Evaluarea resurselor turistice

Evaluarea corectă a potenţialului - premisă a dezvoltării turistice durabile.

Turismul poate fi considerat ca o pârghie pentru dezvoltarea locală a unui număr mare de
zone urbane şi mai ales rurale.
Turismul nu constituie însă un panaceu universal pentru rezolvarea tuturor problemelor
dezvoltării şi nu toate zonele sunt predispuse la dezvoltarea acestui gen de activitate.
Numai o evaluare riguroasă, ţinând cont de ofertă, de cerere, de concurenţă şi de
tendinţele pieţii, va permite să se afirme dacă un teritoriu posedă întradevăr un potenţial turistic
care să justifice investiţiile în acest domeniu.
În acelaşi timp vor putea fi evitate sau contracarate handicapurile şi erorile care pot
apărea, între acestea pot fi menţionate:
o viziune eronată asupra potenţialului turistic local ceea ce poate provoca o
supradimensionare a proiectelor, cu efecte negative;
proastă percepere a caracteristicilor şi a specificului teritoriului ceea ce va creea
dificultăţi pentru elaborarea unei oferte locale originale care să permită diferenţierea regiunilor
concurente comparabile;
necunoaşterea caracteristicilor clienţilor şi a tendinţelor pieţii care va duce la elaborarea
de produse turistice care nu vor răspunde cererii.
Delimitarea conceptelor cu care se operează în evaluarea potenţialului turistic
Potenţialul turistic: totalitatea resurselor naturale, antropice, cultural-istorice care,
împreună cu infrastructura, constituie oferta turistică a unei destinaţii (Dicţionarul de
terminologie turistică) [Stăncioiu, 1999, p.157].
Într-un sens foarte larg potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit prin „ansamblul
componentelor naturale, eultural-istorice şi economico-sociaie, recunoscute ştiinţific cantitativ şi
calitativ, dovedite prin practică, care prezintă posibilităţi de valorificare turistică şi care au o
anumită funcţionalitate pentru turism" [Glăvan, 2000
Atracţie turistică: orice "element natural sau antropic care motivează deplasarea turiştilor
spre o destinaţie. Împreună cu transporturile, cazarea şi agrementul reprezintă elementele
esenţiale ale produsului turistic. Atracţiile pot fi clasificate în naturale şi artificiale" [Stăncioiu,
1999].
Resursele turistice: acoperă o arie mult mai largă ; pe de o parte noţiunea este utilizată
pentru a desemna motivul de vizitare (atracţie propriu -zisă), şi pe de altă parte este folosită
pentru a defini mijloacele (sursele) necesare desfăşurării activităţii turistice: resurse naturale,
materiale, umane, financiare.

1
 '‘Totalitatea resurselor naturale, antropice şi financiare existente într-o destinaţie sau
deţinute de o firmă turistică, ce pot fi valorificate în scopul desfăşurării activităţii turistice"
[Stăncioiu, 1999, p.175].
Există şi alte opinii referitoare la noţiunea de potenţial turistic. Unele lucrări de
specialitate definesc noţiunea de potenţial turistic prin expresiile "fond turistic" şi "patrimoniu
turistic". In acest caz noţiunea are un înţeles mai larg incluzând în potenţialul turistic şi dotările
tehnico-edilitare, serviciile turistice şi infrastructura tehnică generală. Unii autori consideră că
fondul turistic reuneşte totalitatea resurselor naturale şi culturale de natură turistică care
constituie baza ofertei turistice potenţiale a unui teritoriu considerat ca o destinaţie turistică.

Aşezarea geografică: reprezintă o componentă importantă a potenţialului turistic natural

prin care se stabileşte arealul pe care se dezvoltă fenomenul turistic, poziţia în raport cu
vecinătăţile, zonele şi staţiunile turistice, căile de comunicaţie, centrele emitente şi pieţele
turistice în general.
Potenţialul turistic antropic: cuprinde elementele cultural-istorice, tehnico-
economice şi socio-demografice ale unei regiuni care prin valorificarea lor
intrinsecă generează anumite fluxuri turistice.

