CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………… 2

CAPITOLUL I. SEZONALITATE – CONCEPT, CAUZE, EFECTE

1.1 Conceptul de sezonalitate turistică, variaţiile sezoniere şi ciclurile de sezonalitate în turism... 3

1.2 Factorii de influenţă ai sezonalităţii........................................................................................... 5
1.3 Soluţii de atenuare a sezonalităţii .............................................................................................. 8

CAPITOLUL II. SĂRATA – MONTEORU – STAŢIUNE BALNEARĂ

2.1. Cadrul natural: aşezare, relief, hidrografie, floră, faună..........................................................10
2.2 Factorii naturali terapeutici.......................................................................................................13
2.3 Baza tehnico-materială a turismului........................................................................................15
2.3.1 Baza de cazare.......................................................................................................... 15
2.3.2 Unităţi de alimentaţie................................................................................................17
2.3.3 Instalaţii de agrement............................................................................................... 18
2.3.4 Instalaţii de tratament balnear.................................................................................. 18
2.3.5 Infrastructura – căile de comunicaţie ...................................................................... 19

CAPITOLUL III. ANALIZA SEZONALITĂŢII ACTIVITĂŢII TURISTICE

ÎN SĂRATA – MONTEORU
3.1. Indicatori ai circulaţiei turistice............................................................................................. 26
3.2 Sezonalitatea activităţii turistice. Distribuţia pe trimestre a circulaţiei turistice.................... 29

CAPITOLUL IV.DIRECŢII DE DEZVOLTARE A ACTIVITĂŢII

TURISTICE ÎN SĂRATA – MONTEORU ŞI MĂSURI DE ATENUARE A
SEZONALITĂŢII................................................................................................. 36

CONCLUZII.......................................................................................................... 41

ANEXE................................................................................................................... 43

BIBLIOGRAFIE................................................................................................... 50

INTRODUCERE

Ponderea in continuă creştere a turismului în economia mondială, în calitate de mare

consumator de resurse naturale şi culturale dar mai ales umane este un fapt incontestabil.
Turismul este una din industriile care ar trebui să se implice în dezvoltarea durabilă, ca
industrie a resurselor dependente de înzestrarea naturii şi de moştenirea culturală a fiecărei
societăţi şi vinde aceste resurse ca parte a produsului său şi, in acelaşi timp împarte anumite
resurse cu alţi utilizatori, incluzând şi rezidenţii locali.

2
 În condiţiile societăţii actuale, când oamenii sunt solicitaţi în activităţi tot mai complexe,
modificându-se substanţial modul de viaţă, curele balneoclimaterice devin parte integrantă a
sistemului de ocrotire a sănătăţii, un instrument prin care se pot realiza obiective multiple.
Dezvoltarea turismului modern accentuează creşterea cererii pentru tratamentele balneo-
medicale, realitate reflectată prin creşterea considerabilă a numărului de curanţi în majoritatea
ţărilor în care există factori naturali de cură.
Astăzi, mai mult ca oricând, cererea de servicii pentru tratamentele balneo-medicale, se
caracterizează printr-un conţinut nou izvorând din necesităţile reale de îngrijire a sănătăţii în
urma recomandărilor şi prescripţiilor personalului medical de specialitate (pentru tratarea
maladiilor care necesită proceduri de cură balneară), cât şi ca rezultat al evoluării concepţiilor
privitoare la necesitatea tratamentelor şi curelor profilactice pentru prevenirea îmbolnăvirii unor
categorii de populaţie predispusă pentru maladii.
Nu trebuie neglijate nici efectele care le are turismul balnear în sfera economică prin
realizarea unor venituri considerabile ca urmare a duratei medii a sejurului dintre cele mai
ridicate (14-29 zile) şi serviciilor diversificate, contribuind la ocuparea forţei de muncă şi la
dezvoltarea agriculturii pentru asigurarea alimentaţiei naturale a turiştilor, dar mai ales în sfera
socială prin contribuţia la menţinerea şi refacerea sănătăţii oamenilor, eliminând incapacitatea
temporară de muncă, acţionând ca un stimul pentru activitatea diversificată şi oferind un grad de
satisfacţie ridicat al turiştilor prin diversificarea ofertei de prestări servicii.
Valoarea terapeutică deosebită şi în cazul localităţii Sărata-Monteoru, a factorilor naturali
de cură, justifică necesitatea dezvoltării acesteia, obiectiv ce trebuie să răspundă progreselor
ştiinţifice medicale ce stimulează circulaţia turistică spre acest domeniu.

CAPITOLUL 1
CAPITOLUL I. Sezonalitate – concept, cauze, efecte

În condiţiile specifice ale activităţii de turism, pe lângă aspectele caracteristice ale

dispersării în spaţiu a fluxurilor tehnice se remarcă frecvent o repartizare inegală în timp şi spaţiu
a cererii turistice.

3
 1.1 Conceptul de sezonalitate turistică, variaţiile sezoniere şi ciclurile de sezonalitate
în turism.
” Piaţa turistică reprezintă sfera economică de interfaţă a ofertei turistice materializată
prin producţia turistică şi cererea turistică, materializată prin consum”.1
Particularităţile celor două componente ale pieţei turistice determină o evoluţie specifică a
raportului dintre ele. Ca şi în cazul bunurilor de consum, aceste raporturi sunt cauzalitate
reciprocă, evoluţia lor realizându-se după legităţi bine determinate. Valoarea turistică a ofertei nu
este aceeaşi de-a lungul anului. Ea este în creştere sau în scădere după cum condiţiile de climă, cu
care se asociază elementele dă atractivitate sunt mai mult sau mai puţin favorabile. Deplasarea
turiştilor din zona de reşedinţă în cea de localizare a produsului turistic se realizează în perioada
care urmează aceeaşi tendinţă: ea se modifică odată cu creşterea sau scăderea valorii turistice a
produsului turistic. Desigur, cererea se formează şi sub influenţa altor factori. Condiţiile de
atractivitate sunt însă determinate în alegerea perioadei din an în care se efectuează călătoria.
Modificându-se cu regularitate în decursul unui an calendaristic, aceste condiţii conduc la o
fluctuaţie corespunzătoare a cererii turistice şi la o concentrare putenică a activităţii în anumite
perioade ale anului. Pe fondul acestor fluctuaţii au loc şi o serie de oscilaţii în cursul lunii,
determinate de concentrarea timpului liber saptămânal. De menţionat că acestea se plasează tot în
perioadele cele mai atractive ale anului.
În acest context putem defini sezonalitatea activităţii turistice drept fenomenul
caracterizat prin varianta relativ simultană a cererii turistice şi elementelor de atractivitate din
structura ofertei, determinând utilizarea neuniformă a potenţialului tehnico-economic al
întreprinderii turistice cu consecinţe negative asupra activităţii desfăşurate de aceasta.
Variaţiile sezoniere ale cererii nu sunt proprii numai turismului, se întâlnesc şi în cazul
cererii de bunuri. Ceea ce caracterizează însă sezonalitatea activităţii turistice este amploarea
deosebită a fenomenului reflectată de raportul dintre volumul activităţii desfăşurate în lunile ”de
vârf” şi cel realizat în luna cu cel mai scăzut nivel al activităţii.
Pe baza unui studiu efectuat, pe o perioada de 4 ani, pentru ansamblul turismului
românesc, s-a constatat că în medie lunile iulie şi august deţin 1/3 din volumul încasărilor, iar
împreună cu septembrie mai mult de jumătate din acesta. Chiar dacă acest raport este uşor
amplificat de tarifele mai ridicate, practicate în sezonul de vârf, turismul poate fi considerat ca
având prin excelenţă un caracter sezonier.

1
C. Cristureanu, Economia şi politica turismului internaţional, p. 103
4
 În acelaşi timp variaţiile sezoniere prezintă mari diferenţieri de la o zonă la alta,
distingându-se 3 variante de bază ale curbei sezonalităţii în activitatea turistică:2
a) Activitatea unisezonieră – concentrată într-un singur sezon;
b) Activitatea bisezonieră – concentrată în două perioade;
c) Activitatea nesezonieră – activitate fără concentrări sezoniere permanente.
În practică în majoritatea cazurilor se regăsesc combinaţii ale celor 3 tipuri, determinate
de caracterul polivalent al unor staţiuni.
a) Varianta unisezonieră – se caracterizează prin aceea că activitatea turistică este
concentrată în lunile de vară. Geografic, acest tip de sezonalitate este caracteristic staţiunilor de
litoral, atractivitatea ofertei şi implicit valoarea turistică a zonelor fiind dată în esenţă de factori
naturali. Ea poate să apară însă şi în staţiunile montane ori balneare, în situaţia în care oferta nu
este adaptată cerinţelor impuse de practicarea turismului de iarnă în cadrul celor două forme în
care motivaţia turistică include o combinaţie de elemente din care nu lipsesc cele naturale, ori
sunt situate în zone mai greu accesibile în condiţii de climă nefavorabile.
b) Varianta bisezonieră – se caracterizează prin concentrarea cererii în două perioade
ale anului: una iarna, cu punctul de ”maxim” în lunile ianuarie-februarie şi alta vara cu punctul de
”maxim” în lunile iulie – august. Geografic acest tip de sezonalitate este caracteristic staţiunilor
situate în zonele de munte. Oscilaţia ”iarnă” este mai redusă ca amplitudine, motivaţia turistică
fiind dată în primul rând de posibilitatea practicării sporturilor de iarnă. Oscilaţia ”vară” se
întinde din luna mai până în septembrie, fiind mai întinsă şi prezentând o amplitudine mai
ridicată decât oscilaţia ”iarnă”. Atractivitatea ofertei turistice fiind dată în principal de factorii de
cură montană: frumuseţea peisajului, puritatea aerului, liniştea zonei etc.
c) Varianta nesezonieră se caracterizează în principiu, prin aceea că activitatea turistică
nu prezintă concentrări sezoniere pronunţate în timpul anului, atractivitatea fiind determinată de
factorii nesezonieri. Ea este specifică staţiunilor balneare, în cazul cărora, factorii de cură au
acelaşi efect terapeutic în tot timpul anului. În majoritatea situaţiilor aceşti factori se asociază fie
cu cei de natură montană, fie cu cei heliomarini, staţiunile balneare fiind situate atât în zonele
montane, cât şi în zona litoralului. În această situaţie curba sezonalităţii turistice va fi o rezultată
a combinării celei de tip ”balnear” cu cea de tip ”montan” sau ”litoral” având deci alură
bisezonieră sau unisezonieră. În ambele situaţii, gradul de concentrare şi amplitudinea oscilaţiilor
sunt mai reduse decât în cazul staţiunilor montane de pe litoral. În cele mai multe cazuri însă
curba aferentă turismului balnear este de tip ”unisezonier”, datorită condiţiilor de climă

2
O. Snak, Economia şi organizarea turismului, p 98
5
favorabilă, solicitate de segmentul de turişti caracteristic acestei forme de turism. Tipul de curbă
”nesezonieră” se întâlneşte, de asemenea în cadrul formelor de turism pentru care motivaţia este
dată de alte elemente decât cele de natură turistică (turismul de afaceri, turismul de congrese,
micul trafic de fontieră).

