Turism

international
1. Turismul international activitate economico
sociala.
1.1 Notiuni si categorii fundamentale in turismul
international

Turismul internationa reprezinta actiunea de deplasare temporara a

rezidentilor unei tari in calitate de vizitatori spre o alta tara, in scopul
satesfaceriiunor motivatii si consumuri specifice acoperite de activitati de
productie de venituri in tara de destinatie.

1.2 Locul turismului international in comertul mondial.

Analiza obiectiva a comertului mondial, in general, si a celui cu servicii, in special, evidentiaza locul important detinut
de turism cca 8% in exportul de bunuri si peste 30% din comertul cu servicii.

Cresterea si diversificarea schimburilor internationale sub impactul dezvoltarii individuale a tarilor

lumii, a specializarii acestora si a adancirii diviziunii internationale a muncii reprezinta una din
trasaturile majore ale evolutiei economiei mondiale. in corelatie cu aceste transformari, turismul se
afirma ca o componenta importanta a relatiilor economice internationale, cu rol din ce in ce mai mare.
Astfel, potrivit evaluarilor FMI, in anul 2009, incasarile din turismul international impreuna cu cele din
transporturile turistice aeriene, reprezentand mai mult de 1000 mld. USD, plasau aceasta activitate
inaintea tuturor categoriilor de produse si servicii exportate [4]. In afara contributiei directe - asigurate
prin intermediul incasarilor - la dinamica schimburilor internationale, turismul are si o contributie
indirecta, aflandu-se adesea la originea unor fluxuri comerciale impuse de dezvoltarea infrastructurii
turistice sau pentru completarea consumurilor turistilor.

1.3 Factorii de dezvoltare a turismului international

Turismul ca fenomen social se desfasoara n functie de actiunea mai multor factori, specifici unei anumite perioade
istorice. Factorii genetici nu actioneaza izolat, ci simultan n strnsa interdependenta. Principalii factori care determina
dezvoltarea turismului sunt: calitatea mediului nconjurator, factorii demografici, economici, politici, sociali, psihologici etc.
Rolul unuia dintre acesti factori poate deveni primordial ntr-o anumita perioada pentru un anumit teritoriu. n timp putem
asista la o schimbare a importantei rolului lor pentru acelasi teritoriu n functie de alte criterii (de exemplu: de moda, caci
putem vorbi de o "moda" si n turism). n cele mai MuLte cazuri acesti factori actioneaza n strnsa interdependenta
asociindu-se n atragerea turistilor potentiali.

1.4 Regiunea turistica etalon in turismul international.

2 Determinantii si mecanismele circulatiei turistice
internationale.
2.1 Specializarea internationala in turism.

Specializarea internaional a unei ri n turism pe baza unei cereri turistice interne

suficient de mari i puternic motivate pentru a crea condiiile unei adevrate
industrii turistice. Oferta turistic intern contribuie la pregtirea celor trei puteri
necesare oricrei activiti economice: munca, natura i capitalul. Oferta intern
dezvoltat are i valoarea unei adevrate coli, deoarece viitorii turiti internaionali
vor proveni din turiti interni formai i educai astfel, nc de pe bncile colii.
Oferta intern de turism contribuie, alturi de celelalte componente, la constituirea
ntregii infrastructuri necesare funcionrii n condiii normale a unei societi,
incepnd de la osele, aeroporturi, etc. i ncheind, nu n ultimul rnd cu asigurarea
siguranei turitilor fa de anumite atacuri care s-ar putea produce asupra lor i
care ar putea face ca un anumit om s nu se poat bucura de un anumit produs
turistic pe care el l-a cumprat. O astfel de specializare n turism este realizat de
rile mari consumatoare de turism din Europa occidental, SUA i Canada, Japonia.
n aceste ri exist o concordan deplin ntre cerinele i exigenele cererii
interne i cerinele i exigenele cererii turistice din exterior.

2.2 Dotarile factoriale in turismul international.

Resursele de care dispune o tara pentru a produce, cu scop de a acoperi un consum

specific de marfuri si servicii, poarta denumirea de factori, iar dimensiunea lor
relative va da masura antrenarii tarii in comertul mondial cu marfuri si servicii.

