ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI

ECONOMIA MEDIULUI

EFICIENȚA VALORIFICĂRII RESURSELOR NATURALE PENTRU

TURISM ÎN DELTA DUNĂRII

2023

1
 CUPRINS

Introducere

1. Turismul în arii protejate

1.1. Turismul durabil - o nouă alternativă pentru dezvoltarea economică şi

socială
1.2. Ecoturismul - model de dezvoltare durabilă în Delta Dunării

2. Turismul în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

2.1. Activități turistice practicabile în Rezervația Biosferei Delta Dunării
2.2. Evoluţia capacităţii de cazare şi a numărului de turiști, perioada 2017-2020

3. Concluzii
4. Biblografie

2
 INTRODUCERE

Asemenea multor zone din ţară, Delta Dunării constituie o zonă turistică de mare
originalitate în turismul României şi al Europei.
Instituită ca Rezervaţie a Biosferei prin Hotărârea Guvernului nr. 953 din 27 august 1990,
Delta Dunării îşi recapătă noile sale valenţe după ani îndelungaţi de presiuni şi dezechilibre
ecologice la care a fost supusă. După anul 1990, în cadrul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei
Delta Dunării, instituţie direct subordonată Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, s-a trecut la
studierea şi delimitarea unor noi perimetre pentru a fi strict protejate, la definirea suprafeţelor ce
necesită reconstrucţie ecologică, la elaborarea unui statut de funcţionare al instituţiei, şi a unui
regulament de desfăşurare a activităţilor economice incluzând şi turismul în perimetrul
rezervaţiei.
Desigur că activitatea de turism s-a practicat şi înainte de anul 1989 în Delta Dunării, dar
nu s-au luat integral în consideraţie relaţiile de interdependenţă ce trebuiau să existe între mediul
natural al acesteia şi turismul în sine, protejarea mediului fiind aşadar la acea vreme mai curând
un deziderat decât o realitate efectivă. Pornind de la considerentul că turismul trebuie să devină
şi el un factor de conservare a mediului, politica actuală a ARBDD, precum şi a operatorilor din
turism ce operează în zonă se constituie ca fiind parte integrantă a preocupărilor de asigurare a
unei cât mai ridicate competitivităţi a ofertei turistice. Elaborarea unei strategii de dezvoltare a
ecoturismului într-o arie protejată în concordanţă cu cerinţele impuse de legislaţia naţională şi de
convenţiile internaţionale la care România a aderat, va ajuta la monitorizarea şi organizarea mai
bună a activităţii de turism într-o arie protejată şi la limitarea impactului generat de diversele
activităţi turistice asupra biodiversităţii.

1. Turismul în arii protejate

Valorificarea turistică a ariilor protejate îmbracă forme diferite, complexe. Ea trebuie să

ţină seama de structura ariei protejate, de obiectivele de management, de varietatea resurselor.

3
 Activităţile recreaţionale ce pot fi dezvoltate în interiorul ariilor protejate sunt: studierea
naturii, florei şi faunei, pescuitul, fotografierea, pictarea peisajelor, ciclism şi canotaj,
cunoaşterea şi învăţarea unor meşteşuguri tradiţionale, vizitarea eco-muzeelor din incinta zonelor
protejate.

Deşi aceste iniţiative nu au fost realizate în directă legătură cu ariile protejate, totuşi ele
sunt o bună experienţă pentru conturarea unor produse ecoturistice în aceste zone. La ora actuală,
piaţa turistică oferă însă tot mai multe produse ecoturistice în destinaţii constituite în parcuri
naţionale sau zone umede.

România are un patrimoniu natural şi cultural unic, ce poate deveni o atracţie deosebită
pentru turismul mondial, în condiţiile în care una dintre tendinţele turiştilor în momentul de faţă
este de a căuta destinaţii cu potenţial natural unic, neafectate de turismul de masă. România
trebuie sa-si conserve acest capital natural printr-o politica de dezvoltare pe termen lung, ce
trebuie sa includă conservarea naturii.

Din reţeaua naţională de arii naturale protejate, Delta Dunării se remarcă, atât ca
suprafaţă (580.000 ha), cât şi prin diversitatea biologică, având triplu statut internaţional:

 Rezervaţie a Biosferei Delta Dunării inclusă în reţeaua internaţională a rezervaţiilor

biosferei, prin Programul Man & Biosphere – UNESCO 1990;

 Sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională);

 Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural-UNESCO.