Componentele naturale şi antropice, ca resurse şi atracţii turistice potenţiale, au un rol

fundamental în dezvoltarea turismului. Importanţa lor derivă din următoarele elemente:
-valoarea peisagistică, estetică, recreativă, culturală etc;
-calitatea şi volumul unui factor natural de cură (inclusiv a bioclimatului);
-existenţa unor condiţii naturale care generează forme de turism specifice
(stratul de zăpadă, oglinzile de apă, resursele cinegetice, etc);
-rolul cognitiv şi instructiv-educativ al multor elemente cum ar fi
rezervaţiile naturale;
-monumentele naturii, obiectivele social- economice etc.

Alte opinii legate de clasificarea patrimoniului turistic:

2
 Unii autori disting trei categorii de potenţial: natural, economic şi
cultural -educativ. Alţii consideră că patrimoniul poate fi natural şi socio-
istoric.
O altă modalitate de structurare a atracţiilor turistice foloseşte drept
criteriu gradul de polarizare a atracţiilor turistice. In funcţie de acest criteriu
putem distinge atracţii (resurse) concentrate şi atracţii turistice dispersate.
În literatura de specialiate [Holloway, 1994] se întâlneşte frecvent şi
clasificarea în atracţii nodale (caracterizate prin faptul că se concentrează pe
o arie restrânsă, fiind destinate în special turismului de sejur) şi atracţii
liniare (situate de-a lungul unui circuit) destinate cu prioritate turismului
itinerant.
Din punctul de vedere al valorii (exprimate în originalitate sau
unicitate) putem distinge conform lui P. Defert [Defert, 1966] trei tipuri de
resurse:
• resurse unice, rare şi originale (unicat) la scara întregii planete;
• resurse de creaţie-originale, dar înregistrându-se în forme apropiate în
diverse regiuni;
• resurse atractive - comune celor mai multe regiuni turistice (mări,
climă blândă, peisaje deosebite, plaje întinse, manifestări culturale,
etc).
Resursele turistice mai pot fi clasificate şi după destinaţie, după
accesibilitate, după poziţia geografică faţă de cerere, după natura lor etc.
Varietatea acestor criterii de clasificare relevă complexitatea potenţialului
turistic şi a problemelor legate de exploatarea eficientă a acestuia.
Ţinând cont de aceste elemente putem defini potenţialul turistic ca ofertă
turistică potenţială a unui teritoriu dat care împreună cu baza tehnico-
materială specifică (structuri de cazare, de alimentaţie, de transport şi
agrement), masa de bunuri alimentare şi industriale destinate consumului
turistic, infrastructura generală şi turistică, forţa de muncă şi condiţiile de
comercializare (preţuri, tarife, facilităţi etc.) formează oferta turistică reală
(efectivă) sau patrimoniu turistic.
Oferta turistică: „totalitatea resurselor naturale (peisaje geomorfologice,
climatologice, faunistice etc) şi antropice (monumente istorice, de artă,
arhitectură, etnografie, folclor etc) împreună cu echipamentul de producere
şi comercializare a produsului turistic, bunurile şi serviciile destinate
consumului turistic (alimentare şi industriale), condiţiile de comercializare
(preţ, facilităţi etc) ale acestora, infrastructura turistică şi forţa de muncă
necesară activităţii turistice" [Stăncioiu, 1999, p.142].
Oferta turistică potenţială reprezentată de resursele naturale, atracţiile
cultural-istorice, tehnice şi social-economice constituie materia primă pentru
turism care se materializează în diferite produse turistice prin munca celor
care lucrează în acest domeniu de activitate, muncă concretizată în prestaţii
de servicii turistice.