Resursele sau dotarile factoriale specific turismului sint:

Potentialul natural, patrimoniul istoric,artistic, cultural;

Resursele de munca;
Resursele de capita si infrastructura;

2.3 Teoria diferentelor relative in dotarile factoriale

Teoria economica a dotarilor factoriale afirma ca specializarea international

si necesitatea schimburilor internationale sint consecinta diferentelor relative
in dotarea specifica cu factorii de productie a fiecarei tari. Aceasta teorie,
emisa de HECKSCHER in 1919 si completata de Ohlin in 1933, se poate
aplica si la specificul turismului international, oferind explicatia gradului de
specializare in turism. Ipotezele restrictive ale teoriei dotarilor factoriale
corespund caracteristicilor unei piete libere, deschise, in care se manifesta
o concurenta perfecta, fara obstacole in cale schimburilor
international.Totodata specificul turismului determina stabilirea si a unei
diferente absolute in dotarile factoriale, cum ar fi, de exemplu, in cazul
potentialului cultural sau natural cu valoare de unicat.

Teoria dotarilor factoriale: factorii din turism reprezinta resursele unei

tari utilizate pentru a satisface consumul turistic: potentialul natural si
antropic, personalul din turism, infrastructura generala si specifica
turismului, resursele de capital.

a) Potentialul natual se refera la elementele de relief, clima, vegetatie,

hidrografie, fauna; potential antropic se refera la obiectivele turistice
culturale, religioase, arhitecturale, tehnice, la obiceiuri, traditii, adica tot ce
e creat de om si a primit valente turistice. Resursele naturale si antropice
ale unei tari devin resuse turistice daca corespund criteriilor de atractivitate,
accesibilitate si posibilitatea de valorificare. Turismul intentational este
singura ramura economica care valorifica aceste resurse fara sa-l
distruga. Infrastructura specifica turismului se refea la strucura de primire
care trebuie sa corespunda asteptarilor cantitativ si calitativ.

b) Forta de munca din turism: trebuie analizata cantitativ si calitativ. In

tarile dezvoltate dpdv turism populatia ocupata in turism in totalul
populatiei active are o pondere 5-7%. Pe langa aspectul cantitati se
urmareste si aspectul calitativ adica pregatirea, calificarea si competenta
profesionala a celor care lucreaza in turism

2.4 Circulatia turistica international, tendinte si prognoze.

Determinata de o gama larga de factori, circulatia turistica se infatiseaza

diferit in timp si spatiu, manifestarile ei concrete reflectand elasticitatea
dorintelor si posibilitatilor pentru turism. Desi in timp turismul international
a cunoscut multe impedimente el ramane unul din sectorul economic cu cea
mai dinamica dezvoltare pozitiva. Valorile pozitive si negative ale
variabililor anuale dovedesc sensibilitatea foarte ridicata a turismului
international. la evenimentele de ordin economic, politic, social.

Datele privind aprecierea cantitativa si calitativa a fenomenului touristic pot

fi utilizate pentru desprinderea tendintilor in viitorul mai mult sau mai putin
indepartat. Pot fi analizate astfel serii cronologice care prezinta miscari de
sezonalitate, uneori fluctuatii conjucturale si modificari accidentale, care in
cazul prognoazelor pe termen lung trebuie eliminate.

Pn n anul 2020, numrul turitilor, la nivel mondial, va ajunge la 1,6 miliarde, mai
mult dect dublu fa de evidentele existente la nivelul anului 2005, aproximativ
700 milioane. Aceste previziuni, att cele de natur economic, ct i cele psiho -
sociologice sunt necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunztoare
evoluiei i cerinelor pieei. Aceasta este o abordare la nivel macro-economic care
va trebui aprofundat prin analize pe termen scurt ale pieei.
3.Originea si conditiile de desfasurare
contemporana a turismului international.

3.1 Perioada de pionierat a turismului international

si originile europene.