Dezvoltarea şi promovarea ecoturismului, reprezintă un instrument pentru conservarea

naturii ce se poate materializa în diferite feluri, cum ar fi:

1. Finanţare directă către proiecte de conservare a naturii şi arii protejate;

2. Dezvoltarea de surse alternative de venit pentru comunităţile locale, prin creşterea

capacităţii lor să dezvolte servicii de bună calitate, pentru a descreşte presiunea pe natură;

3. Încurajarea dezvoltării durabile la nivel local a comunităţilor din zone naturale (ex.
planurile de urbanism ce consideră conservarea naturii şi limitele ariilor protejate);

4. Promovarea celor mai bune practici cu impact asupra mediului a tur-operatorilor şi a

spaţiilor de cazare;

5. Conştientizarea populaţiei locale şi a turiştilor de importanţa naturii, diminuarea

consumului de energie şi depozitarea ecologică a gunoaielor.
4
 1.2. Turismul durabil - o nouă alternativă pentru dezvoltarea economică şi socială

Experienţa turistică a demonstrat, de-a lungul timpului, că indiferent de forma de turism

practicată, în general rezultă o serie de impacturi resimţite atât de societate, cât şi la nivelul
mediului natural. Dezvoltarea turismului într-o anumită zonă nu trebuie însă să afecteze
interesele socio-economice ale populaţiei rezidente, nici ale mediului şi, mai cu seamă, a
resurselor naturale care constituie atracţia principală, alături de sit-urile istorice şi culturale.

Prin urmare, dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic, viabilă şi
rentabilă sub aspect economic şi echitabilă din punct de vedere etic şi social pentru comunitatea
locală. Pentru aceasta este nevoie ca turismul să integreze mediul natural, cultural şi uman şi să
respecte echilibrul fragil, caracteristic multor destinaţii turistice.

Deşi la prima vedere activităţile turistice sunt poate cel mai puţin poluante, în timp ele
pot avea efecte nedorite, în special atunci când în dezvoltarea turismului în ariile protejate nu se
ţine cont de două condiţii fundamentale: respectarea capacităţii de încărcare ecologică şi
particularităţile fiecărei zone protejate.

Turismul este un important consumator de spaţiu şi resurse naturale şi antropice, un

generator de schimbări la nivelul mediul înconjurător şi al economiei, determinând mai multe
tipuri de efecte. Analiza impactului turismului asupra mediului văzut ca şi cumul al tuturor
acestor efecte, pozitive sau negative, interesează deoarece se urmăreşte ca expansiunea
turismului să păstreze echilibrul ecologic, să evite suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice
alte efecte negative asupra mediului.

Ca principiu, turismul durabil reprezintă „toate formele de dezvoltare turistică,

management şi activităţi turistice care menţin integritatea ecologică, socială şi economică şi
bunăstarea resurselor naturale şi culturale, construite în mod perpetuu”.

Dezvoltarea durabilă implică permanenţă, ceea ce înseamnă că turismul durabil

presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversităţii biologice), minimizarea
impactului negativ economic, socio-cultural şi ecologic, maximizarea beneficiilor asupra
comunităţilor locale, economiilor naţionale şi asupra conservării naturii.

Dezvoltarea durabilă a turismului se manifestă, în special, în următoarele trei domenii

importante:

5
  domeniul economic – dezvoltarea societăţii în condiţii de gestiune adecvată a resurselor
cu obţinerea de efecte economice, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung;
 domeniul ecologic – evitarea degradării mediului şi dezvoltare adecvată, în condiţiile
respectării diversităţii biologice;
 domeniul socio-cultural – creşterea locurilor de muncă, practicarea unor meserii
tradiţionale, atragerea populaţiei în practicarea turismului, precum şi dezvoltarea şi
protejarea valorilor culturale.

Dezvoltarea durabilã reprezintă dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului,

fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.

Rezumând, aceste condiţii pot fi îndeplinite prin promovarea consecventă a principiilor

ecoturismului, termenul potrivit pentru a descrie tipul de turism preferat în rezervaţii naturale,
care a fost definit ca reprezentând “forma de turism desfăşurată în arii naturale al cărui scop îl
reprezintă cunoaşterea şi aprecierea naturii şi culturii locale, care presupune măsuri de
conservare şi asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populaţia locală.”

Ecoturismul ca formă de turism durabil a apărut odată cu nevoia oamenilor de a se

retrage in natura şi de vizita şi cunoaşte zonele naturale care se bucura sau nu de un statut
naţional sau internaţional de protecţie.