Factorii de influenţă ai sezonalităţii

Analiza variaţiilor sezoniere în mişcare turistică relevă o serie de factori care influenţează
gradul de atractivitate a unor staţiuni turistice şi sezonalitatea în zonele considerate.
Cei mai importanţi factori principali, care pot provoca schimbări sezoniere în turism
sunt:
1. Oferta turistică alcătuită din resurse turistice naturale şi antropice la care se adaugă
aşa numita ofertă creată, respectiv, dotări şi echipamente sau baza tehnico-materială;
2. Timpul liber durata şi structura acesteia (durata timpului liber zilnic, de sfârşit de
săptămână, lungimea concediilor plătite şi a vacanţelor şcolare).

Printre factorii secundari care pot provoca schimbări sezoniere în turism sunt:
a) Veniturile populaţiei (nivelul mediu al venitului naţional pe cap de locuitor, nivelul
veniturilor individuale pe categorii de populaţie, structura consumului individual în
funcţie de venituri, timpul necesar pentru crearea resurselor băneşti destinate
turismului).
b) Necesităţile crescânde de recreere.
c) Factorii subiectivi(obiceiuri, tradiţii, moda).3

1. Oferta turistică
Dacă se admite că necesităţile turistice nu comportă un grad ridicat de urgenţă,
satisfacerea lor se poate realiza teoretic în orice perioadă a anului. Totuşi, în turismul de vacanţă
plecările simultane masive se înregistrează numai în acele perioade dintr-un an care întrunesc
condiţiile naturale cele mai favorabile pentru petrecerea concediilor în zone alese ca destinaţie.
Aceste schimbări geografice, de variaţii climatice, care atrag după sine modificări cantitative şi
calitative ale resurselor naturale (vegetaţie, faună, regim hidrologic, temperatură.)

3
Minciu Rodica, Economia turismului , Ed. Uranus, Bucureşti, 2002, p. 40
6
 Variaţiile climaterice pot fi considerate ca un element component de importanţă majoră a
activităţii resurselor naturale ale unei zone(staţiuni) turistice.
Resursele naturale reprezintă partea cea mai imuabilă a ofertei turistice. Turiştii solicită
aceste valori naturale în mod diferit, cu toate că aceste resurse naturale apar pe piaţa turistică ca o
componentă particulară a unui produs turistic oferit spre comercializare. Pornind de la acest
considerent, se poate aprecia că valorile naturale constituie pentru o categorie determinată de
turişti, factorul principal în luarea deciziilor pentru alegerea unei destinaţii turistice în afara
domiciliului lor şi în acelaşi timp, condiţia esenţială a creării şi dezvoltării bazei tehnico-
materiale a staţiunii turistice(a ofertei secundare).
Resursele naturale există în tot cursul anului, dar ca mijloc de recreere devin atractive
numai atunci când întrunesc anumiţi parametri calitativi acceptaţi de turişti potenţiali.
În aceasta rezidă una din cauzele principale ale formării variaţiunilor sezoniere în turism:
calitatea resurselor naturale se modifică cu o regularitate constantă în decursul unui an
calendaristic şi corespunzător acestor schimbări se înregistrează fluctuaţii pronunţate în volumul
cererii turistice.

2. Timpul liber
Pornind de la premisa că cererea turistică nu se manifestă decât în perioadele în care
populaţia dispune de suficient timp liber, creşterea acestuia reprezentând un factor esenţial al
dezvoltării turismului şi în acelaşi timp un factor de influenţă sezonieră a formării cererii
periodice care provoacă repartizarea inegală în timp a volumului circulaţiei turistice.4
În aprecierea semnificaţiei decisive a factorului timp liber, în provocarea variaţiilor
sezoniere şcolare – perioade de mai lungă durată de timp liber.
Timpul liber săptămânal şi într-o măsură şi mai pronunţată timpul liber zilnic – din cauza
scurtimii perioadei nu modifică, decât într-o măsură limitată, variaţiile sezoniere influenţate de
timpul liber anual. Se poate afirma deci, că în principal, concentraţia sezonieră în turism este o
consecinţă a concentraţiei sezoniere a timpului liber anual.
Timpul liber anual influenţează asupra dizlocării inegale în timp(sezoniere) a fluxurilor
turistice în două sensuri:
 Prin lungimea concediilor plătite şi a vacanţelor;
 Prin limitele calendaristice ale concediilor şi vacanţelor.

4
O. Snack, Timpul liber, dimensiune temporală a turismului, volumul ” Turismul în economia naţională”, p. 97
7
 Mecanismul vacanţelor determină sezonalitatea turistică atât prin concentrarea cererii
exprimate de elevi şi studenţi în perioadele în care sunt acordate vacanţele, cât mai ales prin
legătura care se stabileşte cu concediile de odihnă ale părinţilor. Această legătură conduce, în
sezon, la formarea concomitentă a cererii turistice a elevilor şi părinţilor acestora, la activitatea
turistică, iar în extrasezon, la neparticiparea acestora la activitatea turistică.

a) Veniturile populaţiei
O caracteristică esenţială a cererii turistice este elasticitatea ei rigidă în raport cu
veniturile populaţiei; pentru populaţia cu venituri medii şi modeste, această elasticitate devine cu
atât mai mare, cu cât formele de turism primesc un caracter mai pronunţat recreativ, respectiv cu
cât o pondere mai mare a consumului turistic este finanţată de veniturile individuale.
De regulă, valoarea medie pe o zi de sejur a consumului turistic este superioară
consumului la domiciliul permanent şi superioară veniturilor individuale curente. Rezultă că o
condiţie indispensabilă pentru consumul turistic este formarea de economii. Volumul necesar de
economii se formează mai repede pentru venituri ridicate, decât pentru veniuri scăzute, respectiv
într-o perioadă mai scurtă de timp. Consumul turistic poate duce la epuizare aperiodică a unei
părţi din economiile băneşti ale turiştilor potenţiali după care este necesară, din nou, o anumită
perioadă de timp pentru a forma noi economii. Economiile se formează şi se copiază în cicluri
mai lungi pentru consumurile turistice ridicate în comparaţie cu călătoriile pentru sejururi scurte,
caracterizate printr-un consum mediu mai redus. Atunci când turistul dispune de suficiente
economii, ele pot fi folosite în orice perioadă a anului, prin urmare, perioada consumaţiei turistice
nu este fizată nici de nivelul economiilor, nici de nivelul veniturilor ci mai degrabă de alţi factori.
Modificările survenite în veniturile populaţiei influenţează în mod esenţial şi asupra
modificării intensităţii variaţiei sezoniere în turism. Dacă veniturile cresc, va fi necesară o
perioadă mai scurtă pentru formarea economiilor şi turistul potenţial poate să se manifeste ca
client pe piaţa turistică de mai multe ori pe an.

b) Necesităţile crescânde de recreere

În comparaţie cu cererea de mărfuri ale populaţiei, cererea pentru serviciile turistice este
mai puţin presantă şi din punct de vedere al ordinii de urgenţă, nevoile de recreere se situează
după satisfacerea nevoilor de bază (nevoi de alimentaţie, îmbrăcăminte, mărfuri de folosinţă
îndelungată, locuinţe). În pas cu dezvoltarea economiei naţionale şi creşterea nivelului de trai al
populaţiei, aceste necesităţi se transformă treptat în necesităţi indispensabile.

8
 De aici rezultă că o pondere însemnată a deplasărilor în scopuri turistice nu comportă o
urgenţă determinată; cu cât gradul lor este mai redus cu atât satisfacerea necesităţilor poate fi mai
uşor, uneori chiar de la un an la altul.
În schimb, anumite forme de turism(ex: turismul balneo-medical, turismul de afaceri) sunt
generate de necesităţi cu un grad sporit de urgenţă, deplasările trebuie să fie efectuate în limita
unor termene dinainte stabilite sau previzibile. În majoritatea cazurilor, asemenea necesităţi
turistice nu pot fi substituite ( ex. Tratamentele şi curele balneo-medicale) şi nici amânate pentru
o perioadă viitoare. Astfel necesităţile pot fi clarificate din punct de vedere al gradului de
urgenţă:
 Necesităţi de recreere a căror realizare poate fi amânată în timp (relative puţin urgente);
 Necesităţi de recreere fără posibilităţi de amânare(urgente).
Ansamblul aspectelor prezentate explică de ce satisfacerea necesităţilor de recreere relativ
urgente ale turismului de vacanţă se plasează în limitele sezoniere care întrunesc condiţiile cele
mai atrăgătoare pentru turiştii potenţiali, provocând în consecinţă concentrări sincronizate ale
fluxurilor de turişti în perioada de sezon.

d)Factorii subiectivi obiceiuri, tradiţii, modă – au o influenţă nesemnificativă asupra

sezonalităţii turistice.
Obiceiurile, tradiţiile sunt speficice anumitor zone, populaţii care guvernează un flux
turistic orientat spre o anumită direcţie. Moda nu influenţează opţiunea pentru vacanţă sau
plecarea în vacanţă ci numai pentru o anumită destinaţie.

1.3 Soluţii de atenuarea sezonalităţii

Atenuarea sezonalităţii înseamnă, în principal, reducerea intensităţii cererii din perioadele
de vârf, prelungirea sezonului şi a momentelor de pre- şi postsezon, reducerea parţială sau totală a
extrasezonului şi creşterea solicitărilor în această perioadă. Aceste mutaţii se pot realiza prin
acţiuni atât asupra ofertei, cât şi asupra cererii, iar măsurile preconizate vizează atragerea
segmentelor de populaţie care pot călători în afara sezonului estival, cum sunt: congresişti,
pensionarii, tinerii de 18 – 30 ani fără familie etc.
Printre cele mai eficiente mijloace, aflate la îndemâna organizatorilor de turism, pentru
reducerea sezonalităţii se numără:
a) dezvoltarea şi diversificarea ofertei de programe şi servicii;

9
 Prin atragerea în circuitul turistic de noi zone, prin amenajări suplimentare care să
valorifice cele mai variate atribute ale patrimoniului, prin diversificarea serviciilor de agrement se
pot realize programe turistice complexe, care să compenseze absenţa unor condiţii naturale
propice, sporind atractivitatea staţiunilor în extrasezon.
b) practicarea unor preţuri diferenţiate în funcţie de etapele sezonului şi acordarea de
facilităţi;
Prin practicarea unor preţuri sensibil diferenţiate pe sezoane(transport, hotelărie) sau/şi
prin acordarea unor facilităţi(2-3 zile de vacanţă suplimentară, fără plată, gratuităţi pentru copii
sau la mijloacele de transport pe cablu, în cazul turismului de schi), favorizează prelungirea
perioadelor de maximă intensitate prin captarea anumitor categorii de turişti, între care: cei care
dau vacanţei un conţinut preponderent de odihnă etc.
c) intensificarea eforturilor promoţionale;
Importanţa acţiunilor de publicitate şi promovarea se evidenţiază atât prin aducerea la
cunoştinţelor publicului consumator a avantajelor suplimentare oferite în pre- şi presezon sau în
extrasezon, cât şi prin stimularea, în general, a nevoii de turism.
Dintre măsurile organizatorice, pot fi menţionate, pentru rezultatele lor:
- generalizarea fracţionării vacanţelor (o parte şi o alta iarnă), multiplicarea
vacanţelor de scurtă durată (realizarea de ”punţi”) în preajma diferitelor
sărbători, week-end-uri prelungite, modificarea structurii anului şcolar etc),
etalarea vacanţelor(planificarea cvasiuniformă a concediilor pe durata întregului
an calendaristic);
- organizarea şi desfăşurarea manifestărilor ştiinţifice, cultural-artistice,
expoziţionale etc, în perioadele de extrasezon.
d) etalarea vacanţelor.5 (planificarea cvasiuniformă a concediilor pe durata întregului an
calandaristic);

Alături de aceste soluţii, dezvoltarea economico-socială contribuie nu numai la

intensificarea circulaţiei turistice în ansamblul său, ci şi la atenuarea sezonalităţii. Astfel, sporirea
veniturilor şi modificarea structurii consumului, urbanizarea şi creşterea disponibilităţilor de timp
liber au acţiune profundă şi de durată asupra repartizării, în timp, a activităţii turistice, în sensul
reducerii perioadelor de maximă concentrare. Cu toate acestea, turismul, dependent în mare

5
Rodica Minciu, Rodica Zadig, op. cit., p. 283
10
măsură de factorii naturali, continuă să prezinte oscilaţii sezoniere semnificative, cu influenţe
negative asupra eficienţei activităţii şi satisfacţiei consumatorilor.