Mai nti au existat motivaii practice (locuri bogate n vnat sau adecvate agriculturii, inuturi aflate
n imediata apropiere a apelor sau catastrofe naturale) ce i-au determinat pe oameni s se
deplaseze, dar acestea s-au schimbat odat cu intervenia sedentarismului n viaa oamenilor.
n Egiptul Antic i n alte culturi vechi de pe toate continentele existau,
deja, pelerinaje la templele divinitilor (ex: pelerinajul musulmanilor la Mekka/Mecca numit Hadsch
sau ntlnirea hinduilor pentru baia ritual n Gange). Alte motive de a cltori au
fost comerul extern i meninerea relaiilor politice i economice cu coloniile sau cu alte inuturi
dependente. nc din vremea romanilor existau localiti celebre, renumite staiuni pentru cei bogai
(Baiae). Romanii bogai posedau proprieti n provincii, pe care din timp n timp le
vizitau. Nordicii cltoreau n Groenlanda i America, Arabiipe tot cuprinsul Oceanului Indian. Nu
rareori, pe atunci, cltoriile erau percepute ca agresiuni de ctre localnici.

Europa i-a revenit lent dup invazia barbarilor (motivul cltoriei: condiii mai bune de via) din
declinul politic i economic (n timp ce stabilitatea prevala n China i Japonia). Curnd se dezvolt
n Europa un bogat turism religios. De-a lungul rutelor de pelerinaj i n localitile favorizate de
poziia lor geografic pe aceste trasee (porturi, intersecii de drumuri comerciale) s-au nfiinat pe
toate continentele centre comerciale, care i-au readus pe comerciani.

Cuvntul turism/tourism este utilizat ncepnd din anul 1811 iar cel de turist/tourist este atestat din
1840. n anul 1936, Liga Naiunilor a definit turistul strin ca fiind cineva care cltorete n
strintate pentru o perioad de timp mai lung de 24 de ore. Succesoarea acesteia Naiunile
Unite, a completat aceast definiie specificnd durata maxim de 6 luni.

4. Tendintele dezvoltarii pietei turistice international.

4.1 Particularitatile pietei turistice internationale.

Turismul face parte din categoria produselor invizibile, si abstracte, ce nu
pot fi definite cantitativ si calitativ decat indirect si partial.Consumatorul de
turism nu are ca scop sa achizitioneze sis a consume bunuri si servicii, deci
o marfa, ci doreste sa-si procure satisfactiile pe care le genereaza actiunile
de mai sus.Oferta turistica este perceputa de catre cerere sub forma unei
imagini construita prin cumularea si sintetizarea tuturor influentelor primate
si filtrate prin definirile personale ale fiecarui receptor al informatiilor-al
fiecarui turist potential. Decizia de consum se adopta deci numai in raport
cu imaginea ofertei.Contactul direct cu oferta turistica se stabileste de-abia
in timpul consumului.Nu intotdeauna consumatorul este sic el care decide
asupra achizitionarii unui produs touristic. Pe piata turistica se manifesta
asa numitii participant la cumparare-persoane care influentiaza, decid sau
paltesc consumul touristic. Pentru dilimitarea si diminuarea inconvenientilor
amintite este, desigur necesara, o aprofundare a conceptelor specific pietei
turistice, precum si folosirea unor tehnici de prevenire sau micsorare a
riscurilor de piata, dintre care cel mai important este necorespodenta
cantitativa si calitativa dintre oferta si cerrea turistica

4.2 Cererea turistica si consumul turistic pe plan

mondial.

Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor

care isi manifesta dorinta de a se deplasa periodic si
temporar in afara resedintii proprii pentru alte motive
decat prestarea unei activitatii remunerate la locul de
destinatie.

Consumul turistic cuprinde totalitatea cheltuielilor

effectuate de catre cererea turistica pentru
achizitionarea unor servicii si bunuri legate de motivatia
turistica.

Cererea turistica se formeaza la locul de resedinta al

turistului, unde contureaza bazinul cererii, definit prin
carcateristicele economice, entice, sociale, politice,ale
teritoriului national caruia ii apartine.

Consumul touristic se realizeaza in cadrul bazinului

ofertei turistice in mai multe etape etalate in timp si
spatiu:

a) Inainte de deplasare spre locul de destinatie turistica

dar legat de aceasta (de exemplu echipament
sportiv)
 b)In timpul deplasarii inspre locul de destinatie (de
exemplu transport)
c) La locul de destinatie

4.3 Oferta turistica si productia turistica in

turismul international.
Pentru a define oferta turistica este esentiala departajarea sa
conceptual de productia turistica, necesitatea determinate de
specificul industriei turistice.