Ecoturismul include patru elemente fundamentale:

1. noţiunea de mişcare/călătorie dintr-o locaţie în alta;

2. ecoturismul este sau ar trebui sa fie bazat pe natură;

3. ecoturismul este condus de principul conservării;

4. ecoturismul are un rol educativ.

Turismul este un paradox. El poate aduce pagube mari zonelor protejate, în special când
nu este administrat, condus cum trebuie, dar poate de asemenea să aducă mari beneficii:

 contribuie la conservarea naturii;

 stimulează crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea socio- economică a zonei;
 promovează instruirea, cercetarea şi educaţia în domenii legate de mediu.
o De asemenea, turismul durabil în şi în afara ariilor protejate necesită:
 cooperare strânsă cu autorităţile ariilor protejate;

6
  operatorii turistici şi ghizii care lucrează în ariile protejate sa aibă înalte cunoştinţe
ecologice;
 contribuţii practice şi financiare ale operatorilor în turism pentru conservarea ariilor
protejate;
 reguli pentru promovarea şi marketingul vacanţelor bazate pe ariile protejate;
 linii directoare pentru implicarea comunităţilor locale;
 standarde pentru proiectarea si operarea facilităţilor de turism durabil si a afacerilor.

Planificarea durabilă a dezvoltării turistice într-o zona protejată se bazează în primul rând
pe un parteneriat între managerii zonei protejate, firmele de turism şi populaţia locală. În general,
aceste planuri includ următoarele:

 Stabilirea clară a scopurilor de protecţie, discuţii şi acorduri privind scopurile dezvoltării

durabile a turismului cu toţi partenerii;

 Inventarierea resurselor naturale şi culturale ce pot fi utilizate ca potenţial turistic, cu

analiza informaţiilor obţinute;

 Alcătuirea unor echipe de lucru cu populaţia locală, cu organizaţii regionale sau locale,
guvernamentale sau neguvernamentale interesate in dezvoltarea turismului;

 Identificarea valorilor şi posibilităţilor care stau la baza turismului durabil;

 Aprecierea capacităţii de susţinere a diferitelor parţi ale zonelor protejate la nivelul

standardelor de mediu si care sa fie menţinute in timp si spaţiu;

 Urmărirea şi analiza pieţei turistice şi a nevoilor turistice;

 Acordarea de consultantă în activităţile turistice care sunt compatibile cu nevoia de

protejare a arealelor sensibile natural;

 Propuneri de lansare a unor produse turistice care să includă şi turismul educaţional pe

diferite domenii: ştiinţific, cultural, protecţia mediului înconjurător;

 Aprecierea impactului de mediu şi analiza setului de măsuri necesare în funcţie de

situaţiile existente;

 Politica de stabilire a căilor şi mijloacelor de circulaţie şi dezvoltare a sistemelor de

transport durabile;

7
  Expunerea completă a strategiei promoţionale şi de comunicare pentru promovarea ideii
de areale protejate în managementul tehnic al noilor produse turistice;

 Stabilirea programelor de monitorizare a vizitatorilor şi a tuturor zonelor protejate.

Pentru sectorul turistic, participarea şi implicarea în elaborarea planului de dezvoltare

turistică a unei arii protejate, are ca rezultat creşterea calităţii actului turistic prin: obiective
turistice şi servicii turistice specifice zonei, protejarea resursei turistice şi atragerea unei anumite
categorii de turişti.

1.3. Ecoturismul - model de dezvoltare durabilă în Delta Dunării

Statutul Deltei Dunării, de zonă cu triplu statut internaţional de protecţie şi anume:

rezervaţie a biosferei, zonă umedă de importanţă internaţională Ramsar, şi teritoriu inclus pe
Lista patrimoniului Mondial, a determinat un proces de reorganizare a turismului ce se
desfăşoară pe acest teritoriu in contextul valorificării durabile a resurselor naturale si in special a
frumuseţii peisagistice.

Conceptele de dezvoltarea durabilă a turismului şi ecoturismul au fost preluate şi adaptate

condiţiilor din Delta Dunării şi au stat la baza definirii obiectivelor de management privind
organizarea si controlul activităţilor turistice din Delta Dunării.

Ecoturismul, care este nemijlocit legat şi dependent de existenţa naturii cât mai puţin
modificată de om, este considerat un instrument important pentru conservarea ei. Este forma
ideală de turism, către care trebuie îndrumaţi si încurajaţi sa se îndrepte toţi vizitatorii Deltei
Dunării. Prin practicarea acestei forme de turism se realizează pe deplin unul din principalele
obiective ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, şi anume acela de a contribui activ la educarea
vizitatorilor în spiritul cunoaşterii si protejării naturii.

Vizitarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării va contribui şi la conştientizarea faptului ca

resursele naturale nu sunt nelimitate şi ca urmare ele trebuie folosite raţional, asigurând astfel o
dezvoltare durabilă. Relaţia dintre turism şi mediu trebuie dirijată astfel încât să rămână stabilă
pe termen îndelungat.

Rezumând, avantajele practicării acestui tip de turism în zone protejate, pentru

comunităţile locale sunt:

 îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi a veniturilor populaţiei locale;

 revitalizarea culturii locale, a obiceiurilor şi activităţilor tradiţionale;

8
  sprijinirea dezvoltării infrastructurii în mediul rural;

 dezvoltarea turismului rural poate fi o metodă de valorificare a naturii înconjurătoare, de

înţelegere a ei şi în final de protecţie;

 turismul rural este o sursă de emancipare a comunităţilor locale prin contactul pe care
acestea îl stabilesc cu vizitatorii/turiştii rezervaţiei.

Pentru populaţia locală, dezvoltarea turismului rural ar putea constitui o alternativă de

câştig, fie ca salariaţi direcţi, fie implicaţi în activităţi colaterale (cum ar fi obţinerea de produse
locale: legume şi fructe proaspete, produse de acvacultură şi pescuit, sau a articolelor de
artizanat).

2. Turismul în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Specificul Deltei Dunării, de zonă protejată, a determinat un proces de reorganizare a

turismului ce se desfăşoară pe acest teritoriu în contextul valorificării durabile a resurselor
naturale şi în special a resursei peisagistice.

Valorile naturale ale Deltei Dunării ca resursă ce creează produsul turistic RBDD sunt:

 Peisajul;
 Biodiversitatea ecosistemelor deltaice: Peste 5.500 de specii de plante şi animale (1689
floră, 3448 faună, din care peste 320 specii de păsări, peste 80 specii de peşti, etc);
 Resursele natural;
 Clima;
 Plajele sălbatice.

Principalele atracţii turistice natural:

Peisajul natural al Deltei Dunării, aproape nederanjat, constituit dintr-un mozaic de braţe
ale fluviului, canale, lacuri de diferite tipuri şi mărimi, stufărişuri, păduri de trestii, dune de nisip,
păduri de stejar cu vegetaţie mediteraneană, reprezintă principala atracţie turistică a Deltei
Dunării.

Delta Dunării este faimoasă, de asemenea ca fiind una dintre cele mai întinse zone umede
de pe pământ. Habitatele naturale minunate formate aici oferă condiţii propice de trai pentru un
număr impresionant de plante şi animale. Stuful formează aici una dintre cele mai largi suprafeţe
9
întinse de pe pământ, iar pădurile Letea şi Caraorman reprezintă limita nordică a două dintre cele
mai rare specii de stejar care sunt mai frecvent întâlnite în sudul Peninsulei Italice şi Balcanice.
Împreună cu un mare număr de plante acvatice şi terestre, delta adăposteşte de asemenea şi multe
colonii importante de pelicani şi cormorani, specii caracteristice pentru Delta Dunării precum şi
o mare varietate de păsări de apă care vizitează sau se opresc în delta pentru cuibărire şi iernare.

Resursa piscicolă a lacurilor din Deltă, a canalelor şi braţelor Dunării, reprezintă o altă
atracţie turistică atât pentru iubitorii de pescuit cât şi pentru cei cărora le place să deguste
mâncarea tradiţională din peşte preparată de locuitorii deltei. Plajele sălbatice foarte late, cu
nisipuri fine, marea calmă cu ape deloc adânci, reprezintă de asemenea o mare atracţie pentru
turişti.

Valorificarea turistică a Deltei Dunării beneficiază de o faimă internaţională dată de

caracterul de unicat al acestui spaţiu, care îmbină existenţa obiectivelor naturale de natură
ştiinţifică (coloniile de păsări, pădurile luxuriante, grindurile de nisip) cu cele de agrement
(pescuit, plajă pe litoral) şi cu cele etnoculturale (derivate din caracterul compozit al structurii
etnice şi reflectat la nivelul arhitecturii populare, al tradiţiilor şi obiceiurilor).