CAPITOLUL II. SĂRATA – MONTEORU – STAŢIUNE BALNEARĂ

CAPITOLELE INCEP INTOTDEAUNA PE PAGINA SEPARATA
Intre capitol si primul subcapitol, terbue 1-2 fraze despre statiunile balneare in general
2.1 RESURSE NATURALE: AŞEZARE, RELIEF, HIDROGRAFIE, FLORĂ, FAUNĂ
AŞEZARE
Localitatea Sărata Monteoru este situată în judeţul Buzău şi apaţine comunei Merei.
Ea se află la 19 km de municipiul Buzău, la 8 km de DN1 (Ploieşti - Buzău) şi de halta
Băile Sărata Monteoru, la 67 km de Ploieşti şi 112 km de Bucureşti – via Urziceni.
Coordonate: 45° 08’ 55’’latitudine nordică şi 26° 38’04’’longitudine estică.6
Este situată la 170 m altitudine menţionând că în zona căii ferate, la şes, altitudinea este
de 110m.
RELIEF
Localitatea se desfăşoară în bazinul pârâului Sărata, în extremitatea estică şi în raza de
curbură externă a masivului deluros Istriţa.
Dealul Istriţa(vârf 749,6m) face parte din grupa sudică a Subcarpaţilor de Curbură, zonă
cu importante dislocaţii tectonice. Este străbătut de un anticlinal principal (23 km), cu falierii ce
pun în contact roci de durităţi diferite. În partea înaltă domină calcarele şi gresiile sarmatiene,
care au influenţat altitudinea şi masivitatea Dealului Istriţa.
Din punct de vedere tectonic sectorul structural Monteoru aparţine anticlinalului Tohani-
Năeni-Breaza-Monteoru, al cărei periclin Nordic îl închide. Anticlinalul se dezvoltă pe o direcţie
aproximativă NNE-SSV.
Baza versanţilor este acoperită cu soluri brune de pădure, procesele de formare a acestora
fiind influenţate de relief, de substratul litologic, precum şi de vegetaţia forestieră.
Existenţa formaţiunilor petrografice uşor de erodat a făcut ca altitudinea dealurilor
înconjurătoare să se situeze sub 700 m. Se evidenţiază două şiruri de dealuri ale căror înălţimi
scad spre sud, valea deschizându-se ca un evantai.
În sud-vestul localităţii dealurile se ridică ca un zid de apărare. Se evidenţiază Schitul
Negoiţă(449 m), piscul Bordei(490 m), Plaiul Mare(449 m), La Piatra Hoţilor(537 m), dealul

6
Munteanu Lavinia, Stoicescu C-tin Ghidul staţiunilor balneo-climaterice din România Ed. Sport – Turism, 1986,
p. 26
* epigenetic – depozite de minereu care sunt mai recente decât rocile în care sunt cuprinse.
11
Leiculeşti(640 m), Ciuhoiu(480 m), Vladimir(388 m), Câlţeşti(546 m), Păducel(440 m), Teiul lui
Păpălici(650 m), Piscul Mocanului (340 m), Dealul lui Scoruş(272 m).
Pe partea stângă a pârâului Sărata, dealurile au înălţimi sub 400 m, fiind delimitate de văi
mai largi: valea Spirei, valea Căprioarei, valea Păcurii, valea Scoarţei. Dealul Murătoarea poartă
în pântece rezervele cu apă minerală atât de căutate, iar dealul Păcura Mică ascunde rezerve de
petrol.
Tot pe partea stângă se mai disting: piscul Babei Anii(268 m), Huioaba (358 m),
Murătoarea(310 m).7
Dealul Pragu (Cetăţuia 283 m) purtând pe creasta sa civilizaţii milenare, priveşte cu
nostalgie furnicarul de oameni de pe valea Săratei, aşteptând răbdător armatele de arheologi, care
să mai scormonească în Poiana Scoruşului sau pe valea Călugărului(Călugăra), unde sigur nu s-
au terminat surprizele arheologice.
CLIMA
Sărata Monteoru beneficiază de climat continental de deal cu predominarea efectelor de
fohn. Vânturile din nord-vest bat mai puţin violent, din cauza culmilor de deal care inchid
depresiunea, determinând înregistrarea unui topo climat specific de adăpost. Temperatura medie
anuală este de 10 ° C media în timpul lunii ianuarie -2 ° C iar în luna iulie media este de 21 ° C.
Primul îngheţ în date medii se produce la sfârşitul lunii noiembrie, iar ultima ninsoare la sfârşitul
lunii martie.
Alte elemente caracteristice ale climei sunt:
- Extremele termice: -15, -25°C şi 30, 35-38°C
- Amplitudinea termică medie este de 23 ° C
- Umezeala relativă are o medie anuală de 74 % cu un maxim iarna de 80-84% şi un minim
vara de 68-69%
- Nebulozitatea totală medie anuală este de 5,0 zecimi, iarna 6,0 - 7,0 zecimi
- Cantitatea medie anuală de precipitaţii atmosferice este de 550 mm în sezonul cald
(aprilie-septembrie) cad peste 50% din totalul precipitaţiilor atmosferice.
Vântul caracteristic prezintă direcţii nord-sud. Calmul este pronunţat, media anuală fiind
evaluată la 25-30% datorită formei depresionare a reliefului. Viteza medie a vântului este
moderată 3m/s. În zona de piemont datorită expunerii S-SE zona beneficiază de o insolaţie
puternică, radiaţia solară depăşind 125 kcal/cm anual.

7
Din documentaţia existentă la O.C.O.T., Buzău.
12
 Caracteristicile generale ale climei la Sărata Monteoru reprezintă un factor propice pentru
efectuarea tratamentului balnear în toate anotimpurile.

HIDROGRAFIE
APELE SUBTERANE
Staţiunea balneară Sărata Monteoru beneficiază de ape minerale sărate concentrate
provenind din ape subterane, recomandate în cura externă şi mai puţin în cura internă.
Temperatura apei este de 8-16 ° C fiind clasificate ca ape termale.
În prezent, se exploatează apa minerală de la forajele hidrogeologice amplasate în spatele
bazei de tratament.
Cele 19 izvoare naturale, în majoritate neamenajate, sunt folosite sporadic de localnici sau
de cei ce vin la cura balneară, iar puţul Mareş şi puţul de pe proprietatea Duncă N. nu mai sunt
folosite.
Rezervele de apă minerală sunt estimate la 2,5 milioane m. c.

APELE DE SUPRAFAŢĂ
Reţeaua hidrografică este reprezentată de pârâul Sărata si afluenţii săi. Apa are o
compoziţie sărată datorită stratelor de sare din regiune şi a izvoarelor sărate de pe teritoriul
staţiunii. Pârâul Sărata (Mare şi Mică) îşi are obârşia pe versantul sudic al dealului Istriţa, în
apropiere de Dara, izvoarele purtând nume semnificative: “La Podul de Pământ” şi “Lacul cu
Răchiţi”. Pârâul intră în localitate în apropiere de fântâna Păducel, primeşte pe partea dreaptă
apele ce izvorăsc de pe Culmea Nămolului(puternic mineralizate) şi de pe dealul Vladimir, iar pe
partea stângă, Păcura Mare şi Păcura Mică.
Dupa ce a curs pe teritoriul judeţului Buzău 47 km, pârâul Sărata străbate partea de sud-
vest a judeţului şi se varsă în râul Ialomiţa. Are o lungime totală de 63 km şi o suprafaţă de 1334
km .
FLORA
Vegetaţia este caracteristică zonei subcarpatice şi corespunde etajului foioaselor, subetajul
gorunului.
Pădurea este dominată de gorun, fag, carpen, ulm, frasin, tei. Se mai întâlnesc mărul şi
părul păduresc, cireşul păsăresc.
Stratul arbustiv îmbracă pădurea cu tufişuri de păducel, corn, alun, mur, soc, iar stratul
erbaceu este reprezentat de ghiocei, brebenei, viorele, untişor, plante meridionale.

13
 De menţionat că în rărişurile uşor mlăştinoase, se întâlneşte laleaua pestriţă sau bibilica,
plantă ocrotită de lege.
Pentru ornamentarea zonelor turistice s-au plantat răşinoase din specia pinului negru,
castani, salcâmi, glădiţa.

FAUNA
Lumea animală este reprezentată prin specii comune pădurilor colinare: mistreţul,
veveriţa, viezurele, iepurele de câmp, mai rar lupul şi ursul. Alte specii: păsări (cucul, mierla,
privighetoarea, vrabia, piţigoiul, uliul, bufniţa, etc.), reptile mici (şerpi, şopârle, guşteri, broaşte
ţestoase), amfibieni(broaşte, salamandre), peşti(mreana, porcuşor), lipitori.

2.2 Factorii naturali terapeutici

În lucrarea “Mică enciclopedie de balneoclimatologie” apărută în 1996, staţiunea Sărata
Monteoru se remarcă prin factorii naturali terapeutici:
 Izvoare cu ape minerale concentrate, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, calcice,
magneziene, unele sulfuroase, hipertone.
 Nămol mineral de depunere din izvoarele sulfuroase (cură naturistă)
 Bioclimat sedative de cruţare.
Sursele de apă minerală sunt reprezentate de trei foraje hidrogeologice, un puţ minier, 19
izvoare minerale, în majoritate neamenajate, care produc o apă de tip zăcământ, localizat în
formaţiunile permeabile sarmaţiene ale anticlinalului Monteoru, puternic tectonozat şi cu sare în
anexe(Vezi analizele chimice în anexa 2).

a) Indicaţii terapeutice
1. PROFILAXIE – persoane sănătoase şi aparent sănătoase, cu factori
predispozanţi pentru îmbolnăvire din mediul extern care sunt supuse unui surmenaj fizic şi
intelectual; deficienţe constituţionale la copii, adolescenţi şi tineri, la nivelul aparatului
locomotor(devieri ale coloanei vertebrale, membrelor inferioare); hiperlaxitate şi instabilitate
capsuloligamentară şi musculo-articulară, meteorosensibilitate, adaptare defectuoasă la
contraste termice, potenţial crescut pentru afecţiuni respiratorii şi ORL, de natură microbiană
sau alergică, stări prepuberale la copii cu tendintă la exces ponderal sau temperament
hiporeactiv, tulburări funcţionale genitale la femei, pe fond nervos, hiporeactiv, activităţi ce
obligă la poziţii ortostatice prelungite, activităţi în poziţii favorizante pentru solicitări

14
 musculare statice: obezitate, activităţi cu unele generatoare de vibraţii, trepidaţii mecanice,
microtraumatisme prin unelte pneumatice.

