Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tipurile de turism:
DIVERSITATEA TURISMULUI:
Economici
Demografici
Sociali
Psihologici
(CTURISTICE / Cconsum)x100=Pcheltuelilor
(It / PNN)X100=AI
(ITE / EM)X100=AT
Re f e r i t o r l a ro l u l t u r i s m u l u i i n c a d r u l e c o n o m i e i n a t i o n a l e
, l i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e evidentiaza faptul ca el are "un
impact considerabil asupra economiilor, societatilor si culturilor
diferitelor tari de referinta"
Tu r i s m u l j o a c a u n r o l i m p o r t a n t i n v i a t a e c o n o m i c a s i s o c i a l a ,
a c t i o n e a z a c a u n e l e m e n t dinamizator al sistemului economic global, ca
un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o parghie de atenuare a
dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare
anivelului de instruire, cultura si civilizatie al oamenilor.
Turismul prezinta o complexitate in continua crestere, in plan economic
sintetizeaza rezultatele unui mare numar de activitati, in plan psiho-social, se
constituie ca o modalitate superioara de organizare a timpului liber.
Pe l a n g a e f e c t e l e e c o n o m i c e s i s o c i a l e d i r e c t e , t u r i s m u l d e t e r m i
n a o b t i n e r e a u n o r e f e c t e indirecte, prin impulsionarea celorlalte
ramuri si sectoare ale economiei (industriei, agricultura, transporturi,
etc.), in asa numitul efect mutiplicator.
Piata turistca este o componenta a pietei in mod general si a pietei serviciilor, in mod particular. Piata turistica
poate fi definita ca fiind ansamblul actelor de vanzare cumparare, al caror obiect de activitate il reprezinta
produsele turistice, privite in unitatea organica cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care
se desfasoara.
Turistul
Ofertantii
Tur operatorii
Consumatorii
Agentiile
Personalul
De determinare a pretului
De coordonare, intrucit unitatile economice se orienteaza pe
piata potrivit datelor referitoare la cerere si oferta.
De rationalitate economica
De organizare socio-economica a unitatilor,pentru ca prin
piata se realizeaza legatura intre ofertanti si
cumparator,avind loc astfel o comunicare economica.
Cpt = Ne x Kc
Se poate realiza potrivit unor criterii sociologice sau a unor criterii de comportament turistic
sau de obiceiuri de calatorie.
Cheia succesului vanzarii unui produs turistic consta in depistarea si selectarea acelor
segmente specifice de piata, carora produsele turistice oferite le pot face fata in cat mai bune conditii
economice si pentru o perioada de perspectiva cat mai indelungata. in determinarea volumului
vanzarilor diferitelor produse turistice, managementul firmelor turistice devine tot mai interesat de
cunoasterea ponderii pe care o poate realiza pe pietele emitente de fluxuri turistice. Pentru aceasta se
urmareste elaborarea unor strategii adecvate pentru atingerea ponderii scontate in vanzarea
produselor turistice pe acele piete pe care o firma turistica este interesata sa-si promoveze oferta de
servicii.
- Strategia globala - piata este considerata ca un tot unitar, obiectivul principal urmarit
fiind atragerea tuturor consumatorilor potentiali de servicii turistice, adoptand un singur
program de marketing turistic pentru ansamblul pietei;
Industria turistica reprezinta componenta oferta a pietei turistice si cuprinde totalitatea intreprinderilor si dotarilor destinate
producerii si servicii turistice intr-o anumita tara (OMT). Rezultatul productiei cuprinde un ansamblu de facilitati si servicii
specifice, grupate in diverse variante intr-un tot unic, valorificat in cadrul unei ambiante specifice create de factorii naturali si
entropici de atractie dintr-o localitate, zona sau tara.