Cadrul si potentialul natural si antropic, echipamentul de

productie a serviciilor turistice, masa de bunuri material
(alimentare, industriale) destinate consumului touristic, forta de
munca specializata in activitatile specific, infrastructura turistica
si conditiile de comercializare (prt, facilitate) formeaza oferta
turistica.

Ansamblul de servicii care mobilizeaza forta de munca,

echipament de productie si bunuri material, care se
materilizeaza intr-un consum efectiv in cadrul unei ambiante
specific, reprezinta productia turistica.

Relatia oferta turistica productia turistica este marcata

de urmatoarele particularitati, comparative cu aceeasi relatie de
pe piata bunurilor fizice:

a) Productia turistica poate fi cel mult egala cu oferta, in timp

ce pe piata bunurilor material oferta este cel mult egala cu
productia.
b) Oferta turistica exista si independent de productie, in timp
ce productia turistica nu se poate realize in afara ofertei.
Oferta de bunuri material nu se poate detasa de existenta
unei productii.
c) Structura ofertei turistice nu coincide intotdeauna cu
structura productiei turistice, in timp ce structura ofertei de
bunuri material reflecta structura productiei respective.
d) Pferta turistica este ferma exista atit timp cat exista
elementele ce o compun, productia turistica este efemera,
exista cat timp se manifeta consumul, inceteaza o data cu
incheierea consumulului.

Aceasta relatie particulara intre oferta turistica si productia

turistica evidentiaza rolul primordial al ofertei ca sursa a
productiei turistice, dar si rolul productiei ca mobilizator al
ofertei.

4.4 Preturile si calitatea serviciilor in turismul

international.

Formarea si evolutia preturilor practicate in turismul

international sint rezultatul presiunilor si impactului unei
multitudini de factori de geneza economica, politica,
motivationala, geografica, dar mai ales a caracterului complex
si eterogen al produsului touristic. Particularitatea preturilor
turistice devine si sursa unei diversitati de consecinte specific
pietei turistice. Teoria valorii munca aplicabila in productia
turistica reprezinta punctual de plecare in definirea
mecanismului de formare a preturilor turistice. Pretul de
vinzare al produsului turistic nu va avea la baza ( ca si in
cazul produselor agricole) cheltuielile medii de productie , ci
cheltuielile cele mai mari necesare obtinerii unei unitati de
produs. Abaterea pretului de vinzare de la valoarea va fi cu
atit mai mare cu cit exploatarea resurselor turistice se va
realize in conditii mai avantajoase, implicand cheltuieli mici de
exploatare, adaptare si valorificare a resurselor naturale
pentru consumul touristic.

5.Factorii de ambianta a turismului

international si protectia mediului.
5.1 Fenomenul industrial si commercial al turismului
international .Efecte positive si negative.

5.2 Amenajarea turistica si protectia mediului

inconjurator.

Protectia si conservarea potentialului touristic se contureaza

ca o activitate distinct avind problem specific care solicita
colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta
actiune poate avea o eficienta satisfacatoare numai in
conditiile asigurarii unui cadru juridico-administrativ de
desfasurare , adecvat, ea impunind organizarea
administrative, resurse economice, un support legislative,
efficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca.

Una dintre masurile importante de protejare a mediului

inconjurator o reprezinta: amenajarea si organizarea adecvata
si, la un nivel superior , a zonelor, traseelor sau obiectivelor
turistice.

Protectia mediului inconjurator este influentat in mare masura

si de constiinta ecologica a populatiei si asentimentului de
dragoste si respectful acesteia pentru natura patriei, a locurilor
storice si a monumentelor de arta si arhitectura create de-a
lungul timpurilor. A ceasta se poate realize printr-o sustinuta
actiune de educatie cu privire la protectia mediului
inconjurator, actiune care trebuie sa se faca la nivelul intregii
natiuni, prin insuflarea unei atitudeni de respect si
responsabilitate fata de resursele natural I vederea ocrotirii lor.