2. TRATAMENT CURATIV
- Afecţiuni în stadiul incipient sau compensate ale aparatului locomotor de natură
reumatismală degenerativă cu localizare articulară şi arbaticulară, posttraumatic şi neurologic.
- Neuropatii periferice.
-Afecţiuni periferice ale aparatului circular, în special de etiologie
arterosclerotică.
- Afecţiuni ginecologice – sechele inflamatorii
- Afecţiuni andocrinologice – dereglări ale axului cotico-hipofizar, hipotiroidism
dar şi hipertiroidisme.8

b) Contraindicaţii de ordin general

Stari fiziologice şi patologice care nu sunt compatibile cu terapia prin factori naturali ca: sarcina
şi perioada de alăptare, afecţiuni în stadiu acut, afecţiuni cornice în faza de acutizare, tumori
maligne (indiferent de formă, localizare, stadium evolutiv şi tratament efectuat), bolile sângelui şi
ale organelor hematopatice, boli venerice(stadium acut şi faza de contagiozitate), boli parazitare,
epilepsia, psihopaţii, narcomanii, alcoolism cronic, sida.

c) Baze de tratament
- Vane pentru cură externă cu apă minerală.
- Bazine acoperite şi în aer liber cu apă minerală, cu posibilităţi de aerohelioterapie.
- Instalaţii de electro şi termoterapie.
- Hidrokineoterapie-masaj.
- Buvete pentru cura internă cu ape minerale.

2.3 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI

Valorificarea patrimoniului turistic implică asigurarea unor condiţii minime pentru

deplasarea, sejurul şi petrecerea agreabilă a timpului de către turişti. În esenţă, îmbinarea acestor
8
Din documentaţia existentă la cabinetul de balneologie Sărata Monteoru
15
elemente minime are ca rezultat polarizarea fluxurilor turistice spre acele destinaţii care oferă
vizitatorilor cea mai mare satisfacţie într-o călătorie de vacanţă.
Pentru ca un teritoriu să poată fi declarat “de interes turistic”, potenţialul său turistic
trebuie să răspundă la două cerinţe esenţiale:
* să dispună de resurse naturale şi de alte elemente de atracţie (istorice, cultural-artistice);
* să dispună de posibilităţile de transport, de cazare, de alimentaţie, de unităţi comerciale,
de agrement etc., într-un cuvânt de baza-materială şi de infrastructura necesară pentru a facilita
activităţile turistice.
Baza tehnico-materială se prezintă astfel:
 Baza tehnico-materială specific turistică: Unităţi de cazare; Unităţi de
alimentaţie; Mijloace de transport; Instalaţii de agrement; Instalaţii de
tratament; Sate turistice; Sate de vacanta
 Baza tehnico-materială generală (infrastructura): Căi de comunicaţie; Mijloace
de transport în comun; Instalaţii de telecomunicaţii; Reţele de alimentare cu
apă, gaze, energie electrică şi termică ; Unităţi comerciale şi de prestări
servicii.9
2.3.1. Baza de cazare

Capacităţile de cazare rămân elemental cel mai caracteristic al bazei tehnico-materială a

turismului şi pentru considerentul că celelalte elemente ale bazei materiale îndeplinesc funcţii
mult mai eterogene şi deci participă cu ponderi relativ oscilante la încasările provenite din
activitatea turistică.
2.3.1.1. Structuri turistice de cazare

Baza de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare: hoteluri, vile, moteluri, hanuri,
tabere de vacanţă, căsuţe etc. şi asigură odihna turiştilor pe o anumită durată de timp, în baza
unor tarife determinate.
Structura pe societăţi a echipamentelor de cazare se poate urmări în tabelul de mai jos:

Nr. Crt. Unitatea Anul Nr camere Nr locuri

2004 100 200
1 Hotel Ceres 2005 100 200
2006 100 200

9
Minciu Rodica, Economia turismului , Ed. Uranus, Bucureşti, 2002, p. 181
16
 2004 10 60
2 Hotel Ciuhoiu 2005 - -
2006 - -
2004 40 80
3 Hotel Parc 2005 - -
2006 - -
2004 70 146
4 Hotel Monteoru 2005 - -
2006 70 146
Tabara scolara Sarata 2004 32 150
5 Monteoru 2005 29 150
2006 29 150
Pensiunea Caprice 2004 8 16
6 2005 8 16
2006 8 16
2004 10 20
7 Pensiunea Olga 2005 12 24
2006 14 28
Pensiunea Casa cu Tei 2004 6 12
8 2005 6 12
2006 6 12
Pensiunea Casablanca 2004 8 16
9 2005 8 16
2006 8 16
Pensiunea Monteoru 2004 5 10
10 2005 5 10
2006 5 10
Pensiunea Marin Iuliu 2004 3 6
11 2005 3 6
2006 3 6
Camping Monteoru 2004 - -
12 2005 - -
2006 - -
Sursa : Directia Judeteana de Statistica Buzau
Sursa sa fie imediat sub tabel nu pe pagina urmatoare...la tabelul acesta fa si tu un
total undeva la sfarsit adica total 2004 total; 2005 total si 2006 total

17
 Analizând din punct de vedere al capacităţii de cazare rezultă faptul că UTB
MONTEORU CERES deţine ponderea cea mai mare cu 42, 57%, urmată de tabăra şcolară Sărata
Monteoru cu 37,62 %.

2.3.2. Unităţi de alimentaţie

Cu toată diversitatea de profile ale unităţilor de alimentaţie, la toate se remarcă o trăsătură

caracteristică comună: aspiraţia de a se distinge de alte unităţi competitoare printr-o imagine cât
mai personalizată sau prin introducerea, cultivarea şi menţinerea relaţiilor de ospitalitate
profesională cu clientela lor.
Alimentaţia publică pentru turism, alături de baza de cazare, baza de tratament şi
agrement, diversifică oferta, contribuind la creşterea puterii de atracţie a staţiunilor, oraşelor sau
altor obiective cu baze turistice la conturarea profilului acestora.
În conformitate cu normele metodologice în staţiunea Sărata-Monteoru funcţionează
următoarele categorii de alimentaţie şi anume:
 Unităţi tip restaurant, care cuprind restaurante cu specific, braserii, berării;
 Unităţi tip cofetărie-patiserie;
 Unităţi tip fast-food;
La acestea se adaugă cantina restaurant a hotelului Ceres, hotel format din trei corpuri
dintre care corpul A este destinat pregătirii şi preparării hranei, aici aflându-se şi magazia. Masa
este servită în incinta unităţii, având spaţiile necesare unei bune deserviri.

Spaţii de producţie Spaţii de servire Spaţii de depozitare

Bucătărie Salon mic dejun(40 locuri)
Cofetărie-patiserie Salon restaurant (80 locuri)
Sală mese (150 locuri)
Bar (30 locuri)
Sursa: Date culese din teren
Depozite frigorifice
Magazii depozit alimente
Magazii depozit conserve
Magazii depozit materiale

2.3.3 Instalaţii de agrement

18
 Agrementul reprezintă o componentă de bază a produsului turistic, deoarece este chemat
să asigure odihna activă a turiştilor, contribuind direct la realizarea unei noi calităţi a vieţii.
Dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de agrement vin în întâmpinarea exigenţelor de
creştere a activităţii staţiunilor turistice şi au rol însemnat în creşterea eficienţei economice a
activităţii turistice dintr-o zonă, staţiune, complex turistic.
Agrementul turistic trebuie să răspundă atât nevoilor turistului (fizice-mişcare şi psihice-
destindere, recreere, instruire), cât şi agenţilor economici pentru care reprezintă o sursă de
creştere a încasărilor şi a competitivităţii staţiunilor turistice.
În staţiunea Sărata-Monteoru, activităţile de agrement sunt diversificate şi reprezentate
prin prezenţa cluburilor, discotecilor, sălilor de jocuri. Se adaugă bazinele de înot cu apă sărată
care atrag vara mii de turişti, terenul de sport etc. Pe lângă acestea se numără şi unităţi prestatoare
de servicii medicale şi instalaţii de cură şi tratament balneo-medical.

2.3.4. Instalaţii de tratament balnear

Staţiunea balneară Sărata-Monteoru face parte din categoria celor 24 de staţiuni din ţară
care prezintă interes mondial datorită condiţiilor de cură balneară.
Sărata-Monteoru dispune de o bază de tratament cu o capacitate totală de 1750 proceduri
majore în 8 ore şi 3021 proceduri asociate (nămolterapie, electroterapie, aerosol, împachetări cu
parafină etc.) şi are următoarele dotări: 4 bazine pentru hidroterapie, 6 căzi pentru băi cu plante,
secţie de hidroterapie cu instalaţii pentru duşuri (subacval, scoţian, masaj), secţie de
electrofizioterapie cu 40 de instalaţii, instalaţii pentru aerosol, sală pentru cultura fizică medicală
– prevăzută cu aparatura necesară pentru gimnastica medicală, sală pentru masaj.
Clădirea bazei de tratament are un grad de uzură avansat, situaţie existentă şi în cazul
dotărilor cu caracter general.
Tratamentul cu agenţi fizici balneoclimatici şi recuperare este asigurat de policlinica
balneară prin cele patru cabinete medicale de specialitate, la care se adaugă camera de gardă,
laborator clinic, unde se pot efectua analize medicale necesare, laborator de exploatări
funcţionale. Se asigură astfel, un tratament balnear complex şi individualizat în cadrul bazei de
tratament. Cea mai importantă bază de tratament este asigurată de Hotel Ceres.
În general, întreaga terapie modernă este profilată pentru recuperarea medicală a
bolnavilor cu diferite afecţiuni, de diferite etiologii în vederea însănătoşirii lor şi a scăderii
numărului de zile de incapacitate temporară de muncă.

19
 Acesta se poate obţine numai prin asocierea judicioasă în cadrul unui tratament balnear
complex, individualizat de la caz la caz şi în special prin cura de teren organizată, prin plimbări
de agrement, pe alei şi parcuri, prin gimnastică medicală în aer liber sau bazin acoperit, sub
îndrumare strict medicală.
Întrucât apele minerale din aceasta zonă au proprietăţi terapeutice recomandate în cure
interne şi externe, se impune consolidarea bazei de tratament şi punerea în valoare a unei noi
surse.

