TURISMUL IN ECONOMIA NATIONALA 1.

1 LOCUL SI ROLUL TURISMULUI IN ECONOMIE In noianul de transformari produse in viata social-economica dupa al II-lea razboi mondial introducerea automatizarii, folosirea ciberneticii si tehnicii de calcul in diverse sectoare de activitate, industrializarea agriculturii, conturarea stiintei ca ramura de productie, modernizarea mijloacelor de transport, societatea omeneasca, indiferent de forma relatiilor de productie, de sistemul social-politic existent, s-a industrializat la scara planetara. Societatile industrializate, mai mult sau mai putin dezvoltate, au ca trasatura definitorie o importanta concentrare a populatiei in centre urbane, in cadrul carora, pe suprafete restranse, se inregistreaza aglomerari ale locuitorilor de scolarizare si de munca, ale cailor si mijloacelor de transport, ale familiilor in blocuri de locuinte. Societatea industrializata ofera, prin organizarea stiintifica a productiei si a muncii, prin tehnologia moderna si concentrarea intreprinderilor producatoare, posibilitati nelimitate de crestere a productivitatii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societatii, intre care : cresterea veniturilor si a puterii de cumparare, sporirea duratei timpului liber, prin reducerea zilei si a saptamanii de lucru, prin marirea concediilor, cresterea sperantei de viata, dezvoltarea si modernizarea mijloacelor de informare. Insa, in acelasi timp, societatea industrializata are si efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestandu-se sub forma agresivitatilor biologice (poluare, lipsa de miscare), precum si a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrangerile din viata sociala si profesionala). De aici, si nu numai, dorinta si tendinta oamenilor societatii contemporane de a-si petrece timpul liber calatorind, cautand sau visand la colturi linistite din natura, vizitand orase si sate pentru a cunoaste oameni si locuri, sau pentru a-si ingrijii sanatatea. Si cum numarul populatiei a crescut considerabil in majoritatea tarilor, iar influenta factorilor distanta-timp a fost diminuata simtitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul ca modalitate de petrecere placuta si utila a timpului liber a cunoscut o "explozie" fara precedent, constituind una din cele mai remarcabile trasaturi ale epocii contemporane. Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii, si ca atare, influentat de evolutia ei. Prin caracterul sau de masa si continutul complet, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicvatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.

Turismul prezinta trasaturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, asa cum apreciaza unii autori* , intr-o ramura a economiei nationale, ramura care, prin specificul sau, se integreaza in sectorul tertiar. Referitor la rolul turismului in cadrul economiei nationale, literatura de specialitate evidentiaza faptul ca el are "un impact considerabil asupra economiilor, societatilor si culturilor diferitelor tari de referinta".** Turismul joaca un rol important in viata economica si sociala, actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura si civilizatie al oamenilor. Turismul prezinta o complexitate in continua crestere, in plan economic sintetizeaza rezultatele unui mare numar de activitati, in plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioara de organizare a timpului liber. Importanta sociala a turismului poate fi evidentiata sub urmatoarele aspecte: Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan, pentru care turismul ofera solutii la constrangerile de tot felul la care acesta este supus. Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura, de instruire si civilizatie al oamenilor in calitate de turisti, dar si a populatiei locale aflata in zonele receptoare de turisti. Turismul contribuie la mentinerea sanatatii omului contemporan prin faptul ca-i ofera acesuia destinderea, refacerea fortei de munca prin odihna, miscare, tratamente balneo-medical. Turismul influenteaza calitatea vietii ata in mod direct (determina cresterea calitatii vietii) cat si in mod indirect (determina cresterea altor ramuri economice care pot influenta pozitiv nivelul calitatii vietii). Turismul impune noi relatii interumane, faciliteaza schimbul de idei si consultarea de opinii ceea ce conduce la desavarsirea formarii intelectuale, la largirea orizontului cultural, iar pe de alta parte, la mai buna intelegere intre popoare, la apararea pacii in lume.