Cresterea rapida a fluxurilor turistice si concetrarea lo

geografica reprezinta cauza ce a determinat tarile primitoare
de turisti sa elaboreze planurile de amenajare turistica.
Amenajarea turistica se refera la ansamblul spatiului
economic al unei tari, la politica sa regional si la cooperarea
international. Toate acetse actiuni sint cuprinse in strategia
amenajarii turistice. Strategia poate cuprinde programe pe
termen scurt de 1 pina la 2 ani, termen mediu, de 3 pina la 6
ani, pe termen lung de 10 pina la 25 ani, pentru activitati
turistice sezoniere sau permanente. Strategia amenajarii
turistice teritoriale se bazeaza pe o serie de principia, in
functie de care sint apoi elaborate o suita de actiuni ce vor
precede adoptarrea deciziilor de amenajare.

5.3 Dezvoltarea durabila in turism.

Dezvoltarea durabila = dezvoltare ce satisface nevoile generatiilor actuale fara a
prejudicial interesele generatiilor viitoare.
Dezvoltarea durabila nseamna n plan material mentinerea posibilitatilor si
conditiilor de viata pentru generatiile viitoare, n special a resurselor naturale
regenerabile cel putin la nivelul celor existente pentru generatia actuala, precum si
redresarea factorilor de mediu afectati de poluare. n plan spiritual, dezvoltarea
durabila nseamna mult mai mult; inseamna conservarea mostenirii faptelor de
cultura, realizate de cei din trecut si de cei de azi si dezvoltarea capacitatii de
creatie n viitor, a elitei celor care ne urmeaza. Conform definitiei date de CMED,
dezvoltarea durabila implica faptul ca volumul total al capitalului, format din
capital fizic (masini, drumuri, hoteluri s.a.), capitalul uman (sanatatea oamenilor,
cunostintele si calificarea lor) si capitalul natural (padurile, aerul, apa si solul
fertile),ramne constant sau creste n timp.

Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept dezbatut, completat sau

reformulat n cadrul conferintelor purtate pe aceasta tema. Necesitatea protejarii
bogatiilor naturale, sociale si culturale care constituie patrimoniul comun al
umanitatii si a satisfacerii nevoilor turistilor si populatiei locale a generat aparitia
n practica a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerintele
dezvoltarii turistice durabile se regasesc n forme ale turismului cum ar fi :
ecoturism, turism.

5.4 Etapele integrarii turistice internationale.

Fenomenul de integrare ce carcaterizeaza actual etapa a
dezvltarii turismului poate sa fie urmarit pe urmatoarele planuri:
al individului, al intreprinderii, al guvernului si al organizatiilor
international.

Integrarea turistica este relevant mai ales pentru continental

European care, functionat fiind intr-o multitudine de state
nationale, prezinta torusi cel mai inalt grad de concentrare si
concertare turistica din lume.

6. Etapele coordonarii turismului.

6.1 Politica statului in turism,experienta international.

nc de la sfritul secolului trecut, dar mai ales n perioada
interbelic i pn n zilele noastre, dezvoltarea turismului a atras
atenia cercurilor guvernamentale din diverse ri cu potenial
turistic, care au nceput s trag importante foloase de pe urma
acestei activiti. Cu toate acestea, problema promovrii
turismului a fost lsat n ntregime n seama iniiativei private,
fr o coordonare pe plan central a eforturilor instituiilor i
firmelor care participau la dezvoltarea turismului (companii
feroviare i de navigaie maritim, firme hoteliere, asociaii de
propagand, turing-cluburi etc).

Interesele guvernelor pentru promovarea turismului i msurile de

creare a unor organisme oficiale, prin care statul s-i poat
exercita rolul de organizare i coordonare a turismului, s-au
concretizat i n diverse acorduri i convenii de colaborare
internaional, semnate n perioada interbelic, precum i n legi
menite s contribuie la dezvoltarea acestei activiti.

n perioada de reconstrucie de dup cel de-al doilea rzboi

mondial o serie de guverne europene au continuat eforturile
pentru stimularea dezvoltrii, n continuare, a turismului. n acest
scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea
bazei materiale i a infrastructurii turismului, finanate att din
bugetele de stat, ct i prin contribuia unor organizaii
internaionale, printre care un loc de frunte a revenit Programului
Naiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.).

