie privit ca o activitate economic de dezvoltare a agriculturii i de

susinere a altor activiti de amenajare a peisajului rural, de protecie a mediului. Spaiul
rural satisface o palet larg de motivaii: odihn i recreare, cunoatere, cultur, practicarea
sportului, cur de aer sau balnear, vntoare i pescuit, oferind agroturismului o arie mare de
cuprindere a posibilitilor de loisir. Agroturismul este un mijloc de valorificare integral a
mediului rural cu potenial.
Dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic n spaiul rural,
se explic pe de o parte prin relansarea dezvoltrii regiunilor rurale i pe de alt parte prin
diversificarea formelor de practicare a turismului de mas. De aceea, regiunile rurale ale
Europei nscriu turismul, rnd pe rnd, n cadrul politicilor de dezvoltare local pe viitor.
Turismul rural se bazeaz pe trei coordonate: spaiu, oameni, produse: spaiul fr existena
oamenilor nu poate fi suport al convieuirii; un spaiu fr produse nu poate rspunde tuturor
nevoilor consumatorilor de turism; oamenii n lipsa spaiului sau a produselor dispun numai
de o capacitate de primire redus; produsele care nu au ca baz spaiul i oamenii nu au dect
o existen efemer i nu pot asigura dezvoltarea durabil pe plan local.
Principalele particulariti ale ofertei turistice i implicit agroturistice sunt: complexitatea,
rigiditatea i substituirea.
Complexitatea se refer la structur, elementele componente la atraciile agroturistice i
elementele funcionale. n func ie de motivaia dominant a consumatorilor, clasificarea unei
astfel de oferte turistice poate fi: de vacan, cultural, de afaceri i balnear.
Rigiditatea const n: imobilitate, imposibilitatea stocrii, lipsa de adaptabilitate la variaiile
sezoniere etc.
Substituirea se refer la utilizarea ofertei n alte scopuri (congrese, afaceri), dect cel
sezonier. Dotat cu diverse i spectaculoase forme de relief, mbinate armonios pe ntreg
teritoriul rii, bucurndu-se de o clim favorabil practicrii turismului n tot cursul anului,
nzestrat cu o flor i o faun bogate, cu numeroase monumente istorice, de art i
arhitectur, Romnia poate satisface, prin resursele sale turistice mai sus menionate,
preferinele diverselor segmente ale cererii turistice interne i internaionale.
Resursele turistice cuprind ansamblul atraciilor turistice naturale i antropice dintr-o
zon, regiune sau ar. n Romnia cadrul natural este bogat, variat, i complex, cu o structur
peisagistic deosebit de spectaculoas. Complexitatea potenialului turistic, ca i gradul su
2

de atractivitate, n general sunt n strns corelaie cu formele de relief i cresc progresiv, de

la cmpie ctre munte; desigur, litoralul Mrii Negre i Rezervaia Biosferei Delta Dunrii,
fac excepie.
Sistemul montan se caracterizeaz printr-o diversitate de aspecte peisagistice i o
mare complexitate de potenial agroturistic, date de particularitile diferitelor tipuri de relief
(glaciar, fluviatil, structuralo-litologic etc.), alternarea unitilor montane, submontane i
depresionare, a culoarelor de vi, varietatea i configuraia nveliului vegetal i a reelei de
ape i lacuri, o mare bogie de ape minerale i termominerale, fondul cinegetic i piscicol deosebit de reprezentative etc. Toate acestea, prin specificul i modul de mbinare n spaiu,
confer originalitatea i nota de atractivitate turistic a munilor notri.
Studiile de specialitate au relevat c, n ara noastr, condiiile de clim constituie un factor
important de cur, fapt ce a condus la apariia climatoterapiei, ca mijloc terapeutic, cu
ajutorul elementelor climato-geografice. Unele elemente climatice sunt indispensabile
practicrii sporturilor de iarn (stratul de zpad i temperatura aerului).
Valoarea turistic a vegetaiei crete i prin existena unor specii declarate monumente ale
naturii, ca i a rezervaiilor cu caracter tiinific.
Totodat, sub aspect turistic, fauna prezint importan prin valoarea sa cinegetic sau
estetic. Fondul cinegetic este reprezentat, pe plan interna ional, prin varietate, densitate, dar,
mai ales, prin valoarea trofeelor premiate n numeroase expoziii internaionale. Dunrea i
Delta Dunrii sunt de asemenea, dou elemente de prim mrime i de universalitate n oferta
de agroturism.
Stabilirea tipurilor de sate turistice const n relevarea specificului localitilor i
gruparea lor n cteva tipuri considerate fundamentale, n vederea promovrii, n fiecare
localitate, a celor mai adecvate forme de turism. Aceasta n funcie att de principalele
caracteristici geografice, sociale i economice, ct i de principalele motivaii i opiuni ale
categoriilor de turiti care frecventeaz localitatea respectiv. Aplicarea principiului
specializrii n domeniul organizrii i funcionrii satului turistic este cu att mai necesar,
cu ct fiecare localitate rural constituie o entitate cu particulariti proprii i activiti
specifice, ce nu trebuie dect s fie identificate i valorificate ct mai eficient posibil, din
punct de vedere turistic.