Gheorghe Barbu (coordonator) "Turismul in economia nationala", Ed. SportPierre Py "Le tourisme. Un phnomne conomique", La documentation

Turism, Bucuresti 1998

**

franaise, Paris, 1986

Turismul international se afirma cat mai mult ca factor de intensificare a legaturii dintre natiuni, contribuie la promovarea unei mai bune intelegeri intre popoare. Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecintele de ordin social, ci si economic, putand fi subliniate cu urmatoarele: Turismul indeplineste o functie economica importanata intrucat contribuie la creearea si utilizarea venitului national. Turismul contribuie la ridicarea social-economica a unor zone, asigurand eliminarea decalajelor interregionale. Activitatea turistica face posibila preluarea unei parti a consumului intern casnic si antrenarea circulatiei banesti, determinand atenuarea fenomenului inflationist. Turismul valorifica zonele bogate in resurse turistice naturale si antropice neepuizand "materia prima", valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse in valoare in cadrul altei activitati. Turismul prezinta si vocatie ecologica intrucat, in strategia dezvoltarii turistice, se impun masuri de protejare mediului, a valorilor fundamentale a existentei umane, a peisajului, a apei, a aerului, florei, faunei.

Turismul se constituie intr-o importanta sursa de valuta fara a necesita eforturi deosebite pe plan extern, o sursa de valorificare in conditii mai avantajoase a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mijloace destinate exportului; turismul se manifesta ca un important capitol al exporturilor denumit export intern* , oferind piata de desfacere unei game variate de produse si servicii care, in alte conditii nu se pot exporta sau se exporta in cantitati mai mici, cu eforturi si riscuri mai mari. Aceasta forma de export, caracterizata prin consum la locul de productie si eterogenitatea produselor si serviciilor solicitate este si foarte eficienta: ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, promovare, a taxelor vamale, comosioanelor. Turismul international influenteaza balanta de plati prin intermediul balantei valutare a turismului care, in functie de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanta de plati deficitare. Pe langa efectele economice si sociale directe, turismul determina obtinerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri si sectoare ale economiei (industriei, agricultura, transporturi, etc.), in asa numitul efect mutiplicator.

R. Minciu, P. Baron, N. Neacsu "Economia turismului", Ed. Ec., Buc. 1991

1.2 FACTORII CARE INFLUENTEAZA EVOLUTIA TURISMULUI Cresterea spectaculoasa a circulatiei turistice, diversitatea implicatiilor sale, evidentiaza evolutia turismului sub incidenta unui complex de factori. Cunoasterea acestor factori care determina si favorizeaza turismul este tot mai necesara in conditiile economiei concurentiale, in planificarea dezvoltarii turistice zonale sau nationale, in promovarea produselor turistice, in cercetarea de marketing. Acesti factori sunt diferiti si participa in proportii diferite la determinarea fenomenului turistic, si de aceea este dificila stabilirea si cuantificarea influentei fiecaruia. In teoria turistica exista numeroase criterii de clasificare a acestor factori, si anume: a) b) Dupa natura social-economica; avem factori: Economici: nivel de dezvoltare economica, veniturile populatiei, preturile si tarifele, oferta turistica. Tehnici: infrastructura generala si turistica. Sociali: timpul liber, urbanizarea, somajul. Demografici: populatia in dinamica, structura si durata de viata. Psihologici: nivelul de instruire, dorinta de cunoastere, motivatia. Organizatorici si politici: formalitatile vamale, facilitati in turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea aranjamentelor, acorduri intre state cu privire la libera trecere a turistilor. Dupa durata actiunii lor in timp, factorii pot fi: Permanenti: cresterea timpului liber, cresterea veniturilor, diversificarea ofertei turistice, perfectionarea sistemului de protectie sociala, imbunatatirea raportului calitate-pret, modernizarea infrastructurii si a bazei tehnico-materiale. c) d) Conjuncturali: crize economice, calamitati naturale, conditii meteo precare, confruntari armate. Dupa importanta lor in determinarea fenomenului turistic, factorii pot fi clasificati in: Primari: oferta, veniturile, timpul liber, migratia populatiei. Secundari: cooperarea internationala, facilitati de viza, varietatea serviciilor suplimentare. Dupa influenta asupra laturilor corelative ale pietei, avem: Factorii cererii: urbanizarea, veniturile, timpul liber, dinamica populatiei. Factorii ofertei: diversitatea si calitatea serviciilor, preturile, calitatea personalului, diversificarea agrementului, dotarea bazei tehnico-materiale.

e)

Dupa gradul de atractivitate, exista: Factori de atractie: peisaje inedite, factori naturali de cura, ospitatlitatea, atractii antropice, manifestari cultural-artistice si sportive de amploare. Factori relativi restrictivi: artere rutiere aglomerate, zone poluate.