2.3.5. Infrastructura – căile de comunicaţie

2.3.5.1. Caracteristicile stradale din staţiune

Caracteristica tramei stradale a localităţilor comunei Merei, inclusiv a staţiunii Sărata-

Monteoru, are un aspect neregulat, haotic în câmpie, liniar în localităţile din zona înaltă.
Circulaţia majoră – drumul naţional este adiacent localităţilor şi are o lungime de 9 km.
Drumurile judeţene D.J.203, D.J.203D traversează localităţile, constituind legături importante în
zona comunei, cât şi pentru zona înconjurătoare deservind traficul pentru industria primă din
zonă, transportul pentru muncă şi pentru călători spre municipiu, la care se adaugă deplasări
pentru agrement în sezonul călduros al anului dinspre Municipiul Buzău în zonă.
Acesta din urmă cuprinde atât transportul în comun, cât şi cel cu autoturisme proprii
foarte numeroase, mai ales în perioada de loissir pentru staţiune şi pădurea din apropiere.
Lungimea totală a drumurilor judeţene este de 20,6 km. Circulaţia locală este deservită şi
de drumurile comunale modernizate care fac legătura cu drumul naţional D.C.47 şi D.C.48 cu o
lungime de 40 km.
În graficul urmator este vizualizată situaţia drumurilor din comuna Merei conform datelor
din tabelul de mai jos:
Denumirea localităţii Lungimea (km) Modernizare(km)
Lipia 24 2
Sărata-Monteoru 26 8
Izvoru-Dulce 17 3
Ogrăzi 22 -
Merei 18 4
Dealul Viei 14 4
Nenciuleşti 14 4
Gura Sărăţii 4 1
Valea Puţului 6 -
20
 Dobrileşti 2 -
Ciobănoaia 2 1
Sursa: Primăria Comunei Merei

Circulaţia feroviară

Zona şi mai ales staţiunea Sărata-Monteoru este deservită de calea ferată electrificată
Buzău - Bucureşti prin staţia Monteoru care se află pe raza comunei Stâlpu. Legătura staţiei de
cale ferată cu comuna se face prin intermediul drumului judeţean modernizat.

2.3.5.2 Trasee turistice ce pornesc din staţiune

Localitatea Sărata-Monteoru situată în judeţul Buzău, oferă posibilitatea de a străbate

trasee turistice în care frumuseţile naturale ale peisajului buzoian se întâlnesc ca monumente
istorice, monumente ale naturii, unice în ţara noastră, dar şi bogăţia sufletească a oamenilor.

Sărata-Monteoru - Buzău(19km).
La 15 minute cu trenul se află oraşul Buzău, aşezat pe malul drept al râului cu acelaşi
nume, la interferenţa celor patru mari provincii româneşti Muntenia-Moldova-Transilvania-
Dobrogea. Pământul Buzăului a funcţionat ca o placă turnată asigurând trainice legături, ce s-au
statornicit şi reînnoit mereu între locuitorii spaţiului carpato-dunăreano-pontic, din epoca pietrei
până în prezent, legături ce au lăsat numeroase urme exprimând în plan material, unitatea culturii
şi civilizaţiei nord-dunărene şi vest-pontice, ca trăsătură definitorie a îndelungului proces istoric
de formare şi dezvoltare a poporului român.
În municipiul Buzău atrag atenţia Palatul Comunal construit între anii 1898-1903, în stil
românesc cu elemente de renaştere veneţiană, Complexul Episcopiei(1504) ridicat de Radu cel
Frumos şi refăcut în anul 1649 de Matei Basarab în stil arhitectonic al secolului al XVII-lea,
parcul Crâng(rămăşiţă a vechilor codri ai Vlăsiei, prima rezervaţie din ţară atestată documentar la
1500). Suprafaţa actuală a acestui parc este de 189ha şi aici se pot admira: Obeliscul ,,Buzău
1600’’, ridicat în anul 1976 de Gheorghe Coman, foişorul fanfarei, lacul cu insuliţa artificială din
mijloc. În oraş se mai vizitează: Parcul Tineretului-peste ,, Iazul Morilor’’(în NV oraşului),
Biserica Banu construită în 1571 şi acoperită cu ţiglă smălţuită policrom, Rugăciunea şi bustul lui

21
Petre Stănescu realizate de Brăncuşi, aflate în cimitirul Dumbrava(originalele achiziţionate de
Muzeul de Artă din Bucureşti şi înlocuite cu copii).

Sărata-Monteoru-Pietroasele(11 km), la circa 8 km spre NV de Sărata-Monteoru.

Comuna Pietroasele situată la poalele dealului Istriţa, se află castrul şi termele romane din
secolul al IV-lea, dovezi materiale incontestabile ale continuităţii populaţiei dacice şi daco-
romane pe aceste meleaguri.
Dar ce a adus faima acestor locuri rămâne Tezaurul de la Pietrosa.
În locul numit Via Ardelenilor, la poalele dealului Istriţa un mic obelisc indică locul unde
a fost găsit tezaurul.
A fost deosebit într-o carieră de piatră de către Stan Avram şi Ion Lemnaru, pietrari de
meserie, care timp de aproape un an nu au ştiut să deosebească aurul de aramă. Bănuind că
obiectele găsite au o semnificaţie trainică, le-au ascuns în podul casei, neştiind că descoperiseră
cel mai mare tezaur din lume la acea oră, compus din 22 de piese, depăşit în greutate abia peste
100 de ani de tezaurul lui Tutankamon. Un anteprenor pe nume Anastase Tarba Verusi, angajat
pentru refacerea podului peste apa Câlnăului, ajunge la Pietroasa după piatră. Făcând impresie
bună, cei doi pietrari îi încredinţează secretul lor.
Pietricelele colorate desprinse de pe obiecte sunt aruncate la gunoi, copii jucând ţintarul
cu ele. Fapta ajunge la urechile autorităţilor şi chiar la cele ale domnului Ţării Româneşti,
Alexandru Ghica. Sunt arestaţi toţi cei implicaţi.
Cei doi care au găsit tezaurul, au murit în timpul anchetei, iar Verusi împreună cu
complicii lui, sunt anchetaţi în procesul de pe 4 mai 1839.
Restaurat de un bijutier francez, tezaurul a fost prezentat în cadrul unor expoziţii
internaţionale: Paris(1867), Londra(1868), Viena(1872). Expus la Muzeul Naţional al
Antichităţilor din Bucureşti este furat, în 1875 de Dimitrie Pantazescu. Tezaurul este recuperat
dar răul se produsese: piesele erau turtite, colanul grav mutilat prin tăiere şi un fragment din
marea tavă topit în creuzet.
Scăpat în 1884 şi din incendiul care a cuprins clădirea Universităţii, unde era expus, la
propunerea directorului muzeului, Gr. Tocilescu, Tezaurul pleacă în Germania, deoarece arăta
mai rău decât îl luase Verusi în 1838.
Finanţat personal de către regele Carol I, Tezaurul este restaurat de cel mai mare specialist
în ofreverie, Paul Telge din Berlin. Se execută mai multe copii galvanoplastice, din care două
sunt dăruite de către regele Carol I, muzeelor din Berlin şi Nurenberg.

22
 În anul 1900 “Cloşca cu puii de aur” (asigurată cu enorma sumă de 4 milioane de franci)
este instalată la Muzeul Luvru din Paris, iar în anul 1911 la Roma este expusă copia
galvanoplastică.
În timpul primului război mondial este expediată în Rusia împreună cu bunuri din
patrimoniu, tablouri de valoare, obiecte de artă, colecţii numismatice, şi din mânăstiri, stocul de
aur al BNR, bijuteriile Reginei Maria, documente de valoare, cărţi rare etc. Abia în anul 1956
“Cloşca cu puii de aur” este adusă în ţară. Se află expusă la Muzeul Naţional de Istorie a
României din Bucureşti, iar o copie cu valoare istorică se află la Muzeul Judeţean Buzău.
Cultura viţei-de-vie la Pietroasele.
Parlamentul din acea vreme a votat în grabă o lege care autoriza Ministerul Agriculturii să
creeze staţiuni viticole, cu pepiniere şi vii model. Au fost aduse 737 soiuri de viţă din ţările cu
tradiţie în podgorii, care, altoite pe viţa sălbatică au dat renumite vinuri de azi, unele medaliate cu
aur în confruntări internaţionale.
Aşa au pătruns la noi soiurile nobile întâlnite pe toate etichetele de marcă: Sauvignon,
Pinot Gris, Afuz-Alz, Cardinal, Chardonny etc.
Tămâioasa Românească şi Grasa de Pietroasa s-a bucurat de aprecierea juriilor la mai
multe concursuri internaţionale de vinuri primind numeroase diplome de onoare şi medalii de aur.

2.3.5.3 Itinerar turistic în Sărata-Monteoru

Turistul venit la odihnă sau la cură balneară se poate relaxa făcănd scurte plimbări în
punctele extreme ale localităţii: fântâna Păducel, izvoarele cu apă minerală de pe Culmea
Nămolului, drumul ce duce la Mina de Petrol etc. Iubitorul de urcuş se poate aventura pe cărările
dealului Pragu, la Cetăţuie, acolo unde strămoşii noştri îndepărtaţi au făurit “Cultura Monteoru”
în urmă cu mii de ani. Ajuns aici, încerci un sentiment de dezamăgire: rănile pământului răscolit
de săpăturile arheologice începute încă de la sfârşitul secolului trecut s-au închis în tranşee
năpădite de buruieni. Dar, după câţiva paşi, se deschide întreaga panoramă a văii Săratei şi
desenul multicolor al localităţii. Acum, eşti răsplătit pentru efortul făcut şi cobori împăcat că ai
ajuns atât de aproape de locul strategic ales de strămoşii noştri pentru a supravieţui generaţii după
generaţii.
Un punct de atracţii este “ Parcul Monteoru” situat pe fostul domeniu al familiei
Monteoru , azi funcţionând în clădirile existente, şcoala elementară şi tabăra pentru elevi. Parcul
se întinde pe o suprafaţă de 5162 mp şi adăposteşte specii forestiere şi exotice, care prin raritatea