n afara rolului de coordonator (de exemplu n cazul ncheierii

unor acorduri guvernamentale de colaborare turistic, a elaborrii
unor proiecte de legi, decrete etc. legate de reglementarea
unitar pe plan naional a activitilor turistice etc), statele
exercit totodat o important funcie de dezvoltare a turismului
i n politica de investiii i amenajri turistice. Este vorba de
coordonarea eforturilor investitorilor pentru realizarea unor
amenajri turistice de mari proporii, cum este cazul crerii unor
noi zone i staiuni de interes turistic, - montane sau de litoral, -
unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea reelei de ci
ferate, de autostrzi, osele, canalizare, aeroporturi, asigurarea
echilibrului ecologic etc.), depete puterea financiar a
agenilor economici investitori.

Sintetiznd experiena internaional cu privire la modalitile de

aciune ale guvernelor diferitelor ri, n vederea coordonrii
eforturilor organismelor publice i private pentru promovarea
turismului, rezult urmtoarele posibiliti de sprijinire, pe linie de
stat, a dezvoltrii turismului:

- definirea coordonatelor strategiei generale, de dezvoltare a

turismului (determinarea prioritilor i a formelor de turism
posibil a fi promovate cu eficien maxim, utilizarea prioritar a
terenurilor i amenajarea turistic a teritoriului);

- evaluarea, n cadrul dezvoltrii generale, a nevoilor probabile de

mijloace de cazare i alte obiective de baz material turistic;

- coordonarea cercetrilor n domeniul turismului, incluznd i

sistemele informaionale pentru culegerea datelor statistice
indispensabile att cercetrilor, ct i pentru fundamentarea
strategiei de promovare a turismului intern i internaional;

- punerea n aplicare, prin uniti de stat i private, a programelor

de formare i perfecionare profesional a cadrelor necesare
industriei turistice;

- reglementarea i controlul funcionrii diferitelor compartimente

sau componente ale industriei turistice, n vederea stimulrii,
protejrii i asigurrii cadrului legal al activitii, corespunztor
intereselor industriei turistice, n general, i intereselor turitilor
naionali i internaionali, n special;

- furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile

expansiunii turistice;

- desfurarea campaniilor de promovare turistic general i

sprijinirea campaniilor de publicitate turistic comercial ale
agenilor economici din industria turistic.

6.2 Politica economica.

Politica economic este un factor semnificativ, care influeneaz

industria turismului dintr-o ar att din punct de vedere al cererii,
ct i al ofertei. Din punct de vedere turistic, factorii care pot
influena comportamentul de consum sunt rata dobnzii, cursul
de schimb, disponibilitatea creditului, creterea i stabilitatea
economic i rata inflaiei, precum i structura economic a
industriilor relevante turismului i profitabilitatea lor (costul
capacitii de cazare, costul cltoriilor etc). Preurile, care
reprezint costuri pentru consumatori, au cea mai semnificativ
influen asupra puterii acestora de cumprare. De aceea, preul
unei destinaii turistice rmne cel mai important factor asupra
cererii turistice. In acelai timp, preurile pot avea efecte
negative, n sensul c acestea pot fi influenate de cursul de
schimb ntre ara de origine i ara de destinaie, precum i de
nivelul de inflaie.

6.3 Politica sociala.

Politica sociala a turismului este reprezentata de aportul adus

de acest domeniu de activitate la: reconfortarea si recreerea
oamenilor muncii; refacerea capacitatii de munca; petrecerea
placuta si utila a timpului liber; ridicarea nivelului general de
cunoastere si pregatire; satisfacerea unor motivatii spirituale,
psihice; crearea unui climat de pace si intelegere intre popoare.

6.4 Functia de protectie a resurselor turistice.

6.5 Functia legislativa.

Legislatia turistica are drept scop sa permita fiecarei tari ca, prin
intermediul turismului, sa-si dezvolte economia, sa-si multiplice
locurile de munca, sa-i fie asigurata circulatia monedei si
dezvoltarea intreprinderilor mici si medii. Pe plan international,
preocupari juridice privind turismul le-au manifestat organizatiile
profesionale si Organizatia Mondiala a Turismului

6.6 Functia de reglementare si control.