2.1. Activități turistice practicabile în Rezervația Biosferei Delta Dunării

Principalele forme de turism care se pot desfãşura pe teritoriul Deltei sunt:

 Turism pentru odihnă şi recreere (practicat prin intermediul companiilor de

turism, în unul din hotelurile de pe teritoriul rezervaţiei sau folosind hotelurile
plutitoare, combinând excursiile pe canale şi lacuri pitoreşti cu băile de soare şi
apă marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre;
 Turism de cunoaştere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul
excursiilor organizate) potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia să
exploreze varietatea peisajului sălbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate
manual pe canale pitoreşti cu drumeţii de-a lungul canalelor sau pe grindurile
fluviale şi marine, etc;
 Turism specializat – ştiinţific (pentru ornitologi, specialişti, cercetători, studenţi);
 Programe speciale de tineret (pentru cunoaşterea, înţelegerea şi preţuirea naturii);
 Turism rural (în cadrul căruia turiştii sunt găzduiţi şi ghidaţi de localnici), are
tradiţie în Rezervație, multe familii de localnici găzduind şi însoţind vizitatorii în
Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potenţial pentru
îmbunătăţirea veniturilor populaţiei locale;

10
  Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate
vârstele, în orice sezon.
2.2. Evoluţia capacităţii de cazare şi a numărului de turiști, perioada 2017-2022

Dacă analizăm comparativ, din punct de vedere economic, rezultă că, deși 2020 a fost un
an atipic, greu de comparat cu anii anteriori, numărul turiștilor sosiți în județul Tulcea a
înregistrat o scădere de doar -29% față de anul anterior, ținând cont de lipsa turiștilor străini din
cauza restricțiilor de călătorie la nivel internațional și de faptul că media națională a fost de -
52%.

De asemenea, analizând datele statistice privind numărul de turiști sosiți în județul Tulcea
și evoluția în perioada 2017 – 2020, respectiv 2017 – 100.430 turiști, 2018 – 168.055 turiști,
2019 – 168.412 turiști, 2020 – 119.019 turiști - se observă că în anul 2020, spre deosebire de
anul 2017, numărul turiștilor are totuși o creștere de 15%.

11
 Din datele analizate, reiese faptul că în 2019, cele mai multe locuri de cazare erau în
structurile de tip pensiuni agroturistice -33,97% (2.555 locuri), hoteluri – 27,28% (2.052 locuri),
campinguri – 10,56% (794 locuri) și vile turistice – 7,18% (540 locuri).

În ceea ce privește distribuția capacității de cazare pe localități, se observă că localitățile

ce asigură cele mai multe din locurile de cazare disponibile la nivel de județ sunt:

 Comuna Murighiol – 25,60% din total locuri cazare (1.926 locuri);

 Municipiul Tulcea – 21,55% din total locuri cazare (1.621 locuri);
 Comuna Sf. Gheorghe – 11,62% din total locuri cazare (874 locuri);
 Comuna Crișan – 9,28% din total locuri cazare (698 locuri);
 Oraș Sulina – 7,98% din total locuri cazare (600 locuri);
 Comuna Jurilovca – 5,80% din total locuri cazare (436 locuri);

 Comuna Mahmudia – 4,07% din total locuri cazare (306 locuri).

In lunile mai – septembrie în Județul Tulcea se înregistrează cel mai ridicat număr de
turiști, reprezentând 81,45% din totalul turiștilor din întregul an. Astfel, se conturează sezonul
turistic al județului, în perioada mai-septembrie, când sosesc în medie 137.172 turiști (conform
datelor Institutului Național de Statistică). Apogeul a fost înregistrat în luna august, 24,21% din
totalul turiștilor, respectiv 40.773 persoane. În schimb în lunile ianuarie-februarie și decembrie
se înregistrează cei mai puțin turiști, cele trei luni cumulând în total 7.387 turiști, care reprezintă
4,39% din numărul total de turiști.

12
 Industria turismului și a activităților asociate reprezintă o cifră de afaceri de 60,5 milioane
de euro la nivelul județului Tulcea. Astfel, raportat la scăderea numărului de turiști din anul
2020, putem spune că din punct de vedere financiar industria turismului în județ, a avut pierderi
de 17,55 milioane euro.

