AMENAJAREA AGROTURISTICA

A TERITORULUI
a.
b.
c.
d.
e.
f.

Impactul mediului asupra teritorului .

Impactul turismului asupra teritorului .
Amenajarea turistica a zonelor montane .
Amenajarea agroturistica a zonelor montane .
Amenajarea turistica a zonelor balneoclimatice .
Satele turistice .

a. Impactul mediului asupra teritorului .

Mediul inconjurator il definim ca rezultatul interferentei unor
elemente naturale precum solul , aerul , apa , clima , biosfera , cu elementele
socio-genetice ale practicii sociale . Existenta si evolutia omului si a societatii sunt determinate de calitatea mediului . Mediul mai poate fi definit si prin
totalitatea factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane si care
in stransa interactiune influenteaza echilibrul ecologic , determina conditiile
de viata si munca pentru om si perspectivele dezvoltarii societatii .
Calitatea mediului inconjurator de a fi baza tuturor activitatilor
inclusiv a celor turistice , il face inseparabil de fenomenul turistic .
Turismul este un generator al problemelor sale , fiind capabil sa
distruga resursele de care acesta este dependent . Acesta trebuie organizat si
practicat in asa fel incat sa utilizeze mediul , dar si sa contribuie activ la pastrarea calitatii lui . Un mediul inconjurator de calitate favorizeaza dezvoltarea turismului .
Turismul este o activitate atrasa de mediile naturale si sociale
mai ales de cele ce au calitatea de a fi unice si fragile . Analizand relatia
dintre acestea , se observa ca in cele mai multe cazuri se calculeaza beneficiile economice ale turismului si nu se lasa posibilitatea cuantificarii consecintelor sale asupra mediului si societatii . In relatiile ce se stabilesc intre
cele doua elemente mediul inconjurator , ca factor si turismul , ca activitate , exista influente pozitive si negative .Valoarea calitativa si cantitativa
a resurslor naturale si atrofice este determinanta asupra turismului.

Exploatarea irationala , creeza riscul de a distruge suportul de

care orice activitate turistica este dependenta . O problema dificil de rezolvat
intr-un termen scurt , care a fost semnalata in literatura de specialitate dupa
anul 1990 , este aceea a relatiilor ce se vor stabili in contextul necesitatii
durabile , intre mediul inconjurator si diferite activitati turistice .
Mediul inconjurator a intrat in centrul dezbaterilor legate de
dezvoltarea durabila a turismului in 1992 , la conferinta de la Rio de
Janeiro , ramanand , si in prezent , in secolul acesta , o problema mereu in
atentie . O.M.T. a imbratisat acest concept si a promovat materiale in
domeniu .
Exista nenumarate exemple pe glob si la noi in tara in care un
mediu natural degradat nu reprezinta o destinatie turistica , sau in orice caz ,
nu una valoroasa . Ariile cunoscute ca fiind frecvent afectate de hazarde
naturale ( seisme , activitate vulcanica , uragane , inundatii , alunecari de
teren , curgeri de teren etc. ) necesita practicarea unui turism controlat .
In mediile poluate si nesanatoase activitatea turistica este slaba
si de scurta durata chiar daca exista obiective turistice valoroase ( cazul vaii
Prahovei la Comarnic sau al Cheilor Turzii , in care aerul poluat al fabricilor
de ciment reduce vizibilitatea , ingreuneaza respiratia , iar pulberile raspandite in atmosfera devin nuclee de condensare , sporind frecventa ploilor
orografice si prin intermediul apei patrunderea lor in sol ) .
Si alte activitati , de exploatare a resurselor din subsol degradeaza mediul , in intervale de timp ce dureaza uneori pana la epuizarea
resurselor sau chiar si dupa aceea . Campurile petroliere in care poluantii se
infiltreaza in sol , ajungand prin orizonturile de roci permeabile in panza de
apa freatica ( petrolul ce se pierde din conducte ), devenind cauza unor boli
grave ( platformele de exploatare a petrolului din zonele Brazi , Moinesti ) ;
regiunile de extractie a carbunilor in mine si cartiere cu intinsele halde de
steril ( zonele miniere din bazinele Motru Tismana , Berevoiesti Aninoasa
Barcau etc ) ; exploatarile de sulf din Muntii Calimani ; exploatarile de
minereuri neferoase de la Baia Mare , Rosia Poieni Valea Ariesului ; zonele
afectate de industrii profund poluate : Zlatna , Copsa Mica , sunt atatea locuri evitate de turisti .
Regiunile cu taieri masive ale padurilor si activitati industriale
legate de acestea ( depozitarea rumegusului si deseurilor pe malurile apelor si
in albiile raurilor ) , ariile cunoscute ca locuri de depozitare a deseurilor de
de orice fel ( de la cele radioactive la gropile de gunoi ale oraselor )descurajeaza activitatile turistice .
Avand in vedere numeroasele cauze care distrug mediul inconjurator , privit ca resursa de baza a turismului , in perioada actuala apare tot
mai mult necesitatea cercetarii impactului mediului inconjurator asupra
turismului .
In rezolvarea acestor probleme ,un obstacol serios este privati-

