Conceptul de turism durabil se referă la o activitate global - benefică, ce presupune respectul faţă de

mediul înconjurător şi faţă de generaţiile viitoare. Turismul durabil reprezintă forma de turism care, în
opoziţie cu turismul de masă, favorizează gestionarea, pe termen lung, a ansamblului resurselor, astfel ca
nevoile economice şi sociale ale oamenilor să poată fi satisfăcute, menţinând integritatea culturii,
procesele ecologice esenţiale şi biodiversitatea[1]. Termenul de turism durabil utilizat de O.M.T. este
conceput ca fiind o manieră de a gestiona „toate resursele ce permit satisfacerea nevoilor economice,
estetice şi sociale şi prezervarea integrităţii culturale, a ecosistemelor, a biodiversităţii şi a sistemelor care
susţin viaţa". Acest concept acoperă şi noţiunile de responsabilitate, echilibru şi etică, iar demersul
turismului durabil se sprijină pe ideea că efectele nedorite, generate de activitatea turistică, sunt
susceptibile de a afecta, pe termen lung (şi chiar pe termen mediu) cererea turistică şi profiturile
obţinute din turism. Noţiunea de turism durabil, aşa cum este prezentată în publicaţia OMT intitulată
„Turismul în anul 2010" se referă la faptul că această formă de turism „dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor
turiştilor actuali şi a industriei turistice şi, în acelaşi timp, a protejării mediului şi a oportunităţilor pentru
viitor. Astfel, se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale
„actorilor" din turism, menţinându-se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică şi toate
sistemele ce susţin viaţa . Conceptul de turism durabil încearcă să împace obiectivele economice ale
dezvoltării turistice cu menţinerea bazei de resurse indispensabile pentru existenţa sa. Este vorba, mai
exact, de un turism ce asigură o dezvoltare economică durabilă, pe termen lung, respectuoasă atât cu
resursele de mediu şi cu cele socioculturale, dar şi respectoasă faţă de oameni (vizitatori, salariaţi ai
sectorului turism, populaţiile din zonele de primire turistică). Noţiunea de dezvoltare durabilă, aplicată
turismului, conduce la formularea anumitor reguli, referitoare la caracterul echitabil, viabil şi durabil al
proiectelor turistice : Caracterul echitabil Dezvoltarea turistică este considerată a fi durabilă, în condiţiile
în care repartizarea încasărilor din turism este echilibrată, între diferitele categorii sociale implicate.
Aceasta presupune, de exemplu, o bună gestionare a fenomenului turistic la nivel local, în condiţiile în
care locuitorii permanenţi ai zonelor de primire turistică să fie implicaţi şi să aibă responsabilităţi reale în
cadrul programelor de dezvoltare turistică. În acest sens, de rezultatele economice obţinute din turism
trebuie să beneficieze cea mai mare parte a populaţiei locale. Astfel, activitatea de turism trebuie să fie
tratată şi condusă ca pe o activitate ce participă la dinamica de ansamblu a comunităţii umane
respective, ceea ce presupune, de exemplu, ca această activitate să se sprijine şi/sau să stimuleze
apariţia şi/sau dezvoltarea altor activităţi economice, precum artizanatul sau agricultura etc. Caracterul
viabil Adeseori se afirmă că economia şi mediul se află în opoziţie. Cu toate acestea, turismul reprezintă,
probabil, acel domeniu al economiei în cadrul căruia, compatibilitatea cu mediul este cea mai accesibilă.