23
lor, prezintă un interes deosebit. 10 Aici işi dau întâlniri arbori şi arbuşti specifici pădurilor noastre
cu cei originali din estul Chinei, Japoniei şi din America de Nord: molidul, bradul alb, thuia, tisa,
plopul alb, plopul negru, scumpia, salcâmul galben.
În urmă cu câţiva ani fiecare specie de plantă era dotată cu o plăcuţă indicatoare şi există
o oarecare preocupare pentru protejarea vegetaţiei de aici. Starea acutală a parcului este
degradată, datorită deselor schimbări de administraţie şi a funcţionării existenţei taberei de copii.
De aceea, Agenţia de Protecţie a Mediului Buzău a propus ca parcul să intre în regim de ocrotire,
să se înfiinţeze un muzeu dendrologic, o staţiune de cercetare ale ştiinţelor naturii privind
aclimatizarea şi dezvoltarea speciilor exotice, aici existând cele mai favorabile condiţii.11
În apropierea parcului se află un monument din bronz ce reprezintă un soldat cu baioneta
gata de atac, operă a sculptorului Ion Jalea, ridicat în memoria eroilor din Sărata Monteoru. În
faţa bisericii se află o cruce ridicată de o mamă îndurerată care şi-a pierdut soţul în primul război
mondial, la Turtucaia şi fiul în al doilea război mondial, la Vigoda. Biserica localităţii cu hramul
“ Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată de Grogore C. Monteoru în anul 1887 este
construită în formă de cruce, cu două turle, una hexagonală şi una patrulateră, cu schelet interior
pentru două clopote. În interior, tavanul este semicircular ca şi arcadele ce-l susţin.
În prezent biserica se află în reparaţie capitală, cele trei cutremure cauzându-i mari
stricăciuni. Slujbele se oficiază temporar în biserica-capelă a familiei Monteoru, cedată Parohiei
la 28 iulie 1966 de către Elena Lascăr Catargiu. În curtea capelei se află un mic obelisc de
marmură ridicat în memoria lui Gogu, fiul lui Grigore Gr. Monteoru.
Capela a fost contruită pe cavoul familiei în 1903-1904 după planurile arhitectului german
Eduard Honyik, nimeni altul decât cel care a captat izvoarele minerale pentru înfiinţarea staţiunii
balneare şi arheolog amator pe dealul Cetăţuia la sfârşitul secolului al XIX-lea. Biserica are
forma unei cruci, cu o singură turlă centrată din blocuri de piatră cizelată, căptuşită în interior cu
cărămidă tencuită şi ghips, pe care este plasată pictura. Din interiorul bisericii o scară în spirală
coboară în cavoul familiei din opt cripte, din care două sunt libere. Deşi plăcile de marmură ce
acopereau criptele au fost sparte de profanatori, împreună cu preotul paroh au putut reconstitui la
5 mai 1995 pe cei ce dorm somnul de veci: Grigore Monteoru(1831-1898), Elena Gr.
Monteoru(1853-1928), Virginia Dr. Anghelescu (1868-1908), Grigore Gr. Monteoru (1869-
1884), Gheorghe Gr. Monteoru(1871-1894), Elena Lascăr Catargiu(1878-1972).

10
Lipan, Vasile, I., Centenarul Staţiunii Balneoclimaterice Sărata Monteoru, Iaşi, 1996, p. 16
11
Din documentaţia ce există la Agenţia de Protecţie a Mediului, Buzău.
24
 În centrul localităţii, aproape de locul unde a fost ridicat CAZINOUL se află soclul de
marmură, care aşteaptă să-i fie redat bustul lui Grigore C. Monteoru, întemeietorul acestor băi.12

12
Marin Marcela , Vatra preistorică Sarata Monteoru , Ed Monteoru, Bucuresti, 1998
25
Sursa: http://www.cjbuzau.ro/buzau.jpg

26
CAPITOLUL III. ANALIZA SEZONALITĂŢII ACTIVITĂŢII TURISTICE ÎN

SĂRATA – MONTEORU

Element definitoriu al fenomenului turistic, alături de potenţialul turistic şi de structurile

de primire (baza tehnico-materială), circulaţia turistică antrenează temporar segmente
considerabile din populaţie, persoane din toate vârstele şi din cele mai diferite categorii sociale,
reflectând în mod direct modalităţile şi nivelul valorificării potenţialului turistic natural şi
antropic.
3.1. Indicatori ai circulaţiei turistice
Activitatea în această ramură nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-
un sistem de indicatori cu conţinut complex. După forma de examinare aceştia se pot grupa în
unităţi naturale, natural-convenţionale şi valorice(lei, valută)
Statisticile folosite în turism exprimă dimensiunile (volumul) activităţii turistice printr-o
serie de indicatori de bază specifici, consacraţi şi în practică internaţională: numărul de turişti,
numărul înnoptărilor(zile-turist), durata medie a sejurului, coeficientul de utilizare a capacităţii de
cazare(C.U.C.) etc.
Numărul turiştilor
În materie de statistică este absolut necesar să se cunoască numărul turiştilor
(vizitatorilor) care sosesc într-o staţiune, respectiv într-o ţară în cazul turismului internaţional.
Această unitate de măsură serveşte ca bază în analizele statistice atât pentru evaluarea numărului
de zile/turist, cât şi a încasărilor turistice.
În ce priveşte evoluţia numărului de persoane cazate în perioada 2004 – 2006, în staţiunea
balneară Sărata-Monteoru, situaţia se prezintă astfel:
Nr. Crt. Unitatea Anul Sosiri Innoptari
2004 2785 46074
1 Hotel Ceres 2005 2238 36783
2006 3012 48764
2004 795 8290
2 Hotel Ciuhoiu 2005 - -
2006 - -
2004 138 408
3 Hotel Parc 2005 - -
2006 - -
2004 85 90
2005 - -
27
 4 Hotel Monteoru
2006 408 2852
Tabara scolara Sarata 2004 1842 8467
5 Monteoru 2005 2040 6913
2006 1876 7934
Pensiunea Caprice 2004 394 431
6 2005 308 378
2006 271 300
2004 114 298
7 Pensiunea Olga 2005 173 324
2006 208 403
Pensiunea Casa cu Tei 2004 500 1500
8 2005 800 3200
2006 1000 4000
Pensiunea Casablanca 2004 104 157
9 2005 85 130
2006 171 302
Pensiunea Monteoru 2004 90 423
10 2005 86 318
2006 120 756
Pensiunea Marin Iuliu 2004 38 57
11 2005 44 76
2006 15 17
Camping Monteoru 2004 687 1320
12 2005 580 1150
2006 595 1130
Sursa : Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău
SI AICI NE TREBUIE UN TOTAL...SI APOI COMPARA-LE DACA POTI CU NR
LOCURILOR DIN JUD BUZAU (MACAR PT ULTIMUL AN)...ADICA 2-3 FRAZE IN CARE
SA ARATI CE PONDERE DETIN TURISTII DIN SARATA MONTEORU IN TOTALUL
CIRCULATIEI TURISTICE PE JUDET
Număr zile-turist(înnoptări)

Înnoptările, adică numărul de nopţi petrecute de un turist într-o staţiune sau localitate
(respectiv într-o unitate de cazare) permit evidenţa mişcării turistice după categoriile de unităţi de
cazare folosite şi, respectiv, după formele de turism practicate, pe baza grupării clienţilor în

28
funcţie de numărul înnoptărilor, după sex, grupe de vârstă, ţara de reşedinţă, scopul vizitei,
mijlocul de transport utilizat pentru deplasare etc.

Evolutia acestui indicator pe perioada amintită se prezintă astfel:

Anul Tipul unităţii Total
Hotel Pensiune Camping Tabără elevi
2004 54862 2866 1320 8467 67515
2005 36783 4139 1150 6913 48985
2006 51616 5778 1130 7934 66458
NU UITA SURSA
SI AICI MERGE COMPARATIA CU TOTAL JUDET
Durata medie a sejurului

Acest indicator, alături de cel al numărului de turişti cazaţi în unităţile de cazare turistică,
oferă informaţii mai complete în legătură cu amploarea activităţii turistice desfăşurate în staţiunea
Sărata-Monteoru, generând efecte economice direct proporţionale cu mărimea sa.

Z , unde

Z – durata medie a sejurului;

- numărul total al înnoptărilor în unităţilor de cazare;

- numărul total al turiştilor

Astfel, în perioada 2004 - 2006, durata medie a sejurului a înregistrat următoarele valori:

2004 2005 2006

8,9 7,7 8,7
NU UITA SURSA
SI AICI MERGE COMPARATIA CU TOTAL JUDET

29
 Evoluţia duratei medii a sejurului in perioada 2004 – 2006 în staţiunea Sărata Monteoru a
înregistrat o scădere de la 8,916 zile în 2004 la 7,709 zile in 2005, apoi o creştere până la 8,658 în
anul 2006, fenomen explicat prin creşterea numărului de înnoptări în staţiune, pe timpul verii,
unde sunt prezenţi factorii de cură.

3.2 Sezonalitatea activităţii turistice. Distribuţia pe trimestre a circulaţiei turistice.

Coeficientul Gini şi Coeficientul de concentrare lunară.

Etape în determinarea indicilor de sezonalitate:

- calculul mediilor parţiale (lunare/ trimestriale);
- calculul mediei generale (media mediilor parţiale);
- calculul indicilor de sezonalitate prin raportarea mediilor parţiale la media generală

NUMĂR TURIŞTI

Trimestrul 2004 2005 2006

I 1375 1754 1878
II 896 1238 1775
III 3786 2576 2138
IV 1515 786 1885
TOTAL 7572 6354 7676

30
 a) Calculul mediilor parţiale(trimestriale)
M = 1669

M = 1303

M = 2833,3

M = 1395,3

b) Media generală = 1800,15

c) Calculul indicilor de sezonalitate

i = 0,93

i = 0,72

i = 1,57  activitatea e mai concentrată în trimestrul 3

i = 0,78
NUMĂR ÎNNOPTĂRI

Trimestrul 2004 2005 2006

I 12518 13754 15258
II 7580 8756 10117
III 37450 17857 32785
IV 9967 8618 8298
TOTAL 67515 48985 66458

a) Calculul mediilor parţiale(trimestriale)

31
M = 13843,3

M = 8817,67

M = 29364

M = 8961

b) Media generală = 15246,49

c) Calculul indicilor de sezonalitate

i = 0,91

i = 0,58

i = 1,93 activitatea e mai concentrată în trimestrul 3

i = 0,59
După cum se observă, activitatea fenomenului este mai concentrată în trimestrul al III-lea
datorită faptului că majoritatea vizitatorilor este reprezentată de familii cu copii.

DURATA MEDIE A SEJURULUI

Trimestrul 2004 2005 2006

I 9,1 7,8 8,1
II 8,5 7,1 5,7
III 9,9 6,9 15,3
IV 6,6 11,00 4,4
TOTAL 8,9 7,7 8,7

a) Calculul mediilor parţiale(trimestriale)

M = 8,3

M = 7,1

M =10,7

M = 7,3

32
 b) Media generală = 8,35
c) Calculul indicilor de sezonalitate

i = 0,99

i = 0,85

i = 1,28  activitatea e mai concentrată în trimestrul 3

i = 0,87

GRADUL DE CONCENTRARE TEMPORALĂ A CIRCULAŢIEI TURISTICE

a) Coeficientul de concentrare ,,GINI corectat” ia valori între 0 şi 1; o valoare apropiată de 0

indică absenţa concentrării(fenomenul este relativ uniform distribuit); o valoare apropiată
de 1 semnifică prezenţa concentrării.

G= n = nr termenilor seriei

p = ponderea la unitate a fiecărui termen

* pentru număr turişti

G = = 0,3425

G = = 0,2394

G = = 0,0365

* pentru număr înnoptări

G = = 0,4115

33
G = = 0,1826

G = = 0,1128

După cum se observă, circulaţia turistică nu prevede o concentrare semnificativă.

b) Coeficientul de concentrare lunară/ trimestrială a traficului se determină prin intermediul

relaţiei: C=

Coeficientul se va calcula pentru indicatorii: număr turişti, număr înnoptări şi durata medie a
sejurului. Valoarea minimă a acestor coeficienţi este 1 şi cu cât valoarea este mai ridicată cu atât
ea exprimă o sezonalitate mai accentuată.