zarea agentiilor de turism si procesul de dereglementare .

Dintre factorii de mediu care conduc la cresterea atractivitatii
turistice amintim :
- utilizarea , protectia si imbunatatirea arealelor de
mare frumusete a peisajului natural , sau cu resurse
turistice deosebite ;
- imbunatatirea transporturilor si a retelei de comunicatii
prin tehnologii performante si nepoluante;
- realizarea de porturi si debarcadere turistice ;
- ospitalitatea localnicilor si diversificarea ofertei , in
spatiu rural ;
- protejarea si imbunatarirea mediului urban ( spatii
verzi , de recreere , gradini , curatenie si salubrizare
etc ) ;
- existenta unor statii de tratare si epurare a apei
- dotari tehnico edilitare , comerciale , sanitare etc;
Dintre elementele de mediu ce conduc la scaderea atractivitatii
pentru turism amintim :
- poluarea ;
- degradarea zonelor turistice prin impactul turistic ;
- constructii intensive si extensive ;
- lipsa unei planificari si organizari spatiale ;
- lipsa unor spatii amenajate pentru agrementul cotidian
si la sfarsit de saptamana ;
- lipsa transportului in comun ;
In mediul inconjurator se produc si unele fenomene de risc
natural cum ar fi : - cutremure ;
- alunecari de teren ;
- inundatii;
- prabusiri etc , ce afecteaza si turismul din regiune ;
- conflicte militare ;
- acte teroriste ;
- conflicte interconfesionale etc., cu efecte nocive
asupra turismului ;
b. Impactul turismului asupra mediului inconjurator
Turismul excesiv sau prost planificat afecteaza mediul natural
de destinatie , in multe areale , gandirea si exploatarea comerciala a turismului au permis aparitia unor constructii neaspectoase ( hoteluri , moteluri sau

pensiuni ) care nu se potrivesc cu arhitectura . Evident sunt construite pentru

atragerea turistilor , dar si pentru castiguri .
Formele unui turism sarac distrug ireparabil mediile naturale,
iar adevaratul prejudiciu pe termen lung nu poate fi calculat .
Turistii contribuie adesea la distrugerea mediului din ignoranta
sau cu buna stiinta . Acest lucru afecteaza recolta si utilajele fermierilor , se
decimeaza animalele , se arunca cantitati de gunoi in locurile unde poposesc
turistii . In multe locuri salbatice peisajul a fost distrus treptat prin patrunderea omului turist .
S-a constatat ca atat turismul intern cat si cel international este
in acelasi timp o forta pozitiva care poate ajuta la conservarea mediului regiunilor cu destinatie turistica .
Multe dintre dezavantajele mentionate pot fi eliminate printr-o
mai buna planificare si management si prin educarea turistilor pentru intelegerea si pastrarea elementelor mediului inconjurator .
Turistii sunt atrasi intotdeauna de locurile frumoase , de regiunile cu un trecut istoric bogat , de constructile arhitectonice interesante si de
areale cu o natura mai salbatica in care interventia omului este mai putin
vizibila.
O parte din banii cheltuiti de turisti in regiune se utilizeaza
pentru conservare , cat si la dezvoltarea comunitatilor locale din apropiere .
Exista numeroase exemple in care practicile turistice sunt bune
sau rele ; din pacate se acorda foarte putina atentie necesitatilor si dorintelor
populatiei locale . Deciziile sunt luate , prea des , de politicieni si planificatori in termenii perceptiei lor , in interes national , mai mult decat in interes
local .
Finantatorii pun pe primul plan recastigarea investitiei lor si nu
investitiile in reabilitarea mediului .
Dezvoltarea accelerata a turismului din ultimile decenii impune
o
abordare in concordanta cu preocuparile tot mai concrete pentru pastrarea
mediului inconjurator .
Diversitatea impactului mediului asupra turismului variaza din
punct de vedere georgrafic din mai multe puncte de vedere , in primul rand
trebuie sa tinem cont de natura turismului si degradarea efectelor lui .
In al doilea rand este important sa tinem seama de dimensiunea
temporala .
In al treilea rand , diversitatea impactelor depinde de natura
destinatiei .
Impactul turismului asupra mediului are adesea un efect cumulativ , in care procesele secundare intaresc si dezvolta consecintele schimbarilor in moduri de neprevazut , astfel ca , tratand problemele individuale izolat,
se ignora legaturile reciproce care compun impactul total , ce poate fi mai

mare decat suma partilor individuale decat suma partilor individuale .