3
 Analiza cererii manifestate pe piaţa turistică trebuie să fie completată de
evaluarea resurselor turistice existente în destinaţia respectivă. Datorită
faptului că turismul este un fenomen complex pot apărea o multitudine de
factori care să influenţeze activitatea turistică desfăşurată într-o anumită
regiuni.
Piaţa turistică: "locul de confruntare a ofertei tutistice, materializată în
producţia turistică, cu cererea de servicii turistice, materializată în consumul
turistic." [Stăncioiu, 1999. p.149].
Piaţa turistică teoretică reprezintă "totalitatea cererilor pentru un
produs turistic pe o anumită piaţă, fără a lua în considerare solvabilitatea
acestora. Ea este mai cuprinzătoare decât piaţa turistică potenţială, care
reprezintă numai cererile solvabile" [Stăncioiu, 1999, p.150].
Piaţa turistică potenţială reprezintă "cererea solvabilă, respectiv
dimensiunile cererii turistice, care ar putea fi satisfăcută într-o zonă. Ea este
influenţată de condiţiile materiale şi financiare ale populaţiei din zona
respectivă şi ale turiştilor care se estimează că se vor deplasa în zona
respectivă" [Stăncioiu, 1999, p. 150].
Piaţa turistică reală (efectivă) este definită ca „ansamblul cererilor
satisfăcute sau, cu alte cuvinte, numărul actelor de vânzare- cumpărare
finalizate pentru un anumit produs turistic, dintr-o anumită zonă, într-un
interval de timp. Dimensiunea acesteia se exprimă prin indicatori, cum sunt:
numărul de turişti , numărul de zile-turist, volumul încasărilor din turism etc."
[Stăncioiu, 1999, p. 150].
Piaţă – ţintă: folosit pentru a desemna „piaţa" (segmentul de piaţă)
potenţială asupra căreia sunt concentrate eforturile de marketing ale
specialiştilor unei firme, care are în vedere numai consumatorii cu
probabilitate cea mai mare de cumpărare a produselor sau serviciilor"
[Stăncioiu, 1999, p. 150].

Evaluarea potenţialului turistic

In turism termenul de evaluare este utilizat în contexte diferite ca de
exemplu, evaluarea activităţii manageriale, evaluarea investiţiilor, a nivelului
de calitate, a programelor, evaluarea potenţialului turistic. Am reţinut dintre
acestea, în afara celui care reprezintă obiectul analizei noastre, evaluarea

4
activităţii manageriale "respectiv verificarea măsurii în care au fost
îndeplinite obiectivele stabilite. Aceasta se poate face prin :
• stabilirea modului în care turişti au fost satisfăcuţi de o anumită
facilitate sau standard al serviciului;
• verificarea dacă resursele financiare şi umane au fost utilizate
corespunzător şi s-au obţinut cele mai bune efecte;
• compararea performanţelor obţinute cu cele ale altor firme
competitive;
• identificarea atât a punctelor tari cât şi a punctelor slabe în
managementul şi în sistemele administrative ale firmei" [Stăncioiu,
1999, p. 84].

Modele de analiză a potenţialului turistic

Factori determinanţi pentru selecţia localităţilor care vor fi
valorificate din punct de vedere turistic
I. Condiţii naturale (geologice şi geomorfologice, climatologice,
hidrologice, fauna şi flora).
II. Infrastructura
III. Condiţii socio-economice (condiţii sociale, agricultura, artizanat,
industrie, comerţ şi servicii, legi şi regulamente în vigoare etc).

IV. Echipament de suprafaţă (habitat, locuri de cazare, restaurante,

echipament sportiv, muzee, biserici, mănăstiri etc).
V. Echipament cultural şi de timp liber (vestigii arheologice, monumente,
arhitectură locală, tradiţii folclorice, teatre, cinematografe, biblioteci,
distracţii diverse).

Este evident şi aceasta a rezultat din studii de piaţă, că totdeauna

alegerea unei localităţi trebuie să fie precedată de luarea în considerare a
opţiunilor locale, regionale, naţionale şi chiar a ţinuturilor limitrofe.
Programul de dezvoltare turistică va trebui să ţină cont de :
• integrarea unui proiect de dezvoltare a unei regiuni într-un program
mai vast care să vizeze dezvoltarea turistică a integri regiunii sau chiar
a ţării;
• disponibilităţile de utilizare a resurselor existente şi potenţiale ale
regiunii sau ale ţării;
• concurenţa posibilă a altor staţiuni existente sau a unora noi care ar
putea fi dezvoltate;
• efectul de complementarietate al staţiunilor vecine existente.