Număr turişti
Trimestrul 2004 2005 2006
1375 1754 1878
I Ianuarie 380 Ianuarie 578 Ianuarie 689
Februarie 520 Februarie 785 Februarie 875
Martie 475 Martie 391 Martie 314
896 1238 1775
II Aprilie 275 Aprilie 436 Aprilie 569
Mai 346 Mai 538 Mai 786
Iunie 275 Iunie 264 Iunie 420
3786 2576 2138
III Iulie 1278 Iulie 745 Iulie 456
August 1569 August 986 August 1235
Septembrie 939 Septembrie 845 Septembrie 447
1515 786 1885
IV Octombrie 518 Octombrie 243 Octombrie 869
Noiembrie 786 Noiembrie 371 Noiembrie 784
Decembrie 211 Decembrie 172 Decembrie 232

34
 Număr turişti 2004 2005 2006
Total 7,44 5,73 5,32

Rezultatele obţinute în urma calculării coeficienului de concentrare lunară, arată că pentru

numărul de turişti concentrarea lunară a traficului a fost mai puţin uniformă.

Număr înnoptări
Trimestrul 2004 2005 2006
12518 13754 15258
I Ianuarie 4170 Ianuarie 4580 Ianuarie 4876
Februarie 6374 Februarie 5862 Februarie 5200
Martie 1974 Martie 3312 Martie 5182
7580 8756 10117
II Aprilie 2520 Aprilie 2800 Aprilie 3240
Mai 3456 Mai 4478 Mai 4896
Iunie 1604 Iunie 1478 Iunie 1981
37450 17857 32785
III Iulie 12478 Iulie 5886 Iulie 10900
August 15986 August 6974 August 13745
Septembrie 8986 Septembrie 4997 Septembrie 8140
9967 8618 8298
IV Octombrie 3340 Octombrie 2786 Octombrie 2766
Noiembrie 4569 Noiembrie 4526 Noiembrie 4504
Decembrie 2058 Decembrie 1306 Decembrie 1028

Număr înnoptări 2004 2005 2006

Total 9,97 5,34 13,37

Şi pentru acest indicator -număr înnoptări- distribuţia a fost deloc uniformă mai ales în
anul 2006. valorile înregistrate au fost cu mult mai mari decât unu ceea ce demonstrează că
distribuţia traficului a fost neuniformă deci au existat concentrări trimestriale, s-a înregistrat
sezonalitate pentru număr înnoptări.

35
Durat medie a sejurului
Trimestrul 2004 2005 2006
9,1 7,8 8,1
I Ianuarie 10,97 Ianuarie 7,92 Ianuarie 7,08
Februarie 12,26 Februarie 7,47 Februarie 5,94
Martie 4,16 Martie 8,47 Martie 16,50
8,5 7,1 5,7
II Aprilie 9,16 Aprilie 6,42 Aprilie 5,69
Mai 9,99 Mai 8,32 Mai 6,23
Iunie 5,83 Iunie 5,60 Iunie 4,72
9,9 6,9 15,3
III Iulie 9,76 Iulie 7,90 Iulie 23,90
August 10,19 August 7,07 August 11,13
Septembrie 9,57 Septembrie 5,91 Septembrie 18,21
6,6 11,00 4,4
IV Octombrie 6,45 Octombrie 11,47 Octombrie 3,18
Noiembrie 5,81 Noiembrie 12,20 Noiembrie 5,74
Decembrie 9,75 Decembrie 7,59 Decembrie 4,43

Durata medie a sejurului 2004 2005 2006

Total 2,95 2,18 7,52

Din calculele făcute, pentru acest indicator, valorile înregistrate arată o uşoară concentrare
pentru anii 2004 şi 2005, iar în 2006 se înregistrează o distribuţie uniformă a traficului.

*
* *

Analizând comparativ valorile indicatorilor calculaţi, pentru fiecare indicator în parte se

constată următoarele:
 Indicii de sezonalitate calculaţi cu ajutorul mediei aritmetice simple au înregistrat
o activitate mai concentrată în trimestrul al treilea.
 Din calculele efectuate cu ajutorul coeficientului Gini corectat au reieşit valori
care arată că circulaţia turistică nu prevede o concentrare semnificativă.

36
  Coeficientul de concentrare trimestrială, prin valorile înregistrate arată că atât
pentru indicatorul număr turişti cât şi pentru indicatorul număr înnoptări şi durata
medie a sejurului pentru anul 2006 trebuie să i se acorde o serie de mijloace pentru
atenuarea pe cât posibil a fenomenului; în schimb pentru indicatorul durata medie
a sejurului pentru 2004 şi 2005 fenomenul sezonalităţii se simte în mică măsură.

CAPITOLUL IV. DIRECŢII DE DEZVOLTARE A ACTIVITĂŢII TURISTICE ÎN

SĂRATA – MONTEORU ŞI MĂSURI DE ATENUARE A SEZONALITĂŢII
PE ALTA PAGINA

Turismul balnear şi medicina balneară capăta pe zi ce trece noi valenţe paralel cu

dezvoltarea social-economică a ţării noastre şi cu creşterea şi modernizarea structurilor de primire
pentru cazare, alimentaţie publică, tratament şi agrement din staţiuni.
Oamenii din societatea modernă, supuşi unui ritm de viaţă mai alert decât generaţiile
precedente, sunt solicitaţi în activităţi tot mai complexe, în condiţiile industrializării şi
urbanizării.
Este bine cunoscut faptul că pe plan mondial se înregistrează o creştere a duratei de viaţă,
ceea ce presupune şi o solicitare crescândă a organismului, în special în mediul urban, conducând
la apariţia unor noi aspecte ale morbidităţii populaţiei, prin creşterea ponderii bolilor cu caracter
de uzură (afecţiuni reumatismale degenerative, posttraumatice, cardiovasculare, metabolice, ale
aparatului respirator).
Staţiunile balneoturistice ale României reprezintă resurse importante şi constituie o parte
semnificativă a sectorului de turism al ţării. Cele mai importante puncte forte ale staţiunilor
balneoturistice româneşti în comparaţie cu concurenţii lor străini sunt: o considerabilă
corectitudine medicală, o gamă variată de proceduri de cură, preţuri scăzute, personal loial,
dedicat profesiei şi priceput, amplasamente atractive şi variate. Dar există şi puncte slabe:
unităţile de cazare şi tratament de slabă calitate, mediul ambiant al staţiunilor prost întreţinut,
insuficiente servicii care pot fi folosite pe piaţa de lux sau înalta calitate a tratamentului balnear,
nivelul de servicii scăzut, standard scăzut al alimentaţiei.
Staţiunile balneare sunt în general orientate către tratamente medicale de modă veche şi
turism social. Deşi acesta poate fi încă atrăgător pentru românii este dificil să se identifice o piaţă
internaţională pentru acest produs. Pentru a corecta această situaţie este necesară o strategie
disciplinată şi focalizată de investiţii.

37
 Problemele care asaltează staţiunile balneoturistice româneşti în cadrul situaţiei create
după 1989 sunt serioase. Staţiunile balneoturistice sunt învechite şi nu s-au făcut practic nici un
fel de investiţi în staţiunile balneare din 1980 până în prezent. Ca urmare ceea ce s-a moştenit
constă în echipamente şi centre de tratament uzate, hoteluri de proastă calitate şi puţine sau
insuficiente facilităţi auxiliare. O asemenea ofertă turistică prezintă o atracţie limitată pe piaţa
internaţională. Fondurile disponibilizate de către societăţile comerciale cu capital de stat şi
locatori pentru investiţii au avut ca destinaţii înlocuirea şi repararea pieselor de mobilier,
montarea de lambriuri, înlocuirea unor obiecte de inventar, dotarea cu televizoare color a
hotelurilor, etc. Majoritatea investiţiilor, fiind de valori mici au vizat unităţile existente în scopul
menţinerii şi îmbunătăţirii stării de funcţionalitate.
Pentru relansarea turismului se va urmări transformarea radicală a calităţii produsului
turistic, alinierea acestuia la standardele internaţionale şi creşterea competitivităţii sale pe
piaţa externă. Turismul balnear va fi restructurat pe principiul departajării sferelor de activitate
între cele două sectoare implicate: turism şi sănătate. Se va urmări de asemenea renunţarea la
contractele de locaţie a gestiunii şi închiriere nefondate economic şi care nu corespund
strategiilor de dezvoltare ale societăţilor locatoare, cu alternativa transformării lor în contracte de
leasing sau alte forme adecvate.
Pentru revitalizarea şi modernizarea turismului balnear ar trebui avută în vedere
atragerea unor noi segmente de populaţie, în condiţiile în care se introduc elemente noi în cura
balneară, tipuri noi de cure corespunzând unor centre ce ţin seama de “moda balneară” semnalată
la un moment dat şi noi tehnici şi metode de vânzare a produsului balnear, de achiziţionare a
acestuia.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) precizează că programele de promovare a
sănătăţii trebuie sa fie aplicate începând cu debutul vârstei adulte şi să fie urmate toată viaţa,
deoarece măsurile care nu se adresează decât persoanelor în vârstă nu vor avea aceeaşi eficacitate
ca cele care abordează aceleaşi probleme într-un stadiu anterior.
Având în vedere că, în prezent cura balneară devine din ce în ce mai mult o opţiune de
sănătate şi pentru oamenii sănătoşi, ca posibilitate de petrecere a timpului liber, organele şi
organismele de specialitate consideră că este momentul optim pentru modernizarea produsului
balneoturistic românesc, pentru lansarea şi acceptarea pe piaţă internă şi internaţională a unor
noi tipuri şi tehnici de cură, cum ar fi: profilaxia stresului, repunerea în formă, talasoterapia,
fitness, vitacure, cure pentru prevenirea îmbătrânirii, terapii care folosesc cura radiantă şi altele.

38
 Studiind oferta principalelor centre de fitness şi talasoterapie din ţări cu experienţa în
domeniu, s-a observat că este foarte importantă oferirea unor programe pachet care să includă nu
numai cazare, transport şi masă, scutindu-l astfel pe cumpărător de timpii pierduţi, dar şi seturi de
cure destinate repunerii în formă, atât sub aspect fizic cât şi psihic.
Pentru includerea în programele pachet ar putea fi cuprinse următoarele asociaţii de cure:
 talasoterapie, diagnostic cosmetic, cosmetică faţă şi corp, sfaturi de nutriţie şi de machiaj;
durata curei putând fi de o săptămână, sau poate fi oferit un program mai scurt, pe durata
unui week-end;
 fitness şi opţiune estetică. Durata este de 10 zile sau pentru un week-end;
 program de regenerare celulară pentru piele obosită în care sunt incluse programe speciale
specifice (antiacnee, vitalift, tonibust), nămol, masaj, talasoterapie. Durata curei este de 6
zile;
 gimnastică acvatică, talasoterapie, consultaţii dietetice, cosmetică;
 masaj acvatic, băi cu ultrasunete, băi cu ultraviolete, băi cu plante medicinale, duşuri jet şi
multijet, gimnastică.