Asupra mediului natural , efectele negative , se refera la urbanizarea intensiva a zonei si degradarea ei ; presiuni speculative asupra terenurilor agricole ; modificarea ecosistemelor terestre , in special a litoralului
muntilor si zonelor periurbane ( flora , fauna , apa , solul etc ), poluarea apelor marine ; eroziunea tarmurilor marii , a lacurilor si fluviilor , poluarea aerului ; consumul excesiv de apa ; poluarea apelor de suprafata ; masive
defrisari de paduri ; Dintre efectele pozitive , se remarca imbunatatirea arhitecturala si peisagistica ; construirea de zone protejate ; construirea de zone protejate ; reconstructii ecologice ; dezvoltarea economico sociala etc .
Asupra mediului socio-cultural , efectele negative se refera la
pierderea identitatii si traditiilor culturale ale comunitatilor locale; disparitia
ocupatiilor traditionale ; slaba motivatie profesionala ; subordonarea culturii
locale , obiectivelor , industriei turistice ; imigrarea unor categorii locale ,
obiectivelor , industriei turistice ; imigrarea unor categorii sociale marginalizate care desfasoara activitati ilegale sau partiale ilegale ;
probleme de securitate sociala etc. Efectele pozitive privesc : cresterea veniturilor rezidentilor ; oportunitati mai bune pentru munca , cat si pentru afaceri conexe turismului ; contactul cu alte culturi ; imbunatatirea standardelor
culturale si educationale ; posibilitati mai bune de refacere a fortei de munca
si a sanatatii oamenilor etc .
Asupra mediului urban , efectele negative , se refera la : urbanizarea supraintensiva ; uniformitatea structurilor turistice construite ; supraincarcarea capacitatilor de primire turistica ; trafic excesiv ; cladiri ilegal
construite ; degradarea mediului urban si a structurilor turistice datorita
neintretinerii ; poluarea prin inestetic; poluarea sonora , cu gaze , cu praf
etc ; conservarea si pastrarea identitatii arhitecturii locale ; refacerea cladirilor avariate si a zonelor deteriorate etc .

c.

Amenajarea turistica a zonelor montane

Muntele , ca destinatie de vacanta , s-a situat intotdeauna in topul preferintelor turistilor , locul sau in traficul turistic , fiind determinate de
plurivalenta acestuia si de accesibilitatea in tot cursul anului .
Cererea pentru turismul montan s-a manifestat , de la inceputu-

rile sale si pana la jumatatea secolului nostru , in sezonul cald.

Muntele era solicitat pentru sejurul de vara , motivatia clientelei fiind aceea de a beneficia de conditiile climatice pentru odihna si tratament , pentru practicarea drumetiei si alpinismului .
Sporturile de iarna , ca mod de petrecere a vacantei , au aparut
relativ recent , iar practicarea lor in statiuni de tipul celor mentionate era o
activitate neglijabila in anul 1930 .
In sezonul de vara turistii practica drumetia , alpinismul sau sedentarismul , diverse sporturi : tir , calarie , golf , tenis etc. , iar in sezonul
de iarna ei practica schiul , patinajul , alpinismul , saniute , bob sau
sedentarismul .
Amenajarea zonelor montane s-a confruntat , datorita particularitatilor si implicatiilor sale cu numeroase si dificile probleme , fapt ce a
favorizat prezenta , in teoria si practica de specialitate , a unei varietati de
solutii si modele . Modelele de amenajare a zonelor montane se diferentieaza , in raport de conditiile existente : peisaj , clima , flora , fauna , forme de relief , zapada , etc si de posibilitatile de acces . In relatie cu condiconditiile naturale , localizarile , in functie de specificul lor , sau destinatia
dominanta : vara , iarna , urmaresc valorificarea la parametri superiori a
resurselor existente . Distribuirea in teritoriu a echipamentelor de cazare si
alimentatie , precum si tipologia acestora , reteaua de drumuri si mijloacele
de transport , dotarile de agrement etc , sunt adaptate caracteristicilor
resurselor .
In privinta posibilitatilor de acces , se tine seama de faptul ca
muntele , prin natura sa , este un spatiu de circulatie mai dificil , atat in
zonele sale periferice , dar , mai ales atunci cand este vorba de
microcirculatie interioara . Amplasarea viitoarelor statiuni se va face in
functie de permeabilitatea zonelor respective si de mijloacele prin care se
asigura accesul :cale ferata , sosea , mijloace mecanice de urcare , poteci si
marcaje adecvate . Pe langa conditionarile de permeabilitate si elemente
naturale , in amenajarile montane mai trebuie sa se tina seama si de optiunea
intre concentrare si dispersare . Din acest punct de vedere se disting doua
tipuri de localizari :
- sub forma punctelor izolate , centre de receptie
turistica de mici dimensiuni , distribuite in jurul
masivului , de-a lungul vailor sau in interiorul
acestuia.
- sub forma statiunilor , localizare concentrata , cu
functionalitate complexa , destinate unui numar mare
de turisti .
Raportandu-se acestor cerinte de ordin general , in literatura de
specialitate se opereaza cu trei tipuri principale de localizari pentru
statiunile