Analiza factorilor de localizare demonstrează în ce măsură amenajarea

turistică se integrează în amenajarea teritorială de ansamblu : factorii
demografici, gradul de populare, dezvoltarea agriculturii sau industriei,
echipamentele, infrastructura, serviciile, mediul, mutaţiile culturale şi
istorice, folclorul, toate acestea se integrează în dezvoltarea turistică şi
invers.

5
 Evoluţia progresivă a nivelului de viaţă ca şi creşterea timpului liber
reclamă o împletire între turismul internaţional şi cel naţional. Ca urmare,
alegerea unei localităţi pentru a deveni un nou centru turistic, trebuie să ţină
cont de această cerinţă care este fundamentală pentru rentabilitatea
economică şi financiară a operaţiei care se întreprinde.

Evaluarea potenţialului turistic al unui teritoriu - modelul LEADER II

Pentru evaluarea potenţialului turistic al unui teritoriu se poate utiliza

ghidul LEADER II destinat în primul rând autorităţilor locale şi partenerilor
locali interesaţi în dezvoltarea turismului.
Principalele operaţii pe care le implică evaluarea potenţialului turistic
al unui teritoriu conform modelului LEADER II sunt:
1. Analiza ofertei
2. Analiza cererii
3. Analiza concurentei
4. Analiza tendinţelor
5. Diagnosticul potenţialului turistic local
6. Identificarea poziţiei strategice de succes

1) Analiza ofertei
Analiza ofertei turistice locale trebuie să permită realizarea unui tablou cu
următoarele elemente indispensabile:
*Factori naturali: situaţia geografică şi dimensiunea teritomlui,
situaţia geologică şi condiţiile climatice, planul apelor (mări, râuri,
lacuri etc), peisaj, fauna. floră.
*Factori socio-economici: structura economică (ponderea diferitelor
sectoare de activitate, etc), structura socio - demografică (piramida
vârstelor, rata migraţiei, repartiţia socio-profesională etc), structura politico-
administrativă
*Infrastructura şi serviciile disponibile echipamente (apă, gaz,
electricitate, tratarea deşeurilor etc), transporturi (şosele, căi ferate,
transporturi în comun etc.) şi servicii (comerciale, medicale etc).

6
 *Factori culturali: istorie, tradiţii, produse artizanale locale,
configuraţia locurilor, monumente şi curiozităţi, locuri de vizitat,
muzeee, distracţii, manifestări culturale,etc
*Ofertă sportivă şi de timp liber: sporturi nautice, nataţie, aviaţie,
călărie, circuite de mers pe jos şi de cicloturism, sporturi de iarnă, golf
şi alte activităţi sportive şi de timp liber.
*Ofertă pentru tratamente şi întreţinerea sănătăţii (ape termale,
cure balneare, tratamente, diverse terapii).
*Oferte de cazare: capacitate de cazare totală, distribuţia ofertei de
paturi şi de locuri de cazare de diferite mărimi şi de diferite tipuri, distribuţia
locală de spaţii de cazare, calitate şi tarifuri, posibilităţi de petrecere a
vacanţei la ferme şi în gospodării locale, campinguri şi caravane, dezvoltarea
ofertei de cazare.
*Oferte de restaurante: capacitatea totală, repartiţia locală a
restaurantelor, calitate şi preţuri.
*Posibilităţi de organizare de conferinţe şi seminarii: centre de
organizare de congrese şi de expoziţii, hoteluri care oferă săli pentru
seminarii şi echipamente tehnice corespunzătoare.

În perspectiva dezvoltării turistice locale analiza ofertei trebuie să ia în

considerare în egală măsură şi alţi factori printre care pot fi menţionaţi
populaţia locală, organizaţiile turistice locale, comercializarea turistică,
formarea în turism, cooperarea între operatorii turistici locali, posibilităţi de
sprijin de orice natură. Principalele probleme pe care le ridică aceşti factori
sunt prezentate în tabelul următor:

7
 Pentru anliza ofertei pot fi utilizate o varietate de metode. Aceasta
necesită mai întâi o cercetare documentară şi o cercetare de teren. După ce
a fost determinat exact teritoriul destinat să fie studiat, se începe colectarea
informaţiilor la nivelul fiecărei unităţi până ce se va ajunge să se dispună de
datele esenţiale pentru întreg teritoriul.
In ceea ce priveşte imaginea teritoriului ca element esenţial al ofertei,
trebuie să se asigure o permanentă monitorizare a acestuia. Pentru aceasta
există suficiente metode foarte simple ca de exemplu: consultarea regulată a
presei zilnice, a revistelor de specialitate, diferite mijloace mass-media etc.
Informarea asupra evoluţiei opiniei publice va permite anticiparea tendinţelor
şi utilizarea informaţiilor obţinute în relaţiile cu publicul.