1.3 STUDIUL MOTIVATIEI TURISTICE Consumatorul de produse turistice este o fiinta umana, iar comportamentul lui este rezultatul unor comunicatii de natura speciala dintre el si mediul inconjurator. Pentru a intelege deci comportamentul consumatorului de produse turistice va trebuii sa tinem seama de natura sa umana, sa intelegem si sa cunoastem psihicul uman si functiile lui. Intelegerea mecanismului de transformare a stimulilor in reactii, respectiv in motivatie si comportament (decizii), reprezinta elementul fundamental al intelegerii mecanismului pietei turistice insasi. Acest lucru apare foarte clar daca privim piata turistica drept o insumare globala a comportamentelor de cumparare ale membrilor unei colectivitati demografice delimitata spatial si temporal. Deciziile de cumparare a produselor turistice nu sunt in fapt altceva decat concretizarea cerintelor de consum turistic ale membrilor acelei colectivitati, cerinte exprimand motivatiile individuale ale acestora. Iar motivatiile turistice sunt la randul lor, legate de stimulii interiori ai individului, precum si de incitatiile mediului inconjurator. Din multitudinea de nevoi carora omul trebuie sa le faca fata, cea de turist este de ordin superior manifestanduse evident numai dupa ce au fost deja acoperite nevoile de pe treptele inferioare ale piramidei lui Maslow. La baza activitatii de deplasare de la locul de resedinta spre alte locuri stau o serie de motivatii. Motivatia turistica cuprinde, in esenta, trebuinte, impulsuri, intensitati, valente si tendinte specifice avand carcter personal, influentate de o multime de factori dintre care nu lipsesc aspecte ale mediului, atitudinile fata de acestea si fata de propria persoana, scopul constient ca raspuns pragmatic la trebuinte.* In cercetarea stiintifica turistica, diferitele neveluri ale piramidei motivatiilor umane propuse de A. Maslow (1970) se regasesc astfel:
*

R. Minciu, P. Baron, N. Neacsu Op. citata

a) b) c)

motivatia sociala (de adeziune, de apartenenta la grup, comunitate culturala) se identifica in nevoia omului de a cauta grupul de excursionisti, de a se integra in acest grup. motivatia cognitiva: se identifica cu nevoia de cunoastere a traditiilor, obiceiurilor, mestesugurilor, istoriei culturii altor centre de civilizatie. motivatia de concordanta intre cunostere, simtire si actiune : contribuie la integrarea personalitatii si se regaseste in actiunile turistice cu caracter coparticipativ in nevoia de a gasi locuri linistite in mijlocul naturii.

d) e)

motivatia de repaos si de reconfortare ca principala motivatie turistica este satisfacuta printrun complex de conditii si de mijloace in afara resedintei indivizilor. motivatia estetica: exprima tendinta omului spre frumos, spre arta, cultura si civilizatie, spre peisaj indit. Motivatia turistica se regaseste in unul din urmatoarele scopuri: destindere, divertisment, dezvoltare, si niciodata nu este pura. In literatura de specialitate** au aparut si alte forme de manifestare a motivatie turistice:

motivatia de evadare din mediul cotidian care, de obicei este un mediu stresant, obositor motivatia de recuperare ca necesitate biologica motivatia etnica oportunitatea de intoarcere la radacini, de intarire a legaturilor familiale motivatia ludica dorinta de intoarcere in copilarie motivatia de oportunitatea obtinerii sau pastrarii a prestigiului pentru alinierea la standardul de viata care asigura un anumit prestigiu social motivatia legata de oportunitatea de autoregasire, necesitatea spirituale a individului care doreste sa se apropie de natura, de o anumita cultura (de exemplu: oferta de turism rural) motivatia de activare onirica: foarte mult timp turismul a reprezentat un vis pentru multi consumatori de turism. Astazi, turismul intra tot mai mult in sfera serviciilor necesare devenind "un bun de larg consum"