montane , criteriul de diferentiere fiind amplasarea echipamentelor fata de

masiv :
- localizare periferica , la marginea masivelor montane
si in imediata vecinatate a unor localitati ;
- localizare liniara , de-a lungul culoarelor naturale de
patrundere in masiv ;
- localizare terminala , in zone inalte sau adanci ,
dincolo de limita asezarilor umane ;
Localizarea periferica se caracterizeaza prin situarea in apropierea masivului sau la contactul cu acesta , dezvoltandu-se sub forma unui
centru economic si social important prin integrarea unor localitati existente ,
de care infrastructura beneficieaza . Aceasta poate fi :
- localizare periferica limita exterioara , in care
statiunile sunt amplasate la cativa kilometri de munte ;
- localizare periferica de contact ;
- localizare periferica limita interioara , in care centrele
turistice sunt amplasate in interiorul muntelui ;
Localizarea liniara este caracteristica vailor de penetratie largi,
cu posibilitati de amenajare a cailor de acces si realizarii de echipamente
turistice , ea putand lua forma unor statiuni izolate sau grupate in functie de
dimensiunile culoarelor .
Localizarea terminala se refera la statiunile de altitudine inalta
sau la cele amplasate in extremitatea interioara a culoarelor de pentratie .

d. Amenajarea agroturistica a zonelor montane

Agroturismul reprezinta actiunea de deplasare a unei persoane
intr-o localitate rurala nepoluata , pitoreasca , avand un specific agrar finalizata prin sederea , sejurul , pentru o durata de cel putin 24 ore intr-o gospodarie taraneasca , consumul de produse locale alimentare si nealimentare
si coabitarea , observatia , asistenta si coparticiparea in comunitatea sociala
locala , prin respectarea normelor ce fac posibila intreaga actiune.
Agroturismul montan presupune o valorificare superioara a valentelor economice naturale si atropice ale zonei montane si prin turism ,
punandu-se accentul pe o interconditionare a laturii traditionale cu cerintele
turismului modern , competitiv , coparticiparea si coabitarea reciproca fiind
elemente definitorii .
Agroturismul trebuie inteles ca un pachet de servicii socioculturale , sportive si activitati specifice mediul geografic , puse la dispozitia
turistului , avand in vedere ca acestea sa se desfasoare in conditiile unor
investitii individuale si de conservare a naturii . Climatul si peisajele , etno-