Analiza cererii
Analiza cererii trebuie să aibă in vedere câteva elemente
indispensabile. Aceasta va permite să se răspundă la întrebări cantitative
referitoare la frecvenţele existente:
• Câţi clienţi?
• Ce produse turistice se consumă?
• Unde are loc sejurul?
• Care este durata sejurului de persoană?
• În ce sezon (anotimp)?
Este foarte important să se adune şi informaţii calitative:
• Ce tipuri de clienţi (grupuri) vin?
• De unde vin?
• Care sunt aşteptările lor, motivaţiile lor?
• Ce particularităţi au?

Analiza cantitativă.
Durata medie a sejurului = Numărul de înnoptări / Numărul de sosiri
Cunoaşterea numărului de înoptări şi de sosiri în timpul unui an va
permite determinarea valorilor maxime şi minime ale duratei de şedere într-
o staţiune şi posibilitatea de a identifica momentele în care trebuie adaptată
oferta
Identificarea repartiţiei geografice a cererii în zonă reprezintă un ajutor
atât pentru stabilirea celor mai vizitate locuri cât şi a celor cu un număr mic
de vizitatori.
Va trebui să se determine în paralel repartiţia nopţilor dormite şi a
sosirilor între diferitele moduri de cazare (hoteluri, campinguri, cabane,
cazare în gospodării proprii etc.)

Analiza calitativă.
O anchetă directă asupra clienţilor permite obţinerea informaţiilor
calitative.
In funcţie de informaţiile căutate pot fi elaborate diferite tipuri de
chestionare. Se pot de exemplu, include în chestionar următoarele:
momentul călătoriei, durata voiajului, obiectivele călătoriei, tip de voiaj,

8
mijloc de transport, mod de cazare, ocupaţii în timpul vacanţelor, motivaţii,
aşteptări, grad de satisfacţie, renumele zonei, alegerea locurilor de vacantă,
cheltuielele de vacantă, frecventa vacantelor în locurile respective şi
intenţiile pentru vacanţele viitoare dar şi date statistice (vârstă, sex, nivel de
şcolarizare, profesiunea, revenirea în acelaşi loc, locul de rezidenţă obişnuit)

Valorificarea acestor informaţii va uşura elaborarea de produse

turistice care să răspundă aşteptărilor diferitelor grupuri ţintă. Aceste date
sunt în egală măsură necesare dacă se doreşte lansarea unei campanii
promoţionale eficiente (strategie ţintă, alegerea suporturilor mediatice etc.)
Pentru analiza cererii turistice locale se pot utiliza numeroase metode.
Astfel se poate face apel la cercetări documentare (în special examinarea
statisticilor existente asupra nopţilor dormite) şi la studii organizate periodic
pe teren (sub formă de anchete orale, scrise sau telefonice asupra clienţilor).
Există şi alte posibilităţi, de mai mică anvergură, care ne permit
deschiderea spre rezultate reprezentative. Menţionăm în acest sens:

Formularele de înregistrare a clienţilor cazaţi, care pot să ofere unele

date utile: informaţii socio-demografice (provenienţă, vârstă, sex etc);
aspecte calitative (mijlocul de transport utilizat, persoanele din grupul de
voiaj etc).
Înregistrarea numerelor de înmatriculare a autovehicolelor, care
informează despre locul de unde vin vizitatorii. Acest lucru se poate face în
parcările restaurantelor, în centre de distracţii sau în apropierea punctelor de
belvedere cel mai des frecventate. Mai pot fi chestionaţi şi ocupanţii
vehiculelor (vârstă, sex, număr)