Din punct de vedere teoretic, problema tipologiei satelor turistice poate fi abordat ca
o problem de natur opional, ns, decizia aplicrii ei n practic, determinarea tipului
satului turistic este de natur obiectiv. Pentru aceasta este necesar ca, alturi de dorina i
intenia organizatorilor, satul turistic respectiv s ntruneasc un cuantum de condiii naturale,
istorice i social-economice obiective, care s fie definitorii i caracteristice pentru fiecare tip
de sat turistic.
n ansamblul crerii i modernizrii ofertei, n turismul rural (agroturism), un rol important
revine interveniilor publice, care variaz n funcie de stat sau/i regiune, n ceea ce privete:
- reglementrile;
- fiscalitatea;
- mi modalitile de instruire i educaie;
- controlul i clasamentele folosite;
- stabilirea tarifelor.
-mijloace de promovare;
Spiritualitatea tradiional a ranului trebuie nsoit de o pregtire specific
activitii de cazare turistic, iniiativa privat trebuie s se integreze ntr-un plan colectiv de
dezvoltare global, iar aportul fiecruia trebuie s se integreze ntr-un plan colectiv de
dezvoltare global, iar aportul fiecruia trebuie s contribuie la montajul produselor turistice,
oferind vizitatorului consumator satisfacia unei cazri civilizate, nsoite de restauraia
adecvat i n acelai timp posibilitatea descoperirii unor locuri i oameni noi.
Hotelria rural, ca form a ofertei turismului rural (agroturismului), se poate arta c,
n cele mai multe ri din Uniunea European (mai ales n sudul Europei), dispozi iile
reglementare sunt luate n favoarea hanurilor i hotelurilor rurale, considerate ca locuri ale
vieii sociale i nuclee ale dezvoltrii locale.
Ecuaia fundamental a produsului turistic rural este: cazarea la ferm = vacana
petrecut n sat plus petrecerea timpului liber n spaiul rural. Ferma, satul, spaiul rural sunt
imagini, deci sunt motivele pentru care turitii vin s i petreac vacanele la ar.
Dezvoltarea bazat pe o agricultura modern i din ce n ce mai tehnologizat s-a
dovedit a fi n contradicie cu principiile dezvoltrii durabile, cu nevoia de produse biologice,
cu pstrarea culturii locale i a esteticii sociale specifice. Diversitatea spaiului rural din
Romnia necesit abordri mai concrete, mai aplecate spre realiti. Evoluia n condiii
4

geografice, istorice, sociale i culturale diferite, a determinat o mare diversitate de sate, peste
care este nepotrivit s aplicm un anumit (acelai) model de dezvoltare.Punerea n valoare a
satelor tradiionale, prin turism rural i cultural, acolo unde exist potenial, presupune tocmai
pstrarea micii gospodrii rurale, a modului de via tradiional, pe care actualele programe
de dezvoltare sunt pe cale s l modifice structural. Transpunerea unui model pragmatic, n
care prevaleaz eficiena economic, ntr-un spaiu rural fragilizat, sectuit continuu de
resurse, i n special de cea mai important, cea uman, s-ar putea dovedi contraproductiv.
De aceea, implicarea colectivitilor locale n programele de dezvoltare pentru mediul rural
(definirea problemelor, stabilirea prioritilor, a soluiilor) ar putea asigura adecvarea
programelor la nevoile locale concrete i la o dezvoltare comunitar durabil, cu condi ia
asigurrii capacitii lor administrative.

Marele obiectiv care transpare din programele de dezvoltare rural, este fiscalizarea
economiei rurale i n special a produciei agricole. Este discutabil ns dac fiscalizarea
produciei agricole ar nsemna mai mult dect costurile induse de efectele acestor politici, de
transformarea ireversibil a ruralului ntr-o logic mai degrab economic, ignornd funciile
lui complexe. Politicile agricole, ar putea ndeprta ruralul de modul de producie tradi ional,
5

prin favorizarea treptat la subvenii i finanri a exploataiilor mari, a utilizrii unor soiuri
de plante i animale omologate, care s asigure o productivitate sporit i producii mai mari
i fiscalizate. Astfel, n ultimii ani a crescut suprafaa terenului agricol pentru care se acord
subvenii i chiar se preconizeaz premierea transferurilor de ferme mici ctre deintorii de
suprafee mai mari.
Punerea in valoare a intregului potential al regiunilor si localitatilor rurale prin agroturism
presupune punerea in practica a unor masuri individuale si publice care pot fi sintetizate
astfel:

realizarea functionarii gospodariilor pe principiul autonomiei in conducere,

organizare, gestiune;
asigurarea fondurilor de dezvoltare a gospodariilor prin efortul propriu al

gospodariilor, sau prin credite de la bancile cu dobanda mica;

interventia statului la nivelul comunitatii, prin fonduri de investitii de la nivel central
pentru constructii rurale (in special pentru infrastructura) si sustinerea localitatilor din
fondurile ramase la dispozitia consiliilor locale.