motivatia educationala motivatia de shopping

**

C. Cristureanu "Note de curs". ASE, Buc., 1997

1.4 PIATA INTREPRINDERII TURISTICE SI DINAMICA EI Intreprindere turistica apare in carul pietei in calitate de ofertant, adresandu-se cu serviciile sale atat clientilorproveniti din alte zone cat si celor domiciliati in zona de amplasare a unitatilor. Pe aceasta baza se poate aprecia ca piata intreprinderii turistice przinta, din punct de vedere geografic, doua componente: una locala, in cadrul careia are loc confruntarea unei parti a ofertei cu cererea din perimetrul in care este amplasata intreprinderea una nationala si internationala in cadrul careia se confrunta oferta de servicii cu cererea provenita din alte zone. Piata turistica este o componenta de baza a mediului economica-social, un element important al pietei serviciilor de consum, alaturi de servicii personale, de sanatate, de invatamant. Piata turistica este sfera de interferenta a ofertei turistice materializata prin productia turistica si cererea turistica materializata prin consum. Intrucat loul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu si cu locul de formare a cererii, interferenta se va transforma in suprapunere in timp si spatiu a celor doi factori, prin intermediul consumului turistic. In raport cu piata totala, piata turistica prezinta o serie de particularitati determinate de actiunea a diversi factori, cat si de modul concret de manifestare a elementelor deifinitorii ale pietei, respectiv oferta si cerere. Dintre particularitatile pietei turistice, cele mai importante sunt*: piata cu finalitate specifica. Consumatorul de produse turistice doreste sa-si procure satisfactiile pe care le genereaza actiunile respective, fara a avea ca scop final achizitionarea si consumul produsului turistic. piata puternic segmentata. Staisfactiile procurate sunt individualizate prin oferta, iar preferintele consumatorilor de produse turistice sunt individualizate prin cerere. Atat oferta cat si cererea conduc la segmentarea pietei in grupuri foarte mici mergandu-se pana la individualizare. piata cu o complexitate aparte in timp si spatiu. Dorinta de cumparare incepe odata cu perceperea ofertei turistice de catre consumator, sub forma unei imagini construite prin sintetizarea tuturor informatiilor primite. Decizia de cumparare este luata de catre consumator pe baza acestor imagini, iar livrarea propriu-zisa are loc mai tarziu, odata cu consumul

piata multidimensionala. Nu totdeauna consumatorul este cel care decide asupra unui produs (serviciu) turistic, pe piata turistica existand persoane care initiaza, influenteaza, decid, cumpara si utilizeaza, care se numesc participanti la cumparare. piata cu risc mai accentuat. Riscul porneste de la crearea imaginii, de la perceperea ei si formarea cererii si continua pana la consumul produsului turistic. Piata turistica in ansamblu, precum si partile sale componente evolueaza sub influenta a numerosi factori. Acestia determina modificari atat in volumul cat si in structura pietei. Principalii factori ai dinamicii pietei turistice sunt:

Volumul structura si calitatea resurselor turistice : exprima potentialul turistic al unui anumit teritoriu. Un potential turistic ridicat determina o capacitate a pietei turistice ridicata. Aceasta capacitate poate fi numai potentiala, ea trebuind sa fie pusa in valoar prin lucrari de amenajare turistica. Posibilitatile de amenajare depind, la randul lor, de gradul de accesibilitate a resurselor, de investitiile alocate pentru lucrari de amenajare, de posibilitatile tehnice existente la un moment dat.

Gradul de amenajare turistica determina, la randul lui, piata turistica. Un teritoriu valorificat suficient ofera posibilitati mai mari de extindere a pietei pe cale extensiva, in timp ce un teritoriu valorificat integral ofera posibilitati de extindere a pietei exclusive pe cale intensiva.

Nivelul de dezvoltare a infrastructurii ofera posibilitati mai mari sau mai reduse de valorificare a unor resurse turistice. Astfel, un teritoriu cu o oferta potentiala va fi mai usor valorificat in consecinta, si posibilitatile de extindere a pietei sunt mai ridicate. Factorii enumerati se coreleaza, in general, cu oferta de servicii turistice, pe langa acestia, o serie de factori actioneaza asupra cererii, iar prin intermediul acesteia asupra pietei. De exemplu factorii geografici imprima pietei turistice o sezonalitate pronuntata, caracterizata prin unul sau doua puncte de maxim si minim in cursul unui an calendaristic. Intre factorii cu actiune specifica, o mare importanta prezinta durata concediilor, dimensiunile timpului liber, volumul cererii satisfacute precum si programarea vacantelor. Exista si o serie de factori care determina exclusiv piata externa: factorii politici, climatul internationali, legislatia si in special cea referitoare la trecerea frontierei, gradul de cunoastere a ofertei turistice.

Factorii conjunturali au de regula o actiune de scurta durata, dar determina in anumite perioade reorientari ale fluxurilor turistice.