De altfel, este recunoscut faptul că, principalele atu-uri ale activităţilor turistice sunt reprezentate de
calitatea peisajului, puritatea apelor, a aerului şi a ecosistemelor, în general, motiv pentru care este
necesară acordarea unei atenţii deosebite prezervării acestor resurse. Iar resursele naturale respective
nu sunt veşnice şi sunt necesare atât pentru desfăşurarea activităţilor turistice, cât şi pentru viaţa şi
nevoile vitale ale populaţiilor rezidente din zonele de destinaţie turistică. Un turism durabil trebuie, deci,
să gestioneze, în mod raţional, aceste resurse naturale. Caracterul durabil Capacitatea de primire
turistică trebuie să aibă în vedere şi dimensiunea umană a activităţii, atunci când se intenţionează
implementarea unui proiect turistic într-o comunitate. Un turism cu adevărat durabil se poate instala
doar în conformitate cu prevederile Cartei europene a turismului durabil, pornind de la nevoile
populaţiei permanente din zonă. De altfel, Comisia Europeană a adoptat propria definiţie a turismului
durabil: „Turismul durabil reprezintă orice formă de dezvoltare, de amenajare, de activitate turistică ce
respectă mediul, prezervă pe termen lung, resursele naturale şi culturale şi este durabilă şi echitabilă din
punct de vedere social şi economic". În anul 1995 (27-28 aprilie), în Insulele Canare (Spania), în cadrul
Conferinţei Mondiale privind turismul durabil, a fost adoptată „Carta turismului durabil", ale cărei
principii şi obiective (cuprinse în Declaraţia adoptată cu prilejul acestei Conferinţe) au fost, în
principal[2], următoarele: Dezvoltarea turistică trebuie să se bazeze pe criterii de durabilitate, să fie
suportabilă pe termen lung, pe plan economic şi echitabilă, pe plan etic şi social, pentru populaţiile
locale [...]. Turismul trebuie să contribuie la dezvoltarea durabilă integrându-se în mediul natural, cultural
şi uman, el trebuie să respecte echilibrele fragile ce caracterizează numeroasele destinaţii turistice, în
special micile insule şi zonele ecologice fragile [...]. Activitatea turistică trebuie să ia în considerare
efectele sale incluse asupra patriotismului cultural şi asupra elementelor, activităţilor şi dinamicilor
tradiţionale ale fiecărei populaţii locale. Recunoaşterea acestor factori locali şi susţinerea identităţii lor, a
culturii şi interesul lor, trebuie să reprezinte puncte de referinţă, care să nu lipsească în cadrul conceperii
strategiilor turistice [...]. Orice opţiune privind dezvoltarea turistică trebuie să aibă o incidenţă efectivă
asupra îmbunătăţirii calităţii vieţii populaţiei locale şi să contribuie la îmbogăţirea social-culturală a
acesteia. [...] Urgent, trebuie să se aplice măsuri care să permită o împărţire echitabilă a beneficiilor şi
încasărilor (taxe, impozite) din turism. Aceasta implică o schimbare în modelele de consum şi
introducerea unor metode de fixare a preţurilor care să permită integrarea costurilor de mediu [...].
Guvernele, industria (turistică), autorităţile şi ONG-urile competente în materie de turism trebuie să
încurajeze şi să participe la crearea reţelelor accesibile pentru cercetare, pentru difuzarea informaţiilor şi
pentru transferul de cunoştinţe şi tehnologii corespunzătoare în materie de turism durabil. Rolul şi
efectele transportului turistic asupra mediului înconjurător trebuie să facă obiectul unei atenţii speciale.
În acest sens, trebuie luate măsuri în scopul reducerii proporţiei de energii şi resurse neregenerabile
utilizate şi al încurajării măsurilor ce vizează reciclarea şi reducerea cantităţilor de deşeuri produse de
instalaţiile turistice. În anul 1999, Comisia Europeană a constituit un grup de lucru intitulat „Promovarea
protecţiei mediului înconjurător şi a dezvoltării durabile în materie de turism". Acest grup avea ca
mandat definirea durabilităţii în privinţa turismului, identificarea strategiilor pertinente la diferite
niveluri, pentru promovarea dezvoltării durabile a turismului, evaluarea contribuţiei actuale şi existenţe
şi potenţiale, ţinând de politicile şi programele comunitare, precum şi pentru propunerea unor
recomandări în vederea unei mai bune utilizări a instrumentelor şi programelor comunitare. Grupul
respectiv a propus punerea în practică a unei Agende 21 pentru sectorul turismului la nivel european, în
măsura în care acesta ar urma să participe la adoptarea instituţională a politicii pentru încorporarea
obiectivelor privind mediul, dar şi a celor economice şi sociale. Principiile generale ale Agendei 21
europene a turismului sunt următoarele: Adaptarea turismului la conceptul de dezvoltare durabilă
Întărirea rolului Uniunii Europene, în respectul principiului subsidiarităţii Punerea în practică a Agendei
21, adaptată la fiecare ţară membră Contribuţia turismului la durabilitate. Propunerile acestui grup de
lucru au început să se concretizeze în crearea reţelei europene a teritoriilor - pilot de turism durabil, la
nivel local, naţional, regional şi la nivelul Uniunii Europene.