Conform celui mai recent raport eliberat de Eurostal, industria turistica include urmatoarele componente:
Transport aerian;
Transport feroviar;
Transport cu autocarul;
- locuinta si alimentatie (in conformitate cu structurile consacrate, grupa "Hoteluri si restaurante"): hoteluri, moteluri, casa de
oaspeti, ferme, vase de croaziera, vile, castele, camping-uri, proprietati time share, resedinte secundare, restaurante
(clasice, cu specific, fast-food), baruri, cafenele;
- transport: sectorul comercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, cai ferate, autocare, firme de inchirieri de
automobile, operatori de taximetrie si sectorul noncomercial constituit din automobile proprietate personala, aeronave
proprii, iahturi;
- atractii-agrement: elemente naturale (forme de relief, gradini, parcuri, lacuri etc.) si construite - catedrale, castele,
monumente, muzee, galerii de arta, teatre, parcuri de distractie, facilitati sportive, cazinouri precum si festivaluri si
evenimente cultural-artistice;
Noile definitii a industriei turismului pun in evidenta mult mai bine contributia fiecarei componente a activitatii
turistice la realizarea produsului final, care este produsul/pachetul turistic. In acelasi timp permite o fluidizare a fluxului de
informatii necesare pentru luarea deciziilor referitoare la activitatea firmelor.
Pentru fiecare dintre aceste elemente ale industriei exista indicatori generali sau specifici, care dau marimea
calitativa a acestuia.
Indicatorii se raporteaza fie la raportul veniturilor si cheltuielilor, la rata profitului pe tip de structuri turistice, la
gradul de ocupare, fie la determinarea numarului de turisti, la durata medie a sejurului, la intensitatea circulatiei turistice in
raport cu populatia rezidentiala, la gradul de utilizare a mijloacelor de transport in turism, la cheltuieli efectuate de turisti in
zona turistica receptoare.
Resursele umane n turism au un rol important n stimularea cererii, crearea unei atmosfere de destindere,
formularea deciziei de cumparare, formarea si mentinerea interesului, simpatiei pentru un anumit produs turistic sau
destinatie de vacanta, unitate hoteliera sau de alimentatie, mijloc de transport sau forma de agrement etc. si respectiv n
determinarea revenirii turistului. n ansamblul lor, particularitatile muncii n turism influenteaza nemijlocit numarul si dinamica
lucratorilor, structura acestora, nivelul productivitatii muncii, sistemele de cointeresare si, corespunzator, politicile de selectie
si recrutare, organizarea pregatirii profesionale.
Daca n trecut resursele umane si modul n care erau utilizate acestea nu erau considerate foarte importante, n
prezent, capitalul uman este plasat n centrul tuturor politicilor de dezvoltare ale unei firme, n special n domeniul turismului
Volumul si calitatea activitatii turistice depind esentialmente de ncadrarea cu personal, respectiv de numarul de
lucratori si de nivelul lor de calificare, corespondenta ntre caracteristicile pregatirii fortei de munca si functiile ndeplinite
de profesionalismul si promptitudinea n exercitarea atributiilor. n acest context, evolutia turismului se afla n corelatie
directa cu dinamica si structura personalului, ceea ce argumenteaza importanta deosebita a capitalului uman. Rolul
factorului uman creste pe masura sporirii exigentelor consumatorilor fata de calitatea serviciilor, a participarii la
miscarea turistica a unor segmente tot mai largi si mai diverse a populatiei, dar si odata cu transformarile din interiorul
fenomenului turistic, n principal cu deplasarea accentului spre formele turismului activ. Lucratorul n turism are un rol
important n stimularea cererii, cererea unei atmosfere de destindere, formularea deciziei de cumparare, formarea si
mentinerea interesului pentru un anumit produs turistic sau destinatie de vacanta etc., la acestea se adauga
raspunderea materiala si morala datorata bunurilor si valorilor avute n grija, gestionate si manipulate, si datorita
cerintelor, att cantitative ct si calitative, solicitate de catre turisti.
Din punct de vedere organizational, intreprinderea de turism este considerata ca fiind un grup uman autonom de
productie, care dispune de un patrimoniu si a carei dezvoltare depinde de vinzarea unui bun sau a unui serviciu.
comisionul ageniei
TVA