4.1. Posibilităţi de atenuare a sezonalităţii activităţii turistice în sectorul balnear

În ceea ce priveşte identificarea unor soluţii de atenuare a sezonalităţii, un principu este

cel al flexibilităţii ofertei care să permită atât diversificarea produselor oferite cât şi crearea unei
oferte complementare destinată asigurării ocupării în perioadele cu cerere mai scăzută ca de
exemplu organizarea de evenimente: congrese, conferinţe , festivaluri, organizare de
cantonamente de refacere etc.
Trecând în revistă măsurile susceptibile să atenueze pe cât posibil vârfurile sezoniere, se
constată că există mai multe posibilităţi:

1) Prelungirea sezonului de vârf prin oferirea unor facilităţi de tarife şi preţuri atractive
pentru serviciile turistice în perioadele în care se preconizează sporirea intensităţii circulaţiei
turistice. Acest lucru se va putea realiza prin diferenţierea corespunzătoare a tarifelor, influentând
prin tarife preferenţiale, alegerea pentru o anumită categorie de turişti, a unor anumite perioade
pentru petrecerea vacanţelor.
Reducerile de tarife sunt facilităţile cel mai frecvent întâlnite în practica organizatorilor
de turism. Utilizarea lor are la bază elasticitatea ridicată a cererii în funcţie de tarif şi porneşte de

39
la premiza că în rândul consumatorilor există segmente dispuse să accepte o calitate mai scăzută a
condiţiilor naturale şi ale ofertei turistice, la tarif redus corespunzător.
Perioadele pentru care se practică tarife mai reduse, sunt în principiu determinate de
particularităţile curbei de sezonalitate.
O categorie aparte de facilităţi o formează reducerile de tarife acordate persoanelor de
vârsta a treia. Abordarea distinctă a acestui segment de consumatori porneşte de la premisa că
atragerea lui impune acordarea unor facilităţi tarifare, determinate de veniturile mai reduse pe
care le deţin în raport cu populaţia activă şi de faptul că aceştia solicită în general perioadele mai
puţin aglomerate în perioadele de extrasezon, atât la serviciile de transport cât şi de cazare.
Acordarea reducerii de tarife persoanelor de varsta a III-a numai în aceste perioade, reprezintă
caracteristica de baza a acestor facilităţi.
Gratuităţile reprezintă o altă categorie importantă de facilităţi acordate turiştilor, de
obicei ele fiind acordate în combinaţie cu reducerile. Ele se oferă categoriilor de populaţie, fie
numai acordate familiilor cu copii şi constau în scutirea de plată pentru anumite servicii(de
cazare, transport, alimentaţie, agrement). În unele cazuri, asemenea facilităţi sunt acordate şi în
perioada de sezonalitate, ca o măsură de creştere a volumului circulaţiei turistice. În acest caz, în
extrasezon se practică fie reduceri mai mari, fie gratuităţi suplimentare faţă de perioada de sezon.
Un exemplu de gratuitate în cadrul staţiunii este realizată de hotelul Ceres. În cadrul
unui pachet de servicii o familie obţine gratuitate în cazarea copilului.

2) Diversificarea ofertei în perioada de extrasezon

Intensificarea preocupărilor pentru sporirea gradului de atractivitate a obiectivelor
turistice din zonele care înregistrează sezonalitatea activităţii turistice, în perioadele de
extrasezon, printr-o ofertă cât mai atractivă în ceea ce priveşte elementele componente ale
produselor turistice (servicii promte şi calitative, posibilităţi de distracţie şi agrement, etc).
Sporirea serviciilor suplimentare în ansamblu (indiferent de sezon) constituie o cale
generală de creştere a eficienţei în activitatea turistică. Creşterea lor în extrasezon, reprezintă o
cale importantă de atenuare a efectelor sezonabilităţii turistice. Cererea mai mare pentru
asemenea servicii în această perioadă este determinată de rolul diferit pe care îl au cu perioada de
sezon. Dacă în sezon ele au rolul de a “completa” oferta turistică, în extrasezon acestea trebuie să
compenseze calitatea mai redusă a elementelor naturale din structura ofertei. Aceasta este
premisa de la care trebuie pornit în diversificarea şi adaptarea serviciilor suplimentare la volumul
şi structura cererii turistice. O condiţie esenţială care contribuie la reuşita eforturilor de a menţine

40
un nivel acceptabil al cererii turistice în tot cursul unui an calendaristic şi care influentează deci şi
prelungirea sezonului turistic este ca turistul să găsească întotdeauna posibilităţi adecvate de
petrecere agreabilă a timpului sau liber (îndeosebi în zilele ploioase, fără soare etc). Serviciile cu
scop de agrementare, care au ca obiectiv asigurarea destinderii amuzamentului clientului
constituie cea mai bogată grupă a serviciilor suplimentare şi se caracterizează prin imense
disponibilităţi de lărgire, inventivitatea personalului din hoteluri fiind cea care contribuie la
creşterea numerică a unor asemenea servicii. Din grupa respectivă fac parte, între altele,
organizarea de seri distractive (seri de dans, carnavaluri, concrsuri, glume, etc), asigurarea de
spaţii şi mijloace pentru satisfacerea unor pasiuni (biliard, tenis de masă), dar şi închirierea
diverselor materiale, terenuri de sport, atelaje trase de cai ce servesc la plimbări de agrement, etc.
3) Lansarea, respectiv, continuarea acţiunilor de promovare şi publicitate turistică
pentru promovarea produsului turistic în extrasezon, făcând cunoscut publicului consumator de
produse turistice, avantajele turismului în timpul sezonului “mort”(extrasezon).
Promovarea influenţează sezonalitatea turistică prin acţiunea pe care o exercită asupra
cererii. Realizată diferenţiat de-a lungul anului şi având drept obiectiv creşterea cererii turistice
va conduce nemijlocit la accentuarea sezonalităţii. Ca instrument al politicii de marketing însă,
împreună cu celelalte ale mixului, promovarea poate contribui la ”descurajarea” cererii în sezon
şi încurajarea în extrasezon.
Exemple de acţiuni de promovare şi publicitate turistică prin intermediul agenţiilor de
turism, site-urilor cu specific turistic:
 Amprenta - Site-ul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău şi al ziarului profesional,
editat de Fundaţia "Amprenta".

 Antic Tour - Agenţie de turism, organizează excursii şi sejururi pe rute interne şi

internaţionale. Sunt detaliate ofertele curente, tarifele practicate şi adresele de contact şi
de locaţie.

 Băile Sărata Monteoru - Oferă informaţii despre istoricul, amplasarea şi avantajele

balneoclimaterice ale staţiunii, date despre instituţiile publice şi de cazare, atracţii turistice
din zonă şi referinţe de contact.

 Buzau - Comunitatea buzoienilor pleca şi peste hotare. Conţine imagini din Buzău, o
descriere a locurilor, istoria oraşului precum şi o serie de link-uri reprezentative.

 BuzauLive.ro - Pune la dispoziţie informaţii de interes local, liste de discuţii, galerii

fotografice, un chat pentru discuţii şi un suport de anunţuri.

 Casa de Vinuri Pietroasa - Prezentarea Centrului Viticol Pietroasele, situat în Podgoria

Dealu Mare. O descriere a soiurilor de vin produse şi comercializate.

41
  Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău - Informaţii despre organizare,
conducere, proiecte curente şi noutăţi, alături de referinţe legislative din domeniu.

 Geografie - Judeţul Buzău - Informaţii utile despre orarele, turismul şi personalităţile

locale.

 Icoane - Galerie de icoane ale Florianei Hristudor, pictoriţă nascută la Tisău, în judeţul
Buzău .

 Judeţul Buzău - Scurt istoric, descriere geografică, informaţii turistice şi profilul

economic - informaţii oferite de Club Romania.

 Sinapse culturale buzoiene - Informaţii culturale oferite de Direcţia pentru Cultură,

Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Judeţului Buzău.

CONCLUZII

După o perioadă de declin cauzată de neadecvarea ofertei şi produselor specifice la noile

cerinţe şi mutaţii în plan motivaţional – turismul balnear a devenit în ultimele decenii, prin
importantele sale efecte sociale şi economice, un segment major şi tot mai dinamic al pieţeii
turistice internaţionale. Spre acest sector se concentrează cu tot mai multă insistenţă, în ţările
dezvoltate şi cu tradiţie balneoturistică, importantele mijloace materiale şi umane, o implicare tot
mai profundă a ştiinţei şi tehnicii, pentru prestarea unor servicii turistice şi medicale de o factură
complexă şi de un înalt nivel calitativ, pentru a putea satisface cerinţele vitale ale omului modern,
generate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi de starea de sănătate a populaţiei.
Turismul balnear reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice româneşti,
datorită particularităţilor sale specifice. Este cunoscut faptul că aproape 1/3 din apele minerale şi
termale de care beneficiază Europa este concentrată în România, iar efectele acestora pentru
sănătate au fost testate de-a lungul secolelor , dând rezultate foarte bune. Dintre toate sectoarele
de turism din România, turismul balnear este singura formă care se bazează pe un potenţial
permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil şi independent de condiţiile atmosferice.
Aceste calităţi, alături de altele menţionate, recomandă turismului balnear românesc ca un
obiectiv sigur şi de perspectivă în domeniul investiţiilor.
În perspectivă în turism se impune o strategie diferenţiată de privatizare, identificând
capacităţi şi structuri de primire pentru turismul internaţional, pentru turismul naţional şi pentru
cel local, oricând unele putând lua locul celorlalte. Pentru primele două privatizarea trebuie să
pornească de la identificarea unor investitori strategici, români sau străini, care pot asigura o
creştere a gradului de utilizare a capacităţii unităţilor de cazare hotelieră şi de alimentaţie publică

42
şi care dispun de resurse pentru întreţinerea şi modernizarea acestor unităţi. Capacităţile de
interes local pot fi integrate unor proiecte de dezvoltare în profilteritorial sau vândute unor
investitori locali. Sunt avute în vedere şi alte alternative de privatizare.
Sezonalitatea reprezintă componenta esenţială a eficienţei activităţii turistice. De aceea
legătura sezonalitate-eficienţă se cere aprofundată. Investigaţiile făcute în lucrare conduc la
concluzia că, toate deciziile referitoare la dezvoltarea turismului au implicaţii asupra sezonalităţii
iar prin aceasta, asupra componentelor activităţii desfăşurate de întreprinderile turistice.
După cum s-a arătat şi în lucrare, compensarea activităţii reduse a elementelor naturale
din perioada de extrasezon se realizează prin desfăşurarea unor acţiuni care ridică costurile faţă
de perioada de sezon. De aceea, reducerea unor cheltuieli specifice acestei perioade nu poate fi
privită ca o cale de creştere a eficienţei decât în condiţiile în care măsurile avute în vedere nu
afectează calitatea prodului şi a consumului turistic.
Toate acestea demonstrează că sezonalitatea turistică reprezintă o componentă de bază a
conducerii activităţii turistice. Luarea ei în considerare în toate fazele producerii şi realizării
serviciilor turistice la diferite nivele decizionale, constituie o modalitate concretă de punere ăn
valoare a unor rezerve însemnate de creştere a eficienţei turismului – deopotrivă economice,
sociale şi de mediu.

43