1.4.1 CEREREA TURISTICA Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de ase deplasa periodic si temporar "in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unei activitati remunerate la locul de destinatie". Materializarea cererii este consumul turistic. Cererea turistica se formeaza la locul de resedinta al turistului, sau bazinul cererii, caracterizat prin diverse trasaturi economice, etnice, sociale, politice, iar consumul turistic se realizeaza in bazinul ofertei turistice, implicand deplasarea, si se deruleaza inainte de deplasarea spre bazinul ofertei, in timpul deplasarii si la locul de destinatie. Factorii determinanti ai cererii turistice si ai evolutiei acesteia sunt foarte diversi, literatura de specialitate sugerand o multitudine de posibilitati de clasificare a acestora. Daca se ia in calcul orientarea spre consum a fenomenului turistic se poate concluziona ca factorii cererii pot fi grupati in doua categorii: economico-sociali si motivationali. Factori economico-sociali: Factorul demografic: are un rol primordial in stimularea activitatii turistice, intrucat acesta este purtatorul cererii. Factorul demografic isi manifesta incidenta asupra turismului, stimulandu-l in acele regiuni in care exista conditiile materiale sociale si culturale care decurg din dezvoltarea economica. Gradul de urbanizare: impune o anumita structura si dezvoltare economica generatoare de impulsuri motivationale si disponibilitati materiale reflectate in cerea turistica. Cu cat gradul de urbanizare este mai ridicat cu atat creste cererea de turisti care vor sa evadeze din mediul urban. Timpul liber: este un factor determinant al cererii turistice intrucat cea mai mare parte a deplasarilor in scop turistic se realizeaza in perioada timpului liber: concedii, vacante, week-end. Venitul reprezinta componenta materiala, baza participarii la circulatia turistica. Veniturile individuale sunt determinante pentru a include cererea turistica in cadrul cererii de consum a populatiei unei tari. Venitul destinat activitatii turistice reprezinta ceea ce ramane din venitul

individual dupa satisfacerea necesitatilor vitale, asa numitul "consum obligatoriu" care nu poate fi redus. Turismul se incadreaza in categoria necesitatilor create, determinat de cresterea gradului de dezvoltare economica, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, traditii, cultura. Factori motivationali Psihologii considera ca cererea turistica este generata de necesitati biologice si psihologice, turismul asigurand obtinerea echilibrului ca factor compensator al existentei cotidiene. Acest lucru este posibil ca urmare a celor trei functii pe care le indeplineste turismul: Destindere-odihna, eliberare de stresul rezultat din conditiile de munca si de viata. Divertisment: da continut dinamic destinderii, presupunand cautarea unor satisfactii, placeri, confort, agrement. Dezvoltare determinata de posibilitatea pe care o ofera turismul de largire a orizontului de cunostinte si preocupari. Cererea turistica poate fi impartita in mai multe grupe pe baza unor criterii psihologice respectiv din punct de vedere al atractiei turistice generate de categoria psihologica a individului: Cererea psihocentrica: prefera zonele turistice cu amenajari ce au un grad ridicat de confort, cu servicii de calitate care, in general, reproduc conditiile de viata de la locul de formare a cererii. Este specifica populatiei cu venituri medii si ridicate, de varsta mijlocie sau inaintata, din regiuni dezvoltate economic. Cererea alocentrica: prefera regiuni turistice putin cunoscute cu dotari materiale minime dar cu atractii naturale sau culturale deosebite. Este specifica populatiei tinere, cu venituri medii sau scazute, care prefera o dora de risc pentru a obtine satisfacerea motivatiei. Turistii respectivi sunt cunoscuti ca turisti exploratori. Cererea quasipsihocentrica: prefera oferta turismului de calitate ridicata care sa reproduca conditiile de viata de la locul de resedinta, dar care ofera satisfactia de consum prin specificul pe care-l prezinta din punct de vedere material sau natural. Purtatorii acestui tip de cerere calatoresc la distante mari in tari cu acelasi grade de dezvoltare economica, populeaza statiunile la moda, fiind exigenti cu calitatea si platind preturi corespunzatoare.

Cererea quasialocentrica cauta satisfactia consumului turistic in marile contraste existente intre civilizatii, culturi, natura de la locul de destinatie si cele de la locul de resedinta. Pretentiile sunt legate de motivatia principala a calatoriei si mai putin de elementele functionale ale ofertei.