grafia si folclorul , ceramica si artizanatul , fondul cinegetic si pescuitul ,

fondul pomicol si viticol etc , existente in mediul rural fac ca Romania sa dispuna de multiple posibilitati pentru dezvoltarea agroturismului .
Obiectivele agroturismului sunt urmatoarele :
- lichidarea sau limitarea migratiei populatiei din
mediul rural spre cel urban si stimularea revenirii , a
populatiei din zonele urbane care este originara din
cele rurale .
- asigurarea conditiilor de trai si civilizatie in mediul
rural stimuland stabilitatea populatiei active in mediul
rural.
- conservarea si protectia mediului rural , factori de
atractie a populatiei autohtone si a strainilor spre
mediul rural .
Motivatiile agroturismului sunt urmatoarele :
- revenirea omului la natura nemodificata , motivatie
valabila pentru toate categoriile de varsta , sex , socioprofesionale , statut social , rezultat al trebuintei de
conservare , sanatate , confort fizic si spiritual a omului modern care nu se poate rupe de cadrul originar de
viata .
- cunoasterea si adeziunea temporara la grupurile de
apartenenta specifice zonelor rurale , dintre care se
desprind : familia de tip patriarhal , comunitatea locativa , grupul de munca , grupul folcloric , etc . In acest
cadru , turistul isi recapata conditia de membru al comunitatii , reputatia , prestigiul , consideratia celorlalti
precum si posibilitatea de a participa la activitati comune creatoare .
- cunoasterea , intelegerea , inventarierea si elaborarea
contactului nemijlocit cu obiecte ale tezaurului
istoriei nationale , folclorului ocupatiilor traditionale
si obiceiurilor populare , transforma vacantele rustice intr-un
proces de asimilare a unor noi si numeroase cunostinte , precum si dobandirea unor noi deprinderi .
- motivatii estetice ce decurg din nevoia de frumos , ordine , puritate , armonie , care indeamna pe majoritatea turistilor sa se considere privilegiati pentru posibi-

litatea de a vizita locuri atractive prin farmecul si pitorescul lor.

- curiozitatea , satisfacuta prin informatii asupra ospitalitatii populare , obiceiurilor gastronomice , artizanatului si rituarilor satesti.
- odihna , cura de aer si de fructe , consumul de
alimente proaspete si terapia ocupationala .
- sportul , vanatoarea , pescuitul sportiv , ascensiunile
si drumetiile , capata o nota autentica , lasand loc
initiativei , imaginatiei si inclinatiilor individuale .
Analiza evolutiei localizarii echipamentelor turistice in spatiul rural , in diferite tari ale lumii , a permis identificarea a doua etape :
- prima etapa implantarilor individuale , se caracterizeaza printr-o
evolutie oarecum anarhica a echipamentelor , acestea fiind amplasate si
concepute fara a se tine seama de particularitatile mediului economic si
social .
- a doua etapa , denumita amenajare concertata , in care noile implantari
se raporteaza imperativelor dezvoltarii complexe zonelor rurale si sunt
concepute intr-o viziune integrata , produsele turistice astfel create avand tendinta de a se completa reciproc .
Implantarile individuale sunt reprezentate de :
- resedintele secundare , amplasate initial in preajma marilor aglomeratii
urbane , pe distante variind intre 20 80 km , ulterior aceste echipamente s-au
distribuit , tot mai mult , in teritoriu , inaintand spre zonele de liniste absoluta si
cu vegetatie bogata , spre cele cu destinatie turistica .
- locuinte rurale si pensiuni , echipamente turistice realizate prin adaptarea
si modernizarea unor gospodarii taranesti
- mica hotelarie rurala , constituita in principal din hanuri , obiective cu functionalitate complexa , ce asigura deservirea calatorilor si in afara sezonului
turistic , amplasate cu prioritate in localitatile izolate .
In ceea ce priveste amenajarea concertata , aceasta raspunde
necesitatilor unei coordonari a actiunilor de organizare a teritorului si
implantare a echipamentelor , in conditiile multiplicarii relatiilor dintre colectivitati determinate de dezvoltarea turismului de masa . Amenajarea
concertata , prin formele pe care le imbraca : statiuni verzi , parcuri naturale
regionale , oglinzi de apa si baze sportive , locuinte familiale si sate de locuinte
noi , camping-uri rurale etc , contribuie la atenuarea efectelor grave provocate
asupra mediului de receptia unui numar de turisti in permanenta ascensiune .
Statiunile verzi reprezinta formula adecvata de amenajare a
localitatilor cu peste 10.000 de locuitori , situate intr-o zona cu vegetatie
bogata.
Parcurile nationale si regionale , prin modalitatile de organi-