Varietatea zonelor rurale impune luarea in considerare a diferentierilor existente in elaborarea

masurilor de dezvoltare a activitatilor agroturistice.
Stabilitatea programului de dezvoltare a zonelor rurale. Situatia zonelor rurale
necesita o adaptare a programelor si a masurilor la conditiile specifice, locale. Diversitatea
spatiilor regionale si zonale si adaptarea la specificitatea locala nu poate fi realizata de un
organism central ci de populatia regiunii prin intermediul reprezentantilor ei.
Disponibilizarea fondurilor publice pentru elaborarea si realizarea programelor. Odata
stabilite caracteristicile regiunilor rurale, cu diferentierile naturale si structurale se determina
fondurile financiare pentru ameliorarea situatiei. Acest lucru este necesar pentru mobilizarea
atat a resurselor financiare existente, cat si pentru atragerea unor fonduri suplimentare, prin
promovarea unor activitati specifice zonelor rurale cum ar fi agroturismul.
Includerea zonelor rurale in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale. Desi
regiunile rurale au multe puncte comune, se poate constata existenta unor diferentieri
structurale, sociale si culturale care trebuiesc luate in considerare si evaluate pentru a permite
o adaptare regionala a politicilor si programelor de dezvoltare.

Evaluarea conditiilor de productie specifice zonelor rurale. Asa cum fiecare zona
geografica are o anumita specificitate geografica, administrativa si chiar istorica si culturala
tot asa pot fi regasite, in anumite zone, particularitati in ceea ce priveste calitatea unor
produse agroalimentare care se datoreaza unor anumite conditii de productie (sol, clima,
expozitia versantilor, etc). In multe tari aceste calitati deosebite sunt recunoscute ca marca
pentru produsele respective mai ales pentru unele vinuri si branzeturi, foarte mult apreciate de
turistii veniti in zona.
Promovarea diversificarii activitatilor. In zonele montane si premontane, dar nu
numai, agricultura efectuata in regim de timp partial de lucru are un rol important pentru
mentinerea regiunilor respective atat ca zone de productie si locuit, cat si pentru garantarea
ocupatiei si structurii sociale. Paralel, este necesar sa se puna in functiune o infrastructura
care sa permita crearea si a altor activitati de productie si servicii pentru ocuparea fortei de
munca si valorificarea resurselor existente.
Masuri pentru utilizarea rationala a resurselor naturale. Utilizarea pe termen lung a
resurselor naturale trebuie sa mentina functia de protectie si de spatiu de destindere a zonelor
rurale pitoresti. Exploatarea nerationala avand ca scop castigul pe termen scurt, duce la
distrugerea peisajului si a mediului, ameninta intregul sistem economic si social al regiunii.
Promovarea descentralizarii administrative a serviciilor. Mijloacele moderne de
comunicatie diminueaza considerabil distantele si timpul dintre centrul de decizie si zonele
rurale. Totodata acestea permit o descentralizare a sectorului administrativ si al serviciilor.
Transferand o parte din administratie sau o parte din sectorul privat al serviciilor in regiunile
rurale, se poate constata un efect multiplicator al utilizarii fortei de munca in sfera serviciilor,
intarindu-se capacitatea financiara si economica din zonele rurale.
Satul sau zona agroturistica reprezinta spatiul real de atractie, spatiul in care se
asambleaza toate elementele de dezvoltare locala. Intre activitatea de agroturism si
dezvoltarea economico-sociala a zonelor rurale exista o relatie de corespondenta, de
reciprocitate. Cresterea circulatiei turistice se face prin dezvoltarea in ansamblu a zonelor
rurale respective, dezvoltare ce se realizeaza prin activitatea turistica.
Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la aparitia unui cadru constant de calitate, care
are ca scop imbunatatirea aspectului arhitectonic al satului. Apar de asemenea, schimbari in
conceptia celor ce vor construi de acum inainte. Vor accepta existenta unui arhitect in vederea
7

realizarii unei case functionale iar gradul de confort al noilor constructii va fi mai ridicat de
aceasta beneficiind atat proprietarul cat si turistul.
Ca urmare a intensificarii circulatiei turistice se vor dezvolta activitati economice pe
plan local pentru a satisface cererea sporita de produse agricole si neagricole. Indirect se va
realiza o crestere a numarului de locuri de munca atat in activitatea turistica, cat si in
activitatea de productie si servicii.