Cererea mezocentrica este o categorie intermediara ce echivaleaza cu marea masa a turistilor care calatoresc pentru odihna in vacanta in varianta turismului organizat. Cererea turistica se manifesta intr-un numar infinit de variante, nuantate de la un client la altul in functie de tipologia socio-profesionala, familiala si forma de turism de caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat, de sursele financiare disponibile si motivatiile de consum turistic. Cererea turistica are un grad de spontaneitate mai mare decat cererea de marfuri. Ea este generat de motivatia turistica aceasta fiind totdeauna profund personala si subiectiva. Cererea turistica, exprimand un cerc de nevoi de ordin superior este extrem de elastica fata actiunea factorilor de influenta. Factorii psihologici conjuncturali si geografici, de exemplu, pot determina modificari importante in orientarea fluxurilor de turisti. Datorita factorilor geografici, cererea pentru anumite produse turistice prezinta un pronuntat caracter sezonier. Aceasta se manifesta printr-o presiune puternica asupra ofertei in perioada de sezon "plin", cand cererea depaseste semnificativ oferta, si printr-o depresiune in perioada de extrasezon, cand cererea coboara mult sub nivelul ofertei. Caracterul rigid al ofertei impune satisfacerea cererii prin "migrarea" turistului pana in zona de existenta a produsului turistic, ceeace face ca cererea sa aiba un mare grad de mobilitate. Deplasarea unor categorii de purtatori ai cererii turistice de o mare diversitate in ceeace priveste nevoile exprimate, imprima si cererii un caracter extrem de eterogen. Aceasta eterogenitate a purtatorilor cererii implica utilizarea in cadrul cercetarilor de marketing a unui instrumentar de mare finete si rigurozitate. Cererea turistica se manifesta diferentiat ca volum si structura, atat in timp cat si in spatiu, in functie de formele de turism practicate, de diversitatea produselor turistice din cadrul fiecarei forme de turism, de destinatiile calatorilor, de scopul lor, de durata sejurului. In cadrul planificarii de marketing in turism sunt importante cunoasterea si evaluarea diferitelor forme de manifestare a cererii turistice si anume:

Cererea turistica potentiala: cuprinde numarul persoanelor care, desi nu cumpara sau utilizeaza in mod curent un anumit produs sau serviciu, dintr-un motiv oarecare, in viitor o pot face. Cumpararea se va realiza atunci cand anumite circumstante se vor schimba (venituri

disponibile, acces, probleme de sanatate); in acest caz, cererea potentiala se va transforma in cerere efectiva. Cererea turistica efectiva: cuprinde numarul de turisti care cumpara sau utilizeaza un produs sau serviciu. Cererea suprimata: cuprinde numarul de persoane care nu utilizeaza sau nu cumpara un anumit produs sau serviciu din cauza unor probleme impuse de oferta. Aceata cerere, care se mai numeste si "cerere latenta", se poate transforma in viitor in cerere efectiva.

1.4.2 OFERTA TURISTICA Oferta turistica poate fi definita prin:

"Cadrul si potentialul natural si antropic, echipamentul de productie a serviciilor turistice, sursa de bunuri materiale destinate consumului turistic, forta de munca specializata in activitati specifice, infrastructura turistica si conditiile de comercializare: pret, facilitati, etc."*

"Totalitea elementelor turistice (atractiilor) care pot motiva deplasarea turistilor si a elementelor destinate sa le valorifice placerea".** "Ansamblul atractiilor naturale, istorice, care pot determina vizitarea anumitor zone de catre turisti, impreuna cu capacitatea organizatorica a retelei (baza tehnico-materiala, infrastructura) de a satisface in anumite conditii cererea populatiei".*** Oferta turistica este formata din doua grupuri de elemente:

Elemente de atractivitate, existente la un moment dat numai potential (resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice). Ele nu au aceiasi valoare turistica in tot timpul anului, ci au variabilitate in timp, determinand sezonalitatea ofertei

Elemente functionale compuse din echipament si servicii, care fac posibila productia si pun in valoare atractivitatea. Acestea contin o parte variabila (personalul turistic, desfacerile din
*

C. Cristureanu, Op. cit., pag. 120.

**

V. Olteanu, I. Cetina, "Marketingul serviciilor", Ed. Marketing &

V. Olteanu, "Sezonalitatea activitatii turistice si caile atenuarii ei", teza de

Expert, Bucuresti, 1994, pag. 119.