zare si gestionare au ca obiective : protejarea peisajului , mentinerea vietii

rurale si satisfacerea nevoilor de destindere ale orasenilor .
Oglinzile de apa si bazele de agrement nautic , amenajari
realizate prin utilizarea unei resurse naturale : izvor , rau , lac , etc . ori prin
construirea unui baraj sau lac artificial , reprezinta un element ce evita
proliferarea anarhica a resedintelor secundare , prin coordonarea si dirijarea
diverselor initiative privind implantarea de noi obiective .
Locuintele familiale , sunt grupuri de unitati mici fara servicii
colective , create sau amenajate in constructii existente , deci o formula in care
sunt mai bine valorificate dotarile prezente , indiferent de destinatia lor
initiala .
Satele de locuinte noi , sunt ansambluri de factura eterogena ,
cu destinatie de vacanta , construite in intentia de a repopula unele zone .
O forma particulara a amenajarilor rurale este generata de
turismul silvestru . Arealele forestiere exercita o puternica atractie turistica
atat pentru odihna , recreere , week-end , cat si pentru vanatoare .Tipologia
implantarilor , ca si solutiile de amplasare a dotarilor , se diferentieaza in
raport cu forma de turism dominanta .
In cazul turismului de vanatoare amenajarile sunt mai complexe
vizand pe de o parte , crearea conditiilor pentru habitatul si hrana animalelor,
protectia vanatului si conservarea echilibrului natural si , pe de alta parte ,
realizarea echipamentelor destinate satisfacerii nevoilor generale si particulare
ale turistilor vanatori si anume : terenuri de vanatoare , castele ( case ) de
vanatoare , puncte de observatie , locuri de panda , suprafete ( platforme )
destinate expunerii vanatului si desemnarii castigatorilor , locuri pentru
organizarea de focuri de tabara etc .

e. Amenajarea turistica a zonelor balneoclimatice

Statiunile termale , functionand ca centre turistice complexe si
de multe ori ca centre urbane , destinate unei clientele de mare eterogenitate ,
necesita o conceptie de amenajare adecvata , o organizare a teritorului intr-o
viziune regionala , integrata , care sa asigure coordonarea spatiala a tuturor
activitatilor turistice si neturistice . Avandu-se in vedere motivatia principala
a vacantelor in aceste statiuni , cura balneara , elementul de referinta , in
dimensionarea si localizarea amenajarilor , il constituie factorii naturali de
cura: varietate , capacitate , calitate , distributie in teritoriu etc.
In procesul de amenajare a arealelor balneare se impune :
- delimitarea zonelor functionale ( a perimetrelor balneare ) in care sa se
asigure exploatarea optima a factorilor naturali , amplasamentele cele mai
favorabile si materializarea masurilor de protejare a mediului ;
- dimensionarea constructiilor balneare si de alta natura , in raport cu volumul

capacitatea si calitatea resurselor ;

- structurarea echipamentelor intr-o conceptie unitara ;
- amenajarea unor spatii libere si utilizarea lor in scopuri terapeutice ( parcuri ,
terenuri de sport , zone pentru cura de teren etc );
-utilizarea judicioasa a factorilor de cura si implementarea progresului tehnic
in activitatea balneara si de exploatare a resurselor ( tehnologii moderne ,
instalatii balneare de inalta tehnicitate , conservarea resurselor etc . )
Pentru determinarea marimii viitoarelor localizari se porneste de
la :
- evaluarea capacitatii factorilor naturali de cura : izvoare minerale , ape
termale , emanatii de gaze , namoluri etc. precum si a suprafetei totale posibil
de amenajat ;
- stabilirea modalitatilor de utilizare a resurselor , cura interna sau externa , si
a necesarului pentru o procedura , in cazul fiecarui tip de tratament
( stranduri , bai la cada , impachetari , inhalatii , buvete etc. ), determinari care
se fac pentru fiecare statiune si resursa in parte ;
- stabilirea raportului intre curanti si cei veniti pentru alte destinatii : odihna ,
recreere , miscare , diverisment , informare cultural-stiintifica etc.
In functie de configuratia zonelor si cerintelor urbanizarii , se
pot delimita mai multe solutii de amplasare a echipamentelor :
- localizarea sub forma tabla de sah in care dotarile
turistice si balneare alterneaza cu echipamentele
urbane si edilitare ale asezarilor umane ;
- localizarea in forma de panza de pianjen , adecvata
implantarilor in vai largi , marcate de inaltimi sau
cursuri de rauri , este conceputa intr-o organizare
radiala a echipamentelor , oferind avantajul unui
punct de concentrare a activitatilor ;
- localizarea radiocentrica reprezinta modelul cel mai
evoluat al amenajarilor balneare , fiind prezent in
aproape toate statiunile noi , care are o desfasurare in
plan circular sau , mai frecvent , de amfiteatru cu un
element de atractie in jurul caruia graviteaza toate
activitatile ;
Tara noastra dispune de un bogat si variat fond natural
terapeutic reflectat prin : ape minerale , ape si namoluri terapeutice , emanatii
de gaze , etc. , care a permis crearea de staiuni balneoclimatice pe tot curpinsul
tarii , inca din timpuri stravechi , azi acestea gasindu-se intr-un proces de
dezvoltare si modernizare .