Dezamăgitor, statistica furnizată de autorități și ONG-urile de specialitate comportă

diferențe semnificative ceea ce naște serioase întrebări la modul în care se înțelege și
manageriază fenomenul turistic. De multe ori ARBDD a fost acuzată că furnizează informații
eronate. Cu câteva săptămâni în urmă, guvernatorul R.B.D.D., Marinov Gabriel, declara public
că numărul permiselor de pescuit eliberate a fost de 137.280, în anul 2022, în condițiile în care
numărul total de turiști s-a ridicat în jurul cifrei de 90.000, mai puțin cu cca 30% față de anul
2021. Cu aceeași tendință de a distorsiona o realitate, cel pe care l-a înlocuit, fostul guvernator,
Ion Munteanu, declara că pentru anul 2019 s-au eliberat 185.000 de permise pentru pescarii
recreativi, în condițiile în care numărul total de turiști a fost 137.000. Pare că ambii au furnizat
public informații neconforme, exagerate, pentru a justifica creșterea aberantă a amenzilor, până
la 2.000 de euro pentru la simpla lipsă a permisului de intrare în Deltă care costă 5 lei/zi, unul,
iar celălalt spre a valida interdicția discriminatorie de a reține pește valoros pentru pescarii
recreativi.

În fotografia de mai jos, o analiză a Fundației La Porțile Deltei arată schematic situația
turismului deltaic și provocările acestuia după 16 ani de la aderarea la Uniunea Europeană.
Nicidecum încurajator, tabloul arată că pe aici n-am înțeles nimic, ba din contră, facem ce știm

noi mai bine!

13
 3. Concluzii

Delta Dunării constituie o zonă turistică de mare originalitate în turismul românesc și

ținând cont de specificul ei, activitatea de turism trebuie redefinită în sensul restructurării
formelor de turism, a mijloacelor, căilor şi spaţiului de desfăşurare, ca şi promovarea pe piaţa
turistică.

În acest demers se porneşte de la trei:

 Delta Dunării este o imagine de marcă a turismului românesc care trebuie să

se consolideze;
 Turismul durabil constituie singura activitate economică practicabilă în deltă
cu implicaţii reduse în ecosistemele locale;
 Turismul rural şi agroturismul reprezintă una din şansele relansării
economico-sociale a aşezărilor deltaice.

Practicarea şi dezvoltarea viitoare a turismului în Deltă trebuie să aibă la bază o strategie

de dezvoltare a unei oferte turistice complexe, dar şi un program care să cuprindă măsuri şi
mijloace concrete de organizare pe principii ecologice şi de revitalizare a acestuia.

Impactul turismului asupra vieţii socio-economice a aşezărilor deltaice, este în prezent

redusă din punct de vedere al veniturilor şi al emancipării sociale a locuitorilor, dar ar putea
deveni, în condiţiile unei organizări corespunzătoare, o componentă de bază în creşterea
veniturilor populaţiei.

Datorită faptului că Delta se pretează pentru formele de turism de descoperire, de

aventură, safari fotografic, se impune creşterea rolului educativ prin organizarea de excursii
şcolare, tururi de vizitare –documentare pentru simpatizanţii mişcării ecologice, pentru cei
interesaţi în studiul florei, faunei şi ornitofaunei din rezervaţie.

Un important rol în dezvoltarea ecoturismului în Rezervație îl constituie programele de

publicitate şi promovare a activităţilor specifice acestui gen de turism. Aceste programe pot fi
finanţate de către administraţia publică locală, organizaţii şi asociaţii de turism şi agenţii
economici implicaţi în activitatea de turism. Tot în cadrul cadrul activităţii de promovare şi
publicitate se înscriu articolele publicate atât în presa internă cât şi în cea externă prin care să se
popularizeze eforturile de a face cunoscută Delta Dunării.

14
 Deşi adesea facilităţile turistice sunt în conflict cu scopurile conservării patrimoniului
natural, turismul poate fi însă o forţă pozitivă, care aduce beneficii zonelor protejate şi
comunităţilor locale dacă este administrat durabil. Turiştii au tendinţa de a căuta medii curate,
liniştite, interesante şi variate. Deci viabilitatea pe termen lung a turismului în Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării este dependentă de menţinerea atracţiilor naturale, culturale şi istorice a
zonei.

4. Bibliografie
 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii (National Research and
Development Institute Delta),2021. Disponibil prin: http://ddni.ro/wps/ro/acasa/
 Institutul de Cercetari Eco Muzeale Tulcea. Disponibil prin:
https://www.icemtl.ro/home/
 Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, 2021. Disponibil prin:
http://www.ddbra.ro/organizare.php
 Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, 2021. Disponibil
prin: https://amd-deltadunarii.ro/
 Institutul Național de Statistică. Disponibil prin: https://insse.ro/cms/

15