***

doctorat, ASE, 1984, pag. 20.

alimentatia publica), si o alta parte fixa, rigida, care nu poate fi deplasata in spatiu pentru a intalnii cererea (baza tehnico-materiala, infrastructura). Aceasta componenta confera ofertei o anumita rigiditate si din acest motiv, consumul ofertei se realizeaza pe loc, numai anumite elemente ale acesteia fiind destinate consumului in zonele de origine ale turistilor (amintiri, produse specifice zonelor vizitate). Componentele ofertei turistice mai pot fi clasificate si in: Elemente naturale: relief, peisaj, hidrografie, clima, flora, fauna, izvoare termale si minerale. Elemente antropice: vestigii si monumente istorice, de arta, mestesuguri, religii, folclor, obiective economice. Oferta turistica mai poate fi clasificata in functie de motivatia dominanta a consumatorului in patru mari grupe: Oferta turismului de vacanta: turism balnear, sportiv, recreativ, familial. Oferta turismului cultural: turism de studii, stagii de initiere tehnica, artistica, festivaluri, turism religios Oferta turismului de afaceri: turism itinerant, de congrese, cu titlu stimulator. Oferta turismului pentru ingrijirea sanatatii: turism de tratament, profilactic, etc. Industria turistica este cea care foloseste componentele ofertei turistice la care se adoga forta de munca pentru a obtine o productie formata dintr-o multitudine de produse finale. Principalii determinanti ai ofertei turistice sunt: Teritoriul: reprezinta elementul indispensabil al ofertei, intrucat spatiul se constituie in suport al acesteia. In turism, teritoriul este definit atat sub aspect cantitativ prin capacitatea de primire a teritoriului dar si sub aspect calitativ prin atractivitatea sau valoarea turistica a acestuia, care poate fi naturala sau creata. Capacitatea optima de primire exprima numarul maxim de turisti ce pot fi primiti de un teritoriu fara a prejudicia mediul geografic si social. Atractivitatea teritoriului creste o data cu distanta, insa apare un punct de la care atractivitatea scade ca urmare a costului ridicat al transportului si oboselii determinate de parcurgerea distantei. Atractivitatea teritoriului turistic poate fi evaluata luand in cosiderare urmatoarele elemente: Accesibilitatea: asezare geografica, cai de acces, mijloace de transport.

Conditii de relief: trepte de relief, rauri, lacuri, monumente ale naturii, rezervatii si parcuri Conditii meteorologice: climatul si sezonalitatea, precipitatii, vanturi, puritatea aerului, frecventa zilelor insorite, durata si grosimea stratului de zapada. Frumusetea peisajului natural. Valoarea terapeutica si volumul unor elemente naturale izvoare de ape minerale si termale, namoluri terapeutice, microclimat si topoclimat. Patrimoniul cultural-istoric: vestigii si locuri istorice, monumente istorice, de arta, etnografie si folclor, traditii si obiceiuri. Conditii demografice: numarul, structura si dinamica populatiei, forta de munca, migratia. Sectorul tertiar: se constituie in elementul determinant al ofertei turistice intrucat grupeaza activitati de prestare de servicii care reprezinta premize si factori pentru dezvoltarea ofertei turistice. Diversitatea ofertei turistice este data de proportia in care se combina cele cinci categorii de servicii cuprinse in prestatia turistica:

activitatea de organizare si comercializare a ofertei turistice activitatea de transport activitatea de cazare si restaurare activitati producatoare si distribuitoare de bunuri de consum turistic activitatea de agrement, tratament.

Baza tehnico materiala: cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de productie a ofertei turistice care, impreuna cu forta de munca, creeaza premizele necesare desfasurarii activitatii turistice. Baza tehnico-materiala a cazarii este importanta pentru ca nu este de conceput un consum turistic fara utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacitatii de cazare. De dimensiunea si structura bazei tehnico-materiale a cazarii depind si celelalte elemente functionale ale ofertei turistice. Dimensiunile bazei tehnico-materiale a cazarii se apreciaza in numar de locuri, paturi sau camere folosite pentru "innoptare". Structurile de cazare turistica cuprind structuri hoteliere, extrahoteliere si nepermanente. Cazarea extrahoteliera include resedintele secundare, apartamentele mobilate, unitati sociale de cazare. Structurile de cazare nepermanente includ campingul. vasele de agrement.