f. Satele turistice .
Preocuparea pentru gasirea unei noi formule de vacanta , in care
sa se reflecte , cat mai fidel posibil , preferintele turistilor , si care sa satisfaca
cerintele unui turism de masa , s-a bucurat si se bucura de atentia cuvenita din
partea organizatorilor de turism , din tara si de peste hotare .
Satele turistice sunt asezari rurale pitoresti , bine constituite ,
situate intr-un mediu nepoluat , pastratoare de traditii si cu un bogat trecut
istoric care , in afara functiilor politico administrative , economice , sociale si
culturale proprii , indeplinesc , sezonier sau in timpul anului , si functia de
primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata
nedefinita.
Satul turistic reda specificitatea si originalitatea spiritului local
sau zonal ale tarii ( etnografica ) si de aceea trebuie sa fie promovat ca produs
turistic global ; Acesta este compus din mai multe subproduse turistice - ,
respectiv pensiunile turistice rurale , care particularizeaza oferta turistica
locala , o diversifica in raport cu profesionalismul , traditia si ospitalitatea
gospodareasca ( satele turistice : Bran , Moeciu , Brasov , Vama , Sibiel , Sibiu
etc. ) care reprezinta specificitatea etnografica zonala si in care comercializeaza o serie de gospodarii ca pensiuni turistice rurale .
Resursele naturale : asezare geografica , relief , clima , peisaj ,
flora si fauna etc. , cat si cele umane : obiective cultural-istorice , monumente
muzee , ospitalitate , limba , mentalitate , obiceiuri si datini , etnografie si
folclor , arta , cultura , etc ., sunt cele care genereaza diverse forme de turism .
De exemplu , litoralul , cursurile de apa si in general , orice
oglinda de apa , sunt folosite pentru promovarea turismului de odihna si
recreere , pentru diversificarea paletei de servicii de agrement ; de asemenea
fondul cinegetic si piscicol , genereaza vanatoarea si pescuitul sportiv .
Padurile din zonele montane si submontane , frumusetea
peisajului, rezervatiile naturale etc., favorizeaza drumetia , turismul itinerant
sau turismul de sejur intr-un cadru natural nepoluant .
TIPURI DE SATE TURISTICE
Din punct de vedere teoretic , problema tipologiei satelor
turistice poate fi abordata ca o chestiune de natura optionala , insa decizia
aplicarii ei in practica , determinarea tipului de sat turistic este de natura
obiectiva . Pentru aceasta , este necesar ca , alaturi de dorinta si intentia
organizatorilor , satul turistic sa intruneasca un cuantum de conditii naturale ,
cultural-istorice si social economice obiective , care sa fie definitorii si

caracteristicile care pot fi luate in considerare in tipologia satelor turistice sunt

numeroase si variate de la o zona geografica etnografica la alta . In
continuare , vom prezenta o tipologie generala a satelor turistice , care se
regaseste si in unele tari europene cu traditie in turismul rural :
a. Sate turistice enografice- folclorice ; In aceasta categorie
se pot incadra satele in care portul traditional , arhitectura , mobilarea si
decorarea interioarelor in mod rustic , muzica si coregrafia populara
predomina si se impun ca insusiri esentiale ale satului respectiv . In aceste sate
pot fi oferite turistilor servicii de cazare si masa in conditii autentice ( mobilier ,
decor si echipament de pat in stil popular , meniuri traditionale servite in vesela
si cu tacamuri specifice farfurii si strachini din ceramica , linguri de lemn
etc.), ceea ce nu exclude , desigur posibilitatea utilizarii , la cerere si a
tacamurilor moderne .
In aceste sate din care fac parte : Bogdan Voda , Botiza
(Maramures ) , Sibiel , Gura Raului (Sibiu ) , Vama Moldovita , Putna
(Suceava), Vaideeni ( Valcea ) etc. , se pot organiza expozitii artizanale
permanente ( cu vanzare ), iar pentru turistii care nu raman in localitate , ci
numai viziteaza , se pot amenaja una sau mai multe gospodarii , ca muzeu
etnografic in aer liber . De asemenea , in aceste sate pot fi identificati si
stimulati rapsozi populari ( vocali si instrumentali ) , permanentizate hore
duminicale si , la sarbatori : targurile , alte obieiuri si traditii locale , la care
sa participe efectiv si turistii .
b. Sate turistice de creatie artistica si artizanala
Aceste sate ofera posibilitatea practicarii unui turism de sejur,
in cadrul caruia in ateliere special amenajate si sub indrumarea unor artisti si
mesteri populari renumiti , turistii s-ar putea initia in arta , si tehnici arhaici
populare ca : pictura iconelor pe sticla , pictura naiva , sculptura in lemn si
piatra , tesatorie populara , confectii si cusaturi populare , ceramica , muzica
si dansuri populare etc . Aceste sate detin ateliere artizanale sau au creatori
populari renumiti : Tismana (Gorj ) , Marga ( Caras Severin ) , Marginea
(Suceava ) , Vadu Izei si Dragomiresti (Maramures ).
c. Sate turistice climaterice si peisagistice
O caracteristica predominanta a acestor sate , adecvate
turismului de sejur , este cadrul natural si pozitia geografica izolata de centrele
aglomerate si de marile artere de circulatie . Satele de deal si de munte cu
casele raspandite pe vai si coline , la o oarecare distanta unele fata de altele ,
cu pajisti , fanete , livezi , satisfac motivatia fundamentala a numerosi turisti de
reintoarcerea la natura - . Localitati ca : Fundata si Sirnea ( Brasov ), Leresti
( Arges ) , Botiza ( Maramures ) , Agapia ( Neamt ), Sibiel (Sibiu ), Soveja
(Vrancea ) etc ., intrunesc asemenea conditii de odihna si recreere .
d. Sate turistice pescaresti si de interes vanatoresc
In afara posibilitatilor de cazare si de organizare a pescuitului