Oferta turistica este formata dintr-un grup de elemente existente la un moment dat numai potential (oferta potentiala), si dintr-un grup de elemte prin intermediul carora aceasta este pusa in valoarea (oferta reala). Unele elemente sunt create de activitatea umana, altele sunt naturale. Unele isi sporesc valoarea in timp (in special cele istorice), devenind tot mai atractive, interventia omului fiind de conservare si ameliorare a valorii lor, altele se uzeaza fizic si moral, trebuind sa fie produse si reproduse in permanenta. Modul acesta propriu de existenta al ofertei ii conferta o serie de trasaturi care particularizeaza insasi produsul turistic si determina in mare masura modul concret in care se realizeaza concordanta cu cererea de servicii turistice. Elementele constitutive ale ofertei turistice satisfac un mare numar de nevoi, fiind foarte diferite ca mod de prezentare, fiecare element constituidu-se de fapt intr-o oferta separata. Aceasta imprima ofertei un caracter eterogen si complex. Oferta turistica este rigida intrucat pentru a putea fi consumata este necesara deplasarea consumatorului si nu a produsului, ia nu se poate stoca, iar oferta potentiala de servicii nevalorificata intr-o perioada echivaleaza cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico materiale. Rigiditatea ofertei decurge si din imposibilitatea adaptarii sale permanente la variatiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice si la variatiile calitative ale cererii determinate de diversificarea motivatiilor. Acest lucru are consecinte importante asupra eficientei si riscurilor investitiilor in oferta turistica.

1.5 ACTIVITATEA TURISTICA SI SEZONALITATEA Sezonalitatea reprezinta trasatura dominanta a activitatii turistice si trebuie luata in considerare in formularea politicii de marketing respectiv in procesul de creeare a produsului turistic si de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor propriuzise. Sezonalitatea cererii turistice este o realitate obiectiva care marcheaza profund intreaga activitate a agentilor implicati in turism. Ea se regaseste practic la toate nivelurile decizionale si intereseaza toti prestaoriii de servicii turistice.

Masurile adaptate pentru ameliorarea sezonalitatii poarta amprenta modului de actiune traditional, caracterizate in special prin eforturi publicitare facute in directia vanzarii unui produs turistic insuficient adaptat cererii din extrasezon. Si in turism, ca si in alte sectoare economice, se impune abordarea activitatii intr-o optica noua de marketing. Luarea in considerare a sezonalitatii in cadrul studiilor de amenajare turistica presupune proiectarea elementelor de functionalitate cu respectarea cerintelor de eliminare sau atenuare a efectelor generate de concentrarea sezoniera a cererii. Aspectele avute in vedere privesc dimensionarea optima a statiunilor in raport cu limitele fizice ale elementelor de atractivitate si cu volumul cererii, inzestrarea acestora cu instalatii (constructii si dotari) care sa permita practicarea unor forme complementare si diverse de turism, destinate sa asigure compensarea calitatii mai reduse a unor elemente naturale in perioade de extrasezon. Satisfacerea la un nivel cat mai inalt a cererii presupune existenta unei oferte care sa corespunda cantitativ, calitativ, structural si spatial modului in care se manifesta cererea turistica. O asemenea cerinta este realizata numai atunci cand oferta turistica este profilata corespunzator, dimensiunile sale sunt corect stabilite iar diversitatea componentelor structurale concorda cu particularitatile zonei. Profilarea ofertei impune ca functionalitatea sa fie adoptata particularitatilor sezonalitatii in cadrul fiecarei forme de turism. Aceasta presupune de pilda ca baza tehnico-materiala a turismului de litoral sa includa dotari care sa corespunda cererii si in perioadele de la capetele de sezon; oferta montana sa fie in concordanta atat cu cererea de iarna, cat si cu cea de vara. Dimensiunile ofertei determina gradul de acoperire a cererii. Satisfacerea sa in totalitate este realizata numai atunci cand oferta este stabilita in concordanta cu volumul maxim din cadrul ciclului de sezonalitate turistica. Reducerea efectelor sezonalitatii impune ca unitatile de cazare sa fie proiectate de asa maniera incat sa contribuie la satisfacerea cererii turistice si in perioadele cu conditiile de clima mai putin favorabile. Rationalizarea investitiilor pentru capacitatile de cazare, reclama, difernetierea unitatilor inca din faza de proiectare a lor, in unitati permanente si sezoniere. Cele permanente vor dispune de dotari care sa le permita functionarea atat in sezon plin, cat si in extrasezon, iar dimensiunile lor

vor fi stabilite in concordanta cu maximul cererii din oscilatia iarna (in cazul ofertei montane) sau cu cel din extrasezon, in celelalte cazuri. Diversitatea elementelor structurale ale ofertei implica abordarea diferentiata a problemelor de baza tehnico-materiale. In cele mai multe cazuri dimensiunile ofertei se reduc la spatiile de cazare si masa, elemente comune tuturor categoriilor de unitati.