vanatorii sportive , in aceste sate se pot oferi si servicii culinar gastronomice

pescaresti ( indeosebi in Delta ) si vanatoresti . Populatia locala poate organiza
in limitele legale pentru turisti , unele forme de agrement specifice , pescaresti
si vanatoresti , ca in Murghiol , Crisan si Sfantul Gheorghe ( Tulcea ) ,
Ciocanesti ( Suceava ) , Botiza ( Maramures ) , Tismana ( Gorj ) .
e. Sate turistice viti-pomicole
In satele in care predomina cultivarea pomilor fructiferi si a
vitei de vie , activitatile turistice sunt posibile pe toata durata anului , atat in
perioada recoltarii , cat si dupa aceea , prin oferta de fructe , struguri si a
preparatelor realizate pe baza lor . Pot fi avute in vedere multe alte preparate
culinare comune sau dietetice , pe baza de fructe . In aceste sate , o atractie
deosebita si , in acelasi timp , o sursa principala de venituri , poate sa o
constituie bauturile racoritoare si reconfortrante preparate din fructe sau
degustarile de vin : Recas si Gearmata ( Timis ) , Agapia ( Neamt ), Leresti
(Arges), satele din podgoriile Vrancei , Cotnari , Niculitel, Jidvei etc .
f. Sate turistice pastorale
In aceasta grupa pot fi incluse satele de munte ,in care
preocuparea de baza a localnicilor este cresterea oilor si a vitelor , si care pot
sa atraga turistii , prin meniuri bazate pe produse lactate . Aceste meniuri pot fi
completate cu oua , carne de pasare , de ovine si de bovine , iar pentru
divertisment , pot fi organizate ospete ciobanesti ( cu batal la protap , berbec
haiducesc , balmus , urda si jantita ), programe legate de petrecerile specifice si
traditionale ale oierilor , ca la Vaideeni (Valcea ), Jina , Sibiel si Gura Raului
(Sibiu ), Huta Certeze ( Satu Mare ), Prislop ( Maramures ) , Polovragi , Baia
de Fier ( Gorj ).
g. Sate turistice pentru practicarea sporturilor
Numeroase localitati rurale prezinta excelente conditii pentru
practicarea sporturilor de iarna ( satele montane si de deal ) si nautice ( litoral,
Dunarea si Delta Dunarii , raurile interioare , lacuri de acumulare ), fara
amenajari speciale si costisitoare . Acest tip de sat poate sa atraga doua
categorii de turisti , in general din randul tineretului : sportivi amatori ,
initiati , dar dornici sa invete sa le practice . Pentru aceasta din urma
categorie , pot functiona ca : instructori , sportivi de schi , inot etc ., recrutati in
randul populatiei locale . De asemenea , in aceste sate pot functiona puncte de
inchiriere a echipamentului sportiv . Spre exemplificare , citam satele : Fundata
Sirnea si Bran ( Brasov ) pentru sporturi de iarna , Murighiol si Crisan
(Tulcea), Limanu - 2 Mai si Vama Veche ( Constanta ) pentru plutarit ,
canoeing, rafting etc.